„Nu pot să scot din mine ceva şi să pun altceva”

Marin preda

Terminând cele 7 clase elementare, problema ce se vădea acută era: la ce liceu(atunci se chema şcoală medie) merg. Sfătuindu-ne cu Dinu, tata Dili și tanti SilvicaSchileru, cei mai buni prieteni de familie ai noștri („Cine-a fost stăpân pe Gorj/ Afost Tudor și Magheru/ Și-a mai fost Dincă Schileru/ A mai fost și Artistică/ Nepotului Neica Dincă” – cântau lăutarii) care ne-au vorbit de calităţile atunci ale şcolii re-spective, dincolo de marele ei renume, am hotărât: voi da „bătălia” – era un examende admitere deloc uşor –, la „Sf. Sava” sau, cum se chema în acea vreme, „Şcoalamedie Nicolae Bălcescu”. Probabil că, în spiritul timpului, vreun specialist „pepuncte” considerase că numele de „Sf. Sava” pentru şcoală prea făcea trimitere lareligie, deşi era doar vorba de patronul înţelepciunii. Deci, să-i spunem „NicolaeBălcescu”, numele marelui nostru cărturar şi revoluţionar, cu mormântul încă nei-dentificat la Palermo, în Sicilia. Oricum, „Nicolae Bălcescu” era considerat primulliceu al Bucureştiului şi chiar al ţării.Examenul era la matematici, română şi, cred, istorie. Am făcut câteva şedinţe depregătire la matematici cu tata Dili, la română şi istorie nesimţind nevoia astfel. Amintrat între primii 20 de admişi, dintr-un total de peste 160 elevi, constituindu-se 4clase de a VIII-a.

„Omul trebuie

judecat după

părţile lui bune

– şi acelea tre-

b u i e

perfecţionate”

fr. rainer

1. Din capul locului se impun câtevaprecizări. Iată:a) Religia (religiile) sunt o chestiune

de intimitate a fiecăruia. Ele semnificăcredinţa individului în ceva divin, celmai adesea, în supranatural. Religiilesunt, de fapt, tezele care exprimă,susţin şi alimentează aceastăcredinţă; b) Identitatea europeanăefectivă constituie o chestiuneadministrativă (apartenenţa unei ţări laUE) sau geografică (apartenenţa laEuropa, localizarea unei ţări pe acestcontinent).

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Nici o rană nu sevindecă mai greu decât

cea făcută de gură.“

fr. rainer

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 451 anul XIII vineri, 15 septembrie 2017 1 RON

Fiecare își face o idee desprelume și despre om, în funcție dedimensiunea în care i seproiectează lui însuși existența.

Mircea vulcănescu

Noile tehnologii AI de regulă,sunt hibrizi de mai multe tipuriși multe companii au numediferite pentru tipuri similare desisteme. Aici sunt cuprinseTehnologiile majore șiAplicațiile commune:1.Tehnologiile majoreRețele neuronale (Neural net-works) -Reprezintă algoritmi deînvățare a mașinilor și modelecomputaționale concepute săfuncționeze ca neuronii încreierul uman.

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

noile tehnologii aleinteligenței artificiale

continuare ^n pag. 3

reLigiiLe – identitateaeuropeană

o reLaţie contradictorie(posiBiLă schiţă preLiminară)

PUNCTUL PE EUROPA

În mai multe articole dinnumerele anterioare am reliefat plusuri pe careeconomia digitală le are în România. Din păcate ul-timele rezultate publicate de Comisia Europeanăprin Indicele Economiei și Societății Digitale(D.E.S.I.) mă determină să prezint și cealaltă față amonedei.

continuare in pag. 2

Conf. Univ. Dr. Răzvan șerbu, ulbs

La nivel global, ultimul deceniu a fostmarcat de o accelerare a dinamiciipieței turistice, apariția și dezvoltareaunor noi concepte, care sunt deja ac-ceptate ca tendinţe de necontestat aleviitorului turismului. Deși complexi-tatea preferințelor, nivelul ridicat de in-formare al turistului modern șidiversitatea ofertelor au influențat poz-itiv această dinamică, industria turis-mului se confruntă la ora actuală cu

schimbări, generate de noilecircumstanțe ale economiei globale,precum și de noul context geostrate-gic și de securitate.Date recente arată că turismul con-tribuie în mod direct cu aproximativ2.400 miliarde de dolari la economiamondială, respectiv cu 105 milioanede locuri de muncă, urmând să ajungăîn următorii 10 ani la peste 3.500 mil-iarde de dolari, respectiv 3,4% dinPIB-ul total și peste 136 milioane delocuri de muncă.În statele industrializate turismul a

produs beneficii economice și a con-dus la ocuparea forței de muncă înmulte sectoare conexe: construcții,agricultură, telecomunicații, transportetc. Contribuția indirectă este de circa7.600 miliarde de dolari, reprezentândaproape 10% din produsul intern brutmondial.

- continuare in pag. 8 -

cât de competitiv este turismul românesc? (i)

Conf. Univ. Dr. Virgilpopescu, ulbs

- continuare in pag. 5,6,7 -păltiniș

educareapopuLațieiromâniei îndomeniuL

digitaLizării încă o

proBLemănerezoLvată

Dan popescu

Lectură de vacanță„nicoLae BăLcescu” fost „sf. sava” sau anii frumoşi ai oricărui tânăr

Dan popescu

sala de festivități

continuare in pag. 4

inteligența artificială2 VINERI 15 SEPTEMBRIE 2017

urmare din pagina 1

Rețelele neuronale sunt instru-ite cu seturi specifice de date,pe care le folosesc pentru aghici un răspuns la o interog-are. Recomandarea rețelei esteapoi comparată cu răspunsulcorect pentru fiecare set dedate. Dacă apar erori, "neu-ronii" sunt modificați și procesulse repetă până când nivelurilede eroare scad. Această abor-dare algoritmică, numită back-propagation, este similarăregresiei statistice.Algoritmi genetici (Genetic al-gorithms) -Sunt algoritmii deoptimizare a învățării mașinilorcare funcționează prin mimareaprocesului evolutiv utilizândselecția naturală, recombinareași mutația. Ele sunt deosebit deeficiente în optimizarea prob-lemelor cu un număr mare desoluții posibile.Algoritmi inductivi (Induction al-gorithms) -Algoritmi de învățarea mașinilor care învață prin ex-emplu și încearcă să găseascămodele în date și să creezereguli care să explice ce seîntâmplă. Spre deosebire deprocesul de deducere, careimplică o colecție presetată dereguli, acești algoritmi creeazăreguli pentru a explica lucrurilecare se întâmplă în zbor/in-opinat.Învățarea profundă (Deeplearning) -O ramură de învățarea mașinilor care se ocupă deconstruirea și formarearețelelor neuronale cu maimulte straturi. Fiecare strat alunei rețele poate găsi modeleîn ieșirea stratului de deasupra

ei. Rețelele profunde suntexcepționale la sortarea șiclasificarea datelor și identifi-carea anomaliilor în modelelede date.Sisteme expert (Expert sys-tems). - Sunt cunoscute și casisteme de reprezentare acunoștințelor sau sisteme desprijin decizional. Sistemele ex-pert sunt o formă mai veche detehnologie AI care a fost inițialconcepută pentru a rezolvaprobleme complexe prin luareadeciziilor bazate pe o bază decunoștințe și reguli pentru apli-carea acelor cunoștințe. Avândîn vedere metodele mai sofisti-cate, bazate pe date și statistici,noile modele de învățare cumașini (machine learning) potacum lua decizii mai eficientedecât sistemele expert.Reprezentarea cunostintelor(Knowledge representation) - Oramură a AI care implicăreprezentarea diferitelor tipuride informații în moduri pe caresistemele informatice le pot uti-liza pentru a efectua sarcinicomplexe sau a rezolva prob-leme.2.Aplicații comune aleInteligenței Artificiale (AI)Multe dintre aplicațiile comer-ciale de astăzi sunt construitepe:Viziunea computerului (Com-puter vision) sau viziuneaautomată. Este ramura AI carese ocupă de modul în carecomputerele emulează sis-temul vizual uman și capaci-tatea lor de a vizualiza șiinterpreta imagini digitale dinlumea reală. De asemenea,încorporează procesarea imag-inilor, recunoașterea modelelorși înțelegerea imaginilor (trans-

formarea imaginilor în descriericare pot fi utilizate în alteaplicații).Traducerea automată (Machinetranslation). Este o formă detraducere automată prin caresoftware-ul de calculator estefolosit pentru a traduce textulsau discursul dintr-o limbănaturală în alta (de exemplu,din română în engleză). Pelângă înlocuirea doar a unui cu-vânt cu altul, poate includetehnici statistice care mărescprobabilitatea de a identificacorect fraze, idiomuri, numeproprii și alte anomalii.Procesarea limbajului natural(Natural language processing),este o ramură a AI care seocupă de abilitatea unei mașinide a înțelege cuvinte vorbitesau tipărite în limbi umane (nat-urale), spre deosebire de lim-bajele de programare pecalculator. Aceste tehnologiisunt utilizate de motoarele decăutare, de filtrarea spamului șide capacitatea lor de a extrageinformații din documente mari șicomplexe. Procesarea limbaju-lui natural poate identifica, deasemenea, anomalii în cadrultextului.Generarea limbajului natural(Natural language generation)este un subset de prelucrare alimbajului natural în care un cal-culator ia decizii despre cum săînțeleagă un concept specific șisă-l pună în cuvinte. Tehnolo-gia este adesea folosită pentrua automatiza procesele man-uale legate de analiza datelor,cum ar fi scrisori personalizateși alte tipuri de comunicare. Deasemenea, poate creacomunicări , inclusiv articole deștiri de bază sau înregistrări

imobiliare, care îndeplinescobiective specifice.Lingvistică computațională(Computational linguistics) esteun domeniu interdisciplinarcare se referă la modelareastatistică și bazată pe reguli alimbajului natural de către cal-culatoare. Acesta includerecunoașterea vocii / discursu-lui, procesul prin care mașinilepot identifica și recunoaște cu-vintele și expresiile vorbite șichiar le pot traduce sau convertiîn text lizibil automat.Chatbot este un program decalculator care utilizează un setde reguli pentru a efectua oconversație bazată pe vorbiresau text cu un om pe o interfațăde chat online. Chatbot-urilesunt din ce în ce alimentate deAI și utilizează învățareamașinilor pentru a detecta și aimita conversația umană. Aces-tea sunt în mod obișnuit dez-voltate pentru a oferiutilizatorilor un anumit conținutsau un serviciu sau utilitateautomată.Asistent digital virtual este oversiune mai sofisticată a unuichatbot, cunoscut și ca agentinteligent, asistent digital virtual,asistent virtual inteligent, asis-tent automat sau agent virtual.Astfel de asistenți pot organiza,stoca și transmite informații pebaza locației utilizatorului și potrăspunde la întrebări vocalesau text de la utilizator cuinformații dintr-o multitudine desurse online (de ex. Prognozemeteo, hărți, prețuri de stoc sauorare de transport). Exempleleinclud Siri de la Apple, GoogleNow, Alexa de la Amazon, Cor-tana de la Microsoft, etc.Sisteme de recomandare (Rec-

ommender systems) sau mo-toare de recomandare. Suntsisteme de filtrare ainformațiilor bazate pe AI carepot anticipa în mod automatpreferințele utilizatorilor șirăspunsurile la interogărilebazate pe comportamentul tre-cut, relația unui utilizator cu alțiutilizatori, similitudinea între el-ementele comparate și contex-tul. Exemplele de recomandăride înaltă calitate includ funcțiaAmazon "frecvent cumpăratîmpreună" și algoritmul Cine-Match al Netflix. Algoritmi simi-lari sunt de asemenea utilizațide rețele sociale precum Face-book, LinkedIn și Ancestry.compentru a găsi conexiuni întrepersoane și date și pentru aidentifica obiectivele pentrucampaniile de marketing.

Analiza predictivă (Predictiveanalytics). Sunt programe careutilizează o combinație detehnici preluate de la științadatelor, statistici și inteligențăartificială pentru a analiza seturide date structurate și nestruc-turate, pentru a descoperi mod-ele și relații și a le utiliza pentrua face predicții despre rezultateși evenimente potențiale vi-itoare. Modelele de analizăpredictivă sunt strâns legate demodelele analitice prescriptive,care includ un model predictiv,dar fac un pas mai departe pen-tru a produce date și utilizăriacționabile și un sistem defeedback care urmărește rezul-tatele.

BibliografieIBM, eMarketer, 2017, ArtificialIntelligence: What’s now,what’s new and what’s next

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

washington

3VINERI 15 SEPTEMBRIE 2017 religiile și identidatea europeană

urmare din pagina 1

Dacă eşti civilizat, politicos, sin-cer, onest. Dacă promovezi lib-ertatea de a gândi şi a acţiona aomului, acceptarea diversităţii,fraternitatea şi egalitatea deşanse între oameni. Dacărespecţi legile care guverneazăo ţară, dar şi UniuneaEuropeană în ansamblul ei.Dacă ai în vedere Europa înansamblul ei, lumea în ansam-blul ei. Dacă eşti uman. Dacăpreceptul „a avea” este însoţitde preceptul „a fi”. Dacă eşti tol-erant, dacă admiţi diferenţele şiconfruntările paşnice de opinii.Ceea ce înseamnă, în primulrând – şi judecând după mareamajoritate a oamenilor –, şi re-ligie, principii religioase. Deciidentitatea europeană dezvoltăo componentă morală,religioasă de mareînsemnătate. Putem spune căreligia, în sine, nutreşte identi-tatea europeană, după cumaceasta nutreşte religia.Dar ateismul, nu o dată întâlnit,este o credinţă? Fireşte, estecredinţa de a nu crede în Dum-nezeu, în divinitate. În măsuraîn care este umanist şi el esteeuropean. Nu a fost Voltaire eu-ropean în sensul nostru, cel deacum? Cum să nu, chiar unuldintre cei mai mari. DarRousseau? Desigur.Din perspectiva europocentrică,Europa, în speţă continentul eu-ropean, este un leagăn alcivilizaţiei mondiale efective,dar şi spirituale, generând, prinactele sale, prin promovareacivilizaţiei sale, prin impactul cualte credinţe, un real progresmondial. Globalizarea, în general, şiglobalizarea progresului, înspecial, au pornit din Europa.Vorbind, pe etape, de ImperiulRoman, dar şi de marile de-scoperiri geografice, începândcu secolul XV, de revoluţiile in-dustriale de mai târziu. De nupuţine ori, aceasta s-a realizatcu sânge, cu mult sânge, dar,potrivit preceptelor timpului, afost relativ firesc astfel. A fostun preţ plătit şi nu un păcat. Nus-a ucis din plăcere, din sadism,din viciu, din răzbunare, ci înnumele unor, să le spunem,„principii civilizatoare”. Din per-spectiva zilei de astăzi, lucrurilese schimbă. Cantitatea desânge s-a diminuat, ampli-ficându-se dimensiunile pil-duitoare ale progresului.Umanismul și toleranța sesituează pe un loc de frunte.Printre altele, faptul că, înprezent, sute de mii şi milioanede oameni din fostele coloniimigrează spre Europa , atât dehotărât, o demonstreazăelocvent.2. Desigur că problema poate fiprivită şi dintr-un alt punct devedere: umanismul european,fireşte, dar cel asiatic, celafrican – discutând doar de oprimă linie de diferenţiere, ceacontinentală – cum se conjugăoare? Abordarea mea poate fiatacată de abordări pornind,poate, mai puţin din Europa, cidin alte părţi ale lumii, avândalte seturi de valori şi credinţeintime.3. Francezul-belgian Jacquesde Launay a fost un excelent is-toric. Un temerar cercetător maiales al istoriei imediate a Eu-

ropei şi a lumii. A pătrunsdedesubturile şi subteranele,secretele astfel. Cu intreligenţă,cu curaj, cu originalitate. I-amcitit mai multe lucrări şi amrecitit recent „Istoria secretă aCominternului”. Prilej de bogatereflecţii. Iată una: atunci cândbunicii noştri, bărbaţii aceluitimp din familiile noastre, dar şitinerii şi femeile mureau întranşee, luptând pentru gliastrăbună, bande de ticăloşi(alogeni mai ales) elaborau laMoscova, la Comintern, pla-nurile detaliate pentru a supunetotalei influenţe ruseşti ţări dinEuropa Centrală şi de Est. Pen-tru a distruge sentimentulnaţional al acestor ţări, identi-tatea naţională a oamenilor deaici, pentru a le exterminaelitele, pentru a le demantelacultura şi biserica. Cu preţulsângelui, al unor sute şi sute demii de victime. Religii şi identi-tate europeană în sensul celeide astăzi? Nici vorbă. Totul tre-buia supus Rusiei. Trebuie s-o spunem, dacăRomânia Mare s-a construit cusprijinul bisericii, al religiei, ea s-a destrămat odată cu loviturileprimite de biserica sa, atât ceaortodoxă cât şi cea greco-catolică, cât şi cea catolică, aaltor culte etc. Mai trebuie spus,însă, că astfel de planuri auprins viaţă, din păcate, în modulcel mai sălbatic şi sângeros,prin sacrificiul de sânge, ad-mirabil, care trebuie respectat,mai ales rusesc, sovietic, înluptă cu Germania nazistă. Dar,şi mai apoi, tot din păcate, prin, cum spuneam, reprimareacruntă, sângeroasă, a elitelor, aelementului naţional şi creştin,în speţă din România, dar şi dincelelalte ţări „eliberate-ocupate”de sovietici. Religia, bineînţeleasă şi respectată, pre-supune umanism, înţelegere,toleranţă, generozitate. Iar înacele vremuri nu a fost şi nu eravorba de nici una din aceletrăsături. Istoria nu este o suc-cesiune de întâmplări fru-moase, suave, nevinovate,predomină interesele, deseoriviclenia, violenţa, dar de aici şipână la crime de masă, distanţaa fost şi este lungă.4. Pentru România, dar şi pen-tru alte state, putem oare vorbide o identitate europeanăspirituală, ca atare, până spre1960, după crearea Pieţei Co-mune şi CEE, respectiv dupănaşterea Uniunii Europene? Nucred. Şi chiar după aceea amunele rezerve, până după 1990.Putem vorbi de umanism ver-sus exploatarea crâncenă şidispreţul faţă de cei din colonii?Putem vorbi de societăţi umanecu accent pe social, din per-spectiva unui profit sever,sălbatic chiar, sfidând oriceregulă, generând mizerie şi ne-fericire pentru partea cea maimare a populaţiei lumii? Nu nereîntoarcem, astfel, la timpul cea provocat revolta lui MartinLuther, un timp în care iertareaunor grave şi criminale păcate„se negocia” cu divinitatea? De-sigur că trebuie multă prudenţăîn timp şi spaţiu atunci cânddiscutăm de relaţia „religiile –identitatea europeană”. Suntfascinante conflictele person-ale, însă conflictele sociale,chiar mai greu sesizabile, ledepăşesc cu mult ca amploare.De multe ori astfel de conflicteconstituie nucleul acestor relaţii.5. Civilizaţia romană,

sclavagistă, nu a putut să se le-gitimeze prin creştinism, ci prinanticreştinism. Dar, în con-fruntare cu dispreţul faţă de celsărac şi oropsit, sacrificiul, iu-birea de aproape, altruismul s-au amplificat, au devenitsplendide trăsături de caractertocmai în condiţiile unei astfelde confruntări. Pe fondul multi-plelor motivaţii care i-au săpatfundamentul, Roma a căzut, înopinia noastră, şi pentru că nua fost creştină mai devreme. Aurmat, promovat de religie, decea catolică, ascetismul, intratrapid în „conflict” cu banii, cu„bursa”, conflict care s-a final-izat cu „pace” în condiţiile încare cei bogaţi au început să-şicumpere, de la biserică, cubani, neprihănirea, liniştea,pacea, deteriorate de acţiunilelor din vremea precapitalistă (Înparanteză fie spus, de multe orişi pe urmă). Şi astfel s-au ivit„indulgenţele”, provocând, cumspuneam, pe bună dreptate, re-volta germanului Martin Lutherşi un destin nou religiei caatare. Un destin vădit şi prin ac-ceptarea finalmente a altorpuncte de vedere.6. În numele religiei, mai binespus al religiilor, s-au săvârşitcumplite crime şi încă sesăvârşesc în numele unorcredinţe nu neapărat creştine.Or, religiile europene, identi-tatea europeană, în accepţia lormodernă, contemporană, s-auopus şi se opun cu vehemenţăacestora. Ceea ce, în opiniamea – şi nu doar a mea – vaplusa, va perpetua o astfel deidentitate. Realizându-se, totmai accentuat, şi distincţia clarăîntre Dumnezeu şi religie. Dum-nezeu nu este religia, aceastadin urmă fiind o anume formăde manifestare a credinţei înDumnezeu, de proslăvire a luiDumnezeu. O paranteză. Erau – şi suntîncă – şi „religii ideologice”,printre care nu doar capitalis-mul sălbatic, exacerbat, nudoar, cu precădere, nazismul,atât de criminal, ci, iată, „comu-nismul”, având drept „Dum-nezeu” pe Stalin şi URSS. Şi însânul comunismului se detaşau„curente”. De exemplu, Stalin,ce susţinea teza lui Lenin a vic-toriei revoluţiei proletare într-osingură ţară, respectiv veriga

cea mai slabă, Rusia, URSS,cerând astfel sprijin masiv pen-tru Rusia, chiar sacrificiu, dinpartea întregului proletariatmondial. El se confrunta, seduşmănea din greu cu Troţki(Lev Bronstein) care susţineateza revoluţiei comuniste mon-diale, victorioasă mondial. Evi-dent, cu el în frunte. Desigur cătoate acestea nu aveau nimicde-a-face cu ceea ce, de fapt,am numit şi numim religii... 7. Alte detalii, acum. Referindu-ne la Revoluţia Franceză de la1789, din perspectiva relaţieireligiile – identitatea europeană,cine erau, de fapt, europenii:Ludovic al XVI-lea şi Marie An-toinette cu credinţa ampluafişată în Dumnezeu, dardispreţuind poporul sau Dan-ton, Robespierre, Marat, Saint-Just, care îşi afirmau crezul lorateu, dar luptând pentru prin-cipiile – creştine, finalmente –de libertate, egalitate, fraterni-tate, făcând chiar să curgă râuride sânge? Şi dacă acestor marirevoluţionari le putem discutaaceastă identitate, pentru Regeşi Regină nici nu intră îndiscuţie, nu aveau practic nici olegătură. Nu se putea să le fieconferită o asemenea identi-tate. Nu erau deloc europeni înnobilul sens de astăzi al cuvân-tului „european”... E o temă dedezbatere. Ne putem extindejudecăţile astfel, şi înainte şidupă. În Anglia, Cromwell, multmai european decât Carol I Stu-art. În America de Sud, chiarSimon Bolivar, după bunici dinbătrânul continent, mult mai eu-ropean decât cei din coroanaregală spaniolă. În sfârşit, dardeloc în ultimul rând, Napoleonmult mai european decâtAlexandru al Rusiei, decâtîmpăratul Austriei, decât regelePrusiei, decât coroana Anglieietc. În fapt, revoluţionarii, cutoate minusurile posibile,priveau spre viitor, iar regii, din-colo de o serie de secvenţepozitive, priveau spre trecut.Sigur , poate este prea mult. Sănu uităm că marea civilizațieeuropeană s-a înfăptuit, dese-ori, sub sceptrul unora dintre ceimai puternici și inteligenți regi șiîmpărați ai Europei. Moștenimși astăzi.... Merg mai departe. Nu estemai european decât mulţi

conducători europeni sau dinlume acel veteran viêt-cong acărui declaraţie am citit-o decurând şi care spune: „Într-unrăzboi nu există învingători, cidoar ruine... Sunt doar cei carenu au luptat niciodată, cărora leplace să discute despre cine acâştigat şi cine a pierdut înrăzboi”?... Şi în religia lui uman-ismul este o componentă şi eaexprimă o anume identitateumană, nu doar exclusiveuropeană. Oricum, este clarcă terorismul, această ciumă asecolului XXI, nu are cum să seidentifice cu religia, în sensul eiamintit de acum. El se identificădoar cu crima. Atunci, unde să-l situăm pe Jean Jaurès? De-sigur, printre cei care astăzi potfi consideraţi cu cea maiputernică identitate europeană.Dar acele doctrine carepromovează umanismul faţă decele care promoveazădispreţul, violenţa, sălbăticia?Tot reflectând o identitateeuropeană remarcabilă, în faptcredinţa că vrerile domnuluisunt acestea şi nu altele. Într-unasemenea cadru se înscrie toc-mai doctrina socială şi solidarăa lui Gide, Raiffaisen, LeonBourgeois, Frederic Passy ş.a.pe care am analizat-o, am apro-fundat-o şi de care am scris nuo dată.8. Aceasta înseamnă oare cădoctrinele economice dedreapta, liberale, nu sunt şi elecreştine, nu exprimă identitateaeuropeană? Nici vorbă, ele oexprimă. Sunt şi ele creştine.De Soros, campionulspeculaţiilor murdare, mă îndoi-esc. Dar Adam Smith şi cei dinşcoala lui sunt şi ei creştini însensul larg al cuvântului. Defapt, avem de-a-face cu o altăcale de a ajunge la bunăstaresocială. Liberalismul economiceste mai competitiv, dar şi maiaspru, se bazează pe iniţiativeşi reuşite, creind resurse,provocând indivizii să-şi asumeresponsabilităţi, să finalizeze,să se ocupe şi de soarta altora,însă, şi nu doar de a lor. Devizafiziocrată „Laissez faire, laissezpasser, le monde va de luimême” este nu doar frumoasă,ci, de multe ori ascunde tocmaiintervenţia statului în sprijinulîntreprinzătorilor privaţi, cuprecădere cei mai mari.

Dan popescu

notre-daMe de paris

- va urma -

digitalizare VINERI 15 SEPTEMBRIE 20174

urmare din pagina 1

În ciuda conexiunilor de Internet înbandă largă din zonele urbane ce nesituează în topul țărilor din UniuneaEuropeană, rata de digitalizare aeconomiei și nivelul competențelor dig-itale ne arată o Românie codașă întrețările Uniunii Europene, chiar pe ultimulloc după vecinii noștri bulgari pe care neobișnuisem să-i devansăm în diversestatistici.Acest indice calculat de ComisiaEuropeană este un indice D.E.S.I., rel-evant ce se compune din patru ele-mente cum ar fi conectivitatea, capitaluluman, utilizarea internetului și serviciilepublice digitale. Primul element, conectivitatea este, separe, singurul care ne avantajează, șiasta pentru că atunci când operatorii detelecomunicații de la noi din țară au dez-voltat conectivitatea, nu au avut alter-native decât rețele vechi de cupru și aupreferat pentru a se putea dezvolta săintroducă fibra optică pe cheltuiala pro-prie. Un alt factor important în dez-voltare este reprezentat dedereglementarea pieței de acces debandă largă. În acest sens au existatasocieri și s-a putut mai ușor dezvoltaaceastă conectivitate care a pornit de lafibra optică pentru ca acum să discutăm

de 4G si dezvoltarea continuă. Al doilea element, mi se pare cel maiimportant și pentru aceasta, am săpoposesc mai mult asupra lui, estereprezentat de capitalul uman. În acestsens în România circulă niște mituricare după o analiză mai atentă realizămcă sunt niște mituri false. Se spune dince în ce mai des ca în Româniaaproape toată lumea are studii supe-rioare. Nimic mai neadevarat ba chiarpotrivit unui studiu Eurostat (biroul destatistică al Uniunii Europene) suntempe ultimul loc în Europa în anul 2016 cuun procent al populației cu studii supe-rioare de doar 25,6% dintre români cuvârste cuprinse între 30 si 34 de ani.Media Uniunii Europene pentru acestsegment este de 39,1%, ceea ceînseamna că mai avem de recuperat.Este de ajuns să ne uităm la procentuldin PIB care este alocat educației înRomânia care se situează și el pe ul-timul loc între statele europene, pentru aputea vedea corelația între fondurilealocate educației și procentul depopulație cu studii superioare. Maiîngrijorător decât acest procent ce nesituează pe ultimul loc în Europa estedinamica lui de-a lungul timpului și peparcursul programelor diferitelorguvernări ce s-au perindat de-a lungulanilor, fapt ce o să aibă dintre cele mainedorite rezultate în perspectiva pe ter-men lung. Și spun asta pentru că în ul-timii zece ani nu am reusit sa redresăm

situația.Să nu uităm tot în acest sens că Româ-nia are o pondere ridicată a populaţieiîn mediul rural, aproape jumătate dinnumărul total al populației. Și trebuie săadaugăm aici că ruralul specific țăriinoastre este departe de standardele ru-ralului din alte țări europene cu referireîn special din perspectiva infrastructurii.Un al doilea mit este că România areun număr foarte mare de specialiști întehnologia informației. Din păcate la felde neadevărat este și acesta. Este deajuns să urmărim reacția firmelor careacționează în această industrieconfirmată de reacția fostului ministru alcomunicațiilor Augustin Jianu careafirma: “Deși știm foarte bine că avemprintre cele mai mari viteze broadbandde acces la internet din Europa și poatechiar din lume, stăm cu siguranță maibine decât americanii, gradul de pene-trare este foarte mic. Deși avem foartemulți experți buni în IT și comunicații,numărul lor este destul de mic, raportatla populația generală. Populațiagenerală a României este în momentulde față analfabetă digital. Ca să putemadopta transformarea trebuie să facemaceastă alfabetizare".Subscriu acestei idei cu toate că fără amodifica procentul din P.I.B. ce trebuiecheltuit pentru acest tip de educație credcă această alfabetizare digitala este im-posibil de realizat. Procentele sunt dince în ce mai ingrijorătoare, și mă refer

aici în special la categoria de româniicare au varste de peste 45 de ani șicare au pierdut pasul cu tehnologia. Alfabetizarea acestora în sensul celorspuse anterior este imperios necesară.Aceasta trebuie să realizeze cu atât maimult din perspectiva faptului că unii din-tre aceștia sunt părinți. Într-o lume carecunoaște o dinamică impresionantă amijloacelor de comunicare sarcina unorastfel de parinți este mult îngreunată. Un simplu exemplu în acest sens estecrearea de conturi pe renumita rețea desocializare Facebook de către tinerii cuvârsta sub 13 ani care se înregistreazăfoarte simplu schimbând doar anulnașterii. Între 2010 și 2014, procentulminorilor care au intrat pe Facebooksau Twitter a crescut de la 25% la 85%iar tendințele sunt de creștere. Chiardacă Facebook nu permite accesulcopiilor sub 13 ani. Practic, nu se poateverifica dacă la înregistrare utilizatoriitrec anul real de naştere. Au fost multeastfel de exemple în care părinții sau tu-torii unui copil au observant aceasta latimp si au anunțat Facebook. Compa-nia șterge imediat contul respectiv șitoate informațiile associate acestuia.Părintele sau tutorele poate solicitaFacebook să primeasca toate acesteinformații înainte ca acestea să fieșterse. Acesta este doar un mic exem-plu dar ele pot continua, și potreprezenta motive în plus ce ar trebui săconștientizeze autoritățile în sensul celor

spuse anterior.Un al treilea element al acestui indice(DESI) este reprezentat de integrareatehnologiei digitale: și nici aici Românianu reușește să reducă decalajul față deUniunea Europeană în ceea ce priveșteafacerile electronice și digitalizare între-prinderilor, în special utilizarea tehnolo-giei de tip cloud computing șiexploatarea comerțului electronic. Înciuda potențialului țării noastre comerțulelectronic are nevoie și el de oinfrastructură solidă accesată de opopulație cu competențe digitale. Oriatât timp cât în Romania nu se faceceva în acest sens și comerțul elec-tronic are de suferit.Ultimul element ce compune indiceleDESI este reprezentat de serviciile pub-lice digitale, e-guvernarea. În acest senseste de notat că România a făcut pro-grese importante în ceea ce priveștetransparența datelor publice, însă ofertași gradul de utilizarea al serviciilor de gu-vernare electronică mai are mult de re-cuperat. Despre aceasta s-a scris foartemult și se poate scrie foarte mult, daraceasta poate într-un număr viitor.Europa și întreaga lume este într-unamplu process de digitalizare și dinaceastă perspectivă este imperiosnecesară creșterea nivelului de atențieși mai ales investiții din partea statuluica factor responsabil dar și a sectoruluiprivat pentru educarea populației îndomeniul digitalizării.

Conf. Univ. Dr. Răzvanșerbu, ulbs

VINERI 15 SEPTEMBRIE 2017 5

urmare din pagina 1

Eu făceam parte din a VIII-a C, cadruîn care m-am reîntâlnit cu mai mulţicolegi de la „Cuibul cu barză”, printrecare Miki, Miki Mociorniţă, nepotul di-rect al fostului mare industriaş, cu caream fost o bună bucată de timp colegde bancă. Bietul Miki a murit anul tre-cut. Chemat de organizatori lasărbătoarea promoţiei noastre, arăspuns la telefon: „Sunt măcinat de oboală nemiloasă. Dacă pot, voi veni.”Dar n-a mai putut... Oricum, dupăRevoluţie a reintrat în posesia unorbunuri ale familiei printre care splen-dida vilă de la Predeal. Din păcate, dinfabricile de încălţăminte Mociorniţă depe cheiul Dâmboviţei – printre care„Pionierul”, „Flacăra Roşie” etc., mod-ernizate şi dezvoltate de statul român,după Revoluţie s-a ales cu adevăratpraful, ca de multe, multe alte fabricidin toată ţara. De altfel, drama de la„Colectiv” de acum 2 ani s-a petrecutîntr-o locaţie a fabricilor menţionate,transformată într-o penibilă sală despectacole, cu capacitatea normalăde „a”, dar în care au fost admişi „4 sau5 a”. Şi nici până acum cei învinuiţi deaceste situaţii nefaste nu au răspunsreal...În liceu, cel mai bun prieten şi coleg debancă mai mult timp mi-a fost RaduAlexandrescu. Şi în clasă, dar maiales când ieşeam de la şcoală,stăteam ore întregi pe strada Berzeicolţ cu Ştirbey Vodă, în faţa unui atel-ier foto şi nu ne mai săturam vorbind.Tot cu un dosar prost, tatăl fost moşier,Radu s-a remarcat ulterior cu marirealizări în industrie. A fost ridicat, prinpropriile forţe, la înalte şi meritatedemnităţi: Director General al Uzinelor„Griviţa Roşie” şi Director General Ad-junct al Centralei Industriale respec-tive. O minte formidabil organizată, oputere de muncă uriaşă, atent şi pre-ventiv la fiecare pas. Noi îi spuneam„Mambo”, de la maniera zglobie încare fredona şi dansa felul respectivde muzică la mare vogă în vremeaadolescenţei noastre. A avut ghinionul– realmente ghinionul – că la ultimulCongres PCR a fost propus şi alesmembru supleant al CC al PCR. Altăvină, că ar fi zis muncitorilor, în 22 de-cembrie 1989, să fie atenţi la armată,să nu tragă în ei. La câteva zile, apoi,a fost schimbat şi, deloc întâmplător, aînceput degringolada, căderea aces-tei faimoase uzine bucureştene care,la un moment dat, exporta utilaj nu-clear în Canada. L-au chemat înapoi,dar nu a mai vrut, avea o firmă decomerţ exterior cu care se descurcaadmirabil. În plus, cumpărase câtevaapartamente în „blocurile comuniste”,care îi aduceau chirii mulţumitoare. Şiatunci, de ce să se ducă, după ce fus-ese atât de greu jignit, el care înce-puse ca inginer stagiar în secţia deturnătorie, apoi a devenit şeful secţiei,apoi director adjunct etc. Sigur, cumspuneam, Radu s-a descurcat, darţara a pierdut îndepărtând dinproducţie specialişti de talia lui: unîmpătimit al tehnicii şi managementu-lui. Şi tot ţara a dobândit un rentier con-fortabil. „Îndepărtând din producţie”,dar care producţie, însă, deoarece,după nu puţine spuse, poate tocmaiasta s-a urmărit: să nu mai avemproducţie şi să devenim importatori.Nu se conducea uşor „Griviţa Roşie”.Inginerul Radu Alexandrescu,„Mambo” al meu, venea la serviciu la5,45 dimineaţa – iarnă, vară – şi plecamereu după ora 22. De altfel, de multeori, şi eu, în activităţile mele, în presă,în cercetare şi învăţământ, chiar dacănu trebuia să fim obligatoriu la servici,în clădirea anume, acesta era inter-valul de timp şi pentru mine în care

eram conectat şi mă frământam cuchestiunile de lucru. Sâmbătă liberă?Duminică liberă? Concediu? Nu preaştiam de ele şi nu ştiu nici azi. Acum,însă, inversând orele, timpulmenţionat este cel în care unii politi-cieni şi oameni bogaţi, multe din prog-eniturile protipendadei ante șipost-decembriste şi provenind din şeficomunişti – de fapt, mulţi dintre cei dedupă 1944 –, se duc la restaurante şila baruri, locul predilect, după cum sevede, pentru „rezolvarea” problemelor.Intră pe la 22 şi ies târziu în noapte,mai bine spus dimineaţa. Poate cevaînainte de ora 6,00, dar nu sunt foartesigur. Şi pe urmă, odihnă cât se poate.Şi avem ce avem...Alţi colegi de clasă admirabili? Toţi, darsă încep cu premianţii clasei: DanŞchiopulescu, Mihai Isbăşescu şiCătălin Grozăvescu. Toţi 3 au devenitingineri. Să mă refer, apoi, la IonicăSturdza, matematician de soi, devenitun eminent inginer în proiectare decale ferată, dar corigent cu mine, înprimul trimestru, la astronomie, parcăîn clasa a X-a; pe urmă am învăţatdumnezeieşte ştiinţa astrelor, mai multde ruşine faţă de minunatul om şi pro-fesor care era Traian Geangu. Să mărefer la Mihai (Mişu) Bălăcescu, nepo-tul de bunic al unui mare economistromân, fost rector interbelic la ASEBucureşti: profesorul I.N. Angelescu.Mişu a devenit medic mamoş şi ma-joritatea colegilor – respectiv nevestele– au născut cu el. Gheorghe Ţico, in-teresant ca tip, şi el tot medic, dar psi-hiatru. Alţi colegi: Iulian Cavarnali,printre altele arbitru de tenis, m-a arbi-trat în câteva meciuri prin anii 1980;Ion Anastasescu (Anastase), devenitdiplomat; bunul meu prieten ViorelVoinescu, ajuns inginer petrolist, darmereu un violonist cu pasiune şi tal-ent; omul deosebit şi marele sportivCornel Mărculescu, născut pentrusport, campion la polo şi mare arbitruşi manager internaţional al acestuisport şi al nataţiei în general; IonPapugiu, economist şi maestru emerital sportului la volei; Mihai Mocanu, in-giner, mecanic şef la o mare uzină,astăzi „dispărută”; Ion Stamate, econ-omist, decedat prematur; Alfred Kro-ner, economist, din familia Kroner demari sportivi ai României; RaduDragoş („Faraonul”), băiat frumos,smead la faţă, de familie bună, cu tatăl,o perioadă, deţinut politic, ajuns econ-omist în Ministerul Comerţului Exterior;Johannes Carol Standeieschi, de-osebit de simpatic şi mucalit, inginerprin Germania; deloc în ultimul rând,Miron Nicolescu, nepotul marelui ac-ademician matematician, cu tatăl totmatematician şi care aproape înfiecare zi, la masa de prânz era rugatsă rezolve o problemă; DimitrieCehan Racoviţă, devenit arhitect;Bebe Tauber, nepotul marelui actorRadu Beligan; Nicolae Petrescu, is-toric, devenit director de muzeu; IonicăMacovei, vecin cu mine (stătea peBulevardul Dr. Gheorghe Marinescu),nepotul marelui scriitor semănătoristLascarov Moldovanu, viitor inginer şiplecat în Elveţia; şi încă mulţi alţii. Copii diferiţi, şi la noi în clasă şi în cele-lalte clase, dar o paletă largă de pro-fesii şi activităţi care, chiar în condiţiilede atunci ale României, privată delibertăţi importante, totalitaristă, cu oeconomie care creştea totuşi, relevaureuşite de un fel sau altul aproapepentru fiecare. Deseori, la o bazăscăzută, dar reuşite. Am putea învăţamai mult dintr-o astfel de experienţă,cu cât trăim într-o lume în care nimeninu face cadouri la nimeni, iar compet-itivitatea, dacă eşti slab sau oneros –ne încadrăm în ambele situaţii –, teface, deseori, să pierzi. Mediul deafaceri trebuie stimulat de o aseme-nea manieră încât clasica confruntareprofit mare-salarii mici – neadevărată,în fapt – să devină o relaţie salarii mari-

profituri mari.Dar profesorii? Excepţionali cu toţii.Iată câţiva dintre ei. Mişu Bărbătescu,de română, reuşea admirabil trans-ferul pasiunii sale pentru limba şi liter-atura naţională abordate dintr-operspectivă universală, către tine, elevînvăţăcel la primii paşi astfel. Profe-sorul Strelicovschi, fost comandant al„Strajei Ţării” în vremea lui Carol al II-lea, dar, după ceva puşcărie, revenitla ore. Timpul petrecut cu el era unveritabil spectacol, de idei şi inter-pretare. Emil Blum, de matematici,era, prin sine însuşi, tot un spectacol,făcându-te mereu să crezi că poţi de-veni un veritabil specialist al inte-gralelor şi geometriei. De altfel,emigrând, nu întâmplător a ajuns pro-fesor universitar în Canada.Excepţional era Anghel („Zărzărică”),de istorie, care îţi imprima leit-motivulunei istorii vesele şi triste, deopotrivă, apoporului român, succedând pemarele Gheorghe Brătianu – „poporulromân, o minune şi un miracol” – şiprefaţându-l pe cel ce m-a onorat cuprietenia lui, regretatul academicianFlorin Constantiniu, şi el absolvent deSfântuʼSava. „Zărzărică” era simplu şiinedit: „ Călător ce treci pe aici/ Cevrând, nevrând, te-aduce soarta/ Orică intri, ori că ieşi/ Eu te rog închidepoarta”, ne spunea când lăsam uşade la clasă deschisă. Mai amintesc peTraian Geangu, de fizică şi as-tronomie, sever şi naţionalist, cel cucorigenţa la astronomie, cu care amdevenit prieten după absolvirea liceu-lui. Pe Guţu, de latină, un veritabil sa-vant, om rafinat şi elegant, autorulmanualului după care învăţam (amfăcut 2 ani de latină), ajuns profesor laUniversitatea din Bucureşti şi care eraşi hâtru. A venit odată la ore cu niştepantofi mai speciali, iar noi toţi ne uitamcurioşi la încălţările lui. A improvizat, peloc, o strigătură – ne-a spus – aseme-nea celor de la horele din satul lui: „Nute uita la ciubote/ Că te bag în aia-amătii/... Pe Rădulescu, tot de fizică, pecare îl poreclisem „Curişor”, întrucât avorbit un curs întreg despre elementul„Curium”, blajin şi generos. Pe Dabija(Biju) de biologie, bonom şi corpolent,care la teze găurea ziarul pe care sefăcea că-l citeşte pentru a prinde maiuşor pe cine copia. Iar dacă te prindea,nu te mai spălau nici 7 ape. Vorba luiera: „mormolocilor!” Pe Anghel, tot de biologie, „Zarzavat”,vorbindu-ne mult despre virtuţile cura-tive ale acestui aliment. Pe Sanelievici,de rusă, simpatic, dar care m-a făcuts-o preţuiesc şi mai mult pe doamna

Smolenski de la „Cuibul cu barză”. PeLuiza Răican, de economie politică,admirabilă şi care a sădit în mine overitabilă pasiune pentru aceastădisciplină. Pe „Miţa” (nu-mi mai am-intesc numele ca atare), de chimie,care la ore, când, prin fundul clasei,Radu şi cu mine îngânam vreomelodie, tot repeta: „Cine cântă, cinecântă, corul clasei, corul clasei,Alexandrescu şi Popescu să nu maicânte”, dar nu ne pedepsea. PeStelian Gheorghiu şi Constantin Tu-dose, admirabili amândoi, de sport,„Tilică” cu baschetul – el a creat mini-baschetul în România, iar Tudose –cu rugbiul, punându-mă căpitan alechipei de rugbi a liceului. În sfârşit –rog pe cei care i-am uitat să mă ierte –pe Ştefan Georgescu („Câţu”), dragulmeu profesor de franceză, autorîmpreună cu profesorul Climer almanualului. Pentru mine, care contin-uasem în particular studiul limbii luiVoltaire, franceza din liceu era o joacă.Eram, la „Câţu”, omul lui nr.1, secre-tarul de curs. Când vreun coleg îi tul-bura ora, „Câţu” îi dădea ca pedeapsăsă scrie de 3-15 ori un text din manual.Iar eu ţineam evidenţa, controlam şi îiraportam. La rugămintea unor colegi,mai „săream” peste pedepse şi nu îiraportam nimic, ca şi cum n-ar fi fost.De regulă, uita sau trecea cu vederea,dar până la urmă, „turnat” de un coleg,după o săpuneală zdravănă, m-aschimbat din funcţie. Atunci m-achemat cu mama la şcoală. Şi cumacasă eu îi spuneam mereu „Câţu”,mama, crezând că aşa îl cheamă, avenit la Cancelarie şi l-a întrebat, toc-mai pe el, era singur acolo, unde-lpoate găsi pe domnul profesor „Câţu”.El s-a înroşit şi a început să bâiguie:„Vai, doamnă, pe mine nu măcheamă «Câţu», eu sunt profesorulŞtefan Georgescu”. În sfârşit, lucruriles-au aplanat, mama promiţându-i cămă va pedepsi pentru poznele făcute,deşi nu m-a pedepsit niciodată. Cum,deseori, făceam pozne împreună cuRadu Alexandrescu, mama sa,venind şi ea la şcoală, îl contrazicea:„Domnule profesor, nu cred că băiatulmeu a procedat astfel, este un băiatbun. Nu cred, poate greşiţidumneavoastră”. La clasă, „Câţu” nespunea: „Popescu s-a îndreptat, darAlexandrescu continuă pe linia rea”.Până a lămurit-o mama pe mama luiRadu, să-i promită că îl pedepseşte,că nu-l mai lasă din casă, că îi iahainele etc. La clasă, atunci, „Câţu” aînceput să spună că şi Alexandrescus-a îndreptat...

Un lucru este limpede: activitate deUTM nu prea era la „Bălcescu”. Di-rectoarea şcolii, Lenormanda Benari– director adjunct doamna Gângaciu– fusese, parcă, ceva ilegalistă, iarsoţul ei era demnitar, aşa că „raionul”se amesteca destul de puţin. A avutLenormanda un conflict cu profesorulTraian Geangu, pe care l-a şiîndepărtat din şcoală, ulterior, însă,Geangu a câştigat procesul şi arevenit, Lenormanda Benari fiind dejaplecată în Israel. Ce momente impor-tante mai pot remarca? Sportul, înprimul rând. Prin clasa a IX-a ne-a se-lectat pentru volei, la „Progresul” (şiiarna la sala BNR de pe Calea Vic-toiei), antrenorul Jack Dumitrescu, ju-rist de meserie, un om minunat plecatmult prea repede dintre noi. Iar înprimăvara clasei a X-a a venit înşcoală să ne selecteze pentru rugbiantrenorul profesor de educaţie fizicăFlorentin Tudorache (nea Florentin),tot de la „Progresul” din strada Dr.Staicovici, mai târziu profesor de sportla Politehnica bucureşteană şi naşulde cununie al colegului – devenit in-giner – Gusti Schneider, de la clasa D.Am lăsat volei-ul şi am mers la rugbiun grup de câţiva colegi printre careeu, Radu, Viorel Voinescu, IonicăSturdza, Vicenţiu Rebedea. Acolo amintrat în echipa de juniori a clubului – şide tineret, ulterior – după care, într-unan şi puţin, am fost promovat la echipade seniori, din divizia A, eu, pe linia a3-a, Gicu Bucur, mai mare cu un anca mine la liceu, ca pilier şi Hary Per-mutter, de la un alt liceu, ca aripă. Vor-beam cu toţii cu admiraţie de neaAvachian, antrenorul de la baschetseniori (fratele celebrului profesor dela Conservator), care, când te lua laechipă, întâi te întreba: „Ai casă?” „N-am maestre,” era de regulă răspunsul.„Bine, uite o repartiţie pentru o camerăaproape de club”. „Dar servici ai?”, „N-am maestre”. „Uite, atunci te încadrămla bancă. Problema ta rămâne să daicât mai multe coşuri duminică!” De-sigur, era vorba mai ales de vedete.Şi nu de nişte puşti ca noi...Am fost o perioadă în lotul mare al„Progresului” – am avut un plăcut can-tonament la mare, la Neptun – atuncierau doar câteva vile aparţinând cor-pului didactic de la Universitatea dinCluj – ulterior trecând la „CetateaBucur”, devenită „Flacăra Roşie”, peurmă „Abatorul” şi apoi „Olimpia”, pen-tru a juca mai mult.

liceul

Dan popescu

- urmare în pagina 6 -

liceul VINERI 15 SEPTEMBRIE 20176

urmare din pagina 5

Ca antrenori, în afară de „nea Flo-rentin”, i-am mai avut pe nenea FănicăBârsan, vărul marelui profesor medicchirurg Burghelea şi casier central alBăncii Naţionale, fost mareinternaţional de rugbi, pe prof. Alexan-dru Dragoş, celebrul „Papa”, şi pe pro-fesorul Sică Vardela, el fiind cel carem-a promovat la echipa 1-a a „Pro-gresului” şi pe urmă m-a luat şi la„Olimpia”. L-am lăsat la urmă pe celcare m-a influenţat cel mai mult şi debine în cariera sportivă, cât şi ca om,„nea Rino”, de fapt PelegrinoDʼEclesis, fost şi el mare jucător şi de-venit apoi un foarte bun arbitru. Barat,deseori, în cariera lui sportivă datorităoriginii sale italiene („Broscaru”). Altfelnu aveau cum să-l bareze, deoarecede meserie era tocilar – încă o dată,un om excepţional, drept, generos,perseverent, de la care am luat multelucruri. În primul rând mi-am călit cin-stea, voinţa.Un intermezzo, o bătaie mai serioasă.Eram, cred, în clasa a XI-a. Mă cer-tasem cu Bebe Tauber, Racoviţă şiTătuţ (un alt coleg). Şi cum ei frecven-tau – fără să facă parte din ea, erau„pe margine” – celebra gaşcă a „Bor-canului” de la Atheneu, a lui RobyNeamţu (băiat de ingineri, mi-a spusde curând Ţinţi Orăşanu, de la „Can-temir”, acum geolog trăind în Elveţia.Pe la sfârşitul anilor 1960, Roby a ple-cat cu familia în Germania. Printre alţiimai erau în „Borcan” Badea, cu care,pe urmă, am jucat rugbi în aceeaşiechipă, „Cetatea Bucur” şi „Flacăra,„Capra”, o tânără domnişoarăsulfuroasă, dar cinică; fată frumoasă,Badea s-a căsătorit ulterior cu ea etc.),au chemat băieţii de acolo „să măaranjeze”. Nu a fost frumos, dar aşa afost. Veneam, dar, de la sala de sport,de la subsol, spre parter, unde aveamclasa. Eram cam ultimul, mai exer-sasem în sală la spaliere, colegii meifiind deja în clasă. Spre capul scării măaşteptau 3: nume relativ celebre în„Borcan”, Niki Dobjanschi, GicuPralea, şi, parcă, Petrică Kakas. Erautoţi elevi la seral la noi. Nu m-am spe-riat, eram deja jucător de rugbi, şi amraţionat ca ei să dea de sus în jos, sedezechilibrau mai uşor. Aşa a fost.Unul s-a împiedecat, altul m-a pocnitzdravăn după ureche (mi-a ţiuit vreodouă săptămâni, apoi), iar pe al treileal-am lovit eu în piept. Am mai contin-uat, dar, pe urmă ne-am oprit,începuseră să vină colegii. Iar „pres-tigiul” meu, la curaj, s-a consolidat, casă zic aşa. Eram deja căpitanulechipei de rugbi a liceului. Ulterior, cutoţii am revenit la sentimente colegiale,chiar calde...Dar când ne-a luat Miliţia, de la „Bra-gadiru”? Merită spus. Ştrandul Izvor(„Bragadiru”, după numele patronuluifostei fabrici de bere), era situat camîn mijlocul Bucureştiului, pe Dr.Staicovici, lângă stadionul „Republicii”.Mergeam mereu acolo. Era un ştrandcochet, curat, cu cabine multe, cu oplajă cu nisip fin, bine amenajată, cutrambuline. Săreau, aici, de la 10 m,vecinul şi prietenul meu mai mare, pecare-l admiram, marele sportiv,„luptător de clasice”, devenit campionolimpic la Roma, în 1960, Dumitru(Puiu) Pârvulescu, pe urmă un gim-nast bunişor, şi el din cartier, tot devârsta lui Puiu, devenit ulterior profe-sor de sport, Pisu Vânturici etc. Maiera mult spaţiu verde pe deluşor şibazinul, de la „apă mică” la „apămare”, unde puteai înota în voie.Venea aici viitorul meu adversar larugbi, de 120 kg, luptătorul „de grea”Romel Făgărăşanu (se spunea căera fiul natural al lui Carol al II-lea, mărog, se spunea, dar semăna leit) cucâte 4 domnişoare roind în jurul lui:toate îl mângâiau în fel şi chip. Cei maimulţi prieteni acolo ne regăseam vara,când nu mergeam la „Floreasca” şi la„Herăstrău”. Acum, acolo, este „Min-

isterul Apărării Naţionale”, dar eu, fărăsă fiu conservator, am nostalgiaştrandului. De multe ori, după antre-namentele de rugbi la „Progresul”săream gardul la „Bragadiru” să nerăcorim... Tot la „Bragadiru” se organi-zau şi reuniuni dansante în bazinul cuapă de rezervă ce era situat pe deal,un bazin larg, cu fundul curat. Fărăapă, era bun de dans. Veneau la re-uniuni, de regulă, fetele de la„profesională” şi de la fabricile textiledimprejur. Deseori, şi noi de la „Sava”,în căutarea unor momente plăcute.Elevi la liceu, aveam şi trecere. Odată,vara, eram acolo cu Bebe Tauber şiGusti Schneider, puşi pe dans – „înfiguri” – şi pe petrecere, cu pantalonistrâmţi la manşetă, cam ca acum,atunci după moda lansată de celebrulbaterist de la estradă SergiuMalagamba. Aşa îl chema,Malagamba. În plină veselie, noi treine trezim săltaţi de miliţieni şi legitimaţisub motivul că dansăm decadent şisuntem îmbrăcaţi decadent. Amprotestat, dar degeaba. Ne-au dus lacircă, ne-au reţinut şi după ore bune,spre dimineaţă, după ce Bebe Tauberl-a sunat la telefon pe unchiul său,marele actor Radu Beligan, iar acestaa intervenit, ne-au dat drumul. Doarpentru atât, după Revoluţie, unii auspus că au fost dizidenţi... Să revin, însă, la rugbi. Mai multe de-talii, mai mult sau mai puţin amuzante,despre nenea Fănică Bârsan, de la„Progresul” şi „nea Rino”, de la„Olimpia”. Niciodată, nenea Fănică nua fost „nea” Fănică. Era impunătorpână în vârful unghiilor. Avea aproape2 m şi undeva spre 115-120 kg. Eramereu cu vorbele „Să dea Dum-nezeu”, „Să ne ajute Dumnezeu”,ceea ce nu putea să placă oficialilor,dar asta era. Nu purta, iarna, niciodatăpalton. Prin 1942, prin decembrie, pela Calea Moşilor, pe nenea Fănică l-aîntâlnit un colonel înfofolit în manta.Nenea Fănică era în sacou homspunpliat la spate şi pantalon golf. Atât. Unger de crăpau pietrele. Colonelul îlvede şi îl întreabă: „de ce nu eşti pefront?”. Fănică răspunde: „sunt mobi-lizat pe loc, domnule colonel, suntcasier central la Banca Naţională”.„Lasă că te demobilizăm noi”, a repli-cat colonelul, „de oameni rezistenţi lafrig ca dumneata este nevoie pe fron-tul de răsărit”. Nenea Fănică a fostînsă mai tare în meserie decâtcolonelul în relaţii, aşa că a rămas peloc. Nu doar cu mine, ci cu toţi băieţii,fie mai tineri, vorbea numai cu dom-nule şi dumneavoastră: „DomnuleDănuţ”, „Vă rog să transmiteţi compli-mentele mele respectuoase părinţilor”,pe care, de altfel, nu-i cunoştea...Până la urmă l-au scos de la echipă,dar noi toţi i-am păstrat cea maifrumoasă amintire. Am rămas bunamic cu băiatul lui, Andrei, jucător debaschet la „Steaua”.Tot cu nenea Fănică. Eram încă la„Progresul” şi sâmbăta – se juca du-minica – aveam cantonament la „Am-basador”, cu mese seara, a doua zidimineaţa şi dejunul. La cină, traver-sam clipe originale. Se servea, deregulă, brânză cu smântână, fripturi şiun desert, papanaşi sau o prăjitură. Labrânză cu smântână era cum era, darla fripturi, nenea Fănică ne număra,eram cu toţii vreo 24-25 de oameni, şiîi spunea chelnărului: „aduci, te rog,100 de fripturi”. Omul credea că n-aauzit bine: „câte să fie?”, „O sută defripturi”, repeta nenea Fănică. Şi dupăce mâncam fiecare câte 4 fripturi,nenea Fănică mai mă întreba pe mine(dar şi pe alţi câţiva) cu un ton cât sepoate de sobru: „Domnul Dănuţ,credeţi că mai încape o friptură?” Re-flectam, mă analizam şi răspundeamla fel de serios: „Da, nene Fănică,mulţumesc”. Era a cincea, eram însătineri şi făceam efort... Când mă gân-desc că prin anii 1980, mareleinternaţional Enciu Stoica, cu careeram prieten, plecat prematur dintrenoi, îmi povestea că în cantonament leserveau 2-3 porţii de aripioare de pui,

şi ălea cu greu. Şi jucau cu francezii.Nu era mereu aşa, dar era şi aşa...Dar episodul Tr. Severin? Eram în di-vizia B, „Olimpia”, un parcurs relativuşor, ne duceam sigur spre divizia A.Câştigam, aproape tot, de la 20 în sus.Jucăm la Tr. Severin cu echipa„Şantierului Naval”. Tribunele sta-dionului – un stadion destul de cochet– aproape pline, ceea ce era multpentru un meci de rugbi. Era plin delume şi în picioare şi pe pista deatletism ce înconjura terenul. Nu a în-ceput bine meciul şi de la staţia de ra-dioamplificare a stadionului, un oficialseverinean răcnea neîntrerupt:„Rupeţi-le mâinile, rupeţi-le picioarele!Au venit să ne bată”. Arbitrul era nea„Bombi” Zamfir, griviţean, fost marejucător şi internaţional. În teren, adver-sarii ascultau îndemnul, cum eramlângă ei ne pocneau, iar când „aripile”noastre băteau tuşele, spectatorii în pi-cioare le dădeau în cap cu bastoaneşi umbrele. Ne dădeau şi nouă,prinzători în tuşe. Îngrijorat de soartanoastră, îi spuneam arbitrului: „Bre,nea Bombi, ce facem, ne omoarăăştia. Opreşte jocul”. Iar „Bombi”, spe-riat să n-o încaseze şi el de la public şiadversari, îmi tot răspundea: „Dane,vezi-ţi de joc, ăsta e rugbiul”. Ceea cenu era aşa. În fine, bătuţi măr cu pum-nii şi picioarele, abia câştigăm cu 6-3...Şi vine toamna, întotdeauna e şi unrevers, jucăm returul la Bucureşti, lanoi, pe C.A.M., pe „Olimpia”. „LasăDănuţule, rezolvăm noi”, îmi spuneaDan Ivan, poate cea mai elegantă de-schidere pe „uvertură” din rugbi-ulromânesc, în loturile de tineret şi ulte-rior la „Steaua”, ştiind ce ploaie depumni şi picioare încasasem la Sev-erin în grămadă şi în tuşe. Ei erau camieluşeii. N-a folosit. După vreo 15minute de joc, pe 2 de la ei i-a luat cu„Salvarea” de pe teren, răniţi nu grav,dar „acut”. Apoi ne-am potolit, iar, lafinal, după 40-0 pentru noi, am băutcâte o bere împreună. Să neînţelegem. Am văzut de multe ori,apoi, în Franţa situaţii de felul ăsta...Tot aşa, jucăm în divizia A la Iaşi, cuCSM Iaşi. Antrenor la ei, nea Fanela,un om cu totul remarcabil. Mai jucauacolo, pe centru, Blum, iar pilier,Dobrotă, tânăr inginer agronom,internaţional de renume.La Iaşi, ca să intri de la cabine în teren,treci printr-un culoar acoperit în părţi şideasupra de un grilaj. Şi ce să vezi?Trecând prin culoar, vreo 2-3 specta-tori ne scuipau de sus. Noi, mai mulţi,înjuram. Mai „eleganţi”, Costică Pen-ciu şi Roland Niculescu spuneau„Mulţumesc” şi se ştergeau cu tricoul.Şi era vorba de Iaşi, prima Universi-tate din România, primul curs de„Economie Politică” al lui Ion Ghica, unoraş admirabil, cu oameni admirabili.Dar se întâmplă... Un alt episod, cuIaşi-ul. Aveam meci acolo, clubul aînchiriat un avion, cursă specială,plecăm de pe Băneasa. Aşteptamdecolarea când, un coechipier, neaZaharia, ne spune: „bă, parcă curgeceva din aripă”. Era ulei. Avertizămpiloţii, ei cheamă mecanicii de peaeroport, se analizează, iar dupăvreun sfert de oră, ne spun:„schimbăm avionul”. Concluzia lui Za-haria: „bă băieţi, v-am salvat viaţa! Daţiun vin la Iaşi!”...„Nea Rino”, acum. Altfel, dar boier şi

el, în felul lui. O nobleţe sufleteascăremarcabilă. De exemplu, agapele desfârşit de campionat le făceam la elacasă, în parte şi cu banii lui, prezidatede „tanti Cai”, soţia sa. De multe oriRino oferea propriul exemplu de a sesacrifica pentru echipă. În etapa a 2-aa campionatului diviziei A 1961-1962– eram cu liceul terminat din 1959 –jucam cu „Griviţa Roşie”, campionii. Oechipă mare în cel mai bun sens alcuvântului. La 37 de ani, Rino a jucat„fundaş”, preluând el postul (titularulrespectiv se accidentase) şi cât era elaproape de 40 de ani, nu a trecut ni-meni de Rino. Placa pe rupte. Ampierdut meciul, dar în nici un caz dincauza „fundaşului”. Pe toţi ne-aînsufleţit un astfel de exemplu, de spiritde echipă, de altruism. Tot cu neaRino, din cele povestite de el. Era la ozi după ce un grup de bandiţi, conduşide unul Ioanid, cu funcţie importantă,totuşi, atunci, tâlhărise furgonul cu banial Băncii Naţionale. Iar miliţia căuta dingreu făptaşii. Printre cei căutaţi, casemnalmente, era unul solid, tunsscurt, cu mustaţă. Precum nea Rino,care în seara respectivă era cu odomnişoară, extraconjugal, în parculHerăstrău. „Actele dumneavoastră”, i-a cerut un miliţian. Nea Rino nu aveaactele la el. „Pofiţi cu mine la secţie”, areplicat miliţianul. L-au dus la secţie şiacolo a trebuit să vină de acasă soţia,tanti Cai, să-l recunoască şi care aaflat astfel şi cu cine era şi ce făcea elîn Herăstrău. Şi avea o gură tanti Cai,de...Erau mari jucători atunci: la „Griviţa”,Viorel Moraru, Dan Stoenescu, LicăCoter, Costel Stănescu, Posmoşanuparcă, pe urmă Wusek, Irimescu,Petrică Buda; la „Steaua”, AlexandruPenciu („Alexandru cel Mare”),Enache, Fane Constantin, MariusBlăgescu, Paulică Merghişescu,Căpuşan, Leonte (Jocheul), Ma-teescu (Caporalul); la „Dinamo”, Sebeşi Aldea, Mazilu, Doruţiu, Humeniuc,Siti Stoica, Mitică Zlătoianu, NeluţuIacob; la „Progresul”, simpaticul şi ele-gantul Florin Vicol, soţul marii cam-pioane de scrimă Maria Vicol, neaTase Marinache, fost la „Steaua” şi datafară de acolo nu ştiu din ce motiv, au-torul celebrului eseu cu Franţa, în1961, în prima victorie a României cu„Hexagonul”, marele Rene Chiriac(venise de la „Steaua”, mama sa erafranţuzoaică, i se spunea şi „Gorki”deoarece terminase FacultateaMaxim Gorki), „Jupânul” Emil Du-mitrescu, Nelu Dobre (pus pe liber de„Steaua” deoarece tatăl lui fusese câr-ciumar), marele Mitică Ghiuzelea, el avenit de la Dinamo şi avea interzis înstrăinătate de frică să nu-l ia englezii,Romel Făgărăşanu, Sandu Labo,nea Nicu Patrubani, director la bancă,Dodo Ţăranu, bătrânul Tănase(„Căprioara”), nea Epurică, FlorentinTudorache; la „Ştiinţa Petroşani”,Mielu Manolache, Antimoianu, RicuMoiseanu; la „Universitatea Cluj”,Sandu Paloşanu, mare jucător de la„Steaua”, ajuns profesor de românăşi, apoi, antrenor al echipei, Demian,Fodor, Dudu Bucur, Cătănici, parcă;la „Ştiinţa Bucureşri”, Roibu, antrenorera „nea Găgănel” etc. Iar noi,avându-l şi urmându-l pe „nea Rino”,nu am obţinut rezultate foarte rele, amcâştigat cu „Ştiinţa Bucureşti”, cu

„Timişoara”, cu „Petroşani”-ul, amfăcut meciuri frumoase cu „Steaua”,„Dinamo”, „Progresul” etc. Nu eu, cijucătorii amintiţi sunt generaţia cebătea Franţa în cea mai bună formă aei... Dar cine era echipa noastră,„Olimpia”? Mai ales băieţii din zonafostei „Primării de Verde”, de pe BanuManta, pe lângă gară: Bică Ceauşu(devenit internaţional A), demistrălucitor de inteligent, stilistul DanIvan, uvertură, cu deschideri formida-bil de elegante, Nelu Chivu, luptătorexcepţional, pilier de 65 kg. greutate(avea adversari de 100-120 kg), Rudipe linia a III-a, Valdi Littner („Neamţul”)şi cu mine (81 kg) pe linia a II-a, mareleşi venerabilul inginer proiectant Guţu,pe linia a III-a, Costică Penciu şiRoland Niculescu, pe urmă Zaharia şiCostică Dădârlat, taloneri, ValentinGeorgescu („Hortopanu”), Pârvulescu(„Cioaşteru”) venit de la Dinamo, PuiuIliescu, aripă şi fundaş, excelentul NobiCopelman, centru, Mimi Dracopol,aripă, Dumi (Dumitrescu) pe linia a III-a, plecat ulterior în Canada, Sisi Wis-senberg, pilier, Nadolenco, fostinternaţional (i se spunea şi„Bolşevicul” că era basarabean), ReluAchim, linia a III-a, Lăzărescu(„Abatele”), Miki Drăgan, centru,„Şobolanu” pe aripă, nea Ion Chivu,mare jucător, viitor remizier la „Mignon”din Calea Victoriei etc. În generaljucători mai slabi în kilograme, unii fărăprea multă experienţă, dar toţi cuambiţii şi „iscusinţă” pe măsură. Iatăun exemplu: un meci cu „ŞtiinţaBucureşti” pe care l-am câştigat.„Săream” în tuşe eu cu Roibu de la ei,la vremea aceea student terminal la„Agronomie”, amândoi linia a II-a.Prindeam şi nu prea prindeam, eu.Bică Ceauşu, demiul nostru, văzândtreaba, a vrut să-l enerveze pe Roibu(110 kg) şi el, Bică, cu 6 clase, a în-ceput să-i strige: „bă ţărane”, „băţărane”. Roibu, de altfel, un băiat min-unat, realmente s-a enervat, aveapretenţii de intelectual, şi a început să-l fugărească pe Bică pe teren, să-llovească. Eu m-am pus în faţă şi a în-ceput o bătaie generală, arbitrul, credcă Paulică Witting, l-a eliminat peRoibu, internaţional atunci, şi noi amcâştigat meciul. Se mai putea şi aşa...Îmi mai mi-aduc aminte şi un episodcu Celea, 120 kg, linia a II-a a unei„Timişoare” foarte bune. Celea era în„anul 8” de facultate, de fapt în anul III,tot la Agronomie, şi tot făcea „bisuri”.Au venit la el, la cămin, părinţii, mai dela ţară, să-l viziteze. Ei ştiau că facul-tatea dura doar 5 ani. Iar Celea aaranjat cu colegii de cameră să vinădin când în când, să le întrerupădiscuţiile, şi să-i ceară, cu adresareacorespunzătoare, sarcini de lucru:„domi̓nginer, ce facem cu câmpul?”,„domi̓nginer unde punem roabele?”,„domi̓nginer...”, „domi̓nginer...” şimereu aşa. Bieţii părinţi au plecatîncântaţi de cât de important omajunsese băiatul lor... Celea, un omadmirabil, şi el, de altfel, a terminat fac-ultatea după vreo 4 ani. A plecat apoila „Farul Constanţa” şi devenise şefulspaţiilor verzi din Mamaia. M-am întâl-nit întâmplător cu el pe-acolo şi am stato noapte întreagă la bar la „Perla” (ul-timul etaj, pe terasă) depănându-neamintiri.

Dan popescu

Cu familia la Sinaia în vacanță; în stânga, familia Bârsan. Băiețeluldin fotografie, este astăzi, în Statele Unite, un cercetător remarcabil

în domeniul electronic

continuare în pagina 7

urmare din pagina 6

Avea şarm dar şi peste 140 kg atunci.Şi a mai urcat. Un coleg remarcabil,cred că aromân de baştină...Şi încă. Tot prin 1962-1963, cred, uniulie fierbinte, după amiază: „Cupa devară”, extracampionat. Pe noi,„Olimpia Bucureşti” ne interesa maimult să evităm retrogradarea şi nu atât„Cupa de vară”. Jucam cu „ProgresulBucureşti”, cea mai grea grămadă dinEuropa, aşa se spunea. Din întâm-plare, chiar în ziua respectivă, aveambilete la „Operă”. Dacă jucam totmeciul, însemna să pierd spectacolul.Şi cum eram doar 15 jucători, nuaveam rezerve, le-am spus la băieţidespre ce e vorba. Ei au înţeles. Amaranjat şi cu arbitrul – cred că tot PaulWitting – să mă dea afară prin minu-tul 60 (80 de minute, în 2 reprize de40 de minute, durează un meci derugbi). Zis şi făcut. În minutul 60 Paulcătre mine: „Dane, ieşi afară. Ai lovitadversarul”. Eu am început „cater-inca”: „Eu? Nici vorbă. Să n-am parte.Întreabă-l pe adversar”. Ăla ce să zică,era confortabil pentru ei să mă elim-ine, dar, cum nu-l lovisem, a alescalea de mijloc: „arbitrul vede cel maibine, probabil că m-a lovit”. Aşa că m-am dus direct la duş şi pe urmă, rapid,la „Operă”... Dar episodul cu cei 2 „mari”, tot campe atunci, Sandu Alexandrescu,fundaş la Dinamo şi Johny Florescu,tot la Dinamo (fiind băiat de generalburghez, pe urmă l-au dat afară de laDinamo şi după peregrinări a ajuns pela Iaşi unde, prin anul 13, a terminatfacultatea de textile). O dimineaţăobişnuită de vară. Johny venea laantrenament, Sandu sosise mai de-vreme, şi când l-a văzut pe Florescu,a pus furtunul pe el, să-l răcorească...A doua zi a venit, special, mai de-vreme, Johny şi l-a udat el pe Sandu,pe urmă din nou Sandu ş.a.m.d. Auajuns astfel să vină la antrenament la3 dimineaţa, ca unul să-l ude întâi pecelălalt... Să mai amintesc oare de co-echipierul meu Ion Blănaru, aripă, unexcepţional talent, promovat la lotulnaţional la 18-19 ani şi transferat apoila Timişoara? Veneam odată la antre-nament şi pe esplanada de la„Olimpia” ne aşteptau vreo 10 băieţidin cartier puşi pe fapte rele: nu eramde-acolo, veneau prea multe fete „alelor” la meciurile noastre etc. Nu m-amsperiat, trebuia să venim mai mulţi,dar, deocamdată, eram singur contra10. Se pregăteau să mă atace, când,din spate, Blănaru, care striga „NeaDane (ne nenăiam între noi) îiterminăm”. A venit în fugă şi fără nici ojenă l-a placat la brâu pe unul din ata-catori de a sărit vreo 3 metri. Ceilalţi s-au speriat şi au fugit. Aşa era Blănaru.Jucând la Timişoara, şi-a cumpărat omotocicletă venind adesea laBucureşti. A decedat într-un cumplitaccident... Unii dintre colegii mei, cu precădere„băieţii de la primărie”, făcuseră şişcoală corecţională, „puşcăriepreventivă”, deoarece, fără să ştie înce intră, falsificaseră cecuri. Eu eramsingurul student. Rareori am văzutînsă băieţi atât de inimoşi, atât decinstiţi între noi şi cu alţii, atât de corecţi.Ulterior, şi dintre ei au făcut facultăţi:Bică Ceauşu a ajuns profesor desport, Nelu Chivu, inginer etc. Darcampionatele de rugbi interlicee? Unmare consum de organizare, dar ceeficient. „Nicolae Bălcescu” câştigă la„Cantemir” (jucau acolo excelentulNobi Copleman, fostul meu coleg deşcoală primară; cel care va devenijucător al lotului naţional de tineret,„canadianul” de după 1980, PuiuToma; pe urmă Mircea Babeş, viitorulmare cercetător şi profesor arheolog,de altfel nepot al lui Victor Babeş etc.),dar pierde la o şcoală profesională(bine s-a făcut că s-a extins rugbiulşcolar şi pe această arie, au ieşit de

aici mari jucători: internaţionalul NeluţăIacob, pe urmă Smanioto, „plecat” re-pede dintre noi datorită unei leucemiigalopante şi pe care l-am regretat cutoţii etc). Făcusem o echipă la „Sava”numai cu nume frumoase: Piţi Zam-firescu, nepotul Brătienilor, JeanCrisoveloni, urmaş al marilor bancheri,Ionică Sturdza, Radu Alexandrescu,Viorel Voinescu, Gusti ş.a. Atunci auscris pentru prima oară în „SportulPopular” despre mine: „De la «Nico-lae Bălcescu» s-au remarcat DanPopescu, Petre Wagner şi HoriaGeorgescu”. Să mai amintesc, deasemenea, devreo 3 vacanţe de 15-20 de zile de laSinaia, de prin clasa a VIII-a şi apoi,părăsind varianta Poiana Ţapului.Unul dintre finii părinţilor mei eranenea Tăvică (Octavian) Bârsan,căsătorit cu Sinuca Bârsan, născutăîn America. Rău pentru dosar. Mai răuera însă faptul că Tăvică era feciorulfostului prefect liberal de Făgăraş dinanii 1930, „bunicul”, stabilit la Arpaş,cu vreo 4-5 ani de „Canal” şi alţi câţivade detenţie în alte penitenciare. Era„bunicul” avocat de meserie, fost ofiţerîn armata română şi erou în PrimulRăzboi Mondial. În pofida acestor„pietre de moară” ale dosarului său decadre, nenea Tăvică a făcut studiistrălucite la construcţii, devenind unexcepţional inginer constructor şi re-alizând mai multe edificii de marcă înRomânia, printre care „Cota 1400” dela Sinaia. Primise astfel, pe câţiva ani,pe timpul verii, o vilă în folosinţă laSinaia din fostele proprietăţinaţionalizate – şi familia lui aveaproprietăţi naţionalizate. Interesându-se de fostul proprietar a aflat că acestadecedase şi astfel a acceptat. Pentruvreo 2-3 săpătămâni, vara, în vreo 3ani am fost invitaţi şi noi la ei. Aici, amstat pe „Drumul Codrului”, la fostelevile „Ivănceanu” şi „Cociaşu”, desigur,alături de nenea Tăvică, tatăl meuvenind sâmbăta încărcat cu mâncare.Atunci am văzut prima oară frumoasavilă „Bosoancă”, a coloneluluiBosoancă, fireşte, naţionalizată,colonelul Bosoancă, vecin cu mine laBucureşti, în Cotroceni, fiind con-damnat la moarte şi executat pe la în-ceputul anilor 1950 de către autorităţilecomuniste în urma unui procesneadevărat, aiuritor. Tot atunci, amvăzut vila lui Nicolae Iorga, de undemarele savant fusese ridicat de co-mandoul legionar în 1941. De altfel,nu mai făceam tenis, volei-ul era spo-

radic, aşa că aici, în săptămânile re-spective, mi-am propus în fiecare ziurcuş rapid, plouă, ninge, soare, la„Cota 1400” şi „1500”, pe scurtătură,coborârea la fel de rapidă. Antrena-mente remarcabile. De asemenea,mergeam aproape în fiecare zi săvizitez „Peleş”-ul, castel-muzeu,atunci, cu program de vizitare zilnic.Vreo patru ani mai târziu am stat laSinaia, aproape de „Drumul Codru-lui”, pe „Plaiul Vacii”, vara în cantona-ment cu rugbi-ul, „Olimpia”, reiterândzilnic programul cu „Cota 1400”, darmult mai sus, la cabana „Schil” şi chiarla „Babele” şi – pe brână – şi la„Cruce”, cu coborârea pe Valea Jepi-lor în Buşteni şi întoarcerea pe jos laSinaia, urcând de la şosea până laplatoul „Plaiul Vacii”, spre Bucegi. Cinespune că era uşor, să încerce să facăla fel... Este drept, seara ne mai„scoteam” oboseala la „Rigler”, sin-gura cafenea atunci din Sinaia, pedrumul spre Peleş, distrându-nealături de marii schiori de atunci – Cor-nel Tăbăraş, fraţii Clinci, Bucur, KurtGohn etc. – de Nuni Anestin, prietenulmeu din liceu, devenit actor, băiatulmarelui grafician Ion Anestin, şi de po-etesa Nina Cassian, cu un corp su-perb, dar o faţă destul de răuconstruită. Dar să revin.Ăştia erau oamenii, ăsta era sportul,rugbiul nostru, ambiţios, sportiv, cuumor, curat, bucurându-se la victorii şirecunoscând, după caz, înfrângerile.Sigur, erau sporturi finanţate de stat,nu erau tratate ca business. Şi vreausă spun că prin ceea ce au realizat,mari performanţe internaţionale,călirea de caractere şi formarea deoameni adevăraţi, nu era rău deloc...Şi la rugbi, şi cu sportul în general.Este o problemă: în sport trebuie săbagi bani. La noi, atunci, îi dădeastatul: stadioane, întreţinereaechipelor, organizarea etc. Şi cum-necum, lucrurile se mişcau. Mai multchiar, se obţineau mari performanţeexterne. Acum, statul nu prea mai arebani să bage în sport. Este altfel sis-temul. Ar trebui să dea privaţii, caredau după cum le iese de aici profit. Şinu prea dau pentru că nu prea le iese.Dar în sport profitul ca atare cred eucă trebuie şi altfel interpretat: nu mergesportul, şcoala mai şchioapătă, suntmai mulţi fumători, boli, droguri ş.a. Numerge sportul, spitalele sunt pline etc.Iată un punct de vedere de care tre-buie ţinut seama: „investiţia socială”,externalităţile ce ar trebui internalizate.

...Erau colegi deosebiţi în toate cele-lalte clase paralele. La „A” erauAlexandru Ştefănescu, „Şeriful”, foartebun la învăţătură, dar şi un bun jucătorde baschet şi „om de ceaiuri”, viitorulsoţ al marii atlete Valeria Bufanu, peurmă bunul meu prieten Călin Dim-itriu, care va deveni geograf şi unmare editor. Boby Muşatescu, fiulcelebrului dramaturg, devenit un apre-ciat actor. Ciuba, arhitect, ulteriorparizian ş.a. La „B” erau viitorul medicstomatolog N.N. Banu, ulterior în Ger-mania, fostul meu coleg deelementară, Dan Hacman, inginernuclear, apoi Harald Pavlovici, viitor in-giner parizian etc. La „D” erau Gusti(Augustin) Scheider, viitor inginer şiDirector general al Întreprinderii de Uti-laj Nuclear, Dinu Suciu (Clampi) in-giner şi mare jucător de baschet, fostulmeu coleg de elementară şi mereuprieten Toni Niţescu, Mircea Radeş,viitor mare profesor al Politehniciibucureştene, Jean (Ion) Cupen, vi-itorul mare gazetar sportiv, MihneaNiţescu („Ţapu”) jucător de polo şi vi-itor mare chirurg maxilo-facial laBucureşti şi apoi la Paris ş.a. N-amcum să amintesc toţi colegii, dar erauremarcabili... Mergeam cu autobuzul„47” la liceu, dar de cele mai multe oripe jos, vreo 3,5 km (7 km dus-întors),fie soare, ploaie, fie cald, fie frig decrăpau pietrele, fie zăpadă, fie praf, fienoroi. Eram 3 cărora apropiereacaselor ne-a permis, ani de zile, săfacem drumul respectiv împreună,mai ales dusul: Dinu Suciu, eu şi JeanCupen. Dinspre Berzei – noi veneamdinspre Academia Militară – ni sealătura, deseori, Toni Niţescu. Şi cediscuţii...Rămânând în sfera liceului, şi laclasele mai mari au fost nume de elevişi cariere remarcabile: Mişu Popa,baschetbalist la „Steaua” şi devenit,după Revoluţie, Procuror general alRomâniei; cântăreţul Sergiu Cioiu; Pit-ulescu, Vladi Penescu, Dinu Schileru,Roland Cristescu, Bebe Iosif, ingineri;poetul Ilie Constantin; matematicianulMihai Botez, personalitate complexăşi prestigioasă; cel ce va deveni VictorPalada, mai mare cu 5 ani ca mine,viitorul general şi excelent medic etc.Ce să mai spun de frumoaseleceaiuri, întâi doar între colegi, la mineacasă, într-o cameră 7-8 colegi, as-cultam muzică la radio – Istanbul – şibeam limonadă făcută de mama, şipe urmă cu fete, la Sanda Luculescu,vecina lui Dinu Schileru de pe Ştirbey

Vodă, cu viitorul matematician şi veri-tabil dizident Mihai Botez, poetul IlieConstantin, Nişanian Kircor ş.a., saula Dinu acasă. Pe urmă, la Ionică şiCristina Macovei acasă, cu CarinaTafon, viitoarea soţie a arhitectuluiPimsi Bordenache, băiatul mareluiprofesor Bordenache de laArhitectură, Punţi Baraschi, fata mare-lui sculptor, Creanga şi Ulm Spineanu,viitor vice-prim ministru de dupăRevoluţie, Leni şi Piţi Dacian, RoxanaGhica, Pupi Sărăţeanu, din familiafostului regent etc., etc. Copiii răzgâiaţiai activiştilor comunişti, încrezuţi şiticăloşiţi, aşa-zisa protipendată a tim-pului? Nu aveam nici un fel de relaţie,de altfel nesimţirea, luxul şi petrecerilelor fastuoase şi penibile erau abia laînceput. Nu-i recunoşteam, nu i-amrecunoscut niciodată şi nici nu contau.Neamuri „proaste”, în sensul literar alcuvintelor. Ca şi acum. Nu ne chemape niciunul dintre noi, ca prenume,Saşa, Volodea, Colea, cum era lamodă. N-ar fi agreat nici părinţii, şi nuagream nici noi...Dar de micile agape de la „Berlin”, susla bar, unde noi eram o masă de 3-4prieteni, iar în jurul nostru se strângeau3-4 cercuri concentrice, cu fraţii Maty şiCucu Gheţa, Sandu şi LucaDragostin, Marin Tarangul(„Călugărul”), viitorul mare eseistromân de la Paris, uneori MarinaKrâlovici, viitoarea maremezzosoprană, colegul meu PetreBaran ş.a? Ăsta era liceul, anideosebiţi. Se spune că liceele derenume au dat, în general,personalităţi. O fi, n-o fi aşa? De fapt,personalităţi au dat şi alte şcoli, au fostşi alţii. Dar pentru „Sf. Sava” – „Nico-lae Bălcescu”, este un lucru cât de câtadevărat... Desigur, a urmat bacalau-reatul pe care cu toţii – o singurăexcepţie, care apoi s-a rezolvat –, l-amtrecut în condiţii de la foarte bine la ac-ceptabil: am dat scrisul la română şimatematică şi apoi 6 materii înaceeaşi dimineaţă. Au fost, poate, anidintre cei mai frumoşi. O competiţie cutine însuţi şi mai puţin cu alţii... Neîmbrăcam, deseori, pe cartelă, pepuncte, fuseseră cartele şi la mân-care, erau marile lipsuri, stăteam de-seori – şi eu stăteam – la cozi pentrulapte, carne, unt etc., aveam, mulţidintre noi, frica cu ce se poate întâm-pla cu părinţii, dar speram totuşi. Într-o măsură, chestiunea respectivă,începută cu ani înainte, a durat pânăîn 1989...

liceulVINERI 15 SEPTEMBRIE 2017 7

noieMbrie 1962, “oliMpia” bucurești, la iașiînainte de Meci, în vizită la “trei ierarhi”

Dan popescu

de la stânga - costică penciu, daniellăzărescu, v. belcea, bică ceaușu,

“cioașteru” pârvulescu, puiu iliescu,roland niculescu, dan popescu

urmare din pagina 1

În ceea ce priveşte investiţiile, aces-tea au depășit 800 miliarde de dolariîn 2016, şi se estimează că în anul2026 vor ajunge la peste 1.255 mil-iarde de dolari, datorită unei creşterianuale de 4,5%. Privit în corelaţie cuansamblul economiei naţionale, turis-mul acţionează ca un element di-namizator al sistemului global.Exploatarea şi valorificarea complexăa resurselor turistice, însoţite de o pro-movare eficientă pe piaţa externă, potconstitui o sursă de sporire aîncasărilor statului, contribuind astfel laechilibrarea balanţei de plăţi externe;această sursă de venit este sigură șireprezintă un suport mai ales pentrucomunităţile a căror economie estereprezentată de o singură industrie.Turismul generează o piaţă sigură aforţei de muncă şi de redistribuire acelei disponibilizate din alte sectoareeconomice puternic restructurate; in-dustria turistică generează un numărsemnificativ de locuri de muncă, iarinvestiţiile în acest domeniu au odurată de amortizare relativ scurtă.Prin efectul său multiplicator, turismulacţionează ca un element dinamizantal sistemului economic global, gen-erând o cerere specifică de bunuri şiservicii, contribuind în acest mod la di-versificarea structurii sectoareloreconomiei naţionale, dar și a industrieilocale. Turiștii creează o cereresuplimentară de servicii și bunuri deconsum, stimulând astfel sectorulterțiar al economiei (serviciile, comerțul,industriile artizanale, sectorul transpor-turilor, sectorul imobiliar etc.). Turismulgenerează o parte însemnată a con-sumului intern, antrenând, direct sauindirect, importante cantităţi de pro-duse industriale, determinând astfeldezvoltarea echilibrată a tuturorzonelor tării, inclusiv a celor consider-ate lipsite de ofertă turistică atractivă.Totodată, turismul nu reprezintă oramură energo-intensivă, sectorulutilizează în mare parte materii primeautohtone, practic inepuizabile și per-mite transferarea în valută a unorresurse materiale si umane, neex-plorabile pe altă cale. Turismulfacilitează schimbul de idei şi con-sultarea de opinii, ceea ce conduce ladesăvârşirea formării intelectuale, lalărgirea orizontului cultural, iar pe de

altă parte, la o mai bună înțelegereîntre popoare, la apărarea păcii înlume. În condiţiile respectării şipromovării principiilor de dezvoltaresustenabilă, turismul constituie un mi-jloc de conservare, protejare şi valori-ficare a resurselor naturale și antropice.Turismul a cunoscut o creștereneîntreruptă în timp, în ciuda șocuriloreconomice temporare/ocazionale,demonstrând rezistența și capacitateade adaptare a sectorului. Sosirileinternaționale au crescut într-un ritm de4% pe an sau mai mult pentru alșaptelea an consecutiv, începând cuanul 2010. În anul 2012, sosirileturiștilor străini au depășit, pentru primadată într-un an, cifra de 1 miliard depersoane, iar în 2016, acest număr adepășit 1,2 miliarde persoane, cu 306milioane mai multe sosiri ale turiștilorstrăini înregistrați, în comparație cucele 930 de milioane din perioadaanterioară crizei din anii 2008 – 2010.Rezultatele globale pentru anul 2016au fost în concordanță cu prognozaemisă de UNWTO la începutul anului2016, care a indicat o creștere de3,5% până la 4,5% pentru întregul an2016. Ritmul de creștere este cevamai moderat decât nivelul realizat în2015 (4,5 %), însă este în conformi-tate cu previziunile pe termen lung aleUNWTO de 3,8% pe an pentru pe-rioada 2010-2020. De asemenea,încasările din turismul internațional aucrescut de la 2 miliarde de USD în1950 la 104 miliarde de USD în 1980,la 495 de miliarde USD în 2000.Potrivit datelor disponibile, creștereaveniturilor din turism pare să fi urmatdestul de atent creșterea numărului desosiri, cu câteva excepții. Rezultateleraportate de primele 10 țări în ceea ceprivește încasările din turism arată căcea mai mare creștere a fostînregistrată de Thailanda, de 15% aîncasărilor pentru anul 2016, după ocreștere de două cifre și în 2015 (+23%). Spania a raportat o creștere de7% în 2016, cea de-a doua cea maimare creștere în topul celor 10. Italia aînregistrat o creștere de 3% acâștigurilor, iar Germania de 2%.Statele Unite, țara cu cele mai mariîncasări din turism din lume, au înreg-istrat o creștere de 1% anul trecut,după rezultate mai bune în 2015.Restul de cinci destinații din top 10 auraportat scăderi ale încasărilor în anul2016, și anume Regatul Unit al MariiBritanii și China au câștigat cu 1% maipuțin, Franța a înregistrat o scădere de

6%, în timp ce Regiunile Administra-tive speciale din China și Macao au în-registrat scăderi de 5% și, respectiv,9% în 2016. În continuare, alte câtevadestinații importante au înregistrat ocreștere puternică a încasărilor în2016, în special în India (+ 15%),Canada și Australia (ambele + 14%),precum și Indonezia și RepublicaCoreea (ambele + 13%). Japonia,Emiratele Arabe Unite, Singapore,Suedia și Vietnam au înregistrat ocreștere de 12%, în timp ce Portugalia,Africa de Sud și Norvegia au înregistrato creștere de 11%. Creșterea cu douăcifre a veniturilor din turism a fostînregistrată și de Mexic, RepublicaDominicană și Arabia Saudită (toate +10%). Alte state fruntașe din aceastăperioadă au fost Polonia (+ 9%),Croația și Irlanda (ambele + 8%), pre-cum și Țările de Jos, Noua Zeelandă,Ungaria și Qatar (toate + 7%).Per ansamblu, cele 28 de țări din Uni-unea Europeană (UE-28) au înregis-trat o creștere solidă a sosirilor turiștilorstrăini de peste 4%, reprezentândcreșterea numărului de sosiriinternaționale cu 21 de milioane numaiîn anul 2016, la aproape 500 de mil-ioane, reprezentând 40% din totalulmondial și depășind media mondială aratei de creștere. În cadrul Uniunii Eu-ropene, cele cinci economii emer-gente (Bulgaria, Polonia, Ungaria,România și Croația) au crescut într-ooarecare măsură cu o rată de 6%.Cele 23 de economii dezvoltate, pre-cum și cele 19 țări din zona euro, s-auapropiat de rata de 4% a grupului înansamblul său, un ritm solid decreștere având în vedere maturitateamajorității destinațiilor.În prezent, în industria turismului, seremarcă o serie de tendințe. O primătendință se referă la dezvoltarea de in-strumente tehnologice de informare sipromovare. Efectul imediat este put-erea mai mare transferată consuma-torului, clientela turistică fiind din ce înce mai încrezătoare în mesajele gen-erate de către alți utilizatori. Turiştiidevin mai experimentaţi şi aşteaptăatracţii de bună calitate, servicii pemăsură şi tarife adecvate calităţii încălătoriile lor.De asemenea, crește numărul per-soanelor de vârsta a III-a, care suntmai dornice de călătorii, fără să se în-registreze reduceri la numărul de per-soane de vârsta medie sau din rândulpopulaţiei tinere; în paralel, persoanelecu dizabilități călătoresc într-un număr

crescând, fapt ce determinăadaptarea serviciilor şi utilităţilor pentrunecesităţile acestui segment declientelă. O altă tendință se referă la intensifi-carea preocupării pentru menținereasau îmbunătățirea stării de sănătate.În acest fel este stimulată dezvoltareastaţiunilor balneoclimaterice şi a cen-trelor de tratament balnear; hotelurileclasice din staţiuni încep să seadapteze la noile orientări ale cererii,incluzând facilităţi şi unităţi pentrugimnastică, fitness, alte tratamente şiproceduri netradiţionale etc., crescândinteresul solicitanţilor.Turismul multicultural este în creștere,fiind reprezentat de cei care doresc săviziteze locurile unde s-au născutstrămoşii lor. Totodată se constată otendință de sporire a numărului devacanțe de durată mai scurtă, aceastapermiţând dezvoltarea mai multordestinaţii turistice, iar pentru satisfac-erea cererii, ocazia de a oferi facilităţi şiactivităţi pentru turişti, în toate anotim-purile și creșterea cererii pentru noidestinații cu repercusiuni beneficeasupra dezvoltării de noi zone, cupotențial turistic dar cu un grad de no-torietate mai scăzutCălătoriile de afaceri sau pentru con-grese, conferințe, reuniuni continuă săse dezvolte aducând beneficii tot maimari organizatorilor; multe persoanecare participă la astfel de acţiuni sunt înacelaşi timp şi turişti "de vacanţă" caredoresc să cunoască zona pe care ovizitează. În prezent, se contureazăprofilul unui nou tip de consumator (18– 34 de ani) Generația Millenials, carese diferențiază prin faptul că acordă ocredibilitate mai ridicată feedback-uluicelorlalți consumatori (User GeneratedContent), comparat cu informațiileprovenite din surse de informareturistică tradiționale. Întrucât sunt multmai interesați de componentele so-ciale pozitive, au contribuit la creștereala nivel mondial a „turismului de volun-tariat”.În ultimii ani asistăm la sporireanumărului turiștilor preocupați de prob-lemele de mediu natural sau social,prin urmare, cresc căutările unordestinaţii foarte puţin poluate; ca ur-mare a acestor orientări, foarte multedestinaţii sunt preocupate înadoptarea unor programe de dez-voltare şi doresc să încurajeze turismulde bună calitate, care evită problemelede mediu sau de natură socială, opti-mizându-se şi beneficiile economice.

Turistul modern a ajuns săprefere consumul de experiențe ver-sus consumului de bunuri și serviciitradiționale, nevoia de unicitate de-venind tot mai evidentă, interesulcălătorilor pentru destinații specialefiind din ce în ce mai mare, generândastfel un trend ascendent pentruexperiențele turistice de tipul “once in alifetime” sau „one of a kind".

Extinderea comerțului de tipsharing economy și pe piața turismu-lui, concept aflat în dezvoltare la niveluleconomiei mondiale, reprezintă oforma de comerț, care permite pos-esorului de active, prin mijloace online,să le pună la dispoziția potențialuluiclient, în schimbul remunerării.

Din ce în ce mai multedestinații urbane, dezvoltă branduri ter-itoriale, care se bazează pe identitateapatrimoniului și atractivitatearezidențială și economică.

Analiza competitivitățiiRomâniei în domeniul turismului faţăde concurenţi, reprezintă un cadruanalitic, bazat pe datele oferite deWord Travel and Tourism Council(W.T.T.C.) în cadrul “Monitorului decompetitivitate – 2016”, care: oferă oînregistrare a indicatorilor de politică şia evoluţiilor care au impact asupra in-dustriei turismului şi a călătoriilor;compară statisticile naţionale, politicileşi angajamentele guvernamentale;arată importanţa planificării strategiceşi nevoia ca industria turismului şicălătoriilor să fie inclusă în politicile şideciziile guvernamentale.Analiza competitivităţii în turism sebazează pe o serie de 14 indici –mediu de afaceri; siguranță și securi-tate; sănătate și igienă; resurseumane; acces I.C.T. (internet, tele-fonie, energie electrică); prioritizareadomeniului “Călătoriilor șiTurismului”;deschidere internațională(acorduri bilaterale regionale privindserviciile aeriene); prețuri competitive;sustenabilitate mediu; infrastructură detransport aerian; infrastructură rutierăși portuară; infrastructura serviciilor tur-istice; resurse naturale; resurse cultur-ale - a căror valoare pe o scală de la 1la 7 arată performanţa fiecărei ţări. Val-oarea 1 reprezintă cea mai mică val-oare a indicelui, iar valoarea 7 cea maimare. Sursele de date pentru aceşti in-dicatori sunt reprezentate în mareparte de indicatorii de dezvoltareelaboraţi de Banca Mondială, dar şi deOrganizația Națiunilor Unite şi Consil-iul Mondial pentru Călătorii și Turism.

turism VINERI 15 SEPTEMBRIE 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula,ulbs

sibiu (piața Mare), perlă aturisMului roMânesc

- va urma -