UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

CENTRUL TUTORIAL HUNEDOARA

SPECIALIZARE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV II

PROCEDURA CONTENCIOSULUI

ADMINISTRATIV

TEMA CONTROL

Conf.univ.dr. Student

Daiana-Maura Vesmas Dinu Constantin

An II. I.D.

Într-un stat întemeiat pe ordinea de drept, instituţia contenciosului administrativ reprezintă „forma democratică de reparare a încălcărilor săvârşite de către organele şi autorităţile administrative, de limitare a puterii arbitrare a acestora, de asigurare a drepturilor individuale ale administraţilor”, sau, mai sintetic, „forma juridică de apărare a particularilor , personae fizice sau juridice, împotriva abuzurilor administraţiei publice. Contenciosul administrativ reprezintă, sintetic, ansamblul de reguli juridice privind soluţionarea pe cale jurisdicţională a litigiilor administrative. Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca “activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim” (art.2 alin.1 lit.f). Putem aşadar observa că definiţia legală a contenciosului administrativ, formulată în concordanţă cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ, este structurată pe mai multe paliere:a) este o activitate de soluţionare a unui litigiu dintre o autoritate publică şi alte entităţi publice sau private;b) activitatea este realizată de instanţe de contencios administrativ;c) conflictul juridic soluţionat de instanţele de contencios administrativ se poate naşte fie dinemiterea sau încheierea unui act administrativ,fie din nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, fie, în fine, din refuzul nejustificat de a rezolva cererea. Procedura contenciosului administrativ, reprezinta ansamblul regulilor, actelor şi operaţiunilor având ca scop soluţionarea litigiilor administrative.Infăptuirea integrală a procedurii contenciosului administrativ presupune parcurgerea următoarelor faze:a) exercitarea recursului administrativ graţios şi/sau a recursului administrativ ierarhic (în cadrul procedurii prealabile sesizării instanţei de contencios administrativ). b) exercitarea recursului jurisdic-ţional (procedura în faţa instanţei de contencios administrativ c) procedura executării hotărârilor judecătoreşti în materia contenciosului administrativ. Reguli procedurale.

A) Pot formula acţiune în contencios administrativ:- persoanele care se consideră vătămate într-un drept sau interes legitim de către o autoritate publică, inclusiv printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept ori prin dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale;- prefectul împotriva actelor nelegale ale autorităţilor administraţiei publice locale. -Agenţia Naţională a funcţionarilor publici împotriva actelor prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică. Pot sesiza instanţa de contencios administrativ şi Avocatul Poporului pentru înlăturarea actului ilegal sau a excesului de putere al autorităţii şi Ministerul Public împotriva actelor individuale sau normative, emise cu exces de putere, care prejudiciază o persoană fizică sau juridică sau, respectiv, interesul public; persoana fizică vătămată dobândeşte, de drept, în ambele situaţii, calitatea de reclamant şi va fi citată în această calitate. Mai pot fi atacate direct în contencios admistrativ şi actele administrativ -jurisdicţionale pronunţate de organe abilitate, de exemplu, în materia exproprierii, a rechiziţiilor de bunuri şi prestărilor de servicii în interes public, a brevetelor de invenţii etc, fără a se mai exercita, în mod obligatoriu, căile administrativ-jurisdicţionale de atac prevăzute de legile speciale. B) Nu sunt supuse controlului pe calea contenciosului administrativ: a) actele autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul; b) actele de comandament cu caracter militar; c) actele pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Pot fi atacate în contencios administrativ doar pentru exces de putere: actele emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor. C) Procedura prealabilă. Inainte de a se adresa instanţei, persoana care se consideră vătămată printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii emitente sau autorităţii ierarhic superioare, în cazul în care aceasta există, în 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

D) Termenul de introducere a acţiunii în contencios administrativ este de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului de 30 de zile de la înregistrarea cererii, respectiv a altui termen prevăzut de lege pentru soluţionarea unei cereri, calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă, pentru motive temeinice, şi peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. în situaţia suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a plângerii prealabile, termenul de introducere a acţiunii curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul un an. Pentru prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal. Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând. E) Soluţiile pe care le poate da instanţa. Instanţa de contencios administrativ poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă şi să se pronunţe şi asupra despăgubirilor materiale şi morale solicitate de reclamant. Când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, instanţa poate: a) dispune anularea acestuia în tot sau în parte; b) obliga autoritatea să încheie contractul; c) impune unei părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii; d) suplini consimţământul unei părţi; e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele produse.

F) Recursul. Hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs; recursul este suspensiv de executare; instanţa de recurs, modificând sau casând sentinţa, reţine cauza spre rejudecare, cu excepţia situaţiilor când s-au încălcat dispoziţiile referitoare la competenţa materială (cauza se trimite instanţei competente) sau când nu s-a cercetat fondul (cauza se trimite, o singură dată, spre rejudecare, primei instanţe). G) Căi extraordinare de atac. Impotriva soluţiilor definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă; în acest sens, legea prevede ca motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar; cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, care se face, la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare; cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare. H) Executarea hotărârii. Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au respins acţiunile în c.a. şi s-au acordat cheltuieli de judecată se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit, potrivit dreptului comun. Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat, în tot sau în parte, un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de plata taxelor de publicare. Dacă termenul de executare a dispoziţiilor hotărârii definitive şi irevocabile (termenul prevăzut în hotărâre sau, în lipsă, cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii) nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii sau persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârii şi după aplicarea amenzii constituie infracţiune.

BIBLIOGRAFIE:

-Drept administrative-Verginia Vedinas- Editura Universul Juridic 2015-Legea 554/2004,a contenciosului administrativ