europa Şi romÂnia – ÎnveliŞul biopedogeografic...mândruţ, o, et. al., 2014, geografie:...
TRANSCRIPT
EUROPA ŞI ROMÂNIA – ÎNVELIŞUL BIOPEDOGEOGRAFIC
Clasa a XII-a
Tipul lecţiei: dobândire de noi cunoştinţe
Competenţe generale:
1. Utilizarea adecvată a terminologiei şi a limbajelor specifice, pentru explicarea mediului
geografic
Competenţe specifice:
1.4. Identificarea, prin documentare, a informaţiilor specifice problematicii geografice a Europei
şi a României, valorificând adecvat semnificaţiile termenilor-cheie de specialitate
2.1. Explicarea proceselor naturale din mediul înconjurător (geografic), la nivelul continentului,
prin conexiuni sugerate de analiza modelelor grafice, cartografice şi a imaginilor
Competenţe derivate:
- Explicarea factorilor ce determină răspândirea elementelor biopedogeografice în
Europa şi România
- Explicarea elementelor biopedogeografice specifice României şi Europei
- Identificarea pe harta României şi a Europei a elementelor biopedogeografice
specifice
- Definirea unor termeni specifici: stepă, silvostepă, tundra, etc.
- Analizarea informaţiilor grafice şi cartografice
Să ne amintim!!!
- Ce este biosfera? Dar pedosfera?
- Ce factori determină repartiţia plantelor, animalelor şi solurilor pe Terra?
- Dar în România?
Biosfera=învelişul de viaţă (plante, animale, oameni) al Terrei
Pedosfera=învelişul de sol
Factorii care determină repatiţia plantelor şi animalelor pe Terra (Europa şi România) sunt:
- Latitudinea
- Factorii radiativi (cantitatea de radiaţie solară primită de suprafaţa terestră)
- Factorii climatici
- Substratul (roca)
- Relieful (prin înălţime, expoziţia versanţilor, etc)
- Apa, etc.
Sursa: Mândruţ, O., Atlas geografic general, edit. Corint, 2001
Urmăriţi cu atenţie harta repartiţiei vegetaţiei şi solurilor în Europa. Ce observaţi?
EUROPA – zonele biopedogeografice se succed de la SV spre NE, sub forma unor fâşii
latitudinale, în strânsă legătură cu tipurile de climă, astfel:
În S - vegetaţie mediteraneană, de tip maquis/garriga/frigana (pin, măslin, citrice, leandru,
busuioc, tarhon, oregano, cimbru, rozmarin, dafin). O întâlnim în Grecia, Italia, Spania, S
Frantei.
Fauna: vipera cu corn, scorpion, broasca ţestoasă, etc.
Soluri de tip terra – rosa.
Vegetaţie tip Frigana – Grecia – Pen. Halkidiki (foto arhivă personală)
În N - tundră (muşchi, licheni, salcie pitică, afin pitic, merişor pitic). Prezentă în: Islanda,
Norvegia, Suedia, N. Rusiei, în toate regiunile montane înalte - la peste 2000 m( = etaj alpin)
Fauna: ren, animale cu blănuri scumpe, iepure polar, vulpe polară, etc.
Soluri acide, de tip podzoluri.
Tundră – Pen. Scandinavia (sursa: google.com)
În Europa N, în jurul M. Baltice (Norvegia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia)+România
(în zonele montane mai înalte 1200-1800 m) - pădurea de conifere (pin, brad, molid, zadă). În
N Europei poartă denumirea de taiga.
Fauna: urs, lup, căprior, păstrăv, etc.
Soluri pietroase şi acide – Podzoluri, Spodosoluri.
Taiga, Finlanda (sursa google.com)
Pădure de conifere – Munţii Făgăraş (foto arhivă personală)
În V - pădure de foioase (stejar, fag, tei, frasin). Prezentă în: Franţa, Marea Britanie,
Germania, Belgia, în Românie (în zonele de dealuri si podişuri). Pădure de stejar la înălţimi
de 400 – 600 m. Pădurile de fag în zonele mai înalte, dealuri între 800 – 1200 m.
Fauna: porc mistreţ, căprior, veveriţă, râs, numeroase păsări, etc.
Soluri bogate în argilă – Argiluvisoluri (tip brun – roşcste de pădure).
Pădure de stejar (Munţii Banatului, foto arhivă personală)
Pădure de fag (zona Lacului Vidraru, Munţii Făgăraş)
În Europa de E (România , Rep. Moldova, Rusia, Ucraina - zonele de campie) - vegetaţie de
stepă (ierburi cu spic-graminee, pir, colilie, ciulini, ovăz sălbatic, etc.).
Fauna: rozătoare (şoarece de câmp, iepure de câmp), păsări (prepeliţa, potârniche, fazan).
Soluri foarte fertile, negricioase - Cernoziomuri (Molisoluri).
Stepa – Câmpia Bărăganului (arhivă personală)
În câmpiile mai înalte şi podişuri joase, stepa în amestec cu pădurile de foioase (stejar)
formează silvostepa.
Silvostepă (sursa google.com)
În zonele montane înalte (Carpaţi, Pirinei, Alpi, Caucaz) – vegetaţie etajată:
- Etaj subalpin (înălţimi între 1800 – 2200 m), pajişti alpine în amestec cu afin pitic,
jneapăn, ienupăr, bujor de munte, campanule, etc. Fauna: capra neagră, capra ibex
(Spania), marmot, etc. Soluri – Spodosoluri.
Etaj subalpin – M-ţii Retezat (fotografii arhivă personală)
- Etaj alpin (înălţimi între 2200 m), vegetaţie de pajişti alpine. Fauna: capra neagră,
capra ibex (Spania), marmota, vultur, etc. Soluri – soluri scheletice, pe alocuri
Spodosoluri.
Etaj alpin, Munţii Făgăraş (zona Lacului Capra, fotografii Arhivă personală)
- Analizaţi harta vegetaţiei din România! Ce observaţi? Există elemente de legătură
între relief – climă – zone biopedogeografice?
- Identificaţi zonele biopedogeografice ale României! Comparaţi vegetaţia ţării noastre
cu cea a Europei! Ce legături sesizaţi?
Zone de vegetaţie:
- Stepă: C Bărăganului şi Pod. Dobrogei
- Silvostepă: Câmpii şi pjarodişuri joase
Zona pădurilor:
- Etajul stejarului (400 – 600 m)
- Etajul fagului (700- 1200 m)
- Etajul coniferelor (1400 – 1800 m)
Zona alpină (munţi înalţi, la peste 1800 m): - etajul subalpin şi etajul alpin
Vegetaţie azonală:
- De-a lungul râurilor – vegetaţie de luncă (hidrofilă)
- În SV (Munţii Banatului) – influenţe mediteraneene (liliac, scumpie, iasomie,
smochin, castan comestibil; fauna – scorpion, vipera cu corn, broasca Herman )
Vegetaţie submediteraneană – Defileul Dunării
De-a lungul râurilor - vegetaţie higrofilă (iubitoare de umiditate, ex: salcie, plop, arin, papură,
rogoz, piciorul cocoşului).
Vegetaţie higrofilă în Lunca Dunării (aval de Calafat, fotografii arhivă personală)
Bibliografie:
Mândruţ, O, et. Al., 2014, Geografie: Europa-România-Uniunea Europeană: problem fundamentale: manual
pentru clasa a XII-a, editura Corint Educaţional
www.google.com
*fotografii arhivă personală