Comunicarea verbală şi non-verbală cu un copil autist

Ce este autismul ?

Autism este un nume generic pentru o serie de tulburări comportamentale fundamentale caracterizată ca fiind o stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensă trăire a vieții interioare.

• Comunicarea este una dintre principalele probleme ale unui copil autist. Pe langă comportamentele specifice si problemele de relationare si gândire, micuţul autist trebuie ajutat şi stimulat să depășească barierele de comunicare. Copilul autist are probleme în a întelege limbajul și în a se exprima. Părinţii au un rol esenţial în a pătrunde în universul propriu al copilului si în a-l ajuta să exprime emoţii, sentimente, dorinţe.

• Dificultățile legate de limbaj şi comunicare au fost mereu considerate ca având un rol important fiind o caracteristică specifică pentru autism. Sacla abilităților legate de limbaj este largă,la autisţi și, dacă se ia în considerare autismul ca intreg, este clar că problema fundamentală este cea a comunicării, decât a limbajului în sine. Sunt afectate formele non-verbale ale comunicării, şi chiar dacă uneori abilitățile legate de limbaj sunt destul de bune, comunicarea şi utilizarea socială a limbajului rămâne săracă.

Comunicarea non-verbală cu copilul autist

• Comunicarea verbală este deficitară si incoerentă la copiii autişti. Ei pot pronunţa cuvinte aleatoriu, fără sens, fiind mai degrabă faşcinaţi de forma cuvintelor, decât de conţinutul lor. Micuţii autişti trăiesc "furtuni" senzoriale deranjante, înfricoșătoare şi uneori dureroase. Pentru a scăpa de acestea, copiii autiști se concentrează asupra senzaţiilor fizice:

• zgârierea;• datul din mâna;• mişcările bruşte;• ruperea hârtiei etc.

Specialiştii susțin că cel mai bine e să se înlocuiască cuvintele cu limbajul non-verbal în comunicarea cu copilul bolnav de autism. Trebuie ca parinţii să înveţe să "citească" gesturile lui şi să le decodifice pentru a construi un sistem de comunicare eficient cu el.

Există mai multe tehnici şi metode de a înţelege ce vrea să transmită un autist. Principalele gesturi şi comportamente la care trebuie să fim atenţi sunt: plânsul;ţipatul;somnul;căscatul;sărutul;îmbrățişatul;zâmbetul;agresivitatea;gestul de a te prinde de mână şi de a te conduce spre anumite lucruri.

Comunicarea verbală• Comunicarea verbală cu copiii autişti trebuie să fie simplă, clară şi

concisă. Trebuie să ai răbdarea de a-i repeta de mai multe ori ceva pana cand înţelege şi trebuie să fii pregătita să nu primeşti răspunsuri sau reacţii imediate.

• De exemplu, unui copil cu autism nu trebuie să i te adresezi "du-te

in bucătărie, aşează-te la masă şi mănâncă", ci "du-te şi mă nanca!", fără alte cuvinte în plus, care îl pot confuza . • De asemenea, te poţi aştepta ca la o întrebare să iţi răspundă cu o

altă întrebare sau chiar cu aceeaşi întrebare. De exemplu, dacă îl întrebi "vrei apă?", este posibil să iţi răspundă destul de incoerent, ce-i drept, "vrei apă?", semn ca da, vrea apă.

• Majoritatea studiilor legate de limbajul copiilor autiști arată că aceștia nu folosesc pronumele eu. L. Kanner a denumit acest fenomen "inversarea pronumelui", tinând cont de folosirea de către copil a pronumelui personal tu în locul celui de persoana întâi, eu. El amintea si de "ecolalia întârziata" si de "afirmarea prin repetare" pentru cazurile în care, de exemplu, copilul este întrebat: "Tu vrei lapte?" si raspunsul este "Tu vrei lapte". Se pare însa ca acest concept de inversare pronominala nu este de natura a clarifica problemele existente. Pentru ca, de fapt, copilul nu inverseaza pronumele, ci evita folosirea acestora, cu atât mai mult cu cât se refera la el însusi.

• Evitarea folosirii pronumelui eu denota fie o negare a sinelui, fie absenta constiintei de sine, în timp ce substitutia sa cu tu demonstrează o oarecare constiinta a sinelui altora.

• S-a observat, de asemenea, că aceşti copii evită cuvântul da tot atât de mult pe cât îl evita pe eu, negatia nu aparându-le în schimb mult mai de timpuriu în vocabular. Daca dificultatea de învatare a unor cuvinte ar fi determinata, asa cum au afirmat B. Rimland si altii, de cauze organice, de leziuni cerebrale, nu ar trebui sa existe diferente, iar cuvântul da ar trebui sa apara în acelasi timp cu nu. Probabil însa ca preferinta pentru folosirea negatiei este o consecinta a negativismului deliberat si extrem de care dau dovada copiii autisti.

Copiii autişti pot fi talentati. Este important sa il ajuti sa isi cultive talentele. Acest lucru il va ajuta sa isi dezvolte si

comunicarea. De asemenea, daca surprinzi ca are o abilitate deosebita, ca isi concentreaza mai mult atentia pe anumite

lucruri, incurajeaza-l sa isi aprofundeze interesele.

Intervenţia timpurie – un pas sigur in recuperarea copilului cu autism!

• Interventia timpurie este cheia obtinerii unor rezultate optime pentru copii cu autism.

•    Cercetarile demonstreaza ca perioada de maxima  dezvoltare  a creierului uman se gaseste undeva intre varsta de 0 si 3 ani.

• Intarzierea in dezvoltare a copilului mic, observata timpuriu, poate fi compensata printr-o stimulare adecvata, prin adaptarea unor metode terapeutice la necesitatile si particularitatile copilului.

• Scopul terapiei nu este să-l vindeci pe copil, ci să-l aduci la o normalitate acceptată în societate ca să se poată integra. Autismul nefiind o boală pe care să o vindeci, ci o tulburare comportamentală, nu poţi decât să o ameliorezi.

• Ando Karina Rebecca • Liceul Pedagogic Dimitrie Ţichindeal • Profesor Coordonator Bibliografie http://autismterapie.wordpress.com/http://www.scritub.com/sociologie/psihologie/Limbajul-si-comunicarea-copiil23116141924.phphttp://www.copilul.ro/pediatrie/autism/Comunicarea-cu-copilul-autist-a8016.html