Universitatea “Ovidius” ConstanţaFacultatea de Teologie Ortodoxă

Secţia Teologie Pastorală

Referat

„ECHIPAMENTE PERIFERICE DE INTRARE/IEŞIRE”

Student:

Coordonator: Lector univ. dr. Varga Olimpia

Constanţa2011

CUPRINS

Introducere..................................................................................... 3I. Echipamentele periferice de intrare........................................ 4

1. Tastatura...................................................................... 42. MOUSE-ul................................................................... 63. Scanner-ul.................................................................... 64. Tableta grafică............................................................. 8

II. Echipamentele periferice de ieşire.......................................... 91. Display-ul................................................................... 92. Imprimanta...............................................................11

- Caracteristici………………………………....12- Tipuri de imprimante………………………..12- Imprimantele termice......................................14- Plotter-ul...........................................................14

ANEXE…………………………………………………………...15 BIBLIOGRAFIE………………………………………………...17

2

Introducere

Rolul echipamentelor periferice este acela de a asigura comunicarea între unitatea centrală de prelucrare şi mediul exterior prin intermediul unei unităţi de interfaţă.

Principalele funcţii ale echipamentelor periferice de intrare/ieşire, în cadrul unui sistem de calcul pot fi grupate astfel:

asigură afişarea/tipărirea rezultatelor prelucrării într-o formă accesibilă utilizatorului;

permite utilizatorului posibilitatea de a supraveghea şi interveni, pentru asigurarea funcţionării corecte a sistemului, în timpul unei sesiuni de lucru;

În paginile ce urmează voi prezenta câteva echipamente periferice, atât de intrare cât şi de ieşire.

3

I.Echipamentele periferice de intrare

Sunt echipamente al căror rol este de a capta şi colecta informaţii cu scopul de a le supune prelucrărilor necesare de către sistemul electronic de calcul. Cele mai uzuale echipamente periferice de intrare sunt: tastatura calculatorului (keyboard), microfon captator de sunete şi dispozitivele pentru citirea informaţiilor (cititoare, scannere ş.a.m.d.)

1. Tastatura sau keyboard-ul este utilizată pentru introducerea informaţiilor de orice natură (date, programe, comenzi, texte).şi face parte din configuraţia minimă a oricărui calculator.

Tastaturile au evoluat odată cu generaţiile de calculatoare. Ele au prezentat o diversitate foarte mare însă cu timpul au înregistrat o standardizare din punct de vedere al funcţiilor, numărului de taste.

Tastatura are următoarele grupuri de taste:

a. Tastele alfa-numerice sunt dispuse în zona centrală a tastaturii şi servesc pentru introducerea textelor alfa-numerice, a caracterelor speciale şi a comenzilor (caracterele alfabetice ce pot fi introduse în format majuscul sau minuscul), dispuse ţinând cont de sistemul optim de dactilografie.b. Tastele numerice cu ajutorul cărora se introduc date numerice. Acestea sunt dispuse în două zone: un grup de taste numerotate de la 0 la 9 dispuse pe un singur rând, deasupra tastelor alfabetice şi un alt grup simbolizate tot cu cifre, dar având o dispunere matriceală, plasate în partea dreaptă a tastaturii (acestea sunt utilizate pentru introducerea rapidă a datelor, îndeosebi de către operatorii de rutină). Unele taste numerice au funcţii duble şi sunt simbolizate corespunzător.c. Tastele funcţionale simbolizate cu (F1, F2….F12), servesc pentru activarea unor funcţii, a unor grupe de comenzi etc. De reţinut că aceste taste îndeplinesc funcţii specifice programului sau sistemului de programe ce se execută la un moment dat, iar unele îndeplinesc funcţiile programate de utilizator.d. Taste pentru deplasarea cursorului şi a textului pe ecran care grupează:

• tastele cu săgeţi (,,,).• tasta tabulator (TAB).• Page Down / Page Up determină deplasarea cursorului pe text cu o pagină/ecran înainte, respectiv înapoi;• HOME - mută cursorul în colţul din stânga sus, dacă se află pe prima coloană indiferent de linie, sau mută cursorul la începutul liniei curente;• END - poziţionează cursorul la sfârşitul liniei curente, sau în colţul din stânga jos, dacă se află pe ultima coloană a unei linii.

e. Taste pentru schimbarea funcţiei altor taste sau pentru generarea unor comenzi, din care fac parte:

• CAPS-LOCK - este o tastă alternativă care face trecerea de la scrierea alfanumerică cu majuscule la scrierea cu minuscule (litere mici) şi invers;• SHIFT - are funcţie similară tastei CAPS-LOCK, însă are efect numai cât este

4

activată (prin apăsare); este utilă şi pentru scrierea caracterelor aflate în partea de sus a unei taste (SHIFT + tasta ce conţine caracterul)• ALT - este acţionată împreună cu alte taste determinând generarea unei comenzi sau chiar a unor instrucţiuni de program;• CTRL - se utilizează în combinaţie cu alte taste pentru generarea şi transmiterea unor comenzi de control şi dirijare;

f. Taste pentru control şi corecţie. Din această categorie fac parte tastele care servesc pentru corecţii într-un text afişat sau pentru controlul unor funcţii ale sistemului cum sunt:

• PAUSE BREAK - suspendă temporar afişarea liniilor pe ecran sau, în asociere cu tasta CTRL poate să suspende execuţia unui program. Reluarea afişării sau execuţiei se face acţionând o tastă oarecare.• PRINT SCREEN - memorează în Clipboard conţinutul ecranului;• ENTER - marchează terminarea unei linii introdusă de la tastatură (o comandă, o instrucţiune sau o linie de date), şi transmiterea acesteia către calculator concomitent cu avansul la rândul (linia) următor(oare).• ESC - suspendă execuţia programului sau a comenzii curente şi determină revenirea la pasul (ecranul) imediat anterior;• INSERT - este o tastă alternativă care determină trecerea la modul de lucru "Insert" (orice caracter tastat se inserează din poziţia cursorului prin suprascriere pe eventuale caractere existente la acea poziţie) sau la modul de lucru "Edit" (caracterul tastat este introdus la poziţia curentă a cursorului, deplasând eventuale caractere ce îi urmează la dreapta);• Del - şterge caracterul din dreapta cursorului;• BackSpace - şterge caracterul de la stânga cursorului.

Recent au apărut şi tastaturi cu butoane pentru controlul perifericelor multimedia. Tastaturile au un cod intern propriu care poate fi schimbat prin comenzi de configurare, în funcţie de particularităţile fondului lingvistic utilizat într-o ţară în care se utilizează tastatura respectivă. Cele mai răspândite tastaturi în lume sunt cele de tip anglo-saxon, numite şi tastaturi de standard american. Ele sunt utilizate şi în ţara noastră.

Tastatură are capacitatea de a memora temporar o linie de date, o linie de comandă/instrucţiuni program şi permite efectuarea corecturilor necesare, înainte de transmiterea acestora în memoria internă a calculatorului prin acţionarea tastei ENTER .

Tastatura unui calculator personal include un controller specific (de exemplu Intel 8042), care permite comunicarea cu acest dispozitiv periferic de intrare prin intermediul unei linii seriale. Atunci când o tastă este apăsată, tastatura transmite un cod către controller-ul său intern. Programul din 8042 transforma codul din tastatura într-un cod denumit SCAN CODE. Atunci când este apăsată o tastă, se va serializa caracterul care este asimilat tastei respective în buffer-u\ tastaturii denumit şi input stream.

Controllerul tastaturii întrerupe procesul de fiecare dată când un eveniment are loc la nivelul tastaturii, adică apăsarea unei taste, generând o întrerupere. În BIOS există un software dedicat tratării întreruperilor (ISR - Interrupt Service Routine) care va citi codurile transmise de controller tastaturii şi "va înţelege" ce s-a întâmplat.

Un SCAN CODE conţine un număr de 8 biţi care indică care dintre taste este implicată într-un eveniment la nivelul tastaturii. Cel mai mare bit al acestui cod este egal

5

cu 1 dacă evenimentul corespunde unei taste eliberate şi 0 atunci când este apăsată, iar restul de şapte semnifică o anume tastă. De exemplu, un SCAN CODE = lEh înseamnă că tasta A a fost apăsată, iar B3h că tasta a fost eliberată. În acest fel controllerul poate genera acelaşi cod de taste atâta timp cât operatorul ţine tasta apăsată. Tastele Ctrl, Shift şi Alt au propriul lor SCAN CODE, iar starea acestor taste este comunicată permanent memoriei de către BIOS. Astfel, la fiecare SCAN CODE, rutina BIOS va consulta starea tastelor Shift, Ctrl, Alt, NumLock etc. şi îi va asigura un cod ASCII corespunzător, dacă ele au fost acţionate simultan cu alte taste.

Toate tastaturile au aceeaşi funcţie: detectarea tastelor care sunt apăsate şi trimiterea informaţiilor corespunzătoare către calculator. Tehnologia folosită pentru acest proces - modul electric de funcţionare a tastaturii - poate să afecteze robusteţea şi longevitatea tastaturii.

2. MOUSE-ul a fost conceput pentru controlul cursorului pe ecran şi, cu timpul, a trecut din categoria perifericelor opţionale, în categoria celor obligatorii pe măsură ce au fost create interfeţe grafice care-l ajută pe utilizator să se orienteze pe ecran cu ajutorul acestuia .

Mouse-ul se deplasează pe masa de lucru, utilizatorul urmărind pe ecran cursorul ce se va deplasa în acelaşi sens cu mişcarea mâinii. Se pot astfel selecta anumite comenzi, opţiuni, fişiere etc. afişate pe ecran, care pot fi activate printr-un clic sau două clicuri, transmise prin acţionarea butoanelor mouse-ului.

Utilizarea mouse-ului simplifică modul de operare prin tastatură, acesta înlocuind funcţiile mai multor taste cum sunt: tastele de deplasare a cursorului, tasta ENTER, tastele Page Down şi Page Up, precum şi orice tastă funcţională (F1-F12) sau alte taste sau opţiuni afişate pe ecran.

Mouse-ul este constituit dintr-o cutiuţă de plastic cu 2-3 butoane deasupra, care este conectată la un port serial al calculatorului. Graţie unui sistem opto-mecanic (cu bilă) sau optic - pur este posibilă cuantificarea deplasărilor sale pe masa de lucru. Cele mai uzuale sunt mouse-ul cu bilă, care transmite mişcarea mâinii unui sistem de cilindrii rotativi care determină o deplasare identică a cursorului pe ecran. Progresul tehnologic al transmisiei în infraroşu a permis şi realizarea de dispozitive mouse fără fir, aşa numitele "wireless mouse" sau "infrared mouse".

3. Scanner-ul poate converti orice imagine de pe hârtie - sau de pe o altă suprafaţă plană - într-o formă electronică acceptată de calculator . Punct cu punct, scannerul poate reproduce fotografii, desene formate din linii şi chiar colaje cu detalii mai fine decât pot fi reproduse de imprimanta cu laser. Mai mult, dacă este instalat pe calculator un program de recunoaştere optică a caracterelor (OCR), textele citite de scanner ca imagini

pot fi convertite în fişiere pentru un procesor texte, o bază de date sau un sistem de editare a publicaţiilor.

Ideea care stă la baza scannerelor este elementară. Acesta detectează diferenţele de strălucire a unei imagini sau a unui obiect, folosind o matrice de senzori. În majoritatea cazurilor, scannerul foloseşte o matrice liniară de asemenea senzori, de obicei dispozitive de cuplaj de sarcină (Charge-Coupled Devices sau CCD, dispozitive care

6

transformă un semnal luminos în semnal electric), de ordinul sutelor pe fiecare inch, întinse pe o bandă îngustă pe toată lăţimea celei mai mari imagini care poate fi scanată.

Acest rând de senzori înregistrează la un moment dat o singură linie îngustă a imaginii. Circuitele din interiorul scannerului citesc unul câte unul fiecare senzor şi creează un şir de date seriale care reprezintă strălucirea fiecărui punct de pe linia de scanare. După ce scannerul a colectat şi a aranjat datele pentru fiecare punct al liniei, senzorii trec la următoarea linie care trebuie citită.

Aproape toate scannerele impun deplasarea mecanică a senzorilor peste imagine, deşi câteva scannere cu rezoluţie mai mică folosesc tehnologii video. Pentru citirea imaginii într-un scanner mecanic, sunt folosite două strategii. Prima dintre acestea cere ca senzorii să se deplaseze peste imaginea originală; a doua deplasează imaginea originală prin faţa unor senzori imobili. În cazul unui scanner video, nu se mişcă nimic, cu excepţia unui fascicol de electroni.

Scannerele cu tambur sau (drum scanners) exemplifică ultima dintre tehnologiile amintite. Aceste scannere funcţionează invers faţă de o imprimantă.

Două modele de scannere folosesc o strategie opusă, deplasând senzorii în locul imaginii.

Scannerul cu pat (flatbed scanner,) foloseşte un mecanism automat pentru deplasarea senzorilor. Numele lui provine de la suprafaţa plată de sticlă pe care se aşează materialul ce trebuie scanat. Senzorii de scanare sunt montaţi pe o bară care se deplasează pe sub sticlă, parcurgând toată suprafaţa imaginii. Suprafaţa de sticlă permite senzorilor să "citească" imaginea.

Scannerele manuale (hand scanner) folosesc forţa umană pentru deplasarea senzorilor peste imagine. Rândul de senzori citeşte imaginea printr-o fereastră de plastic din partea de jos a scannerului.

Scannerele video reprezintă echivalentul electronic al unui copiator fotografic. Scannerul video foloseşte o cameră video obişnuită pentru capturarea imaginii. Majoritatea scannerelor video au camera montată pe un stativ, sub care se află un suport pe care se plasează imaginea de scanat. Suportul poate fi iluminat din spate, pentru a permite scanarea negativelor şi filmelor transparente, sau poate fi o suprafaţă plată pentru foi de hârtie sau obiecte tridimensionale. Cel mai ieftin model este scannerul manual, deoarece nu conţine mecanisme precise de scanare.

Scannerele diferă prin rezoluţia cu care citesc imaginile. Toate scanerele au o limită maximă mecanică a rezoluţiei. Aceasta este dată de pasul cel mai mic cu care pot fi deplasaţi senzorii. Un scanner cu posibilităţi minime începe de la 300 de pixeli pe inch şi avansează în trepte uniforme, cum ar fi 600, 1200, 2400, 4800 de pixeli pe inch. Scannerele speciale pentru diapozitive ajung la rezoluţii de ordinul a 10000 de pixeli pe inch. Deoarece reprezintă limita maximă pe care o pot atinge componentele hardware ale scannerului, această valoare este numită deseori rezoluţie hardware a scannerului.

Recunoaşterea optică a caracterelor. Textul citit de un scanner va fi stocat sub forma unor imagini de biţi, fără utilitate pentru procesoarele de texte, care folosesc codul ASCII. Se poate transforma textul din forma grafică în coduri ASCII prin două metode: prin dactilografierea fiecărui caracter sau prin recunoaşterea optică a caracterelor (Optical Character Recognition -OCR). Primele programe OCR foloseau o tehnică numită corespondenţă matricială (matrix matching). Calculatorul compară mici porţiuni din

7

imaginea de biţi cu modele stocate într-o bibliotecă, în căutarea caracterului care semăna cel mai mult cu modelul de biţi scanat. De exemplu, litera "A" era recunoscută ca un turn cu înălţimea de 40 de biţi şi cu o bară transversală de 20 de biţi.

Majoritatea sistemelor OCR actuale se bazează pe corespondenţa caracteristicilor (feature matching). Aceste sisteme nu se limitează la comparare, ci analizează fiecare model de biţi scanat. Sistemele OCR, bazate pe corespondenţa caracteristicilor, nu trebuie să ştie dinainte dimensiunea sau fontul caracterelor scanate. Programele OCR bazate pe corespondenţa caracteristicilor pot prelucra rapid un text scanat, cu puţine erori de recunoaştere.

4. Tableta grafică are un mod de utilizare similar cu mouse-ul, însă este mult mai precisă. Se compune dintr-o suprafaţă plată denumită planşetă şi un digitizor, conectat la calculatorul personal. Digitizorul (pointing device) este asemănător mouse-ului şi este numit "puck". El este un dispozitiv indicator cu funcţii similare mouse-ului. Principiul de bază privind funcţionarea tabletei grafice constă în dispunerea în interiorul planşetei a unei reţele de fire fine, perpendiculare care sunt parcurse secvenţial de pulsuri de curent electric foarte rapide. Un electromagnet şi un amplificator amplasate în puck sau stilou vor sesiza aceste pulsuri comunicând calculatorului poziţia curentă.

II.Echipamentele periferice de ieşire

8

Rolul acestei categorii de echipamente periferice este acela de a genera informaţiile prelucrate de către sistemul de calcul, sub o formă inteligibilă utilizatorului uman. De asemenea, ele asigură afişarea sau tipărirea informaţiilor. într-o formă solicitată. Cele mai utilizate echipamente periferice sunt monitoarele şi imprimantele.

1. Display-ul (monitorul). Numit şi ecran, video-terminal, display video etc, acest periferic reprezintă una dintre componentele de bază ale configuraţiei oricărui calculator personal. Destinaţia sa este aceea de reprezentare a diferitelor elemente informaţionale în format alfanumeric sau grafic prin puncte aprinse pe ecran denumite pixeli. Un pixel are o serie de atribute, cum ar fi: aprins/stins, culoare, clipire (blinking), strălucire etc.

Display-ul are următoarele caracteristici importante:- calitatea grafică a afişării;- dimensiunea ecranului, şi dimensiunile imaginii afişate;- numărul de culori posibil de afişat pe monitor;

Constructiv ecranele pot fi: CRT - Cathode Ray Tube sau LCD - Liquid Crystal Display. Caracteristicile monitorului sunt dependente constructiv de tipul de controller (adaptor sau placă video) care este asociată acestuia.

Controllerele au evoluat de la cele monocrome cu mici facilităţi grafice, cum a fost controllerul Hercules, la cele color de tip CGA, PCI, AGP (CGA - Color Grahics Adapters, EGA - Enhanced Graphics Adapters, VGA - Video Graphic Adapter, XGA, XGA/HAD, ESA, SVGA, SVGA-LR-super Video Grafic Adaptor - Low Radiation) etc.

Există două moduri distincte de afişare a informaţiilor pe ecran: modul text sau alfanumeric şi modul grafic. În modul text afişarea ţine seama de împărţirea ecranului în zone convenţionale numite zone-caracter, pentru majoritatea configurărilor, ecranul fiind alcătuit din 25 de linii şi 80 de coloane (caractere de linie). În fiecare zonă se afişează un singur caracter din 256 posibile.

În modul grafic, pe monitor se pot afişa grafice, curbe sau diferite desene realizate prin folosirea instrucţiunilor grafice disponibile într-o serie de limbaje de programare. Spre deosebire de afişarea "text" care se realizează la nivel de caracter, afişarea grafică utilizează zona caracter ca o matrice de 8x8 puncte luminoase numite "pixeli". Un ecran de 25 de linii şi 80 de coloane este acum o matrice de 200x640 pixeli.

Calitatea grafică este asigurată de doi factori: Definiţia monitorului este dată de dimensiunea punctelor ce formează imaginea. Cu

cât dimensiunea unui punct este mai mică, cu atât definiţia este mai bună. În ceea ce priveşte definiţia, în producţia de monitoare, s-a ajuns la o valoare standard de 0,24 mm pentru diametrul unui pixel.

Rezoluţia reprezintă numărul maxim de puncte ce pot fi afişate pe suprafaţa unui ecran. Cu căt numărul de pixeli este mai mare, cu atât rezoluţia este mai bună. Tabelul de mai jos sintetizează caracteristicile tehnice ale diverselor tipuri de monitoare.

9

Caracteristicile monitoarelorMonitor Afişare text Afişare grafică

Rezoluţie (pixeli) CuloriEGA 25x80; 16 culori

43x80; 16 culori640x350640x350

16 culori

VGA 25x80; 16 culori 50x80; 16 culori

640x480640x480

16 culori

SVGA SVGA-LR

25x80; 256 culori 25x80; 256 culori 45x80; 256 culori

800x6001024x7681024x7681280x1024 1600x1200

16 culori256 culori

paletă de 16 biţipaletă de 32 biţi (True

color)

Un monitor cu calităţi medii are 1024x768 pixeli şi paletă de culori pe 24 biţi.Dimensiunea ecranului este reprezentată de mărimea diagonalei exprimată în inch.

Dimensiunile variază de la 12" la 14", 15", 17",19",..., 21", însă uzuale sunt cele de 17" şi 19".

Eforturile producătorilor s-au îndreptat către trecerea de la imagini bidimensionale la imagini tridimensionale.

Grafica bidimensională - 2D este deja clasică şi după cum am prezentat se bazează pe utilizarea imaginilor de tip bitmap alcătuite din pixeli. Fiecare pixel de pe ecran îi corespunde o zonă de memorie direct adresabilă pentru memorarea atribuţiilor de imagine şi de culoare.

Grafica de tip bitmap mai este numită şi grafică de tip rastru, pentru că în această tehnologie, ecranul este organizat ca un ansamblu de linii denumit rastru, care este baleiat continuu de mai multe zeci de ori pe secundă.

Grafica tridimensională - 3D. Dacă ne referim la un adaptor grafic, 3D înseamnă că arată ca şi cum ar avea a treia dimensiune, iar imaginile grafice construite de o placă 3D sunt mult mai vii. Cea mai importantă caracteristică a plăcii 3D, este funcţia de realizare a mişcării. În afară de simpla construire a imaginilor 3D, această funcţie trebuie să fie şi foarte rapidă (cel puţin 15 cadre pe secundă), astfel încât prin derularea imaginilor utilizatorul să creadă că există animaţie.

Sistemele grafice de acest tip primesc acum toate resursele necesare de la acceleratoarele grafice, iar pentru scrierea programelor, nu este nevoie decât de un apel către una dintre funcţiile avansate implementate în interfeţele de programare (cum ar fi DirectX, produsă de Microsoft).

Tipurile de plăci video. Arhitectura PC-ului utilizează placa video pentru a asigura standardul de afişare pe ecran în sensul specificării atributelor de culoare, rezoluţia, definiţia şi alte caracteristici ale imaginii afişate. Pentru a asigura funcţionarea corectă a PC-urilor, plăcile video trebuie să fie compatibile VGA. Astfel, toate PC-urile pornesc în modul VGA şi rămân în acest mod până când sistemul de operare încarcă alte drivere software, care comută sistemul de afişare într-un mod de lucru de înaltă rezoluţie.

Orice PC are în interior una dintre cele patru tipuri fundamentale de plăci video sau echivalente ale acestora:

plăcile VGA, adică plăcile video de bază, care acceptă doar standardul VGA şi nimic altceva;

10

plăcile SuperVGA, care respectă standardele pentru rezoluţii înalte, însă folosesc buffere de cadre de dimensiuni mici şi nu include acceleratoare grafice;

plăcile acceleratoare grafice, care operează cu comenzi de desenare 2D şi permit obţinerea unor rezoluţii înalte;

plăcile acceleratoare 3D, care operează pe comenzi 3D.

Modelul AGP - Accelerated Graphic Port este un standard de conexiune, cu o magistrală nouă, de mare viteză, între sistemul video din PC, microprocesorul acestuia şi memorie. Rezultatul este o magistrală de extensie specializată. Modelul AGP a fost creat în laboratoarele firmei Intel şi a fost lansat oficial pe piaţă ca standard la 31 iulie 1996 (este vorba de versiunea 1.0). Datorită vitezei foarte mari pe care o permite - cam de patru ori viteza unei magistrale PCI obişnuite - această conexiune foloseşte un tip de conector incompatibil cu cele cunoscute.

2. ImprimantaImprimanta reprezintă un element periferic opţional, utilizat pentru obţinerea

informaţiilor tipărite pe documente sau hârtie obişnuită. Spre deosebire de alte echipamente periferice, imprimantele sunt fabricate într-o gamă neobişnuit de mare, în diverse tipuri şi de către un mare număr de firme. Diferenţierea se face în funcţie de:

mecanismul de tipărire şi principiul de funcţionare; calitatea grafică a tipăririi; dimensiunea liniei tipărite; viteza de tipărire; memoria proprie.

Mecanisme de tipărireImprimantele şi monitoarele au de soluţionat o problemă comună: obţinerea

ieşirilor informaţionale prin aranjarea seturilor de "puncte", astfel încât să formeze texte sau imagini grafice. Bineînţeles, imprimantele sunt extrem de diverse prin tehnologie, respectiv prin modul în care cerneala ajunge pe hârtie, însă principiul rămâne acelaşi.

Principiul de funcţionare este matricial sau vectorial şi se bazează pe una din următoarele proceduri moderne de imprimare:

- lovirea hârtiei în dreptul unei benzi tuşate cu un număr de ace (sau pini) ce alcătuiesc o mică matrice de imprimare;

- pulverizarea pe hârtie a unui jet fin de cerneală comandat electrostatic;- inscripţionarea cu toner utilizând principiul laser-ului, a unui tambur, şi apoi a

hârtiei ca la copiatoarele XEROX;- pe cale termică.

Din punctul de vedere al procedurii de imprimare şi al mecanismului principiului de funcţionare, imprimantele pot fi grupate în:

imprimante matriciale; imprimante termice; imprimante cu jet de cerneală; imprimante laser; dispozitive plotter.

11

CaracteristiciÎn afara mecanismelor de funcţionare, calitatea imprimării şi respectiv a

imprimantei, depinde şi de rezoluţie, viteza de imprimare, memoria imprimantei, dimensiunea paginii şi fiabilitatea.

Rezoluţia are aceeaşi accepţiune ca la monitoare măsurându-se în puncte (dots) per inch - dpi. Viteza de imprimare se exprimă diferenţiat în funcţie de modele în caractere pe secundă - cps, linii pe minut - lpm sau pagini pe minut - ppm.

Alte caracteristici ale imprimantelor se referă la: memoria de care dispune o imprimantă, foarte importantă, în special în cazul celor

cu tehnologie laser. Numărul şi complexitatea desenelor ce urmează a fi tipărite şi viteza de imprimare sunt direct proporţionale cu memoria imprimantei.

dimensiunea maximă a hârtiei se referă la lăţimea hârtiei, lungimea nefiind luată în calcul decât atunci când este furnizată explicit prin software. Astfel, există imprimante de tip A3 (lăţimea hârtiei este de 42 cm), imprimante de tip A4 (la care lăţimea hârtiei permise este de 21 cm) etc.

fiabilitatea este o altă caracteristică a imprimantelor, reprezentând posibilitatea de a funcţiona fără defecte o perioadă de timp cât mai îndelungată. O evaluare rapidă a fiabilităţii se poate face, luând în considerare firma producătoare şi termenul de garanţie.

Tipuri de imprimante

Imprimanta matriceală (dot matrix) reprezintă un model răspândit, în special datorită preţului redus al dispozitivului şi a consumabilelor sale (benzile tuşate). Astfel, există modele cu 9, 18 sau 24 de ace, montate pe un "cap de imprimare". Capul de imprimare creează câmpuri electromagnetice în jurul fiecărui ac. Atunci când comanda de imprimare este recepţionată, câmpul electromagnetic este modificat iar acele de imprimare sunt împinse către banda tuşată, (numită ribbon) iar aceasta va

imprima pe hârtie un mic punct de culoarea cu care este impregnată banda tuşată. Orice metodă de imprimare care solicită impactul fizic dintre o componentă a imprimantei şi o bandă tuşată, pentru a transfera cerneala pe hârtie, este cunoscută sub numele de "imprimare prin impact" (Impact Printing).

Costul unei imprimante matriciale este determinat de numărul de ace, de facilităţile imprimantei şi mărimea hârtiei ce o poate antrena în dispozitivul de imprimare.

Cele mai multe imprimante matriceale imprimă caracterele la diferite mărimi şi densităţi. Densitatea, numită şi rezoluţie, implică utilizarea unui număr mai mare de puncte, pe o suprafaţă dată, în desenarea aceluiaşi caracter, fapt ce influenţează direct viteza de imprimare. Cu cât densitatea va creşte, cu atât viteza de imprimare va scădea.

Alături de mărimea (size) a unui caracter, imprimanta matricială poate lua în considerare şi alte atribute ale literei cum sunt: aldine (bold sau îngroşate), italic (scriere înclinată), strikeout (suprascriere cu linie simplă sau dublă) etc. Posibilitatea unor imprimante matriciale, de a tipări în culori, este condiţionată de utilizarea benzilor tuşate

12

multicolor. Culorile de bază folosite sunt magenta, cyan, galben şi negru.Imaginea imprimată se poate face fie în modul text (conform unui set de caractere

pe care imprimanta îl are definit), sau grafic (punct cu punct). Evident, o imagine tipărită în modul grafic are o calitate mai bună şi depinde de numărul de pini ai capului de scriere.

Viteza de tipărire se exprimă în caractere pe secundă (exemplu: 150-400 cps). Există şi imprimante matriciale rapide care asigură o viteză de imprimare de peste 800 cps.

Imprimanta cu jet de cerneală (Ink-Jet Printer) a constituit următorul pas în tehnologia tipăririi. Această imprimantă utilizează un "cap de scriere" care direcţionează cerneala, spre hârtie, sub forma unor mici jeturi, desenând caractere sau imagini grafice. Nu se foloseşte banda tuşată pentru scris.

Există două tehnologii: "bubble-jet" şi imprimarea piezo-electrică.

a) Tehnologia "bubble-jet" provine de la numele primului model de imprimantă la care a fost utilizată această tehnologie de imprimare: Cannon BubbleJet®. Impulsurile electrice determină crearea unei bule într-unui din capilarele capului de imprimare. Aceasta are ca efect, pe de o parte, expulzarea unei cantităţi de cerneală spre hârtie şi, pe de altă parte, completarea cu cerneală din rezerva capilarului. La un nou impuls electric procesul se reia finalizându-se scrierea pe hârtie.b) Tehnologia imprimării piezo-electrice utilizează un convertizor de transformare a variaţiilor electrice în variaţii de presiune (cristal piezoelectric).

Imprimantele cu jet de cerneală au devenit foarte populare, datorită facilităţii lor de a imprima imagini color de o calitate bună. De asemenea, neavând dispozitive mecanice de transfer a cernelii pe hârtie sunt silenţioase. Pot imprima imagini cu rezoluţii de 600 dpi sau mai mult, alb/negru sau color, pe formate diverse de pagină, obişnuit A4, portret - vertical, sau landscape - orizontal, utilizând font-uri scalabile sau bitmap. Imprimarea este controlată prin aplicaţii MS-DOS, Windows etc.

Imprimantele termice, sunt în general dedicate unor tipuri de aplicaţii software. Ele sunt integrate în structura calculatorului şi se bazează pe procedeul de fixare termică a caracterelor pe hârtie specială. Ele sunt utilizate în unele aplicaţii tehnice de proces. Capul de scriere al imprimantei este încălzit, astfel încât, să determine modificarea chimică a structurii unei hârtii speciale, realizând texte şi grafice. Este un tip de imprimantă care nu solicită utilizarea cernelii

pentru a imprima caractere sau alte imagini.Punctele produse de această imprimantă pe hârtia tratată chimic nu sunt la fel de

clare cum sunt cele create cu alte modele de imprimante, în special datorită limitării controlului reacţiei chimice. Un alt dezavantaj este acela al unui timp redus de păstrare a hârtiei chimice, sensibilă la lumină, căldură sau agenţi chimici. Procedeul este frecvent întâlnit la dispozitivul FAX.

Imprimantele laser asigură o înaltă calitate a tipăririi, având la bază

13

principiul xerox-ului. Ambele utilizează o sursă de lumină şi un mecanism sofisticat de oglinzi, pentru a transfera o imagine pe hârtie. Cu ajutorul razelor laser se obţine o polarizare electrostatică a unui cilindru special, care, la rândul lui, atrage şi se încarcă pe suprafaţă cu toner (praf special de tipărire, deosebit de fin) ce urmează a fi depus pe hârtie. În continuare, hârtia este supusă unui tratament termic pentru fixare.

Sunt două modele de imprimante laser: cele care imprimă caracterele ca pe imagini "bitmap" (de exemplu seria de imprimante Hewlett-Packard, LaserJet) şi cele care imprimă caracterele pe baza expresiilor matematice (vectori) ce descriu înfăţişarea caracterului (de exemplu Apple LaserWriter).

Viteza imprimantelor laser se măsoară prin numărul de pagini tipărite pe minut, "page per minute"- ppm. O imprimantă laser asigură în medie o viteză de tipărire între 10 şi 22 pagini pe minut, uneori mai mult (o imprimantă matriceală atinge o viteză medie de 5 pagini/minut).

Imprimante laser asigură, datorită rezoluţiilor de 300, 600 dpi şi mai mult o calitate superioară faţă de imprimantele cu jet de cerneală. De asemenea, o fiabilitate sporită.

Plotter-ul este un dispozitiv specific de desenare al cărui principiu de funcţionare este, în esenţa sa, vectorial. La acest dispozitiv se

ataşează un număr de capete de scriere de tip ROTRING care vor trasa prin deplasări relative faţă de hârtie o imagine transmisă de

calculator.Principiul cinematic de lucru se bazează pe: deplasarea capului pe direcţiile (x) şi

(y) (masa de desenat); deplasarea capului numai pe o coordonată (x), cealaltă coordonată de deplasare (y) fiind realizată de hârtie (plotter sau tambur).

14

ANEXE

15

BIBLIOGRAFIE

16

1. http://www.atestateinformatica.lx.ro/referate-informatica.html 2. http://www.google.ro/images?

hl=ro&biw=1148&bih=592&q=poze+imprimante&rlz=1R2ADSA_enRO407&um=1&ie=UTF-8&source=univ&ei=KDg4TbTEB9-qhAew6YHCCg&sa=X&oi=image_result_group&ct=title&resnum=1&ved=0CDAQsAQwAA

3. http://images.search.yahoo.com/search/ images;_ylt=A0PDoTAxNzhNFxgABJCJzbkF?p=monitor+cu+tub&fr=yfp-t-963&ei=utf-8&x=wrt

4. http://www.google.ro/images? um=1&hl=ro&rlz=1W1ADSA_en&biw=1131&bih=592&tbs=isch%3A1&sa=1&q=modele+mouse-uri&btnG=C%C4%83uta%C5%A3i&aq=f&aqi=&aql=&oq=

5. http://www.google.ro/images? um=1&hl=ro&rlz=1W1ADSA_en&biw=1131&bih=592&tbs=isch%3A1&sa=1&q=modele+tastaturi&aq=f&aqi=g1&aql=&oq=

17