medieval necropoles of 9th-11th century in the lower serbian danube river basin

MUZEUL BRĂILEI EDITURA ISTROS

BRĂILA2013

ISTROSXIX

IN HONOREM PROFESSORIS

VICTOR SPINEISEPTUAGENARII

MUZEUL BRĂILEI

ISTROS, XIX, 2013, Brăila, p. 469-514

NECROPOLE MEDIEVALE DIN SECOLELE AL IX-LEA –

AL XI-LEA ÎN BAZINUL INFERIOR AL DUNĂRII

(PORŢIUNEA SÂRBEASCĂ)

DEJAN RADIČEVIĆ (BELGRAD - SERBIA)

Cuvinte cheie: bazinul inferior al Dunării (porţiunea sârbească),

necropolă, descoperiri funerare, secolele al IX-lea – al XI-lea.

Rezumat: Autorul prezintă datele disponibile cu privire la

necropolele din secolele al IX-lea – al XI-lea cercetate de-a lungul

malului drept al Dunării, de la Porţile de Fier până la confluenţa cu

Timocul. Niciuna dintre necropolele analizate nu a fost explorată în

întregime, dar datele disponibile în acest moment reprezintă rezultatele

săpăturilor de salvare ale siturilor multistrat întreprinse cu ocazia

construirii hidrocentralelor Đerdap I şi Đerdap II. Deşi faptul că nu au

fost cercetate amănunţit reprezintă cea mai mare dificultate întâmpinată în

decursul acestei cercetări, s-a încercat colectarea, evaluarea şi

interpretarea rezultatelor disponibile. Nu în ultimul rând, lucrarea de faţă

reprezintă şi un scurt raport cu privire la periodizarea mai precisă a

acestora pe baza unor evenimente istorice binecunoscute care au avut loc

în timpul perioadei cercetate în această parte a bazinului sârbesc al

Dunării.

În comparaţie cu alte zone ale Serbiei, bazinul inferior al Dunării

este, de regulă, considerat ca fiind unul dintre teritoriile bine cercetate din

punct de vedere arheologic. Importantele campanii de săpături de salvare

datorate construcţiei centralelor hidroelectrice de lângă Kladovo şi Kusjak

au contribuit în mare măsură la extinderea acestor cercetări. Acestea au

fost cele mai mari proiecte din arheologia sârbă din toate timpurile şi au

generat descoperiri importante legate de diferite perioade din trecut. Din

nefericire, însă, trebuie precizat că nivelul tratării şi interpretării ştiinţifice

a materialului arheologic descoperit nu se ridică la amploarea şi

importanţa acestor acţiuni.

470 Dejan Radičević

Regiunea analizată în prezenta lucrare include malul drept al

Dunării, în interiorul Porţilor de Fier şi al regiunilor Ključ şi Krajina,

până la confluenţa Dunării cu Timocul. Conform datelor disponibile, 7

situri arheologice au fost deschise în această zonă până în prezent,

descoperindu-se morminte care datează din secolele al IX-lea – al XI-lea

(Fig.1) Cercetarea acestor necropole nu a făcut parte dintr-un proiect de

cercetare special planificat, descoperirile provenind din săpături de

salvare ale unor situri multistrat, în care mormintele medievale au

reprezentat adeseori descoperiri întâmplătoare. De regulă, acestea au fost

explorate numai datorită faptului că au fost descoperite în interiorul unor

fortificaţii sau în imediata apropiere a unei fortificaţii din perioada târzie a

Imperiului Roman / perioada timpurie a Imperiului Bizantin, pentru care,

de altfel, fusese deschis situl. Necropolele au fost cercetate la diferite

nivele şi au fost abordate prin diferite metode în timpul analizei şi al

publicării cercetărilor. Sunt cunoscute mai ales prin intermediul unor

rapoarte de mică întindere. Acestea au fost publicate numai parţial, astfel

încât rezultatele cercetării nu au fost niciodată prezentate în întregime.

Acesta este motivul pentru care era necesar un studiu care să colecteze, să

analizeze şi să interpreteze toate rezultatele obţinute până în acest

moment.

Informaţiile colectate cu privire la necropolele de la Porţile de Fier

reprezintă rezultatul unor vaste săpături de salvare întreprinse între 1965

şi 1970 în zona proiectată pentru demolare după construcţia hidrocentralei

Đerdap I. Săpăturile planificate au început în 1958 la Veliki Gradac, iar

cercetarea sistematică organizată a început abia în 1964. Multe dintre

datele privind necropolele de pe malul drept al Dunării, în aval de Porţile

de Fier, până la confluenţa cu Timocul, au fost adunate în timpul

săpăturilor de mare amploare efectuate cu prilejul construcţiei

hidrocentralei Đerdap II. Aceste lucrări au fost efectuate între anii 1979 şi

1982.

La sfârşitul anului 1964, Institutul Arheologic din Belgrad a

organizat săpături de salvare de-a lungul drumului Negotin-Kladovo. Cu

această ocazie, s-au efectuat şi primele săpături pe platoul Blato din

Mihajlovac, la aproximativ 300 de metri de Dunăre (Prodanović, Zotović

1964, р. 55-57). Săpături de mai mare amploare au fost efectuate la

acelaşi sit începând cu anul 1981, acestea fiind organizate de Facultatea

de Filosofie a Universităţii din Belgrad (Tomović 1986, p. 402-413).

Principalul subiect îl constituia o fortificaţie romană târzie, dar, cu aceeaşi

Necropole medievale în bazinul inferior al Dunării 471

ocazie, a fost descoperită şi o necropolă medievală care acoperea parţial

interiorul fortificaţiilor şi se extindea până dincolo de valul de pământ

(fig. 2).

În total, s-au descoperit 8 morminte de înhumare, cu scheletele

aflate într-o stare avansată de degradare, deseori deranjate şi cu anumite

oase lipsă. În interiorul fortificaţiei s-au găsit o mulţime de oase umane

fragmentate şi dislocate. Mormintele erau îngropate într-un strat de

detritus roman şi au fost descoperite la adâncimi cuprinse între 0,45 şi

0,75 cm. Defuncţii erau îngropaţi direct în gropi simple, fără vreun fel de

structură. Aceştia fuseseră îngropaţi individual, întinşi pe spate şi cu

craniul lăsat pe spate. Braţele erau îndoite din cot şi aşezate sau

încrucişate pe bazin sau pe stomac. Mormintele erau orientate în direcţia

vest-est, cu uşoare înclinări spre nord sau spre sud. Material funerar s-a

descoperit numai în mormântul nr. 4 – doi cercei, dintre care unul este

păstrat în întregime, iar celălalt numai parţial (Fig. 3/1-2). Primul cercel

este de tip ciorchine, realizat prin granulare din argint de calitate

inferioară. Partea suspendată era realizată din mici granule care se

terminau cu o granulă mai mare în partea superioară şi în partea

inferioară. Cercul conţine un cot realizat dintr-un şir de granule;

dimensiuni: 0,46 x 2,4 cm, înălţimea părţii suspendate: 1,7 cm. Cercelul

fragmentat are o sârmă spiralată subţire în partea inferioară a cercului şi,

în mijloc, o parte suspendată în formă de tub realizată din foiţă metalică

subţire. Aceasta este parţial distrusă. Dimensiuni: 3,2 x 2,2 cm, înălţimea

părţii suspendate: 0,5 cm.

Mormintele de la Mihajlovac au fost iniţial datate cu aproximaţie

între secolele al X-lea şi al XII-lea (Tomović 1986, p. 404), dar mai târziu

s-a sugerat o datare mai precisă, la începutul secolului al X-lea (Јанковић,

Јанковић 1990, p. 101) sau spre sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul

secolului al X-lea (Радичевић 2009, р. 353, сл. 3, 1-2). În timpul

săpăturilor din 1981, în imediata apropiere, pe panta din faţa Dunării, s-au

găsit rămăşiţele unei aşezări omeneşti datate în secolele al X-lea – al XI-

lea, despre care s-a presupus că aparţinea populaţiei înmormântate în

interiorul fortificaţiilor (Јовановић 1982, р. 77-78).

Necropola medievală de la confluenţa râului Presača cu Dunărea a

fost cercetată în 1968 şi 1969 (Минић 1984, р. 171-175). Şi în acest sit

s-au descoperit ruinele unui castru clasic mai mic, al cărui interior era

folosit în Evul Mediu pentru îngroparea oamenilor care locuiseră probabil

într-o aşezare din apropiere, ale cărei urme nu au putut fi identificate. În


suprafaţa excavată s-au identificat 11 morminte (Fig. 4). Un grup de 6

morminte se afla şi în jurul turnului, în vreme ce alte morminte au fost

descoperite la o distanţă de aproximativ 15 metri spre est. Poziţia

mormintelor comparată cu ruinele zidului de fortificaţie demonstrează că,

la momentul înhumărilor, turnul era deja în ruină, ca şi faptul că unele

ziduri nu puteau fi, cu siguranţă, observate la suprafaţă. Conform

dispunerii mormintelor, distanţei dintre acestea şi faptului că nu s-au

identificat suprapuneri, s-a presupus că necropola a fost utilizată pentru o

scurtă perioadă de timp sau că mormintele erau cumva marcate de o

construcţie realizată cu ocazia înmormântării, construcţie care nu a putut

fi identificată în timpul săpăturilor (Минић 1984, р. 173).

Defuncţii erau îngropaţi în gropi de înhumare simple care nu au

putut fi identificate în strat. În 7 morminte s-a descoperit că decedaţii erau

separaţi cu ajutorul unor bucăţele de rocă dură sau bucăţi din cărămida

antică plasate în jurul capului şi pe lângă corp şi, foarte rar, pe lângă

picioare. Decedaţii erau înmormântaţi individual, întinşi şi cu capul lăsat

pe spate. În cazul a 5 morminte, capul decedatului era aşezat pe o piatră

sau cărămidă de mici dimensiuni. Braţele erau aşezate sau încrucişate pe

piept, stomac sau bazin, iar în două cazuri, unul dintre braţe era întins pe

lângă corp.

O chestiune deosebit de interesantă privind metoda de înhumare o

reprezintă utilizarea secundară a cărămizilor din perioada clasică în unele

morminte. Alte obiecte s-au descoperit numai în trei morminte. În

mormântul nr. 5 s-a descoperit un inel din fier, în timp ce în mormintele

nr. 1 şi nr. 8 au fost găsite monede romane. Cărămizile aşezate vertical în

spatele picioarelor decedaţilor au fost descoperite în 7 morminte, în timp

ce în mormântul nr. 8, alături de cărămizile aşezate în spatele picioarelor,

mai era si o cărămidă în zona capului. Lângă cărămizi, la spate, mai erau

aşezate şi una sau două pietre în aşa fel încât acestea rămâneau în poziţie

verticală chiar şi după umplerea gropii cu pământ. Pe suprafaţa

cărămizilor aşezate în faţa decedatului erau încrustate imagini ale unor

cruci, iar pe două dintre cărămizi, pe lângă cruce, exista şi o inscripţie.

Inscripţia de pe cărămida din mormântul nr. 1 (Fig. 5/1) a fost interpretată

în două moduri – dacă a fost scrisă într-o combinaţie de caractere

glagolitice şi chirilice, ar însemna „alături de tine”, care, în directă

legătură cu crucea, ar însemna că decedatul se apropie de cruce ca de o

personificare a lui Iisus, în timp ce, dacă inscripţia a fost scrisă numai cu

caractere glagolitice, semnificaţia presupusă ar fi „Fedor”, care, probabil,


ar fi numele celui decedat. Inscripţia cu 3 litere chirilice şi un simbol de

abreviere de pe cărămida din mormântul nr. 9 (fig. 5/2) a fost descifrată

ca „Mara” sau „Marija” şi interpretată fie ca numele persoanei decedate,

fie ca prescurtare pentru Maica Domnului (Minić 1967, р. 87-90, T. I-II ;

Минић 1984, р. 173, сл. 2-3).

Perioada înhumărilor în necropola de la Pesača a fost datată în

secolele al X-lea – al XI-lea (Минић 1984, р. 173, сл. 2-39). Din cauza

absenţei cronologiei unor descoperiri arheologice, datarea s-a realizat pe

baza caracteristicilor paleografice ale inscripţiilor de pe cărămizi,

aparţinând perioadei scrierii slavone care utiliza simultan scrierea

glagolitică şi pe aceea chirilică, până când alfabetul chirilic a ajuns să fie

utilizat exclusiv pe teritoriul Serbiei, al Macedoniei şi al Bulgariei

(Томовић 1991, р. 10; Трифуновић 2001, р. 168-169).

Săpăturile sistematice de la Kostol, în interiorul şi în jurul

castrului Pontes, ca şi în jurul ruinelor Podului lui Traian, au confirmat

existenţa unor urme amestecate din perioada medievală, atât în ceea ce

priveşte aşezările omeneşti, cât şi în ceea ce priveşte necropolele

adiacente acestora (Гарашанин, Васић 1980, р. 7-24; Гарашанин, Васић

1987, р. 71-84; Гарашанин, Васић, Марјановић–Вујовић 1984, р. 25-

54; Марјановић-Вујовић 1985, р. 192-196). Cele mai vechi morminte de

inhumație din perioada medievală au fost descoperite între anii 1979 şi

1980, în timpul cercetării părţii de nord a valului de pământ şi a

versantului de la nord de castru. În total, s-au săpat 34 de morminte,

majoritatea identificate imediat lângă valul de pământ şi lângă turnul

dinspre nord-est.

Au fost identificate scheletele a 12 bărbaţi, 5 femei şi 13 copii, iar

la o serie de alte schelete sexul nu a putut fi identificat din cauza

degradării. Decedaţii erau înmormântaţi direct în gropi simple, fără

structură de mormânt. Erau aşezaţi pe spate, cu capul lăsat pe spate.

Numai scheletul din mormântul nr. 61 nu era întins, fiind aşezat pe coapsa

dreaptă, cu picioarele îndoite şi coatele şi braţele îndoite unul peste

celălalt. Era orientat corect, de la vest la est.

Poziţia braţelor variază, dar, cel mai adesea, erau aşezate peste

corp – pe bazin în 7 cazuri, pe piept, în 2 cazuri, şi pe stomac (1 caz). S-a

identificat un caz de braţe încrucişate pe piept, în vreme ce în celelalte

cazuri braţele au fost găsite în diferite combinaţii pe piept, stomac sau

bazin. Numai unul dintre decedaţi fusese înhumat cu braţele întinse pe


lângă corp, iar în alt caz un braţ era întins pe lângă corp, iar celălalt era

aşezat pe bazin.

Majoritatea mormintelor sunt orientate corect, de la vest la est.

Mici devieri spre nord au fost identificate în cazul a nouă morminte, în

timp ce două morminte au o uşoară înclinare spre sud. Decedaţii erau

îngropaţi individual şi, în câteva cazuri, s-au descoperit suprapuneri între

înhumări mai vechi şi mai noi. Din această cauză, mormântul nr. 21 era

parţial distrus de mormântul nr. 27, iar mormintele nr. 61 şi 33 au fost

descoperite sub mormintele nr. 60 şi 35.

În patru dintre morminte s-a descoperit material funerar (Fig. 6).

În mormântul nr. 35, de ambele părţi ale craniului, s-a găsit un inel din

sârmă de bronz. În mormântul nr. 43 s-a găsit un fragment de inel de

bronz, două inele din bronz pentru degete şi un colier făcut din 112 perle

din sticlă albă (99 de perle mici în formă de bilă, 4 perle multiple – una

triplă şi 3 duble, 6 perle cilindrice şi o perlă în formă de pepene). Unul

dintre inele este realizat dintr-o bandă subţire de folie de bronz, cu

capetele nesudate, suprapuse unul peste celălalt. Suprafaţa exterioară este

decorată longitudinal cu trei funde în relief realizate prin canelare.

Celălalt inel este turnat şi are un cap oval. Umerii sunt evidenţiaţi de

ambele părţi. În mormântul nr. 52 s-au descoperit trei cercei, doi nasturi şi

un colier cu un medalion realizat din pastă de sticlă. Cerceii sunt de tipul

cu 4 bobiţe biconice realizate din folie subţire de bronz. Bobiţele sunt

dispuse în partea inferioară a cercului acoperit cu şiruri de pseudo-granule

turnate. Bobiţele din mijloc se termină fiecare cu câte o granulă. Bobiţa

din partea inferioară este mai mare şi are o fundă accentuată la îmbinarea

orizontală a conurilor. Unul dintre nasturi este turnat în formă de pară şi

are o bridă mică la capătul superior, turnată dintr-o piesă cu nasturele, în

timp ce al doilea are formă sferică şi este gol în interior, fiind realizat din

folie subţire de bronz. În mijloc sunt unite pe orizontală piese semi-

sferice, iar în partea superioară se află o bridă realizată din sârmă subţire

de bronz. Colierul era alcătuit din 220 perle realizate din pastă de sticlă

multicoloră (28 de perle sferice galbene, 14 perle sferice negre şi 56 perle

sferice albe, 27 semi-sferice, 20 plate, 39 cilindrice şi 36 de perle în formă

de pepene). Alături de perle s-a descoperit şi un pandantiv din pastă de

sticlă, în formă de nasture, cu o bridă pentru agăţare. În mormântul nr. 58

s-a descoperit un inel complet turnat din bronz cu cap plat în formă de

romb şi decorat pe margini cu două şiruri de puncte. Umerii sunt

accentuaţi prin expansiune de ambele părţi.


După materialul funerar, necropola a fost datată în secolele al IX-

lea – al X-lea (Гарашанин, Васић, Марјановић-Вујовић 1984, р. 45-

46), dar mai târziu s-a sugerat ca datarea să fie plasată în a doua jumătate

a secolului al X-lea şi în secolul al XI-lea (Радичевић 2009, р. 354-355).

În interiorul castrului s-au identificat şi urme ale unei aşezări omeneşti din

aceeaşi perioadă, ca şi pe versantul nord-vestic de la morminte şi în

exteriorul valului de pământ din partea de est (Марјановић-Вујовић

1985, р. 192-196; Марјановић-Вујовић 1987, р. 117-119).

În timpul lucrărilor de salvare la proiectul Đerdap II au fost

explorate în 1980 şi 1981 şi mormintele din curtea unei biserici de ţară

din zilele noastre din Korbovo. La o suprafaţă deschisă de 175 m2 s-au

descoperit 80 de morminte, ceea ce demonstrează că zona a fost utilizată

pentru înhumări o perioadă foarte lungă de timp. Combinând observaţiile

de natură stratigrafică şi informaţiile privind materialul funerar, putem

identifica trei grupuri de morminte, dintre care primele două aparţin

perioadei medievale, iar cel mai recent, care prezintă şi cele mai multe

morminte, poate fi datat între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea.

Din numărul total de morminte cercetate, cele care pot fi cu

siguranţă identificate drept medievale sunt mormintele nr. 10 şi 12 din

şanţul 3, nr. 2 din şanţul 6 şi nr. 7 şi 8 din şanţul 12. Cu toate că sunt

puţine, aceste morminte pot fi descrise cu acurateţe. Mormântul nr. 10/80

diferă de toate celelalte morminte printr-un număr de trăsături, astfel încât

poate fi corelat cu un orizont de înhumare separat, în mod clar cel mai

vechi. Pe lângă separarea stratigrafică atât de clară, acest mormânt are şi

orientare diferită, dar şi material funerar care nu a fost identificat în alte

morminte. Spre deosebire de restul decedaţilor, orientaţi vest-est (cu capul

spre vest), decedatul din mormântul 10/80 a fost înhumat cu capul spre est

şi cu picioarele spre vest. În plus, acest mormânt prezintă particularităţi în

privinţa materialului funerar, reprezentat de un vas ceramic plasat la

picioarele decedatului, care indică existenţa unui rit funerar diferit, ca şi

existenţa unui material funerar care nu a fost descoperit în niciunul dintre

celelalte morminte. De altfel, nimic din materialul funerar identificat în

acest mormânt nu apare şi în alte morminte cercetate. Pe partea dreaptă,

lângă şold, s-au descoperit fragmente dintr-o cataramă de fier, iar pe

partea stângă s-a descoperit un cuţit din fier, pietre de frecat şi o bucată

dintr-o unealtă din cremene.

În general, în concordanţă cu caracteristicile specificate mai sus,

se poate concluziona că mormântul nr. 10/80 nu este unul creştin şi că


aparţine unei înhumări de tip păgân. Deşi acest mormânt nu a făcut încă

obiectul unei examinări amănunţite, datarea sa este deja menţionată în

literatura de specialitate. Aceasta se leagă de vasul ceramic de mici

dimensiuni care, conform caracteristicilor tipologice, a fost datat în

secolul al VII-lea (Јанковић, Јанковић 1990, р. 95, 61/1).

Alte morminte medievale aparţin unui orizont creştin de înhumare

dintr-o perioadă mai târzie. Decedaţii erau îngropaţi direct în gropi

simple, fără structură de mormânt. Aceştia erau înhumaţi individual,

întinşi, cu capetele lăsate pe spate. În general, erau aşezaţi pe direcţia

vest-est cu mici deviaţii către nord sau către sud. Având atât de puţine

eşantioane, nu putem oferi mai multe informaţii cu privire la poziţia

braţelor, dar poate fi interesant de menţionat că, în ambele cazuri în care

poziţia braţelor a putut fi stabilită, unul dintre braţe era întins pe lângă

corp. Tot materialul funerar descoperit este reprezentat de bijuterii (Fig.

7), adică obiecte personale pe care decedatul le purtase pe timpul vieţii.

Pe baza acestor descoperiri, desigur, cu o rezervă datorată numărului

redus de morminte şi material arheologic, orizontul medieval al

necropolei de la Korbovo poate fi datat aproximativ între secolele al X-lea

şi al XI-lea (Радичевић 2009, р. 345).

În mormântul nr. 12/80 s-au descoperit un cercel parţial conservat

şi un colier din perle din sticlă. Cercelul era turnat în bronz, în două părţi.

Partea inferioară a cercului are o secţiune în formă de romb, cu o parte

suspendată turnată împreună cu restul cercelului. Partea inferioară a părţii

suspendate se termină cu o secţiune mai groasă de formă ovală şi cu o

mică granulă în capăt. De ambele părţi, în mijlocul cercului, se află două

bobiţe turnate, de formă ovală. Colierul consta în 10 perle realizate din

pastă de sticlă de culoare turcoaz (7 perle au formă cilindrică simplă, iar 3

dintre ele sunt duble). Unele perle erau decorate cu un model în formă de

val, de culoare galbenă. În mormântul nr. 2/81 s-a descoperit un inel din

bronz turnat cu cap de formă romboidală. Umerii sunt accentuaţi de mici

extinderi în formă de aripioară de ambele părţi ale inelului. Capul are o

decoraţiune abia vizibilă realizate din linii încrucişate incizate. Un alt inel

din bronz turnat cu cap elipsoidal cu un ornament parţial vizibil incizat

provine din mormântul nr. 7/81. În mormântul 8/81 s-au descoperit un

cercel din bronz, bucăţi dintr-un colier şi un inel din bronz. Cercelul este

realizat din bronz şi are patru bobiţe turnate. Partea suspendată centrală

constă în două bobiţe ovale terminate în partea superioară şi în cea

inferioară cu pseudo-granule mai mari. În mijlocul cercului se află două


bobiţe mai mici. Colierul este realizat din perle din pastă de sticlă de

diferite forme, dimensiuni şi culori. Pe lângă perlele simple, sunt şi perle

triple, precum şi perle de formă cilindrică, mai lungi, brăzdate de fire

subţiri de pastă de sticlă. Inelul este turnat, cu cap în formă de romb.

Umerii sunt accentuaţi de mici expansiuni în formă de aripioare, de

ambele părţi ale inelului.

Pe malul drept al Dunării, la aproximativ 2,5 km în aval de

Ljubičevac, s-au descoperit în 1981 morminte medievale la extremitatea

estică a unei secţiuni de mare întindere Karaula–Brzi Prun în Grabovica

(Ercegović–Pavlović, Minić 1986, р. 346-353). Situl este situat într-o

câmpie întinsă, la aproximativ 100 m de Dunăre. A fost distrus în mare

parte de construcţia unui dig împotriva revărsării fluviului, care constituie

exact locul în care a fost descoperită necropola medievală (Fig. 8). În

continuarea necropolei, în partea de sud, s-a cercetat parţial şi aşezarea

omenească de care aparţinea necropola.

În total, au fost cercetate 26 de morminte, majoritatea aşezate în

şiruri regulate (Fig. 9). Indicatoare care să marcheze mormintele nu s-au

identificat, dar, din moment ce nu s-au înregistrat suprapuneri de

morminte, putem presupune că acestea au existat şi că au dispărut fără

urmă. Scheletele au fost descoperite la adâncimi cuprinse între 0,33 şi

1,42 m, dar este evident că aceste adâncimi nu sunt cele ale înhumării.

Mormintele sunt orientate în principal în direcţia vest-est, dar toate

prezintă deviaţii spre sud. O analiză antropologică preliminară a

demonstrat că erau 6 copii, 4 bărbaţi şi 16 femei adulte. Vârsta adulţilor

decedaţi varia între 30 şi 40 de ani, numai trei schelete aparţinând unor

persoane de peste 60 de ani.

Decedaţii erau înhumaţi direct în gropi simple, fără structură de

mormânt. Aceştia erau înmormântaţi separat, întinşi pe spate cu capul

lăsat pe spate. Poziţia ambelor braţe a putut fi determinată la un număr de

14 schelete, jumătate dintre acestea având braţele aşezate pe stomac, piept

sau umeri, individual sau în diferite combinaţii. Ambele braţe aşezate pe

bazin au fost identificate în cazul a trei schelete, în vreme ce alţi doi

decedaţi aveau braţele încrucişate pe stomac. Numai doi dintre decedaţi

aveau un braţ întins pe lângă corp şi celălalt aşezat pe bazin.

Material funerar a fost identificat în 12 morminte de înhumare şi,

pe baza acestuia, cercetătorii au datat necropola în secolul al IX-lea şi în

prima jumătate a secolului al X-lea (Ercegović – Pavlović, Minić 1986, р.

350-353), informaţie corectată ulterior, oferindu-se o datare mai precisă în


secolul al X-lea (Радичевић 2009, р. 350-352). Toate descoperirile, cu

excepţia mormântului de copil nr. 1, provin din morminte ale unor femei,

majoritatea între 30 şi 40 de ani la data decesului.

Majoritatea descoperirilor sunt de tip ornamental şi reprezintă

obiecte personale ale decedatelor (Fig. 10). Pe lângă acestea, s-a

descoperit şi un cuţit de mici dimensiuni în mormântul nr. 16, unul mai

mare în mormântul nr. 14, o rotiţă pentru fus în mormântul nr. 11 şi o

cataramă în mormântul nr. 9. În Grabovica, pentru prima oară, între

structurile funerare închise s-a confirmat descoperirea a diferite tipuri de

cercei, care fuseseră cunoscute până la acea dată numai mulţumită unor

descoperiri întâmplătoare. Pentru prima dată, împreună cu un cercel cu o

structură suspendată turnată (Fig. 10 / mormântul nr. 1) s-au descoperit şi

diferiţi cercei în formă de ciorchine. În cazul cerceilor cu o structură

suspendată articulată, diferenţele se pot observa în forma turnată a

acesteia din urmă. Pe ambele părţi ale cercului se găsesc mici coturi

realizate din folie subţire de bronz. Există două tipuri de cercei în formă

de ciorchine – cercei din argint realizaţi prin tehnica granulării şi cercei

din bronz turnaţi în două piese. Cel din argint are o parte suspendată în

mijlocul părţii inferioare a cercului, care are o grosime uniformă, iar de

ambele părţi se găsesc mici coturi realizate din granule sau folie subţire de

metal. În două dintre morminte s-au mai găsit şi cercei cu patru bobiţe

turnate în bronz, în timp ce în alt mormânt s-a descoperit un tip special de

cercei din bronz cu două bobiţe goale în interior pe partea suspendată şi

pe micile coturi din folie de bronz (Fig. 10 / mormântul nr. 14). S-a

descoperit, de asemenea, un număr mare de coliere realizate din perle din

pastă de sticlă, majoritatea verzi, dar şi albastre, negre şi galbene. S-au

mai descoperit şi perle de culoare maro, de mici dimensiuni, apoi perle

duble, triple şi cvadruple, ca şi perle multicolore. Un grup apare de perle

îl constituie cele verzi sau negre din pastă de sticlă decorate cu ornamente

în valuri realizate în pastă groasă. Perlele de formă cilindrică sunt şi

acestea ornamentate.

Pe lângă necropolele discutate mai sus, pe teritoriul de care se

ocupă prezenta lucrare mai există alte două necropole ale căror structuri

de înhumare pot fi identificate şi puse în legătură cu perioada menţionată,

în timp ce alte morminte aparţin de o perioadă mai târzie. Din 1980 până

în 1982, la situl Glamija din Ljubičevac, în interiorul ruinelor unui castru

din perioada romană clasică a fost descoperită o necropolă medievală ale

cărei morminte datează, în general, din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea


(Radosavljević-Krunić 1986, р. 330-331, Fig. 2.3). Totuşi, într-unul dintre

morminte s-a descoperit un cercel în formă de ciorchine, iar în altul s-au

descoperit două perle din pastă de sticlă de formă cilindrică şi o perlă

alcătuită din mai multe bucăţi. Ambele tipuri de descoperiri sunt

cunoscute din săpăturile de la Grabovica şi pot fi datate în secolele al X-

lea – al XI-lea. Cu privire la această necropolă, pot apărea o serie de

informaţii stratigrafice interesante. Mai exact, mormântul care conţinea

cercelul în formă de ciorchine se afla la aproximativ 0,30 m sub un

mormânt mai recent, ceea ce ar putea indica existenţa a două orizonturi de

înhumare din perioade diferite.

O situaţie similară apare în cazul necropolelor din secolele al XI-

lea – al XIII-lea cercetate în 1969 şi 1970 în jurul ruinelor unei biserici

bizantine în interiorul fortificaţiei din prima perioadă a Imperiului

Bizantin în Čezava. La publicarea cercetărilor, o cruciuliţă descoperită

într-unul dintre morminte a fost inclusă în grupul de crucifixuri care apar

începând cu secolul al XI-lea în bazinul Dunării, în directă legătură cu

reinstaurarea stăpânirii bizantine în regiune (Марјановић-Вујовић 1984,

p. 123, сл. 3). Aceasta a fost descoperită în pământul care îl acoperea pe

decedat, astfel încât perioada exactă a înhumării nu poate fi determinată în

funcţie de crucifix. Situaţia descoperirilor din mormântul nr. 5 este alta.

Aceste descoperiri reprezintă bijuterii cu care decedatul a fost

înmormântat (Fig. 11). S-au găsit o pereche de cercei, parţial conservaţi,

realizaţi din folie subţire de bronz, placaţi cu foiţă de argint şi un colier

alcătuit din 17 pandantive diferite, fiecare dintre acestea având câte trei

bobiţe rotunde aşezate într-un şir vertical. Pe părţile laterale ale bobiţelor

din partea de sus se găsesc deschizături prin care pandantivele erau unite,

în timp ce bobiţa din partea de jos are numai o deschizătură în partea de

jos cu o bridă pentru sârmă, de care atârnă pandantive mai mari în formă

de migdală. Iniţial, aceste descoperiri au fost considerate exemple de

bijuterii populare din secolul al XVII-lea, pe această bază considerându-se

că necropola era utilizată în această perioadă (Марјановић–Вујовић

1984, р. 126). Totuşi, potrivit unei analize mai detaliate, s-a demonstrat

ulterior că acestea pot fi datate în perioada propusă pentru necropolă,

presupunând că, pe baza lor, primele înhumări în acest loc au putut fi

mutate din secolul al XI-lea în secolul al X-lea (Минић 2001, р. 346-

347).

* * *


Majoritatea necropolelor descoperite până în acest moment erau

amplasate în interiorul castrelor romane / din prima perioadă bizantină

abandonate sau în imediata apropiere a acestora. Vechile valuri de pământ

în ruină delimitau spaţiul alocat înhumărilor şi reprezentau limita dintre

lumea celor morţi şi lumea celor vii. Fac excepţie necropolele de la

Korbovo şi Grabovica, create în spaţiu deschis, pe terase înălţate, la mică

distanţă de Dunăre.

Nu s-a stabilit cu exactitate poziţia aşezărilor omeneşti

corespunzătoare tuturor necropolelor, dar cele pentru care există

informaţii erau, în mod firesc, în imediata apropiere a necropolelor. În

Kostol, o necropolă a fost creată la nord de valul de pământ din partea de

nord şi de turnul nord-estic al castrului în interiorul căruia se găsea o

aşezare. Necropola de la Grabovica era situată la nord-est de aşezare, mai

exact, în continuarea acesteia. La situl Blato din Mihaljovac, necropola

era plasată în interiorul fortificaţiilor, în timp ce ruinele aşezării au fost

descoperite în imediata apropiere, pe partea estică, pe un versant lin din

faţa Dunării.

Săpăturile parţiale ale necropolelor nu pot furniza concluzii mai

precise cu privire la organizarea spaţială şi modalitatea de înfiinţare. În

general, toate pot fi clasificate ca necropole cu mormintele aşezate în

şiruri. O anumită regularitate a rândurilor este mai evidentă în cazul

necropolelor aflate în câmp deschis. Cu toate că nu au fost explorate decât

parţial, necropolele de la Grabovica oferă cea mai clară ilustrare. În

necropolele create în zona ruinelor unor construcţii mai vechi, mormintele

sunt concentrate mai aproape de construcţie. În cazul în care necropolele

au fost înfiinţate lângă biserici, chiar dacă acestea din urmă aparţineau de

o perioadă mai veche şi nu mai erau funcţionale, cum este cazul

necropolei de la Čezave, mormintele erau concentrate în special în partea

de est.

În timpul săpăturilor nu s-au identificat niciun fel de marcaje ale

mormintelor, dar dispunerea regulată a acestora, fără suprapuneri,

demonstrează faptul că astfel de marcaje s-ar putea să fi existat iniţial.

Acestea ar fi putut fi din lemn sau pământ şi astfel ar fi putut dispărea fără

urme.

În ceea ce priveşte tipurile de morminte, cele analizate în prezenta

lucrare nu diferă de alte necropole cercetate pe teritoriul actual al Serbiei.

Decedaţii erau îngropaţi pe spate, cu capul lăsat pe spate. Craniile întoarse

spre dreapta sau spre stânga sunt rezultatul deranjării ulterioare sub


presiunea pământului. Picioarele erau, de regulă, întinse, cu toate că în

unele necropole apar şi excepţii, dar acestea sunt rare. Poziţia braţelor era

foarte variată. Majoritatea decedaţilor aveau braţele aşezate pe piept,

stomac sau bazin, încrucişate sau aşezate una lângă alta. Fără niciun fel de

regulă, destul de des, braţele erau aşezate separat, în diferite combinaţii,

pe diferite părţi ale corpului. Există şi câteva morminte în care decedatul

avea un braţ pe corp şi celălalt întins pe lângă corp.

Mormintele erau, în general, orientate pe direcţia vest-est, dar, în

cele mai multe cazuri, apar diverse devieri către nord şi sud. În

necropolele situate lângă ruinele unor construcţii mai vechi, mormintele

urmau orientarea zidurilor. Diferenţele în orientarea mormintelor din

aceeaşi necropolă pot fi explicate prin poziţia diferită a soarelui, care era

principalul punct de orientare în timpul săpării unei gropi, în diferite

perioade ale anului.

Adâncimea la care au fost descoperite scheletele diferă de la o

necropolă la alta, dar niciuna dintre necropolele prezentate nu poate

confirma măsura în care adâncimea la care au fost descoperite mormintele

coincide cu adâncimea iniţială a acestora. Anumite morminte au fost

descoperite la adâncimi foarte mici şi, în consecinţă, este evident că

aceste adâncimi nu corespund cu cele originale.

Numai în câteva cazuri s-au înregistrat date privind forma şi

dimensiunea gropilor de inhumație. Nu există date privind prezenţa unor

resturi de lemn în morminte sau a unor pene din fier care ar indica faptul

că înhumările se făceau în sicrie din lemn. Structuri funerare simple

realizate din piatră şi cărămizi erau utilizate de regulă pentru a-l

înconjura, parţial sau complet, pe decedat. Acestea au fost identificate în

necropole create în ruine din perioada clasică, într-o perioadă în care se

găseau pietre şi cărămizi din abundenţă şi în care, pentru structurile

simple, se folosea, de obicei, material care putea fi găsit cu uşurinţă în

apropierea mormintelor. Necropolele situate în zone fără construcţii mai

vechi se caracterizează prin morminte plasate liber, fără structuri funerare.

S-a menţionat deja faptul că mormintele săpate la Pesača prezintă o

utilizare mai frecventă a cărămizilor din perioada clasică şi a pietrelor. Pe

lângă faptul că înconjurau parţial decedatul şi pe lângă plasarea verticală a

cărămizilor lângă cap şi la picioare, în cinci dintre morminte capul

decedatului era aşezat pe o piatră sau pe o cărămidă de dimensiuni mai

mici.


Judecând după metodele de înhumare şi riturile funerare, se poate

conchide că necropolele cunoscute până în acest moment în această

regiune a bazinului Dunării erau utilizate pentru înhumarea populaţiei

creştinate. Singura excepţie este mormântul păgân nr 10/80 de la

Korbovo, care poate fi clasificat ca aparţinând orizontului de înhumări din

Evul Mediu timpuriu, cu descoperiri de obiecte ceramice, încă foarte rare

pe teritoriul actual al Serbiei la sud de Sava şi de Dunăre. Ceea ce

cunoaştem despre această regiune nu s-a schimbat radical de la rapoartele

prezentate în urmă cu trei decenii şi jumătate, potrivit materialului păstrat

în muzee şi informaţiilor furnizate de descoperiri fortuite de morminte

(Минић 1978, р. 88-89, Т. I, T. II/1-3). Singurele date noi sunt

reprezentate de rezultatele săpăturilor la o necropolă din Ravna, lângă

Knjaževac, unde prezenţa ceramicii reprezintă o caracteristică importantă

a ritului funerar (Jovanović, Vuksan 2005, p. 175-243).

Cu toate că toate aceste morminte sunt creştine, nu s-a confirmat

existenţa unei biserici contemporane cu aceste necropole. Necropola de la

Čezava a fost stabilită în jurul ruinelor unei vechi bazilici bizantine, cu o

mare concentrare de morminte lângă absida acesteia. Două morminte

plasate deasupra arcei absidei şi un altul plasat deasupra zidului de nord al

bazilicii indică faptul că aceasta deja nu mai era în funcţiune în perioada

înhumărilor. Totuşi, existenţa unei biserici mai vechi în acest loc trebuie

să fi fost de maximă importanţă pentru înfiinţarea unei necropole. Este

evident faptul că biserica era onorată, în ciuda faptului că era în ruină. În

necropolele de la Pesača, Ljubičevac şi Mihajlovac, mormintele erau

concentrate, în principal, în mijlocul fortificaţiilor, în jurul ruinelor

turnului central. Dispunerea mormintelor sugerează că această parte a

castrului fusese sacralizată şi, de vreme ce aceste morminte sunt creştine,

este posibil ca ea să fi funcţionat ca biserică sau poate chiar să fi existat o

biserică în locul acela. Mormintele descoperite la Korbovo erau plasate în

apropierea unei biserici săteşti din zilele noastre care nu a fost cercetată

şi, în consecinţă, nu s-a verificat ipoteza unei eventuale construcţii peste

fundaţia mai veche.

Materialul arheologic identificat în morminte reprezintă obiecte

personale cu care erau înmormântaţi decedaţii, în special obiecte de

podoabă în morminte aparţinând unor femei. Foarte rar au fost identificate

obiecte de uz cotidian. În mormintele de la Grabovica s-au descoperit

cuţite din fier. Un cuţit a fost descoperit în mormântul nr. 14, iar alte două

cuţite din fier, de dimensiuni mai mici, au fost descoperite în mormântul


nr. 16. O rotiţă de fus ceramică provine din mormântul nr. 11, tot de la

Grabovica. A fost identificată în zona bazinului, deci este posibil să fi fost

ţinută într-o punguţă atârnată la şold. Descoperiri confirmate ca obiecte de

utilizare secundară, cum ar fi o garnitură de bronz, probabil folosită drept

cataramă, sunt extrem de rare.

Nu s-au descoperit monede medievale în aceste morminte. Numai

în două dintre mormintele de la Pesača s-a identificat prezenţa unor

monede romane mai vechi. O monedă a fost descoperită lângă braţul

decedatului din mormântul nr. 1, iar cea de-a doua a fost găsită în stânga

craniului în mormântul nr. 8. La aproximativ 10 cm deasupra oaselor

picioarelor, în acelaşi mormânt, s-au găsit alte două monede romane.

Cu toate că mormintele cercetate sunt creştine, aproape că nu

există obiecte care pot fi interpretate ca expresie a devoţiunii. Nu suntem

siguri dacă crucifixul identificat la Čezava are legătură cu decedatul din

mormântul respectiv sau dacă provine din stratul în care s-a săpat groapa

mortuară. Mai exact, artefactul fost descoperit în pământul care acoperea

mormântul nr. 1 (Марјановић– Вујовић 1984, р. 123, сл. 3).

* * *

Cea mai mare dificultate întâmpinată în demersul nostru de a

studia problema necropolelor din secolele al IX-lea – al XI-lea în această

regiune a bazinului Dunării o constituie faptul că acestea au fost prea

puţin cercetate. Pe de altă parte, nu există aproape deloc informaţii cu

privire la metodele de înhumare şi mormintele din secolele anterioare.

Spre deosebire de bazinul mijlociu şi superior al Dunării, unde

necropolele de la începutul Evului Mediu au fost destul de atent explorate,

în regiunea analizată de prezenta lucrare acestea sunt încă necunoscute.

Până în prezent, în literatura de specialitate numai câteva descoperiri

întâmplătoare de fibule cu măşti umane au fost corelate cu cele mai vechi

înhumări slave de pe teritoriul Ključ ori Krajina. Se consideră că o

pereche de astfel de fibule ar aparţine unui mormânt distrus din Korbovo

care a fost menţionat de câteva ori în lucrări care tratează problema

aşezărilor slave din bazinul Dunării (Марянович-Вуйович 1988, р. 153;

Јанковић, Јанковић 1990, р. 25; Fiedler 1992, р. 91; Јанковић 1997, р.

134-135). Pe baza descoperirii a două fibule foarte asemănătoare, dintre

care una este parte a inventarului Muzeului Krajina din Negotin, în timp

ce a doua a fost anterior identificată într-o colecţie particulară, se


presupune că un alt mormânt a existat, probabil, în împrejurimile Prahovo

(Minić 1971, р. 55, T. I/2; Јанковић 1997, р. 134-135, н. 13).

Descoperirile întâmplătoare de fibule au determinat începerea

săpăturilor arheologice din curtea bisericii din Korbovo, săpături care au

dus, printre altele, la descoperirea mormântului 10/80, menţionat anterior,

care, până în momentul de faţă, reprezintă cel mai vechi mormânt de la

începutul Evului Mediu documentat arheologic de pe teritoriul de care se

ocupă prezenta lucrare. Orientarea incorectă şi existenţa materialului

funerar, confirmată prin descoperirea unui mic vas, au dus la concluzia că

decedatul nu a fost înhumat conform ritualului creştin. O astfel de

concluzie contribuie în mod direct la datarea cronologică a mormântului

într-o perioadă dinaintea acceptării finale a creştinismului pe aceste

meleaguri.

Până în prezent, în literatura de specialitate numai două morminte,

descoperite nu departe de confluenţa râului Slatinska cu Dunărea, au fost

corelate cu înhumările păgâne din Evul Mediu timpuriu în această parte a

bazinului Dunării (Јанковић, Јанковић 1990, р. 50, 110-111, кат. бр.

101). Într-unul din ele, deasupra scheletului, s-au găsit oase de animale,

în general omoplatul complet, ceea ce s-a interpretat ca rămăşiţă a unei

ofrande constând într-o bucată de carne aşezată peste decedat, în timp ce

în celălalt mormânt s-au descoperit rămăşiţele unui decedat aşezat pe

coapsă, în poziţie chircită, ceea ce a fost de asemenea interpretat ca o

înhumare non-creştină. În niciunul dintre aceste morminte nu s-a găsit

material arheologic care ar ajuta la o datare mai precisă, totuşi, poziţia lor

cronologică a fost presupusă pe baza datării unei aşezări din apropiere, cu

care au fost asociate.

Toate celelalte morminte discutate în prezenta lucrare sunt

caracterizate de modelul creştin de înhumare. Cronologia lor a fost deja

discutată într-o altă lucrare, de aceea nu o vom repeta aici (Радичевић

2009, р. 349-362). Aceste morminte au fost, în general, datate

aproximativ între secolele al IX-lea şi al XI-lea, cu toate că au existat şi

încercări de a oferi o periodizare mai exactă. În acest sens, majoritatea

informaţiilor au fost furnizate de necropola de la situl Pozajmište din

Grabovica, care a fost datată de către cercetători în secolul al IX-lea sau în

prima jumătate a secolului al X-lea. Totuşi, de vreme ce este o necropolă

creştină, numai cele mai vechi morminte au putut fi datate până la urmă în

ultima treime a secolului al IX-lea şi, judecând după materialul arheologic

identificat, pot fi datate cel mai târziu în secolul al X-lea. Cerceii cu parte


suspendată articulată turnată şi cerceii din argint în formă de ciorchine ar

putea aparţine primei jumătăţi a acestui secol. Pe de altă parte, prezenţa

cercelului turnat în două piese, de calitate superioară, este asociată cu cea

de-a doua jumătate a secolului al X-lea. La începutul secolului al XI-lea,

majoritatea atelierelor de turnare a podoabelor au fost închise. Se pare că

numai atelierul care producea cercei cu patru bobiţe a rezistat puţin mai

mult, dar şi acesta şi-a încetat activitatea în decursul secolului al XI-lea.

Pe baza mormintelor de la Grabovica, suntem în măsură să

stabilim şi cronologia mormintelor de la Mihajlovac, precum şi a

mormântului descoperit fortuit la Prahovo. În afara materialului

arheologic identic cu cel descoperit la Grabovica, aceste morminte

conţineau şi cercei care nu au fost descoperiţi la Grabovica. Cerceii

demonstrează că aceste morminte pot fi puţin mai vechi decât cele de la

Grabovica şi că înhumările în aceste necropole luaseră sfârşit încă din

prima jumătate a secolului al X-lea. Acesta este momentul în care malul

drept al Dunării în aval de confluenţa cu Morava ar fi putut fi ameninţat

de unguri. Sfârşitul locuirii în aşezarea de lângă confluenţa râului

Slatinska, la Fetislam şi în interiorul castrului de lângă râul Porečka

(Јанковић, Јанковић 1990, р. 37) are legătură cu invazia ungurilor şi, de

asemenea, se consideră că binecunoscutul tezaur de la Boljetin putea să fi

fost deja mutat în acel moment (Ерцеговић-Павловић 1969, р. 83-95).

Cu siguranţă că necropola de la Grabovica a durat ceva mai mult,

iar încetarea înhumărilor poate fi asociată numai cu evenimentele care au

dus la sfârşitul stăpânirii bulgarilor şi la reinstaurarea stăpânirii bizantine

în bazinul Dunării. Nici în necropolă şi nici în aşezarea de care aparţinea

aceasta nu s-au făcut descoperiri care ar putea fi datate după reinstaurarea

stăpânirii bizantine. Această necropolă din bazinul sârbesc al Dunării

reprezintă, până în prezent, un fenomen unic, dar acelaşi inventar a fost

identificat şi în necropole din nord-vestul Bulgariei (Милчев 1963, p. 22-

35; Въжарова 1976, р. 173-266; Mašov 1979, p. 31-47). Diferenţa poate

fi observată în necropolele care au rezistat de-a lungul secolului al XI-lea,

ceea ce indică, de asemenea, utilizarea necropolei de la Grabovica până în

ultimele decenii ale secolului al X-lea, cel mai târziu până în anul 1002

sau 1018, când stăpânirea bizantină a fost restabilită în regiune.

Spre deosebire de cele din Grabovica, necropolele din Korbovo şi

Kostol conţin materiale al căror număr semnificativ este asociat cu o

puternică influenţă bizantină. Primele morminte de-a lungul valului de

pământ din Kostol ar fi putut apărea în timpul ultimelor decenii ale


secolului al X-lea. În timpul săpăturilor la stratul medieval din interiorul

castrului, la nivelul care ar corespunde acestei perioade, s-au descoperit

fragmente de schelete umane a căror prezenţă a fost pusă în legătură cu

posibile conflicte din timpul războiului dintre Bizanţ şi Bulgaria sau din

timpul expansiunii statului lui Samuel al Bulgariei. Faptul că şi acest

castru a fost cucerit în acea perioadă este confirmat de existenţa unui

tezaur îngropat în interiorul fortificaţiilor (Марјановић–Вујовић 1987, р.

135-136). Amplasarea neobişnuită al necropolei, imediat lângă valul de

pământ şi turnul de nord-est demonstrează că această necropolă a fost,

probabil, înfiinţată în timpul războiului, altfel s-ar fi folosit pentru

înhumări un loc mai potrivit, cum ar fi cele din spatele fortificaţiilor.

Nici necropola care înconjoară biserica sătească de lângă

Korbovo, nici necropolele din Čezava şi Ljubičevac nu conţin material

arheologic similar celui descoperit la Grabovica. Este evident faptul că

până la începutul secolului al XI-lea, majoritatea vechilor ateliere fuseseră

închise şi că singurul care a rezistat puţin mai mult a fost cel care

producea cercei cu patru bobiţe. Este posibil ca mormintele din Kostol şi

Korbovo să fi rezistat cel mult până în ultimul sfert al secolului al XI-lea.

Cel mai bun exemplu care demonstrează că necropolele mai târzii din

această regiune conţin material arheologic care nu a fost identificat în

necropole mai vechi este necropola de la Veliki Gradac, unde înhumările

au început la sfârşitul secolului al XI-lea (Радичевић 2007, р. 87-102).

Cel mai important eveniment din acea perioadă, care ar fi putut influenţa

modificările în inventarul funerar, ar putea fi răscoala de la 1072. Acest

eveniment este asociat cu întreruperea traiului în câteva fortificaţii în aval

de confluenţa Moravei. Se presupune că populaţia slavă a luat parte la

răscoală şi că, după reprimarea acesteia, locuitorii din cetăţile de la Porţile

de Fier şi în aval au fost mutaţi sau că au părăsit ei înşişi fortificaţiile.

Schimbarea populaţiei corespunde cu schimbarea locului de înhumare. În

Kostol, zona de pe malul Dunării nu a mai fost folosită pentru

înmormântări, necropola fiind mutată în amonte, în timp ce la Velki

Gradac s-a utilizat în acest scop o zonă pe care se aflase anterior o

aşezare. Mormintele de la Velki Gradac au început să fie folosite la scurt

timp după ce vechea aşezare fusese abandonată, iar o astfel de situaţie

indică ori sosirea unei noi populaţii, ori continuarea traiului de către

vechea populaţie care, după răscoală, nu mai avea dreptul să locuiască în

interiorul fortificaţiilor.

MEDIEVAL NECROPOLISES OF 9TH-11TH CENTURY

IN THE LOWER SERBIAN DANUBE RIVER BASIN

DEJAN RADIČEVIĆ (BELGRADE - SERBIA)

Keywords: lower Serbian Danube river basin, necropolis, grave

finds, 9th-11th century.

Abstract: The author points out available data on excavated

necropoles from 9th-11th century along the right bank of the Danube,

from the beginning of the Iron Gate to the confluence of the Timok. Any

of the analysed necropoles has not been completely explored, but the

available data mostly represent the result of rescue excavations of multi

layer sites undertaken due to the construction of hydroelectric power

stations “Đerdap I” and “Đerdap II”. Although the fact that they have not

been sufficiently explored represent the greatest difficulty regarding their

research, there has been made an attempt to collect, review and interpret

the existing results. Finally, there is a short review of their more precise

periodization based on the well-known historical events which happened

during the observed period in this part of the Serbian Danube river basin.

Comparing to other parts of Serbia, the lower Serbian Danube

river basin is usually considered as one of better archaeologically

researched territories. Large rescue excavations due to the construction of

hydroelectric power stations near Kladovo and Kusjak have particularly

contributed to the scope of these excavations. Those were the largest

projects in Serbian archaeology ever and they resulted in important

discoveries related to the different periods of the past. Unfortunately, it

shall be noted that the level of treatment and scientific interpretation of

the discovered archaeological material still does not comply with the

scope and importance of those works.

The region observed in this paper includes the right bank of the

Danube inside the Iron Gate and within the regions of Ključ and Krajina,

to the confluence of the Timok and Danube. According to the available


data, in this region, 7 sites have been archaeologically excavated so far

and there have been discovered graves dated to 9th

-11th

century (Fig. 1).

Research of these necropoles have never been a part of a special and

planned research project, but the available discoveries result from rescue

excavations of multi-layer sites where Medieval burials often represented

unexpected findings. They have been usually explored only thanks to the

fact that they were found inside of a rampart or in close vicinity of an

older Roman – Early Byzantine fortification for which, in fact, the

excavations have been undertaken in the first place. The excavated

necropoles have been researched at different levels and they have been

subject to different methods during their treatment and publishing. They

are mostly known from short information reports. They have been

partially published so that the results of the research have never been

presented as a whole, which is why there was a need for a study which

would collect, review and interpret all the results obtained so far.

The data collected on necropoles within the Iron Gate represent

the result of large rescue excavations realized from 1965 to 1970 at the

area intended for dumping after the construction of the hydroelectric

power station “Đerdap I”. Planned excavations began in 1958 at Veliki

Gradac, while widely organized systematic research started only in 1964.

Most of the data concerning necropoles along the right bank of the

Danube, downstream from thr Iron Gate, to the confluence of the Timok

and Danube, was collected during large excavations undertaken due to

the construction of the hydroelectric power station “Đerdap II”.

Organized works in this area were realized from 1979 to 1982.

At the end of 1964, Archeological Institute from Belgrade

organized rescue excavations along the road Negotin – Kladovo. At that

occasion, the first excavations were also realized at the elevated plateau

Blato in Mihajlovac, at about 300m from the Danube (Prodanović, Zoto-

vić 1964, р. 55-57). Larger excavations at the same site were started in

1981 and organized by the Faculty of Philosophy of the University of

Belgrade (Tomović 1986, p. 402-413). The main subject of the

excavations was a Late Roman fortification, but, at the same occasion,

there was also excavated a Medieval necropolis covering partly the inside

of the fortification and spreading outside of the rampart (Fig. 2).

In total, there were discovered 8 burials, with skeletons found in a

bad condition, often disturbed and missing certain bones. Inside the

fortification there was fond a plethora of fragmented and dislocated

Necropolises of 9th-11th Century in the Lower Serbian Danube River Basin 489

human bones. The graves were buried in a layer of Roman detritus and

they were discovered at the depths between 0,45 and 0,75m. The deceased

were freely buried in simple burial pits without any grave structures. They

died and were buried individually, laid on their back with skull placed on

the occiput. Their arms were bent in elbows and placed or crossed on the

pelvis and stomach. The graves were oriented according to the basic west-

east, direction with slight offsets to the north or south. Grave goods were

discovered only in the grave No 4, where there were found two earrings,

of which one is completely and the other one only partly preserved (Fig.

3/1-2). The first one belongs to earrings of grape cluster type which was

made by a granulation technique out of bad quality silver. The pendant

was made of small granules ending with a larger granule on its upper and

lower part. The ring contains one little knee made of a row of granules on

both sides of the pendant; dimensions 0,46 х 2,4cm, height of the pendant

1,7cm. The fragmented earring has a thin coiled wire on the lower part of

the ring and, in the middle, there is a tube-shaped damaged pendant made

of thin sheet metal; dimensions 3,2 х 2,2cm, height of the pendant 0,5cm.

The burials from Mihajlovac were first roughly dated to 10th

-12th

century (Tomović 1986, р. 404), but later they were suggested to be dated

more precisely to the early 10th

century (Јанковић, Јанковић 1990, p.

101), that is, to the end of the 9th

and 10th

century (Радичевић 2009, р.

353, сл. 3, 1-2) . During the excavations in 1981, in its close vicinity, on

the slope facing the Danube, there were found the remains of a settlement

dated to 10th

-11th

century and, therefore, it was supposed that it belonged

to the population buried inside the fortification (Јовановић 1982, р. 77-

78).

The Medieval necropolis at the confluence of the river Presača and

the Danube was excavated in 1968 and 1969 (Минић 1984, р. 171-175).

At that site there were also discovered the remains of a smaller Classical

fortification the interior of which, in the Middle Ages, was used for

burying of the people who probably lived in a nearby settlement and

whose traces could not be identified. 11 burials were discovered at the

excavated surface (Fig. 4). A group of 6 burials was inside and around the

Classical tower, while other burials were discovered at about 15m farther,

towards the east. The position of graves comparing to the remains of the

Classical wall shows that, at the time of burying, the tower was already in

ruins, as well as that certain walls obviously could not be seen on the

surface. According to the disposition of burials, the distances among them


and the fact that no overlaps were identified, it has been supposed that the

necropolis was, either used during a short period of time, or that some sort

of tomb markers were built during the funerals, which could not have

been identified during the excavation (Минић 1984, р. 173).

The deceased were buried in simple burial pits which could not be

identified in the layer they were buried in. In seven burials it was

discovered that the deceased were separated by smaller pieces of rough

stone and parts of Antique bricks placed around the head and next to the

body and, very rarely, near the legs. The deceased were buried

individually, in a stretched position with the skull laid on the occiput.

There are five burials where the head of the deceased was placed on a

smaller flat stone or brick. Their arms were placed or crossed on their

chest, stomach or pelvis, while in two cases, one arm was stretched next

to the body.

A specially interesting issue regarding the burial method

represents secondary use of Classicals bricks in certain burials. Other

objects have been found only in three burials. In the burial No 5 there was

found an iron ring, while in the burials No 1 and 8 there were found

Roman coins. The bricks placed vertically behind the feet of the deceased

were discovered in 7 burials, while in the burial No 8, together with the

brick placed behind the feed, there was also a brick-on-edge behind the

head. Next to the bricks, at the back, there were placed one or two stones

so that they remained in vertical position even after backfilling of the

burial. On the surfaces of the bricks facing the deceased, there were

engraved pictures of a cross, while on two bricks, besides the cross, there

was also an inscription. The inscription on the brick from the grave No 1

(Fig. 5/1) has been interpreted in two ways – if it was written by a

combination of Glagolithic and Cyrillic characters it means “beside you”,

which relates to the cross, that is, to the deceased getting closer to the

cross as a personification of Jesus, while if the whole inscription was

written only in Glagolithic characters, the suggested meaning is “Fedor”

and it would probably be the name of the deceased. The inscription

containing three Cyrillic letters with an abbreviation mark on the brick

from the grave No 9 (Fig. 5/2) has been read as “Маra” or “Marija” and

interpreted either like the name of the deceased or short for Mother of

God (Minić 1967, р. 87-90, T. I-II ; Минић 1984, р. 173, сл. 2-3).

The burial period in the necropolis of Pesača has been dated to

10th

-11th

century (Минић 1984, р. 173, сл. 2-39). Due to the lack of


chronologically more sensitive findings, dating has been realized based on

the paleographic characteristics of the brick inscriptions referred to the

period of Slavic literacy when Glagolithic and Cyrillic alphabet were

simultaneously used, until Cyrillic finally prevailed in the territory of

Serbia, Macedonia and Bulgaria Томовић 1991, р. 10; Трифуновић

2001, р. 168-169).

Systematic excavations in Kostol, inside and around the

fortification Pontes, as well as around the remains of the Trajan Bridge,

have confirmed the existence of miscellaneous remains from the

Medieval period, both regarding settlements and the appropriate

necropolis (Гарашанин, Васић 1980, р. 7-24; Гарашанин, Васић 1987,

р. 71-84; Гарашанин, Васић, Марјановић–Вујовић 1984, р. 25-54;

Марјановић-Вујовић 1985, р. 192-196). The oldest Medieval burials

were discovered from 1979–1980 during the research of the north rampart

and the slope of the Danube north from the fortification. In total, 34

burials were excavated, mostly those identified next to the rampart and

north-east tower.

There were identified 12 male, 5 female and 13 infant skeletons,

while it was not possible to determine the gender of the other ones since

they were badly preserved. The deceased were freely buried in simple

burial pits, without any tomb structures. They were laid on their backs

with skulls placed on the occiput. Only the skeleton in the burial No 61

was not in the stretched position but it was laid on the right hip, with bent

legs and bent elbows and arms one over another. It was correctly west-

east oriented.

The position of arms varied, but they were mostly laid on the body

– on the pelvis (7 burials), chest (2 burials) or stomach (1 burial). In one

case, the arms were crossed on the chest, while there were cases where

arms were found in different combinations on the chest, stomach or

pelvis. Only one of the deceased was buried with arms laid next to the

body, while in another case, only one arm was stretched next to the body

and the other one was placed on the pelvis.

Most of the burials were correctly west-east oriented. Slight

offsets to the north have been identified in 9 burials, while only 2 burials

were buried with an offset to the south. The deceased were buried

individually and in several cases there were identified some overlaps

between older and later burials. That is why the grave No 21 was partly


damaged by the grave No 27, while graves No 61 and 33 were found

under the graves No 60 and 35.

Grave finds were found in 4 burials (Fig. 6). In the grave No 35,

on both sides of the skull, there was found a ring made of bronze wire. In

the grave No 43, there was found a fragment of a bronze ring, two bronze

finger rings and a necklace made of 112 white glass paste pearls (99

small ball shaped pearls, 4 multiple pearls – one triple and 3 double, 6

cylindrical pearls and one melon shaped pearl). One ring is band shaped

made of thin bronze sheet, with open endings overlapping one another.

The exterior surface is longitudinally decorated by three relief ribbons

made by channeling technique. The other ring is fully moulded and has an

oval expanded head. The shoulders are emphasized on both sides by

expansions. In the grave No 52, there were found three earrings, two

buttons and a necklace with a pendant made of glass paste. The earrings

belong to a type of earrings with four biconic berries made of thin bronze

sheet. The berries are disposed on the lower half of the ring covered with

rows of pseudo granules made by moulding. The middle berries end with

one granule each. The lower berry is bigger and has an emphasized ribbon

on the horizontal joint of the cone. One button is fully moulded, pear-

shaped with a small loop on the upper end moulded in one piece with the

button, while the other one is ball-shaped and hollow, made of thin bronze

sheet. Semi-spherical pieces are horizontally joint in the middle and on

the upper part there is a loop made of thin bronze wire. The necklace

consisted of 220 pearls made of multicolor glass paste (28 yellow ball-

shaped pearls, 14 black ball-shaped and 56 white ball-shaped pearls, 27

semi-spherical, 20 flat, 39 cylindrical and 36 melon-shaped pearls).

Together with the pearls there was found a pendant made of glass paste in

form of a button with a loop for hanging. In the burial No 58, there was

found a bronze fully moulded ring with flat rhomboid-shaped head

decorated along the edge with two rows of dots. The shoulders are

emphasized by expansions on both sides.

According to the grave finds, the necropolis has been dated to 9th

-

10th century (Гарашанин, Васић, Марјановић-Вујовић 1984, р. 45-46),

but later it was suggested to be dated in the second half of the 10th

and

11th

century (Радичевић 2009, р. 354-355). The remains of a settlement

from the same period have been identified inside the fortification, then on

the slope north-west from the burials, as well as outside the east rampart


(Марјановић-Вујовић 1985, р. 192-196; Марјановић-Вујовић 1987, р.

117-119).

Within the supporting works on the project Đerdap II, in 1980 and

1981, the burials in the courtyard of a contemporary village church in

Korbovo have been explored. At the excavated surface of 175m2 there

have been discovered 80 burials showing that the area was used for

burials for a very long period of time. Combining stratigraphic

observations with the data concerning grave goods, three groups of

burials can be identified, of which the two first groups belong to the

Middle Ages, while the youngest, which is also the most numerous, dates

back to 16th

-18th

century.

From the total number of excavated burials, those which can be

reliably identified as Medieval are the graves No 10 and 12 from the

trench 3, then, No 2 from the trench 6, as well as the graves 7 and 8 from

the trench 12. Although there are few of them, these burials can, however,

be more precisely described. The grave No 10/80 differs from all the

other burials by a number of characteristics, so that it can be related to a

separate, obviously the oldest burial horizon. Besides such a clear

stratigraphic separation, this burial also has a different orientation, as well

as goods which have not been identified in other burials. Unlike the other

west-east oriented deceased (with their heads towards the west), the

deceased in the burial No 10/80 was buried with the head towards the east

and legs towards the west. Besides that, this burial is characteristic for its

finding representing a ceramic pot placed next to the feet of the deceased,

which shows a particular funeral ritual, that is, the existence of grave

goods which have not been discovered in any of the other burials. Neither

the other findings from this burial have not been identified in other

burials. On the right side, near the waist, there were found parts of an iron

clasp, while on the left side was found an iron knife, friction stone and a

piece of flint tool.

In general, according to the above mentioned characteristics, it

could be concluded that the burial No 10/80 is not Christian, but it

belongs to the pagan burials. Although this burial has not been subject to

a detailed examination so far, its dating has already been mentioned in

literature. It concerns a small pot from the burial which has been dated to

the 7th

century according to its typological characteristics (Јанковић, Јан-

ковић 1990, р. 95, 61/1).


Other Medieval burials belong to a later, Christian horizon of

burials. The deceased were freely buried in burial pits without any tomb

structures. They were buried individually, in a stretched position, with

their heads laid on the occiput. They were oriented towards the main

west-east direction or with slight offsets to the north or south. According

to such a small sample, it is not possible to provide more precise

information on the position of their arms, but it might be interesting to

mention that in both burials where it was possible to define the position of

both arms, one arm was stretched next to the body. All findings

discovered in the burials represent jewels (Fig. 7), that is, to personal

belongings worn by the deceased during their lives. Based on such

findings, certainly with a reservation due to a small number of burials and

finds, the Medieval horizon of the necropolis in Korbovo could be

roughly dated to 10th

-11th

century (Радичевић 2009, р. 345).

In the grave No 12/80, there were found a partly preserved earring

and a necklace made of glass pearls. The earring was moulded in bronze,

in a two-sided mould. The lower part of the ring has a rhomboid-shaped

section, with an articulated pendant moulded together with the rest of the

earring. The lower part of the pendant ends with an oval thickened part

and a pseudo granule at the end. On both sides of the pendant, in the

middle of the ring, there were two moulded oval berries. The necklace

consisted of 10 pearls made of turquoise glass paste (7 pearls have simple

cylindrical shape, while 3 of them are two-piece). Certain pearls were

decorated by a yellow wave-shaped decoration. In the grave No 2/81,

there was found a fully moulded bronze ring with a rhomboid-shaped

head. The shoulders of the ring are emphasized by small expansions in

form of little wings on both sides of the ring. The head contains a hardly

visible decoration made of criss-cross incised lines. A bronze fully

moulded ring with an ellipsoidal head containing a partly visible incised

ornament originates from the grave No 7/81. In the grave No 8/81, there

were found a bronze earring, parts of a necklace and a bronze ring. The

earring is made of bronze and has four moulded berries. The central

pendant consists of two oval berries ending on the upper and lower part

with larger pseudo granules. In the middle of the ring there are two

smaller berries. The necklace is made of glass paste pearls of different

shapes, dimensions and colours. Besides simple one-piece pearls, there

are also some three-piece pearls, as well as longer cylindrical pearls

wound by thin glass paste threads. The ring is fully moulded with a


rhomboid-shaped head. The shoulders are emphasized by small

expansions in form of little wings on both sides of the ring.

On the right bank of the Danube, about 2,5km downstream from

Ljubičevac, Medieval burials were excavated in 1981 at the east end of a

large section Karaula–Brzi Prun in Grabovica (Ercegović–Pavlović, Mi-

nić 1986, р. 346-353). The site included a vast plain, at about 100m from

the Danube. It was largely destroyed by construction of a flood defense

wall near the river, which is exactly when the Medieval necropolis was

discovered (Fig. 8). At the extension of the necropolis towards the south,

the settlement to which the necropolis belongs has been partly explored.

In total, 26 burials, mostly buried in regular rows, have been

explored (Fig. 9). Tomb markers have not been identified, but, since there

have not been found any overlaps among burials, there might have been

some tomb markers which have disappeared without leaving any traces.

The skeletons have been discovered at the depths from 0,33m to 1,42m,

but it is clear that these depths do not comply with the original depths.

The burials are oriented towards the main west-east direction, but

they all show offsets to the south. A preliminary anthropological analysis

has shown that there are 5 infant, 4 male and 16 adult female skeletons.

The age of adult deceased was mostly from 30 to 40 years and only 3

skeletons belonged to persons over 60 years old.

The deceased were freely buried in simple burial pits, without

tomb structures. They were buried individually, stretched on their back

with their skull laid on the occiput. A reliable position of both arms has

been identified with 14 skeletons and half of them had arms placed on the

stomach, chest or shoulders, individually and in different combinations.

Both arms placed on the pelvis were identified with three skeletons, while

two of the deceased had their arms crossed on their stomach. Only two

skeletons had one arm stretched next to the body and the other one placed

on the pelvis.

Grave goods have been found in 12 burials and according to them,

the researcher have dated the necropolis to the 9th

and the first half of the

10th

century (Ercegović – Pavlović, Minić 1986, р. 350-353), which has

been slightly corrected afterwards, by giving a more precise dating to the

10th

century (Радичевић 2009, р. 350-352). All findings, with the

exception of the infant grave No 1, originate from female burials, mostly

belonging to the deceased from 30 to 40 years old.


Most of the findings are ornamental and represent personal

belongings of the deceased (Fig. 10). Besides them, there has been found

a smaller knife in the burial No 16, a bigger knife in the grave No 14, a

spindle whirl in the grave No 11 and a buckle or fitting in the grave No 9.

In Grabovica, for the first time, within closed burial structures, there were

confirmed the finds of different types of earrings, which have so far been

known only thanks to accidental findings. For the first time, along with an

earring with a separately moulded articulated pendant (Fig. 10/grave No

1), there were found different grape cluster shaped earrings. With earring

having an articulated pendant the differences can be seen in the shape of

the pendants, moulded in various moulds. On boths sides of the ring there

are small knees made of thin bronze sheet. There are two types of grape

cluster shaped earrings – silver earring made by granulation technique and

bronze earrings moulded in a two-piece mould. The silver one has a

pendant in the middle of the lower part of the ring, which has a uniform

thickness, and on both sides there are small knees made of granules or

thin sheet metal. In two burials there were also found earrings with four

berries, moulded out of bronze in a two-piece mould, while in one of the

burials there was found a special type of bronze earrings with two hollow

berries on the central pendant and on little lateral knees made of bronze

sheet (Fig. 10/grave No 14). There was found a large number of necklaces

made of different, glass paste pearls, mostly green, but also blue, black

and yellow. There are also brown pearls, with dimensions of a pin head,

then, two-piece, three-piece and four-piece pearls, as well as pearls with

mixed colours. A special group of pearls consists of green or black glass

paste pearls decorated with wavy ornaments made of thick glass paste.

The cylindrical pearls contain a scroll and ribbed ornament.

Besides the above mentioned necropoles, on the territory covered

by this paper, there are two more necropoles, where certain burial

structures can be identified and related to the period examined in this

paper, while most of the other burials belong to a later period. From 1980

to 1982, at the site of Glamija in Ljubičevac, inside the ruins of an earlier

Classical fortification, there was excavated a medieval necropolis mostly

belonging to 13th

-14th

century (Radosavljević-Krunić 1986, р. 330-331,

fig. 2.3). However, in one of the burials there was found a grape cluster-

shaped earring, while in another one were found two cylindrical and one

multi-piece pearl made of glass paste. Both types of finds have been

known from the burials in Grabovica and can be dated to 10th

-11th


century. Regarding this necropolis, there might be an interesting

stratigraphic data. Namely, the burial with a grape cluster-shaped earring

was at about 0,30m under a later burial, which could indicate that there

might have existed two horizons of burials belonging to different periods.

There is a similar situation regarding the necropolis from 11th

-13th

century, excavated in 1969 and 1970 around the remains of an early

Byzantine church in the early Byzantine fortification in Čezava. During

publication, a small relic cross found in one of the burials has already

been included in the group of crosses appearing since the 11th

century in

the Danube river basin, related to the restoration of Byzantine rule in

these regions (Марјановић-Вујовић 1984, p. 123, сл. 3). It was found in

the earth covering the deceased and, therefore, the precise period of burial

cannot be defined according to the cross. The situation with the findings

from the grave No 5 is different. These findings belonged to the jewels

the deceases was buried with (Fig 11). There was found a pair of partly

preserved earrings made of thin bronze sheet, coated with a thin silver

coating and a necklace made of 17 separate pendants, each of them

having three round berries vertically soldered in a row. On the lateral

sides of the upper berries there are openings through which the pendants

were connected, while the lower berry has only an opening at the bottom

with a wire loop for hanging of larger almond-shaped pendants. These

finds have originally been interpreted as examples of folk jewels from the

17th

century, on the basis of which it has been supposed that the

necropolis was used during that period (Марјановић–Вујовић 1984, р.

126). However, according to a detailed analysis, it was later defined that

they can be dated to the period suggested for the necropolis, supposing

that, according to them, the beginning of burials at this place could

eventually be moved from the 11th

to 10th

century (Минић 2001, р. 346-

347).

* * *

Most of the necropoles excavated so far were placed inside the

deserted Roman-Early Byzantine fortifications or in their closest

surrounding. Old ruined ramparts delimited the space intended to burials

and represented limits between the world of the deceased and the world of

the living. The exceptions are represented by the necropoles in Korbovo


and Grabovica created in an open space, on the elevated terraces a bit

farther from the Danube.

A reliable position of the related settlements has not been defined

for all necropoles, but those for which we have such data obviously were

in the close vicinity of the necropoles. In Kostol, a necropolis was created

next to the north rampart and north-east tower of the fortification inside of

which there was a settlement. The necropolis in Grabovica was situated

north-east from the settlement, that is, right after the settlement. At the

site of Blato in Mihaljovac, the necropolis was situated inside the

fortification, while the remains of the settlement were discovered in close

vicinity of the east side, on a gentle slope facing the Danube.

Partial excavation of the necropoles does not provide more precise

conclusions regarding their spatial organization and method of creation.

Generally, they can all be classified as row type necropoles. A relative

regularity of the rows is more obvious in necropoles created in the open

space. Although only partly explored, the necropoles in Grabovice

provide their best illustration. In the necropoles created around the

remains of older buildings, burials are concentrated closer to the building.

When the necropoles were created near churches, even if they belonged to

and earlier period and were no longer active, like in the necropolis in

Čezave, the burials were mostly concentrated around the eastern part.

During the excavation there have not been identified any tomb

markers, but regular disposition of burials without overlaps shows that

originally there might have been some sort of tomb markers. These

markers could have been made of wood or earth and then disappear

without leaving any traces.

Regarding the type of burials, those examined in this paper do not

differ from the other necropoles explored on the territory of the today’s

Serbia. The deceased were buried on their back, with their head laid on

the occiput. The skulls laid on the right or left cheek are result of

subsequent disarrangements under the pressure of the dumped earth. Legs

were usually in a stretched position, although there are rare exceptions in

certain necropoles. The position of arms was very diverse. Most of the

deceased had their arms placed on their chest, stomach or pelvis, crossed

of placed one next to each other. Without any rules, very often, arms were

separately placed, in a number of different combinations, on different

parts of the body. There are fewer burials with the deceased having one

arm placed on their body and the other one stretched next to the body.


Burials were usually oriented towards the main west–east

direction, but, in most cases, there are different offsets to the north and

south. In the necropoles situated next to the remains of older buildings,

the burials usually followed the orientation of the walls. Differences in

orientation of the burials belonging to the same necropoles can be

explained by the different positions of the sun, which was the main

orientation point during the digging of a burial pit, in different periods of

the year.

The depths at which the skeletons were discovered differ from one

necropolis to another, but none of the presented necropoles can confirm at

what extent the depths at which the burials were discovered correspond to

their original depths. Certain burials have been found at very shallow

depths and, therefore, it is obvious that these depths do not correspond to

the original ones.

The data regarding the shape and dimensions of the burial pits

have only been recorded in some individual cases. There are no data

showing the presence of wooden remains in burials or iron wedges

showing that burials were performed in wooden coffins. Simple burial

structures made of stone and bricks were mostly used to enclose, partly of

fully, the deceased. They have been identified in necropoles created over

the earlier Classical remains, during a period when there were plenty of

stones and bricks and when, for simple structures, it was usually used the

material which could be easily found near the burials. The necropoles

situated at the sites without old buildings are characterized by freely

placed burials without tomb structures. It has already been said that the

burials excavated in Pesača present a more frequent use of Classical

bricks and stones. Besides partial enclosure of the deceased and vertically

placed bricks next to the head or legs of the deceased, in five burials the

head of the deceased was laid on a smaller flat stone or brick.

According to the burial methods and funeral rituals, it can be

concluded that the necropoles known so far in this part of the Serbian

Danube river basin were used for burials of Christian population. The

exception is only the pagan grave No 10/80 from Korbovo, which could

be classified in the horizon of Early Medieval burials with pottery

findings, which are still very rare on the territory of the today’s Serbia

south of the Sava and Danube. What we know about our region has not

considerably changed since the report made three decades and a half ago

according to the material stored in museums and data from the sites on


accidentally discovered burials (Минић 1978, р. 88-89, Т. I, T. II/1-3).

The only new data are the results of excavations of a necropolis in Ravna

near Knjaževac where presence of pottery represents an important

characteristic of the burial ritual (Jovanović, Vuksan 2005, p. 175-243).

Although they are all Christian, there has not been confirmed the

existence of a church contemporary to the burials at any of these

necropoles. The necropolis in Čezava was created around the remains of

an early byzantine basilica, with a greate concentration of burials next to

its apse. Two burials situated above the arc of the apse and another one

placed above its north wall show that it could not have been in function

during the burial period. However, the existence of an older church in

such a place must have been crucial for creation of a necropolis. It is

obvious that the church was honoured regardless of the fact that it was in

ruins. In necropoles in Pesača, Ljubičevac and Mihajlovac, the burials

were mostly concentrated in the middle parts of fortifications, around the

remains of the central tower. The disposition of the burials suggests that

this part of the fortification might have been sacralised, and, since these

are Christian burials, it might have functioned as a church or maybe there

used to be a church in that place. The burials excavated in Korbovo were

situated close to a contemporary village church which has not been

explored and therefore the possibility of its eventual renewal above older

foundations has not been verified.

Archaeological material found in burials represent personal

belongings of the deceased were buried with and it mostly consists of

decorating objects from female burials. Objects for everyday use have

been very rarely identified. Iron knives have been found in burials in

Grabovica. One knife has been found in the grave No 14, while two small

partly preserved iron knives have been found in the grave No 16. One

ceramic spindle whirl originates from the grave No 11, also in Grabovica.

It has been found next to the pelvis so it was most probably kept in a

small bag attached to the waist. Findings confirmed as objects of

secondary use, such as bronze fitting, probably used as a buckle, from the

grave No 9 in Grabovica, are extremely rare.

The findings of current Medieval coins in burials have not been

identified. Only in two burials in Pesača, there was identified the presence

of older Roman coins. One coin was found near the arms of the deceased

in the grave No 1, while the other one was found on the left of the skull in


the grave No 8. At about 10cm above the leg bones, in the same burial,

there were found two more Roman coins.

Although the analyzed burials are Christian, there are almost no

objects which can be interpreted as an expression of personal devotion.

We cannot be sure if the relic cross found in Čezava can be related to the

deceased in the same burial or it originates from the layer in which burial

pit was buried. Namely, it was found in the earth covering the gravel No

1 (Марјановић– Вујовић 1984, р. 123, сл. 3).

* * *

The greatest difficulty, when trying to examine the problem of

necropoles from 9th

-11th

century in this part of the Serbian Danube river

basin, is the fact that they have been poorly explored. On the other hand,

there are almost no information on burial methods and graves from the

previous centuries. Unlike the middle and the lower Danube river basin,

where early Medieval necropoles have been quite well explored, on the

territory examined by this paper, they are still unknown. So far, in

literature, only accidental finds of fibulas with human masks have been

related to the oldest Slavic burials on the territory of Ključ or Krajina. A

pair of such fibulas is considered to belong to a destroyed burial in

Korbovo and it has been mentioned several times in papers dealing with

problems of Slavic settlement in the Serbian Danube river basin

(Марянович-Вуйович 1988, р. 153; Јанковић, Јанковић 1990, р. 25;

Fiedler 1992, р. 91; Јанковић 1997, р. 134-135). Based on the findings

consisting of two very similar fibulas, of which one is a part of the

collection of the Krajina Museum in Negotin, while the other one has

been identified earlier in a private collection, it is supposed that another

similar burial probably existed in the surroundings of Prahovo (Minić

1971, р. 55, T. I/2; Јанковић 1997, р. 134-135, н. 13).

Accidental findings of fibulas have motivated archaeological

excavations inside the churchyard in Korbovo, which have, among other

things, resulted in discovery of the above mentioned grave 10/80, which,

so far, represents the oldest archaeologically documented Early Medieval

burial on the territory examined by this paper. Inappropriate orientation

and existence of grave goods, confirmed by discovery of a small pot, lead


to the conclusion that the deceased was not buried in a Christian manner.

Such a conclusion directly contributes to the chronological dating of the

burial to the period before the final acceptance of Christianity in these

regions.

So far, in literature, only two burials discovered not far from the

confluence of the Slatinska river and the Danube, have been related to the

Early Medieval pagan burials in this part of the Serbian Danube river

basin (Јанковић, Јанковић 1990, р. 50, 110-111, кат. бр. 101). In one of

them, above the skeleton, there were found animal bones, mostly the

whole shoulder blades, which has been interpreted as a remain of an

offering consisting of a piece of meat laid on the deceased, while in the

other burial there have been discovered the remains of a deceased laid on

the hip in a crouched position, which has also been explained by a non

Christian burial. In any of these burials there have not been discovered

any findings which could enable their reliable dating, however, their

chronological position has been supposed based on the dating of a nearby

settlement to which they have been related to.

All the other burials covered by this paper are characterized by a

Christian burial method. Their chronology has already been examined by

a separate paper and therefore, I would not repeat it here (Радичевић

2009, р. 349-362). Those burials used to be roughly dated to the period

from the 9th

to the 11th

century, while there were attempts to provide a

more precise periodization. In this respect, most of the data have been

provided by the necropolis at the site of Pozajmište in Grabovica, which

has been dated by the researchers to the 9th

and the first half of the 10th

century. However, since it is a Christian necropolis, only the oldest

burials could eventually be dated to the last third of the 9th

century and,

according to the grave goods, they can mostly be dated to the 10th

century.

Examples of earring with separately moulded articulated pendant and

silver grape cluster-shaped earrings could belong to its first half. On the

other hand, the appearance of earrings moulded in better quality two-

piece moulds is related to the second half of the 10th

century. At the

beginning of the 11th century, most of these workshops for moiulding of

jewels were closed. It seems that only the workshop manufacturing

earrings with four berries lasted a bit longer, but it also stopped working

during the 11th

century.

Based on the burials in Grabovica, it is possible to establish a

chronology for the burials from Mihajlovac and an accidentally


discovered burial in Prahovo. Except for the findings which are identical

to those found in Grabovica, these burials also contained earrings that

could not be found in Grabovica. These earrings show that these burials

could be a bit older than those from Grabovica and that burials in these

necropoles probably ended already during the first half of the 10th

century. That is the time when the right bank of the Danube downstream

from the confluence of Morava could have been threatened by the

Hungarians. The end of life in the settlement near the confluence of the

river Slatinska, at Fetislam and inside the fortification above the Porečka

river (Јанковић, Јанковић 1990, р. 37), is related to the intrusion of the

Hungarians and it is also considered that the well-known hoard from

Boljetin could have been removed at that time (Ерцеговић-Павловић

1969, р. 83-95).

The necropolis in Grabovica obviously lasted a bit longer and the

end of burials could be related only to the events which led to end of

Bulgarian and reestablishment of the Byzantine rule in the Danube river

basin. In the necropolis, but also in the settlement it belonged to, there are

not any finds which could be dated to the period after the renewal of the

Byzantine rule. This necropolis in the Serbian Danube river basin

represents a unique phenomenon so far, but the same inventory has been

identified in the necropoles of the north-west Bulgaria (Милчев 1963, p.

22-35; Въжарова 1976, р. 173-266; Mašov 1979, p. 31-47). The

difference can be seen in the necropoles which lasted through the 11th

century, which would also indicate the use of the necropolis in Grabovica

until the last decades of the 10th

century, at the latest until 1002 or 1018,

when Byzantine rule was definitely established in this region.

Unlike those in Grabovica, the necropoles in Korbovo and Kostol

contain finds whose important number is related to the strongest influence

of the Byzantium. The first burials along the rampart in Kostol could have

started during the last decades of the 10th

century. During the excavation

of the Medieval layer inside the fortification, at the level which could

correspond to that period, there were found parts of human skeletons

whose presence was connected to possible conflicts during the war

between Byzantium and Bulgaria or during the expansion of the state of

Samuel of Bulgaria. The fact that the fortification was also conquered at

that time can be confirmed by a hoard which was buried inside of the

fortification (Марјановић–Вујовић 1987, р. 135-136). Unusual position

of the necropolis, next to the rampart and the north-east tower shows that


the necropolis was probably created during the war, otherwise, a more

appropriate place, like those at the back of the fortification, would have

been used for burials.

Neither the necropolis surrounding the village church near

Korbovo, nor the necropoles in Čezava and Ljubičevac, contains finds

similar to those from Grabovica. It is obvious that until the beginning of

the 11th

century most of old workshops were closed and that the only one

which lasted a bit longer was the one producing earrings with four berries.

Burials in Kostol and Korbovo could have lasted at the latest until the last

quarter of the 11th

century. The best example showing that later

necropoles in this area contain finds that cannot be found in older

necropoles is the necropolis at Veliki Gradac, where burials began at the

end of the 11th

century (Радичевић 2007, р. 87-102). The most important

event from that time, which could have influenced the change in the

inventory in graves, could have been the uprising from 1072. That event

is related to the end of life in several fortifications downstream to the

confluence of the Morava. It has been supposed that Slavic population

participated in the uprising and that after the suppression of the uprising

the inhabitants of the towns in the Iron Gate and downstream from it were

displaced or that they themselves left the fortifications. The change of

population corresponds to the change of burial place. In Kostol, the area

of the Danube slope was not used for burials any more, but the necropolis

was later moved upstream, while at Velki Gradac an area belonging to an

earlier settlement was used for burials. The burials at Veliki Gradac

started to be used soon after the older settlement had been left and such

situation shows either the arrival of new population or continuation of life

by the previous population who, after the uprising, were forbidden to live

inside the fortification they used to live in.

Bibliography

Ерцеговић-Павловић, С. 1969. Остава наушница са римско-

византијског кастела на Дунаву, Старинар XX, p. 83-95. Ercegović-Pavlović, S., Minić, D. 1986. Le site d’habitation et la

nécropole de Pozajmište à Grabovica, Ђердапске свеске 3, р. 346-353.

Fiedler, U. 1992. Studien zu Gräberfeldern des 6. bis 9. Jahrhunderts an der unteren Donau, Universitätsforschungen zur präehistorische


Archäologie, Band 11. Verlag Dr. Rudolf Habelt GmbH, Bonn 1992.

Гарашанин, M., Васић, M. 1980. Трајанов мост – Касел Понтес. Претходни извештај 1979, Ђердапске свеске 1, р. 7-24.

Гарашанин, M., Васић, M. 1987. Castrum Pontes. Извештај о иско-павањима у 1981. и 1982. години, Ђердапске свеске 4, р. 71-84.

Гарашанин, M., Васић, M., Марјановић-Вујовић, Г. 1984. Трајанов мост – Castrum Pontes. Извештај о археолошким истраживањима у 1980. години, Ћердапске свеске 2, р. 25-54.

Јанковић, М. 1983. Неки подаци о предметима од обојених метала на Кључу Дунава у IX-XI веку, Зборник радова Народног музеја XI, р. 99-112.

Јанковић, М., Јанковић, Ђ. 1990. Словени у југословенском Подунављу, каталог изложбе. Музеј града Београда, Београд.

Јанковић, Ђ. 1997. Словени у источној Србији, p. 133-139. In: Археологија источне Србије (ed. М. Лазић). Филозофски факултет. Центар за археолошка истраживања, Београд.

Јовановић, С. 1982. Михајловац–Обала. Средњовековно насеље и некропола X-XIV век, Развитак, год. XXII, бр. 3, р. 76-78.

Jovanović, S., Vuksan, M. 2005. Medieval necropolis, р. 175-243, In: Roman and medieval necropolis in Ravna near Knjaževac (ed. M. Vasić). Archaeological Institute, Monographs, Volume 42, Belgrade.

Марјановић-Вујовић, Г. 1984. Чезава, средњовековна некропола, Старинар XXXIII-XXXIV, p. 123-126.

Марјановић-Вујовић, Г. 1985. Словенско насеље IX-X века на лока-литету Pontes – Трајанов мост у селу Костол, Гласник Српског археолошког друштва 2, р. 192-196.

Марјановић-Вујовић, Г. 1987. Pontes – Трајанов мост. Средњовековна остава В, Ђердапске свеске 4, p. 135-136.

Марянович-Вуйович, Г. 1988. Ранние Славяне в сербском Подунавье, p. 153-161, In: Труды V Международного Конгресса археологов – славистов, Киев 18-25. сентямбря, секция I. Древне Славяне (ed. В. Д. Баран), Наукова думка, Киев.

Mašov, S. 1979. La nécropole mèdièvale prés du village Gradešnica, dèp. de Vraca, p. 31-47, Bulletin de l'Institut d'Archeologie XXXV, Sofia, р. 31-47.


Милчев, А. 1963. Ранносредновековни български накити и кръстове енколпиони в Северозападна България, Археология 3, p. 22-35.

Minić, D. 1967. Un monument epigraphique du Moyen Age sur la necro-pole de Pesača, Archaeologia iugoslavica VIII, p. 87-90.

Minić, D. 1971. Srednjovekovna nalazišta na području Đerdapa, Materijali VI, p. 55-60.

Минић, Д. 1978. Керамичке посуде као гробни прилози на средњове-ковним некрополама у Србији, Годишњак града Београда XXV, р. 87-92.

Минић, Д. 1984. Песача, античко утврђење и средњовековна некропола, Старинар XXXIII-XXXIV, p. 171-175.

Минић, Д. 2001. Осврт на средњовековну некрополу у Чезави, Зборник радова Народног музеја 17-1, археологија, p. 341-347.

Prodanović, Lj., Zotović, M. 1964. Mihajlovac - antičko utvrdjenje, Arheološki pregled 6, p. 55-57.

Радичевић, Д. 2007. Ка прецизнијем датовању средњовековног гробља на Великом Градцу, Гласник Српског археолошког друштва 23, 87-102.

Радичевић, Д. 2009. Периодизација некропола IX-XI века доњег српског Подунавља, Старинар LVII/2007, p. 349-362.

Radosavljević-Krunić, S. 1986. Une nécropole médiévale à Ljubičevac, Ђердапске свеске 3, p. 329-336.

Tomović, M. 1986. Une forteresse de la basse antiquité, Ђердапске свеске 3, р. 401- 413.

Томовић, Г. 1991. Глагољски натпис са Чечана, Историјски часопис 37, p. 5-19.

Трифуновић, Ђ. 2001. Ка почецима српске писмености. Хелета, Београд.

Въжарова, Ж. 1976. Славяни и Прабългари по данни на некрополите от VI-XI в. на територията на България. Българска академия на науките, София.

Dejan Radičević

Department of Archaeology

University of Belgrade

Faculty of Philosophy

[email protected]


Fig. 1. Necropole din secolele X-XI în partea sârbească inferioară a bazinului Dunării (1.

Čezava. 2. Pesača. 3. Kostol. 4. Korbovo. 5. Ljubičevac. 6. Grabovica. 7. Mihajlovac) /

Necropoles of the X-XI centuries in the lower Serbian part of the Danube river basin (1.

Čezava 2. Pesača 3. Kostol 4. Korbovo 5. Ljubičevac 6. Grabovica 7. Mihajlovac).


Fig. 2, Mihajlovac, plan of the necropolis Mihajlovac, planul necropolei.

Fig. 3. Mihajlovac and Prahovo, grave finds (3 and 4 according to Јанковић 1983, T.

II/2, 8) / Mihajlovac şi Prahovo, descoperiri funerare (3 şi 4 după Јанковић 1983, T.

II/2, 8).


Fig. 4. Čezava, plan of the necropolis (according to Минић 1984, сл. 1) / Čezava, planul

necropolei (după Минић 1984, сл. 1).


Fig. 5. Čezava, descoperiri funerare (după Минић 1984, сл. 2-3) / Čezava, grave finds

(according to Минић 1984, сл. 2-3).

Fig. 6. Kostol, descoperiri funerare (după Гарашанин, Васић, Марјановић-Вујовић

1984, сл. 32-33) / Kostol, grave finds (according to Гарашанин, Васић, Марјановић-

Вујовић 1984, сл. 32-33).


Fig. 7. Korbovo, descoperiri funerare / Korbovo, grave finds.


Fig. 8. Grabovica, planul sitului (după Ercegović-Pavlović, Minić 1986, Pl. I) /

Grabovica, site plan (according to Ercegović-Pavlović, Minić 1986, Pl. I).

Fig. 9. Grabovica, planul necropolei (după Ercegović-Pavlović, Minić 1986, Pl. II) /

Grabovica, plan of the necropolis (according to Ercegović-Pavlović, Minić 1986, Pl. II).


Fig. 10. Grabovica, descoperiri funerare (după Ercegović-Pavlović, Minić 1986, Fig. 4-

6) / Grabovica, grave finds (according to Ercegović-Pavlović, Minić 1986, Fig. 4-6).


Fig. 11. Čezava, descoperiri funerare din mormântul nr. 5 (după Минић 2001, сл. 1-2) /

Čezava, grave finds from grave no. 5 (according to Минић 2001, сл. 1-2)

Fig. 12. Periodizarea necropolelor din secolele IX-XI în partea sârbească inferioară a

bazinului Dunării / Periodisation of the necropoles from the IX-XI centuries in the lower

Serbian part of the Danube river basin.

medieval necropoles of 9th-11th century in the lower serbian danube river basin

Documents