European Organisation for Technical Approvals Europäische Organisation für Technische Zulassungen

Organisation Européenne pour l’Agrément Technique Organizaţia Europeană pentru Agremente Tehnice

Elaborat în conformitate cu Anexa II a Directivei Consiliului 89/106 din 21 decembrie 1988 privind armonizarea legilor, regulamentelor şi a prevederilor administrative ale Statelor Membre privind produsele

pentru construcţii (Directiva privind Produsele pentru Construcţii)

ETAG 029

GHID DE AGREMENT TEHNIC EUROPEAN PENTRU

ANCORE METALICE CU INJECŢIE PENTRU UTILIZAREA ÎN ZIDĂRII

Ediţia iunie 2010

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European este elaborat şi publicat în conformitate cu Articolul 11 al Directivei privind Produsele pentru Construcţii ca bază pentru elaborarea şi emiterea de Agremente Tehnice Europene în conformitate cu Articolul 9.1 al Directivei privind Produsele pentru Construcţii.

Agrementele Tehnice Europene sunt emise de către Organismele de Agrement Tehnic autorizate şi notificate în conformitate cu Articolul 10 al Directivei privind Produsele pentru Construcţii. Aceste organisme sunt reunite în cadrul Organizaţiei Europene pentru Agremente Tehnice (EOTA).

În conformitate cu Directiva privind Produsele pentru Construcţii, Agrementul Tehnic European reprezintă specificaţia tehnică ce exprimă o evaluarea tehnică favorabilă a adecvării unui produs la o utilizare preconizată şi serveşte ca bază pentru aplicarea marcajului CE, în cazul în care, pentru respectivul produs, nu există încă un standard armonizat.

Datorită inovării tehnice şi a progresului tehnic, este posibil ca Ghidurile pentru agremente tehnice să nu reflecte cele mai recente realizări şi experienţa acumulată în ceea ce priveşte procedurile de agrement tehnic. De aceea, cel ce parcurge prezentul Ghid este sfătuit să verifice împreună cu un membru EOTA dacă există şi alte prevederi de care nu s-a ţinut seama la utilizarea Ghidului.

Copy right: EOTA

Notă: Copyright-ul se referă la versiunea de referinţă în limba engleză elaborată de EOTA. În cazul publicării acesteia, în conformitate cu Articolul 11.3 al Directivei privind Produsele pentru Construcţii, se aplică legislaţia, regulamentele şi prevederile administrative ale Statelor Membre interesate.

EOTA Kunstlaan 40 Avenue des Arts B - 1040 BRUXELLES

ETAG 029 1

Note introductive

Cuprins

1 DOMENIUL DE APLICARE A GHIDULUI DE AGREMENT TEHNIC......................31.1. Definiţia produsului pentru construcţii.............................................................................31.2 Utilizarea preconizată a produsului pentru construcţie....................................................61.3 Durata de exploatare anticipată a produsului pentru construcţie......................................61.4 Terminologia.....................................................................................................................71.4.1 Termenii comuni în relaţie cu Directiva privind Produsele pentru Construcţii..............71.4.2 Termeni specifici utilizaţi în prezentul Ghid de Agrement Tehnic European.................71.5 Procedura în cazul unei abateri serioase de la Ghidul de Agrement Tehnic European....9

2. EVALUAREA ADECVĂRII PENTRU UTILIZARE……………………………....…….92.1 Semnificatia sintagmei "adecvat pentru utilizare"………………………………………………………………………………………...9 2.2. Elemente ale evaluării "adecvării pentru utilizare"……………………..………………………………………………………………….92.3 Corelarea cerinţelor cu caracteristicile produsului şi cu metodele de verificare şi evaluare.......................................................................................................................................102.3.1 Corelarea cerinţelor cu caracteristicile produsului.........................................................102.3.2 Categorii de utilizare.......................................................................................................112.4 Caracteristici ale produselor relevante pentru adecvarea la utilizare legate de Rezistenţa mecanică şi stabilitate ( Cerinţa Esenţială -ER 1)2.4.1 Metoda (generală) de verificare.....................................................................................122.4.2 Metoda de evaluare şi de apreciere (Generalităţi).........................................................162.5 Metodele de verificare referitoare la siguraţa la foc (Cerinţele Esenţiale - ER 2).........252.6 Metode de verificare privind igiena, sănătatea şi mediul (Cerinţele Esenţiale - ER 3)..252.7 Metode de verificare a durabilităţii................................................................................26

3 EVALUAREA ŞI ATESTAREA CONFORMITĂŢII ŞI MARCAJUL CE..................283.1 Sistemul de atestare a conformităţii................................................................................283.2 Sarcinile şi responsabilităţile producătorului şi ale organismului notificat....................293.2.1 Sarcinile producătorului................................................................................................293.2.2 Sarcinile organismului notificat.....................................................................................303.3 Marcajul CE şi informaţiile însoţitoare..........................................................................313.4 Marcajul produsului........................................................................................................31

4. PRESUPUNERI ÎN BAZA CĂRORA SE EVALUEAZĂ ADECVAREA PENTRU UTILIZAREA PRECONIZATĂ…………………………….……………………………………32

4.1 Metoda de proiectare pentru ancoraje............................................................................324.2 Ambalarea, transportul, depozitarea produsului……………………………………………...324.3 Montarea produsului în lucrări

5. IDENTIFICAREA PRODUSULUI DE CONSTRUCŢIE....................................................346. FORMATUL AGREMENETULUI TEHNIC EUROPEAN EMIS PE BAZA GHIDULUI DE AGREMENT TEHNIC EUROPEAN............................................................................................367. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ............................................................................................36Anexa A Detalii de încercăriAnexa B Recomandări pentru încercările efectuate pe lucrări de construcţieAnexa C Metode de proiectare a ancorajelorAddenda Formatul Agrementului Tehnic European emis pe baza Ghidului de Agrement Tehnic European

ETAG 029 2

1 DOMENIUL DE APLICARE A GHIDULUI DE AGREMENT TEHNIC

GHIDUL DE AGREMENT TEHNIC EUROPEAN “ANCORE METALICE CU INJECŢIE PENTRU UTILIZAREA ÎN ZIDĂRII” cuprinde evaluarea ancorelor cu injecţie după montajul acestora în orificii practicate în prealabil în zidărie şi ancorate prin fixare chimică şi răsucire mecanică.

Ancorele cu injecţie sunt destinate utilizării la ancorajele la care trebuie să fie satisfăcute cerinţele de rezistenţă mecanică, de stabilitate şi siguranţă în exploatare conform Cerinţelor Esenţiale Nr. 1 (ER1) şi Nr. 4 (ER4) ale Directivei privind Produsele pentru Construcţii; cedarea ancorajelor realizate cu aceste produse ar putea conduce la pericol imediat pentru siguranţa oamenilor şi la consecinţe economice considerabile. Acestea sunt destinate fixării şi / sau sprijinirii elementelor de construcţie (care contribuie la stabilitatea lucrărilor) sau a unor structuri grele.

Elementul de prindere poate fi sprijinit fie static determinat (unul sau două sprijiniri), fie static nedeterminat (mai mult de două sprijiniri).

Următoarele anexe fac parte integrantă din Ghidul pentru Agrement Tehnic European:Anexa A Detalii privind încercărileAnexa B: Recomandări pentru încercările efectuate asupra lucrărilor de construcţie (caracter informativ)Anexa C: Metode de calcul pentru ancoraje

1.1. Definiţia produsului pentru construcţii

1.1.1 Tipuri şi principii de funcţionare

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European se aplică ancorelor cu injecţie constând dintr-o tijă filetată, o bară de armatură profilată, o bucşe cu filet interior sau alte profile şi mortar, plasate în orificii practicate în zidărie şi ancorate prin fixarea piesei metalice de laturile orificiului cu ajutorul mortarului şi prin rotire mecanică (vezi Figura 1.1). Pentru injectarea corespunzătoare a mortarului, în prezentul Ghid de Agrement Tehnic European sunt cuprinse şi sitele de dispersie realizate din metal sau material plastic (vezi Figura 1.2).Ancorele cu injecţie sunt livrate şi utilizate ca ansamblu. Cu toate acestea, dacă piesele metalice sunt piese comerciale standard furnizate de un alt furnizor decât deţinătorul agrementului (ex. producătorul tijelor standard), trebuie să fie îndeplinite condiţiile de la secţiunea 4.3.

1.1.2 Materiale

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European se aplică ancorelor ale căror piese metalice, ancorate direct în zidărie şi calculate să transmită încărcările aplicate, sunt realizate fie din oţel carbon, din oţel inoxidabil, fie din fontă maleabilă.

Materialul liant poate fi obţinut din pastă de ciment (grout), mortar sintetic sau un amestec al celor două, la care se adaugă materiale de umplere şi / sau aditivi.

1.1.3 Dimensiuni

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European se aplică ancorelor cu o dimensiune minimă a filetului de 6 mm (M6).Adâncimea minimă de ancoraj a ancorei min hef va fi de 50 mm.

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European se aplică în cazul utilizărilor la care grosimea minimă a elementelor pentru zidărie în care se montează ancorele cu injecţie este de cel puţin h = 100 mm.

Ancorele cu filet interior fac obiectul prezentului Ghid, numai dacă acestea au o lungime a filetului de cel puţin d + 5 mm, după luarea în considerare a tuturor toleranţelor posibile.

ETAG 029 3

Figura 1.1 Exemplu de ancore cu injecţie

ETAG 029 4

Tijă filetată de ancorare fixată în cărămidă plină folosind mortar de injecţie

Tijă filetată de ancorare fixată în cărămidă perforată folosind mortar de injecţie şi sită de dispersie

Tijă filetată de ancorare fixată în blocul de cărămida cu goluri folosind mortar de injecţie şi sită de dispersie

Figura 1.2 Exemplu de ancore cu injecţie

ETAG 029 5

1.1.4 Materialul de bază (zidăria)

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European se aplică la utilizarea ancorelor cu injecţie în elementele pentru zidărie realizate din argilă, silico-calcar, beton normal, beton cu agregate uşoare - sintagma „beton cu agregate uşoare” este folosită şi în Anexa A, pct. A.2.1.- (blocuri pline şi cu goluri), beton celular autoclavizat sau alte materiale asemănătoare. În ceea ce priveşte specificaţia pentru diferitele blocuri de zidărie poate fi luat ca referinţă standardul EN 771-1 la EN 771-5:2003+A1:2005 [2]. Proiectarea şi realizarea structurilor de zidărie, în care urmează să fie fixate ancorele cu injecţie, vor fi în conformitate cu standardul EN 1996-1-1:2005 [6] şi reglementările naţionale relevante.

Se atrage atenţia asupra faptului că standardele pentru zidărie nu sunt foarte restrictive în ceea ce priveşte detaliile elementelor (ex. tipul, dimensiunile şi localizarea golurilor, numărul şi grosimea pereţilor dintre goluri). Cu toate acestea, rezistenţa ancorelor şi comportarea la deplasarea încărcării depind în mod decisiv de aceşti factori de influenţă.

De regulă, elementele pentru zidărie din cărămidă plină nu au alte goluri sau cavităţi decât cele inerente materialului. Cu toate acestea, elementele pentru zidărie din cărămidă plină pot avea o perforaţie verticală de până la 15% din secţiunea transversală. De aceea, este necesară şi încercarea elementelor pentru zidărie din cărămidă plină cu o perforaţie verticală de până la 15% din secţiunea transversală.

Elementele pentru zidărie, care includ blocurile sau cărămizile cu goluri sau perforate, au un anumit procent volumic de goluri, care traversează elementul pentru zidărie. Pentru evaluarea ancorelor cu injecţie fixate în elemente pentru zidărie din cărămidă cu goluri sau perforate trebuie să se pornească de la presupunerea că ancora poate fi plasată în materialul fără goluri (ex. rosturi, partea plină a elementului fără goluri), şi din acest motiv pot fi necesare şi încercări în materialul fără goluri.

1.2 Utilizarea preconizată a produsului pentru construcţie

Ancorele cu injecţie sunt destinate utilizării la ancorajele la care trebuie să fie satisfăcute cerinţele de rezistenţă mecanică şi stabilitate şi de siguranţă în exploatare în sensul Cerinţelor Esenţiale Nr. 1 (ER1) şi Nr. 4 (ER4) ale Directivei privind Produsele pentru Construcţie; deteriorarea ancorajelor realizate cu aceste produse ar putea conduce la pericole pentru siguranţa persoanelor şi este posibil să conducă la consecinţe economice importante. Acestea sunt destinate fixării şi / sau sprijinirii elementelor de construcţie (care contribuie la stabilitatea lucrărilor) sau a structurilor grele.

Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European se aplică ancorelor supuse unor acţiuni statice sau cvasi-statice la tracţiune, la forfecare sau la acţiuni combinate de tracţiune şi forfecare sau la îndoire; el nu se aplică ancorelor supuse compresiunii sau supuse oboselii, şocului sau acţiunilor seismice.Prezentul Ghid de Agrement Tehnic European acoperă numai aplicaţiile la care elementele pentru zidărie, în care se înglobează ancorele, sunt supuse unor acţiuni statice sau cvasi-statice.

1.3 Durata de exploatare anticipată a produsului pentru construcţie

Prevederile şi metodele de verificare şi de evaluare incluse sau la care se face referire în prezentul Ghid de Agrement Tehnic European au fost întocmite pe baza unor anticipări asupra duratei de exploatare a ancorelor cu injecţie pentru o utilizare preconizată de 50 de ani, în cazul când acestea sunt montate în lucrări, cu condiţia ca ancorele cu injecţie să fie montate şi utilizate în mod corespunzător (vezi secţiunea 4.3). Aceste prevederi se bazează pe nivelul tehnic actual şi pe cunoştinţele şi experienţa de care se dispune până în prezent.

“Durata de exploatare anticipată” înseamnă că, în cazul în care se efectuează o evaluare în conformitate cu prevederile Ghidului de Agrement Tehnic European, şi că, în momentul în care durata de exploatare a fost depăşită, durata de exploatare reală, în regim normal de exploatare, poate fi cu mult mai lungă, fără o deteriorare majoră, care să aibă efect în ceea ce priveşte Cerinţele Esenţiale.

ETAG 029 6

Indicatorii de durabilitate (legaţi de durata de exploatare) a produsului pentru construcţie nu pot fi interpretaţi ca reprezentând o garanţie dată de către fabricantul produsului sau de către reprezentantul acestuia sau de către Organismul de Agrement Tehnic, care emite Agrementul Tehnic European, ci sunt consideraţi un mijloc de selecţie a produselor corespunzătoare în raport cu durata de exploatare anticipată a lucrărilor, rezonabilă din punct de vedere economic (vezi secţiunea 5.2.2 din Documentele Interpretative).

1.4 Terminologia

1.4.1 Termenii comuni în relaţie cu Directiva privind Produsele pentru Construcţii

Referitor la semnificaţia acestor termeni vezi documentul Organizaţiei Europene pentru Agremente Tehnice (EOTA) “Termeni comuni utilizaţi în Ghidurile pentru Agrement Tehnic European” publicat pe website-ul EOTA.

1.4.2 Termeni specifici utilizaţi în prezentul Ghid de Agrement Tehnic European

1.4.2.1 Termeni generali

Ancoră = element fabricat şi asamblat care include materiale de fixare chimică pentru realizarea ancorajului între materialul de bază (zidăria) şi elementul de prindere.

Grup de ancore = mai multe ancore (care acţionează împreună)Element de prindere

= element care urmează să fie fixat în zidărie

Ancoraj = ansamblu care cuprinde materialul de bază (zidăria), ancora sau grupul de ancore şi elementul fixat în zidărie

1.4.2.2 Ancorele

Notaţiile şi simbolurile folosite frecvent în prezentul Ghid sunt prezentate în cele ce urmează. Celelalte notaţii şi simboluri specifice sunt date în text.

b = lăţimea elementului realizat din materialul de bazăc = distanţa faţă de margineccr,N = distanţa faţă de margine pentru asigurarea transmiterii rezistenţei caracteristice la tracţiune

pentru o singură ancoră cu injecţiecmin = distanţa minim admisă faţă de margine d = diametrul bolţului / filetului ancoreid0 = diametrul găurii dcut = diametrul de tăiere al burghiuluidcut,m = diametru mediu al burghiuluidf = diametrul golului din elementul de prinderednom = diametrul exterior al ancoreih = grosimea elementului pentru zidărie (a peretelui)hmin = grosimea minimă a elementului pentru zidărieh0 = adâncimea găurii cilindrice la ieşindh1 = adâncimea găurii perforate în punctul cel mai adanchef = adâncimea efectivă de ancorajhnom = adâncimea totală de încastrare a ancorei în zidărielunit = lungimea elementului pentru zidăries = distanţa între axele ancorelor cu injecţiescr.N = distanţa între ancorele cu injecţie pentru asigurarea transmiterii rezistenţei caracteristice

pentru o singură ancoră cu injecţiesmin = distanţa minim admisă între ancore

ETAG 029 7

scr,test = distanţa între un grup de ancore la încercarea relevantă

T = momentul de torsiuneTinst = momentul de torsiune la montaj recomandat de către producătorTu = momentul maxim de torsiune la care se produce rupereatfix = grosimea elementului de prinderet = grosimea peretelui dintre golurile cărămizii

1.4.2.3 Materialele de bază (zidărie) şi piesele metalice ale ancorei

ρ = densitatea aparentă a elementului pentru zidăriefb = rezistenţa medie normalizată la compresiune a elementului pentru zidăriefb,test = rezistenţa medie la compresiune a elementului pentru zidărie la data încercăriify,test = rezistenţa de rupere la curgere a oţelului în cursul încercăriifyk = rezistenţa nominală caracteristică la curgere a oţeluluifu,test = rezistenţa limită ultimă la tracţiune a oţelului în cursul încercăriifuk = rezistenţa limită caracteristică a oţelului (valoare nominală)

1.4.2.4 Solicitări / forţe

F = forţa N = forţa normală (+ N = forţa de tracţiune)V = forţa de forfecareM = momentul de torsiuneNRk, VRK = rezistenţa caracteristică a ancorei (5 % - fractil al rezultatelor) la acţiunea forţei de

tracţiune sau a forţei de forfecareN = valoarea de proiectare a fortei de tracţiune (încărcare la forfecare), care acţionează

asupra celei mai solicitate ancore dintr-un grup de ancore

1.4.2.5. Încercările

F = încărcarea la starea limită ultimă de rezistenţă în cursul unei încercări

F = media încărcărilor la starea limită ultimă de rezistenţă de la o serie de încercări

F = 5 % - fractilul încărcării la starea limită ultimă de rezistenţă de la o serie de încercări

n = numărul de încercări dintr-o serie de încercăriv = coeficient de variaţieδ(δN,δv) deplasarea ancorei la suprafaţa zidăriei în raport cu suprafaţa zidăriei

pe direcţia încărcării (tracţiune, forfecare) la exteriorul suprafeţei de rupere. Deplasarea include deformări ale oţelului şi ale zidăriei şi o posibilă alunecare a ancorei

α = raportul, spre exemplu, între valoarea obţinută la încercare / valoarea de referinţă

1.4.2.6 Termeni referitori la temperatură

Domeniul de temperaturi de exploatare: Domeniul de temperaturi ale mediului înconjurător după montaj şi pe durata de exploatare a ancorajului.

Temperatura pe durată scurtă de timp: Temperaturi încadrate în domeniul de temperaturi de exploatare care variază pe durate scurte de timp, ex. cicluri zi/noapte şi cicluri îngheţ/dezgheţ.

Temperatura maximă pe durată scurtă de timp: Limita superioară a domeniului de temperaturi de exploatare

ETAG 029 8

Temperatura pe durată mare de timp: Temperatură, încadrată în domeniul de temperaturi de exploatare, care va fi aproximativ constantă pe durate mari de timp. Temperaturile pe durate mari de timp vor include temperaturi constante sau aproape constante, cum ar fi cele întălnite în depozitele frigorifice sau în apropierea instalaţiilor de încălzire.

Temperatura maximă pe durată mare de timp: Specificată de către producător în domeniul cuprins între 0,6 până la 1,0 ori mai mare faţă de temperatura maximă pe durată scurtă de timp.

Temperatura normală a mediului înconjurător: Temperatura de 210C± 30C (numai pentru condiţiile de încercare)

Durată nedeterminată: Durata maximă de la finalizarea amestecului până când se încheie introducerea ancorei în materialul de fixare chimică.

Domeniul de temperaturi din mediul înconjurător la montaj: Domeniul de temperaturi ale mediului înconjurător admise de către producător pentru montajul în materialul de bază.

Domeniul de temperaturi la montaj ale ancorei: Domeniul de temperaturi ale materialului de fixare chimică şi ale piesei îngropate înainte de montaj.

Durata de priză: Durata minimă de timp de la finalizarea amestecului până în momentul când ancora poate fi supusă momentului de torsiune sau efortului (indiferent care este mai mare dintre ele). Durata de priză depinde de temperatura mediului.

1.5 Procedura în cazul unei abateri serioase de la Ghidul de Agrement Tehnic European

Prevederile prezentului Ghid de Agrement Tehnic European se aplică la elaborarea şi emiterea de Agremente Tehnice Europene în conformitate cu Articolul 9.1 din Directiva privind Produsele pentru Construcţii şi cu secţiunea 3.1 din Normele de Procedură Comună.În cazurile în care o anumită prevedere a prezentului Ghid de Agrement Tehnic European nu se aplică sau nu se aplică în totalitate sau în cazul în care un anumit aspect al unui produs şi / sau utilizarea preconizată a acestuia, care trebuie să fie evaluată, nu este abordată deloc sau nu este suficient abordată în metodele şi criteriile Ghidului de Agrement Tehnic European, pentru abaterea sau aspectul avut în vedere, se aplică procedura de la Articolul 9.2 din Directiva privind Produsele pentru Construcţie şi secţiunea 3.2 din Normele de Procedură Comună.

2 EVALUAREA ADECVĂRII PENTRU UTILIZARE

2.1 Semnificaţia sintagmei “adecvat pentru utilizare”

“Adecvarea pentru utilizarea (preconizată)” a unui produs pentru construcţie înseamnă că produsul posedă caracteristici pentru ca lucrările în care urmează să fie încorporat să poată, în cazul când acestea sunt proiectate şi executate în mod corespunzător,

1. să satisfacă Cerinţele Esenţiale, în cazul în care astfel de lucrări sunt conforme cu regulamentele care conţin astfel de cerinţe (Directiva privind Produsele pentru Construcţii, Articolul 2.1) ş i

2. să satisfacă Cerinţele Esenţiale pentru o durată de exploatare rezonabilă din punctul de vedere al costurilor, în cazul când acestea sunt întreţinute în mod normal (vezi Directiva privind Produsele pentru Construcţii Anexa 1, propoziţiile 1 şi 2)

ETAG 029 9

2.2 Elemente ale evaluării adecvării pentru utilizare

Evaluarea adecvării pentru utilizarea preconizată a unui produs pentru construcţii include: identificarea caracteristicilor produsului care sunt relevante pentru adecvarea acestuia

pentru utilizare (denumite în continuare “ specificaţii tehnice”); stabilirea metodelor de verificare şi evaluare a specificaţiilor tehnice ale produsului şi

exprimarea performanţelor produsului respectiv; identificarea acestor specificaţii tehnice la care se aplică opţiunea “Fără determinarea

performanţei” pentru motivul că, în unul sau mai multe State Membre, acestea nu sunt relevante pentru îndeplinirea cerinţelor aplicabile lucrărilor;

identificarea acestor specificaţii tehnice pentru care, din motive tehnice, trebuie să se respecte valorile limită (valorile de prag).

2.3 Corelarea cerinţelor cu caracteristicile produsului şi cu metodele de verificare şi evaluare

2.3.1 Corelarea cerinţelor cu caracteristicile produsului

Caracteristicile produsului, metodele de verificare şi criteriile de evaluare, care sunt relevante pentru adecvarea ancorelor cu injecţie pentru utilizarea preconizată, la care se face referire în secţiunea 1.2, sunt date în Tabelul 2.1.

Tabelul 2.1 – Caracteristicile produsului şi metodele de verificare şi evaluare

Nr. Caracteristica produsului Opţiunea “Fără

determinarea performanţei”

Metoda de verificare şi

evaluare

Exprimarea performanţei produsului

(1) (2) (3) (4) (5)Cerinţa Esenţială 1: Rezistenţa mecanică şi stabilitatea

1 Rezistenţa în condiţii normale de şantierCerinţele pentru o comportare acceptabilă la încărcare / deplasare, o anumită încărcare de rupere, o anumită deviaţie limitată

Nu 2.4.1. şi 2.4.2

Factorii de influenţă asupra comportării la portanţă a ancorei în conformitate cu criteriile de la secţiunea 2.4.2

2 Condiţii de exploatare admisibile:- Comportarea la portanţă a ancorei în cazul tracţiunii / forfecării / combinaţiei de tracţiune şi forfecare / încovoiere - Distanţa cerută între axele ancorelor şi distanţa ancorei faţă de margine- Distanţa minimă între ancore şi distanţa minimă a ancorei faţă de margine- Deplasarea la starea limită de serviciu a ancorei

Nu 2.4.1 şi 2.4.2

2.4.2.2.3- Rezistenţa caracteristică la tracţiune / forfecare / la combinaţia tracţiune şi forfecare / încovoiere - Distanţa caracteristică între axele ancorelor şi distanţa ancorei faţă de margine- Distanţa minimă între axele ancorelor şi distanţa minimă a ancorei faţă de margine- Deplasarea la starea limită de serviciu a ancorei

Cerinţa esenţială 2: Siguranţa la foc3 Comportarea la foc Nu 2.5.1 Ancorajele satisfac cerinţele

pentru Clasa A1 (vezi secţiunea

ETAG 029 10

2.5.1)4 Comportarea la foc Nu 2.5.2 Nu există clasificare pentru

ancoreCerinţa Esenţială 3: Igiena, sănătatea şi mediul

5 Clauze de model Nu 2.6 Clauze model Cerinţa Esenţială 4: Siguranţa în exploatare

6 Sunt valabile aceleaşi criterii ca şi la Cerinţa Esenţială 1Cerinţa Esenţială 5: Protecţia împotriva zgomotului

Nu existăCerinţa Esenţială 6: Economisirea energiei şi izolarea termică

Nu existăAspecte generale legate de adecvarea la pentru utilizare *)

7 Adecvarea la pentru utilizare în raport cu condiţiile de mediu

Nu 2.7.1 Rezistenţa raportată la condiţiile de mediu

*) Aspecte ale durabilităţii şi economiei lucrărilor (vezi Directiva privind Produsele pentru Construcţii, Anexa A, propoziţiile 1 şi 2) care nu sunt abordate conform Cerinţelor Esenţiale 1 şi 4. Referirea la aceste aspecte se face şi cu termenul de “durata de serviciu”

2.3.2 Categorii de utilizare

Ghidul se aplică ancorajelor care privesc următoarele categorii de utilizări:

2.3.2.1 Categorii de utilizare în raport cu materialul de bază:

- Categoria de utilizare b: Ancore metalice cu injecţie destinate utilizării în zidării din cărămizi pline1)

- Categoria de utilizare c: Ancore metalice cu injecţie destinate utilizării în zidării din cărămizi cu goluri sau perforate

- Categoria de utilizare d: Ancore metalice cu injecţie destinate utilizării în zidării din beton celular autoclavizat

Categoria de utilizare c acoperă şi categoria de utilizare b1) acoperă şi elementele de construcţie cu perforaţii verticale de până la 15% din secţiunea transversală

2.3.2.2 Categoriile de utilizare în funcţie de montaj şi de utilizare:

Categoria d/d – Montajul şi utilizarea în structuri supuse unor condiţii uscate, la interior Categoria w/d – Montajul în substrat umed şi utilizarea în structuri supuse unor condiţii uscate

la interior, Categoria w/w – Montajul şi utilizarea în structuri supuse altor condiţii de mediu (ex. umiditate).

Categoria de utilizare w/w acoperă şi categoria w/d.

2.3.2.3 Categoriile de utilizare în raport cu domeniul de temperaturi în exploatare:

Funcţionarea unei ancore cu injecţie, inclusiv capacitatea acesteia de a continua să reziste la încărcarea proiectată cu un coeficient de siguranţă corespunzător şi de a limita deplasările, nu va fi influenţată negativ de temperaturile din materialul de bază de la suprafaţă într-un domeniu de temperaturi care trebuie să fie specificat de către producător şi care poate fi: (Ta): - 40°C - + 40°C (temperatura maximă de scurtă durată + 400C şi temperatura maximă de lungă durată + 240C)(Tb): - 40°C - + 80°C (temperatura maximă de scurtă durată + 800C şi temperatura maximă de lungă durată + 500C)(Tc): la cererea producătorului la – 400C până la T1 (durată scurtă de timp: T1 >+400C, pe durată lungă de timp: 0,6 T1 la 1,0 T1)

ETAG 029 11

Ancorele cu injecţie nu sunt afectate de temperaturile de exploatare mai mici de – 400C. Dacă nu există experienţă cu privire la comportarea materialelor de fixare chimică necunoscute la temperaturi de – 40 0C, atunci se va cere efectuarea de încercări la smulgere la – 400C.

Performanţa nu va fi afectată negativ de temperaturile de scurtă durată situate în domeniul de temperaturi de exploatare sau de temperaturile de lungă durată până la temperatura maximă de lungă durată.Performanţa la temperatura maximă de lungă durată şi la temperatura maximă de scurtă durată este verificată prin intermediul încercărilor descrise la secţiunea 2.4.1.1.2.

2.4 Caracteristici ale produselor relevante pentru adecvarea la utilizare legate de Rezistenţa Mecanică şi Stabilitate (Cerinţa Esenţială (ER) 1)

2.4.1 Metoda (generală) de verificare

Încercările utilizate la evaluarea ancorelor cu injecţie se impart în 3 categorii: (1) Încercări pentru atestarea adecvării la utilizare (vezi secţiunea 2.4.1.1) (2) Încercări pentru evaluarea condiţiilor de exploatare admisibile (vezi secţiunea 2.4.1.2) (3) Încercări pentru verificarea durabilităţii (vezi secţiunea 2.7.1).

Detaliile încercărilor sunt prezentate în Anexa A.

Se presupune că pentru fiecare dimensiune de ancoră cu injecţie există o singură adâncime de ancoraj. Dacă ancorele cu injecţie sunt destinate montajului la două adâncimi de ancoraj, încercările trebuie să fie efectuate la ambele adâncimi.

2.4.1.1 Încercări ale adecvării la utilizare

Scopul încercărilor privind adecvarea la utilizare este acela de a stabili dacă o ancoră este capabilă de o comportare eficientă, în condiţii de siguranţă în cursul exploatării, luând în considerare condiţiile negative atât la montaj, cât şi în exploatare.

Tipurile de încercări ale adecvării la utillizare, condiţiile de încercare, numărul de încercări necesare şi criteriile aplicate rezultatelor vor fi stabilite în conformitate cu Tabelul 2.4.1. Informaţii detaliate privind încercările speciale sunt prezentate în capitolele care urmează Tabelului.

Încercările pot fi efectuate pe blocuri individuale sau într-un perete. Dacă încercările se efectuează în perete, grosimea rosturilor va fi de circa 10 mm, iar rosturile vor fi umplute complet cu mortar clasa M2.5 cu o rezistenţă de ≤ 5 N/mm2. Dacă încercările s-au efectuat în pereţi cu o rezistenţă a mortarului mai mare de M2.5, atunci în agrement se va preciza rezistenţa minimă a mortarului. Blocurile pentru elementele de încercare din beton celular autoclavizat pot fi lipite cu adeziv. Pereţii pot fi uşor pretensionaţi pe direcţie verticală pentru a permite manipularea şi transportul peretelui.

Încercările privind adecvarea la utilizare pentru categoriile de utilizare b (utilizare în zidărie din cărămizi pline) şi c (utilizare în zidărie din cărămizi cu goluri sau perforate) vor fi efectuate în zidărie din cărămizi pline; cu toate acestea, linia 5 din Tabelul 2.4.1 (momentul maxim de torsiune) se va efectua atât în zidărie din cărămizi cu goluri, cât şi în zidărie din cărămizi perforate. Încercările privind adecvarea la de utilizare pentru categoria de utilizări d (utilizarea în zidărie din beton celular autoclavizat) se vor efectua în beton celular autoclavizat.

Ancorele vor fi montate în conformitate cu instrucţiunile de montaj ale producătorului (excepţie: încercările de montaj) pe direcţie orizontală în centrul cărămizii. Găurile de perforare vor fi realizate folosind burghie late dcut,m. Dacă agrementul trebuie să cuprindă mai mult de un procedeu de perforare, atunci încercările se vor efectua folosind toate procedeele de perforare.

ETAG 029 12

Tabelul 2.4.1 Încercări asupra adecvării pentru utilizare a ancorelor cu injecţie care urmează să fie utilizate în zidărie (1)

Scopul încercării Temperatura mediului

înconjurător

Numărul minim de încercări pentru

dimensiunea ancorei (2)

Criterii Procedura de încercare

Încercări ale adecvării

pentru utilizares i m i l Comportarea

la solicitare/ deplasare

Valoarea cerută α (9)

1 Montajul în(a) substrat uscat

normală 5 - 5 - 5 2.4.2. (c) (1) ≥ 0,8 2.4.1.1.1a)

(b) substrat umed (3)

normală 5 - 5 - 5 2.4.2 (c) (1) ≥ 0,8 2.4.1.1.1b)

2Funcţionarea, efectul temperaturii (4)

00C (5)+ 500C (6)+ 800C (6)

555

2.4.2 (c) (1)≥ 1,0≥ 1,0≥ 0,8 (7)

2.4.1.1.2

3 Funcţionarea la încărcări repetate normală - - 5 - - 2.4.2 (c) (1) ≥ 1,0 2.4.1.1.3

4 Funcţionarea la încărcări de lungă durată

normală+ 500C - - 5 - - 2.4.2 (c) (1) ≥ 0,9 2.4.1.1.4

5 Momentul maxim de torsiune

normală5 5 5 5 5 2.4.1.1.5

6 Funcţionarea în condiţii de îngheţ / dezgheţ (8)

normală - - 5 - - 2.4.2 (c) (1) ≥ 0,9 2.4.1.1.6

7 Verificarea durabilităţii materialului de fixare chimică

vezi secţiunea 2.7.1.2

Note la Tabelul 2.4.1

(1) Pentru categoriile de utilizare b şi c încercările se efectuează în zidărie din cărămizi pline; totuşi, linia 5 (momentul maxim de torsiune) împune şi încercarea în zidărie din cărămizi cu goluri

pentru categoria de utilizare d toate încercările se efectuează în beton celular autoclavizat(2) Dimensiunea ancorei: s = cea mai mică; i = intermediară; m = medie; l = cea mai mare(3) Nu este necesară pentru categoria de utilizare d/d (uscat) şi pentru categoria de utilizare d (beton celular autoclavizat) (4) Încercările în zidărie confinată pentru materialul cu goluri la temperatura menţionată se desfăşoară

în condiţii de siguranţă, de aceea încercările în zidărie neconfinată sunt şi ele permise, dacă se dispune de o analiză detaliată şi dacă Organismul de Agrement este de acord.

(5) Temperatura minimă de montaj conform specificaţiilor producătorului, în mod normal între 00C - + 50C (6) Pentru domeniul de temperaturi (Tb), pentru un domeniu diferit de temperaturi vezi secţiunea 2.3.2.3(7) Valorile de referinţă pe baza încercărilor la temperatură maximă de lungă durată + 500C(8) Numai pentru categoria de utilizare w/w(9) Dacă cerinţa nu este satisfăcută, prescripţiile se dau în secţiunea 2.4.2.1

2.4.1.1.1 Montajul în substrat uscat sau umed

(a) Montajul în substrat uscat; aceste încercări trebuie să se efectueze pentru toate categoriile de utilizare

ETAG 029 13

Încercări la tracţiune în zidărie confinată uscată din cărămizi pline în conformitate cu Anexa A, A.5.4 a)

(b) Montajul în substrat umed; încercările nu sunt necesare pentru categoria de utilizare d/d (uscat) şi pentru categoria de utilizare d (beton celular autoclavizat)

Încercările la tracţiune în zidărie confinată umedă din cărămizi pline în conformitate cu Anexa A, A.5.4 b).

2.4.1.1.2 Influenţa temperaturii asupra rezistenţelor caracteristice

a) Efectul creşterii temperaturii

Încercările la tracţiune în zidărie confinată se vor efectua în conformitate cu prevederile din Anexa A, A.5.5 a) pentru diferitele domenii de temperatură date în secţiunea 2.3.2.3

b) Efectul temperaturii scăzute la montaj

Încercările la tracţiune în zidărie confinată vor fi efectuate la încheierea duratei de priză menţinând în acelaşi timp temperatura elementului de încercare la temperatura cea mai scăzută de montaj specificată ± 2K. Detaliile încercărilor sunt descrise în Anexa A, A.5.5 b).

c) Durata minimă de priză la temperatura normală a mediului înconjurător

Încercările la tracţiune se efectuează în conformitate cu Anexa A, A.5.5 c) la temperatura normală a mediului înconjurător pentru durata minimă de priză specificată de către producător.

2.4.1.1.3 Supunerea la încărcări repetate

Ancora cu injecţie este supusă la 1 x 105 cicluri de încărcări cu o frecvenţă maximă de aproximativ 6 Hz. După încheierea ciclurilor de încărcări, ancora va fi descărcată de sarcină, se va măsura deplasarea şi se va efectua o încercare la tracţiune în conformitate cu Anexa A. Detaliile încercărilor sunt descrise în Anexa A, 5.6.

2.4.1.1.4 Încărcarea continuă

Încercarea se efectuează la temperatura normală (T = + 210C) pentru domeniul de temperaturi (Ta), (Tb) şi (Tc) şi la temperatură maximă constantă pentru domeniul de temperaturi (Tb) şi (Tc) [T = + 500C pentru domeniul de temperaturi b)]. Ancora va fi montată la temperatura normală fiind supusă unei solicitări la tracţiune (continue).

La finalizarea încercării la încărcare de lungă durată ancora va fi descărcată de sarcină, se va măsura deplasarea şi imediat după descărcarea de sarcină se va efectua o încercare la tracţiune. Detaliile încercărilor sunt descrise în Anexa A, A.5.7.

2.4.1.1.5 Momentul maxim de torsiune

Momentul de torsiune se va măsura cu un traductor calibrat pentru momentul de torsiune. Momentul de torsiune va fi mărit până la ruperea ancorei cu injecţie. Detaliile încercărilor sunt descrise în Anexa A, A.5.8.

2.4.1.1.6 Funcţionarea în condiţii de îngheţ / dezgheţ

În general, încercările se efectuează pentru ancorele cu injecţie în condiţii de exploatare numai în substrat umed. Încercările se efectuează pentru materialul de bază rezistent la îngheţ / dezgheţ. Încercările se pot efectua şi pentru betonul rezistent la îngheţ – dezgheţ C50/60; în acest caz se cer şi încercările de referinţă corespunzătoare pentru beton în condiţii normale. Deplasările vor fi măsurate în cursul ciclurilor de temperaturi. După finalizarea a 50 de cicluri, se efectuează o încercare la tracţiune la temperatura normală a mediului înconjurător. Detaliile încercărilor sunt descrise în Anexa A, A.5.9.

ETAG 029 14

2.4.1.2 Încercările pentru evaluarea condiţiilor de exploatare admisibile

Încercările pot fi efectuate pe elemente independente pentru zidărie sau într-un perete. Dacă încercările se efectuează într-un perete, grosimea rosturilor va fi de circa 10 mm, iar rosturile vor fi umplute complet cu mortar din clasa de rezistenţă M2.5 la o rezistenţă ≤ 5 N/mm2. Dacă încercările au fost efectuate în pereţi cu un mortar a cărui rezistenţă este mai mare de M2.5, atunci rezistenţa minimă a mortarului va fi precizată în agrement. Blocurile de încercare realizate din beton celular autoclavizat (BCA) pot fi lipite cu adeziv. Pereţii pot fi uşor pretensionaţi pe direcţie verticală pentru a permite manipularea şi transportul.

În vederea determinării condiţiilor de exploatare admisibile, se vor efectua încercările prezentate în Tabelul 2.4.2. Dacă producătorul pune la dispoziţie informaţiile existente, iar raportul privind încercările corespunzătoare conţine toate datele relevante, în acest caz Organismul de Agrement Tehnic poate reduce numărul încercărilor privind condiţiile admisibile de exploatare folosind informaţiile existente. Cu toate acestea, raportul va fi luat în considerare la evaluare numai dacă rezultatele corespund rezultatelor încercărilor Organismului de Agrement Tehnic.

Toate încercările pentru determinarea condiţiilor de exploatare admisibile vor fi efectuate, în conformitate cu Anexa A, pe materialul de bază pentru care este destinată a fi utilizată ancora cu injecţie la temperatura normală a mediului înconjurător (+ 210C ± 30C). Golurile de perforare vor fi obţinute utilizând burghiuri late dcut,m.

Distanţa minimă faţă de margine cmin şi distanţa minimă între axele ancorelor smin vor fi specificate de către producător şi vor fi confirmate prin încercările corespunzătoare.

Rezistenţele caracteristice determinate în vederea agrementului sunt valabile numai pentru cărămizile şi blocurile care sunt utilizate la încercările care privesc materialul de bază (zidărie sau beton celular), dimensiunea elementelor, rezistenţa la compresiune şi configuraţia golurilor. De aceea, în raportul asupra încercării şi în agrement trebuie să se prezinte următoarele informaţii:Materialul de bază, dimensiunea elementelor pentru zidărie, rezistenţa normalizată la compresiune; volumul tuturor golurilor (% din volumul brut); volumul unui gol (% din volumul brut); grosimea minimă pereţi interiori + pereţi exteriori de la o faţă la alta; grosimea combinată pereţi interiori + pereţi exteriori de la un capăt la altul (% din lăţimea totală); încadrarea într-un grup din Tabelul 3.1 din EC 06 [6]. În ceea ce priveşte specificarea diferitelor elemente pentru zidărie, pot fi luate ca referinţă standardele EN 771-1 la 5:2003 + A1:2005 [2].

Rezistenţa caracteristică a ancorei poate fi determinată prin “încercări pe şantier” (in situ) în conformitate cu Anexa B, în cazul în care ancora posedă agrement cuprinzând valorile caracteristice ale materialului de bază similar cu cel existent în respectivele lucrări de construcţie. În plus, încercările pe şantier destinate aplicării la zidăria cu cărămizi pline sunt posibile numai dacă ancora cu injecţie are agrement de utilizare la zidăria cu cărămizi pline, iar încercările pe şantier destinate aplicării la zidăria din cărămizi cu goluri sau la zidăria perforată sunt posibile numai dacă ancora cu injecţie posedă agrement de utilizare la zidăria din cărămizi cu goluri sau la zidăria perforată.

Tabelul 2.4.2 Încercări pentru condiţiile de exploatare admisibile în cazul ancorelor cu injecţie destinate utilizării în zidărie

1 2 3 4 5 6 7Scopul încercării Direcţia

încărcăriiDistanţele Grosimea

elementuluih

Observaţii Numărul încercărilor

(2)

Procedura de

încercare descrisă în Anexa A

1 Încercări de referinţă la tracţiune pentru încercările privind

N s > scr,Nc > ccr,N

≥ hmin Încercare cu ancore independente

5 5 5 Anexa A, A.5.1

ETAG 029 15

adecvarea la utilizare (1)

2 Rezistenţa caracteristică la tracţiune neinfluenţată de distanţa faţă de margine şi de distanţa între ancore (2)

N s > scr,N (4)c > ccr,N

≥ hmin Încercare cu ancore independente

5 5 5 Anexa A, A.5.2

3 Rezistenţa caracteristică la forfecare neinfluenţată de distanţa faţă de margine şi de distanţa între ancore (2)

V s > scr,Nc > ccr,N

≥ hmin Încercare cu ancore indepedente

5 5 5 Anexa A, A 5.3

4 Distanţa minimă faţă de margine pentru rezistenţa caracteristică la tracţiune (3)

N s > sminc = cmin

= hmin Încercare cu ancore independente

5 5 5 Anexa A

Note la Tabelul 2.4.2

(1) Încercări de referinţă la tracţiune pentru determinarea rezultatelor încercărilor pentru adecvarea la de utilizare. Acestea vor trebui să fie efectuate pe elemente pentru zidărie similare în ceea ce priveşte materialul de bază, dimensiunea elementelor, iar rezistenţa la compresiune trebuie să fie similară cu cea de la încercările corespunzătoare privind adecvarea la utilizare. Rezultatele încercărilor de referinţă pot fi luate în considerare şi la evaluarea rezistenţei caracteristice a ancorelor.

(2) Încercările vor fi efectuate în poziţia cea mai nefavorabilă a zidăriei din cărămizi cu goluri sau perforate, care conduc la rezistenţa caracteristică cea mai redusă a ancorei

(3) Încercări la tracţiune pe ancore independente în apropierea marginii libere a peretelui pentru a determina rezistenţa caracteristică în funcţie de distanţa minimă faţă de margine cmin

Această încercare poate fi omisă, dacă distanţele minime faţă de margine şi distanţele între axele ancorelor sunt mai mari decât valorile următoare:

smin = cmin = ≥ 50mm ≥ 3 d0 pentru materialul fără golurismin = cmin = ≥ 100mm ≥ 6 d0 pentru materialul cu goluri

(4) Pentru poziţionarea unui grup de două sau patru ancore cu injecţie pot fi utilizate următoarele distanţe între ancore:

- pentru ancorajele în zidărie din cărămizi pline şi beton celular autoclavizat (BCA) scr,N = 20d - pentru ancorajele în zidărie din cărămizi cu goluri sau perforate scr,N = lunit

lunit = dat în agrement (lungimea elementului pentru zidărie folosit la încercări)

Distanţa între axele ancorelor scr,N poate fi evaluată prin încercări corespunzătoare pe un grup de două ancore având scr,test

s cr,N = va fi dată în agrement (distanţa între un grup de ancore în cursul încercărilor)

2.4.2 Metoda de evaluare şi de apreciere (Generalităţi)

Această sub-clauză detaliază evaluarea şi aprecierea ancorelor cu injecţie în ceea ce priveşte utilizarea preconizată, aplicând metodele de verificare de la secţiunea 2.4.1.

ETAG 029 16

(a) Fractilul de 5% al încărcărilor la starea limită ultimă de rezistenţă

Fractilul de 5% al încărcărilor la starea limită ultimă de rezistenţă măsurate în cadrul unei serii de încercări va trebui să fie calculată în conformitate cu procedeele statistice pentru un nivel de încredere de 90%. Dacă nu se efectuează o verificare de precizie, se va presupune o distribuţie normală şi o abatere standard necunoscută a eşantionului.

F5% = (1 - ks . v) (2.4.1) Ex..: n = 5 încercări: ks = 3,40

n = 10 încercări: ks = 2,57

(b) Ajustarea încărcărilor la starea limită ultimă de rezistenţă pentru a ţine seama de rezistenţa zidăriei şi a oţelului

Rezistenţa elementului pentru zidărie

În unele cazuri poate fi necesară ajustarea rezultatelor unei serii de încercări pentru a le corela cu rezistenţa unui element pentru zidărie diferită de cea a elementului de încercare.În cazul ruperii elementului pentru zidărie, această ajustare va fi efectuată în conformitate cu Ecuaţia (2.4.2):

FRu(fb) = F (2.4.2)

unde:

FRu (fb) = încărcarea de rupere la rezistenţa la compresiune a elementului pentru zidărie fb

α = 0,5 în cazul elementelor pentru zidărie din argilă sau beton şi elementul fără goluri din silico-calcar

α = 0,75 în cazul elementelor perforate pentru zidărie de silico-calcar (în acest sens domeniul de rezistenţă a elementului la încercări este limitat la ± 100% din rezistenţa caracteristică a elementului (valoarea nominală))

În cazul ruperii la smulgere, se va stabili influenţa rezistenţei elementului pentru zidărie asupra încărcării de rupere. În absenţa unor informaţii mai pertinente, Ecuaţia (2.4.2) poate fi utilizată ca aproximare.

Rezistenţa blocurilor din beton celular autoclavizat

Aspecte generale:Rezultatele încercărilor vor fi ajustate în ceea ce priveşte rezistenţa la compresiune şi densitatea în stare uscată.

Rezistenţa la compresiune:În cazul blocurilor din beton celular autoclavizat rezistenţa caracteristică la compresiune va fi determinată din valoarea declarată a rezistenţei la compresiune în conformitate cu standardul EN 771-4:2003 + A1:2005 utilizând un coeficient de 0,9

fck = 0,9 fc,decl

Densitatea în stare uscată:Ca valori de referinţă ale densităţii în stare uscată, în cazul betonului celular autoclavizat cu rezistenţă mare şi mică vor fi utilizate următoarele valori minime ale densităţii în stare uscată în vederea ajustării rezultatelor încercărilor:

BCA 2: ρmin = 350 kg/m3

BCA 7: ρmin = 650 kg/m3

Ajustarea rezultatelor încercărilor:

ETAG 029 17

Rezultatele încercărilor obţinute pentru betonul celular autoclavizat (BCA) cu rezistenţă mare şi mică vor fi ajustate utilizând următoarea Ecuaţie:

F (2.4.3)

Din ecuaţia de mai sus, se va obţine fractilul de 5% corespunzător încărcării la starea limită ultimă de rezistenţă.Încărcarea caracteristică la starea limită ultimă (încărcarea de rupere) pentru rezistenţa diferită a betonului celular autoclavizat: Pentru rezistenţa cuprinsă între rezistenţa mică şi rezistenţa mare a betonului celular autoclavizat încărcările de rupere caracteristice vor fi determinate prin interpolarea liniară a rezultatelor ajustate ale încercărilor.

Rezistenţa oţelului:

În cazul ruperii oţelului, forţa de rupere va fi ajustată la rezistenţa nominală a oţelului cu ajutorul Ecuaţiei (2.4.4)

(2.4.4)

unde:FRu(fuk) = forţa de rupere corespunzătoare rezistenţei nominale de rupere a oţelului

(c) Pentru toate încercările trebuie să fie satisfăcute următoarele criterii:

(1) Curbele încărcare-deplasare vor indica o creştere constantă (vezi Figura 2.4); nu este permisă alunecarea necontrolată a ancorelor cu injecţie.

Alunecarea necontrolată apare atunci când mortarul împreună cu piesa încastrată sunt smulse din gaura perforată (deoarece în acest caz comportarea la deplasarea datorată încărcării depinde în mare măsură de neregularităţile găurii perforate). Încărcarea corespunzătoare în momentul declanşării alunecării necontrolate este denumită încărcare la pierderea aderenţei Nu,adh. Pentru îndeplinirea cerinţei legată de curbele încărcare- deplasare la alunecarea necontrolată se va efectua următoarea evaluare:

Valuarea Nu,adh va fi calculată pentru fiecare încercare pe baza curbei măsurate încărcare-deplasare. În general, încărcarea la pierderea aderenţei se caracterizează printr-o modificare semnificativă a rigidităţii, vezi Figura 2.4 a. Dacă modificarea rigidităţii la o încărcare definită nu este atât de evidentă ex. rigiditatea scade uşor, atunci încărcarea la pierderea aderenţei va fi evaluată astfel: 1) Calculaţi tangenta la curba încărcare-deplasare la o încărcare de 0,3 Nu (Nu = încărcarea maximă în cadrul încercării). În general, rigiditatea tangentă poate fi considerată ca fiind rigiditatea secantă între punctele 0/0 şi 0,3 Nu/δ0,3 (δ0,3 = deplasarea la N = 0,3 Nu).2) Împărţiţi rigiditatea tangentă cu un factor de 1,5.3) Trasaţi o linie prin punctul 0/0 cu rigiditatea, aşa cum a fost calculată la punctul 2).4) Punctul de intersecţie între această linie şi curba încărcare-deplasare dă încărcarea Nu,adh la care aderenţa cedează, vezi Figura 2.4 b.În cazul în care pe curba încărcare-deplasare există un vârf la stânga acestei linii, care este mai sus decât încărcarea la intersecţie, atunci Nu,adh este considerat ca fiind încărcarea maximă, vezi Figura 2.4 c.În cazul în care la început există o curbă încărcare-deplasare foarte rigidă (δ0,3 ≤ 0,05 ) atunci trasarea liniei pentru calcul poate fi mutată spre punctul (0,3 Nu/δ0,3), vezi Figura 2.4 d.

Pentru toate încercările, coeficientul α1 va fi calculat conform Ecuaţiei (2.4.5):

(2.4.5)

ETAG 029 18

Nu,adh = încărcarea la piederea aderenţei aşa cum a fost definită mai sus NRk,p = rezistenţa caracteristică la ruperea prin smulgere dată în agrement = 1,3 = coeficient de siguranţă parţială dat în agrement

Valoarea minimă a coeficientului α1 din toate încercările este decisiv. Dacă valoarea lui α1 este mai mică decât 1,0, atunci rezistenţa caracteristică NRk,p va fi redusă conform secţiunii 2.4.2.2.3.

Evaluarea încărcării la pierderea aderenţei nu se cere atunci când pierderea acesteia apare între mortar şi elementul încastrat pe toată lungimea încastrării (vezi definiţia alunecării necontrolate). În acest caz, coeficientul α1 poate fi considerat ca având valoarea 1,0.

ETAG 029 19

a) încărcarea la pierderea aderenţei prin b) evaluarea încărcării la pierderea aderenţei modificarea semnificativă a rigidităţii

c) evaluarea încărcării la pierderea aderenţei d) evaluarea încărcării la pierderea aderenţei

Figura 2.4 - Exemple de curbe de încărcare-deplasare

(2) În general, în fiecare serie de încercări, coeficientul de variaţie a încărcării la starea limită ultimă de rezistenţă va fi mai mic decât v = 30% la încercările privind adecvarea la utilizare şi v = 20% la încercările privind condiţiile de serviciu admisibile

În cazul în care coeficientul de variaţie a încărcării la starea limită ultimă de rezistenţă de la încercarea privind adecvarea la utilizare este mai mare de 30%, atunci se va lua în considerare următoarea valoare a lui αv:

(2.4.6)

Dacă coeficientul de variaţie a încărcării de rupere la încercarea privind condiţiile de serviciu admisibile este mai mare decât 20%, atunci se va lua în considerare următoarea valoare a lui αv:

ETAG 029 20

(2.4.7)

2.4.2.1 Alte criterii valabile pentru încercările privind adecvarea la utilizare

La încercările privind adecvarea la utilizare, factorul α va fi mai mare decât valoarea dată în Tabelul 2.4.1:

α = valoare mai mică decât (2.4.8)

şi (2.4.9)

unde:

= valoarea medie sau fractilul de 5% al încărcărilor de rupere de la o serie de încercări

= valoarea medie sau fractilul de 5% al încărcărilor de rupere de la încercările de referinţă. Încercările de referinţă trebuie să fie efectuate pe elemente pentru zidărie similare în ceea

ce priveşte materialul de bază, dimensiunea elementelor şi rezistenţa la compresiune ca în cazul încercărilor privind adecvarea la utilizare.

Ecuaţia (2.4.9) se bazează pe serii de încercări cu un număr comparabil de rezultate ale încercărilor în ambele serii. Dacă numărul de încercări de la două serii este foarte diferit, atunci Ecuaţia (2.4.9) poate fi omisă, dacă coeficientul de variaţie a seriei de încercări este mai mic sau egal cu coeficientul de variaţie a seriei de încercări de referinţă sau dacă coeficientul de variaţie de la încercările privind adecvarea la utilizare este v ≤ 15 %.Dacă criteriile pentru valoarea cerută a lui α (vezi Tabelul 2.4.1) nu sunt satisfăcute într-o serie de încercări, atunci se va calcula factorul α2.

(2.4.10)

unde:α = cea mai mică valoare conform Ecuaţiei (2.4.8 sau 2.4.9) din seria de încercărireq. α = valoarea cerută a lui α conform Tabelului 2.4.1

2.4.2.1.1 Montajul pe substrat uscat sau umed

Valoarea cerută din încercări a lui α este ≤ 0,8. Dacă nu sunt îndeplinite cerinţele privind valoarea lui α, se va calcula valoarea lui α2 conform Ecuaţiei (2.4.10).

2.4.2.1.2 Influenţa temperaturii asupra rezistenţelor caracteristice

a) Efectul creşterii temperaturii

Valoarea cerută a lui α pentru încercările la temperatură maximă de lungă durată este:- req.α ≥ 1,0 pentru domeniile de temperaturi (Tb) (T=+ 50°C) şi (Tc) (0,6T1 la 1,0T1, selectate de către producător)

Valorile cerute ale lui α la temperatură maximă de scurtă durată sunt: - req.α ≥ 0,8 conform rezultatelor obţinute la temperatură maximă de lungă durată

ETAG 029 21

(24°C pentru domeniul de temperaturi Ta)- req.α ≥ 0,8 conform rezultatelor obţinute la temperatură maximă de lungă durată (80°C pentru domeniul de temperaturi Tb)

- req.α ≥ 0,8 conform rezultatelor obţinute la temperatură maximă de lungă durată (T1 temperatura selectată de către producător pentru domeniul de temperaturi Tc)

Dacă cerinţele privind valoarea lui α nu sunt îndeplinite în încercările la temperatură maximă de lungă durată sau la temperatură maximă de scurtă durată, valoarea lui α2 va fi calculată conform Ecuaţiei (2.4.10).

b) Efectul temperaturii scăzute la montaj

Valoarea cerută a lui α pentru încercările la temperatura minimă de montaj este 1,0.

Dacă nu este îndeplinită această condiţie, atunci temperatura minimă de montaj va fi mărită, iar încercările la temperatura minimă de montaj vor fi repetate până când se îndeplineşte condiţia.

c) Durata minimă de priză la temperatura normală a mediului înconjurător

Încărcările medii de rupere şi fractilul de 5% al încărcărilor de rupere măsurate în încercări la temperatura normală a mediului înconjurător şi pe durata minimă corespunzătoare de priză vor fi de cel puţin 0,9 ori mai mari decât valorile măsurate în încercările de referinţă pentru o “durată lungă de priză” de la încercările privind condiţiile de exploatare admisibile. “Durata lungă de priză” reprezintă durata maximă de priză utilizată în mod normal în încercările privind condiţiile de exploatare admisibile (24 ore pentru răşini, 14 zile pentru mortaruri).

Dacă această condiţie nu este îndeplinită, atunci durata minimă de priză la temperatura normală a mediului înconjurător va fi mărită, iar încercările corespunzătoare vor fi repetate sau rezistenţa caracteristică la ruperea prin smulgere dată în Agrementul Tehnic European se va reduce conform Ecuaţiei 2.4.10.

2.4.2.1.3 Încărcări repetate

Creşterea deplasărilor în cursul ciclului de încărcări se va stabiliza în aşa fel încât va indica că ruperea nu se mai poate produce după câteva cicluri suplimentare. Această condiţie poate fi considerată ca fiind îndeplinită, dacă deplasările post-ciclu la valoarea maximă a lui N a încercării sunt mai reduse decât valoarea medie a deplasărilor, care depăşesc rezistenţa la frecare de la încercările de referinţă.Dacă condiţia de mai sus privind deplasarea nu este îndeplinită, încercările vor fi repetate la o încărcare maximă mai mică (max N) până când se îndeplineşte condiţia. Apoi, rezistenţa caracteristică NRk va fi redusă cu un factor max N (aplicat) / max N (cerut).Valoarea cerută a lui α pentru încercările la smulgere, care urmează încărcării ciclice, este 1,0. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, valoarea lui α2 va fi calculată conform Ecuaţiei (2.4.10).

2.4.2.1.4 Încărcarea de lungă durată

Deplasările măsurate în cursul încercărilor trebuie să fie extrapolate conform Ecuaţiei (2.4.11) (metoda Findley) până la 50 de ani (încercări la temperatura normală a mediului înconjurător), sau până la 10 ani (încercări la temperatura maximă de lungă durată).Trasarea curbei va începe cu deplasarea măsurată după aproximativ 100 h.

s(t) = so + a · tb (2.4.11)

s0 = deplasarea iniţială sub acţiunea încărcării de lungă durată la temperatura t = 0 (măsurată imediat după aplicarea încărcării de lungă durată)

a, b = constantele (factorii de ajustare), evaluate cu ajutorul analizei de regresie a deformărilor măsurate în cursul încercărilor la încărcarea de lungă durată

Deplasările extrapolate vor fi mai mici decât valoarea medie a deplasărilor sub acţiunea încărcării la depăşirea rezistenţei la frecare de la încercările de referinţă.Dacă nu este îndeplinită aceast condiţie, încercările trebuie să fie repetate cu o încărcare mai mică N p

ETAG 029 22

până la îndeplinirea cerinţei, iar rezistenţa caracteristică va fi redusă cu un factor Np (aplicat) / Np (cerut).

Încărcările la rupere măsurate în încercările la smulgere, ulterioare încărcării de lungă durată, vor fi comparate cu încărcările la rupere măsurate la încercările de referinţă (încercările la încărcare de lungă durată la temperatură normală) sau la încercările privind adecvarea la utilizare la temperatură maximă de lungă durată (încercări la încărcare de lungă durată la temperatură maximă de lungă durată). Valoarea cerută a lui α este 0,9. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, valoarea lui α2 va fi calculată conform Ecuaţiei (2.4.10).

2.4.2.1.5 Momentul maxim de torsiune

Montajul ancorei cu injecţie se va face fără ruperea oţelului, rotit în golul de ancoraj, sau ruperea ancorajului.Această condiţie poate fi considerată ca fiind îndeplinită, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii. La fiecare încercare se va determina momentul maxim de torsiune Tu în timpul ruperii raportat la momentul montajului Tinst recomandat de către producător. Fractilul de 5% al raportului pentru toate încercările va fi cel puţin 2,1. Ajustarea la rezistenţa nominală a zidăriei poate fi omisă pentru aceste determinări.

2.4.2.1.6 Funcţionarea în condiţii de înghet / dezgheţ

Rata de creştere a deplasărilor va fi redusă pe măsura creşterii numărului de cicluri îngheţ / dezgheţ până la o valoarea egală cu zero.

2.4.2.2 Criterii pentru încercările privind condiţiile de lucru admisibile

2.4.2.2.1 Generalităţi

La toate încercările la tracţiune, cerinţa privind curbele de încărcare / deplasare va satisface cerinţele specificate în secţiunea 2.4.2 c(1). Cerinţele privind coeficientul de variaţie a încărcărilor la starea limită ultimă de rezistenţă sunt date în secţiunea 2.4.2 c (2).

2.4.2.2.2 Rezistenţa caracteristică a unei singure ancore pentru diferite condiţii

Rezistenţele caracteristice ale ancorei cu injecţie la diferitele moduri de rupere sub acţiunea încărcării la tracţiune şi la forfecare vor fi calculate prin încercări corespunzătoare pentru a obţine valorile cerute pentru metoda de proiectare conform Anexei C.

2.4.2.2.3 Rezistenţa caracteristică a unei singure ancore în Agrementul Tehnic European

Rezistenţele caracteristice ale ancorelor individuale fără efect determinat de distanţa faţă de margine şi de distanţă între ancore în condiţii de solicitare la tracţiune vor fi calculate după cum urmează:

NRk = NRk,0 ⋅ min1) (min α1 ; min α2, line 1,3,4,6 ) ⋅ min α2, line 2 ⋅ min α3 ⋅ min αV (2.4.12)

1) Se utilizează cea mai mică valoare α1 sau min α2, line 1,3,4,6 .

unde:

NRl,0 = rezistenţa caracteristică calculată pe baza rezultatelor încercărilor conform Tabelului 2.4.2, linia 2

min α1 = valoarea minimă a lui α1 (factorul de reducere de la comportarea la încărcare / deplasare) conform Ecuaţiei (2.4.5) de la toate încercările ((≤ 1,0)

min α2,line 2 = valoarea minimă a lui α2 (factorul de reducere de la încărcările limită ale încercărilor privind adecvarea pentru utilizare) conform Ecuaţiei (2.4.10) ale încercărilor privind adecvarea pentru utilizare conform Tabelului 2.4.1, lina 2 (temperatura) (≤ 1.0)

min α2, line 1,3,4,6 = valoarea minimă α2 (factorul de reducere de la încărcările limită ale încercărilor privind adecvarea pentru utilizare) conform Ecuaţiei (2.4.10) ale încercărilor privind adecvarea pentru utilizare conform Tabelului 2.4.1, linia 1, 3, 4 şi 6 (≤ 1.0)

ETAG 029 23

min αv = valoarea minimă a lui αV pentru a lua în considerare un coeficient de variaţie a încărcărilor la starea limită ultimă de rezistenţă la încercările privind adecvarea la utilizare şi condiţiile de lucru admisibile mai mare de 30% sau respectiv de 20%, Ecuaţiile (2.4.6) şi (2.4.7).

min α3 = valoarea minimă a lui α3 (factorul de reducere pentru comportarea la încercarea privind durabilitatea) conform Ecuaţiei (2.7.1) de la toate încercările (≤ 1,0)

Valoarea rezistenţei caracteristice FRk va fi rotunjită până la următoarele valori:0,3 / 0,4 / 0,5 / 0,6 / 0,75 / 0,9 / 1,2 / 1,5 / 2 / 2,5 / 3 / 3,5 / 4 / 4,5 / 5 / 6 / 7,5 / 9 kN

Rezistenţele caracteristice determinate pentru agrement sunt valabile numai pentru cărămizile şi blocurile care sunt utilizate la încercările privind materialul de bază, dimensiunea blocurilor, rezistenţa la compresiune şi configuraţia golurilor. Din acest motiv în raportul asupra încercărilor şi în agrement trebuie să fie incluse următoarele informaţii:Materialul de bază, dimensiunea blocurilor, rezistenţa normalizată la compresiune, volumul tuturor golurilor (% din volumul brut); volumul fiecărei gol (% din volumul brut); grosimea minimă pereţi interiori + pereţi exteriori de la o faţă la alta; grosimea combinată pereţi interiori + pereţi exteriori de la un capăt la altul (% din lăţimea totală); încadrarea într-un grup din Tabelul 3.1 din EC 06.

Rezistenţa caracteristică a ancorei cu injecţie poate fi determinată prin “încercări pe şantier” în conformitate cu Anexa B, dacă ancora posedă un agrement care cuprinde valori caracteristice pentru acelaşi tip de material de bază (ex. argilă, silico-calcar, agregate uşoare sau beton celular autoclavizat), aşa cum se găseşte în lucrările de construcţie. În plus, încercările pe şantier destinate zidăriei din cărămizi pline sunt posibile numai dacă ancora cu injecţie posedă agrement pentru utilizare în zidăria din cărămizi pline, iar încercările pe şantier destinate utilizării în zidăria din cărămizi cu goluri sau perforată sunt posibile numai dacă ancora metalică cu injecţie are agrement de utilizare în zidăria din cărămizi cu goluri sau perforată.

2.4.2.2.4 Comportarea la deplasareCa valoare minimă, deplasările de la încercările la tracţiune şi la forfecare de lungă şi scurtă durată vor fi date în agrement pentru o încărcare F, care corespunde valorii obţinute pe baza Ecuaţiei (2.4.13).

(2.4.13)

unde: FRk = rezistenţa caracteristică conform secţiunii 2.4.2.2.3 γF = 1,4 γ M = factorul parţial de siguranţă al materialului corespunzător

Deplasările de la încărcarea la tracţiune de scurtă durată (δNO) sunt evaluate din încercările pe ancore independente fără efect determinat de distanţa faţă de margine sau de distanţa între ancore, conform Tabelului 2.4.2, linia 2. Valoarea obţinută va corespunde fractilului de 95% la un nivel de încredere de 90%.Se poate presupune că deplasările de la încărcările la tracţiune de lungă durată δN∞ sunt egale cu 2,0 ori valoarea lui δNO .

Deplasările de la încărcarea la forfecare de scurtă durată (δV0) sunt calculate din încercările corespunzătoare la forfecare pe ancore independente. Valoarea obţinută va corespunde fractilului de 95% la un nivel de încredere de 90%. Deplasările de la încărcarea la forfecare de lungă durată δV∞ pot fi presupuse ca fiind egale cu de 1,5 ori valoarea lui δV0. La încărcarea la forfecare, deplasările ar putea creşte datorită unui gol între piesa de prindere şi ancoră. Influenţa acestui gol este luată în considerare la proiectare.

2.5 Metodele de verificare referitoare la siguraţa la foc (Cerinţele Esenţiale - ER 2)

ETAG 029 24

2.5.1 Reacţia la foc

Se presupune că părţile metalice ale ancorelor cu injecţie şi mortarul de ciment satisfac cerinţele pentru Clasa A1 de reacţie caracteristică la foc, în conformitate cu prevederile Deciziei CE 96/603/CE (modificată) fără a fi nevoie de încercare având în vedere menţionarea sa în lista din Decizia respectivă.

Materialul liant (mortar sintetic, mortar de ciment sau un amestec al celor două incluzând materiale de adaos şi / sau aditivi) este plasat între tija ancorei metalice şi gaura perforată în perete. Grosimea stratului de mortar este de circa 1 până la 2 mm, iar mortarul este materialul care face parte din Clasa A1, conform Deciziei CE 96/603/CE. De aceea, se poate considera că, în aplicaţia finală, materialul liant (mortar sintetic sau un amestec de mortar sintetic şi mortar de ciment) împreună cu ancora de injecţie nu contribuie în nici un fel la intensificarea focului sau la focul declanşat şi că acestea nu au nici o influenţă asupra pericolului de fum.

În contextul acestei aplicaţii a ancorajelor, materialul liant poate fi considerat că satisface cerinţele oricărei reacţii la foc.

2.5.2 Rezistenţa la foc

Clasificarea unei ancore sub aspectul rezistenţei la foc nu este posibilă. Adecvarea unei ancore cu injecţie destinată a fi utilizată într-un sistem, care se cere să ofere o clasă de rezistenţă specifică la foc, poate fi determinată prin trimitere la metoda de calcul simplificată conform secţiunii 2.2. şi la datele tabelare date în Raportul tehnic TR 020:2004 [7]. “Evaluarea ancorajelor în beton sub aspectul rezistenţei la foc”. Cu toate acestea, poate să apară smulgerea timpurie a ancorei, dat fiind faptul că reducerea rezistenţei mortarului de ciment la temperaturi mai mari poate fi decisivă. De aceea, rezistenţa caracteristică la ruperea prin smulgere a unui produs va fi determinată întotdeauna prin încercări la foc în conformitate cu secţiunea 2.3.1.2, precum şi prin metoda de proiectare simplificată conform secţiunii 2.2. În mod alternativ, performanţa la foc a oricărei ancore şi adecvarea acesteia pentru utilizare în aplicaţii, care presupun rezistenţă la foc, poate fi determinată utilizând procedeul de încercare detaliat în secţiunea 2.3. a prezentului Raport tehnic.

2.6 Metode de verificare privind igiena, sănătatea şi mediul (Cerinţele Esenţiale - ER 3)

Produsul trebuie să fie de aşa natură încât, atunci când este montat în conformitate cu prevederile corespunzătoare ale Statelor Membre, acesta să permită satisfacerea Cerinţelor Esenţiale (ER) 3 din Directiva privind produsele pentru construcţii, exprimate prin prevederile naţionale ale Statelor Membre şi, în mod special, să nu producă emisii de gaze toxice, particule sau radiaţii periculoase în mediul interior, şi nici să nu contamineze mediul exterior (aer, sol sau apă).

2.6.1 Metoda de verificare (Eliberarea de substanţe periculoase)

2.6.1.1 Prezenţa substanţelor periculoase în produs

Solicitantul agrementului va trimite o declaraţie scrisă care să precizeze dacă produsul conţine sau nu substanţe periculoase, în conformitate cu regulamentele naţionale şi europene, în cazul când şi dacă acest lucru este relevant în Statele Membre de destinaţie, şi va trimite o listă cu aceste substanţe.

2.6.1.2 Conformitatea cu reglementările în vigoare

În cazul în care produsul conţine substanţe periculoase, conform declaraţiei de mai sus, agrementul va indica metoda(ele) care a(au) fost folosită(e) pentru demonstrarea conformităţii cu reglementările aplicabile în Statele Membre de destinaţie, în conformitate cu baza de date UE (metoda(ele) de evidenţiere a conţinutului sau a emisiei, după caz).

2.6.1.3 Aplicarea principiului precauţiei

Membrul EOTA are posibilitatea de a furniza celorlalţi membri, prin Secretarul General, o avertizare cu

ETAG 029 25

privire la astfel de substanţe, care sunt considerate, de către Autorităţile sanitare ale ţării sale, ca fiind periculoase în baza unor dovezi ştiinţifice solide, dar nu sunt încă reglementate. Se vor prezenta referinţe complete asupra acestor dovezi.

Odată convenite, aceste informaţii vor fi păstrate într-o bază de date EOTA, şi vor fi trimise serviciilor Comisiei.

Informaţiile conţinute în această bază de date EOTA vor fi comunicate oricărui solicitant de agrement.

Pe baza acestor informaţii, la cererea producătorului şi cu participarea Organismului de Agrementare, care a ridicat problema, ar putea fi elaborat un protocol de evaluare a produsului, în ceea ce priveşte substanţa respectivă.

2.6.2 Metoda de evaluare şi apreciere (Emisia de substanţe periculoase)

Produsul /kitul trebuie să se conformeze tuturor prevederilor naţionale şi europene în vigoare pentru utilizările pentru care produsul este introdus pe piaţă. Atenţia solicitantului trebuie să fie îndreptată asupra faptului că, pentru alte utilizări sau alte State Membre de destinaţie, pot exista alte cerinţe, care ar trebui să fie respectate. În ceea ce priveşte substanţele periculoase conţinute de un produs, dar neacoperite de agrement, se aplică opţiunea FPD (fără performanţă determinată).

2.7 Metode de verificare a durabilităţii

2.7.1 Metoda de verificare

2.7.1.1 Încercări pentru verificarea durabilităţii pieselor metalice (coroziunea)

Nu sunt necesare încercări speciale.

Se vor indica durabilitatea acoperirii piesei de metal, care asigură adecvarea pentru utilizare, şi se va indica comportarea la încărcare a ancorei. În plus, se va indica faptul că acoperirea nu influenţează în mod negativ durabilitatea materialului liant. În prezentul Ghid nu se pot indica condiţii speciale de încercare pentru verificarea durabilităţii acoperirii, deoarece acest lucru depinde de tipul acoperirii. Organismul de Agrementare responsabil va decide asupra încercărilor corespunzătoare. Zincările (electroplacare sau galvanizare la cald) nu trebuie să fie supuse încercărilor, dacă sunt utilizate în mediu interior uscat.

2.7.1.2 Încercări pentru verificarea durabilităţii matrialului liant

Durabilitatea materialului liant (excepţie face mortarul de ciment) va fi verificată prin încercări pe secţiuni subţiri (metoda petrografică). Prin intermediul încercărilor pe secţiuni subţiri se poate indica sensibilitatea ancorelor montate la expunerile în medii diferite. În general, încercările pe secţiuni subţiri vor fi efectuate în beton. Încercarea pe secţiuni subţiri este descrisă în detaliu în Anexa A, A.5.10.

Încercările pe secţiuni subţiri în lichid alcalin se cer numai pentru aplicaţiile din categoria de utilizări w/w în conformitate cu secţiunea 2.3.2.2, în cazul în care ancora cu injecţie este montată în:

- zidărie realizată din blocuri de beton cu greutate normală sau uşoară- rosturi de zidărie realizate din blocuri de argilă sau silico-calcar umplute cu mortar de ciment

necarbonatat

Încercările pe secţiuni subţiri pot fi omise în cazul aplicaţiilor la:

- zidărie realizată din blocuri de beton cu greutate normală sau uşoară, dacă rezistenţa caracteristică se calculează conform Ecuaţiei (2.4.12) la α3 = 0,3

- rosturile blocurilor de zidărie realizate din argilă sau silico-calcar umplute cu mortar de ciment, dacă rezistenţa caracteristică a ancorei pentru blocul de zidărie corespunzător, dată în Agrementul Tehnic European, este NRk ≤ NRk (blocul de beton), unde valoarea lui NRk

ETAG 029 26

(blocul de beton) este calculată conform Ecuaţiei (2.4.12), unde α3 = 0,5 sau dacă mortarul este carbonatat pe adâncimea de încastrare a ancoreiSe poate considera că mortarul este carbonatat, dacă structura este suficient de veche (ex. ≥ 15 ani)

2.7.2 Metoda de evaluare şi de apreciere

2.7.2.1 Durabilitatea pieselor metalice

Evaluarea / încercarea rezistenţei la coroziune va depinde de specificaţia legată de utilizarea ancorei cu injecţie. Nu sunt necesare alte dovezi în sprijinul ideii că nu va apărea coroziunea, dacă piesele de oţel ale ancorei metalice cu injecţie sunt protejate împotriva coroziunii, aşa cum se precizează mai jos:

Ancorele cu injecţie destinate utilizării în structuri expuse unui mediu interior uscat:Nu este necesară o protecţie specială împotriva coroziunii la piesele din oţel, sub forma acoperirilor aplicate pentru prevenirea coroziunii pe perioada depozitării, anterior utilizării, şi pentru asigurarea unei exploatări corespunzătoare (ex. o zincare la o grosime maximă de 5 microni este considerată suficientă).

Ancorele cu injecţie destinate utilizării în structuri expuse la intemperii sau expuse la interior unor medii permanent umede:

Piesele metalice ale ancorelor vor fi realizate din marca de oţel inoxidabil corespunzătoare. Marca de oţel inoxidabil, adecvată diferitelor medii de serviciu (marin, industrial, etc.), va corespunde normelor în vigoare. Marca de oţel A4 din standardul ISO 3506-1 şi 2:2009 [4] sau marca echivalentă pot fi utilizate în mediu interior şi exterior sau în alte condiţii de mediu, în cazul în care nu există condiţii de mediu deosebit de agresive.

Ancorele cu injecţie destinate utilizării în structuri expuse intemperiilor sau în mediu interior umed sau în condiţii de mediu deosebit de agresive:

Dacă ancora urmează să fie utilizată în condiţii de lucru deosebit de agresive cum ar fi imersiunea permanentă sau alternativă în apă de mare sau în zona udată de apa de mare, în atmosfera cu clor a bazinelor interioare de înnot sau în atmosfera deosebit de poluată chimic (ex. instalaţii de desulfurare sau în tunelurile rutiere, unde se folosesc materiale de dejivrare) se poate utiliza material din oţel inoxidabil marca 1.4529, 1.4565 şi 1.4547 în conformitate cu standardul EN 10088-3:2009 [5].

În cazul în care se specifică o formă de protecţie (material sau acoperire), alta decât cele menţionate mai sus, va fi necesar să se furnizeze dovezi în sprijinul eficacităţii acesteia în condiţiile de exploatare definite; ţinând cont de agresivitatea condiţiilor avute în vedere.Dacă ancora implică utilizarea de metale diferite, acestea vor fi compatibile electrolitic între ele. În condiţii uscate la interior, oţelul-carbon este compatibil cu fonta maleabilă.Evaluarea durabilităţii acoperirilor se bazează pe tipul de acoperire şi pe condiţiile de utilizare preconizate (ex. condiţii uscate la interior sau la exterior).

2.7.2.2 Durabilitatea materialului liant

La încercările pe secţiuni subţiri (slice tests) conform Anexei A, A.5.10 se va indica că rezistenţa la alunecare a secţiunilor subţiri în mediu lichid alcalin şi în mediu sulfuros este cel puţin la fel de bună ca şi rezistenţa la alunecare de la încercările comparative efectuate pe secţiunile subţiri depozitate în condiţii normale.

Pentru a demonstra conformitatea cu această cerinţă a încercărilor pe secţiuni subţiri, factorul α3 va fi calculat conform Ecuaţiei (2.7.1).

(2.7.1)

min τum (depozitat) = rezistenţa minimă medie la alunecare a secţiunilor subţiri depozitate în medii diferite

ETAG 029 27

τum, uscat = rezistenţa medie la alunecare de la încercările comparative pe secţiunile subţiri depozitate în condiţii normale

Rezistenţa la alunecare de la încercările pe secţiuni subţiri va fi calculată conform Ecuaţiei (2.7.2).

= (2.7.2)

Nu = încărcarea maximă măsuratăd = diametrul piesei încastratehsl = grosimea secţiunii subţiri, valorile măsurate

Dacă valoarea lui α3 este mai mică decât 1,0 în cazul încercărilor în lichid alcalin şi decât 0,9 pentru încercări în atmosferă sulfuroasă, atunci rezistenţa caracteristică NRk va fi redusă conform secţiunii 2.4.2.2.3.

Observaţie:Încecările pe secţiuni subţiri în mediu alcalin sunt necesare numai pentru aplicaţiile din categoria de utilizare w/w în conformitate cu secţiunea 2.3.2.2, dacă ancora cu injecţie este montată în

- zidărie din blocuri de beton cu greutate normală sau beton uşor- rosturi de zidărie realizate din blocuri de argilă sau silico-calcar umplute cu mortar de ciment necarbonatat

Încercările pe secţiuni subţiri pot fi omise în cazul aplicaţiilor la

- zidăria realizată din blocuri de beton cu greutate normală sau beton uşor, dacă rezistenţa caracteristică se calculează conform Ecuaţiei (2.4.12) în care α3 = 0,3

- la rosturile dintre blocurile de zidărie realizate din argilă sau silico-calcar umplute cu mortar de ciment, dacă rezistenţa caracteristică a ancorei pentru blocul de zidărie corespunzător, dată în Agrementul Tehnic European, este NRk ≤ NRk (bloc de beton ), unde valoarea NRk

(blocul de beton) este calculată conform Ecuaţiei (2.4.12) unde α3 = 0,5 sau mortarul este carbonatat pe adâncimea de încastrare a ancorei.Se poate presupune că mortarul este carbonatat, dacă structura este suficient de veche (ex. ≥ 15 ani)

3 EVALUAREA ŞI ATESTAREA CONFORMITĂŢII ŞI MARCAJUL CE

3.1 Sistemul de atestare a conformităţii

În conformitate cu comunicarea Comisiei Europene, sistemul de atestare a conformităţii, instituit prin Decizia Comisiei 97/177/CE din data de 17 februarie 1997, publicată în Jurnalul Oficial JO L 073 din 14 martie 1997, este prezentat în Tabelul 3.1.

Tabelul 3.1 Sistemul de atestare a conformităţii aplicabil “Ancorelor metalice cu injecţie destinate utilizării în zidării”

Produs Utilizarea preconizată Nivel(e) sau clasă(e)

Sistemul de atestare a conformităţii

Ancore metalice cu Pentru fixarea şi/sau sprijinirea

ETAG 029 28

injecţie destinate utilizării în zidării

zidăriei, a elementelor de construcţie (care contribuie la stabilitatea

lucrărilor) sau a structurilor grele

1

Sistemul de atestare a conformităţii la care se face referire mai sus este definit astfel:

Sistemul 1: Certificarea conformităţii produsului de către un organism de certificare notificat pe baza:(a) Sarcinilor producătorului:

(1) - controlul producţiei în fabrică(2) - încercarea epruvetelor prelevate în fabrică de către producător în conformitate cu planul

de încercări prestabilit;(b) Sarcinile pentru organismul notificat:

(3) - încercarea iniţială de tip a produsului;(4) - inspecţia iniţială a fabricii şi a controlului producţiei în fabrică;(5) - supravegherea continuă, evaluarea şi aprobarea controlului producţiei în fabrică.

3.2 Sarcinile şi responsabilităţile producătorului şi ale organismului notificat

3.2.1 Sarcinile producătorului

Elementele de bază ale acţiunilor care trebuie să fie întreprinse de către producătorul “Ancorelor metalice cu injecţie destinate utilizării în zidării” în cadrul procedurii de atestare a conformităţii sunt date în Tabelul 3.2.Tabelul 3.2 reprezintă doar un exemplu; planul de control depinde de procesul de fabricaţie individual şi trebuie să fie stabilit între organismul notificat şi producător pentru fiecare produs în parte.

Tabelul 3.2 – Planul de control pentru producător; elementele de bază

Nr. Subiectul / tipul de control Metoda de încercare sau

control

Criterii, dacă este cazul

Numărul minim

de epruvete

Frecvenţa minimă a controlului

(1) (2) (3) (4) (5) (6)Controlul producţiei în fabrică

[inclusiv încercarea epruvetelor în conformitate cu planul de încercări prestabilit]1 Piesa metalică / dimensiuni şi

toleranţeMăsurare sau vizual

Stabilite în planul de control

3 Fiecare schimb de tură sau 8 ore de producţie per maşină

2 Piesa de metal /proprietăţi material ex. Rezistenţa la rupere sau duritatea, limita de elasticitate, alungirea la rupere

Ex. Încercarea rezistenţei la rupere, încercarea de duritate Brinell sau Vickers

Stabilite în planul de control

3 Fiecare schimb de tură sau 8 ore de producţie per maşină

3 Piesa de metal / acoperirea Măsurarea grosimii

Stabilite în planul de control

3 Fiecare schimb de tură sau 8 ore de producţie per maşină

4 Mortar / componente / masă masa Stabilite în planul de control

3 Fiecare schimb de tură sau 8

ETAG 029 29

ore de producţie per maşină

5 Mortar / stare Stabilite în planul de control

2 Fiecare schimb de tură sau 8 ore de producţie per maşină

6 Mortar / densitate Stabilite în planul de control

2 Fiecare schimb de tură sau 8 ore de producţie per maşină

7 Mortar / viscozitate Stabilite în planul de control

2 Fiecare schimb de tură sau 8 ore de producţie per maşină

8 Amprenta pentru liant fiecare lot

3.2.2 Sarcinile organismului notificat

Elementele principale ale acţiunilor care trebuie să fie desfăşurate de către organismele notificate în cadrul procedurii de atestare a conformităţii pentru “Ancorele metalice cu injecţie destinate utilizării în zidării” sunt prezentate în Tabelul 3.3.

Tabelul 3.3 – Planul de control pentru organismele notificate; elementele cheie

Nr. Subiectul / tipul de control Metoda de încercare sau

control

Criterii, dacă este cazul

Numărul minim de epruvete

Frecvenţa minimă de

control(1) (2) (3) (4) (5) (6)

Încercarea iniţială de tip a produsului (ITT)1 Încercarea iniţială de tip va fi

disponibilă ca parte a evaluării cerute pentru emiterea Agrementelor Tenice Europene, dacă nu există schimbări în linia de producţie sau în fabrica producătoare.În aceste cazuri, Încercarea Iniţială de Tip (ITT) trebuie să fie convenită între Organismul de Agrement şi organismul notificat.

- - -

Inspecţia iniţială a locului de producţie şi a controlului producţiei în fabrică (FPC)2 Confirmă că controlul producţiei în

fabrică împreună cu personalul şi cu echipamentele sunt corespunzătoare pentru asigurarea unei fabricaţii continue şi ordonate a ancorelor cu injecţie.

-Stabilite în planul de control

- 1

Supravegherea, aprecierea şi evaluarea continuă a controlului producţiei în fabrică (FPC)3 Verificarea faptului că procesul de

fabricaţie automatizat specificat şi controlul producţiei în fabrică se menţin, ţinând cont de planul de control.

-

Stabilite în planul de control - 1/an

ETAG 029 30

3.3 Marcajul CE şi informaţiile însoţitoare

În conformitate cu Directiva Consiliului 93/68/CEE marcajul CE constă din literele “CE” în forma prezentată în Directivă, urmate de numărul de identificare al organismului de certificare notificat.

Eticheta de pe ambalaj sau documentul de livrare care însoţeşte produsul va conţine marcajul CE împreună cu următoarele informaţii:

- numele şi adresa producătorului (persoană juridică responsabilă de fabricaţie)- ultimele două cifre ale anului în care s-a ataşat marcajul CE- numărul certificatului de conformitate pentru produs,- numărul Agrementului Tehnic European- numărul Ghidului de Agrement Tehnic European- dimensiunea ancorei

- categoria de utilizări

Exemplu de marcaj CE şi informaţiile care însoţesc marcajul:

Literele «CE »

Numărul de identificare al organismului de certificare notificat

Numele şi adresa producătorului (persoană juridică care răspunde de fabricaţie

Ultimele două cifre ale anului aplicării marcajului CE

Numărul certificatului de conformitate CE

Numărul Agrementului Tehnic EuropeanNumărul ETAGdimensiunea / categoria de utilizări

3.4 Marcajul produsului

Fiecare ancoră cu injecţie va fi clar identificată înainte de montaj1) şi va fi marcată cu:

- numele sau marca de identificare a producătorului- identitatea ancorelor cu injecţie (denumirea comercială)- utilizarea preconizată (utilizarea în funcţie de durabilitate, ex. o altă marcă pentru ancorele din

oţel inoxidabil pentru a le deosebi de ancorele care nu sunt din oţel inoxidabil). Utilizarea preconizată poate fi inclusă în identitatea ancorei cu injecţie.

- adâncimea minimă de ancoraj sau grosimea maximă admisibilă a elementului de prindere

- dacă o ancoră cu injecţie este destinată utilizării în mai mult de o adâncime de ancorare menţinând în acelaşi timp acelaşi diametru al filetului, adâncimile de ancorare disponibile şi utilizate vor fi accesibile după montajul ancorei cu injecţie.

1) pentru utilizarea tijelor standard comerciale, vezi secţiunea 4.3.

ETAG 029

1234

Orice companieStrada, oraşul,

Ţara 10

1234-CPD-0321

ETA-06/2135ETAG 029

M10 / Categoria de utilizări b,c şi w/w

31

4 PRESUPUNERI ÎN BAZA CĂRORA SE EVALUEAZĂ ADECVAREA PENTRU UTILIZAREA PRECONIZATĂ

4.1 Metoda de proiectare pentru ancoraje

Evaluarea ancorei cu injecţie se va face presupunând că se utilizează una dintre metodele de proiectare date în Anexa C. Cu toate acestea, dacă se va propune o metodă alternativă de proiectare, Organismul de Agrement va aprecia această metodă de proiectare şi relevanţa evaluării, în mod special relevanţa încercărilor care trebuie efectuate.

Se va face presupunerea că dimensionarea şi proiectarea ancorajelor se face pe baza considerentelor tehnice şi, în special, pe baza următoarelor considerente:

- elaborarea de note de calcul şi de desene verificabile în vederea determinării zidăriei relevante din zona ancorajului, încărcările care se transmit şi transmiterea acestora la reazemele structurii.

- luarea în considerare nu numai a încărcărilor directe, dar şi a încărcărilor suplimentare importante generate de limitarea deformării intrinseci (ex. contracţia) sau extrinseci (ex. prin variaţiile de temperatură) în ancora cu injecţie, în elementul de prindere sau în materialul de bază împreună cu verificarea distribuţiei încărcărilor în aceste structuri şi montaje.

4.2 Ambalarea, transportul, depozitarea produsului

Orice condiţii speciale de transport vor fi specificate în documentele însoţitoare.Orice condiţii speciale de depozitare vor fi specificate pe ambalaj, inclusiv:

Intervalele de temperatură de depozitare Restricţii cum ar fi păstrarea departe de orice sursă de căldură sau lumină naturală directă Data expirării

4.3 Montajul produsului în lucrări

Capacitatea portantă şi fiabilitatea ancorelor sunt, în mare măsură, afectate de modul de montaj al ancorelor cu injecţie. În consecinţă, instrucţiunile de montaj ale producătorului reprezintă o parte fundamentală a evaluării capacităţii de utilizare a unei ancore cu injecţie.

Prezentul ghid ia în considerare un grad rezonabil de imperfecţiune în ceea ce priveşte instalarea astfel că nu mai este necesar, în general, controlul pe şantier după montaj. Acest lucru presupune, totuşi, că se va evita producerea unor erori majore pe şantier, prin aplicarea instrucţiunilor şi instruirea corespunzătoare a instalatorilor şi diriginţilor de şantier. Ancora va fi utilizată numai aşa cum este furnizată de producător, fără modificarea componentelor ancorei. Se pot utiliza, de asemenea, şi tije filetate, şaibe şi piuliţe hexagonale standard, dacă se îndeplinesc următoarele cerinţe:

1. Materialul, dimensiunile şi proprietăţile mecanice ale pieselor metalice (bare, şaibe, piuliţe) să fie în conformitate cu specificaţiile ETA (Agrementul Tehnic European).

Oţelul inoxidabil este dat în conformitate cu EN 10088:2009 [5], proprietăţile mecanice sunt date în conformitate cu EN ISO 898-1 şi 2:2009 [8] (oţel galvanizat) şi, respectiv, în conformitate cu EN ISO 3506-1 şi 2:2009 [4] (oţel inoxidabil)

ETAG 029 32

2. Confirmarea conformităţii materialului şi a proprietăţilor mecanice ale pieselor metalice prin certificatul de inspecţie 3.1 în conformitate cu EN 10204:2004 [9]; documentele vor fi stocate.

3. Marcajul barei cu adâncimea de încastrare prevăzută. Acest lucru poate fi făcut de producătorul barei sau de persoana responsabilă de pe şantier.

Instrucţiunile de montaj vor conţine, de regulă, următoarele:

- Înainte de introducerea unei ancore cu injecţie, se vor face verificări pentru a se asigura că se respectă categoria de utilizare si că densitatea, clasa de rezistenţă etc. ale materialului de bază nu sunt inferioare celor cărora li se aplică încărcările caracteristice.

- Găurile se vor face perpendicular pe suprafaţă, cu excepţia cazului în care instrucţiunile producătorului prevăd în mod expres altfel.

- Pentru ciocanul perforator se vor utiliza în mod normal burghie din metal dur în conformitate cu ISO sau cu standardele naţionale.

- Toate burghiele speciale (de ex. burghiu cu inel opritor sau carotieră cu diamante) necesare conform instrucţiunilor de montaj ale producătorului vor fi în conformitate cu specificaţiile producătorului. Conformitatea se poate verifica prin compararea performanţei şi a caracteristicilor burghiului declarate de producător, cu specificaţiile producătorului ancorei.

- Instrucţiunile de curăţare a găurilor vor specifica amănunţit tipul echipamentului de curăţare care trebuie utilizat, de ex. volumul de suflare al pompei şi diametrul şi materialul periei, împreună cu procedeul exact de curăţare, inclusiv numărul şi ordinea operaţiunilor de suflare / periere.

- Adâncimea la care vor fi instalate ancorele cu injecţie nu va fi mai mică decât adâncimea specificată. Distanţa faţă de margine şi intervalul dintre ancore vor respecta valorile specificate, nu se admit toleranţe în minus.

- Observaţii privind diferitele temperaturi de montajLimite de temperaturăSe vor specifica următoarele limite de temperatură:

Intervalul de temperatură ambientală de montajIntervalul de temperatură pentru turnarea liantului

Limitele duratei de exploatare Durata nedeterminată şi timpul de întărire se vor specifica în raport cu limitele corespunzătoare de temperatură.Durata nedeterminată referitoare la temperatura de montaj a liantuluiTimpul de întărire în raport cu temperatura ambientală de montaj

În cazul în care se utilizează tabele pentru indicarea perioadelor de timp în raport cu intervalele de temperatură, valorile vor include limitele minime şi maxime, astfel încât timpul respectiv să fie clar pentru fiecare valoare a temperaturii din intervalul corespunzător. Un exemplu acceptat este prezentat mai jos:

Temperatura ambientală de montaj oC

Timp de întărire (minute)

De ex. 5 – 15 16 – 25

120 min60 min

Următorul exemplu nu este acceptat:Temperatura ambientală de montaj oC

515

Timp de întărire (minute)120 min 60 min

La specificarea timpului de întărire se va preciza faptul că acesta este cel mai scurt timp în care ancora cu injecţie poate fi supusă la torsiune sau solicitare. Pentru proba de încărcare limită pe şantier poate fi necesar un timp mai lung de aşteptare; în acest caz, acest timp va fi specificat.

În final, se consideră că informaţiile necesare şi specificaţiile corespunzătoare pentru un montaj corect sunt disponibile pe şantier şi că persoana responsabilă va transmite instalatorului toate informaţiile

ETAG 029 33

necesare. Totodată se consideră că instalarea se va realiza de către personal calificat, sub supravegherea persoanei care răspunde de probleme tehnice pe şantier. În cazul în care se utilizează pictograme, semnificaţia acestora trebuie să fie clară şi lipsită de ambiguităţi. Dacă este necesar, pentru clarificarea semnificaţiei se va adăuga şi text în limba corespunzătoare.

5 IDENTIFICAREA PRODUSULUI DE CONSTRUCŢIE

Pentru a se asigura conformitatea eşantioanelor de ancore cu injecţie utilizate la evaluarea iniţială cu specificaţiile menţionate în agrement, trebuie să se identifice specificaţiile şi caracteristicile lor relevante, care pot influenţa funcţionarea, performanţa sau rezistenţa acestora.Încercările de identificare au drept scop verificarea caracteristicilor ancorelor cu injecţie, inclusiv a dimensiunilor lor, a materialelor din care sunt alcătuite, a protecţiei la coroziune şi a marcajului de pe ancorele cu injecţie şi diferitele componente ale acestora.

Dacă este posibil, verificările se vor efectua pe componente finite. În cazul în care dimensiunile sau alţi factori împiedică efectuarea încercărilor în raport cu un standard recunoscut, de ex. comportarea la întindere atunci când raportul dintre lungime şi diametru nu există la componentul finit, încercările se vor efectua, în acest caz, pe elementul component finit, dacă este posibil, pentru a obţine rezultate care să fie folosite la comparaţii. Dacă nu este posibil, încercările se vor efectua pe materia primă; trebuie, totuşi, menţionat faptul că, atunci când proprietăţile materialului se schimbă în cursul procesului de producţie, rezultatele acestor încercări pot să nu mai fie valabile.

Pentru factori ca procesul de producţie şi dimensiunea sacului se va lua un număr minim din fiecare component, iar dimensiunile vor fi măsurate şi comparate cu cele din planurile furnizate de producător. Se vor respecta toleranţele specificate pentru fiecare component, iar dimensiunile acestor elemente vor fi în conformitate cu ISO sau standardele europene corespunzătoare, dacă există.

Rezultatele obţinute vor fi evaluate pentru a se asigura că se încadrează în specificaţiile producătorului.

Produsul care face obiectul Agrementului Tehnic European va fi identificat prin:- Încercarea caracteristicilor produsului aşa cum se arată mai jos.

- Amprentare- Determinarea formulei- Parametrii procesului de producţie- Calcule, detaliere, planuri.

Piese metalice:

În cursul încercărilor asupra materialelor constituente ale componentelor pieselor metalice se vor determina următoarele proprietăţi: rezistenţa de rupere la întindere, limita de elasticitate, alungirea la rupere, duritatea. Valorile măsurate vor fi comparate cu valorile minime sau cu clasele de rezistenţă indicate în ISO sau în standardele europene. De asemenea, se va verifica modul în care au fost fabricate componentele (de ex. profilare la rece, călire, ecruisare). Pentru încercarea şuruburilor, bolţurilor, piuliţelor de oţel carbon se poate face referinţă la EN ISO 898-1 şi EN ISO 898-2:2009. Pentru încercarea şuruburilor, bolţurilor, piuliţelor de oţel inoxidabil se poate face referinţă la ISO 3506-1 şi 2:2009. Pentru componentele călite se vor determina duritatea suprafeţei şi adâncimea stratului cementat. Încercarea durităţii se va face prin metoda Brinell sau Vickers. Dacă este posibil, se va furniza declaraţia pentru materiale, în conformitate cu standardul corespunzător de materiale.

Liantul:

Toate componentele liantului vor fi descrise în limbaj specific domeniului chimiei, fără ambiguităţi şi vor fi identificate prin încercări standard (de ex. încercări de amprentare). Cantităţile de componente vor fi specificate fie după masă, fie după volum sau procentaj, cu toleranţele corespunzătoare.

ETAG 029 34

Următoarele caracteristici vor fi specificate, dacă este cazul, în conformitate cu ISO, standardele europene sau naţionale şi orice alte standarde necesare, după caz.

1 Lianţi organici

Răşina, întăritorul şi aditivii vor fi identificaţi prin următoarele încercări:

- densitate- viscozitate- pierdere prin calcinare şi conţinutul de cenuşi- extract uscat convenţional- analiza granulaţiei- rezistenţa de rupere la întindere- rezistenţa încleierii- rezistenţa la compresiune- durata nedeterminată- reactivitatea ( timpul de gelifiere sau întărire poate fi încercat cu o formulă standard, nu

neapărat cea specificată pentru ancora de legătură).În plus sunt necesare următoarele încercări:

Răşina şi aditivul întărite prin mecanismul de poliadiţieRăşini epoxidice

- indice al răşinii epoxidice (echivalent)- echivalent amină

Poliuretani- echivalent hidroxil- echivalent izocianat

Răşină şi aditivul întărite prin polimerizarePoliester nesaturat, vinil ester (epoxi metacrilat) şi vinil ester uretani (uretan metacrilat)

- întăritor (catalizator), conţinut al peroxidului

Metil metacrilaţi (MMA)- întăritor, conţinut de peroxid

Filer- specificaţii privind materialul de umplutură (de ex. încercat după densitate), inclusiv tipul- specificaţii privind forma filerului (de ex. fibră, bile, ...)- analiza granulaţiei

2 Lianţi anorganici

- specificaţii privind materialul, bazate pe analiza chimică- dozarea liantului activ- analiza granulaţiei- densitatea- extractul uscat- încercarea la întărire- încercarea la contracţie şi dilatare- rezistenţa la încovoiere şi compresiune la 7 şi la 28 de zile- pierdere prin calcinare şi conţinutul de cenuşi

Filer, aditivi- specificaţii privind materialul de umplutură şi aditivii- specificaţii privind forma filerului

ETAG 029 35

6. FORMATUL AGREMENETULUI TEHNIC EUROPEAN EMIS PE BAZA GHIDULUI DE AGREMENT TEHNIC EUROPEAN

Agrementele tehnice europene emise pe baza prezentului Ghid de agrement tehnic european vor fi în conformitate cu formatul Agrementului Tehnic European prezentat în Anexa la Ghidul de Agrement Tehnic European.

7. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

[1] Directiva referitoare la produsele de construcţii (DCP): Directiva Consiliului din 21 decembrie 1988 privind armonizarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative ale Statelor membre referitoare la produsele de construcţii (89/106/CEE) ţinându-se cont de prevederile modificate (93/68/CEE)

[2] EN 771-1 până la EN 771-5:2003 + amendamentele: Specificaţii privind elementele de zidărie.Partea 1: Elemente pentru zidărie de argilă arsăPartea 2: Elemente pentru zidarie de silico-calcarPartea 3: Elemente pentru zidărie de beton cu agregate (agregate grele şi uşoare)Partea 4: Elemente pentru zidarie de beton celular autoclavizatPartea 5: Elemente pentru zidarie de piatră artificială

[3] EN 12602:2008: Elemente armate prefabricate din beton celular autoclavizat [4] EN ISO 3506-1 şi EN ISO 3506-2:2009: Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare

executate din oţel inoxidabil rezistent la coroziune Partea 1: Bolţuri, şuruburi şi prezoane; Partea 2: Piuliţe

[5] EN 10088-4 şi EN 10088-5:2009: Oţel inoxidabil Partea 4: Condiţii tehnice de livrare a foilor /plăcilor şi benzilor de oţel rezistent la coroziune, utilizate în construcţiiPartea 5: Condiţii tehnice de livrare a barelor, tijelor, sârmei, profilelor şi pieselor prelucrate din oţel rezistent la coroziune utilizate în construcţii

[6] EN 1996-1-1:2005: Eurocod 6. Proiectarea structurilor de zidărie. Partea 1-1: Reguli generale pentru construcţii de zidărie armată şi nearmată

[7] TR 020:2004: EOTA: Evaluarea ancorajelor în beton sub aspectul rezistenţei la foc

[8] EN ISO 898-1 şi EN ISO 898-2:2009: Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare executate din oţel carbon şi oţel aliat

Partea 1: Bolţuri, şuruburi şi prezoane; Partea 2: Piuliţe

[9] EN 10204:2004: Produse metalice. Tipuri de documente de inspecţie

[10] EN ISO 5468:2007: Vârfuri de burghiu din metal dur pentru de maşină de găurit şi ciocan rotopercutor pentru zidărie. Dimensiuni

[11] EN 1990:2002 - Eurocod 0: Bazele proiectării structurale

[12] EN 1991:2002 - Eurocod 1: Solicitări la care sunt supuse structurile

ETAG 029 36