2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• PUNCTE DE REPER

Cum devine boala ideologie Ion Vianu 4

• AVANGARDA RUSÃ

* * * Serghei Gorodeþki 6(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• POEME

Înserare a vieþii, Maree sapphice Romea Cantemir 7Paºii taþilor noºtri Mihail Vakulovski 24

• CRONICA LITERARÃ

O „hardughie“ romanescã Irina Petraº 8

• CU OCHIUL LIBER

Istoria unei reviste de avangardã Ion Pop 9Activ, retroactiv Dan Gulea 1080-ismul Ovidiu Pecican 11

T(z)ara noastrã Ciprian Sonea 12Cum se vãd mireasma ºi duhoarea Mihaela Ursa 13Megaviolenþa comunistã (2) Cãtãlin Mamali 26Aporiile trupului Iulian Boldea 28Amintiri roºii Ovidiu Pecican 29

• ARHIVA „A“Epistolar Teodor Neº (3) 14

(epistolar îngrijit de Valentin Chifor)

• DOSAR: BISERICA REFORMATÃ

Biserica reformatã din strada Lupului Lukács József 15

• PROZÃ

Ziua în care a început sã moarã tata Liviu Antonesei 21

• BIBLIOTECI ÎN AER LIBER

Poems by O. Nimigean 30(translated by Adam J. Sorkin and Radu Andriescu)

• Joi, 5 iulie 2007, odatã cu lansareavolumului Literatura tânãrã 2007, a doua„carte“ a ediþiei clujene a ColocviuluiTinerilor Scriitori, a avut loc un concurs deficþiune gastronomicã. Un juriu format din Marta Petreu, Adrian Popescu ºiClaudiu Groza a degustat bucatele „ficþio-nareºti“ – antreuri (dramatice), fripturi(eseistice, critice, istorice), garnituri (pro-zastice) ºi deserturi (poeticeºti) – ºi i-apremiat pe: Ion ºi Ana Mureºan, Iulia ºiConstantin Cubleºan, Doina Cetea, Rodica Scutaru Milas,Ruxandra Cesereanu, Lucia Dãrãmuº, Ion Pop ºi Rodica Matiº.

• Imagine din spectacolul Rock’n’Roll. Foto: Nicu Cherciu

• La Teatrul Naþional din Cluj a avut loc, în 28 iunie, premiera spectacolului Rock’n’Roll, de TOM STOPPARD, traducere de PETRE BOKOR,în regia lui ANDREI ªERBAN ºi DANIELA DIMA; costume: BIANCA IMELDA JEREMIAS. Distribuþia: Max – PETRE BÃCIOIU; Jan – CÃTÃLIN HERLO; Esme – IRINA WINTZE; Eleanor – MIRIAM CUIBUS; Gillian – VASILICA STAMATIN; Anchetatorul – DRAGOª POP; Ferdinand – CÃTÃLIN CODREANU; Milan – EMANUEL PETRAN; Magda – ROMINA MEREI; Lenka – ILEANA NEGRU; Nigel – DAN CHIOREAN; Alice – PATRICIA BOARU; Stephen – RUSLAN BÂRLEA; Candida – EVA CRIªAN; Deirdre – VASILICA STAMATIN.

�

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 3

• Documentul eliberat de Consiliul Local ºi de judele Clujului în anul 1486, prin care s-a acordat terenul pentru construirea bisericii ºi a mãnãstirii franci-scane din Cluj (actuala bisericã reformatã de pe strada Mihail Kogãlniceanu).Foto: Várdai Levente

• Foto: Lukács József

I

LA ÎNCEPUTUL secolului al XIX-lea, filo-sofii germani, în mod special Gottfried

Herder (1744-1803), au formulat opiniaconform cãreia relaþiile sociale nu sunt înte-meiate numai pe putere, ci implicã prezenþaunor comunitãþi de culturã1. Ideea se aflã laoriginea naþionalismului modern, cu toateconsecinþele lui, bune ºi rele. Ea a provo-cat un progres cultural; de asemenea, a aþâþatagresivitatea naþiunilor ºi poate fi conside-ratã responsabilã de dezlãnþuirile sângeroa-se pe care le-a provocat de-a lungul între-gului secol douãzeci.

Noþiunea de comunitate etnicã, în modesenþial culturalã, nu era propriu-zis etiolo-gicã. Nu cãuta neapãrat cauza particulari-tãþilor comune în biologia „rasei“ sau în evo-luþia istoricã. Totuºi, ea sugera cã de acoloprovin. Fãrã sã nege existenþa diversitãþiiîn sânul aceleiaºi naþiuni, ea permitea sã seconsidere cã diferitele grupuri etnice erauchemate sã se apropie fãrã a se amesteca,desenând „frontierele interioare“ a cãror ur-mã nu era pe cale de a dispãrea. „Psiholo-gia popoarelor“ (Völkerpsychologie), devenitãmai târziu, sub imboldul puternic al lui W. Wundt, „ºtiinþa popoarelor“, altfel spusetnologia (Völkerkunde), era o miºcare ºtiinþi-ficã respectabilã care a publicat bogate ºiriguroase contribuþii. Ea furnizat în acelaºitimp un cadru de gândire unor ideologi peri-culoºi ºi a contribuit în acest fel la ascen-siunea naþionalismelor, cam pretutindeni înEuropa.

Dacã citim, în cãutarea elementelor a ceeace am putea numi „dialogul culturilor“, capi-tolul intitulat „Popoare ºi naþiuni“ dintr-ocarte atât de cunoscutã, precum Dincolo debine ºi de rãu2 de Fr. Nietzsche, constatãm cãacest dialog se poartã între marile naþiuniale Europei: germani ºi francezi, englezi,ruºi. Doar ele au o influenþã suficientã pen-tru a face obiectul unui profil cultural mar-cat. Culturile minore sunt în mod naturalexcluse de la acest dialog.

Se impune o altã constatare: culturilenaþionale ale popoarelor de ordin secundsunt menþionate mai ales pentru calitãþilelor defensive. Astfel, polonezii sunt cunos-cuþi ºi stimaþi pentru faptul cã au fost în modtragic ºi eroic victimele mai multor împãr-þiri ale þãrii lor ºi au rezistat. Chiar recent,polonezii au fãcut ca lumea întreagã sã-i sti-meze rezistând sistemului comunist ºi de-monstrându-i slãbiciunile, contribuind laprãbuºirea lui.

Interogaþiile identitare se pot referi ladouã obiecte: „spiritul timpului“, Zeitgeist,sau cel al locului, al populaþiei unei þãri, unei

naþiuni, chiar al unei „rase“. Se poate postu-la cã marile naþiuni îºi pun mai degrabã în-trebãri asupra Zeitgeist-ului, cele mici fiindîn mai mare mãsurã tributare întrebãrii „cinesuntem?“.

În ceea ce priveºte cultura românã, aceas-tã întrebare, pusã fãrã încetare: cine suntem?,þine aproape de obsesie. Îmi pare cã ea con-stituie, în orice caz de un secol încoace, prin-cipala mizã a ceea ce s-ar putea numi „ideo-logia româneascã“.

Vom studia în continuare trei „cazuri“,a trei autori care se apleacã asupra psiho-sociologiei poporului român: D. Drãghi-cescu, Emil Cioran, Mircea Vulcãnescu. Mo-dul în care rezolvã fiecare dintre ei aceastãchestiune depinde de factori care nu suntlegaþi doar de un anumit moment istoric, ciºi, dupã cum vom încerca sã demonstrãm,de niºte factori individuali.

1.ÎN 1907, an simbolic pentru România,fiind anul rãscoalelor þãrãneºti care au

marcat conºtiinþele în profunzime, apare car-tea unui sociolog ºi psiholog de 32 de ani,doctor la Sorbona, discipol al lui E. Durk-heim, recent întors în þarã, D. Drãghicescu:Din psichologia poporului român3. Metoda apli-catã în aceastã lucrare este contestabilã, darrezultatele ei nu sunt lipsite de interes. PentruDrãghicescu, psihologia popoarelor este re-zultatul unui amestec de straturi succesivecare au contribuit la formarea sa. Astfel, înpsihologia românilor pot fi decelate „fonduletnic“ daco-roman ºi slav, urmele invazii-lor barbare ºi recenta influenþã orientalã ºifanariotã. Fãrã a voi sã intrãm în detaliile acestei construcþii ipotetice, sã ajungem lasinteza finalã, de cel mai mare interes.

Pentru Drãghicescu, psihologia româ-nilor, care se traduce deopotrivã în mentali-tatea colectivã ºi în fiecare dintre sufleteleindividuale, este marcatã de neisprãvire. Nusuntem, spune el, în zorii secolului douã-zeci, o naþiune „isprãvitã“ din punct de vede-re geografic ºi spiritual; suntem lipsiþi dematuritate în plan social. Trãsãtura domi-nantã, recurentã, a istoriei româneºti ar fi,conform teoriei lui Drãghicescu, pasivitatea,o rezistenþã bazatã numai pe apãrare, o lipsãde energie ofensivã. Cel mult, românul seînverºuneazã sã nu cedeze, sã nu capitule-ze total. Se luptã împotriva turcilor cu sacide aur. E dusã epoca glorioasã a lui ªtefancel Mare ºi a lui Mihai Viteazul, când se pur-tau încã rãzboaie! Românul nu rezistã decâtprintr-un fel de înþelepciune fãcutã din re-semnare, care cautã sã îndepãrteze perico-lele. Este citat un cãlãtor francez care sem-naleazã calmul, chiar indiferenþa românului.Românul se înfurie rar, zâmbeºte puþin, nu

e luminat de entuziasm. Pentru români, con-tinuã acest cãlãtor, un anume Le Clerc, ar filipsit de înþelepciune sã se arate bucuroºiºi de prisos sã se lase pradã durerii. Þãranule sobru, modest, dar ºi lipsit de energie, deiniþiativã. Orice reclamaþie este o „lãcrãma-þie“. Pentru a compensa aceastã înþeleaptãslãbiciune, e capabil de ironii ucigaºe, de unumor ºfichiuitor.

Existã un „arhetip“ al acestei atitudini, ºianume „frica de turc“. „Capul ce se pleacãsabia nu-l taie“, va spune poetul, „dar cuumilinþã lanþu-l încovoaie.“ Vecinii bulgari,dupã Drãghicescu, odatã deveniþi supuºi cudrepturi depline ai Imperiului Otoman, erauprotejaþi. Principatele române îºi plãteau preaaspru independenþa factice, erau ruinate da-toritã acestui fapt ºi nu aveau decât sã seadapteze jefuirii sistematice, sã aleagã rãulcel mai mic. Acest sentiment era întãrit deextrema vulnerabilitate a frontierelor, dacãne gândim cã chiar ºi în 1788 o invazie tãta-rã a devastat Moldova!

Conceptele filosofice implicite ale „româ-nitãþii“ sunt „Ursita“, cursul ineluctabil alvieþii þesut de „Ursitoare“, care corespundNornelor germanice, ºi Norocul. E semni-ficativ faptul cã atunci când ciocnesc paha-rele, oamenii spun „Noroc!“, Norocul esteîn mod natural destinul cel mai râvnit. Totulnu poate fi decât provizoriu, efemer în viaþã.De vreme ce spolierea ºi hoþia la drumulmare sunt inevitabile, sã construim lucruriuºoare. Consecinþele acestui fatalism suntlipsa de prevedere ºi indiferenþa ridicate larang de virtuþi.

Corolarul fatalismului, latura lui pozitivã,este o înclinaþie spre independenþã, o nevoieirepresibilã de libertate. Orice formã de su-punere este resimþitã cu repulsie. Þãranulromân preferã sã fie total sãrac decât sã fieservitor.

De-a lungul secolelor, cãlãtorilor le placesã evidenþieze inteligenþa românului, pre-zenþa sa de spirit. Mizeria – spune Regnault,citat de Drãghicescu –, care dã de obicei naº-tere abrutizãrii, îndobitocirii, nu a atinsfacultãþile þãranului român. El rãmâne vioi,sarcastic, batjocoritor, satiric. Simþul sãu cri-tic este amar, ascuþit, distructiv. Românuleste înzestrat pentru artele frumoase, estetîn mod natural, om de gust.

Într-un cuvânt, psihologia românului secaracterizeazã prin calitãþi defensive, în carepsihosociologul vede consecinþa unei deve-niri istorice particulare. Sublimarea prin vor-ba de duh ºi creaþia artisticã sunt mijloacepe care le foloseºte în mod constant.

De apartenenþã liberalã, un liberalism cunuanþe sociale care nu i-au adus numai prie-teni, Drãghicescu nu vede ieºirea din ne-

4 • APOSTROF

Cum devine boalaideologie

Reflecþii despre români

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 5

isprãvirea istoricã a poporului român decâtprintr-o „împroprietãrire“ a clasei þãrãneºti.Aceasta trebuie sã intre în posesia pãmân-tului, sã înveþe sã îl cultive, acordându-i-secredite cu dobânzi avantajoase.

Opera lui Drãghicescu a fost conceputãîntr-o Românie efectiv „neisprãvitã“, Româ-nia dinaintea Primului Rãzboi Mondial.Odatã cu crearea României Mari, în 1918,care includea teritoriile de dincolo de Car-paþi, o parte a acestei „neisprãviri“, terito-riul naþional, era îndeplinitã. Aceasta legiti-ma ambiþii mai puternice, dar ºi o nerãbdarecrescândã. Situaþia instabilã de dupã rãzboi,nevroza unui individ particular (Cioran) aucontribuit la aceasta.

2.EMIL M. CIORAN, un filosof transilvã-nean de 24 de ani, a publicat în 1934

o carte scandaloasã, Schimbarea la faþã a Ro-mâniei4. A fost întâmpinat cu pasiune de cãtreextrema dreaptã, cu interes de cãtre mediulintelectual. Ea reprezintã reacþia la mentali-tatea pasivã, mereu pierzãtoare, a români-lor, pe care o deplorã Drãghicescu. Versiuneaneexpurgatã a cãrþii lui Cioran conþine ata-curi antisemite de o mare violenþã. Antise-mitismul nu este totuºi argumentul majoral cãrþii. Ea ia în considerare „tragedia cul-turilor mici“. România dispune, estimeazã el,de o ºansã unicã pentru a face un „salt isto-ric“. Ridicându-se împotriva tradiþionalis-mului, el crede cã românii au acþionat dupãlegea lui: „Am apãrut ºi am rãmas aºa!“.„Poate fi acesta un destin?“, se întreabã el.

„Un popor fãrã destin nu meritã sã exis-te“, exclamã Cioran ºi vorbeºte despre un„sens ascensional al devenirii“. Are oroarede calitãþile tradiþionale ale românilor, cum

ar fi „omenia“. El considerã cã Româniaactualã, cea a tinereþii sale, este „fructul uneipasiuni moderniste“, ºi se declarã în modhotãrât antireacþionar. În ceea ce priveºteþãrãnimea, el crede cã este doar „rezerva bio-logicã a unei naþiuni, o simplã sursã de ali-mentare“; cât despre clasa muncitoare, ea„este o ameninþare continuã ºi prin aceastaun element politic de primã ordine“. Cioranajunge sã laude caracterul „auroral“ al vieþiicomunitare ºi sã-ºi exprime dezgustul faþãde internaþionalism ºi faþã de cultura demase, pe care o considerã „anti-spiritualã,anti-libertarã, anti-individualistã“. Astfelîncât tânãrul descreierat care este Cioran pre-dicã rãzboiul drept mijloc curativ al indo-lenþei noastre. Ceea ce nu exclude deloc, badin contrã, presupune o orientare socialistã,„obligatorie“. În concluzie, el cheamã la o„revoluþie colectivistã naþionalã“ pentru aface sã triumfe România, în special în Balcani.El întrevede Bucureºtiul ca pe „noul Constan-tinopol“. Acest lucru nu va fi niciodatã posi-bil fãrã urã. „Cine nu ºtie urî cu pasiune n-areinstinct politic.“ Am putea continua sã citãmdin aceastã carte „excesivã“, cum avea sã spu-nã mai târziu autorul ei, cuminþit. Sceleratã,am spune noi. În orice caz, „Orice soluþieam cãuta pentru România este imposibil são vedem scuturatã din orbecãiala ei secularãîn afarã de un regim dictatorial. [...] O dicta-turã, însã, trebuie sã punã þara la teasc“ (cumau fãcut bolºevicii cu Rusia, adaugã el).

S-a înþeles, cred, doctrina – de aparte-nenþã fascistã – pe care a inspirat-o cartea luiCioran. De asemenea, ea poate fi situatã nuîn siajul ideologiilor vremii, ci ca o reacþie,excesivã, monstruoasã chiar, la pasivitateaproverbialã a românilor, pe care o semnalau

Drãghicescu ºi alþii înaintea lui. Sunt posi-bile, ºi chiar necesare, analogiile cu noþiunipsihanalitice (fãrã a voi sã schiþãm o omo-logie, fãrã îndoialã inexistentã). MelanieKlein5 distinge, în „stadiile precoce ale com-plexului lui Oedip“, o poziþie paranoidã ºi opoziþie depresivã. Bebeluºul, într-un primstadiu, nu face distincþia între iubire ºi des-tructivitate. Dorinþa pentru sânul matern esteatât de mare, încât, fãrã a face diferenþa, îliubeºte ºi, însuºindu-ºi-l, vrea sã-l devore-ze, sã-l distrugã. Ulterior, în cel de-al doi-lea sfert din primul sãu an de viaþã, bebeluºulse confruntã, dupã Klein, cu teama de a pier-de sânul hrãnitor. Aceastã ameninþare de pier-dere care nu înceteazã sã se actualizeze semanifestã ca doliu potenþial, ca depresie. Lavârsta adultã, aceste douã tipuri de reacþie– paranoidã ºi depresivã – se pot manifestaîntr-o ordine diferitã. Se poate postula cãreacþia faþã de pierderea obiectului, agresivã,de persecuþie, se manifestã ca ultim recurs,înainte ca subiectul sã sucombe în mod ire-versibil în depresie. Umilirea suferitã deromâni de-a lungul vârstelor, poziþia lor purdefensivã (deci „depresivã“), semnalatã deDrãghicescu, dã naºtere, manifestându-sela Cioran, unei reacþii paranoide, cu amal-gamul de agresivitate ºi de urã care este expri-mat în Schimbarea la faþã a României.

3.MIRCEA VULCÃNESCU pronunþã, în 10ianuarie 1943, o conferinþã intitulatã

Dimensiunea româneascã a existenþei6. În acesttext, el citeazã cartea lui Drãghicescu, fãrãsã o comenteze. Ceea ce Drãghicescu consi-dera ca fiind defecte este pus în valoare deVulcãnescu drept virtute supremã. Referin-

�

• Biserica reformatã din Cluj, str. Mihail Kogãlniceanu. Vedere dinspre sud. Foto: Várdai Levente

du-se la „Imperiul valorilor româneºti“, Vul-cãnescu crede cã poate identifica la români,ca specificitate, „sentimentul unei vaste soli-daritãþi universale“. Nu existã, crede el, laromân o „rupturã existenþialã între lumea deaici de jos ºi tãrâmul celãlalt […] doar o vamã,o trecere“. „Sfinþenia“ românului este în-nãscutã. Cu siguranþã, existã ceva negativ laromân. Totuºi, aceastã negativitate are o co-notaþie specialã: existentul ºi posibilul se aflãîn fuziune; adaptând formula hegelianã, elcrede cã pentru român „tot ceea ce este posi-bil este ºi real“. Aceastã confuzie, beneficã înochii sãi, este însuºi izvorul poeziei; ea apro-pie, la român, veghea de vis. Aceastã stare,semiconºtientã, am spune noi, îl face sã fie fã-rã apãrare, pentru cã în vis nu existã alterna-tivã. Acest sentiment de neputinþã este supor-tabil în mãsura în care viaþa nu este luatã înserios ºi teama de moarte nu existã. În faþaadversitãþilor existenþei, românul spune „fiece-o fi“.

Data conferinþei rostite de Vulcãnescu –ianuarie 1943 – corespunde momentuluicând armatele germanã ºi românã sufereaula Stalingrad o rãsturnare care reprezentaînceputul sfârºitului pentru puterile Axei.Vulcãnescu, subsecretar de stat în cabine-tul Antonescu, nu ignora turnura catastro-ficã pe care o lua rãzboiul, avem dovada acestui lucru7. Nu putea nici sã nu prevadãconsecinþele catastrofice pe care aceastãrãsturnare politicã avea sã le aibã asupra existenþei sale personale.

Textul Dimensiunea româneascã a existen-þei îi era dedicat lui Cioran. În mod ironic,am spune noi, pentru cã el afirmã un fana-tism diametral opus combativitãþii paranoi-ce a celui din urmã. S-a pãstrat o scrisoarea lui Cioran datând din 3 mai 1944, dinParis8:

Dacã evenimentele nu ar fi ceea ce sunt [ex-clamã el în aceastã ultimã fazã a rãzboiului],aº scrie complementul negativ al acestei Di-mensiuni la umbra cãreia mã delectez cu mo-destie […] dupã ce þi-am citit studiul în acestCartier Latin unde putrezesc glorios de ºapteani, îmi spun cã nu ar fi nimic de adãugat dacãasta s-ar fi terminat printr-o analizã a fataluluiadagiu care îmi pare a fi cheia de boltã a tutu-ror neizbutirilor noastre: „n-a fost sã fie“.

Cioran înþelege mai bine ca oricine cãfatalismul extrem al prietenului sãu exprimãun eºec deja actual, el care visa nebuneºte laun destin imperial pentru România.

II

BIOGRAFIA LUI Drãghicescu nu îmi este foar-te bine cunoscutã. Sunt cunoscute totuºi

marile etape ale existenþei sale. I-a fost refu-zatã o catedrã la universitate în 1920, cãci erasuspectat de idei socialiste. A fãcut carierã îndiplomaþie, ca delegat la Societatea Naþiuni-lor ºi, mai târziu, ca ambasador în Mexic. S-a sinucis în 1945, la vârsta de 70 de ani9.

Cioran îºi lingea rãnile la Paris, compu-nând o lungã prozã cu accente de blestem,rãmasã mult timp ineditã, Îndreptar pãtimaº,ca un adevãrat Maldoror al Balcanilor, bles-temat pentru vecie10.

A fãcut mai târziu cariera parizianã detoþi cunoscutã ºi a murit în 1995.

Cât despre Vulcãnescu, a murit la 28 oc-tombrie 1953, în închisoarea din Aiud, înîmprejurãri cumplite, reconstituite de fiicalui, Sandra11: în octombrie 1952, despuiatde haine, târât în curtea închisorii, bãtutde torþionari, cu coastele sfãrâmate, a fostaruncat, ca ºi colegii lui de închisoare, gol,într-o celulã îngheþatã. A acoperit cu trupulsãu corpul unui tânãr deþinut, ca sã-l fereas-cã de frig. A murit câteva luni mai târziu detuberculozã. Se spune cã ar fi exclamat: „Nune rãzbunaþi“.

Nu ne putem împiedica sã stabilim o pa-ralelã între scrierile pe care le-am evocat pescurt ºi destinul autorilor lor.

Drãghicescu era un „liberal radical“; pa-triot, refuzând gãunoasa retoricã naþionalis-tã, nu a fost cunoscut de establishment-ulintelectual, dar a fãcut o carierã de înalt func-þionar. ªi-a pus capãt zilelor, cu luciditate,devansând cu puþin dezastrul unui stat ºial unei þãri pe care ar fi dorit-o alta.

Cioran, melancolicul care a ºtiut sã se combatã, sã combatã depresia care îl rodea(profesând ura, fãurind un proiect paranoic:imperiul fascist românesc), a reacþionat, maiîntâi, prin fugã. Fiind ambiþios, a începutprin a-ºi schimba limba, cultura. Apoi, aadoptat un alt mod de a se îngriji: dintr-un fa-natic, a devenit un sceptic amar. A trãit mult,ca un ipohondru plesnind de vitalitate, unprieten ca niciun altul, ursuz ºi agresiv ºi înacelaºi timp om de lume, el, fostul huligan.

Vulcãnescu acceptase postul politic ce afost cauza directã a nenorocirii sale, ca unfuncþionar disciplinat; poate ºi din vanitate.Regreta adânc acest lucru în abisul închi-sorii sale12. Fatalismul pe care îl atribuie ro-mânilor, pe drept cuvânt, îi era inspirat ºi de

propria sa atitudine: nu a ºtiut sã reziste laordinul care i s-a dat: sã accepte o înaltã func-þie guvernamentalã, spunându-ºi în adâncullui: fie ce-o fi.

III

FAPTUL ÎNSUªI de a scrie este o încercarede vindecare. „O boalã învinsã þi se pare

orice carte“, spune poetul.13 A-þi însuºi totalacest principiu înseamnã sã dai dovadã deoptimism. Scriind Schimbarea la faþã aRomâniei, Cioran a încercat sã se vindece dedisperare, dar nu a reuºit. Violenþa ºi melan-colia s-au învecinat în mintea sa. Ca dovadãstau cãrþile sale imediat urmãtoare, Lacrimiºi sfinþi, Cartea amãgirilor, unde umoareacea mai întunecatã se amestecã cu pasiu-nea pentru muzicã, conceputã ca balsam.Cioran era totuºi „rezilient“, cu o capacita-te înnãscutã de a „renaºte“. ªi-a protejat via-þa prin fugã ºi a trecut printr-o lungã con-valescenþã. Exilul ºi scepticismul au fãcut din el un depresiv fericit.

Spre deosebire de Cioran, Vulcãnescu s-a dãruit morþii. A fãcut-o cu mãreþie, ºi-a încãlzit aproapele pe patul îngheþat depiatrã, a predicat iertarea. Spre deosebire deCioran, Vulcãnescu avea vocaþia martirului:acceptarea suferinþei. Scriind Dimensiunearomâneascã a existenþei, dãdea un statut filo-sofic acceptãrii sale disperate a distrugerii.

Drãghicescu nu a jucat niciun rol în ideo-logia românã. A rãmas relativ necunoscutintelighenþiei, în pofida funcþiilor înalte pecare le-a ocupat. Totuºi, de la el porneºteaceastã criticã dureroasã a „românismului“,cum a fost numitã ideologia românã. Acestaa fost totuºi fondul intelectual pe care l-auexploatat succesorii sãi, Cioran, Vulcãnescu,pentru a-ºi exprima profunda lor tulburare.

Suferinþa individualã se preschimbã în„idee-forþã“. Boala individualã devine ideolo-gie atunci când istoria o cere. Pare sã fie con-cluzia acestui periplu într-o ideologie a unuitrecut care se îndepãrteazã, dupã ce a hrãnitnevrozele unei alte generaþii, nostalgiile re-acþionare ale unei lumi condamnate.

�

Traducere din limba francezã de

Note1. Rainer Diriwächter, in Culture and Psychology,

London: Sage Publications, 2004, p. 88.2. Fr. Nietzche, Par delà le bien et le mal, Paris:

Hachette, 2004.3. Bucureºti: Albatros, 1996. 4. Bucureºti: Humanitas, 2001. Expurgatã de

pasajele cele mai violent antisemite prin voin-þa tardivã (1991) a autorului.

5. Mélanie Klein, Essais de psychanalyse, Paris:Payot, 1996.

6. În Mircea Vulcãnescu, Dimensiunea româneas-cã a existenþei, ed. îngrijitã de Marin Diaconu,Bucureºti: Ed. Fundaþiei Culturale Române,1991, p. 85-149.

7. V. ªtefan J. Fay, Sokrateion: Mãrturii despreMircea Vulcãnescu, ed. a II-a, Bucureºti: Hu-manitas, 1998, p. 118 ºi urm.

8. Vulcãnescu, p. 8.9. V. Drãghicescu, introducere de V. Constan-

tinescu-Galiceni.10. V. Cioran, Écrits, ed. Quarto.11. V. Fay, p. 129-130.12. V. Ion Constantinescu-Mãrãcineanu, in Me-

moria, nr. 43, 2003.13. L. Blaga, Încheiere.

6 • APOSTROF

Avangarda rusã

La prânz nu am decât zãpadã, aiurealãAripi de prepeliþã, morsã de coacãzã Dicþionare cu douãzeci de pagini

din care praful, putregaiulÎn ritm adagio (lent, încet) lunecã de pe fileEvitând ácele indicatoare – precum

bisturiulªi iatãMã aºez la pianÎn stradelele paginilor auzind

ºoapte-nzãpeziteInterpretez fãrã noteCânt fãrã sunetele cuvintelor pãºitoareFãrã nelipsitul tãu zâmbet uºor ironic

anticipatorIartã-mãÎnvãþatu-m-au ºi bunele maniere

ºi lumeºti versificãri cu rime avortateCurând eternitatea va împerdelui ochiiªi de-a oarba voi înþepa biftecurile

cu furculiþaPrecum – în copilãrie – fluturiiPe când bunica bombãnea sub un cais rotatCe privea spre cerul prãfuitAceastã amiazãAceste discursuri, ca ºi cum negrãbiteªi caldele priviri ale provincialilorToate tuturor le sunt permise dacã arde

focul bunãtãþiiAºadar sub cãderea fructelor coapte

sã ne punem gând de împlinire De fiecare datã întorcându-ne la masãPrin troienirile iluziilor.

�

Traducere ºi antologie de LEO BUTNARU

* * *Serghei Gorodeþki

(1884-1967)

�

Înserare a vieþii

(OIDA ME UDEN EIDENA)– „ªtiu cã nu ºtiu nimic“ desprecorãbii ºi aº fi vrut sã fie altfel...verdele cedrului adulmecã lemnul de pe apãcînd viaþa are ieºire la mare ºipactu-i fãcut (legile ei devin celezece porunci). Nu pusesem patinele pe apã,dar o simþeam ca pe o rudã, cu drag devele, catarge ºi timonã, de tot ce arebordul, pe Krinos ºi Keratos...Sã descifrezi pe ape ce-au scrisodinioarã triremele greceºti, ºi binelecare þi-l dã p l u t i r e a...

Viaþa noastrã-i o scriere pe apãpe care doar sfinþii o ºtiu citi.Cîtã iubire, Doamne, o sã-ncapã,în cel nãscut... spre-a te iubi...

Pe nemurirea verde de-un mov marin,– Egee – cu prova spre Marea Idee;cînd am atins frumuseþea ta,ca pe-o Luminã – aaeer de apã –al fiinþei mele, mi-a fugit pãmîntul de sub tãlpi,ca unei corãbii, la primele ieºiri– Vaya con Dios – mai ºtii culoareamãrii (de-un verde-mov marin) –se ridicase Egeea-n picioare ºisemne fãcea cu ample valuri. Vînatde tangaj cu sufletul ºi laapogeu fiind navigaþia... –ce erã, ce an, ce sfîntã zi devineri... cînd de pe galerãviaþa mea s-a înãlþat pe Krinos,a zis o rugã ºi lacrimi i-au curs,ca-ntr-o bisericã.Sã fiu locuitor pe-o insulã care-aîmblînzit Egeea, sã am fereºtilespre luna plinã, iar ca vecini –trandafirimea – care-a impusmireasma drept zeiþã – ce þinechiar ºi marea-n genunchi. Petalãcu petalã, înviasem, între palmeletale, pe jumãtate trandafir – dinspiþa pãpãdiei, cu liric iz ºipuful roºu...„Sã vezi luna cu ochii unui grec“ –cum vine dinspre Egee, desculþã,de mînã cu briza de noapte, lãsîndu-ºisandalele pe þãrm; se aprind treptelede bãnuþii presãraþi ºi mei...Curcubeu cu ochii-nchiºila-nceput de mileniu – înserarea vieþii – la fereºtile Raiului,trandafirii erau numai ochi ºiurechi, cînd a intrat luna plinãîn viaþa mea de exilat, printremiresmele vorbitoare de elenã?...A luminat ce era de luminat;cina cu trandafirimea din jur– mai demult – sau acum în zilelenoastre...? ... veneau corãbiice descãrcau un vin miraculos,(pe vremuri grele) îi lãudamputerea, trei-patru nopþi...Zãbovea (pe-atunci) Fericireala mine cît sã nu-i fie dor dealþii –, rãsfoia un album sã vãd

Mediterana cã-i sora ei cea mare,cu Ionica din vest ºi marea Creteijucîndu-se, fiind copile...

Toatã iubirea mea e pentru EA;dar am ºi dor de Rodos ºi Corint.Cu mine-aº lua Egeea pe corãbii,aflînd cã R a i u l e lipsit de mãri.

Maree sapphice

De-o sutã zece ani murise Pindar,Egeea declama din Istmicele sale,cît încã se tînjea la prospeþime,fructele de mare nu erau oprite,la geamandura de meduze, undelumina ochilor doare, cînd nu-i arãþiFrumosul din Mitilini, efebia –– a creat gloria trupului, cãruiapãmîntul îi e Cîntareaºi cerul, Cîntãrilor... Odatã-nvãþatdrumul, Fericirii nu i se-mpotriveºtenimic, verigã dupã verigã – un lanþdin rouã, epitalamul ne-a legat,pe firul lui, la vale, declamînd,ce fapte s-au fãcut ºi cînd...Ce nu putem cu mintea, vedem cu inimaºi-i dãm crezare... din valuri carenu puneau întrebãri, graþiilealunecau, într-o Salã a Tronuluipardositã cu sîni, pe sfîrcuride dactili ºi de trohei, fãuritoride Extaz.

Un cor de simþuri pîrguite...ºi foºnitor, (rodii pisate),un dulce lucru ca în stup, omiere ocru-violet ce unge

p î l p î i r e aunorperlenegre

ºi o stinge...Ce copie e mai aproape de originaldecît alt trup perfect? (Cît semnenu-s de împãcat cu moartea sau decãzut la pace.) Sã fi bãtutmedalii cu euterpele la studiu, cufragedele valuri, abia cosite cîndlicuricii-greieri îºi încep întrecereade sunet ºi luminã. Vremuri de graþieºi aaaaer ca sã-mi þii de sete –P o e s i e – zãritã dintr-o corabiece aducea Iubire... Niciodatã doifãrã unu. Norul e norã, raza, o sorã.Demult, s-o fi zvîntat ce-am scrisîn limba care-a murit ºi ea,punînd de-atîtea ori egal – –(ce multe) NU se pot ierta....Reflux PERPETUUM MOBILE alenede vremuri... sapphice... elene...

�

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 7

Poeme de ROMEA CANTEMIR

8 • APOSTROF

O „hardughie“ romanescã

DACÃ ÞINEM seama de eti-mologia cuvântului, har-

durgia fiind o „fabricã de hâr-tie“, mare ºi greu de stãpânitîn toate ungherele sale foºni-toare, Darul Ioanei (Polirom,2007, 522 de pagini; prefaþãde Daniel Cristea-Enache),noul roman al lui Stelian Þurlea, este, în mai multe sensuri, o hardu-ghie romanescã. Nu doar fiindcã acoperã 522de pagini ºi manevreazã abil zeci de personajeºi situaþii. Scris la 30 de ani, în 1976, ºi dat latipar la 60, în 2006, presupune o oarecare ve-chime a construcþiei, surpãri de ziduri ºi ochiuri de geam sparte sau afumate de vreme.Tot aºa, e de bãnuit o revenire cu recondiþio-nãri ºi finisãri, pentru a-l face perfect locui-bil de cititorul de azi, altfel, mãcar în câtevadate, decât cel de la vremea scrierii cãrþii.Absolvent de filologie ºi filosofie, redactor depoliticã externã la revista Lumea, ºef al depar-tamentului de ºtiri la Antena 1, apoi la PROTV, iar din 2000, senior editor al Ziarului deduminicã, Stelian Þurlea a publicat mai multeromane, cãrþi pentru copii ºi volume depublicisticã. A traversat câteva decenii avândrezervat un loc bun (ºi riscant!) în chiar preaj-ma spectacolului lumii („întotdeauna într-unloc de unde sã poatã cuprinde cu privirea totce se petrecea în încãpere, iar în spatele luisã nu se mai poatã petrece alte întâmplãri [...]se uita la ceilalþi pe rând, cu mare atenþie, nevã-zut, neluat în seamã, netulburat de nimeni, caºi cum le-ar fi vãzut gândurile...“). A acumu-lat, astfel, un material epic imens ºi a dobân-dit deprinderea/ºtiinþa de a face conexiuni imprevizibile între evenimente, personaje, ges-turi. De a decanta direcþii, nuanþe, textúri.

Bine receptat de criticã – „un roman solidºi original, epic la modul polifonic ºi cu adân-cimi psihologice care aºteaptã sã fie explo-rate“ (Daniel Cristea-Enache); „inteligent ºicaptivant, are ritm ºi un patetism sobru, deun desãvârºit bun-gust“ (Alex ªtefãnescu) –,Darul Ioanei se cere strãbãtut cu rãbdare dearpentor ºi cercetat cu un instrumentar pecât de bogat, pe atât de flexibil. Dan C. Mihãilescu, de pildã, copleºit de straturile ºipalierele intersectate în roman, pune la bãtaietoatã istoria prozei europene a unui secolpentru a-i defini locul ºi statura: identificãatingeri cu ºi descendenþe din psihologismulla modã în deceniul opt românesc, desco-perã reminiscenþe din Noul Roman francez,recunoaºte subiecte ºi maniere interbelice.Lectura sa desfãºuratã sugereazã, în fond,capacitatea autorului de a cuprinde sub unsingur acoperiº forfota diversitãþii ºi mãsoarãgradul de compatibilitate umanã ºi esteticãpe care mai multele istorii subsumate îl ating.

Alcãtuitã din 9 brâuri, 7 cercuri ºi 9 cer-(c)uri, construcþia are mai multe „aripi“.Una, situatã în prim-plan, e scena prezen-tului ºi conþine relaþia de dublã oglindire

dintre bãtrâna doamnã Marga Pop ºi tânã-rul ei chiriaº Andrei Vlãdescu. Prin ei se amu-ºinã ºi se descriu, în splendide pagini în carearta detaliului ºi autenticitatea limbajelorsunt remarcabile, douã generaþii, douã lumi,douã „genuri“. O altã aripã, imediat colatera-lã, e cea a trecutului Margãi Pop. Aripã asemnelor memorative, a atmosferei, a recur-sului întemeietor la rãdãcini ºi noime de altã-datã. Rememorãrile se petrec în singurãtate,în încercarea de a încetini trecerea, dar ºi înprezenþa tânãrului ascultãtor, ele catalizânddouã existenþe ºi furnizând suporturi apar-tenenþei. Pe o laturã oarecum paralelã se înal-þã edificiul iubirilor succesive ale lui AndreiVlãdescu. Poveºti de cuceritor oarecum abu-lic, superficial, de colecþionar neglijent ºivanitos, dar cu destule savori senzuale ºi in-grediente picante. O aripã consistentã ºigreoaie e plinã pânã la refuz cu viaþa de re-dacþie din vremea comunismului. O faunãpestriþã, pe cât de detaliat inventariatã, peatât de schematicã, nuanþele analizei stândcot la cot cu locuri comune ºi îngroºãri defabulã. Culisele nãvãlesc în scenã tulburândjocul actorilor, scena e rulatã dupã ritmuriimprevizibile, derizoriul ºi dramaticul îºi daubrânci în paginã, aparenþele înãbuºã esenþa,înfruntãrile sunt când tragice, când groteºti,într-un dosar al epocii plin de dovezi contra-dictorii ºi de file rãtãcite ori încopciate alan-dala, ingenioasã sugestie a „procesului“ care seamânã. O aripã oarecum autonomã este poves-tea de dragoste cu Ioana Sandi, mai degrabãmetaforã a vieþii ºi a iubirii, contrapunctândtema nu neapãrat centralã, cât stãruitoare amorþii, a vieþii ca aºteptare înfioratã. Între ari-pile edificiului romanesc se deschid culoareînguste, întortocheate, se ivesc firide, pereþifalºi, tuneluri secrete. Lectura înainteazã ten-sionat, ispititã ºi hãrþuitã de perspectivele deschi-se de-o parte ºi de alta a drumului principal.

Nu întâmplãtor, romanul are drept repereesenþiale mai multe variante ale aceluiaºi motiv:casa, acasa. Pe cale de consecinþã, privirea auc-torialã îºi va exersa cu precãdere virtuþile femi-nine. Rolul bãtrânei doamne e jucat perfectde autor, chiar mai apropriat decât al bãrbatu-lui. Pagina e doldora de mici detalii semnifica-tive care spun totul despre insomnii prelungi,odihnã precarã, o anume economie de viaþã.Femeia (îºi) spune povestea care o înduioºeazãcel mai tare, aceea a casei-de-odinioarã pe careo poate vedea din balconul apartamentului„printre acoperiºuri, ziduri ºi frunziº“. Lucrândîn principal cu datele memoriei, „sub-lumeaatmosferei“ (cum ar spune Mariana Neþ) pre-tinde înstrãinarea – temporarã – de un prezentindirect, dar net repulsat. Prezentul este aicinu atât exilul în apartamentul de bloc, cât imi-nenþa greu de ignorat a morþii. Extenuatã înexerciþiul rememorãrii, bãtrâna rãspunde nevoiide a încropi o poveste coerentã despre exis-tenþa sa obiºnuitã, arogându-ºi datorii comu-nitare, de martor ºi cãlãuzã: lucrurile trebuiespuse ca sã fie învãþãturã de minte ºi „mãcarcâþiva, oricât de puþini ar fi, sã meargã maideparte înþelegând ºi trãindu-ºi mãrunþiºurilecu demnitate“. „Viaþa e fãcutã din mãrunþiºuriºi numai ele, adunate laolaltã, dau sensul...“

Apropierea/ameninþarea morþii e imagi-natã/vizualizatã ca ºir de încãperi cu pereþi de

sticlã, culoare nesfârºite, întunecoase ºi strâm-te, jocuri de siluete cenuºii, brusc luminate,tãceri ºi zgomote asurzitoare. Viaþa e locuirebogatã ºi temporarã a unor „încãperi“, moar-tea nu poate fi decât pãrãsirea lor, una câteuna. Importanþa morþii e neîndoielnicã, pen-tru cã ea se întâmplã o singurã datã ºi defi-nitiv. Clipele retrãite sperã însã sã prelun-geascã drumul ultim, sã-l amâne. Desuet,cotropit de plante agãþãtoare ºi de tabieturi,trecutul este „mai bun“ fiindcã acceptã atri-butul veºniciei. În scufundãrile memorativeale bãtrânei, trucul ºeherezadic e instrumen-tul predilect pentru a asigura „efectul de mit“(Irina Bãdescu). „Încã sunt“ e descoperireasupremã. „Nu sã aºtepþi sfârºitul, ci sã-laccepþi“ e marea lecþie subtextualã. Mai mult,asemenea personajelor camilpetresciene, bã-trâna aflã cã trecutul e infinit remaniabil:

refacerea din lãuntrul omului, pentru cã, oriceaº gândi, o fac cu mintea ºi cu experienþa meade acum, iar astea mã influenþeazã în felul încare privesc fapte foarte vechi, nu sã le schimb,Doamne fereºte!, dar adaug o nuanþã sau trecpeste o nuanþã sau exagerez o laturã ce nupãrea deloc semnificativã la vremea respectivãºi înregistrez imaginea faptului astfel vãzut,cu uºoara, poate chiar inevitabila modifica-re datoratã nuanþei; iar dupã un timp nu mairechem imaginea iniþialã, ci pe cea uºor modi-ficatã, e mai proaspãtã, e mai aproape de mi-ne, poate inconºtient îmi convine – trecutule aºa cum îl vãd prin imaginea asta, care, larându-i, poate fi tot imperceptibil modificatã,ºi cine ar mai spune, dupã un ºir de astfelde modificãri, unde-i adevãrul?

Mai multele planuri de vieþi povestite seîntretaie sub semnul ficþiunii mai puterni-ce ca realitatea, cãci povestea poate face ab-stracþie de adevãr ºi îl poate înlocui, în celedin urmã. Nu întâmplãrile sunt esenþiale, ciaºteptarea lor provocatã prin verbalizãri totmai stufoase. În multe secvenþe, Darul Ioaneise înrudeºte cu Acasã, al lui Mihai Zamfir.

Ziaristul Andrei Vlãdescu, personaj demnde Holban, de Vinea, de Mihãescu, cu ingre-diente din romanele obsedantului deceniu,cu ceva din Dimineaþa pierdutã, dar ºi dinproza Mariei Luiza Cristescu, are chipul re-constituit din planuri schimbãtoare, în func-þie de oglinda în care se priveºte ori de carese lasã privit: „existã în jurul lui lucruri careîl absorb, îl cheamã, îl deformeazã, îl împie-dicã sã fie el însuºi, îl obligã sã fie nesincer“.Vocile sale sunt ºi ele mai multe, modulatepe contexte ºi interese trecãtoare. Colecþia deiubiri îi fragmenteazã portretul, în el locuindcâþiva alteri în conflict: donjuanul apatic ºileneº-încântat de sine, etalându-ºi cuceririleîn fiºe sumare, „ca un foc de artificii scân-teietor ºi plin de farmec“; îndrãgostitul deIoana Sandi, cu frãmântãri holbaneºti; zia-ristul prins în insolubile probleme etice, cueºuãri în mici secvenþe kafkiene; tânãrul chi-riaº experimentând sentimente filiale ºi varian-te ale compasiunii. Aceastã din urmã ipos-tazã are fineþea detaliilor pe care punerea faþãîn faþã cu bãtrâna doamnã o impune ºi ofavorizeazã. Pe de altã parte, povestea despreAndrei Vlãdescu, inseratã în carte prin unadintre vocile naratoare, reconstituie o bio-grafie construitã pe tânjire. O sarabandã de„stãri ºi dorinþe vagi ºi schimbãtoare de lao zi la alta, rãmase într-o ceaþã permanentã“,în aºteptarea cuvintelor potrivite sã le îmbra-ce ºi sã le dezvãluie celorlalþi. Aproape deieºirea din roman, o inscripþie: „Bãtrânadoamnã îi spusese cã douã experienþe ar fiidentice în lume: iubirea ºi moartea. Dinamândouã cel care le încearcã iese un altul,modificat“. Atâta doar cã din experienþamorþii nu se iese decât prin povestea celuilalt.Prin minciuna romanescã: „Nu-i nimic adevã-rat ºi, totuºi, e ca ºi cum ar fi. Deci este“.

�

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 9

ESTE SUBTITLUL studiuluiconsacrat de Paul Cernat

revistei Contimporanul, con-duse între 1922 ºi 1932 deIon Vinea ºi Marcel Iancu,asistaþi, mai discret, de Jacques G. Costin. Parte din-tr-o masivã, excelentã tezãde doctorat susþinutã recentla Universitatea din Bucureºti despre Primulval avangardist românesc ºi complexul perife-riei, aceastã substanþialã secvenþã este – tre-buie spus de la început – cea mai completãºi mai serioasã lecturã criticã a periodiculuiconstructivist bucureºtean care a deschis,cum se ºtie, calea unei miºcãri de avangardãcu program bine definit, îndeosebi prin Ma-nifestul activist cãtre tinerime al lui Ion Vinea,din mai 1924.

Paul Cernat întreprinde însã un studiumonografic al Contimporanului, citind cuatenþie ºi în detaliu întregul material publi-cat în revistã. Þine sã avertizeze, în Argu-ment-ul volumului, cã a preferat sã ofere citi-torului „cât mai multã informaþie «primarã»,direct de la sursã“, ºi sã insiste asupra „unorzone sau aspecte mai puþin explorate de exe-geza anterioarã“. ªi îºi respectã promisiu-nea, cãci paginile cercetãrii sale sunt foartedense sub raport informativ, citatele abundã,rezumatele sunt întinse, astfel încât cel ce n-ar fi ajuns niciodatã la colecþia revisteipoate fi sigur cã are la îndemânã esenþialuldatelor necesare unei juste evaluãri. E despus, de asemenea, imediat, cã toate acestedocumente nu sunt purã ºi sterilã „factolo-gie“, ci sunt acompaniate pe întreg parcur-sul cãrþii de comentarii, analize, raportãri lacontextul socio-cultural al epocii, trimiterila curente de idei din peisajul intelectualromânesc, comparaþii cu programe avan-gardiste europene. Într-un cuvânt, istori-cul literar este dublat de criticul pãtrunzã-tor, în stare sã evalueze cu gust ºi precizie,din perspectiva actualitãþii noastre, aportulspecific al însemnatei publicaþii avangar-diste la promovarea ideilor novatoare înmaterie de literaturã ºi artã.

Renunþând la prezentarea contextuluicultural care pregãteºte avangardismul de laContimporanul (capitolul este amplu des-fãºurat în tezã), Paul Cernat intrã direct în„istoria“ revistei. κi sistematizeazã perpec-tiva în trei secþiuni, în care examineazã, perând, „etapa social-politicã“ a periodicului,dintre anii 1922 ºi 1924, de accent socialist,în prelungirea – moderatã – a strãmoaºei desub direcþia lui Gherea, abordeazã apoiConstructivismul „sincretic“ ºi „ecumenismul“avangardist, din perioada 1924-1927, pen-tru a încheia cu ceea ce, pe drept cuvânt,considerã a fi „o etapã eclecticã, fãrã o orien-tare doctrinarã precisã, foarte receptivã lamodificãrile de sensibilitate ale epocii“.

În noua sa lecturã, Paul Cernat þine cuonestitate seama de interpretãrile precedentedin critica româneascã, sintetizându-i con-cluziile în sensul surprinderii unui „estetismradicalizat în direcþia unui avangardism ecu-menic, sedus uneori de sublimarea vechimiiautohtone (arhaicitate, artã popularã, bizan-tinism), alteori de fronda socialã coloratãmodern)“, cu sublinierea „eclectismului artis-tic ºi chiar ideologic“, a „sincretismului“.

Reparcurgerea amãnunþitã a numerelorspeciale consacrate de Contimporanul arhi-tecturii noi, teatrului, cinematografului, arte-lor decorative ilustreazã convingãtor aces-te trãsãturi. Câteva lucruri sunt, practic,pentru prima oarã abordate în profunzime,cum ar fi, de pildã, acelaºi „eclectism“ al re-vistei în contextul ideologiilor de dreaptaale epocii, cu pertinente observaþii privind„replierea elitistã“ a publicaþiei în raportcu celelalte periodice avangardiste (Integral,unu). Din acest punct de vedere, îndeosebicapitolul Între extremele politicii europene.O „avangardã esteticã“? se impune prin sa-gacitatea lecturii.

Înainte de a analiza „complexul perife-riei“ reflectat în revistã, criticul înregistreazãrãbdãtor ecourile miºcãrilor de avangardãeuropene în paginile ei (de la cea maghiarã,polonezã ºi cehoslovacã, la miºcãrile ruseºti,sârbe, slovene ºi, cu un accent aparte, la avan-garda belgianã), asigurând o bunã contex-tualizare a ceea ce va însemna „complexulperiferiei“ la „contimporani“. E un complexce asociazã sentimentul inferioritãþii cu unul

contrar, întemeiat de „teza precursoratului“avangardist, voinþa de afirmare externã aliteraturii ºi artei româneºti conjugându-secu ceea ce autorul cãrþii numeºte „complexlocalist“, „patriotism constructivist, non-etnicist, emancipator, un «sincronism orga-nic»“ – notã ce diferenþiazã miºcarea de laContimporanul de toate celelalte orientãri,cvasiexclusiv internaþionaliste.

O evidenþiere aparte meritã secvenþa cãr-þii dedicatã „noii estetici teatrale“ dezbãtuteîn paginile revistei constructiviste ºi „filiale-le“ sale. Experimentele din cadrul grupãrii„Insula“, „expresionismul iudaic“ al teatruluievreiesc din Vilna, aflat în turneu prelungitîn România, cãutãrile privind textul drama-tic, chestiunile de regie ºi decor noi etc. auparte de glose mereu atente. Întãrit e ºi accen-tul sub care criticul pune preocupãrile lui IonVinea pentru arta abstractã, cu (re)trimiterinecesare la poetica barbianã ºi la „ancorareanonfigurativului modern [...] într-o tradiþiepremodernã balcanicã“. Un mic „gineceu“poetic cuprinde „femeile în miºcarea româ-neascã de avangardã“, pentru a se trece ime-diat la prezenþa lui Urmuz, apoi a prozei avan-gardiste „contimporane“, cu foarte bunelecturi ale scrisului prozastic al lui Ion Vinea,situat între poetica expresionismului ºi su-prarealism, cu observaþia, notabilã, cã „expe-rienþa avangardei se dizolvã aici în matriceaestetizantã, post-simbolistã“. O reabilitare aprea puþin luatului în seamã Jacques G.Costin, autorul Exerciþiilor pentru mânadreaptã, „moralist avangardist“ de stil eclec-tic, umoristic-parodic, cu nostalgii clasicizantetotuºi, face dreptate unui condei urmãrit cuinteres în epocã ºi cu un aport însemnat îngospodãrirea treburilor revistei, alãturi de IonVinea ºi Marcel Iancu. Bine-venitã este, înfinal, ºi Lista publicaþiilor strãine de avangardãprezentate sau/ºi comentate în „Contimporanul“.(O singurã corecturã, de fãcut pe la începu-tul cãrþii: revista Gândirea n-a apãrut la Sibiu,ci la Cluj, în mai 1921.)

Pe scurt, cartea lui Paul Cernat e de apre-ciat ca o lecturã împrospãtatã a unui capitolreprezentativ din istoria avangardei noastre,ce înmulþeºte probele ºi argumentele caresitueazã revista Contimporanul în prim-pla-nul acesteia, cu lãrgirea ºi aprofundarea unoraspecte înregistrate mai mult sau mai puþinrapid de cercetãrile anterioare. E ºi o cartefoarte bine scrisã, de cineva care are deja unsemnificativ exerciþiu în critica foiletonisticã,dar ºi în cunoscutele volume colective de„explorãri“ în comunismul românesc. E deaºteptat, aºadar, tipãrirea celorlalte capitole,tot atât de incitante, din fosta tezã de doc-torat ºi continuarea cercetãrii, cãci Paul Cernat are cu siguranþã încã multe de spusdespre istoria avangardei literare ºi artisti-ce din România.

�

Istoria unei revistede avangardã

Cãrþi primite la redacþie

• Lucia Hossu Longin,Memorialul durerii:O istorie care nu se învaþã la ºcoalã,Bucureºti: Humanitas, 2007.

• Piotr Ceaadaev, Scrisorifilozofice cãtre o doamnã,urmate de Apologia unuinebun, traducere din francezã ºi note de Janina Ianoºi, prezentarede Ion Ianoºi, ediþia a doua, Bucureºti:Humanitas, 2007.

10 • APOSTROF

ISTORIA FUTURISMULUI înRomânia, dupã cum indicã

ºi titlul cãrþii Emiliei David– Futurismo, dadaismo e avan-guardia romena: contami-nazioni fra culture europee(1909-1930), Torino: L’Har-mattan Italia, coll. „Indaginie Prospettive“, 2006, 354 p.– este studiatã în cele mai mici amãnunte,de la colaboratorii umili la numele ºi opereleimportante. Abordarea materialului de stu-diu este una tradiþional-hermeneuticã, au-toarea fiind interesatã în primul rînd denivelul istoriei literare, apoi de cel interpre-tativ pe care îl realizeazã programele ºi ma-nifestele literare.

În raport cu studiile existente despre re-ceptarea futurismului ºi a dadaismului, adicãa primelor forme de expresie ale avangardeiîn spaþiul românesc, studiul nu are echiva-lent, pentru cã aduce informaþii atît despreartiºtii „internaþionali“ Tristan Tzara, Benja-min Fondane, Marcel Iancu, Artur Segal sauBrâncuºi, cît ºi despre figuri care au pãtrunsmai greu în conºtiinþa occidentalã, chiar dacãau fost deosebit de activi, precum Ion Vinea,sau de raft secund, mai pur, cum ar fi MihailCosma/Claude Sernet (corespondent într-ovreme al revistei Integral la Padova, undepoetul îºi fãcea studiile), în fine artiºti defelul lui M. H. Maxy sau al Miliþei Pãtraºcu.

Pentru cititorul italian, care nu ºtie foartemulte despre literatura ºi viaþa culturalã dinRomânia, se construieºte, în mod subiacent,un întreg fundal, unde apar figurile emble-matice pentru noi, dar cvasinecunoscute pentru orice occidental. E de ajuns sã obser-vãm cã, dat fiind prilejul unei vizite a lui Marinetti în România (1930), pe telegrameleagenþiilor de ºtiri italiene apãrea drept amicîntru futurism de exemplu ºi artistul MihaiCodreanu, consecvent scris Cocreanu. Iarviaþa culturalã româneascã îi numãrã peBacovia (ºi existenþa simbolismului româ-nesc), pe Arghezi (unul dintre cei mai maripoeþi moderniºti români), miºcarea naþio-nalistã a sãmãnãtorismului, în primele douãdecenii ale secolului trecut. Sumarele dereviste citate (Democraþia, Biblioteca mo-dernã, Þara noastrã, Ramuri, Noua revistãromânã, Universul literar, Cugetul românesc,Omul liber, Facla, Contimporanul, Integral,Punct), cu colaboratori uneori insignifianþi,aduc informaþii despre interesele literare, cul-turale ale românilor: ce traduceau (în spe-cial neoromantici), despre ce vorbeau, cepolemici purtau, care era nivelul lor deinteres pentru actualitãþile culturale dinEuropa.

Povestea începe prin niºte reprezentanþiatipici, pentru cã, precum orice avangardãartisticã, vestitorii frondei nu erau încã des-prinºi din imaginarul (post)simbolist; ast-fel, se poate discuta despre ciudatul rol depoeþi sau colaboratori la periodicul lui Ma-rinetti Poesia. Rassegna internazionale al luiAlexandru Macedonski, al prinþeselor scri-itoare Elena Vãcãrescu, Anne de Noailles saual nepoatei lui Grigore Alexandrescu, ironiza-tã de aproape orice grupare, prolifica Smara.Ei sînt, paradoxal, consideraþi primii futuriºtide cãtre chiar Marinetti, pentru cã el cunoº-tea doar personalitãþile cu deschideri occi-dentale, cu un nume deja format în Apus princonferinþe, publicaþii (Macedonski a scris înLa Wallonie) sau prin sîngele albastru. ElenaVãcãrescu se afla în plin exil ºi în atenþia lumiieuropene mondene, dupã ce povestea ei dedragoste cu prinþul Ferdinand, viitorul rege,fusese curmatã de boierii români. Perioadacea mai fastã, de maximã racordare a noastrãcu evenimentele culturale occidentale, se con-sumã, aºa cum au arãtat ºi studii de AdrianMarino sau Mihaela ªchiopu, simultan cupublicarea în Le Figaro a primelor manifestefuturiste. În cele peste 700 de adrese din în-treaga lume pe care Marinetti le indexa scru-pulos, figurau ºi Democraþia de la Craiova(1908-1912, condusã de Mihail Drãgãnescu)ºi Biblioteca modernã (Bucureºti, 1909-1912,director: Vasile Alecsandrescu).

Etapa „maturã“ a avangardei româneºtise lanseazã în jurul lui 1920, cînd Tzara ºiIon Vinea, afirmã autoarea, decid sã racor-deze miºcãrile româneºti la proiectele inter-naþionale. Prin telegramele, scrisorile ºi întîl-nirile pe care le-a avut Vinea cu Tzara ºi cuIancu, dar ºi cu alþi mari artiºti de avangardã,devin vizibile în spaþiul italian Contimpo-ranul, „revista quindicinale rumena de arte“(recenzat ºi prezent adesea cu reclame înrevista Noi, „raccolta internazionale d’arted’avanguardia“, care apãrea la Roma, con-dusã de Enrico Prampolini: seria a II-a,1923-1925), dar ºi Clopotul din Bucureºti,al lui H. Gad. Integralul este prezentat îneclectica La fiera letteraria (Milano, 1925-1929), unde este citat interviul lui Pirandelloluat de Mihail Cosma, dar ºi versuri publi-cate de Fondane în acelaºi Integral. Aici E. Prampolini se pronunþã asupra versurilorfuturiste ale lui Cosma, care descria Padovaca pe o „cetate futuristã“. Cu toate acestea,revista pare a fi una de largã deschidere cul-turalã, pentru cã se opreºte ºi asupra unoripostaze academizante ale noastre, precumactivitatea lui Nicolae Iorga, avînd în acelaºitimp ºtiri ºi note ºi despre „Camillo Petrescu“(ºi Act veneþian) sau traduceri din poemelelui Lucian Blaga.

Dincolo de entuziasm, existau ºi unelepuncte divergente sau cel puþin de condes-cendenþã. De pildã, Cronache d’attualità alui Bragaglia (care avea în seria a III-a, 1921-1922, pe Tzara printre redactori) spuneadespre avangarda românã cã nu este decît oimitaþie a celei franco-italiene, aºa cum sîntºi miºcãrile maghiare sau germane. În fond,o afirmaþie flatantã, pentru cã la 1922 abiaapãrea a doua, dupã Clopotul, ºi cea mai re-prezentativã revistã de avangardã de la noi:Contimporanul lui Ion Vinea.

Dincolo de aceastã enormã muncã decartografiere a unui material necunoscut pentru interpretãrile româneºti, care de regu-lã se complac în absolutizarea factorului au-tohton, Emilia David realizeazã ºi unele notede polemicã în privinþa bibliografiei inter-naþionale. De exemplu, Giovanni Lista, re-putat specialist în avangardã (futurism, dada-ism), a preluat afirmaþiile unui cronicar dinCronache Letterarie fãrã a le verifica, precumcã Tzara ar fi publicat ºi în Humanitas (Bari),Avanscoperta (Roma, Ancona) ºi La Scalata(Catania); de fapt, în aceste publicaþii nusînt decît note ºi ºtiri despre activitatea luiTristan Tzara.

Lucrarea Emiliei David (autoarea predãliteratura italianã la Universitatea din Torino)este o tezã de doctorat, condusã de MariarosaMasoero, intratã deja în bibliografii univer-sitare, la Asociaþia Italianã de Românisticã,la Lectoratul român de la Universitatea dinPadova, în biblioteci universitare din Veneþiasau Heidelberg. Astfel, probabil cã EmiliaDavid este cea mai cunoscutã hermeneutã anoului val de critici ºi istorici literari, celpuþin la nivel internaþional (pentru valorilenaþionale sînt un pic alte clasamente ºi gi-ruri). Cartea de faþã este în fond o rescriere,din perspectivã italianã, a unei cercetãri maivechi, Influenþe ale futurismului italian asupraavangardei româneºti: Influenþe ºi specificita-te (cu un cuvînt-înainte de Marco Cugnoºi o postfaþã de Ion Bogdan Lefter, EdituraParalela 45, 2004). O rescriere care pãstreazãfoarte puþin din volumul din 2004, de fapto reordonare a informaþiilor, aducînd, tre-buie subliniat, o imagine a literaturii românede avangardã „din afarã“, aºa cum puþinestudii critice o fac la noi. În genere, litera-tura noastrã ºi literaþii noºtri pot oricîndspune niºte nume de rezonanþã ale culturiinoastre, dar oare cîte dintre ele sînt aprecia-te la nivel internaþional, prin propriul am-bitus în epocã, nu prin cercetãri de istorieliterarã ºi traduceri retroactive?

�

Activ, retroactiv

Cãrþi primite la redacþie• Alexandru Muºina, Scrisorile unui

fazan (Epistolarul de la Olãneºti),Bucureºti: Cartier, 2006.

• Constantin Mitrã, Omul jignit: Înce se þine lumea când temeiurile cad,iar originarul e de negãsit?, Piteºti:Paralela 45, 2007.

• Adrian Munteanu, Paingul orb,(Sonete 3), Braºov: Arania, 2007.

• Ioan Ciorca, Rondeluri contempo-rane, Cluj-Napoca: Napoca Star,2006.

• Florica Diaconu, Condiþia umanãîn concepþia lui D. D. Roºca, cuvânt-

înainte de Dumitru Ghiºe, Bucu-reºti: Roza Vânturilor, 2006.

• Ionuþ Þene, Viaþa mea, clipele, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2007.

• Nichita Danilov, Centura de casti-tate, Bucureºti: Cartea Româneas-cã, 2007.

• David Dorian, Scrisorile lui Tristan,Cluj-Napoca: Eikon, 2006.

• Ioana Greceanu, Cu o sabie impre-vizibilã începe ziua, prefaþã: OctavianSoviany, Bucureºti: Vinea, 2007.

• Adi Cristi, Sinea Mea (tratat despreRevoluþie), Iaºi: Moldova, 2006.

Dan Gulea

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 11

PROBLEMA LOCULUI optzecismului în cul-tura românã se dezvãluie încã nerezol-

vatã. Denumit astfel ca o referire la anii ’80,când reprezentanþii lui au debutat sau, de-adreptul, s-au afirmat, optzecismul pare sãdesemneze un grup de scriitori, pe atuncitineri aflaþi în stadiul incipient al carierei lorliterare, uniþi – artificial, din comoditate pro-ceduralã – prin accidentul apariþiei prime-lor texte pe care le-au semnat în cuprinsuldeceniului dictaturii ceauºiste maximale. Înaceastã accepþiune, probabil cea mai laxãdintre toate versiunile posibile, grupul oame-nilor de culturã se structureazã dupã acci-dentul naºterii lor literare (nu ºi biologice).

În interiorul acestui optzecism generic –ce ascultã de criteriul generaþiilor ºi pro-moþiilor lui Laurenþiu Ulici –, optzeciºtii aralcãtui un pluton indistinct valoric, ideo-logic, tematic ori la nivelul genurilor culti-vate, fiind, riguros vorbind, o promoþie lite-rarã imediat urmãtoare „generaþiei ’70“.

Prin optzeciºti s-au înþeles însã, în modrestrictiv, într-o accepþiune care nu ignoraafinitãþile programatice, doar acele contin-gente de autori tineri, debutanþi ºi afirmaþiîn anii ’80, care au exprimat poetica tex-tualistã dezvoltatã în prozã în ancadramen-tul cenaclurilor „Junimea“ (pãstorit de OvidS. Crohmãlniceanu), în poezie ºi prozã lacenaclul „Universitas“ (sub tutela lui MirceaMartin) ºi, în ce priveºte poezia, la „Cena-clul de Luni“ (mentor Nicolae Manolescu).Cu o identitate oarecum distinctã în cadrulfenomenului optzecist au fost ºi autorii ieºenide la revistele Opinia studenþeascã ºi Dialog,cei braºoveni, clujenii de la Echinox-ul tria-dei Pop – Papahagi – Vartic ºi unii dintreautorii afirmaþi la cenaclul studenþesc timi-ºorean „Pavel Dan“, grupaþi în jurul revisteiForum studenþesc. Aceºtia din urmã au dobân-dit o recunoaºtere din partea bucureºtenilornumai parþial ºi oarecum târziu, unii dintreei doar la începutul anilor ’90. Chiar ºi atunci, ea a fost parþialã ºi s-a referit maidegrabã la indivizi, nu la grupurile ca atare.Cu totul neglijaþi au fost autorii de litera-turã science-fiction din acea perioadã, dinrândul cãrora cei mai vizibili astãzi – inclu-siv printr-o activitate scriitoriceascã diferitãde opþiunea iniþialã – sunt, probabil, CristianTudor Popescu ºi Viorel Marineasa. Nu estelipsit de semnificaþie faptul cã tocmai din-spre contingentul ultimilor au fost formulateºi contestãrile cele mai radicale ale optze-cismului în versiunea sa textualistã (reflecþia

asupra poeziei nefiind opþiunea celor doiautori menþionaþi, mai degrabã cu vocaþiede prozatori ºi jurnaliºti).

Iatã ce spunea Cristian Tudor Popescuîntr-un articol: „Textualismul anilor ’80, «tex-tualismul socialist», cum îl numea, pe bunãdreptate, Monica Lovinescu, a fost o culmea evazionismului cu ifose, nicidecum un pro-test underground împotriva regimului, cumau neruºinarea sã pretindã funcþionarii opt-zecismului“ (Cristian Tudor Popescu, „Ovictimã colateralã a comunismului: story-ul“, în Adevãrul literar ºi artistic, anul XIV,nr. 755, 15 februarie 2005, p. 1). El adãu-ga, în acelaºi loc, cã „Cititorii înºiºi au uitatce înseamnã un povestitor adevãrat, pre-ferând micilor insipidul hamburgher al jo-curilor textuale“ (ibidem).

La rândul meu, observam într-un rãspunsla o anchetã a revistei Steaua cã textualismulde odinioarã a cedat pasul, la mulþi dintreoptzeciºtii hard core, în faþa unei vocaþii didactice ºi vulgarizatoare, majoritatea ela-borând cu frenezie instrumente de lucru pen-tru ºcolari ºi studenþi, micromonografii cri-tice, dicþionare ºi lucrãri de referinþã. Nouaîndeletnicire poate fi cititã în cheie istoricã,drept un ecou târziu ºi parþial al iniþiative-lor de odinioarã ale reprezentanþilor ªcoliiArdelene, dar ºi în cheie pragmaticã, dreptrãspuns prompt solicitãrilor presante ale mo-mentului istoric (este cunoscutã penuria deinstrumente de lucru pe piaþa de carte româ-neascã). Campioana absolutã la acest capi-tol pare sã fie Editura Polirom, condusã deunul dintre jurnaliºtii ieºeni ai publicaþiilorstudenþeºti ai anilor ’80 de pe Bahlui, apoiEditura Paralela 45 a lui Cãlin Vlasie, poetoptzecist el însuºi, dar ºi editura braºoveanãAula, înfiinþatã de Alexandru Muºina, dinacelaºi contingent poetic. Cu toate acestea,într-una dintre Scrisorile de la Olãneºti pe careAl. Muºina le publicã în revista târgumu-reºeanã Vatra, autorul constatã cã, faþã deputerea publicã ºi de impact a unora din-tre ºaptezeciºti (A. Pleºu, G. Liiceanu ºi alia-þii lor), optzeciºtii ocupã o poziþie mai mo-destã. De aceeaºi pãrere este ºi Ion Simuþ,fan nedisimulat al generaþiei ºaizeciste, pecare o socoteºte nu doar la putere în arenapublicã, ci ºi mai tare sub raportul producþi-ei de carte care rãmâne.

Discuþia despre optzecism ºi configu-raþiile acestuia este însã, dupã toate apa-renþele, abia la început. Într-un articol dinIdei în dialog, nr. 5 (8)/2005, Liviu Bordaº

aduce în discuþie alte nume ºi, odatã cu acestea, o altã tendinþã optzecistã, cam tre-cutã cu vederea:

Cele mai frumoase daruri pe care le-a fãcutculturii române primul deceniu postdecem-brist sunt patru condeie aparþinând generaþieioptzeciste – Horia-Roman Patapievici, DanStanca, Ioan I. Icã jr. ºi Teodor Baconsky. Eialcãtuiesc „optzecismul spiritual“, cum îlnumeºte Bãdiliþã, care face surprinzãtoareaafirmaþie cã cea mai mare reuºitã a acesteigeneraþii nu e nici pe departe literatura, citocmai spiritualitatea. „Generaþia ’80 va rãmâ-ne în cultura noastrã în primul rând prinmesajul ei spiritual (filosofic, teologic)“(„Tentaþia agorei ºi terapia sacrului“, loc. cit.,p. 37).

Fãrã îndoialã, autorul are dreptate sã îimenþioneze pe respectivii autori. Dar breºatrebuie lãrgitã ºi mai mult, pentru o reflec-tare cât mai corectã a situaþiei. Sunt de po-menit aici ºi optzeciºtii militanþi ºi analitici,de la Gabriel Andreescu ºi Aurelian Crãiuþiula Marius Oprea, Sorin Adam Matei, AlinaMungiu-Pippidi. Nu pot rãmâne pe dina-farã nici eseiºtii ºi pamfletarii de toate felu-rile, de la Luca Piþu la Mircea Mihãieº, oricriticii doctrinari, precum Ion Bogdan Lefter.În fine, poate unii dintre optzeciºtii cu celmai mare ecou – difuz, dar uriaº, în acelaºitimp, ca impact – rãmân clujenii de la ArsAmatoria, Ioan Groºan, Lucian Perþa, Geor-ge Þâra ºi Radu G. Þeposu. Întregul feno-men Caþavencu – Academia Caþavencu – Plaicu boi – Aspirina sãracului, unde joncþiuneacu Dinescu rãmâne numai întâlnirea dintredouã filoane de umor ºi satirã politicã înru-dite, copiat pretutindeni fãrã niciun fel deprecauþii, în presa postcomunistã, este deplinintegrabil uneia dintre tendinþele optzecis-mului lãrgit.

Rãmâne stabilit, prin urmare, cã geo-grafia ºi stratigrafia optzecismului mai aude aºteptat pânã la elucidarea totalã ºi cã aconfunda acest fenomen complex cu tex-tualismul înseamnã sã procedezi reducþionist.

�

Cãrþi primite la redacþie

• Ion Pop, A scrieºi a fi. IlarieVoronca ºimetamorfozelepoeziei, ediþia aII-a, adãugitã,Bucureºti: CarteaRomâneascã,2007.

• Mihai Dragolea,Funcþionar lasingurãtãþi saucontabilul deimagini, prozede dimensiunivariabile, Piteºti:Paralela 45,2007.

• Ioan Pintea,Jurnal discon-tinuu cu N.Steinhardt:Însemnãrile unuipreot de þarã,Piteºti: Paralela45, 2007.

• Vasili Grossman,Panta rhei, traducere dinrusã de JaninaIanoºi, prezenta-re ºi note de IonIanoºi, Bucureºti:Humanitas,2007.

80-ismul

12 • APOSTROF

T(z)ara noastrã: Stereotipiiºi prejudecãþi (Bucureºti:

Institutul Cultural Român,2006) este un volum colec-tiv coordonat de RuxandraCesereanu, ce continuã câte-va din proiectele Centruluide Cercetare a Imaginaruluidin Cluj – supranumit Phan-tasma. Semnatarii sunt eseiºti de mare anver-gurã din majoritatea provinciilor româneºti,care au ca numitor comun analiza elemen-telor esenþiale, a stereotipiilor ºi prejudecã-þilor româneºti.

În scopul unei analize structurate, darneexclusive, a volumului de faþã, putem faceo grupare în texte care trateazã specificulºi problema identitãþii românilor ºi texte carese ocupã de preconcepþiile ºi automatisme-le autohtone.

Astfel, pornind de la problemele iden-titare, remarcãm cã pentru o mare parte dinsemnatarii acestui volum esenþa, singulari-tatea t(z)ãrii noastre e datã de ceea ce e anti-tetic ºi ambivalent. Nota esenþialã (sau apa-rentã) a românilor o reprezintã, în opinia luiAngelo Mitchievici, „uºurãtatea“. Ea se opu-ne „rigorismului cartezian“, „legitãþii“, „prin-cipialitãþii“ ºi „exactitãþii“. Dar aceastã „uºurã-tate“ are însã ºi un caracter bivalent. Alãturide aspectele negative ale „uºurãtãþii“ („inexac-titatea“, „lejeritatea“ ºi „relaxarea“), stã, cu„demnitate“, ºi reversul pozitiv. Spre exem-plu, „uºurãtatea“ dã strãinului posibilitateaunor tranzacþii avantajoase pe piaþa nea-grã. De asemenea, neseriozitatea ºi corupþiaromânilor aliaþi germanilor în al Doilea Rãz-boi Mondial îi umanizeazã: „uºurãtatea fiinþeilor dizolvã teroarea“. Tot în aceeaºi perioadã,frumoasele românce uºuratice au reuºit sãmenþinã bucuria de a trãi ºi sã creeze în hote-lul Athénée Palace un spaþiu neutru ce adunanaziºti, evrei, spioni, unde rasismul barbarîºi neagã principiul. Din nefericire, dupã 50de ani de comunism aceastã uºurãtate îºiva pierde farmecul.

Antiteza, în accepþiunea lui Marius Jucan,este esenþialã pentru întreaga noastrã isto-rie. Disputa dintre „doliu“ (Drãghicescu,Caragiale, Cioran) ºi „noimã“ sau sens (Lo-vinescu, Blaga, Ralea, Noica) caracterizeazãtoatã perioada interbelicã. Iar acest joc dia-lectic, între extremele ce conferã o colora-turã romanticã, continuã atât în perioadacomunistã, cât ºi cea postdecembristã. Rãb-darea specificã românului subzistã alãturi deactivismul reformator, apatia alãturi de entu-ziasm, ospitalitatea ruralã „coabiteazã“ cuostilitatea urbanã, „victimele“ alãturi de „vic-timizatori“, iar dorul „nostalgic de noi“ e înconjuncþie cu „gelozia de a nu fi ca ei“. Alteambivalenþe ºi antiteze caracteristice româ-nilor, semnalate de ªtefan Borbély, sunt celedintre ontologic ºi fenomen; fond ºi formã;eternitate ºi eveniment; spaþiu privat ºi spaþiupublic; sat ºi oraº. Dupã revoluþie, Românieii se oferã ºansa de a merge înainte, de a sealinia la formele europene, de a se moder-niza ºi industrializa. Dar accentul prea apã-

sat pus pe dimensiunea ontologicului ºi aeternului paralizeazã participarea la eveni-ment ºi la fenomenalitatea publicã. În con-secinþã, fiecare weekend e un mers înapoispre eternitatea satului.

Aceleaºi ipostaze contradictorii reunesc,în eseul Ruxandrei Cesereanu, concepþiilelui Eminescu, Cioran ºi Patapievici, care auîn comun „iubirea-urã“, „iubirea disperatã“faþã de o Românie nedesãvârºitã, ce este fã-cutã de Istorie, ºi nu – cum ar fi de dorit –care sã modeleze Istoria. Nedesãvârºirea sedatoreazã, în concepþia eminescianã, strãi-nilor (din afarã sau din interior), care sunt„românofagi“ ºi care „otrãvesc“ ºi „malfor-meazã“ „gena româneascã“. Pentru Cioran,subistoria României ºi fondul ei viciat suntpuse pe seama unor componente negativeale sufletului românesc: „scepticismul, auto-dispreþul, religiozitatea minorã, anistoria,înþelepciunea“, care sunt alimentate ºi întreþi-nute de „tradiþia bizantinã“, de balcanism ºide „viciul“ românesc destructiv al dorului,care „exprimã un raport negativ cu lumea“.Critica cioranianã e continuatã „frenetic ºidisperat“ de Patapievici, pentru care peri-oada postdecembristã este una a „neo- saucriptocomuniºtilor“. „Spãlatã pe creier ºivoioasã sã fie aºa“, România are niºte idea-luri scatologice, mediocre (atât la nivelulmaselor, cât ºi la nivel politic ºi cultural),care nu au nicio umbrã de „apolinic“ ºi nicimãcar de „dionisiac orgiastic“. Românii suntniºte malformaþii etice, psihice ºi fizice. Totîntr-o manierã bivalentã, Mircea Cãrtãrescuconsiderã cã românii se aflã într-un cerc vici-os în care isteria e provocatã de „stress“,iar „stressul“ de isterie, ei îºi sunt „propriiicãlãi ºi propriile victime“.

Caracteristicilor ambivalente li se alãturãînsã ºi altele particulare. Astfel, Liviu Anto-nesei adãugã alte trãsãturi ce au fost în vogãpe întreaga desfãºurare istoricã: demagogiaºi politicianismul. În acest sens, perioada inter-belicã – dominatã de conflictul dintre euro-penism ºi autohtonism, amplificat prin apa-riþia partidelor de extremã dreaptã ºi stângã,la care se adaugã demagogia ºi politicianis-mul de care suferea democraþia – a ratat in-tegrarea în modernitate. Revoluþia dindecembrie aduce o nouã ºansã proiectuluide modernizare a României. Premisele parfavorabile: majoritar, populaþia este urbani-zatã, alfabetizatã ºi educatã. Însã ele nu infe-reazã spre concluzia modernitãþii! În spate-le „limbii de lemn“ a elitelor politice ºi la nivelulculturii publice acaparate de manele ºi tele-novele, se întrevede nemodernitatea. Modelulvalah e o altã notã esenþialã ce a dominat, înconcepþia lui Ovidiu Pecican, guvernarea sta-tului român, de la începuturile sale pânã înprezentul postcomunist: dinamicitatea acti-vitãþii economice nu este datã de agriculturãsau industrie, ci tot de comerþ. Din pãca-te, aceste relaþii de schimb se transpun ºiîn planul politic, unde aceiaºi membri ai clasei politice îºi schimbã partidul în funcþiede „clientelã“, „profit“ ºi „avantaje“, ºi nupentru probleme doctrinare. Statul „cumpã-

rã“ diferite categorii de cetãþeni prin unele„privilegii“ fictive ºi instituie niºte relaþii„clientelare“, chiar „vasalice“.

Alunecând de la notele esenþialist-iden-titare spre automatisme ºi prejudecãþi, aflãm,cu Horea Poenar, cã þara noastrã e nevino-vatã ºi neînþeleasã, guvernatã de sentimentulsuperioritãþii, însoþit de amãgirea cã nerea-lizarea acestei capacitãþi se datoreazã alte-ritãþii, care poartã întreaga culpã. De acestestereotipii suferã toate zonele: culturã, poli-ticã, presã, sport. Mentalitatea omului co-mun, crede Alin Rus, are înrãdãcinate nume-roase prejudecãþi, care de cele mai multe orisunt contradictorii: „românii sunt ospita-lieri“, „harnici“, „inteligenþi“, dar în acelaºitimp „românii sunt hoþi“, „nu muncesc“,„sunt egoiºti ºi nu se ajutã între ei“. Dar pre-concepþii existã ºi la nivelul identitãþii degen. Multe din ele, ne dezvãluie MihaelaUrsa, sunt întreþinute de personalitãþi aleculturii româneºti: Noica, Sorescu. Într-osuccintã portretizare, femeia se realizeazãprintr-o „iubire, un copil ºi un cãmin“, n-are ce cãuta în politicã, în vreme ce bãr-batul trebuie sã fie bãrbat, adicã: „macho“,„provider“ ºi „protector“. Mai mult, ste-reotipiile sunt prezente ºi-n oglinda litera-turii. În critica poeziei eminesciene, afirmãIoana Bot, existã automatismul de a apreciamai mult adjectivul decât substantivul dinsintagma „poet naþional“. Naþionalismul emi-nescian este interpretat ºi comentat pentrua legitima diferite aspecte ideologice, mesi-anice ºi identitare. Aceste viziuni ale patri-otismului eminescian sunt „exterioare lite-rarului“ ºi trebuie „resituate“ în contextuloriginar în care pentru poetul naþional patrio-tismul nu se manifestã sub forma propa-gandei (specifice „mesianismului paºoptist“),ci mai degrabã într-o manierã inconfortabilãºi neliniºtitoare, fiind conjugat prin implo-rarea morþii, pentru a depãºi „chinul exis-tenþial“. Doru Pop, bazându-se pe sondaje-le de opinie, aratã cã imaginarul românescpostdecembrist e încadrat într-un stereoti-pal „triunghi malefic“ realizat prin unireaa trei segmente: credinþã, autoritate ºi diver-tisment (Bisericã, Armatã, Mass-media). Oaltã imagine „legendar stereotipã“, de astãdatã fixatã de strãini, este – potrivit LaureiPavel – cea de „locuitori ai þãrii lui Dracula“,„figurã ficþionalã ce ameninþã sã vampirize-ze fragila noastrã identitate pe cale de a sereconstrui“.

Multe din automatismele ºi preconcepþiilecaracteristice românilor sunt niºte efecte alecomunismului. Dintre acestea, Paul Cernatreþine „cinismul absolut, autoritarismul dis-creþionar, legea junglei ºi eliberarea unorvechi resentimente“, „privatizarea“ ºi neîn-crederea în instituþiile publice. Efectele aces-tea se întrevãd ºi în proza postcomunistã,care, conform analizei fãcute de Sanda Cor-doº, descrie o Românie „nomadã“, guver-natã de „provizorat“, „izolare socialã“, încare singurul ideal e munca în strãinãtate.Prin urmare, întrebarea fireascã ce se pune

T(z)ara noastrã

�

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 13

ASCRIE, CUM face Mãdã-lina Diaconu, „O inter-

pretare fenomenologicã aolfacþiei“ (Despre miresme ºiduhori, Bucureºti: Humani-tas, 2007), este un act dublude curaj epistemologic: în pri-mul rând, pentru cã presu-pune detabuizarea unui simþconsiderat, „în medii acade-mice cu o componenþã preponderent mascu-linã“, nonteoretic, nonestetic sau „secundar“,iar în al doilea rând, pentru cã presupune rea-lizarea unei forme de vizualizare a nevãzutu-lui, respectiv a stimulilor olfactivi, dar ºi amorfologiei olfacþiei. O retoricã vizualã (ine-rentã oricãrui parcurs logocratic, indiferentdacã ne place sau nu) este antrenatã de autoa-re în demersul ei fenomenologic încã puþinobiºnuit la noi (dacã nu punem la socotealãcontribuþiile lui Andrei Pleºu sau traduceriledin Michel Onfray, dedicate, ºi unele, ºi alte-le, mai ales gustului). Competenþele cercetã-toarei vin din douã direcþii în sprijinul între-prinderii: pe de o parte, dinspre filosofie, iarpe de alta, dinspre artele plastice. (Aflãm, dealtfel, din prezentarea editorialã, cã Diaconuconduce proiectul interdisciplinar „Designhaptic ºi olfactiv – resurse pentru industriilecreative din Viena“, la care participã „filosofi,chimiºti, botaniºti, designeri ºi pedagogi aiartei de la mai multe universitãþi din Viena“.Fascinantul proiect pare sã-l continue pe celdin care a rezultat volumul de faþã.)

Postmodernã prin caracterul subversiv alsubiectului, dar ºi prin „relaxarea“ rigiditãþiidiscursive a argumentului filosofic, carteaeste exemplarã prin claritatea apolinicã a ex-plicãrii unor fenomene contigue dionisia-cului. Aproape didactic, este parcursã iniþialistoria filosofiei, începând de la presocratici(la care mirosul e contemplat ca obiect al uneicunoaºteri alternative, mai ales de naturã sen-zual-intuitivã), trecând prin teologia creºtinã,cu blamul sãu etic asupra miresmelor senzualeºi cu hermeneutica moralistã a duhorii ca pã-cat, prin raþionaliºtii lipsiþi de miros, pânãla Kant ºi Hegel. Cel mai interesant pasajistorist este cel dedicat lui Nietzsche, odatã cucare mirosul „revine în filosofie“. De altfel,

filosoful este, pe tot parcursul cãrþii, una dintre referinþele favorite, cum se poate vedea ºi din ultima parte a studiului, o cuceritoare analizã comparatã a consumerismului ca „uto-pie împlinitã a postistoriei“, unde „pofta de apofti“ a omului postmodern apare ca o ela-borare a „voinþei de a vrea“, deci a „voinþei deputere“ nietzscheene.

Însã capitolul cel mai spectaculos rãmâ-ne „Nazurile nasurilor“, unde fenomeno-logia olfacþiei este în plinã acþiune, orga-nizând mirosul ca topos ºi spaþialitate înadevãrate „hãrþi olfactive“, dar ºi ca repre-zentare a temporalitãþii, în „ritmuri olfac-tive“. „(C)osmologiile“ olfactive astfel rezul-tate reprezintã tot atâtea proiecþii de fantasmemirositoare, adicã tot atâtea repere ale unuistudiu de mentalitate la capãtul cãruia depre-cierea teoreticã a mirosului în raport cu cele-lalte simþuri nu are decât o valoare circum-stanþial culturalã. Intervenþia olfacþiei înconºtientizarea ºi construcþia identitãþii ar-gumenteazã – dacã mai era necesar – nevoiaconstituirii unei estetici a mirosului.

Dupã pãrerea mea, cãrþii nu i se pot adu-ce decât obiecþii de principiu: printre adver-sarii ei se vor numãra antipostmodernii detoate culorile. Nouã, celorlalþi, nu ne rãmâ-ne decât plãcuta misiune de a ne bucura deparfumul acestei teorii (în sensul cel mai con-cret al cuvântului, pentru cã este imposibil sãciteºti, de pildã, capitolul despre „Compoziþiiolfactive“ fãrã sã te îmbeþi de parfumuri fic-tive sau de amintirile lor). Volumul Mãdã-linei Diaconu, care reprezintã teza de docenþãa cercetãtoarei la Institutul de Filosofie alUniversitãþii din Viena, va fi, cu siguranþã,atât un bestseller (gurile rele vor spune cãse înscrie în trendul postmodern, de maresucces, al filosofiilor minimaliste ale deri-zoriului), cât ºi un succes de criticã, ºi încãunul care ºtie sã stârneascã aºteptãri pe ter-men lung: estetica olfacþiei este întregitã,deocamdatã doar pentru publicul de limbãgermanã, de o esteticã a tactilitãþii ºi de unaa gustului, care promit delicii pe mãsurã.

�

Cum se vãd mireasma ºi duhoarea

este „cum a reuºit sistemul (comunist) sã seimpunã“. Ion Manolescu aduce patru argu-mente ca rãspuns la aceasta: apropierea topo-graficã de URSS; fatalitatea istoriei (do-minatã de o „permanentã transhumanþãimperialã“); „pasivitatea «geneticã» a popo-rului român“; al patrulea ºi cel mai puter-nic fiind „fenomenul de represiune“.

Totuºi, stereotipiile ºi automatismele nufac din România o excepþie, pentru cã ºi altestate suferã de acestea – ne încredinþeazãTraian Ungureanu. Englezii pot fi un exem-plu de „fixaþie mentalã“. Viaþa lor e previ-zibilã, fãrã surprize ºi plãceri, axatã pe un

„ultrapragmatism“ ºi „maoism bancar“ de-sãvârºit, fiind incapabili de „improvizaþie“,„risc“ ºi acþiuni gratuite sau fãrã finalitateimediatã. „Beþia“ ºi „violenþa fizicã“ suntremediul de weekend în faþa „înstrãinãriiorganizate“. La fel e ºi cazul nemþilor, undedisciplina ºi restricþiile „aleargã singure pestradã ºi au grijã sã nu treacã pe roºu“. Încazul României, critica pasionalã a autoh-tonismului, autodenigrarea reprezintã unfundament care e, de fapt, reflexul zãdãrni-ciei ºi rãutãþii. Dar aceastã oglindã a zãdãr-niciei e datã de condiþiile istorice, care aufragmentat treptat proiectul naþional, ºi nici-decum de fatalitatea fondului biologic. „Ro-

mânii nu sunt mai «blestemaþi» decât altepopoare, dar nereuºita repetatã a «casei co-mune româneºti» i-a ajutat sã supraevalue-ze influenþa ºi rolul caracterului în istorie.“

Volumul este o analizã „chirurgicalã“,„revigoratoare“, cel mai adesea criticã la adre-sa stereotipiilor ºi prejudecãþilor româneºti.E puternic ancorat în prezentul (dar ºi tre-cutul!) realitãþii publice, politice ºi cultu-rale. Ne dezvãluie faptul cã preconcepþiilesunt (ºi au fost) omniprezente, cã se întindde la nivelul comun maselor pânã la cel cul-tural, dar ºi cã nu suntem singurii care suferãde ele.

�

�

• Biserica reformatã, detaliu din amvon (stilul renascentist înflorat). Foto: Lukács József

14 • APOSTROF

Epistolar TEODOR NEª

(3)

(Urmare din nr. 7)

[9]Bucureºti, 30.09 1973

Iubite domnule Traian,

fie cum zici! Problema „Cãrþii de aur“ o con-sider rezolvatã. Ai dreptate. Existã o seriede probleme mai grele, mai complicate, cumulte necunoscute, privindu-le la diferiteniveluri. În ce ne priveºte, menghina se strîn-ge tot mai mult: Maria imobilizatã de 7 sãp-tãmîni, în urma fracturii de col femural;cîrjele o aºteaptã în colþul camerei. O dorinþãare: sã le poatã mînui; sã-ºi recapete parþiallibertatea de miºcare în camerã. În faþa noas-trã se înalþã icebergul iernii. Proprietarul –chiar astãzi – ne solicitã evacuarea, chiar dacãMaria ar trebui sã fie dusã cu salvarea (!).În cazul, bineînþeles, cã ar putea vindecasa. E înfiorãtor sã te gîndeºti la cete poate paºte. Dar fluviul istoriei pla-netei ºi al universului îºi urmeazãnezãgãzuit cursul în albia sãpatã delegile naturii ºi ale evoluþiei. Ce sãmai sporim grijile zilei de azi, cu celeimaginare ale zilei de mîine? Am fidorit ca într-o þarã ca a noastrã, pros-perã, spectaculos înfloritoare sã avemºi noi un amurg senin. Dar, vezi, cãhazardul se amestecã în destinulnostru! Nu este aleatoriu cazul sã alu-neci pe parchet, în camerã, fãrã niciun obstacol ºi sã fii legat de pasullumii întregi?!

Fie dar cum zici ºi nu te mai„necãjesc“.

Cu cele mai bune gînduri,T. Neº

[10]Bucureºti, 30 iunie 1974Dragã Traiane,

sã vã ajute Cel de Sus sã puteþi faceun plan de perspectivã pe viitorii 25de ani cu certitudinea de a-l puteaînfãptui tot voi. Aº fi extrem de încîn-tat sã vi se asigure o viaþã rodnicã,pînã la cel puþin revelionul din 31dec. 1999, cînd la marele ospãþ perio-dic, cum numai peste altã mie de ani va fi,sã ciocniþi un pahar de vin în memoria ace-lora care au coborît în Hades.

Noi însã care ne-am consumat energia ºisuntem spre scãpãtat, la o ºchioapã destreºina cerului, nu ne putem îngãdui unplan de perspectivã, decît pentru cîteva zile,ore sau minute. De aceea, te rog, dacã estecu putinþã ºi vine cineva în delegaþie la Bu-cureºti, sã treacã pe la mine, sã-i dau pachetaproape tot materialul, sã i-l predea lui Sanduºi sã alegeþi ce vã lipseºte ºi cu cît apreciaþi.Sãlãgean e foarte mulþumit cã l-ai ajutat peste

aºteptare. Cunoºti Bihorul, ºtii cã Tarcea luiSãlãgean este mai departe de Inand, decîtMãdãrasul ºi bãtãile inimii sale generoasetrebuie sã fie mai puternice pentru ce-i maiaproape. Intensitatea pulsului urmeazã sã sesupunã legii universale: scade invers pro-porþional cu distanþa (bat-o s-o batã de [...],cum ar zice plictisit Manu, absolvent dinseria 19...). Dar sã lãsãm la o parte [...] ºisã vorbim serios. Noi la vîrsta noastrã,vedem capãtul firului care se deapãnã prearepede. Nu ne facem iluzii.

De aceea cînd vine cineva la Bucureºti –cît mai curînd – de la voi, din partea Bi-bliotecii, sau a lui Sandu, sã treacã pe aici,sã ducã pachetul de hîrtii lui Sandu sã vã ale-geþi ce socotiþi util ºi sã apreciaþi cît mai gene-ros – ce pãcat cã nu pot face dar Bihorului!– în speranþa cã ne vom muta cît mai repede.

Pînã atunci: cine este Ardelean din Batãr?Col. Gane într-adevãr pare expeditiv. Eu amangajat – adicã rugat – o fostã funcþionarãde la Inspectoratul ºcolar din Bucureºti sãmã ajute la sortarea ºi aranjarea documen-telor ºi cãrþilor; sã ºtiu camerile „ramolite“(lerámolni) ºi în ordine.

Dacã am fi rezolvat ºi terminat cu schim-bul de locuinþe, aº fi fãcut cadou ºi unelefotolii, care au schelet de lemn de stejar,garantat pentru cîteva zeci de ani. DnaDelcea, bibliotecara, mi-ar face un imensserviciu dacã mi-ar trimite o copie de pe

cãrþile duse pentru Inst. Ped. Copia mean-o gãsesc ºi aº vrea sã vãd cine ce a mai luatde aici. Sandu mi-a trimis la cererea mea car-tea de telefon cu abonaþii judeþului Bihor.

Sãnãtate ºi voie bunã tuturor cunos-cuþilor.

Cu bine,T. Neº

[11]Iubite domnule Traian,

interesul viu ºi energic susþinut în proble-mele noastre familiale – acute ºi grave – ne-a impresionat profund, pãtrunzînd întoate fibrele fiinþei noastre. Þi-am admiratdîrzenia ºi stilul sacadat, ca lovituri de cio-can, cu care ai apãrat obiectiv o cauzã care

noi, poate, o privim printr-o op-ticã subiectivã ºi deformatã. Înacest moment situaþia s-a amelio-rat în urma întroducerii gazelorîn loc de pãcurã.

Lui Sandu i-am scris ºi trimisun transport de cãrþi, care va con-tinua; ºi cãrþi care vã stau la dispo-ziþie. Ce credeþi cã vor putea fifolosite în Biblioteca Municipiu-lui, le reþineþi, iar restul – cu conþi-nut atît de disparat – poate con-stitui un colþ ca donaþie din parteaunui bihorean, care sub orice co-ordonate geografice s-ar gãsi, îºitrage seva din solul Bihariei, alã-turi de voi care îmbogãþiþi patri-moniul cultural ºi economic alBihorului în alte condiþii, maiprielnice.

Unele însemnãri, bãtute lamaºinã sau scrise de mînã, vorrãmîne tot în patrimoniul Bi-bliotecii Municipiului. Acestea ºiîncã cîteva volume de cãrþi dindiferite domenii, care ºi-au gãsitconfluenþa în creerul acesta mun-cit ºi istovit va rãmîne prin Sandu,tot la dispoziþia voastrã.

Mulþumindu-þi pentru atitu-dinea fermã manifestatã în dife-rite împrejurãri, îþi urãm dumi-tale ºi întregii familii ca anul

1975, cu lunga lui trenã de ani nenumãraþi,sã vã sporeascã sãnãtatea, s-o consolideze ºisã vã salte pe spirala care duce spre tãrii albas-tre ºi scopuri mãreþe, pe care numai o cutezã-toare imaginaþie le poate împlini ºi aºeza pelinia Timpului.

Vechiul dascãlTeodor Neº

Bucureºti, 5 ian. 1975�

Epistolar îngrijit de

• Biserica reformatã, blazonul funerar al guvernatorului Transilvaniei, Gheorghe Bánffy. Foto: Lukács József

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 15

Biserica reformatã din strada Lupului

Locul unde a fost construitãbiserica

STRADA KOGÃLNICEANU din Cluj, sau stra-da Lupului, cum s-a numit în Evul Me-

diu, este un loc cu o deosebitã încãrcãturãspiritualã. Capãtul strãzii dinspre rãsãrit paresã fie închis de faþada sobrã, aproape severãa bisericii reformate, al cãrei frontispiciu depiatrã se înalþã din frunziºul teilor care o în-conjoarã ca pe o piramidã sau un uriaº „A“.Aceastã siluetã – care pare sã fie o replicã abisericii Sfîntului Francisc din Assisi – oputem asemui cu simbolul alfa, începutulspiritualitãþii, al credinþei în Cel Atotputernic,pentru care a fost creat acest templu, dindorinþa marelui rege nãscut la Cluj ºi în sti-lul ºi prin munca unor cãlugãri cerºetori ºipredicatori ai Cuvîntului Domnului. Totaceeaºi stradã adãposteºte, aºa cum urmeazã,de la est la vest, clãdirea Colegiului Refor-mat, instituþie de învãþãmînt fondatã în1545, iar vizavi de aceasta, locuinþele pro-fesorilor, Colegiul Naþional „Emil Racoviþã“,Biblioteca Academiei, construitã pe loculcasei demolate a primului enciclopedist arde-lean, Apáczai Csere János, Arhivele Statului,palatul Teleki, unde funcþioneazã sala de lec-turã a Bibliotecii Judeþene, mai încolo, loculprimului teatru permanent din Transilvania,peste care astãzi se înalþã Colegiul Acade-mic, clãdirea Gimnaziului Catolic, construitdin pietrele abaþiei benedictine de la Cluj-Mãnãºtur, apoi vechea mãnãstire iezuitã,ordinul creator de universitate, mai tîrziureºedinþa ordinului piarist, a cãlugãrilor profesori, iar în capãtul vestic al strãzii seînalþã clãdirea universitãþii clujene.

Trebuie explicat ºi numele vechi ºi miste-rios al strãzii pe care se ridicã acest tem-plu, deoarece de secole este pomenitã cabiserica din strada Lupului (Farkas utca).Aceastã denumire medievalã a fost pome-nitã prima oarã în scris în anul 1453, în lim-ba latinã, ca Platea Luporum, în 1466 în lim-ba maghiarã, ca Farkas wcza, iar în 1566în limba germanã, ca Wolfergass.

Existã douã explicaþii pentru numele acestei strãzi: prima, susþinutã de lingvis-tul ºi istoricul Szabó T. Attila, spune cã înain-te de construcþia zidului de incintã al ora-ºului, în timpul iernilor mai aspre, lupii aucoborît din pãdurile ce acopereau DealulFeleacului pînã la gospodãriile din margi-nea oraºului Cluj, adicã pînã acolo unde as-tãzi se întinde strada Kogãlniceanu.

A doua explicaþie, formulatã de istoriculHerepei János, susþine o teorie care este o

D O S A R

�

B I S E R I C A R E F O R M AT ÃD O S A R

• Biserica reformatã din Cluj. Foto: Lukács József

16 • APOSTROF

deducþie logicã combinatã cu dovezi istori-ce. Astfel, în Cronica lui Anonymus, unde sevorbeºte de ocuparea Ardealului de cãtremaghiari, este povestit cum una dintre cãpe-teniile maghiarilor, Tétény (sau Töhötöm,Tuhutum), auzind de bunãtatea ºi rodniciapãmîntului de dincolo de pãduri (Ultra-,mai tîrziu Trans-silvania), a trimis o iscoadã,în persoana lui Ogmand, tatãl lui Opafor-kos1, sã adune informaþii despre acele teri-torii. În numele Opaforkos se poate recu-noaºte numele de Apafarkas, care în limbamaghiarã înseamnã tatãl lupului (apa = tatã,farkas = lup). Ogmand sau Agmand a fostnumele unei ginþi maghiare care s-a stabi-lit în zona rîurilor Barcãu, Almaº ºi Cãpuº,adicã chiar zona unde, dupã afirmaþiile luiAnonymus, s-a dat lupta între Gelu ºi oºtilemaghiare. Se cunoaºte, din vestigiile arheo-logice ale unui cimitir maghiar, cã a existato aºezare timpurie maghiarã, datatã pe lasfîrºitul secolului al IX-lea, în zona strãzi-lor Pietroasa ºi Pata (astãzi strãzile AurelSuciu ºi Nicolae Titulescu). Se pare cã pri-mii maghiari s-au stabilit mai spre est deactualul centru al Clujului, adicã de terito-riul oraºului medieval. Aceºtia trebuiau sãfie membrii ginþii Agmand, al cãrei ºef a fost Apafarkas. Lupul, fiind pomenit ºi înnumele ºefului, trebuie sã fi fost deci ani-malul totemic, simbolul ginþii. De aici adedus istoricul Herepei cã trebuia sã existeun drum care lega zona în care s-au gãsitmormintele maghiare de zona unde a exis-tat oraºul roman, iar mai tîrziu centrul ora-

ºului medieval. Acest drum a fost numit du-pã animalul totemic al ginþiii Agmand, adicãdupã lup, strada Farkas2.

Ctitorul ºi constructorii bisericii

CLÃDIREA GOTICÃ a celei mai mari bise-rici reformate din Cluj este o construcþie

impozantã ºi încercatã de evenimente isto-rice, mai ales de acelea tensionate, chiar tra-gice, ale perioadei de înfãptuire a Reformeireligioase. Biserica din strada Lupului a fostconstruitã înainte ca religia Romei sã fieînnoitã de Luther, de Calvin ºi de DávidFerenc ºi este una dintre cele mai mari ºi mai unitare edificii de cult ridicate de unordin cãlugãresc cerºetor. A fost construitã,din dorinþa regelui Matia Corvinul, pentruordinul cãlugãrilor franciscani.

Cãlugãrii Sfîntului Francisc s-au stabi-lit în Ardeal dupã marea invazie a mongo-lilor din 1241 ºi au construit mãnãstiri înBistriþa (1268), Orãºtie, Sibiu ºi Tîrgu-Mu-reº. În cursul secolului al XV-lea, bucurîn-du-se de sprijinul deosebit al lui Iancu deHunedoara ºi al regelui Matia, franciscaniiobservanþi3 au fondat ºi construit mãnãstiriîn ªumuleu-Ciuc, Albeºti, Teiuº, Hunedoa-ra, Mediaº, Haþeg, Sebeº, Braºov ºi Cluj,dar ºi în oraºe din afara Ardealului, laTîrgoviºte ºi la Bacãu.

Construcþia bisericii

ISTORIA BISERICII din strada Lupului înce-pe în 1486. În acel an, conducerea oraºului

Cluj a primit o solicitare din partea regeluiMatia, transmisã de voievodul Ardealului,ªtefan Báthory4, sã fie îngãduitã ºi sprijinitãconstrucþia unei biserici ºi a unei mãnãstiripentru preferatul lui ordin monahal, adicãpentru cãlugãrii franciscani, mai precis pen-tru cãlugãrii franciscani minoriþi (numiþi ºifraþii cei mici sau observanþi), acea ramurã aordinului care respecta cu severitate regulilede sãrãcie ale Sfîntului Francisc din Assisi5.În cererea formulatã, regele a acceptat loculunde urma sã fie construitã mãnãstirea fran-ciscanã din oraºul sãu natal, loc pe care îlrecomandau6 patricienii clujeni: în colþulsud-estic al oraºului, în capãtul Platea Lupo-rum, adicã al strãzii Lupului, în apropiereaTurnului Croitorilor. Oferirea terenului pen-tru mãnãstire nu putea sã fie o problemãuºoarã pentru conducerea oraºului. Pînã înacel moment, zidurile de incintã ale oraºuluifuseserã construite, iar între ziduri nu maiera teren nefolosit. Luînd în calcul acest con-siderent, putem înþelege amplasarea biseri-cii practic în mijlocul strãzii Lupului. Pur ºisimplu nu mai era destul teren ºi pentru bise-ricã, ºi pentru mãnãstire, aºa cã a fost sacri-ficatã mai mult de jumãtate din lãþimea strã-zii ºi acolo s-a ridicat biserica.

În 9 septembrie 1486, consiliul oraºuluiºi primarul (judele) Ambrosius Szabó (Sabo)au îndeplinit doleanþa regelui. Au desemnatterenul în locul stabilit de acesta, dar au cerutca acei cetãþeni care aveau proprietãþi pe tere-nul viitoarei mãnãstiri sã fie despãgubiþide cãlugãri.

Dupã un an, în 5 septembrie 1487, rege-le Matia, într-un document redactat la Wie-ner Neustadt, a poruncit cu severitate con-ducerii oraºului Cluj sã sprijine cu toatemijloacele începerea lucrãrilor de construc-þie, respectiv sã desemneze douã persoanedin partea consiliului orãºenesc care sã steala dispoziþia cãlugãrilor, protejîndu-i ºi aju-tîndu-i7.

În 18 ianuarie 1490, cu patru luni înain-te de moarte, regele Matia a formulat încãun ordin legat de biserica din strada Lupu-lui. Documentul a fost redactat la Visegrádºi era destinat iºpanului camerei sãrii (admi-nistratorului minelor de sare) din Ardeal,Tharcsay Márton. În scrisoare, regele a datordine amãnunþite cum sã fie continuatãconstrucþia bisericii. L-a desemnat ca ºefal construcþiilor pe Frater Joannes (cãlugã-rul Ioan), care a fost trimis pe acest ºan-tier împreunã cu colegii lui cãlugãri, adicão echipã profesionistã de constructori. ªefulminelor de sare a primit ordin sã îndepli-neascã întocmai toate doleanþele ºi porun-cile cãlugãrului Ioan. În aceeaºi scrisoare,regele a ordonat ca toate costurile ºantieru-lui, adicã arderea varului, tãierea ºi trans-portul pietrei ºi al celorlalte materiale de con-strucþii, plata zidarilor sã fie suportate devistieria regalã, iar pentru ca echipa de lucrã-tori sã nu aibã niciun fel de lipsuri, sã fieridicate chilii din lemn pentru cãlugãri8.

Activitatea cãlugãrului Ioan nu este cu-noscutã cu exactitate, ci doar bãnuitã dincoincidenþele de stiluri ºi procedee de con-strucþie pe care le întîlnim în mai multe loca-litãþi în care s-au construit edificii de cult înaceeaºi perioadã. Astfel, au fost observateasemãnãri între construcþii ale palatului regal

�

D O S A R

• Fragment din poarta de vest a bisericii reformate. Foto: Lukács József

din Buda, biserica ortodoxã din Ráckeve,abaþia de la Pannonhalma, palatul regal dela Visegrád, biserica reformatã (în trecutbiserica Sf. Gheorghe) din Nyírbátor(Ungaria), dar ºi cu biserica reformatã dinDej, biserica evanghelicã din Mediaº, bise-rica mãnãstirii dominicane din Cluj (astãzi,biserica franciscanã), biserica romano-cato-licã de la Turda.

La patru ani dupã moartea regelui Matia,în 24 august 1494, regele Ulászló (Vladislav)al II-lea, aflat la Sibiu, a emis un ordin adre-sat administratorilor camerei de sare, Kápol-nai Miklós ºi Ispánfi István. În scrisoare,regele Vladislav dispune, datoritã stimei pecare o poartã Sfintei Maria, pentru conti-nuarea construcþiei mãnãstirilor de cãlugãriºi de maici, ce poartã hramul Sfintei Maria,din oraºul Cluj, sã fie daþi 300 de forinþi-aurpe seama vistieriei de sare de la Turda. Aceas-tã finanþare trebuia continuatã pînã la ter-minarea tuturor clãdirilor mãnãstirii9. Scri-soarea regelui ne dã prima informaþie despreexistenþa unei mãnãstiri de maici, alãturi demãnãstirea cãlugãrilor.

În 12 decembrie 1503, a fost formulattestamentul Elisabetei, vãduva cetãþeanuluiclujean Stephanus Weyneer, prin care a lãsato anumitã sumã de bani noii biserici, dedi-cate Sfintei Maria, a cãlugãrilor minoriþi fran-ciscani (fratribus ordinis beati Francisci con-fessoris fratrum minorum in nova ecclesia beateMarie virginis in eadem civitate Coloswar fun-data degentibus)10. Din acest documentputem ajunge la concluzia cã biserica a fostterminatã în anul 1503, adicã la 27 de anide la începerea lucrãrilor de construcþie.

Se pare cã finanþarea în sare din partearegilor maghiari a continuat ºi dupã anul1503, cînd putem considera terminate lucrã-rile de construcþie, deoarece într-un docu-ment eliberat la cancelaria regalã de la Buda,în 27 martie 1520, regele Ludovic al II-leaa ordonat ºefului camerei sãrii din Ardeal,Batthány György, sã dea cît mai repede sareacuvenitã franciscanilor clujeni. Se pare cãîntîrzierea s-a datorat timpului nefavora-bil, care îngreuna extracþia ºi transportulsãrii11.

În anii urmãtori mai aflãm despre dona-þii ºi moºteniri lãsate prin testament pen-tru beneficiul mãnãstirii minorite. În 24octombrie 1531, doamna Orsolya (Ursula),vãduva patricianului Zilahy Pál, a lãsat 100de forinþi ca sã fie împãrþiþi între biserica pa-rohialã Sf. Mihail ºi cele douã mãnãstiri dinoraº12.

Din 16 februarie 1544 avem încã o infor-maþie ce dovedeºte existenþa mãnãstirii demaici pe lîngã biserica ºi mãnãstirea cãlugã-rilor franciscani. Douã cãlugãriþe, Dorottya

din Cluj ºi Veronika din Buda, în numelecãlugãriþelor ordinului Sf. Clara de pe lîngãmãnãstirea Sfintei Maria din Cluj, au pro-testat împotriva evacuãrii lor de cãtre con-ducerea oraºului Cluj, din chiliile, capela,baia, fîntîna, curtea ºi grãdina cumpãratã de ele.

Descrierea bisericii

TERMINATÃ ÎN toatã detaliile ei în deceniiledin ajunul Reformei religioase, biserica

franciscanã purtînd hramul Sfintei Maria adevenit cel mai mare ºi mai frumos edifi-ciu de cult ridicat de franciscani în Ardeal.A fost construitã în aproximativ trei dece-nii, între anii 1486 ºi 1503, deci într-operioadã foarte scurtã, dacã facem compa-raþie cu alte construcþii de aceleaºi dimen-siuni ºi din aceeaºi epocã istoricã.

Este o bisericã-salã cu o singurã navã.Lãþimea de 15 m a navei este surprinzãtor

de mare, dacã ne gîndim cã peste aceastã lãr-gime trebuia construitã bolta ogivalã. Nava,lungã de 60 m, este compusã din cinci tra-vee dreptunghiulare. Sanctuarul este formatdin trei travee dreptunghiulare ºi se terminãcu cele trei laturi ale unui octogon. Celepatru perechi de pilaºtri prismatici din inte-riorul navei conduc spre bolta ogivalã direct,fãrã intermediul capitelurilor, nervurile depiatrã care formeazã bolta goticã în mreajã,aflatã la o înãlþime de 19 m. Interiorul bise-ricii este luminat de 17 ferestre mari, celemai multe tripartite, care pãstreazã mulu-rile originale polilobe ºi flamboiante. Porta-lul vestic, aparþinînd stilului gotic tîrziu, atra-ge atenþia prin cadrul cu baghete foarte finprofilate. Deasupra portalului putem obser-va un ancadrament ogival, în colþurile cãru-ia mai putem zãri cîteva fragmente de sculp-turã. Din acestea putem deduce cã în acestloc trebuia sã fi existat o ornamentaþie înrelief, asemãnãtoare multor portaluri goti-ce. Despre soarta acestei sculpturi, singurainformaþie rãmasã ne parvine din jurnaluldin anul 1704 al contelui Wesselényi István13.La data de 4 noiembrie 1704, fiind la Sibiu,a notat urmãtoarele: „am vãzut în capelageneralului [Rabutin] o sculpturã din pia-trã, un obiect foarte vechi, pe care erau sculp-tate cîteva dintre patimile Domnului nostruCristos. Iar pe aceasta au gãsit-o în zidulClujului, unde aceasta era de curînd arun-catã“. Este de remarcat cã aceastã sculptu-rã a fost gãsitã ziditã în zidul de incintã aloraºului, iar valoarea ei artisticã, chiar ºi dupãatîtea stricãciuni, era aºa de mare, încît co-mandantul trupelor austriece din Transil-vania, generalul Rabutin, un aristocrat fran-cez exilat de Ludovic al XIV-lea, a adunat-oºi a dus-o cu el la Sibiu, unde a amplasat-oîn capela lui personalã. De atunci nu se maiºtie nimic de ea: poate s-a pierdut definitivsau poate cã Rabutin a luat-o cu el în Austriasau, cine ºtie, poate chiar în castelul Bussydin Franþa, reºedinþa conþilor Rabutin deBussy. De valoarea artisticã a acestei sculp-turi, dar ºi a altora, despre care avem infor-maþii cã au fost distruse, ne putem da seamadin sculptura foarte finã a ancadramentu-lui porþii principale (vestice). Pe aceasta,în cele douã colþuri din partea superioarã, s-au pãstrat douã reliefuri ce înfãþiºeazã doiîngeri. Aceste sculpturi, adevãrate capodo-pere ale goticului transilvãnean, poate nu mãhazardez prea tare dacã presupun cã sîntcreaþiile sculptorului Gheorghe din Cluj,despre existenþa cãruia ºtim din testamentulsoþiei sale, Magdalena, redactat pe la fineleanului 1531, cã a fost un cetãþean respec-tat al oraºului, cã a lucrat la construcþia bi-sericii ºi cã atît el, cît ºi soþia lui au fostînmormîntaþi în bisericã.

Zidurile bisericii sînt sprijinite din exte-rior de contraforturi în trepte. Pe unele din-tre ele s-a pãstrat decorul de arcade oarbe(asemãnãtoare cu cele de la biserica Sf.Mihail din Cluj), iar pe sprîncenele care separã arcadele încã se pot vedea cioturilecîtorva creaturi sculptate: animale sau micimonºtri care încearcã de sute de ani sã intreîn spaþiul sacru al bisericii.

Spaþiul deschis, luminos al bisericii nueste întîmplãtor. Trebuie sã ne gîndim cãbiserica a fost construitã de un ordin cãlugã-resc care avea ca regulã de bazã sãrãcia ºi carese autosusþinea din cerºit. Principala lor acti-vitate era propãvãduirea învãþãturii bibliceprin predici ºi rugãciune. Aveau nevoie deci

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 17

�

D O S A R

• Planul bisericii reformate, dupã Entz Géza

• Principele Gheorghe Rákóczi I

• Semnãtura principelui Gheorghe Rákóczi I

de un spaþiu bisericesc degajat, fãrã nave la-terale ºi fãrã coloane care sã fragmentezespaþiul interior, astfel încît atenþia enoriaºi-lor sã se poatã îndrepta în voie spre altar ºispre amvonul de unde se þinea predica.

Multe descrieri ale bisericii amintesc, cupãrere de rãu, cã aceasta nu are turn. Este oinformaþie ce izvorãºte din neatenta obser-vare a clãdirii. În cazul construcþiilor francis-canilor, era o regulã în toatã Europa ca turnul bisericii sã fie construit pe una din la-turile sanctuarului. Nici în acest caz nu aufãcut excepþie. ªi astãzi putem vedea par-terul ºi primul etaj al vechiului turn, atîtcît a supravieþuit în urma vicisitudinilor isto-riei, pe latura sudicã a sanctuarului. Turnuloriginal a fost distrus în 1603, iar în timpulreconstrucþiei bisericii din timpul principe-lui Gheorghe Rákóczi I a fost construitgreºit, astfel încît, foarte curînd dupã ter-minare, în vara anului 1646, a trebuit demo-lat pînã la nivelul primului etaj. Acest ciotal vechiului turn existã ºi astãzi, în el esteamenajatã arhiva bisericii reformate. În tim-pul franciscanilor, parterul turnului era folo-sit ca sacristie, iar pe aici s-a putut intra pecoridorul acoperit, care împrejmuia cîndvacurtea interioarã a mãnãstirii.

Importanþa acestei instituþii monahalepoate fi evidenþiatã ºi prin numãrul mare decãlugãri care trãiau aici. Astfel, în anul 1534convieþuiau aici 34 de cãlugãri ºi novici, printre ei ºi organistul Bonaventura Kassai.Aceastã informaþie este foarte importantãpentru argumentarea importanþei bisericii.În perioada respectivã, numai trei bisericidin Ardeal aveau orgã: cea din Tîrgu-Mureº,cea din Mediaº ºi biserica minoritã din Cluj14.

Biserica în timpul Reformei religioase

CÃLUGÃRII FRANCISCANI nu s-au pututbucura timp îndelungat de noua ºi impo-

zanta lor bisericã ºi mãnãstire. Noile idei aleReformei au fost însuºite de tot mai multãlume, iar biserica catolicã era în regres con-tinuu. În anul 1545, biserica parohialã Sf.Mihail a fost transformatã în bisericã lute-ranã, iar cãlugãrii dominicani din CetateaVeche ºi cãlugãrii franciscani din biserica Sf.Maria au fost siliþi sã plece din oraº. În aniiurmãtori, Dieta transilvãneanã a adoptathotãrîri cînd de reprimire a cãlugãrilor, cîndde alungare a lor. În sfîrºit, în baza unei ho-tãrîri din 15 martie 1556, franciscanii au fostalungaþi definitiv. Dupã unele informaþii contemporane, cãlugãrii înºiºi au ars icoa-nele, lãsînd în urma lor pereþii pustii ai bise-ricii ºi ai mãnãstirii. Clãdirea a rãmas pãrã-ginitã timp de peste douã decenii.

În anul 1579, principele ªtefan Báthorya adus cãlugãrii iezuiþi între zidurile goaleale fostei mãnãstiri franciscane. Ei au fon-dat aici o ºcoalã, care a fost ridicatã, în anul1581, prin dorinþa aceluiaºi ªtefan Báthory,ajuns rege al Poloniei, la rangul de acade-mie. Aceastã instituþie de învãþãmînt a fostprima universitate din Transilvania.

În anul 1603, dupã domnia principilorcatolici din familia Báthory15, a fost ales undomnitor protestant, Székely Mózes. Oºtilelui au ocupat Clujul, iar cetãþenii, în cea maimare parte unitarieni, în data de 9 iunie1603, la îndemnul preotului unitarian alClujului, episcopul unitarienilor ardeleni,

Toroczkai Máté (1579-1603)16, au începutsã distrugã edificiile care au aparþinut cato-licilor, îndeosebi cel al iezuiþilor. La îndem-nul lozincii: „dacã vrei ca rîndunica sã nu semai întoarcã, trebuie sã-i distrugi cuibul“,clujenii s-au nãpustit asupra bisericii ºi mã-nãstirii, începînd sã le demoleze. Distrugerileau continuat sistematic, cîteva sãptãmîni,timp în care au reuºit sã distrugã întreagamãnãstire, interiorul, icoanele, frescele ºi sta-tuile sfinþilor ºi acoperiºul locaºului de cult,dupã care au început demolarea bolþii ogi-vale. Cînd au scos pietrele de boltã, aceas-ta s-a surpat, omorînd pe loc patruspreze-ce persoane17. Întîmplarea fiind socotitã unsemn divin, a fost încetatã demolarea bise-ricii, dar ruinele au fost lãsate în paraginã.

Despre aspectul din acel moment al bise-ricii ne putem da seama din relatarea cãlugã-rului iezuit italian Giovanni Argenti, mar-tor ocular al tristelor evenimente, adresatãcomandorului ordinului iezuit, Aquaviva.Argenti, povestind distrugerea bisericii, ca-racteriza acest locaº de cult drept cel mai fru-mos din toatã Transilvania („La libreria cheera bellissima […] comminciareno a destrug-gere il seminario et il collegio, et finalmen-te la chiesa, che era la più bella in tutta Tran-silvania“)18.

Un alt martor ocular al acestor eveni-mente a fost istoricul Szamosközi István. Ela relatat cu multe detalii, foarte asemãnã-toare cu cele relatate de Argenti, despre de-

molarea mãnãstirii. Printre altele, aminteºteºi o pierdere personalã: înainte cu cîteva zilede tristele evenimente, a împrumutat o cartedin propria bibliotecã unui respectabil pro-fesor iezuit; era vorba despre cartea istori-cului roman din sec. III Flavius ProculusIustinus, carte ce a provenit din celebra bi-bliotecã Corvina a regelui Matia ºi care a fost distrusã de mulþime.

Ruinele bisericii au rãmas în paraginãpînã în anul 1622. În anul 1613, principe-le Gabriel Bethlen a încercat aducerea îna-poi a iezuiþilor, dar conducerea Clujului apermis stabilirea lor doar în apropierea zidu-rilor oraºului, adicã în Cluj-Mãnãºtur. În totacest timp, zidurile bisericii au fost folosi-te drept sursã de piatrã pentru alte construc-þii din oraº. Printr-o lege adoptatã de Dietatransilvãneanã, întrunitã în mai 1622, prin-cipele Gabriel Bethlen a donat biserica înruine bisericii reformate. Pe atunci, majo-ritatea clujenilor erau de religie unitarianã.Drept urmare, puterea financiarã a refor-maþilor, aflaþi în minoritate, era mult preamicã faþã de costurile necesare reconstrui-rii impozantului edificiu, astfel cã acesta arãmas ruinã în continuare.

În 25 august 1627 s-a întîmplat o altãcatastrofã, care a agravat ºi mai mult sta-rea ruinelor. În ziua aceea, un fulger a lovitTurnul Croitorilor, depozitul de praf de puº-cã al oraºului, aruncînd în aer peste 12 tonede explozibil. În urma deflagraþiei, turnula fost distrus în întregime, dar a avut de sufe-rit ºi biserica aflatã la cîþiva zeci de metri distanþã.

În aprilie 1638, principele Gheorghe Rákóczi I a iniþiat, în sfîrºit, reconstrucþiabisericii. Nu este neglijabil faptul cã prin-cipele era de religie reformatã, deci a fostmult mai sensibil la problema reconstruiriiunui locaº de cult reformat. Din fericire,în loc sã caute procedee cît mai simple ºi maiieftine de reconstrucþie, cum s-a întîmplatîn atîtea locuri din Transilvania, principelea ales sã caute meºteri pricepuþi ºi sã refacãcît mai aproape de forma sa originalã aceas-tã mare ruinã, devenitã bisericã reformatã.Acest lucru nu era uºor. În cei 120-130 deani care au trecut de la terminarea biseri-cii, tainele construirii bolþilor gotice au fostuitate nu numai în Transilvania, dar ºi înEuropa de Vest. În anul 1642, principeleRákóczi a adus tocmai din Kurlandia, oregiune de lîngã Marea Balticã, aflatã as-tãzi pe teritoriul Letoniei, trei meºteri con-structori, care încã cunoºteau tainele zidi-rii bolþilor ogivale. Ei au sosit în Cluj înprimãvara anului 1642 ºi au reconstruit boltabisericii din strada Lupului în forma sa ori-ginarã, aºa cum se poate vedea ºi astãzi. Se ºtie cã unul dintre meºteri se numeaGheorghe ºi cã în decembrie 1643 toþi treiau plecat la Alba Iulia19, la porunca prin-cipelui.

Biserica, reconstruitã în toate detaliile ei, a fost inauguratã ºi sfinþitã în 1 iulie 1647,cu ocazia sinodului bisericii reformate.

Istoria bisericii ca locaº de cult reformat

DUPÃ RECONSTRUCÞIA din anii 1640-1647,timp de aproape un secol ºi jumãtate,

biserica nu a avut parte de evenimente tra-gice, pînã în 31 august 1798. În acea datã,în urma unui incendiu ce a pornit din stra-

18 • APOSTROF

�

D O S A R

• Principele Gabriel Bethlen

• Semnãtura principelui Gabriel Bethlen

da Fînului (actuala stradã Napoca), s-a fãcutscrum jumãtatea sudicã a oraºului, adicã peri-metrul strãzilor Turzii (Universitãþii), Lupu-lui (Kogãlniceanu), Király (I. C. Brãtianu).Incendiul a afectat foarte grav atît bisericaiezuitã (piaristã), cît ºi biserica reformatã.Acoperiºul acesteia din urmã s-a distrus întotalitate, împreunã cu clopotniþa construitãdin lemn, împreunã cu clopotele turnate cuocazia reconstrucþiei. Reparaþiile au durataproape cinci ani.

În anii 1910 ºi 1911, biserica a fostrestauratã; atunci a fost clãdit, în parteavesticã a navei, balconul interior, pe care afost amplasatã orga construitã în anul 1913de firma Angster din Pécs. Cum am amin-tit, aceastã bisericã a fost una care dispu-nea de orgã încã din sec. al XVI-lea. Acestinstrument a fost însã distrus în 1603. Dupãreconstrucþia din 1640-’47, principele Rá-kóczi a avut grijã ca biserica sã fie înzestratãcu instrumentul muzical, devenit între timpindispensabil, al liturghiei reformate. Cînd,în 1913, a fost amplasatã noua orgã, peaceasta a fost montat vechiul instrument.

Amvonul bisericii20

CEL MAI important obiect de artã din inte-riorul bisericii este amvonul. În cadrul

lucrãrilor de reclãdire a bisericii din 1646,în timpul principelui Gheorghe Rákóczi I,a fost creat amvonul ce se gãseºte ºi astãziîn bisericã.

Se ºtie cã toate stilurile arhitecturale auajuns în Ardeal cu o oarecare întîrziere sau,altfel spus, stilurile precedente au dãinuitmai mult timp aici, în acest colþ de lumedestul de conservator.

Amvonul bisericii reformate din stradaLupului este un exemplu strãlucit al stiluluipe care istoricii de artã l-au denumit stilulRenaºterii înflorate. Acest stil a supravieþuitchiar ºi în epoca stilului baroc. Originar dinregiunile de nord ale Italiei, acest stil apareîn Ardeal chiar odatã cu acest amvon re-nascentist, superb sculptat în piatrã.

Motivul de bazã al acestui stil îl consti-tuie frunza de acant, plantã specificã Italieide Nord. În stilul Renaºterii înflorate, moti-vele principale, florile, vrejurile ºi frunzele,pornesc ºi se reîntorc, creînd o imagine va-riatã ºi ritmatã. Suprafeþele ornamentate,adicã atît lespezile, cît ºi ancadramentele,sînt acoperite cu o precizie geometricã. Cutimpul, motivul florii de acant dispare,întrucît meºterii sculptori sau pictori nu maicunoºteau aceastã plantã. Locul lui va fi luatde imaginea plantelor autohtone, flori cupetale, viþã-de-vie, lalele ºi frunze de stejar.

Amvonul bisericii este creaþia a doi meº-teri sculptori: chenarul panerului ºi posta-mentul sînt creaþiile pietrarului maghiar Benedek, iar lespezile verticale ale paneru-lui hexagonal, cu compoziþii mai încãrca-te, sculptate în alabastru, inclusiv cele douãtable, foarte fin încrustate, cu caractere ebraice, cu textele celor zece porunci, sîntcreaþiile sculptorului sas Elias Nicolai. Co-laborarea dintre aceºti doi sculptori, unulmaghiar, iar celãlalt sas, este o ocazie foar-te rarã cînd se pot observa viziunile ºi con-cepþiile atît de diferite ale meºterilor ma-ghiari ºi saºi. Baldachinul amvonului estesculptat în lemn ºi este aurit. Pe coroana bal-dachinului gãsim o sculpturã care înfãþiºeazãun pelican care îºi sfîºie pieptul pentru a-ºi

hrãni puii. Acesta este un simbol al BisericiiUniversale ºi reprezintã o aluzie la sacrifi-ciul lui Cristos.

Ca un amãnunt interesant, meritã amin-tit faptul cã, pe latura vesticã a celui de-aldoilea pilon al peretelui sudic, gãsim oinscripþie gravatã în anul 1577, mai mult casigur de un elev. Aceastã inscripþie o putemconsidera primul graffiti din Cluj. Aceastãinscripþie sunã aºa: Qui non canit in coro /Stat, sicut bos in foro, adicã Cine nu cîntã încor stã ca boul în tîrg.

Blazoanele nobiliare aflate în biserica

din strada Lupului21

INTERIORUL ELEGANT, de o sobrietate puri-tanã al bisericii reformate este completat

de o impresionantã colecþie de blazoane no-biliare. Este vorba despre blazoane care aulegãturã cu ceremoniile de înmormîntare.Cele mai vechi blazoane, 11 la numãr, ausupravieþuit încã din a doua parte a seco-lului al XVII-lea.

În secolele trecute, cînd era înmormîn-tat un nobil, în cortegiul funerar, în faþa si-criului, era dus blazonul lui. În cazul în caredecedatul avea legãturi cu biserica reformatãdin strada Lupului/Kogãlniceanu, de exem-

plu a fost enoriaº al bisericii, a fost elev alColegiului Reformat sau a fost botezat, con-firmat sau cununat în bisericã, dupã înmor-mîntare, blazonul lui era adus ºi depus înbisericã. Astfel s-a format aceastã impresio-nantã colecþie de însemne heraldice, care afost expusã în bisericã în a doua parte a se-colului al XIX-lea, prin grija preotului Herepei Gergely. Unele dintre blazoane sîntdin argint aurit, cum este de exemplu bla-zonul guvernatorului Transilvaniei, conteleGheorghe Bánffy, altele sînt pictate pe per-gament, iar altele pe hîrtie. În spatele amvo-nului gãsim cîteva carte mortuare, necro-loguri tipãrite, care evocã amintirea unorpersonalitãþi importante ale bisericii refor-mate: episcopi, predicatori, profesori, daraici este ºi carta celebrului tipograf ardelean,Misztótfalusi Kis Miklós, din anul 1702.

ÎN BISERICÃ au fost înmormîntate, de-a lun-gul secolelor, foarte multe persoane, de la

cãlugãri, enoriaºi mai înstãriþi, meºteri con-structori care au luat parte la construcþiabisericii pînã la membri ai aristocraþiei arde-lene. Cea mai mare parte a monumentelorlor funerare au fost distruse odatã cu devas-tarea bisericii din secolul XVII; cele cîtevapietre de mormînt rãmase au fost duse înlapidariul Muzeului de Istorie al Transil-vaniei. În momentul de faþã existã un sin-

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 19

�

D O S A R

• Orga bisericii reformate, construitã de firma Angster din Pécs în 1913. Foto: Lukács József

gur monument funerar în bisericã: este vorbadespre cel creat în anul 1942 de cãtre arhi-tectul Kós Károly pentru familia principi-lor Apafi. Aici sînt înhumate rãmãºiþele pã-mînteºti ale principelui Mihail Apafi I(1626-1690) ºi ale soþiei sale, principesaBornemissza Anna (1628-1688), ale prin-cipelui Mihail Apafi II (1665-1713) ºi alesoþiei sale, Bethlen Kata (1666-1724).

�

Note1. Gh. Popa-Lisseanu, Izvoarele Istoriei Românilor,

vol. I, Faptele ungurilor, de secretarul anonim alregelui Béla, Bucureºti, 1934.

2. Triburile ºi, în cadrul lor, ginþile maghiare aveaucîte un animal totemic. Astfel, familia luiÁrpád, adicã cãpetenia supremã, avea vultu-rul (pasãrea turanicã). Neamul Gyula-Zsom-bor, sub conducerea cãruia s-a cucerit Ardealul,avea ca simbol leul. Nu degeaba gãsim ºi as-tãzi, în peretele sudic al bisericii Calvaria dinCluj (care era ctitorie regalã), un relief careînfãþiºeazã un leu. Cãpetenia gintei Agmand,care era subordonatã neamului Gyula-Zsom-bor, avea ca simbol lupul. Neamul Kalota, ceicare s-au stabilit între Oradea ºi Cluj, a avutca simbol cerbul. Mai tîrziu, dupã destrãma-rea triburilor ºi a ginþilor, familiile de nobilicare aveau descendenþa în vechile triburi sauginþi au primit dreptul sã aibã ca însemne heral-dice aceste animale totemice.

3. Termenul provine din observare, observantia(lat.) = a þine, a respecta legea.

4. Pomenirea voievodului ªtefan Báthory în docu-mentul care porneºte de fapt construirea bise-ricii ºi a mãnãstirii franciscane din strada Lu-pului din Cluj nu este întîmplãtoare sau nu sedatoreazã doar vreunei obiºnuinþe protoco-lare. Soþia lui ªtefan Báthory era SzilágyiMargit, iar prin ea voievodul se înrudea curegele (mama regelui Matia era Szilágyi Erzsé-bet). Báthory a început ºi el edificarea uneimãnãstiri franciscane la Nyírbátor (în Ungaria,la aproximativ 40 km vest de Carei), centrulfamiliei sale, cu hramul Sfîntului Gheorghe.Construcþia acestei biserici ºi mãnãstiri afinanþat-o din prada cuvenitã lui dupã bãtã-lia cîºtigatã împotriva turcilor, în 13 octom-brie 1479, la Cîmpul Pîinii (aflat la graniþadintre judeþele Alba ºi Hunedoara, în drep-tul localitãþii ªibot).

5. Minoriþii sau observanþii erau sprijiniþi în moddeosebit de Iancu de Hunedoara, deoareceaceºti cãlugãri cerºetori au avut o influenþãuriaºã asupra poporului din clasele mai sãraceale societãþii, iar marele erou al luptei antio-tomane avea nevoie de mobilizarea þãranilorînarmaþi pentru campaniile sale. Nu trebuiepierdut din vedere cã însuºi confesorul ºi tova-rãºul lui Iancu de Hunedoara era cãlugãrulfranciscan observant Ioan Capistrano, cel careulterior a fost sanctificat.

6. Din formularea regelui – „pe locul recoman-dat de voi“ – putem înþelege cã au mai existatdiscuþii pe tema construcþiei mãnãstirii întreMatia ºi reprezentanþii Clujului.

7. Jakab Elek, Oklevéltár Kolozsvár történetének I.kötetéhez (Arhivã de documente pentru istoriaClujului, vol. I), Buda, 1870, p. 272, CLXXIII.

8. Ibid., p. 290, CLXXX. Citind mai atent aceastã scrisoare a regeluiMatia, observãm alte informaþii interesante.Astfel, aflãm cã ºeful minelor de sare îl cunoº-tea pe cãlugãrul Ioan, fapt ce se poate inter-preta ºi cã au mai lucrat împreunã. Regele scriacã trebuie sã îl trimitã acolo pe cãlugãrul Ioan,informaþie care se poate interpreta cã ºantie-rul a ajuns cumva într-un impas. Mai depar-te regele vorbeºte despre faptul cã trebuie con-

struite chilii pentru cãlugãri, ca sã le fie asi-gurat tot confortul pînã cînd vor sta acolo.Iarãºi, putem interpreta aceastã informaþieîn sensul cã este vorba despre o echipã de cã-lugãri constructori, care dupã terminarea uneilucrãri vor fi detaºaþi la ridicarea unui alt edificiu.

9. Jakab, p. 305-306, CLXXXVIII-L.10. A kolozsmonostori Konvent jegyzøkönyvei II.

(Procesele-verbale ale Conventului de la Cluj-Mãnãºtur, vol. II), publicate de Jakó Zsig-mond, Budapest, 1990, p. 233, documentul3295.

11. Jakab, p. 352, CCXIX-L.12. A kolozsmonostori Konvent, p. 533, documentul

4362.13. Wesselényi István, Sanyarú világ I. Napló

1703–1705 (Lume amarã, vol. I, Jurnal dinanii 1703-1705), publicatã de Magyari An-drás, Bukarest, 1983, p. 270.

14. Karácsony János, Szent Ferenc rendje történe-te Magyarországon 1711-ig (Istoria ordinuluiSf. Francisc în Ungaria pînã în anul 1711),Budapest, 1924, p. 102.

15. ªtefan, Cristofor ºi Sigismund Báthory.16. Astfel relateazã evenimentele doi martori,

Szamosközi ºi Argenti. Trebuie avut însã învedere cã ambii erau mai mult decît adver-sarii episcopului Toroczkai, deci trebuie sãfim circumspecþi cu afirmaþiile lor. Certitu-dine este cã în epoca aceea marea majorita-te a clujenilor împãrtãºeau credinþa unitarianãºi priveau bisericile catolice, cu icoane ºi sta-

tui ale sfinþilor, drept temple în care erau ado-rate chipuri cioplite.

17. Szamosközi István, Erdély története 1598–1599, 1603 (Istoria Ardealului 1598-1599,1603. Hebdomas VI, Cartea a V-a), Buda-pest, 1981, p. 376-382; Entz Géza, Erdélyépitészete a 14–16. században (Arhitectura Ar-dealului în secolele 14-16), Kolozsvár, 1996,p. 348; id., A Farkas utcai templom (Biseri-ca din strada Lupului), in A kolozsvári Farkasutcai templom címerei, Budapest-Kolozsvár,1995, p. 16-18.

18. Entz, A Farkas utcai templom, p. 17. 19. Ibid., p. 19.20. Datele despre amvonul bisericii le-am aflat

din volumul B. Murádin Katalin, Faragottkøszószékek Erdélyben (Amvoane sculptate înpiatrã din Transilvania), Budapest-Kolozs-vár, 1994.

21. Kovács András, A Farkas utcai templom címe-rei (Blazoanele bisericii din strada Lupului),Budapest-Kolozsvár, 1955, p. 39-94 + planºe.

20 • APOSTROF

�

• Biserica reformatã, amvonul renascentist. Foto: Lukács József

D O S A R

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 21

DEOSEBIT DE noi, ceilalþi oameni, toþi cei-lalþi oameni, care începem sã murim ime-

diat ce ne naºtem, dacã nu cumva cu vreonouã luni mai înainte, tata a început sã moa-rã exact pe 19 mai 2005, la ora 14 ºi 55 deminute, la mai puþin de o lunã dupã ce sãrbã-torisem aniversarea sa de 82 de ani, dar ºipe a mea, care era exact cu trei decenii maiscurtã. Eram în garã, mai erau ºase minutepînã la plecarea trenului spre Cluj, unde mer-geam la o lansare de carte, cuplatã cu o dez-batere despre extremism, iar directoarea edi-turii, care mã însoþea, nu sosise încã. Mãmiºcam agitat pe lîngã vagonul în care aveamlocuri, am scos mobilul sã vãd ce se întîm-plã, iar acesta a sunat în timp ce mã pregã-team sã formez, sã caut numãrul. Era soramea, care mi-a dat vestea, cancer generali-zat, plecat de la plãmînul drept, cu meta-staze la aortã, ficat ºi o mulþime de alte or-gane din jur, speranþa de viaþã de cîtevasãptãmîni, nu se ºtia cîte. Mi-a spus astadirect, brusc, fãrã niciun fel de pregãtire.Atunci a început sã moarã tata, pe 19 mai2005, la ora 14 ºi 55 de minute, nu de lanaºtere, nu cu vreun an înainte, cînd i se diag-nosticase un cancer de prostatã, care reacþio-nase favorabil la tratament. Sora mea m-acertat cã plec tocmai atunci, în asemeneaîmprejurãri. Dar eu ºtiam cã trebuie sã plec.Nu pentru cã, bãnuiam, nu se mai poate facenimic, nici pentru cã voiam sã mã þin decuvînt faþã de organizatorii evenimentelorla care eram invitat, ci pur ºi simplu pen-tru cã trebuia sã plec, sã pot primi în liniºte,în singurãtate, vestea asta. Sã o asimilez,sã o interiorizez, sã o accept. Sã o accept,dar cum naiba aº fi putut sã accept aºa ceva,cum aº fi putut accepta cã, în cîteva sãptã-mîni, aveam sã devin orfan de tatã? Pentrucã numele tatãlui este fiul, iar numele esteal tatãlui. Deci, atunci, a început sã moarãtata. Pînã atunci, fusese, ca noi toþi, nemu-ritor. Trebuia sã fiu singur pentru acest pro-ces de înþelegere ºi de acceptare. Am urcatîn vagon, m-am aºezat pe locul de la geamºi m-am rugat ca însoþitoarea mea sã piardãtrenul. Nu l-a pierdut, a intrat cu doar cîte-va secunde înainte de plecarea trenului, i-amspus, cam la fel brusc cum îmi spusese soramea, ce mi se întîmplã, iar ea a avut un tactextraordinar, afundîndu-se în citirea unuimanuscris, lãsîndu-mã în legea mea pe toatãdurata de aproape zece ore a drumului. Doarcînd am întrebat-o ceva, lucruri banale, pre-cise, legate de lansarea de carte, mi-a rãspunsla fel de precis ºi ºi-a vãzut de treburile ei,de drumul ei.

HEIDEGGER CREDE cã omul este existenþãspre moarte, ceea ce mi se pare o mare,

o imensã prostie. În fapt, omul este nemu-ritor ºi este aºa exact pînã în clipa în care

începe sã moarã. Dacã ar fi altfel, nimeni n-ar mai muri „de moarte bunã“, de boli sauîn accidente, pentru cã toþi am alege moar-tea voluntarã. Moartea este doar conºtiinþamorþii ºi, pînã cînd aceasta ne infuzeazã, sîn-tem cu toþii nemuritori. Nu ne naºtem cuconºtiinþa morþii, ci o deprindem, aflãm de-spre ea de la ceilalþi, pentru cã, aici Sartreare dreptate, ceilalþi sînt infernul. Bineînþelescã nimeni nu i-a spus tatei ce diagnostic are,l-am lãsat cu gîndurile lui despre durerileintercostale datorate vîrstei ºi reumatisme-lor, dar conºtiinþa morþii de la noi a pri-mit-o. Atunci, în acele ultime douã sãptã-mîni. Nu pe cale raþionalã, nu parcurgîndvechiul silogism „Toþi oamenii sînt muri-tori/ Eu sînt om/ Deci eu sînt muritor“, cipur ºi simplu prin noi, prin comportamen-tul nostru, cinstit spus, prin marea noastrãatenþie ºi prin grija deosebitã pe care i-amacordat-o în acele douã sãptãmîni termina-le. Orice ar fi dorit ar fi primit. Orice mofti-ar fi fost îndeplinit, deºi nu-ºi dorea aproa-pe nimic. ªi era normal sã ne purtãm aºa, era„omeneºte“ sã procedãm astfel! Dar asta nuputea sã nu-l punã pe gînduri. Nu avea cumsã nu cearã explicaþie faptul cã fiul, care tre-cea în cel mai bun caz o datã pe lunã în vizitãrapidã, apare deodatã mai în fiecare zi ºi arevreme sã stea alãturi, sã inventeze subiecteinteresante legate de cele ale zilei, politicã,preþuri, evenimente. Nici cã nepoata iubitã,cu tot cu bãrbatul ei ºi strãnepotul de zeceluni, a traversat intempestiv Oceanul, pen-tru cã o apucase dorul. Ceea ce era adevã-rat, cãlãtoria era planificatã dinainte ºi tre-buia sã fie o surprizã despre care numai euºtiam. A fost o surprizã ºi sînt bucuros cã s-a produs, cînd îmi amintesc prima ºi ulti-ma întîlnire pe care a avut-o cu strãnepotul,pofta de joacã pe care o mai vãzusem doarcînd nepoata fusese la rîndul ei copil ºi, maiales, ultimele sale cuvinte, cele de dinain-tea plecãrii, aºa cum mi le-a povestit mama.Da, i-am umplut ultimele douã sãptãmîni,am încercat sã-i prilejuim „o moarte uºoarã“,dar habar nu am dacã asta ºi-ar fi dorit. Poatecã, în locul unei morþi uºoare, ar fi prefe-rat una neaºteptatã, nepregãtitã, neanunþatãde conºtiinþa sfîrºitului, care nu avea cum sãnu fie dureroasã, sfîºietoare, oricîte ºi oricefel de poze nepãsãtoare ºi-ar fi afiºat. Caîntotdeauna de cînd îl ºtiam, n-a lãsat sã trans-parã nimic din eventualele sale frãmîntãri,nici mãcar din suferinþa sa fizicã. Poate nuera foarte mare? Nu ºtiu, ºtiu doar cã a rãmasde la început pînã la capãt la primul anal-gezic, cã n-a trebuit sã treacã la morfinã,cã a fost tot timpul conºtient, cã n-a avutnevoie de ploscã ºi cã s-a ambiþionat sã sedeplaseze prin forþe proprii la toaletã, de cî-te ori a fost nevoie. Nu ºtiu însã nimic despreorele din noapte cînd toþi dormeam ºi el,

poate, nu dormea, despre gîndurile sale deatunci ºi nici nu cred cã am puterea sã mi leimaginez. Prefer sã-mi amintesc întîmplãride pe vremea cînd era nemuritor...

CEA MAI veche, cred cã amintirea cea maiveche este legatã de o iarnã fabuloasã cu

zãpezi enorme, cum nu mai sînt acum, cîndmã îmbolnãvisem de rujeolã. Nu-mi aducaminte multe despre perioada propriu-zisãa bolii, decît cã aveam febrã ºi cã „boala mi-rosea“. Nu ºtiu exact ce înþelegeam prin asta,dar mirosul acela al bolii mi-l pot aminti ºiacum, îl simt undeva în nãri sau în fundulplãmînilor, oricît fum de þigarã ar fi trecutîntre timp prin ei. Nu-mi amintesc însã în-tîmplarea din pricina acelui miros, ci dincauza contrastului cu un alt miros, ce i-a suc-cedat, un miros rece, proaspãt, înviorãtor.Intrasem probabil în convalescenþã ºi tatam-a scos afarã, sã mã aerisesc ºi, chiar înain-te de a vedea zãpada, de a simþi frigul, ladeschiderea uºii, m-a izbit în nãri mirosulacela viu, „sãnãtos“, proaspãt, care mi-a rele-vat mirosul jilav, cald, vechi, „de boalã“, pecare urma sã-l pãrãsesc. Zãpada era foartemare, era un ger pe care îl simþeam prin hai-ne ºi prin pãtura moale în care mã înveliseºi m-a plimbat pe niºte cãrãrui fãcute în zã-padã între casã ºi dispensarul vecin, la carelucrau el ºi mama. Vorbea cu mine, eu nuprea rãspundeam, cã eram toropit de boalace se sfîrºea, nu ºtiu cîþi ani aveam. Sigur, aºputea afla asta, fie de la mama, cã mameleþin minte cam tot, fie cãutînd prin dosare-le cu hîrtii vechi, cã au pãstrat aproape toatãarhiva, chiar ºi niºte vechi state de platã, dincare spre uimirea mea am aflat cã salariileerau pe vremea primei mele copilãrii de cîte-va sute de lei, cum au ajuns majoritatea sãfie ºi acum, în leii aºtia noi! Dar nu e impor-tant cîþi ani aveam, ci numai aceastã cea maiveche amintire, a unei întîmplãri care, pro-babil, mi-a adus conºtiinþa mirosului, dar ºipe cea contrastului. Nu e totuºi cea mai ve-che amintire a mea, ci doar cea mai vechecu el. Cea cu adevãrat cea mai veche este, defapt, cu tatãl lui, cu bunicul, cu moartea bu-nicului ºi e de pe vremuri de varã. Sigur eanterioarã episodului cu rujeola ºi plimba-rea prin marile zãpezi de altãdatã. Era decivarã ºi era foarte cald, bunicul stãtea þeapãn,în haine de oraº, pe masã, în sicriu ºi o mus-cã se aºeza mereu pe faþa lui. Îi þin minteperfect chipul, exact ca în singura fotogra-fie pãstratã, una de dimensiunile celor pen-tru buletinele de identitate, ºi þin minte ºimusca. Nu-mi amintesc niciun alt chip, deºiîmi amintesc o mulþime de oameni, dar carenu au faþã, au feþele ºterse, cum se proce-deazã acum la televiziune cînd nu trebuie

Ziua în care a început sã moarã tata

Sã ne cunoaºtem scriitorii

�

22 • APOSTROF

identificat un chip. Decît chipul buniculuiAndrei ºi al Marghioalei, femeia care aveagrijã de casã, care mereu alunga musca, iaraceasta mereu se aºeza pe frunte, pe nasul,pe obrazul bunicului. Despre el, despre aven-turile sale, încã din adolescenþã am vrut sãscriu un roman, am vrut sã scriu Viaþa ºiîntîmplãrile lui Anton Andrei în Europa ºiAmerica, dar n-am reuºit nici mãcar sã începasta. Dar a avut o moarte pe mãsura vieþiisale aventuroase. Asta nu îmi amintesc, defapt, asta ºtiu din poveºtile de familie. Credeacã e bolnav grav ºi degeaba îl controlau ºiliniºteau mama ºi tata, cã voia control seriosla un medic „de la oraº“. Într-o zi de varã,cînd a plecat cu cãruþa la raion, ca sã aducãmedicamente pentru dispensar, tata l-a luatcu el, l-a dus la o mulþime de medici ºi aaflat, desigur, cã nu are nimic grav, cã aveao sãnãtate de invidiat. Cum vestea bunã tre-buia sãrbãtoritã, au sãrbãtorit-o la o cîr-ciumã de la ieºirea din oraº, au sãrbãto-rit-o atît de bine, încît bunicul a pretinsdreptul de a mîna el caii spre casã, mai alescã vizitiul se dovedise mai puþin rezistent lasãrbãtoare ºi adormise între sacii ºi cutiilecu medicamente. A condus vijelios, dupãmãsura dispoziþiei în care se afla, cãruþa s-a rãsturnat într-un ºanþ de pe marginea ºo-selei, cu sacii ºi cutiile de medicamente pesteei. În afara bunicului, nimeni n-a pãþit nimic,oameni sau cai. Dar pe el l-a strivit margi-nea coºului cãruþei. A mai trãit douã zile,nu se putea face nimic. Aº putea spune cã,deºi destul de bãtrîn, a murit sãnãtos tun!Deºi n-a spus vreodatã asta, cred cã tatanu ºi-a putut ierta cã nu l-a împiedicat sãurce la volanul cãruþei, cã nu l-a stãpînit maibine, dacã tot l-a scãpat la mînat caii. κifãcea reproºuri degeaba, bunica, cu care amvorbit mult în copilãrie, care m-a învãþatsã citesc ºi sã scriu pe la 4-5 ani, mi-a datdestule probe cã pe bunicul nu-l putea oprinimeni ºi nimic cînd îºi punea ceva în cap.

DE FAPT, mint sau am uitat, am scris cîte-va pagini despre bunicul Andrei ºi vaci-

le sale olandeze, i-am schiþat chiar foartesumar viaþa într-o carte despre intelectuali:

O amintire din copilãrie. De fapt, o recon-stituire, pentru cã nu-mi amintesc mai nimicîn mod direct, ci am apelat la amintirile alto-ra, ale pãrinþilor ºi la amintirile povestirilordin amintiri ale bunicii. Bunicul Andrei, unbucovinean poreclit spre sfîrºitul vieþii „Burdu-ºilã“ – et pour cause! –, n-a avut prea multpãmînt în satul sãu de munte, aºa cã a coborîtîn Moldova, la Santa Mare, pe undeva pe lîngãBotoºani, ºi s-a angajat un fel de vechil pe omoºie ce se întindea pe mii de hectare, pe ambe-le maluri ale Prutului. Se pare cã bunica erao femeie foarte frumoasã în tinereþea ei, iarmoºierului i s-au cam aprins cãlcîiele dupã ea,astfel încît, pînã la urmã, bunicul a trebuit sãtragã cîteva focuri de armã înspre el, ca sã-lrãcoreascã. Nu l-a nimerit. Poate era prea ner-vos, poate nici n-a vrut sã-l nimereascã, pentrucã era un trãgãtor bun, dupã cum povestea bu-nica. Dar a trebuit sã fugã ºi a fugit atît demult, cã nu s-a oprit decît la o minã din Ca-lifornia. Nici acolo nu s-a liniºtit. ªi-a imagi-nat cã treaba lui nu-i doar aceea de a scoateminereu din minã, ci ºi sã „comploteze“ la orga-nizarea sindicalã a minerilor. A fost expulzatprima oarã. S-a întors în þarã ºi i-a fãcut buni-cii al doilea copil, primul fiind nãscut cu puþinînaintea plecãrii. Apoi, a plecat iarãºi în Ame-rica, de data aceasta în Canada, pe lîngã Mont-real. Iar cu sindicalizarea. Iar a fost expulzat.I-a mai fãcut bunicii un copil ºi a plecat îna-poi. Asta s-a petrecut de cinci sau de ºase ori.Un singur lucru mã frãmîntã – n-ar fi fost maibine s-o ia ºi pe bunica cu el? Tata s-ar fi nãscutacolo ºi acum aº fi urmaº de cetãþean ameri-can, eu însumi cetãþean american. Aºa, pe oco-lite, sînt doar bunicul lui Andrew, care îi poartãnumele, aºa cum ºi Andreea îi poartã numelefeminizat, Andrew, cetãþean american prinnaºtere. Sigur este cã, deºi un fel de navetistîntre America ºi Europa, ºi mai mult anarho-sindicalist decît tolomac de miner, bunicul tota reuºit sã adune o micã avere. Cînd s-a decissã rãmînã definitiv în þarã, ºi-a cumpãrat oturmã de vaci elveþiene, cele mai renumite înacea vreme. A reuºit sã le scape de rechiziþiilesuccesive ale românilor, nemþilor ºi, apoi, ruºilor,ascunzîndu-le prin pãduri, astfel încît, la sfîr-ºitul rãzboiului, turma era chiar mai mare decîtfusese la început. Era deci gospodar la casa lui

cînd comuniºtii au decis cã a venit momentul„socializãrii agriculturii“. Primul lucru pe carel-a pierdut a fost chiar cireada de vaci. Nu s-a opus. Era bãtrîn, puºcã nu mai avea de cîþi-va ani, copiii erau în ºcoli ori în slujbe la stat.S-au opus însã, în mod misterios, vacile. La maipuþin de o lunã de la confiscare, dupã intrareaîn gospodãria colectivã, cum se spunea atunci,vacile au început sã nu mai dea 12-15 litride lapte pe zi, ci doar douã-trei farfurii. Erauniºte vaci anticomuniste, dupã cum se pare. Nus-au obiºnuit cu niciun chip cu grajdurile colec-tiviste. Noii conducãtori ai satului au fãcutºedinþã dupã ºedinþã, dar n-au reuºit sã con-vingã vacile sã redevinã productive. N-a reuºitnici inspectorul de partid de la raion, nici celde la regiune. N-a reuºit nici mãcar securistulcare se ocupa de sat. Cel din urmã s-a strãduitcel mai mult, a urlat la ele ºi le-a ameninþatcu pistolul. A propus în cele din urmã muta-rea vacilor bunicului într-un grajd separat,ceea ce miroase a fracþionism ºi e de mirare cãnu l-au dat afarã din Securitatea mamei lui!Vacile însã, nimic ºi nimic. Pînã la urmã, aufost sacrificate, astfel încît consãtenii buniculuimeu, care nu aveau voie sã-ºi taie animalele,cã le dãdeau la cote, au mîncat o bucatã detimp carne pe sãturate. Am putea spune cã vaci-le au ales sinuciderea în locul sclaviei. Cînderam copil, o întrebam pe bunica: bine, dardacã vacile nu voiau sã dea lapte la CAP, dece nu i le-au dat bunicului înapoi? Bunica rîdeaºi îi spunea tatei: copilul ãsta are mai multãminte decît toþi comuniºtii ãºtia la un loc. Defapt, ne înºelam amîndoi, ºi eu, ºi bunica, logi-ca sistemului era cu totul alta, dar aveam sãaflu acest lucru mult mai tîrziu...

AMINTIRI. SÎNT multe amintiri, se adunão mulþime într-o viaþã deja semicentenarã

ºi chiar un pic mai mult de un semicentenaram avut ocazia sã fim aici împreunã. Eu ºitata. Tata ºi cu mine. A fost o perioadã, pela sfîrºitul liceului ºi începutul facultãþii, pecare n-am înþeles-o atunci, n-o înþeleg niciacum. Tata n-a fost niciodatã un om vorbã-reþ, puteai sta ºi o zi întreagã cu el ºi sã nuschimbi o propoziþie, în schimb te înþele-geai cu el din semne ºi priviri. Dar în peri-oada aceea a fost chiar tãcut, tãcut de tot, aproape nu vorbea decît cu totul funcþionalºi numai dacã nu avea încotro. În perioadaaceea, se instala ore întregi la geamul uºii dela intrarea în casã ºi privea undeva în gol.N-am ºtiut la ce se gîndea, dacã se gîndeala ceva, nici ce anume vedea. În fond, dela fereastra aceea, n-ar fi putut vedea decîtniºte vechi case evreieºti, cum era ºi a noas-trã, pierdute cu toatele la cutremurul celmare din 1977. Nu spunea nimic despreexperienþele acelea ale lui taciturne, desprece contempla. Nu mi-a trecut nici mãcar maitîrziu prin cap sã-l întreb despre acea perioa-dã, despre acea experienþã care, mereu, mis-a pãrut una importantã, iar acum mi separe fabuloasã, tocmai pentru cã nu mai poa-te fi recuperatã. Regret cã nu am fãcut-omãcar în ultima noastrã lunã împreunã. Arfi indecent sã încerc sã inventez sau sã facpresupuneri, dar sînt convins cã am pierdutceva important din viaþa lui nepunînd în-trebãrile mãcar în ultimele zile, în ultimeleclipe. Dar, dacã el nu vorbea, mã simþeamºi eu blocat. Mereu am crezut cã este un omfoarte sever, deºi aº fi avut semne cã nu esteaºa, cã n-am gãsit eu calea de acces. La petre-cerile de familie, dupã douã-trei pahare de

Sã ne cunoaºtem scriitorii

• Biserica reformatã; în prim-plan, rãmãºiþele mãnãstirii franciscane. Foto: Lukács József

�

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 23

vin, nu numai cã vorbea, dar spunea glume,deosebit de majoritatea comesenilor, cu per-dea, ba chiar ºi cînta. Faþã de mine, care mi-am pierdut-o pe cînd era în schimbare,avea voce, o voce foarte plinã ºi caldã, debariton spre bas ºi chiar mã întreb dacã învreo perioadã a vieþii lui nu ºi-o cultivase.Doar un unchi, soþul unei surori de-a ma-mei, foarte bãtrîn ºi bolnav acum, avea ovoce poate mai bunã, mai exersatã, dar maisubþire, de tenor. Cînd i s-a nãscut nepoa-ta ºi cînd am vãzut cum îºi petrecea vre-mea cu ea, cum inventa jocuri ºi poveºti,cum se punea buºilea ca sã urce cãlare, mi-am dat seama cã am pierdut o parte dinbucuriile copilãriei. Dar nu mi-ar fi trecutprin cap cã mi-aº fi putut permite aºa ceva,poate nici nu mi-aº fi putut permite, cã ori-cum bunicii sînt mai îngãduitori cu nepoþiidecît cu copiii lor. Dar sentimentul cã ampierdut ceva, cã am mai pierdut ceva mi-arãmas, încã mã bîntuie. Mai mult mã bîn-tuie însã gîndul cã n-am fost în stare sã aflunimic despre stãrile acelea lungi de privit îngol, de contemplaþie. Îl vãd foarte precis,sprijinit de uºa de la intrare, tãcut, privindspre undeva, spre ceva. Dacã voiai sã intrisau sã ieºi pe uºã, se dãdea uºor la o parte,apoi revenea în poziþia aceea cumva relaxatã.Uneori fuma. Alteori stãtea ceasuri întregichiar ºi fãrã sã fumeze, el care, pînã la pen-sionare, fuma trei pachete de Carpaþi pezi, apoi numai zece þigãri ºi s-a lãsat cu totulde fumat pe la ºaptezeci de ani, cînd a fãcuto operaþie de transplant de cristalin ºi a fostblocat la pat aproape o sãptãmînã.

NU ERA doar foarte tãcut, ci ºi neverosi-mil de calm. Nu cred cã l-am vãzut ner-

vos mai mult de zece ori în aceastã lungãbucatã de viaþã. N-a þipat vreodatã la mine,nici la ceilalþi, din ceea ce am vãzut eu. Nicinu m-a certat, mai degrabã îmi atrãgea foar-te liniºtit atenþia, cînd i se pãrea necesar. Darºi asta doar dacã prostiile pe care le fãceamerau cu totul remarcabile. E incredibil cîtãlibertate de miºcare am avut toatã copilã-ria ºi adolescenþa. Nu mã întreba nici undeplec, nici cînd vin, dar nici eu nu cred cãîntindeam prea tare coarda. Dacã îi cereambani, rar, cã învãþasem sã mã descurc vînzîndsticlele ºi borcanele goale, nu mã întrebapentru ce-mi trebuie. Dacã îi spuneam cãvreau sã merg la film ori la un spectacol,bãga mîna în buzunarul din dreapta pan-talonilor, unde þinea monedele ºi hîrtiile mici,ºi-mi dãdea fãrã sã spunã nimic. Dacã eravorba de o carte, îmi întindea o bancnotãde zece ºi una de douãzeci ºi cinci ºi eu oalegeam pe cea mai potrivitã. Nu întreba cîtcostã, nu aºtepta rest. M-a bãtut totuºi detrei ori, dar tot calm, pe îndelete, cu cureaua,nu exagerat de tare, ceea ce m-a enervat cum-plit de fiecare datã. Mã bãtea mai mult dinprincipiu decît pentru cã i-ar fi plãcut sã facãasta. Aº fi preferat sã urle la mine, sã nu-ºicontroleze loviturile, cred cã mi s-ar fi pãrutmai suportabil. Douã bãtãi probabil le-ammeritat, pe cea din mijloc o socotesc luatãpe nedrept ºi acum. În fond, ce fãcusem?Colecþionam orice în copilãrie, timbre, mo-nede, fotografii cu actori ºi fotbaliºti dinpachetele cu gumã de mestecat aduse dinDanemarca, alte poze de actori care se vin-deau la cinematografe, aproape orice. Înmod firesc, a venit ºi rîndul cheilor. Cînda vãzut într-o bunã zi ºiragurile de chei pe

care le adunasem, unele vechi, chiar de co-lecþie, altele noi, nu ºtiu de ce ºi-a imagi-nat cã voiam sã mã fac spãrgãtor, ceea cemie nici mãcar nu-mi trecea prin cap! ªi amluat, cu el foarte calm, metodic ºi reþinut,cea de-a doua bãtaie. Pe prima, dupã regu-lile societãþii de atunci, am meritat-o, nuºi dupã cele ale societãþii de acum, funda-mentatã de libera iniþiativã. Fãceam de cîte-va luni speculã cu bilete la cinematograf.Cum eram în timpul micii liberalizãri comu-niste, veneau o mulþime de filme capitaliste,cu Alain Delon, Jean Marais, Gina Lollo-brigida, Sophia Loren ºi aºa mai departe.Filmului Cartouche, cu Belmodo ºi Lollo-brigida, pe care l-am vãzut de vreo zece ori,îi învãþasem dialogurile pe de rost. Dar toatãlumea mergea la film, însã nu avea vremesã-ºi ia bilete, aºa cã mã trezeam pe la ºapte,iar cînd se deschidea casa, luam zece sau maimulte bilete, pentru spectacolele de dupã-amiazã, cele de la cinci ºi de la ºapte, foar-te solicitate. Vindeam biletele de doi lei cuopt sau zece lei, ba chiar la Romulus ºi Remus,cuiva din Galaþi, care pierduse filmul acolo,i-am vîndut un bilet cu 20 de lei. Învãþasemsã negociez, sã mã prefac cã nu pot renunþasã merg la film ºi alte trucuri. Aveam stofãde capitalist! Fãceam cîteva zeci bune de lei,uneori chiar peste o sutã pe zi, pe care îi

cheltuiam la fel de uºor pe cît îi cîºtigam,îi duceam pe ceilalþi puºti la cofetãrie, necumpãram þigãri ºi fumam pe ascuns, iar obunã parte îi dãdeam cerºetorilor de care eraplin centrul oraºului. De la cinematograf,cînd terminam afacerile, ºi pînã lîngã mitro-polie, unde locuiam atunci, cam jumãtatedin bani mergeau la cerºetori, ceea ce mãfãcea sã mã simt ca un fel de haiduc, care iade la bogaþi ºi dã la sãraci. A durat cîtevaluni activitatea mea de liber întreprinzãtor,pînã m-a turnat careva ori m-o fi zãrit chiartata din întîmplare. Oricum, într-o zi, cîndtocmai negociam strîns vinderea unui bilet,m-am simþit apucat de mînã, cumva din spa-te. Am crezut cã e vreun miliþian pe care nureuºisem sã-l reperez în mulþime ºi m-amsperiat. M-am speriat ºi mai tare cînd amvãzut cã e tata. Mi-a spus numai vino, încetºi calm, ºi l-am însoþit spre casã. Acolo, lafel de calm, mi-a aplicat prima bãtaie. O þinminte bine, o socotesc îndreptãþitã, chiardacã îmi va fi reprimat definitiv spiritul deliberã iniþiativã economicã. E clar, n-o sãajung niciodatã nici jucãtor la bursã, nicispeculator pe piaþa imobiliarã! Iar a treiabãtaie a fost de la sandale. Îmi luaserã san-dale noi, pentru cã trebuia sã plec în tabãrãla mare, iar acestea îmi fuseserã furate la

Sã ne cunoaºtem scriitorii

• Bolta în mreajã a bisericii reformate. Foto: Lukács József

�

ºtrand. În principiu, probabil cã nici n-arfi trebuit sã ºtiu unde-i ºtrandul, cã nu mãduseserã niciodatã acolo, dar eu deja înotamfoarte bine. Îmi ºi plãcea ºi uitam sã mai iesdin apã. Nu-mi cumpãram bilet, ci sãreamgardul, aºa cã nu puteam depune hainelela garderobã, ci le lãsam pe plajã, de obiceilîngã cearºaful cuiva, rugîndu-l sã fie atentºi la hainele mele, în fond un pantalon scurt,o cãmaºã ºi niºte sandale. Doar cã, de dataaceea, sandalele erau noi, cumpãrate în dimi-neaþa aceea, aºa cã deveniserã atractive ºi nule-am mai gãsit cînd am ieºit în sfîrºit dinbazin. Am rãtãcit prin oraº pînã seara, des-culþ, mi-am pregãtit o poveste cu niºte bãieþicare mi-au propus un concurs de vitezã lacãþãratul într-un copac ºi, tîrziu, am ajunsacasã. Desculþ. Nici n-am apucat sã terminpovestea cã tata ºi-a scos cureaua, mi-a bãgatcapul între picioare, mi-a dat cîteva lovi-turi ºi m-a anunþat cã dimineaþa voi pleca întabãrã cu sandalele vechi, aproape rupte. Numai era niciun magazin deschis. A doua zi,pe la cinci dimineaþa, am plecat împreunãpe jos spre garã, care era la cîteva sute demetri de casã, apoi cu trenul spre litoral.El n-a scos un cuvînt faþã de mine, deºi sco-tea monosilabe spre ceilalþi copii din grup,iar eu mã chinuiam sã þin picioarele sub ban-chetã, sã nu mai vadã nimeni vechiturilecu care eram încãlþat. N-a fost însã crud pînãla capãt. Mi-a luat o pereche de sandale noide la un magazin chiar de lîngã gara dinEforie-Sud, sfãtuindu-mã sã le pãstrez ºi pecelelalte, pe cele vechi, cã nu se ºtie la ce con-cursuri voi mai participa. Da, vorbea ara-reori, dar tot timpul cu o anume ironie, cumºi privirile sale tãcute erau cel mai adesea totcumva ironice.

ªTIA CÃ mã ocup cu scrisul, încã din ºcoalaprimarã, cînd îmi scriam „romanele“ mele

cu partizani ºi nemþi ori cu cowboys, dar nu cred sã fi citit vreodatã ceva pînã foartetîrziu ºi voi evoca episodul primelor textepe care le-a citit sigur. Acum însã îmi amin-tesc cã, atunci cînd eram pe la jumãtatealiceului, mi-a dãruit o maºinã de scris. Omaºinã neagrã, veche, portativã, cu o cutie

tot neagrã din lemn acoperit cu o hîrtie tareºi lucioasã. Pe o plãcuþã metalicã, fixatã înºuruburi pe cutia de lemn, scria: „EdituraCartea Româneascã, Bucureºti, BulevardulRegele Carol I...“. Fusese probabil primulproprietar, antebelic, ºi cine ºtie pe ce cãi ajun-sese în proprietatea cooperativei la care ajun-sese tata contabil, dupã desfiinþarea raioa-nelor ºi a regiunilor, deci prin 1966. Fusesedatã la casare din pricina vechimii ºi pentrucã veniserã maºini de scris noi, redegiste ºilucioase. Tata a dat-o la reparat ºi uns ºi mi-a dãruit-o mie. Cred cã a fost darul celmai important pe care mi l-a dat vreodatã.Am scris la maºina aceea pînã în ultimul ande facultate, cînd amîndoi, fiind deja lãmu-riþi cã soarta mea e definitiv legatã de scris,mi-au dãruit-o pe domniºoara Erika, o maºinãnouã, redegistã desigur, care avea sã mãînsoþeascã pînã în 1990, cînd am trecut la omaºinã electricã portocalie, primitã „de la aju-toare“, de fapt de la cineva de la „EuropaLiberã“, care-mi luase un interviu. Din 2000,m-am modernizat ºi eu, am trecut la com-puter. Toate acele maºini de scris existã încã– Continentalul ºi Erika sînt la ei acasã, deºiel nu mai este, nu mã pot referi la acea casãca fiind doar a mamei!, iar cea electricã e aici,lîngã mine, în spatele meu, de fapt, cum stauacum aºezat la birou, scriind aceastã povestela computer.

În vara în care am intrat la facultate, amavut prima, poate chiar singura mea discuþiemai lungã cu el. O discuþie serioasã, cum s-ar spune, ca de la tatã la fiu, chiar de labãrbat la bãrbat. Scãpasem de examenul deadmitere ºi îmi fãcuse rost de o slujbã pen-tru o lunã, sã numãr copacii din partea dejos a oraºului ºi sã mãsor gardurile vii cu unfel de compas, ca sã adun niºte bani pen-tru vacanþa la mare. Într-o dupã-amiazã, cîndm-am întors, destul de aiurit de soare ºi demersul pe jos, mi-a spus cã vrea sã discuteceva cu mine ºi a luat-o încet spre uºã. M-am luat dupã el, dar n-am mers mult,cîteva zeci de metri, pînã la Tosca, barul celmai apropiat, unde mai intram cîteodatã, ºieu, ºi el, dar pînã atunci niciodatã împreunã.Mai bãusem de faþã cu el, dar numai la eve-nimentele din familie. Mã feream ºi sã fumez

de faþã cu el ori cu mama, deºi ºtiau. O datã,cînd mai eram în liceu, mergînd dimineaþaspre ºcoalã, am bãgat mîna în buzunarul hai-nei dupã pachetul mic, de douãsprezece þi-gãri, de Diplomat ºi nu l-am gãsit. Am gãsit,în schimb, o monedã de trei lei, costul aces-tuia. Nu apucase, probabil, sã-ºi ia þigãri ºise autoservise, dar contra cost! Am intratdeci la Tosca ºi m-a întrebat ce vreau sã beau.I-am rãspuns cumva provocator cã vreauPinot Gris de Coteºti, un vin pe care îl desco-perisem la revelionul precedent, petrecutla Bucureºti cu verii mei cei mai buni. Cre-deam cã nu au aºa ceva acolo, dar aveau ºiau adus o sticlã. Pentru el, am comandat eubere ceheascã, Pilsner, care în 1972 încã semai gãsea la liber, ºtiam cã e berea lui pre-feratã. Chelnerul ne-a umplut paharele, amînceput sã bem în tãcere, am tãcut aºa vreunsfert de orã, poate chiar mai mult, pînã cînd,aproape pe nerãsuflate, mi-a spus cea mailungã frazã pe care am auzit-o vreodatã dingura lui. N-o þin minte exact, deºi ar fi tre-buit poate s-o reþin din pricina performanþeisale de elocinþã! Oricum, mã felicita pentrumedia mare cu care intrasem la sociologie,îmi spunea cã ºtie cã sînt foarte deºtept ºi cãdacã-mi propun ceva la modul serios reuºesc,cã nu se bãgase în alegerile mele, pentrucã fiecare pasãre pre limba ei cîntã sau piere,în fine, cã dacã vreau sã fac carierã în direcþiape care o alesesem, trebuie sã intru în par-tid! Cu ultima chestie m-a dat gata! El nuintrase, mai mult, o ironiza adesea pe mama,care intrase „pentru copii“, spunîndu-i cãe forþa conducãtoare a familiei. I-am amin-tit toate acestea, iar el mi-a rãspuns cã nuintrase pentru cã nu-l interesase o carierã,ci numai familia, sã ne vadã pe noi mariº.a.m.d. I-am spus cã nici eu nu voiam ocarierã, cã sînt scriitor, cã dãdusem la socio-logie pentru cã eram îndrãgostit de o fatãcare dãdea acolo, de aia ºi învãþasem ca unnebun ºi renunþasem la examenul la medi-cinã, pentru care mã pregãtisem vreo doiani, nu din vreo pasiune specialã pentru do-meniu, despre care nici nu ºtiam mare lucru.N-a insistat, am terminat sticlele noastrediscutînd superficial despre cum e la numã-rat copacii, cînd plec la mare, fleacuri. Rã-mãsesem însã în cap cu întrebarea lui: „Deunde ºtii cã eºti scriitor?“, aºa cã, odatã ajunºiacasã, eu clãtinîndu-mã totuºi uºor, el nu,am intrat în camera mea ºi am luat cele douãpagini bãtute la Continental, primul eseudintr-o carte, niciodatã terminatã, pe care obotezasem curajos Eseuri phalo-clitoridiene.Am luat doar primul eseu scris, Despre abso-lutizarea pripitã, nu ºi pagina de gardã, nuºi prefaþa de o paginã, ºi, cu filele în mînã,am intrat în camera lor ºi i le-am întins. Cîta citit, am stat nemiºcat lipit de colþul mesei,într-o atitudine mai degrabã ostilã, în par-tea opusã celei la care era aºezat el. A citit:

Propoziþia „Toþi oamenii sînt muritori“ esteeronatã. Mai mult chiar, ea este tendenþioasãºi rãuvoitoare. Cum aº putea semna o aseme-nea afirmaþie cînd Eu sînt viu? Doar cel dinurmã om mort poate susþine asta. Ceea ce mãuimeºte este cã niciunul din marii exegeþi ailocurilor comune nu au gãsit timpul trebuitornimicirii unei asemenea aberaþii.

Eroarea provine din extinderea nelegitimã aunei constatãri referitoare la toate cazurile de pînãla un moment dat la totalitatea absolutã a cazu-rilor posibile, lucru ce dovedeºte un foarte grosier

24 • APOSTROF

Paºii taþilor noºtri

Tatãl nostru care eºti pe pãmîntTatãl nostru care-ai fost pe pãmîntTatãl nostru care eºti în pãmîntTaþii noºtri

Taþii noºtri s-au nãscut în altã þarã în alt sistem pe altã lume au trãit

Taþii noºtri au avut alte vise au trãit altfel au trãit alte vise

Taþii noºtri au visat sã ne fie nouã mai bine

Taþii noºtri au visat sã ne fie nouã bineTaþii noºtri au visat sã ne fie bineTaþii noºtri au visatTaþii noºtri

Tatãl nostru a fost nãscut în marginea asta de lume

a trebuit sã trãiascã în þara asta a fost împins închis întins respins

în þara astasã înveþe sã munceascã sã slujeascã sã

iubeascã þara asta ademenit urmãrit jignit cãutat ameninþat

lovit tãiat ucisîn þara asta

Tatãl nostru a învãþat cum e sã fii tatã ne-a învãþat cum e sã fii fiu cum e sã fii

tatã cum e sã fim fii cum e sã fim tatãcum e sã fim cum e sã fiu cum sã fiuSÎNTTatãl nostru ne-a învãþat învãþat învãþatTatãl nostru care-ai fost pe pãmîntTatãl nostru care eºtiacolo

Taþii noºtri Taþii noºtri Taþii noºtri Taþii noºtri�

Un poem de MIHAIL VAKULOVSKI

Sã ne cunoaºtem scriitorii �

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 25

simþ al nuanþei ºi o dezarmantã absenþã a spi-ritului de fineþe. Mai mult, este vorba aici despretendinþa imperialistã a spiritului ateu ºi poziti-vist care, observîndu-se pe el însuºi muritor, credecã ºi cel creºtin, buddhist sau mahomedan suferãde aceeaºi îngrijorãtoare lipsã a perfecþiunii.

Efectul devastator al unei asemenea afir-maþii aproape cã nici nu mai trebuie revelat.Cum poate arãta un om care se ºtie condam-nat a priori la moarte? Priviþi-i ochii încercã-naþi, mersul ºovãitor ºi fruntea chinuitã deriduri. Priviþi-l pe acel tînãr cu staturã atle-ticã ºi aparenþã perfectã de Ares sau Hercule.Cît de temãtor traverseazã el strada, cum ezitãînainte de a alerga dupã tramvai. Poate unasemenea om sã ia o hotãrîre decisivã, îndrãz-neºte el sã înfãptuie ceva? Un asemenea om nueste decît teamã ºi supunere, sclavul sclavilor ºiîmpãratul netoþilor! ªi este firesc, atunci, nicisã nu-ºi merite viaþa. ªi este la fel de firesc sã seagaþe cu dinþii de ea ºi sã geamã neputincios!

La prima vedere, pare ciudat cã unei ase-menea erori grosolane au cãzut pradã nu doarmediocrii, ci ºi spiritele inteligente, minþile dealeasã spiþã, precum Aristotel ori Marchiza deBeauvoir, care comite imprudenþa sã-ºi inti-tuleze aºa chiar unul din romanele sale. Sã pri-vim însã lucrurile cu mai multã atenþie. Sãluãm propoziþia infamã ºi, absolut la întîm-plare, propoziþia cã Socrate este om. Vom obþi-ne cele douã premise ale unei figuri silogisticea cãrei concluzie susþine fãrã putinþa tãgadeicã „Socrate este muritor!”, a cãrei imensã pros-tie mã înspãimîntã. Cui i-ar fi fost însã de foloso asemenea concluzie? Mai întîi, proºtilor ºimediocrilor, desigur, dar, între alþii, ºi bãtrî-nului Aristot, care ºi-ar fi eliminat un adver-sar din calea gloriei personale, uitînd însã pro-verbul cu sãpatul gropii altuia. Doamne, pînãunde poate împinge invidia ºi setea de mãrirechiar ºi pe cei mai aleºi dintre nemuritori!

L-am urmãrit concentrat în vreme ce ci-tea. Mi se pãrea clar cã-i place, cã îl amuzã,zîmbea din colþul stîng al gurii, expresiefiziognomicã pe care am moºtenit-o ºi eu.Cînd a terminat, mi-s spus însã cã teza meae la fel de ilegitim generalizatoare ca ºi ceape care o combat, mai mult, cã risc o supra-populare periculoasã a pãmîntului. M-amenervat, aº fi dorit doar sã-mi spunã cã i-aplãcut, pentru cã vãzusem clar cã îi plãcuse.În timp ce-mi spusese cele de mai sus, mi-aîntins cele douã foi, aceste douã foi, pentrucã, îngãlbenite de cele peste trei decenii tre-cute, sînt aici, lîngã tastatura computerului,mi le-a întins deci înapoi. Mai mult le-amsmuls decît le-am luat, am ieºit vijelie dincamera lor, am intrat la mine în camerã ºiam scris fãrã sã mã opresc aceastã Addendala „Despre absolutizarea pripitã“:

Cele afirmate în eseul de mai înainte arputea conduce cititorul inocent, ba chiar ºi pecel experimentat, la concluzia cã autorul aces-tor rînduri este adeptul aserþiunii „Toþi oame-nii sînt nemuritori“. Nimic mai eronat însã.Doar o minte neghioabã, neºtiutoare, poatebolnãvicioasã ar putea susþine la modul serios oasemenea enormitate dãunãtoare pînã ºi soar-tei noastre pe pãmînt.

Sã ne imaginãm doar o asemenea lume încare toþi, pînã la ultimul idiot al satului, s-arºti nemuritori. Ce-ar putea fi decît un nemãr-ginit imperiu al lenei, viciului ºi prostiei? Cîr-

duri imense de imbecili zãcînd claie peste grã-madã, toropiþi de alcool, de desfrîu, luxurie ºiinactivitate, exhalînd duhori insuportabile,exhibîndu-ºi sexul1. Brrr! Nu simþiþi cum vi seridicã pãrul mãciucã imaginîndu-vã aceste scîr-bavnice fiinþe cu nimic deosebite de limacºii oriºobolanii pe care-i gãsim uneori prin pivniþele orilocurile ferite de lumina soarelui ale caselor vechi,foste magazii ale prãvãliilor evreieºti din VechiulRegat ºi chiar din Imperiu? Am sã vã cruþ! Voiopri descrierea înainte de a fi nevoiþi a o lua lafugã cãtre un asemenea loc din propriile voastrelocuinþe. Voi opri deci dezgustãtorul tablou, ofe-rind o soluþie, singura posibilã de altfel, între celedouã rele la fel de mari ºi de necruþãtoare.

Dacã fiecare se va considera dupã cum credede cuviinþã – ºi aici raportul dintre cele douãinstincte fundamentale ale omului, erosul ºithanatosul, este definitoriu –, în conformitatecu o teorie cunoscutã, cea a numerelor mari –ºi o cifrã între 3 ºi 15 miliarde, populaþiapãmîntului la sfîrºitul ultimei conflagraþii mon-diale ºi cea estimatã pentru 2100, pot fi con-siderate, fãrã tãgadã, numere mari –, se vaajunge firesc la o tendinþã spre echilibru. Unechilibru între optimism ºi pesimism, între acti-vism ºi pasivism, între moralitate ºi imorali-tate etc., care poate asigura o evoluþie satisfã-cãtoare a speciei noastre.

Este de la sine înþeles cã opþiunea mea ne-murire ori existenþa finitã trebuie sã se producãabsolut liber, pentru cã s-ar face în conformita-te cu puterea de creaþie a fiecãruia, fiecare fiindceea ce poate. Orice intervenþie a unei voinþeexterne în alegerea înfãptuitã de o voinþã liberãtrebuie prohibitã, pentru cã nu ar face altcevadecît sã complice inutil lucrurile, tulburînd natu-rala tendiþã spre echilibru. Rezultatele îngrozi-toare le-am descris mai sus. Aveþi grijã!

Cum am bãtut clapa cu semnul exclamã-rii, am smuls pagina din maºinã ºi m-am dusîn camera lui. Era întins pe pat, cred cã aþi-pise, dar deschisese ochii cînd am smuls uºaºi am intrat. I-am întins cele douã paginiproaspãt scrise ºi m-am aºezat alãturi, pemarginea patului. S-a ridicat pe jumãtate,ºi-a aºezat perna ºi, tot fãrã sã spunã nimic,a citit ce-i adusesem. A terminat. S-a uitatla mine ºi mi-a spus: „Da, Liviu, cred cãai încurcat-o, eºti scriitor“. Am ieºit destul

de zãpãcit din camera lui. Nu ºtiu dacã mi-aspus pe numele mic de zece ori în viaþã, ape-lativele lui variau între „ºmercheson“ ºi „tine-re domn“, dar mi-a spus pe nume, de fie-care datã, doar în momente importante. Depildã, în toamna lui 1989, cînd a cãzut Zidulºi amîndurora ne dãduserã lacrimile ascultîndradioul ºi cînd a spus: „Ai avut dreptate,comunismul s-a terminat, s-a terminat“.Chiar dacã, la noi, avea sã mai dureze vreolunã, eram convins cã s-a terminat. ªi pen-tru tot ceea ce aflam cã se întîmplã în jurdesigur, dar ºi pentru cã mi-o spusese el,el care vorbea atît de rar ºi atît de puþin.

De ce am ajuns scriitor? Pentru cã am avut talent? Se poate, dar nu sînt foarte sigur,nici mãcar de faptul cã aº avea talent nu sîntsigur. Pentru cã am învãþat sã scriu ºi sã ci-tesc cu vreo doi ani înainte de a merge laºcoalã? Pentru cã m-am apucat de citit ºi scrisde romane în clasa a doua? Iarãºi, se poate.Dar acestea, toate, au fost niºte premise. Credcã am ajuns sã mã socotesc scriitor din pri-cina acelei discuþii de la 19 ani, din cauza acelei scurte propoziþii pe care a pronun-þat-o el la sfîrºitul lecturii celui de-al doileaeseu tineresc. Nu-mi dau seama ce anumel-a fãcut sã spunã acel lucru atunci, ºtiu însãcã, dupã aceea, mereu ºi mereu, m-am com-portat mereu în funcþie de acele cuvinte. Deaceea, nu înceteazã sã mã preocupe, sã mãdoarã cã nu le-a asimilat ad litteram, eseuri-le mele, poate acum aº sta de vorbã cu el laun pahar de Pinot Gris, eu, de Pilsner, el. Sau,poate, într-un sens mai înalt ori mai adînc,le-a asimilat. Altfel, nu m-ar vizita aproapeîn fiecare searã înainte sã adorm...

PORT CEASURILE lui, rãmase moºtenire,le port alternativ, cîteva zile pe cel elve-

þian, a cãrui istorie n-o ºtiu ori nu mi-o amin-tesc, un ceas auriu, cu o curea de piele maro-închis, pe care am pus-o în locul brãþãriimetalice albe, care nici mãcar nu era asor-tatã. Apoi, alte cîteva zile, pun ceasul sovie-tic, Pobeda, pe care l-a cumpãrat din primulsãu salariu, de cîteva sute de lei, pe care îlprimea de la dispensarul în apropierea cãruiami-am petrecut copilãria. Deºi primul esteevident un ceas de calitate, un ceas scump,nu ºtiu de ce prefer sã-l port pe cestãlalt,poate pentru cã e primul lui ceas. La un mo-ment dat, am purtat ºi verighetele lui, pe ceade aur de la cãsãtorie ºi pe cea de argint, ani-versarã, dar apoi mi s-a pãrut deplasat, chiarde prost gust, aºa cã le þin într-o cutiuþã deteck de pe biroul meu. Acum vreun an, amcrezut cã mã viziteazã în fiecare searã înain-te de a mã scufunda în somn, pentru cã îiport ceasurile, obiecte pe care nici el nu lescotea de la mînã înainte de culcare, de parcãar fi trebuit sã ºtie ora exactã prin somn, elcare pãrea cã nu se grãbeºte niciodatã, carenu întîrzia niciodatã ºi asta fãrã mãcar sã seuite la ceas. Dar mã înºelam, chiar dacã sco-team ceasurile, tot mã vizita, tot mã vizi-teazã. ªi de ce nu ar face-o? Dacã m-a lãsatsã fiu liber pe cît e cu putinþã sã fie cinevaliber în copilãria ºi adolescenþa sa, de ce s-arpriva tocmai el de aceastã libertate? ªi, poate,e proba cã nu mã înºelam în eseurile melede le sfîrºitul adolescenþei...

�

Februarie 2007

Notã1. Tii, ce imagine! (Nota lui Luca Piþu din 1973

sau 1974.)

Sã ne cunoaºtem scriitorii

• Blazonul nobiliar al descendenþilor preoþilorreformaþi, 1629. Foto: Várdai Levente

26 • APOSTROF

(Urmare din nr. 7)

ACEASTÃ EROARE de principiu se repetã înRaport. În secþiunea intitulatã Regimul

comunist ºi cultele religioase nu este nici mãcar amintit faptul cã ateismul militant ºi brutalpracticat de dictatura comunistã din Româ-nia este legitimat de ideologia marxistã ºiprefigurat în MPC. Raportul final afirmã cã„studierea raporturilor dintre Bisericã ºi Statîn perioada postbelicã ºi a dimensiunilor re-presiunii îndreptate împotriva clerului este oîntreprindere dificilã, având în vedere nu-meroasele obstacole cu care se confruntã cer-cetãtorul în tentativa de a ajunge la docu-mente relevante“ (p. 446), dar trece sub tãcererãdãcinile ideologice ale acestei represiuni. Seimpune observaþia cã ateismul militant, decre-tarea arogantã de cãtre Marx ºi Engels, înMPC, a morþii „ideilor creºtinismului“ nureprezintã invenþia grozismului, dejismului,paukerismului, ceauºismului sau a rãutismu-lui. Trebuie respectat dreptul la proprietatea inte-lectualã atât în cazul ideilor valoroase, cât ºiîn cazul celor false ºi violente. Nu este întâm-plãtor cã Marx ºi Engels s-au opus nu doarreligiei în general, ci mai ales creºtinismului.

Ideile creºtinismului, ºi nu cele ale budis-mului, iudaismului, islamismului, ºintoismu-lui etc., au fost declarate, la 1848, în MPC,„moarte“. Este simptomatic pentru înþelegereaconceptualã a comunismului de cãtre cei careau elaborat Raportul faptul cã MPC nu estenici mãcar amintit în relaþie cu aceastã temã.Modul în care Marx ºi Engels au tratat reli-gia, în special creºtinismul, este intrinsec core-lat cu natura violentã a programului politiccomunist: o religie care cere iubirea duºmanu-lui este fundamental incompatibilã cu o uto-pie brutalã care cere practicarea urii de clasã,care cere eliminarea duºmanului de clasã, carerecomandã duºmanului de clasã sã „tremure“de fricã înainte chiar ca revoluþia sângeroasã sãînceapã ºi înainte sã-i anunþe execuþia (nicivorbã de judecatã), pentru cã tot a fost con-damnat de „legile obiective ale istoriei“.

Sentinþele MPC împotriva creºtinismuluisunt cunoscute unora care au lucrat la Ra-port, printre care sunt ºi foºti membri ai PCR,inclusiv chiar unii care mai cred cã au pututfi doar „figuranþi“ (expresia unui autor) în-tr-o organizaþie ideologicã cu o practicãstructural violentã. Aceºtia au trebuit sã citea-scã MPC. Logica concepþiei marxiste dicteazã:religia care propãvãduieºte iubirea de Dumne-zeu, iubirea de sine, iubirea aproapelui ºi iubi-rea duºmanului axiomatic trebuie tratatã cumaximã brutalitate. „Iubirea duºmanului“,care poate sã fie ºi duºman de clasã, mar-cheazã incompatibilitatea axiologicã majorãdintre creºtinism ºi marxism. În marxism,omul nou ºi puterea centralizatã sunt suro-gate politice ale unei false reprezentãri asu-pra puterii transcendente. Deci, urmând logi-

ca originalã marxistã, dupã ce ideile unei reli-gii au fost declarate moarte de cãtre fonda-torii unui sistem ideologic ateist, eliminareacelor care continuã sã creadã în acele valo-ri spirituale ºi sã le practice este inevitabilã.Psihoistoric, ar fi interesant de ºtiut cum vãdcei care au elaborat Raportul modul perso-nal de relaþionare faþã de religie a conducã-torilor comuniºti. Ce ne spune istoria oralãdespre aceastã relaþie?

Care este relaþia dintre ideologia comu-nistã ºi trãsãturile conducãtorilor comuniºti?Trãsãturile ideologice ºi cele care configu-reazã deschiderea/închiderea mentalã a per-sonalitãþii trebuie corelate cu programul-matrice (MPC) al ideologiei comuniste, pentruo descriere mai exactã a caracteristiciloresenþiale ale conducãtorilor comuniºti ºi pen-tru înþelegerea holistã a acestora. De exem-plu, caracteristicile ideologice ale lui Ceauºescusunt vag abordate în Raport ºi în orice cazsecundar faþã de trãsãturile sale caracteriale,precum setea de putere, perseverenþa, suspi-ciunea, egocentrismul, megalomania etc.Dar, în comparaþie cu acestea, fanatismulideologic al dictatorului comunist rãmâneaproape neexplorat. Ceauºescu a fost con-vins pânã în momentul condamnãrii cã prin-cipiile comuniste înscrise în MPC sunt adevã-rate: partidul unic ºi unanimitatea politicã,industrializarea ca mijloc de dezvoltare a cla-sei muncitoare, centralizarea, anihilarea drep-tului individual la proprietate, ateismul carea atins culmi ale înverºunãrii în demolareabisericilor, persecutarea emigranþilor ºi afamiliilor acestora etc. Atât experþi în stu-dierea tiranilor secolului 20 (Chirot, ModernTyrants, 1994), care au relevat certitudinea(idealismul) ideologicã a tiranilor, cât ºi ceicare au împãrþit, ca ilegaliºti, aceeaºi celulãcu Ceauºescu (precum P. Câmpeanu) auremarcat cã acesta credea cu fanatism în prin-cipiile ideologiei comuniste.

Cultul personalitãþii ºi obsesia asociatã adictatorului nu pot fi considerate a fi sin-gurele ºi nici mãcar cauzele principale alemaladiei sistemice a comunismului. Suntpersonalitãþi cu aceleaºi trãsãturi emoþiona-le, cognitive ºi caracteriale care n-au deve-nit dictatori. Esenþiale în aceastã conversiunesunt convingerile ideologice. Dictatul ideologicînscris în MPC a fost servit cu loialitate de fana-tismul ideologic comunist care l-a caracteri-zat pe Ceauºescu. Aceastã simbiozã malignãconstituie o dimensiune esenþialã în anali-za comunismului, care rãmâne sã fie studiatã.

Faptele statistice, datele prezentate în Raport

SE ENUNÞÃ, justificat, cã „poporul românnu a primit cu braþele deschise comunis-

mul, aºa cum afirmã unii cercetãtori nos-

talgici“ (p. 207). Problema care apare înRaport, în ciuda bogãþiei de date publicateanterior ºi a faptului cã s-a avut cât de câtacces la arhive, este cea a analizei acestora:nu existã o analizã statisticã sistematicã, rigu-roasã, validã ºi semnificativã a structurii PCR:vârstã, categorii sociale, etnie, perioade isto-rice ºi structuri ierarhice ale PCR. Aplicareaunei analize metodologice valide ºi com-prehensive pe perioade istorice, care sã per-mitã identificarea schimbãrilor structuraleîncepând cu 1921, rãmâne o lacunã a Rapor-tului. Absenþa analizei riguroase a structu-rilor CC al PCR, a instituþiilor represive ºi afuncþiilor de conducere, inclusiv din siste-mul editorial, este o deficienþã metodolo-gicã cu grave consecinþe în descrierea ºi expli-carea violenþei comuniste.

Abordarea statisticã riguroasã a struc-turii PCR ar corecta greºelile de percepþiesocialã invocate. Raportul identificã o ima-gine falsã, în care PCR este „partid perce-put de cei mai mulþi ca fiind format aproa-pe numai din membri ai minoritãþilornaþionale“ (p. 58). Dar formularea acesteiprobleme de percepþie este simplificatoareºi distorsionantã. Structura oricãrei orga-nizaþii politice trebuie analizatã în compa-raþie cu structura întregii populaþii, ºi nuîntr-un vid socio-demografic ºi etnic. Dacãproblema este redusã la câþi albanezi, armeni,evrei, greci, rromi, ruºi, sârbi sau turci aufãcut parte din PCR, aºa cum implicã cita-tul anterior, fãrã a se raporta aceastã struc-turã la întreaga populaþie, atunci întreba-rea implicatã este eronatã ºi aruncã însãºiproblema în derizoriu. Întrebarea nu poateduce la un rãspuns valid. Întrebarea realãeste: care este relaþia dintre structura popu-laþiei României (etnie, grupuri sociale, regiuniistorice etc.), pe de o parte, ºi structura PCR (peaceleaºi criterii) în diferite momente istorice ºiîn structurile ierarhice ale PCR? Raportul nurãspunde la întrebare. Analiza statisticã validãpe perioade istorice, structuri ierarhice ºi ca-tegorii (sociale, etnie, zone etc.) ar facilitadecizia, pe criterii obiective, asupra relaþieidintre percepþie (mit, iluzie, contrafacere) ºirealitate. Limitele prelucrãrii datelor în Ra-port nu permit o astfel de decizie asupra uneiîntrebãri care e testabilã ºi fundamentalã pen-tru cunoaºterea comunismului. O analizãstatisticã a structurii PCR este necesarã ºi pen-tru determinarea victimelor (închisoare, exe-cutare) pe care PCR le-a produs chiar în inte-riorul sãu.

În rarele cazuri când date despre struc-tura PCR sunt utilizate, acestea nu sunt corela-te sistematic cu structura generalã a populaþiei.Comunismul a agresat o întreagã populaþie,ale cãrei valori ºi diversitate erau fundamen-tal opuse principiului omogenizãrii sub con-ducerea „avangardei proletariatului“. Din ce

Megaviolenþacomunistã

(2)

Cãtãlin Mamali

era compusã aceastã avangardã arogantã,autonumitã „cei mai buni dintre cei maibuni“, în diferite etape istorice? Care este relaþiadintre structura PCR ºi cea a populaþiei Ro-mâniei ºi a populaþiei româneºti din afaragraniþelor? Raportul nu oferã o imagine obiec-tivã a structurii PCR în perspectivã temporalãºi în perspectivã ierarhicã (de la „celula de par-tid“ la CC al PCR), în opoziþie cu percepþii-le distorsionate.

Faptul cã un partid minuscul ºi-a impusdictatura este o problemã majorã, specificãRomâniei, pentru înþelegerea relaþiilor din-tre victime ºi torþionari. Nanismul iniþialal PCR permite o radiografiere totalã a struc-turii sale ºi vine în direct contrast cu gigantis-mul ambiþiilor sale politice, cu violenþa pe carea produs-o în timp ºi cu creºterea anormalã anumãrului sãu de membri. Nanismul nume-ric ºi moral include un decalaj structural uriaºîntre proporþia diferitelor categorii etnice ºisociale ale PCR ºi cele ale populaþiei Româ-niei. Raportul rãmâne mut, conceptual ºistatistic, despre aceste aspecte. Relaþia din-tre nanismul anterior revoluþiei comunisteºi megacriminalitea PCR e o problemã cuimplicaþii practice ºi morale inclusiv pen-tru perioada post-1989. Realizarea unei ana-lize statistice nu este de aºteptat în mod obli-gatoriu de la critici literari, deºi existã literaþicare utilizeazã metode statistice. Dar de ceautori cu formaþie sociologicã, politologicãsau cu pregãtire în ºtiinþele exacte nu ausimþit nevoia epistemicã sã vadã ce spun date-le? ªi aceasta când în România ºcoala dematematicã are contribuþii esenþiale în cer-cetarea istoriei sociale... A critica o himerãexplicativã, care spune cã PCR era „formataproape numai din…“, fãrã a discuta pe bazãde fapte problema transformã însãºi criticaîntr-o iluzie diversionistã. O altã întrebareomisã de Raport: care este relaþia dintre struc-tura PCR în momentul venirii acestuia la pute-re (1945) ºi structura PCR în momentul eli-minãrii sale formale de la guvernare (1989)?Poate fi înþeleasã dictatura comunistã fãrã oastfel de analizã? Pot fi înþelese procesele inerþia-le care au marcat viaþa politicã a României înultimii 17 ani fãrã a analiza riguros aceastãdinamicã?

Pentru tinerii cercetãtori, cu motivaþieintrinsecã, îndrãznesc sã sugerez cã aplica-rea teoriei catastrofelor la un fenomen politicmarcat de un program violent elaborat de ominoritate numericã poate oferi bogate resur-se explorative ºi explicative. Este uluitor capornind de la un grupuscul de 1.000 de activiºti comuniºti sã se ajungã la instaurareaunei terori politice fãrã precedent, iar numã-rul celor care compun aceastã grupare poli-ticã sã creascã la aproximativ 4 milioane în45 de ani. Are acest nanism politic o inerþiepost-1989? Existã dovezi cã rãspunsul laaceastã întrebare este afirmativ.

Transparenþa Raportului

POATE FI privitã din perspectiva procesu-lui de elaborare ºi evaluatã prin deschi-

derea/închiderea faþã de dialog a celor careau participat la Raport cu cei care au aflatde acest proiect ºi aveau întrebãri. Transpa-renþa poate fi evaluatã prin incomunicabili-tatea pe probleme de substanþã cu cei careau elaborat Raportul. Comunicarea cu oparte dintre autori a fost în multe cazuriimposibilã. A doua dimensiune a transpa-renþei priveºte structura Raportului, care este

lipsitã de componente-cheie ale „aparatu-lui critic“ pe care le presupune o astfel delucrare: indice de nume, de probleme, biblio-grafie finalã ºi anexe statistice finale. Lipsalor afecteazã transparenþa tematicã, biblio-graficã ºi conceptualã a Raportului.

Raportul nu permite asocierea explicitãa unui autor cu un capitol. În timpul dic-taturii comuniste au fost excesiv stimulatelucrãrile colective cu responsabilitate difuzãa autorilor, dar cu unic coordonator. Existãindicii cã o formã de colectivism cu respon-sabilitate difuzã a fost reactivatã în cazulRaportului final. Cum, de ce? Rãspunsul vaputea fi aflat dupã ce sursele primare despreprocesul elaborãrii Raportului vor devenipublice. În timpul dictaturii comuniste,colectivismul, înrãdãcinat ideologic, era oformã impusã cu forþa. Rezultã el azi din-tr-o alegere liberã, chiar spontanã? În regi-mul comunist, colectivismul a fost folosit ºipentru organizarea jafului intelectual prac-ticat sub „conducerea ºi oblãduirea“ PCR decei care erau consideraþi fideli partidului ºierau recompensaþi de acesta pentru serviciileaduse. În general, lipsa de transparenþã ºiresponsabilitatea individualã scãzutã suntasociate.

Accesul la arhive, des invocat, trebuieconsiderat doar una dintre condiþiile unuiraport ºtiinþific, deoarece informaþia desprecomunismul din România care mai este în-cã pãstratã în arhive a suferit ea însãºi din

cauza bolilor de sistem, fapt ce face abso-lut necesarã folosirea unor surse comple-mentare, cum ar fi cele de istorie oralã.

Pentru cã Raportul asociazã scopurilecognitive cu cele morale, este firesc ca listade colaboratori sã fie însoþitã de o prezentareexplicitã a relaþiilor fiecãruia (fiecãreia) cu PCRºi cu alte organizaþii ale sistemului comunist,fãrã a se neglija nici mãcar FDUS-ul. În discur-sul de recepþie la Academia Românã (2006),Al. Zub, care a suferit el însuºi în închiso-rile comuniste ºi este coautor al Raportului,a exprimat clar imperativul confruntãrii cupropria istorie atunci când se încearcã ana-liza ºtiinþificã a unei perioade trãite: „Ocul-tarea istoriei recente, a propriei istorii, e înmulte cazuri o formã de ipocrizie, un fel dea evita confruntarea cu sine, în raport curãspunderile impuse de epocã“ (p. 14). Me-ritele ºi limitele Raportului nu pot fi izola-te de contextul în care acesta a fost elaboratºi de care e marcat. Megaviolenþa comunistã,inclusiv din România, a fost preconstruitãideologic.

�

Dubuque, Iowa. Ar fi putut sã fie ºi Bucureºti – dar n-a fost sã fie aºa!

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 27

• Poarta principalã a bisericii reformate. Foto: Lukács József

DISCURSIVITATEA E însu-ºirea de cãpãtâi a poe-

melor lui Dan Coman dinvolumul Ghinga (Ed. Vinea,2005). Versurile sale au, dincolo de o anume retrac-tilitate a imaginarului, o ar-hitecturã sinuoasã, indiscu-tabile mãrci ale oralitãþii ºi însemne ale narativitãþii. Existã în ele însãºi un orgoliu al propriei identitãþi, asumatcu tranºanþã apodicticã a rostirii lirice: „tul-bur peste mãsurã. Nu cunosc pe nimeni caresã-mi reziste./ sunt un bãrbat cum nu vã pu-teþi imagina./ ca sã nu plesnesc de spaimã mãizbesc de o mie de ori de peretele camerei./însã nu vã arãt. Nu arãt nimic nimãnui./ suntun bãrbat teribil. Sunt un bãrbat cum nu vãputeþi imagina./ bat ca descreieratul dininimã ºi mai ceva ca un descreierat rezistacestui râs înãbuºit./ începe delirul ºi o datãcu el bucatã cu bucatã trupul meu/ cade înmine ºi mã umple de groazã./ nu rãmânenimic în afara respiraþiei nãucitoare: inspir.expir. expir. expir./ forþa mea mã încântã în-tr-atât încât fac spume./ la zeci la sute de ki-lometri în jur nimic altceva/ decât spumeleacestea gata sã pulverizeze pãmântul./ în-tr-adevãr: tulbur peste mãsurã. Nu cunoscpe nimeni care sã-mi reziste./ însã nu vã arãt.Nu arãt nimic nimãnui“. Critica literarã aremarcat amestecul de frison expresionist ºide contorsiune suprarealistã, a subliniatuºorul manierism ce se instaureazã în poezialui Dan Coman, dar ºi caracterul repetitiv alimaginilor. Are dreptate Andrei Terian cândsugereazã cã poetul „se foloseºte aici din plinde tehnica «serigrafiei» pentru a realiza unminuþios studiu de caz asupra angoasei ºitenebrelor“.

Dan Coman e, în fond, un poet al apo-riilor corpului, al tenebrelor adãpostite în filigranul trupului, caligrafiind reliefulabscons al fiinþei, traumele cãrnii, revelaþii-le abominabile ale terestritãþii: „la patrudimineaþa jumãtate din trupul meu începe sãalunece / încet-încet dintre braþele ei ºi alu-necã aºa în vreme ce/ aburii þâºnesc din elca dintr-un viþel proaspãt./ o jumãtate detrup numai ºi numai bãrbat./ (cealaltã jumã-tate încã pluteºte cu burta în sus/ prin trans-piraþia acestei femei triste)./ jumãtatea meanumai ºi numai bãrbat începând de la patrudimineaþa/ ºi alunecând neîncetat pânã spreºase.// ºi aproape de ºase soarele cel nou gata-gata sã facã/ douã-trei rostogoliri printre cei

vii.// ºi dupã ºase jumãtatea mea numai ºinumai bãrbat/ alunecând iar dintre braþeleei/ atârnând în afara încãperii ºi încã alune-când ºi nu mai departe de opt/ ca o momealãproaspãtã spânzurând peste marginile lu-mii// fãcându-i pe vii sã înghitã în gol“.

E fãrã nicio îndoialã cã versurile însce-neazã, în notaþii sugestive, într-o arhitecturãimagisticã debordantã revelaþiile întoarse ale thanatosului. Fiorul morþii, presimþireanimicului, spaima de gol, sugestia neantu-lui, toate aceste figuraþii ale dispariþiei fiinþeinu sunt decât tot atâtea alibiuri ale fiinþei,travestiuri stângace ale unei conºtiinþe ultra-giate. Imaginarul poetic este, în acest volum,unul terifiant ºi aglutinant, cu detururi ºidigresiuni, cu fracturi ale imaginilor ºi adao-suri aluvionare, cu învolburãri metafiziceºi retranºãri în spaþiul oniric, precum în ver-surile ce urmeazã: „am pentru ghinga trupulacesta ºi pentru rãbdarea ei / toatã înþepenireamea./ de treizeci de ani ne privim unul pealtul cu coada roºcatã a ochilor/ ºi aceastãpândã necontenitã ne-a tulburat deja pânãpeste puteri.// acum miºcãrile noastre aducnumai plictiseala printre noi./ ºi acum cufeþele lipite de fereastrã cei vii îºi strigã unulaltuia miºcãrile acestea/ apoi vreme de câte-va ceasuri exerseazã neîncetat./ dintre plãce-rile lor aceasta e cea mai exactã.// sfârºitulacum. pânã peste puteri sfârºitul.// purtân-du-mã de atâta vreme în braþe ghinga nu-ºi mai simte mirosul/ […]// orele negresub noi ºi soarele acesta de iarnã rotin-du-se numai pentru sine.// sfârºitul acum.sfârºitul: dupã treizeci de ani/ miºcãrile noas-tre sunt din ce în ce mai exacte ºi/ miºcãrileacestea aduc numai plictiseala printre noi“.Obsesia trupului, a reificãrii ºi a alienãriise înscrie, cum am ºi sugerat înainte, întretoposurile privilegiate ale cãrþii lui DanComan. Nemiºcarea, postura eleatã paresã poarte în sine conotaþii ale culpei morale,reverberaþii ale spaimei: „din cauza nemiºcãriimele trupul meu s-a lãþit mult peste mãsurapielii sale:/ a fost de-ajuns o întoarcere bruscãde pe burtã pe spate/ pentru ca marginile luisã dea ca laptele pe dinafarã./ acum cu pieleaaceasta abia de-mi mai pot acoperi inimaînsã e fãrã folos/ cãci pielea aceasta e tareºi uscatã ºi stã deasupra lucrurilor precumcimentul.// doar umbra trupului îmi maiacoperã acum trupul/ ºi umbra aceasta e greaºi rece ca o piele de mort// în plimbarea saghinga îºi numãrã paºii purtatã pe braþe deun tânãr bãrbat./ ori de câte ori oboseºte

corpul i se prelinge peste pieptul bãrbatu-lui/ ca o adevãratã transpiraþie de varã.//ºieu încã respir dar respir rar cãci suflul aces-ta îmi miºcã trupul/ peste mari covoare delânã ºi peste mari întinderi de cafea/ ºi trupulmeu fãrã piele e pielea unei vietãþi sub miide picioruºe de muscã./ respir ºi zilele lumiicontinuã iar ghinga face toþi paºii înapoi./respir ºi zilele lumii sunt nenumãrate iar din-tre suflete/ viii îmi simt cel mai bine miro-sul ºi se izbesc neîncetat de fereastrã“.

Existã în carte ºi poeme în care biografiae transcrisã în registru uºor ipocrit, într-otonalitate aparent neutralã, nelipsitã însã deaccentul expresionist abia voalat sau de re-levanþa metaforelor austere ºi abrupte: „suntla bistriþa de treizeci de ani. nimic nu mi-aluminat trupul/ aºa cã acum cântãresc cu 80de kilograme în plus: ca un porc/ umbra meascormoneºte prin mine ºi mi se freacã deoase.// sunt la bistriþa ºi aici în fiecare dimi-neaþã un soare nou/ se desprinde din tavanºi dupã ce loveºte scurt aerul încãperii/ scâr-þâie ore în ºir printre pereþi./ ºi ghinga aplecându-se cât sã nu depãºeascã staturaunei pisici ºi/ plimbându-se aºa aplecatã toatãdimineaþa./ mustind între braþele ei trupulmeu pocneºte iute din capete/ ca din o miede bice.// de treizeci de ani aici ca un lemnlãcuit:/ frigul nu mã face sã tremur puterealuminii e neînsemnatã/ iar când vorbesc zgomotul nu depãºeºte pielea mea./ din toþiaceºti ani nici unul în care sã miºc altfel de-cât purtat în braþele ei.// ºi tot ca un lemnlãcuit ea izbindu-se noaptea de mine/ speri-indu-i cu exactitate pe vii“.

Senzaþia de uscãciune, de monotonie cele-a fost reproºatã poemelor lui Dan Comane, mai degrabã, metodicã decât congenitalã.Þine de o tehnicã asumatã lãuntric, ºi nu deun defect de fabricaþie al poemului. E, cumsublinia un critic, un mod de a suplinigolurile, faliile, interstiþiile dintr-o lume ire-mediabil „cãzutã“, o cale de a revela amenin-þarea neantului, agresiunea nimicului, recru-descenþa ororii. Poemele lui Dan Coman,cu arhitectura lor repetitivã, sunt imagini aleunui eu pentru care efigia identitãþii arearomele traumei ºi culorile lipsite de fast alereculegerii scrâºnite.

�

28 • APOSTROF

Aporiile trupului

Cãrþi primite la redacþie

• DulciuMorãrescu,Cultura univer-salã în relaþie cu România din Antichitate-secolul XXI,Bucureºti:Credis, 2007.

• Radu Drãgan,Varã sãlbaticã,Constanþa:Tomis, 2006.

• Adrian Frãþilã,Cãþelul pãmân-tului, urmat defarsa RãpireaEuropei,Bucureºti:CarteaRomâneascã,2007.

• Mihai Cimpoi,Esenþa fiinþei:(Mi)teme ºisimboluri exis-tenþiale emines-ciene, ediþia aII-a, revãzutã,Iaºi: PrincepsEdit, 2007.

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 29

EXISTÃ ÎN preocupãrile Editurii Compania un

interes neîntâmplãtor pen-tru recuperarea memoriei ºidocumentelor epocii comu-niste nu demult pãrãsite. Caºi atunci când s-a trecut larecuperarea dreptei interbe-lice, ºi de astã datã întâmpi-nãrile pot veni din douãdirecþii. Unii vor spune cã se încearcã o legi-timare ºi chiar reabilitare prin înþelegere aepocii damnate, ceilalþi, mai prudenþi, se vormulþumi sã înregistreze beneficiile unei ase-menea îmbogãþiri a bibliografiei. În ce mãpriveºte, mã grãbesc sã mã alãtur fãrã echi-voc ultimilor, dintr-un reflex de istoric cemã urmãreºte, pare-se, chiar ºi atunci cândcomentez carte literarã: pasiunea de a desluºifaptele aºa cum au putut ele fi, ori într-o plu-ralitate de interpretãri, depãºeºte reflexelemele justiþiare ºi asumarea datoriei – serioa-se ºi onorabile, de altfel – de a califica, cata-loga, clasifica ºi a da verdicte în numele pos-teritãþii sau, mai degrabã, al privirii istorice.

Din sectorul memorialisticii stalinisteîntârziate, Ed. Compania recupereazã volu-mul lui Sorin Toma, Privind înapoi: Amin-tirile unui fost ziarist comunist redactor-ºefal Scânteii din 1947 pânã în 1960 (Bucureºti,2004, 336 p.). Fiul poetului A. Toma, ajunsla o vârstã venerabilã ºi refugiat salubru înIsrael, îºi deapãnã selectiv, însã cu un con-dei alert, vremurile de prigoanã ºi de glorie,contribuind la mai nuanþata lor înþelegere.Cititorii dornici de mari dezvãluiri l-ar puteablagoslovi, dar istoricii interesaþi de com-plexitatea unei epoci dure vor gãsi destulemotive de satisfacþie în aceastã lecturã esti-valã despre vremuri hibernale.

Câteva par sã fie lucrurile pe care SorinToma þine sã le precizeze morþiº pentru ceiinteresaþi: unul dintre ele ar fi acela cã mirajulinterbelic românesc nu este decât o reflec-tare unilateralã a contradicþiilor acute aleunei societãþi pline de tensiuni ºi nu tocmailipsitã de oprimare socialã. Paginile în cauzãm-au convins la fel de mult ca acelea scrisede Panait Istrati despre prietenul lui ªtefanGheorghiu ori despre grevele muncitoreºtide odinioarã. Le traverseazã un tip de soli-daritate umanã cu cei amãrâþi ºi neresem-naþi care, într-un fel, scapã de etichetãri ideo-logice, mãcar cã ºtim cu toþii despre ce felde inºi este vorba. Deodatã, siluete de lidericomuniºti din ilegalitate – cum li se spune– dobândesc o credibilitate ºi o umanitatecare, culmea, le fusese retrasã tocmai de tex-tele dogmatice din studiile ºi din manuale-le epocii comuniste. Este un paradox fap-tul cã tocmai lumea liberã ºi contextuleconomiei de piaþã restaureazã, în acest fel,dreptul la coerenþã ºi la demnitate al unorlideri ai miºcãrii sindicale ºi muncitoreºti,reduºi, altminteri, la statutul de agenþi fana-tici ai Cominternului. Cel care va scrie o sin-tezã de tip nou privitoare la aceastã vârstãa social-democraþiei ºi comunismului dinRomânia se va putea astfel sprijini ºi pe sur-se narative în reconstituirea unui anumit climat social.

Altã chestiune surprinzãtoare prin pon-derea pe care o ocupã în ansamblul volu-mului este ampla ºi minuþioasa discuþie de-spre naºterea Casei Scânteii. Practic, paginilerespective sunt un adevãrat poem menit sãapere demnitatea unui proiect arhitectonicîndelung ºi constant criticat pentru cã urmaun model stalinist, considerat megalomanicºi strãin spaþiului românesc. Fiind implicatdintru început în plãnuirea ºi realizarea cti-toriei laice destinate presei socialiste, SorinToma împãrtãºeºte cu detalii semnificativeîn ce fel colosul acesta rãmâne totuºi o ex-presie a gustului autohton ºi un produs dincare notele naþionale nu lipsesc. Nu conteazãdacã astãzi suntem sau nu de acord cu ju-decãþile estetice emise de memorialist la adre-sa uriaºei clãdiri. Esenþial rãmâne cã prinmãrturia fostului redactor-ºef de la Scânteiase intrã în posesia unei patetice pledoarii,presãrate cu trimiteri la contextul istoric ºiartistic al „obsedantului deceniu“, pentrudemnitatea arhitecturii într-o vreme de maripresiuni ideologice. Este, într-un anumesens, un pandant la meditaþia lui G. Cãli-nescu din Bietul Ioanide ºi meritã citit ºi va-lorizat ºi din aceastã perspectivã.

Desigur, un loc important în naraþiuneîl ocupã portretele liderilor comuniºti. Din-tre ei, cel care reþine cel mai intens atenþialui Sorin Toma este Gh. Gheorghiu-Dej.Versatil, inteligent, cu nimic dintr-o figurãgregarã, de ins cu reflexe tiranice simplifi-cate, omul care rãsare din paginile memo-rialistului nu poate decât sã suscite intere-sul cititorului. O datã în plus, senzaþia estecã suntem deocamdatã departe de evaluareacalmã a acestui stalinist de vocaþie care totuºiºi-a recuperat rãdãcinile româneºti dupã cevreme îndelungatã pãruse sã le punã în pa-rantezã, creând premisele cotiturii întrupa-te în primii sãi zece ani de guvernare de tânã-rul – încã – Nicolae Ceauºescu. Între liderulcomunist care reuºea sã detroneze echipamoscovitã a Anei Pauker ºi sã o înlocuias-

cã în graþiile tãtucului Stalin ori cel care deci-dea execuþia lui Lucreþiu Pãtrãºcanu pentrua-i împrumuta ulterior ideile ºi a se dispensade prezenþa Armatei Roºii în þarã, pe de oparte, ºi conducãtorul României de dupã1958, angajatã tot mai mult în reliefarea pro-priilor tradiþii, se înscrie un parcurs oare-cum enigmatic, ale cãrui etape nu se deslu-ºesc prea bine momentan. Pentru astfel destrãdanii, paginile lui Sorin Toma, scrise cuforþã de evocare, completeazã salutar ceeace ºtiam din memoriile lui Silviu Brucan oridin alte documente (precum mãrturiile adu-nate de Lavinia Betea de pe la foºtii lideride partid ºi de stat, în cãrþile ei de interviuri).

Cititã în continuarea publicisticii militan-te a lui Panait Istrati, cartea de amintiri a luiSorin Toma descoperã privirilor o altã Ro-mânie decât cea mitizatã în urma performan-þelor de tot felul ale interbelicilor. Este vorbadespre o lume socialã a subdezvoltãrii ºi aîncleºtãrilor cu forþele poliþieneºti vizibileori secrete, a conspirativitãþii ºi a cãutãrii dealianþe acolo unde, dupã cum s-a vãzut, erade gãsit doar gulag ºi dominare prin forþã,dictaturã a proletariatului ºi pierdere a liber-tãþilor cetãþeneºti. ªi totuºi, ea face mai inte-ligibilã depoziþia lui Eduard Mezincescu, cerelata cã, în faþa ascensiunii fascismului, URSSa putut pãrea democraþilor campionul liber-tãþii ºi aducãtorul veºtii unei lumi mai bune.

Spun, aºadar, cã volumul lui Sorin Tomase poate înþelege cel mai bine plasat într-uncontext de lecturã mai amplu ºi mai nuanþat.Chiar dacã proza agreabilã din paginã rezis-tã în sine, temperarea judecãþilor prea asprevenind dinspre observarea omisiunilor sem-nificative de natura conþinutului este posi-bilã þinând seama de dosarul mai vast ºi maicomplex al chestiunii. Oricum l-am judecape autor ºi luarea sa de cuvânt, socotesc în-sã cã publicarea cãrþii a fost o decizie judi-cioasã, îmbucurãtoare pentru studioºii to-talitarismului roºu.

�

Amintiri roºii

• Pecetea principelui Gabriel Bethlen. Foto: Várdai Levente

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statutu-lui, Uniunea Scriitorilor din Româ-nia nu este responsabilã pentru po-litica editorialã a publicaþiei ºi nicipentru conþinutul materialelor pu-blicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 9 leipentru 6 luni: 18 leipentru 1 an: 36 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care se abo-neazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþ pro-vocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2007, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

The Barren Woman

the barren woman imagines she’s giving birthshe twists in the sheets and heaves herself aboutshe sprawls spraddling her legs against the wallshe thrusts and convulsesruns rivers of sweatand calls me by nameshe even gives birth to meonly she feels how the unseen crown of my headbursts out through her sex unreceptive to seedonly she hears me gasp and squallshe gnaws my umbilical cord of shadowand she fondles my head and bodywith eager hands

the barren woman licks her faceless whelpher skinless and heartless cubonly she strokes me and knows meand suckles me on her nut-like papI nurse without a soundand then let slip the delicate nipple and fall asleep baring my gums and teeth of mist

The Rhetorical Drug

a more violent burning in the cellsthat should make you belive yourself inspired so raiseyour fist against the sky and shout or else fillcountless pages thatmust astonish you the next day reminding you ofstories about daimons and godswherefrom comes that feast of metaphorsin a country so poor wherefromsuch perverse refinement of enjambmentrhythm and alliteration wherefromthe virgin-bride freshnessof comparisons when

habitually you run disgusted eyesover facades over faces over pedimentsfinding paltry and infrequent reposein the dazzling homelands: reflections halos and otherunanticipated apparitionslooming out of memory

the rhetorical drug time brilliant and rarefied like a comet’s taila more violent burning in the cells god incarnated from endocrineglands

�

Translated by ADAM J. SORKIN and RADU ANDRIESCU

O. NIMIGEAN

Poems by

Revista Apostrof mulþumeºte Arhivei Centrale a Bisericii Reformate,

Drei Dáné Veronika ºi Dlui Sipos Gábor pentru ajutorul acordat în realizarea acestui numãr ºi pentru accesul la comorile pe care le pãstreazã.

• Diploma nobiliarã emisã de Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, în 1629, prin care a înnobilat descendenþii tuturor preoþilor reformaþi din Ardeal ºi Partium. Foto: Várdai Levente

Anul XVIII, nr. 8 (207), 2007 • 31

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• VLADIMIR JANKÉLÉVITCH, Sã iertãm?

traducere de JANINA IANOªI, postfaþã de ION IANOªI, 1998, 82 p. 3 lei

• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• ION IANOªI, O istorie a filosofiei româneºti,

1996, 392 p. 10 lei

• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox” sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• FLORIN SICOIE, Sîmbãta englezã ºi alte povestiri, 1998, 130 p. 2 lei

• RAMIRO DE MAEZTU, Don Quijote, Don Juanºi Celestina, traducere de MARIANA VARTIC, prefaþã de ION VARTIC, 1999, 264 p. 6 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã”:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare2007, 182 p. 19,95 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªALINA MARIA FÎNARTehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

MIHAI MAGA(întreþinerea calculatoarelor)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro