SESIUNEA UNIVERSITĂŢII SĂSEŞTI DIN 1850 ŞI UNELE

CONTROVERSE LEGATE DE ACEASTA

Lorand MADLY

Instituţie reprezentativă tradiţională a saşilor transilvăneni, Universitatea săsească a avut un rol important în viaţa politică a pământului crăiese. Având atribuţii legislative şi juridice, a adoptat decizii în numeroase probleme, dar a constituit şi instanţa supremă pentru teritoriul amintit. În existenţa sa multise­culară, s-a întrunit regulat sau atunci când a fost nevoie, pentru a-şi îndeplini importanta misiune.

După atâtea evenimente nefavorabile cauzate de evenimentele din 1848� 1849, care au împiedicat întrunirea Universităţii săseşti, iatii că acest lucru a devenit posibil la 17 decembrie 1849. Necesitatea întrunirii acestui important organ reprezentativ era darii pentru acea perioadă, dată fiind situaţia complet nouă care a apiirut după sfârşitul războiului civil. Intenţia autorităţilor în direcţia întrunirii Universităţii era clară; foştii "oameni de încredere" de la 1848 ai saşilor au ţinut consfătuiri timp de câteva săptămâni, după care comes-ul, având şi acordul guvernatorului militar şi civil al Transilvaniei, a întrunit Universitatea, pentru a realiza "ataşarea organică" la Imperiu şi a reglementa raporturile cu acesta, în spiritul rescriptului imperial din 22 decembrie 18481. Înainte de deschiderea oficială a acestui organ reprezentativ de primă importanţă, au avut loc alegeri prin care au fost desemnaţi reprezentanţi pentru fiecare scaun sau oraş siisesc, rezultând în final o componenţii de 22 membri, în marea lor majoritate funcţionari în scaunele pe care le reprezentau, excepţie fiicând doar deputaţii oraşului Sibiu, Joseph Andreas Zimmermann şi Heinrich Schmidt, care erau profesori ai academiei juridice din aceeaşi urbe2• Josef Andreas Zimmermann, una dintre cele mai importante figuri ale vieţii politice a saşilor transilvăneni, a declarat cu puţin înainte de deschiderea lucrărilor că va respecta prevederile actelor din decembrie 1848, care vor constitui şi direcţia politicii a Universităţii, sperând că "aceasta, în interesul saşilor, nu va găsi nici o coliziune cu interesele Gesamtstaat-ului"3. Un alt punct de plecare a

1 Eugen von Friedenfels, Joseph Bedeus von Scharberg. Beitrăge zur Zeitgeschichte Siebenburgens im 19. Jahrhundert, Wien, 1877, II, p. 154. 2 Irmgard Martius, Grossosterreich und die Siebenburger Sachsen 1848-1859, Mtinchen, 1957, p. 39; Siebenburger Bate, nr. 174/14 decembrie şi 176/17 decembrie 1849. 3 Siebenburger Bate, nr. 176 din 17 decembrie 1849.

65

www.cimec.ro

LORĂND MĂDLY

dezbaterilor Universităţii 1-a constituit constituţia din martie 1849, exprimându-se din partea reprezentanţilor posibilitatea menţinerii în vigoare şi a acelor drepturi ale saşilor transilvăneni (numiţi din ce în ce mai des naţiune) care nu sunt contrare ideii de Monarhie unitară. Prin această aserţiune se sublinia şi faptul că naţiunea săsească ar putea să piardă drepturi vechi şi importante prin punerea în aplicare a constituţiei imperiale, pierderi care ar putea fi compensate doar prin realizarea supunerii directe faţă de Curtea imperială şi prin menţinerea saşilor ca naţiune, inclusiv prin existenţa unui organ reprezentativ propriu. însă, în rândurile saşilor a existat şi temerea, tot mai acută, că până la urmă nu vor fi luate în seamă promisiunile cuprinse în cele două documente de la sfârşitul anului 1848, acest fapt fiind mai târziu (în ianuarie 1850) exprimat printr-o adresă a comunităţii Sibiului către ministerul de interne, în care se exprima, pe lângă refuzul acceptării posibilităţii "nimicirii" naţiunii săseşti, posibilitatea sau mai degrabă temerea ca, după atâtea sacrificii ale saşilor pentru Imperiu, documentele din decembrie 1848 să servească doar la înmulţirea actelor de arhivă4. Aceste temeri au fost justificate şi prin faptul că, pentru un ochi avizat, evenimentele ce au succedat după înfrângerea insur­genţilor ofereau din ce în ce mai puţine perspective pentru o reaşezare a lucrurilor pe baze democratice, temeri confirmate apoi prin Silvesterpatent-ul din 1851. Intenţiile deputaţilor Universităţii au fost exprimate pe numeroase căi, inclusiv în presă; în Satellit din Braşov, anexa ziarului Kronstădter Zeitung, printre cele mai importante dorinţe au fost numite declararea pământului crăiese ca ţară de coroană, pe baza poziţiei loiale a saşilor şi a promisiunilor imperiale din decembrie 1848, precum şi punerea bazelor unei dezvoltări pe toate planurile a noii ţări. Aceste intenţii au fost privite cu rezerve nu numai de către români, ci şi de către maghiarii din Transilvanias. În acest context, un articol din Kolozsvari Lap din 1 ianuarie 1850, în care erau exprimate urări de bine pentru dorinţele saşilor, precum şi dorinţa ca pentru aceştia "Kronland" -ul să fie cadoul de an nou, a fost interpretat defavorabil în Siebenbiirger Bate, subliniindu-se că maghiarii nu pot dori cu adevărat tratarea Sachsenland-ului ca pe un ţinut al coroanei, ei urmărind numai integritatea coroanei ungare6.

Lucrările Universităţii, care au durat aproape doi ani, având numeroase întreruperi, au fost deschise la 17 decembrie 1849, ora 10, printr-o cuvântare cuprinzătoare şi plină de conţinut a preşedintelui, comesul Franz Salmen. Acesta a făcut o amplă retrospectivă asupra trecutului, exprimându-şi în final bucuria şi mulţumirea pentru actul din 21 /22 decembrie 1848 împreună cu laudele la adresa împăratului. Apoi a urmat prezentarea documentelor amintite.

4 Fr. Teutsch, Geschichte der Siebenburger Sachsen for das săchsische Volk, Sibiu, 1910, voi. III, p. 296; vezi şi 1. Martius, op. cit., p. 42. s Drmossy Lajos, Tizenhet ev Erdely tărtenetebOI, Timişoara, 1894, voi. 1, p. 16. 6 Siebenburger Bote, nr. 17/30 ianuarie 1 850.

66 www.cimec.ro

Sesiunea Universităţii săseşti din 1850

Prima luare de cuvânt din partea reprezentanţilor a avut-o primul deputat al Sibiului - Zimmermann - care a exprimat percepţia din partea adunării asupra importanţei istorice a momentului în care se află naţiunea, precum şi convingerea existenţei libere a naţiunii săseşti în cadrul Monarhiei, aşa cum este consacrată şi în legi. Şi Zimmermann saluta cu "bucurie patriotică" deschiderea lucrărilor Universităţii, prin care o parte a rescriptului din 22 decembrie 1848 a devenit realitate7•

Rezultatele dezbaterilor s-au concretizat la final în cinci memorii cuprinzătoare, redactate în perioada ianuarie-martie 1850, şi care se refereau la structura teritorială a Sachsenlandului şi la împărţirea sa politică (12 ianuarie), constituţia ţării şi alegerile parlamentare, care conţineau şi un proiect al constituţiei amintite (8 februarie), organele administraţiei politice (15 februarie), organele justiţiei (4 martie), precum şi la legislaţia SachsenlanduluiB.

Un alt document important, premergător memoriilor amintite şi redactat tot la această sesiune a Universitătii a fost o adresă către ministrul de

1

interne Alexander Bach din 7 ianuarie 1850, care trata inclusiv bazele teoretice ale celorlalte documente ce urmau a fi înaintate, constituind un fel de introducere a acestora9. Din acest act reiese grija pentru importanţa integrării Sachsenlandului în Gesamtstaat-ul austriac, exprimându-se totodată şi unele îndoieli ori temeri că acest lucru nu s-ar putea produce. Aici sunt amintite protestele românilor faţă de manifestul imperial din 21 decembrie, proteste care sunt suficiente pentru a crea nemulţumiri . Pe baza unor citate şi argumente temeinice din cele două documente imperiale (manifestul şi rescriptul) sunt prezentate drepturile care acum sunt garantate prin acestea - supunerea nemijlocită a naţiunii săseşti faţă de coroană împreună cu legătura faţă de Gesamtmonarchie şi minister (garantată prin manifest) şi integrarea Sachsenlandului în rândul ţărilor legate prin constituţia imperială comună (fapt garantat prin rescript)to.

Tot în acest act este subliniată importanţa constituirii Sachsenlandului în forma unui "Kronland" independent, fapt expus mai pe larg în petiţia privitoare la această problemă. Trebuie observat că toate prezentările documentului au o dublă faţăll . Este subliniată importanţa întăririi elementului german în Transilvania, aceasta fiind considerată chiar o "necesitate de stat", fiind subliniate meritele şi realizările germanilor transilvăneni, importanţa ţării, precum şi faptul că în parlamentul austriac saşii ar putea constitui un element conservator-constituţional. Apoi, este subliniat faptul că menţinerea naţiunii săseşti în viitor va fi posibilă doar prin înfiinţarea Sachsenland-ului independent,

7 Ibidem, nr. 17/30 ianuarie 1850. a Carl Găllner, Die Siebenburger Sachsen in den Jahren 1848-1918, Kăln-Wien, 1988, p. 106; 1. Martius, op. cit., p. 39. 9 Ibidem, p. 40. 10 Ibidem, p. 40. 11 Ibidem, p. 41 .

67 www.cimec.ro

LORAND MĂDLY

doar acest fapt putându-i proteja faţă de asaltul celorlalte naţionalităţi transilvane, fiind invocată aici fragilitatea poziţiei saşilor datorată numărului redus faţă de ceilalţi, care ar putea periclita existenţa lor ca grup uman şi determina o "moarte politică" a lor12. Între doleanţele saşilor, principalul punct îl constituia crearea Sachsenland-ului autonom, considerată a fi o condiţie sine qua non pentru menţi­nerea elementului german, atât de important pentru propăşirea culturală, econo­mică şi socială a Imperiului. În acest moment, se legau multe speranţe de împlinirea acestui deziderat, care, în cele din urmă s-a dovedit a fi o himeră, deoarece se îndepărta cu fiecare pas făcut în direcţia realizării sale.

În document se mai sublinia că în anul 1848 saşii nu s-au ridicat "pentru o federaţie slabă, a cărei coeziune va fi ruptă prin prima rafală europeană de vânt", ci pentru o Austrie unitară, cu o puternică coeziune, pentru un stat constituţional puternic - şi pentru aceasta ei au fost gata să renunţe la propria constituţie şi la drepturi străvechi. În legătură cu constituţia din 4 martie s-a exprimat că dacă ar avea menirea de a crea un stat unitar, atunci în cadrele acesteia ar putea fi menţinute toate drepturile de până acum ale naţiunii săseşti care nu sunt în contradicţie cu interesele statului unitar - aceasta putând însemna chiar sfârşitul vechilor constituţii municipale săseşti, renunţarea la alegerea comesului şi a funcţionarilor, separarea administraţiei de justiţie şi introducerea legislaţiei austriece în locul celei săseştiB.

Prima problemă care a fost dezbătută în cadrul Universităţii, la 20 decembrie, a fost cea a împrumutului primit din partea erariului. Tot în acea zi, datorită importanţei problemelor dezbătute şi a necesităţii rezolvării lor cât mai rapide, s-a decis ca Universitatea să-şi desfăşoare activitatea şi în zilele de sâmbătă şi duminică, precum şi pe parcursul zilelor de sărbătoare14. O decizie în legătură cu împărţirea împrumutului a fost luată ceva mai târziu; s-a prevă­zut participarea oraşelor, comunelor, breslelor şi chiar a persoanelor private la aceasta, sumele fiind folosite în scopul remedierii efectelor distrugerilor cauzate prin războiul civil. S-au stabilit sumele maxime ce se pot acorda pentru fiecare scop în parte, prevăzându-se ca acestea să nu fie cheltuite în afara Sachsenlanduluils. La 19 februarie 1850 a avut loc şi aprobarea planului de distribuire a împrumutului de către ministerul de finanţe, dar nu s-a acceptat dorinţa saşilor ca plata efectivă să se facă prin obligaţiuni ale Casei centrale cu o dobândă de 3%16.

Unul dintre cele mai importante şi cuprinzătoare subiecte dezbătute a fost proiectul de constituţie al Universităţii, care urma să devină fundamentul legislativ, dar şi politic al organizării Sachsenland-ului. Proiectul s-a bazat pe articolul fundamental prin care se exprima că Sachsenland-ul este un ţinut

12 Ibidem, p. 41 . 13 Ibidem, p. 42. 14 Siebenburger Bote, ru. 178 din 21 decembrie 1849. 15 Ibidem, ru. 2 din 4 ianuarie 1850. 16 Ibidem, ru. 29 din 20 februarie 1850.

68 www.cimec.ro

Sesiunea Universităţii săseşti din 1850

(Kronland) al Imperiului şi constituie sub denumirea de "marcgrafia saşilor" (Markgrafschaft Sachsen) o componentă inseparabilă a monarhiei ereditare şi constituJionale austriece; prin intermediul den�mirii acestui Jinut, împăratul urma să poarte şi titlul de "marcgraf al saşilor". Insemnele vechi săseşti urmau să se păstreze, împăratul având dreptul de a numi un locţiitor (Statthalter), care trebuia să fie de origine germană, cu atribuJii fixate prin lege17.

În planul împărJirii administrativ-teritoriale se propunea ca în locul celor 1 1 scaune şi districte să se organizeze 7 cercuri (Bezirke), care urmau, în măsura posibilităJilor, să respecte liniile vechii împărJiri. Astfel, Orăştia şi Miercurea urmau să fie unite cu Sebeşul, Nocrich să fie alipit la Sibiu, Reps la Cincu Mare, iar Reghinul la Bistriţa. Noul Jinut urma să fie reprezentat în Reichstag-ul austriac prin deputaJi propriilS.

O altă necesitate era constituirea unui organ reprezentativ propriu, care putea fi cel mai uşor realizat prin transformarea Universităţii într-un veritabil parlament (Landtag) propriu, format din 45 de reprezentanJi, comesul fiind numit de către guvern19. Alegerile de deputaţi urmau să fie efectuate prin intermediul sistemului celor trei clase de alegători, în care doar 10 deputaJi intrau în prima clasă, a celor care plătesc cel mai mult impozit, categorie relativ puJin numeroasă în rândurile saşilor. Alţi 18 deputaţi urmau a aparţine clasei a doua, fiind aleşi de oraşe şi târguri iar restul se împărţea între comunităJile săteşti. Organul reprezentativ urma să se întrunească anual pentru 6 săptămâni, împăratul având oricând dreptul de a-l convoca, închide sau prelungi20.

Conform paragrafelor 35 şi 36 ale constituJiei din 1849 s-a făcut şi separarea afacerilor imperiale (Reichsangelegenheiten) de cele ale ţării (Landesangelegenheiten) . Astfel, ceea ce nu era în mod expres considerată de competenţa ţării intra automat sub jurisdicJia imperială, dar Universitatea îşi păstra şi în acest caz posibilitatea de a apăra interesele ţării. Pe plan intern însă, aceasta nu exercita singură puterea, ci împreună cu împăratul, fiind necesară promulgarea oricărui act legislativ emis de către Universitate; în cazuri urgente, împăratul, împreună cu guvernul, aveau însă dreptul de a lua decizii provizorii, care urmau să fie aprobate ulterior de către legislativ21.

Universitatea avea şi atribuţia de a supraveghea punerea în practică a legilor, putând, în cazul apariţiei unor nereguli, să adreseze petiţii locţii torului sau guvernului, care, la rândul lor puteau deveni obiectul acestor plângeri. Pe plan juridic s-a propus separarea justiţiei de administrap.e, precum şi introducerea legislaţiei civile, penale şi procedurale austriece care urmau să înlocuiască pe cea veche săsească22. S-a cerut înfiinţarea a 30 de judecătorii

17 1. Martius, op. cit., p. 42. 1B Ibidem, p. 43. 19 Fr. Teutsch, op. cit., p. 296. 2D 1. Martius, op. cit., p. 43. 21 Ibidem, p. 44. 22 Fr:.,. Teutsch, op. cit., p. 296. Paragraful privind adoptarea legislaţiei austriece a fost adoptat la 19 iari'ii.arie 1850, vezi şi Siebenburger Bate, nr. 11 din 19 ianuarie 1850.

69 www.cimec.ro

L6RAND MĂDLY

cercuale (Kreisgerichte) şi a 5 tribunale, la Sibiu, Braşov, Mediaş, Sighişoara şi Bistriţa, cu o instanţă superioară de apel la Sibiu, aceasta reprezentând şi instanţa de apel proprie pentru saşii transilvăneni23.

Unul dintre cele mai importante şi mai controversate aspecte ale problemei constituţionale a fost delimitarea precisă a noului ţinut, problemă luată în dezbatere în primele zile ale lunii ianuarie 185024• Este cunoscut faptul că, încă înainte de 1848 românii deţineau o pondere mare în populaţia pământului regesc, stare ce s-a accentuat mai mult prin noua împărţire ce a avut loc după sfârşitul revoluţiei şi al războiului civil. Pe lângă mai vechile aşezări exclusiv româneşti aflate chiar în inima Sachsenland-ului au mai venit altele, care au înclinat net balanţa demografică în favoarea românilor. O unitate administrativ-teritorială în care elementul german ar avea rolul dominant prin participarea aproape exclusivă în luarea deciziilor, şi care să nu deţină majoritatea numerică era greu de acceptat. S-a încercat, timid, şi atragerea unor români în structurile locale de putere, dar foarte mulţi saşi au considerat totuşi că cea mai sigură cale pentru obţinerea majorităţii numerice a elementului german este excluderea aşezărilor negermane din noua structură teritorială, adică a celor şapte sate înconjurătoare ale Braşovului, domeniul Torzburg, scaunele Săliştea şi Tălmaciu şi chiar scaunul Orăştiei împreună cu celelalte sate negermane aflate la marginea fundului regiu, a căror populaţie însuma 70-80.000 de locuitori25. Această idee a fost reprezentată în cadrul Universităţii de către o grupare minoritară, dar foarte activă, care îl avea pe deputatul Friedrich van Sachsenheim, deputatul Nocrichului, ca lider de opinie. Acesta evidenţia pericolul pe care I-ar putea prezenta în viitor o majoritate românească pe teritoriul Sachsenland-ului, pericol confirmat şi prin petiţiile delegaţiei româneşti de la Viena, în care era exprimată opoziţia clară a acestora faţă de crearea unei ţări de coroană independente, controlate de saşi26. Protestele românilor transilvăneni faţă de proiectele săseşti de delimitare şi, mai apoi, faţă de cele decise de către Universitate au fost însă mult mai ample. Numeroase împutemiciri, date de către comunităţile româneşti membrilor deputăţiei vieneze plecate să susţină cauza naţională, conţineau însărcinar�a expresă dată acestora de a împiedica formarea unui Sachsenland autonom. In fiecare astfel de plenipotenţă se sublinia vechimea locuitorilor români pe pământul crăiese precum şi preponderenţa lor numerică, care, privite din prisma principiului egalităţii naţiunilor, consacrat în paragraful 29 al constituţiei din 1849 ar trebui să elimine posibilitatea aşezării acestora sub dominaţia saşilor27. O altă

23 I. Martius, op. cit., p. 46. Discuţiile privind organizarea judecătorească au avut loc în cursul lunii februarie 1850. 24 Siebenbiirger Bote, nr. 3 din 5 ianuarie 1850. l5 Fr. Teutsch, op. cit., p. 297. 26 I. Martius, op. cit., p. 48. 21 Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1919. Documente, Cluj-Napoca, 1996, voi. 1, p. 240, 246 ş. a.

70 www.cimec.ro

Sesiunea Universităţii săseşti din 1850

nemulţumire, subliniată de asemenea în plenipotenţe şi în memorii era aşezarea mai multor comunităţi româneşti sub jurisdicţia săsească prin noua împărţire administrativ-teritorială, prin care s-ar fi făcut o împărţire nefirească a Transil­vaniei, care nu respecta situaţia socială sau etnică a provinciei şi care compro­mitea mult situaţia românilor2B.

Majoritatea deputaţilor Universităţii au făcut însă, la nivel teoretic, o diferenţiere între structura istorică şi cea a împărţirii provizorii, susţinând menţinerea întinderii rezultate după 1849, care urma să devină teritoriul noii tări de coroană, fără consideratie asupra componentei etnice, aşa cum întinde-' 1 1

rea pământului crăiese a fost garantată prin actele imperiale din decembrie 1848. De asemenea, s-a considerat că separarea aşezărilor amintite, dată fiind perioada lungă de coabitare între etniile componente, va constitui un fapt negativ, micşorarea întinderii ţării având de asemenea un efect negativ în timp, din toate punctele de vedere29.

Divergenţele au fost puternice, reflectându-se atât în presă cât şi în viaţa cotidiană. În legătură cu aceste discuţii, Rannicher scria către Heinrich Schrnidt: "Este o veritabilă jale, dacă ne uităm pe hartă, cât de dezavantajos este aşezat elementul străin pe pământul crăiese. Dinspre est împinge cu pas progresiv spre vest, şi chiar aici, unde ar fi cel mai puţin nevoie de ea, se află marea oază românească, la a cărei împărţire adecvată s-ar putea obosi gândind - şi degeaba, că cine poate muta munţii ori împinge ţara şi oamenii?"30. Discuţia a depăşit cu mult cadrul normal şi foarte multe alte personalităţi au devenit adepţii ideii lui Sachsenheim. Comunitatea Sighişoarei a înaintat o petiţie Universităţii prin care protesta împotriva deciziei de a păstra întinderea actuală a fundului regiu şi în care cerea excluderea aşezărilor negermane, invocând principiul echităţii şi subliniind că argumentele istorice folosite de adepţii ideii de păstrare a tuturor comunităţilor nu sunt suficiente31 . Ei au fost puternic mustraţi de către comesul Salmen, care, cu ocazia unei vizite din primăvara anului 1850 le-a recomandat "să nu intre în încăperi pe care nu le cunosc", subliniind că Universitatea are la fel de mult spirit patriotic ca şi ei şi că judecă mult mai profund, lucru de care comunitatea amintită nu este capabilă32. Dintre personalităţile politice mai importante, în afară de tânărul Rannicher, şi J. C. Schuller şi Ludwig v. Rosenfeld susţineau orientarea lui Sachsenheim.

În ciuda numeroaselor discuţii şi chiar proteste, Universitatea a rămas la vechea sa decizie33, aceea de a nu exclude nici o aşezare din componenţa Sachsenland-ului, decizie cuprinsă şi în memoriile înaintate către împărat34.

2B Ibidem, p. 254. 29 1. Martius, op. cit., p. 47. 30 Ibidem, p. 48. 31 Ibidem, p. 48. 32 Fr. Teutsch, op. cit., p. 297. 33 R. Briebrecher, Unter dem Absolutismus, în Hunderl Jahre săchsischer Kiimpfe, Hermannstadt, 1896, p. 214. 34 1 . Martius, op. cit., p. 49. Discuţiile asupra problemei teritoriale au fost încheiate la 12 ianuarie 1850 prin citirea rezoluţiei; vezi şi Siebenburger Bote, nr. 7 din 12 ianuarie 1850.

71 www.cimec.ro

L6RĂND MĂDLY

O altă problemă importantă abordată de Universitatea săsească în anul 1850 a fost cea şcolară. Pentru saşii transilvăneni, şcolile aveau o mare importanţă socială şi culturală, recunoscută de către toţi contemporanii; învăţământul reprezenta terenul pe care se pregătea viitorul, unde rodeau toate eforturile depuse pentru păstrarea limbii şi culturii germane în Transilvania. în acest context, dat fiind că în această perioadă se poate constata o puternică repliere a saşilor înspre activitatea cultural-ştiinţifică odată cu diminuarea vizibilă a posibilităţilor de a activa politic, se manifestă o grijă cu atât mai sporită faţă de problemele şcolilor, aflate într-un proces de reorganizare. Asemeni şcolilor celorlalte naţiuni transilvănene, şi cele ale saşilor erau admi­nistrate de către Biserica Evanghelică, existând, mai ales în mediul rural, o puternică împletire între funcţiile pastorale şi cele şcolare. Pentru dezbaterea problemelor legate de biserică şi şcoală, profitând de prezenţa deputaţilor aflaţi la Sibiu pentru şedinţele Universităţii, Bedeus von Scharberg a convocat în număr complet şi Consistoriul suprem (Oberkonsistorium), al cărui membri laici erau în mare parte aceiaşi cu deputaţii amintiţi, în luna ianuarie 1850, după doi ani de întrerupere35.

Grija pentru şcoli a fost manifestată şi de către stat, care a elaborat un vast program de reforme valabil pentru întreg Imperiul. În Transilvania, principiul de bază al reorganizării şcolilor a fost cel al alinierii cu celelalte şcoli din Imperiu, fapt realizabil prin aplicarea "Organisationsentwurf" -ului redactat de Bonitz şi Exner, chiar dacă Consistoriul considera că noul sistem pune prea puţin accent pe latura umanistă a educaţiei36. Oricum, pentru reorganizările ce trebuiau făcute şi pentru noua structură a şcolilor săseşti era nevoie de fonduri băneşti însemnate, care au fost acordate prin dotaţia naţională aprobată de Universitate, în august 1850.

În decursul istoriei, Universitatea, ca instituţie, a agonisit o avere însemnată, folosită în general pentru numeroase cheltuieli, între care pe prim plan figura plata funcţionarilor proprii. După 1849, aparatul funcţionăresc fiind preluat şi retribuit de către erariu, fondurile Universităţii au rămas disponibile pentru alte scopuri. Promotorul ideii de a acorda aceste fonduri şcolilor a fost Josef Andreas Zimmermann, care a subliniat importanţa şcolilor pentru viitor37. "Dotaţia" a fost aprobată la 22 august 1850 de către Universitate, fiind salutată atât de către împărat, cât şi de către ministrul cultelor şi învăţământului, Leo Thun. La nivel concret, măsura a însemnat acordarea unor sume anuale pentru plata învăţătorilor şi a profesorilor, precum şi a unor burse pentru şcolari.

Functionarea şi deciziile Universităti.i au constituit obiectul a numeroase controverse, ' care şi-au găsit terenul de �anifestare mai ales în presă. Dacă

JS E. v. Friedenfels, op. cit., p. 155. 36 Fr. Teutsch, Kirche und Schule der Siebenbiirger Sachsen in Vergangenheit und Gegenwart, Sibiu, 1923, p. 193. Principiile de organizare ale învăţământului din Transilvania au fost publicate în Sbg. Bate, nr. 80 din 22 mai 1850. 37 Fr. Teutsch, Geschichte der . . . , p. 301 .

72 www.cimec.ro

Sesiunea Universităţii săseşti din 1850

diferendele cu românii transilvăneni erau mai uşor de înţeles datorită conflictelor vizibile de interese, mult mai complexe au fost certurile din interiorul grupului saşilor, în care numeroşi lideri de opinie înţelegeau diferit problemele transilvănene. Principalul conflict a fost cel dintre opiniile reprezentate prin Siebenbiirger Bate, care urmărea mai mult linia oficială şi Satellit, care ar putea fi considerat un ziar de opoziţie. Atacurile reciproce sunt tot mai violente şi au ca punct de plecare diferite articole, care deseori sunt interpretate exagerat de către adversari. La un articol în care Kronstădter Zeitung lăsa să se înţeleagă că dă mai mare credit "ordinelor înţelepte ale guvernului" decât deciziilor Universităţii a replicat întâi Siebenbiirger Bate catalogând materialul ca "malcontent", subliniind existenţa multor aprecieri de prisos în presă; mai apoi prin Satellit autorul îşi cere scuze, adăugând că nu a vrut să necăjească pe nimeni. La final se subliniază că nici în Siebenbiirger Bate nu sunt toate articolele "boncontent"3B. În Satellit, exprimându-se la un moment dat nemulţumirile faţă de lucrările Universităţii, se sublinia dorinţa ca aceasta să ridice înainte de toate starea de asediu şi să se creeze o bază reprezentativă mai largă, fiindcă "juriştii singuri nu pot reprezenta naţiunea"39. Se poate observa o opoziţie a Satellit-ului faţă de Universitatea săsească, insti tuţie puternic susţinută de către Bate; pentru această perioadă acesta este principalul motiv al atacurilor reciproce, care se vor acutiza şi mai puternic odată cu discuţiile din jurul chestiunii teritoriale. Conform ziarului Der Satellit care relatează despre încheierea discuţiilor pe această temă, decizia Universităţii "a provocat, peste tot unde a devenit cunoscută, o mare consternare" şi consideră că majoritatea românească existentă în noul ţinut va frâna dezvoltarea acestuia: "Oare să fi luptat şi suferit saşii pentru refacerea statului, să-şi fi pus în pericol existenţa fizică pentru ca la viitoarea dietă săsească ( !?) să-şi găsească garanţia sigură a independenţei lor naţionale într-o majoritate aparţinând altui popor? . . . Ar fi o sinucidere politică, pe care poporul nu vrea şi nu poate să o facă; reprezentanţii săi nu au exprimat adevărata sa intenţie"40. Despre posibilitatea reală a îndeplinirii cererilor săseşti, ziarul scrie: "Chiar dacă aceasta ar fi părerea poporului, statul tot nu 1-ar lăsa" . Mai încolo, aflăm despre recursul făcut de către comunitatea Sighişoarei contra "inexplicabilei" decizii a Universităţii, expri­mându-se dorinta ca şi alte comunităti să i se alăture. Această ultimă asertiune

1 1 1

este însă interpretată de Bate ca o dorinţă de a produce sciziuni în cadrul Universităţii; mai mult, se afirmă că aceste diferende interne, legate de dezbate­rea problemei împrumutului, ar fi salutate şi încurajate de "inamici"41. Tot nemulţumirea faţă de rezolvarea problemei teritoriale şi dorinţa ca şi alţii să se alăture recursului Sighişoarei este exprimată într-o scrisoare a lui Rannicher către prietenul său Kirchgatter: "Săliştea şi celelalte suprafeţe sunt pe pământul

38 Der Satellit, nr. 4 din 16 ianuarie 1850. 39 Ibidem, nr. 5 din 19 ianuarie 1850. 40 Ibidem, nr. 9 din 2 februarie 1849. 41 Siebenburger Bote, nr. 31 din 23 februarie 1850.

73 www.cimec.ro

L6RĂND MĂDLY

comitatelor maghiare, în fostul comitat al Albei. De ce să-i luăm între graniţele pământului săsesc? . . . Ce spune comunitatea voastră? Şi ea a murit? Ce spune ea faţă de protestul trezitei comunităţi sighişorene împotriva nefericitei decizii în problema teritorială săsească? Va fi de acord cu sighişorenii, va fi oare?"42.

Discursul din Satellit continuă cu sublinierea caracterului neavenit al deciziei Universităţii, care nu putea reprezenta voinţa saşilor, care "vor să dăinuiască şi încă în tradiţia germană"43 care se considera a fi puternic periclitată de o majoritate românească. Noua organizare, pe o "bază negermană" ar putea impune două soluţii: fie germanizarea românilor, fie românizarea treptată a saşilor, ultima fiind mai probabilă, punând la îndoială persistenţa elementului german în Transilvania44.

Un alt document relevant al disputei din rândurile saşilor este scrisoarea deschisă a "autorului" ideii de excludere a comunităţilor negerma�e din compoziţia Sachsenlandului - Friedrich von Sachsenheim. Această scrisoare este reprodusă atât în Satellit cât şi în Siebenbiirger Bote. În conţinutul scrisorii, Sachsenheim explică modul în care s-a ajuns la concluzia amintită şi reconfirmă poziţia sa, acceptând chiar să afirme în continuare ideile sale prin dovezi documentare. În final, îşi explică mirarea faţă de amploarea pe care au luat-o discuţia şi agitaţiile din jurul chestiunii teritoriale4s. Totodată, afirmă că nu are nici o vină în declanşarea scandalului, subliniind sprijinul primit din partea reprezentanţilor Sighişoarei46.

Într-un alt loc, Bate atrage atenţia asupra faptului că numeroase ziare (Lloyd, Allgemeine Zeitung, Satellit) încearcă, prin publicarea unor materiale tendenţioase, asemănătoare între ele ca şi conţinut, să depopularizeze şi să determine dizolvarea Universităţii. Se aminteşte chiar faptul că în Lloyd s-ar fi afirmat că nici Bote nu ar sprijini întocmai rezoluţia adoptată de Universitate47; o idee asemănătoare fiind exprimată şi în coloanele Satellit-ului: "Nici Bate nu este pe deplin de părerea Universităţii, dar se alătură, pentru a nu submina unitatea naţiunii"48. Bote atrage atenţia şi asupra orientării separatiste din rândul saşilor, considerată ca "periculoasă", în condiţiile în care soluţia excluderilor nu este apreciată ca fiind corectă.

După ce Satellit atacă chiar legalitatea bazei pe care s-a întrunit Universitatea, afirmând că, conform înscrisului de convocare, aceasta avea ca scop discutarea problemelor legate de împrumut, şi că în adunările scăunale care au fost convocate pentru a alege deputaţii ce urmau să fie trimişi la Sibiu

42 Arhivele Naţionale Sibiu, colecţia Brukenthal. H 1-5 Nr. 237, f. 45, 46. 43 Satellit, nr. 12 din 13 februarie 1850. 44 Ibidem, nr. 1 1 din 9 februarie 1850. 45 Ibidem, nr. 15 din 23 februarie 1850. 46 Siebenburger Bote, nr. 36 din 4 martie 1850. 47 Ibidem, ru. 33 din 27 februarie 1850. Un contraeditorial este în Kronstădter Zeitung, nr. 19 din 7 martie 1850. 48 Satellit, nr. 22 din 20 martie.

74 www.cimec.ro

Sesiunea Universităţii săseşti din 1850

nu s-au cunoscut deloc motivele pentru care acestea au fost convocate49, Siebenbiirger Bote, într-un lung material, acuză "clica" saşilor de la Viena, care acţionează contra celor din Transilvania. Drept replică, grupul saşilor aflaţi la Sibiu, între care putem numi pe Eugen v. Friedenfels, Karl Fabritius, Fr. Schuller, Jakob Rannicher cer într-o scrisoare deschisă ziarului, să numească concret pe saşii din Viena la care s-a referit în articolul amintit, în caz contrar redactorul, care era şi autorul materialului, va fi considerat ca defăimător iar ziarul va fi dat în judecatăso. Acest incident a avut drept urmare demisia lui Heinrich Schmidt din funcţia de redactor al ziarului la 22 martie, ceea ce a însemnat şi încetarea publicării de materiale de controversă; totuşi multe discuţii a suscitat publicarea faimoaselor "scrisori săseşti" din "Sachsenland-ul interzis" de la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie 1850.

Într-un articol conceput ca o concluzie la discuţiile privind problema teritorială, Satellit acuză puternic pe redactorii de la Siebenbiirger Bote, mai ales din cauza termenilor duri folosiţi pe parcursul conflictului din presă ("să li se înmoaie mâna", "excremente intelectuale" etc.), şi după o serie de aprecieri destul de cinice, încheie cu ideea că viitorul aparţine tinerilor, care speră că vor fi de acord, la rândul lor, cu "ideea de la Sighişoara"st.

Pentru promovarea la cele mai înalte locuri a deciziilor Universităţii, a fost trimisă la Viena o deputăţie, formată din Heinrich Schmidt, Wilhelm Schmidt şi August von Roth, care au stat în capitala Imperiului între 23 aprilie 1850 şi 11 iunie 185152, Aceştia au realizat contacte cu numeroşi miniştri şi înalţi funcţionari; uneori a fost nevoie să aştepte mai multe zile până au putut fi primiţi. La 3 mai au ajuns în faţa împăratului, unde au prezentat propunerile Universităţii, accentuând faptul că saşii sunt de acord să renunţe la unele erivilegii vechi şi tradiţionale pentru a putea sprijini unitatea lmperiului53. In cazul tuturor întrevederilor avute cu înalţi funcţionari, membrii deputăţiei au fost bine primiţi şi ascultaţi privitor la toate doleanţele naţiunii săseşti. O problemă a fost însă cauzată de neînţelegerile care au apărut între membrii deputăţiei, neînţelegeri care au existat şi în raporturile acestora cu Sibiul. La un moment dat, constatând poate că în Viena părerile despre formarea unei ţări de coroană săseşti nu ar fi foarte favorabile, deputăţia a renunţat treptat să mai promoveze această idee, ceea ce a dus la o dispută cu Universitatea. Disputa a fost agravată şi prin faptul că membrii deputăţiei au început să susţină la Viena soluţia excluderii comunităţilor româneşti, contrar instrucţiunilor primite de acasă54. Mai târziu

49 Ibidem, ru. 22. so Siebenbiirger Bate, ru. 47 din 23 martie; vezi şi scrisoarea lui Rannicher către Kirchgatter din Viena, 1 7 martie 1850, în Arhivele Naţionale Sibiu, colecţia Brukenthal. H 1-5 ru. 237, f. 51 . 51 Sa tel/it, ru. 25 din 30 martie 1850. 52 Pentru detalii privind activitatea deputăţiei, vezi jurnalul acesteia, la Arhivele Naţionale Sibiu, colecţia Brukenthal. BB ru. 125. 53 Fr. Teutsch, Geschichte der . . . , p . 298. 54 Ibidem, p. 299.

75 www.cimec.ro

L6RĂND MĂDLY

însă, Universitatea a permis chiar deputăţiei să fie de acord cu excluderea unor comunităţi româneşti, dar numai pe plan administrativ şi juridic, cum ar fi fost cazul Săliştei ori Tălmaciului, care tineau de mai multă vreme de administratia săsească55. Într-una din întreved:ri, ministrul Sdunerling a subliniat chlar -faptul că saşii au chemarea să se întrepătrundă cu celelalte etnii transilvane pentru a le ridica, şi nu ar trebui să se separe de ei; pentru ministrul amintit i s-a părut de neînţeles frica saşilor manifestată faţă de elementul românesc. Această idee se pare că a fost împărtăşită de toţi deţinătorii puterii de la Viena, cum vom vedea şi în soluţia oficială dată într-un memoriu. În mod sigur, la acest moment, Viena privea cu totul altfel problemele legate de reorganizarea Transilvaniei decât Universitatea din Sibiu, ipoteză subliniată şi prin faptul că saşii aflaţi la Viena, dintre care majoritatea deţineau posturi în aparatul politic şi cunoşteau mult mai bine părerea Vienei, erau foarte nemulţumiţi de felul în care Universitatea aborda problemele legate de reorganizarea aminti tă, opu­nându-se deseori deciziilor acesteia; membrii deputăţiei, sosiţi la Viena au ajuns mai târziu să aibă aproape aceeaşi părere cu cercurile săseşti aflate acolo.

În răspunsul oficial la cererile Universităţii, se subliniază faptul că din punct de vedere juridic, o poziţie deosebită a Sachsenlandului nu are baze nici în trecut, nici în noua constituţie din 184956. Acordarea autonomiei ar putea aduce cu sine cereri similare din partea celorlalte naţiuni transilvănene, ceea ce ar putea submina unitatea Gesamtstaat-ului austriac. Astfel, Wohlgemuth şi Bach considerau crearea Sachsenlandului autonom "nerecomandabilă politic"57. Guvernatorul considera de asemenea că saşii, ca popor "făcut", trebuie, prin convieţuire, să-i ajute pe români să se dezvolte, care sunt un popor "de făcut", ceea ce ar fi iarăşi în interesul monarhiei; supremaţia intelectuală şi spirituală a elementului german în Transilvania ar putea compensa numărul redus al acestuia.

Viena a considerat totuşi utilă atragerea tuturor cercurilor săseşti într-un singur district, pentru a se evita fracţionarea exagerată a elementului german şi a facilita contactele dintre aşezările săseşti risipite. Memoriul lui Bach şi Wohlgemuth nu a mai abordat detaliat şi celelalte cereri ale Universităţii, considerând doar că acestea, mai ales cele referitoare la organizarea juridică, vor fi foarte utile· la viitoarea organizare a provinciei. Din momentul în care Viena a refuzat crearea Kronlandului, proiectul de constituţie al Universităţii şi-a pierdut la rândul său valabilitateass.

Ideea întăririi legăturii între aşezările săseşti a fost susţinută şi de către ministrul de interne Alexander Bach, idee care trebuia concretizată ţinându-se cont de principiul egalei îndreptăţiri, cu care ideea Kronlandului nu mai era în consonanţă.

55 1. Martius, op. cit., p. 54. 56 Ibidem, p. 54. 57 Ibidem, p. 50. 58 lbidem, p. 53.

76 www.cimec.ro

Sesiunea Universităţii săseşti din 1850

Astfel, marele ideal al saşilor, acela al creării unei ţări de coroană proprii, direct supuse Vienei, nu şi-a mai găsit împlinirea, risipindu-se prin coliziunea cu principiul egalei îndreptăţiri. Evenimentele următoare din Tran­silvania vor continua această linie, saşii pierzând tot mai multe din vechile drepturi şi privilegii. Declararea nevalabilităţii constituţiei din 1849 va lua orice speranţă pentru alte schimbări în sensul acordării de noi drepturi. Neoabso­lutismul austriac îşi va face în următorii zece ani misiunea nivelatoare şi uneori restrictivă, fiind deseori marcată de politica compromisului vis-a-vis de dreptu­rile acordate natiunilor transilvănene.

1

La Session de L'Universite des Allemands en Transylvanie de 1850; quelques contradictions

- Resume -

En tant qu'institution traditionelle des Allemands de Transylvanie, cette Universite a eu un role fondamental dans la vie politique sur les territoires trouves sous la domination de l'Empire d' Autriche-Hongrie. A partir de cette problematique, notre etude se propose d'envisager les travaux de l'Universite a commencer de l'annee 1849 et aussi certaines controverses sur sa activite, discutees dans les joumaux de l'epoque pendant les deux annees de fonctionnement.

77 www.cimec.ro

www.cimec.ro