depĂȘirea obstacolelor din regiunile de...

Politică Regională și Urbană

RAPORT DE SINTEZĂ PRIVIND CONSULTAREA PUBLICĂ ONLINE

DEPĂȘIREA OBSTACOLELOR DIN REGIUNILE DE FRONTIERĂ

APRILIE 2016

21 SEPTEMBRIE-21 DECEMBRIE 2015

AVIZ JURIDICNici Comisia Europeană, nici alte persoane care acționează în numele acesteia nu pot fi considerate responsabile de modul în care pot fi utilizate informațiile conținute în prezenta publicație și nici de erorile care pot apărea în ciuda pregătirii și a verificării atente.

Prezenta publicație nu reflectă neapărat viziunea sau poziția Uniunii Europene.

Europe Direct este un serviciu destinat să vă ajute să găsiți răspunsurila întrebările pe care vi le puneți despre Uniunea Europeană

Un număr unic gratuit (*):00 800 6 7 8 9 10 11

(*) Unii operatori de telefonie mobilă nu permit accesul la numerele 00 800 sau pot taxa aceste apeluri

Informații suplimentare privind Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet(http://europa.eu).

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2016

Comisia Europeană, Direcția Generală Politică Regională și UrbanăREGIO DG 02 - ComunicareDna Ana-Paula LaissyAvenue de Beaulieu 11160 Bruxelles

ISBN: 978-92-79-57375-0 (print)ISBN: 978-92-79-57355-2 (PDF)doi:10.2776/040332 (print)doi:10.2776/17108 (PDF)

Ilustrația copertei: © iStockphoto

© Uniunea Europeană, 2016Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.

Printed in Belgium

RAPORT DE SINTEZĂ PRIVIND CONSULTAREA PUBLICĂ ONLINE

DEPĂȘIREA OBSTACOLELOR DIN REGIUNILE DE FRONTIERĂ

21 SEPTEMBRIE-21 DECEMBRIE 2015

C U P R I N S

CUVÂNT-ÎNAINTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

CAPITOLUL 1 : METODOLOGIA CONSULTĂRI I PUBLICE Ș I A RAPORTULUI DE FAȚĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6

CAPITOLUL 2 : PROFILURILE RESPONDENȚILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

CAPITOLUL 3 : OBSTACOLELE ÎNTÂMPINATE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

CAPITOLUL 4 : DESCRIEREA OBSTACOLELOR Ș I A SOLUȚI ILOR PROPUSE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

CAPITOLUL 5 : PERSPECT IVE ASUPRA COOPERĂRI I TRANSFRONTALIERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

CAPITOLUL 6 : CONCLUZI I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

MAI MULTE INFORMAȚI I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

CUVÂNT-ÎNAINTE

Îmi face plăcere să vă prezint rezultatele consultării publice online privind depăși-rea obstacolelor din regiunile de frontieră, pe care am lansat-o în septembrie 2015 la Viena/Bratislava.

Consultarea a fost deschisă timp de trei luni și a primit 623 de răspunsuri, analizate și sintetizate în raportul de față.

Ascultând opiniile cetățenilor, ale organi-zațiilor, ale companiilor și ale autorităților publice din regiunile de frontieră ale Uniunii Europene, această consultare publică a vizat

identificarea principalelor obstacole întâm-pinate în cadrul interacțiunilor transfronta-liere, precum și posibilele soluții la aceste obstacole identificate.

Această consultare publică se înscrie într-un exercițiu mai larg de reexaminare a coope-rării transfrontaliere, reprezentând unul din-tre cei trei piloni ai acestuia. Reexaminarea cooperării transfrontaliere a fost lansată pentru a sărbători 25 de ani de investiții ale UE în programele „Interreg” active la nivelul întregii Uniuni. În pofida tradiției îndelungate a cooperării transfrontaliere, persistă anu-mite dificultăți, unele neputând fi rezolvate doar cu ajutorul finanțării Interreg: de exem-plu, obstacole juridice și administrative, pre-cum și bariere lingvistice.

Prin urmare, Direcția Generală Politică Regi-onală și Urbană (DG Regio) intenționează să reexamineze diferitele tipuri de obstacole persistente și posibilele soluții de îndepăr-tare a acestora. Ceilalți doi piloni ai reexa-minării sunt un studiu de specialitate pentru inventarierea obstacolelor din zonele de frontieră și studii de caz pentru ilustrarea acestora, precum și o serie de ateliere ale părților interesate pe aceeași temă.

Nu vă voi dezvălui aici rezultatele complete, pentru a nu vă strica lectura, dar pot spune deja că răspunsurile confirmă mai multe aspecte importante pe care DG Regio le

cunoștea deja bine din experiența sa înde-lungată de cooperare transfrontalieră în cadrul Interreg.

De exemplu, respondenții invocă în mod clar dificultăți privind mobilitatea forței de muncă peste granițe, impozitarea și accesibilitatea, toate acestea fiind aspecte fundamentale ale vieții în zonele frontaliere, afectate însă în mod negativ de prezența unor obstacole juridice și/sau administrative. Mai surprinză-tor, poate, este faptul că numeroși respon-denți privesc diferențele de limbă ca o povară asupra relațiilor de vecinătate. Atât cetățenii, cât și organizațiile insistă asupra necesității de a promova învățarea limbilor străine și de a încuraja desfășurarea unor schimburi cul-turale cu o vizibilitate mult sporită.

Reexaminarea cooperării transfrontaliere va continua până în 2017, când constată-rile-cheie și recomandările vor fi prezentate într-un document privind principalele pro-bleme. Până atunci, vă invit să citiți acest raport și să reflectați asupra constatărilor interesante cuprinse în el.

Corina Creţu Comisar european pentru

politică regională

5

6

CONSULTAREA PUBLICĂ

Consultarea publică online a Comisiei Euro-pene pe tema depășirii obstacolelor din regiunile frontaliere a fost lansată la 21 sep-tembrie 2015 și s-a derulat timp de trei luni, până la 21 decembrie 2015. Aceasta a luat forma unui chestionar online care a reunit întrebări închise și deschise și a fost disponi-bil în 23 de limbi prin instrumentul EUSurvey.

Sondajul a cuprins regiuni de la frontierele interne ale Uniunii Europene, precum și regi-uni de la frontierele dintre țările UE și țările

membre ale Asociației Europene a Liberu-lui Schimb (AELS) și ale Spațiului Economic European (SEE). Organizatorii au invitat cetă-țeni, organizații, companii și autorități publice din regiunile frontaliere să își exprime opini-ile privind obstacolele pe care le întâmpină în continuare în cadrul interacțiunilor trans-frontaliere și să propună soluții pentru depă-șirea acestora. Raportul de față sintetizează și analizează răspunsurile primite.

După lansarea consultării de către comisarul european Corina Crețu, s-a organizat o „cara-vană” cu participarea conducerii superioare a Direcției Generale Politică Regională și Urbană (DG Regio) din cadrul Comisiei Euro-pene, pentru promovarea exercițiului. Au fost vizitate 11 regiuni de frontieră din întreaga UE (1).

S-au primit în total 623 de răspunsuri la chestionarul online. În paralel, respondenți-lor li s-a pus la dispoziție o adresă de e-mail funcțională (2) la care să poată trimite direct documente (cum ar fi lucrări, articole și fișe

informative). Treizeci și trei de respondenți au trimis materiale la adresa respectivă, 21 dintre aceștia oferind informații suplimentare după ce răspunseseră la chestionar.

Respondenții au avut posibilitatea de a alege cum să le fie publicate răspunsurile. Opțiu-nile au fost:

Ɔ să permită DG Regio să le publice inte-gral răspunsurile, inclusiv identitatea: 30 % dintre respondenți au ales această opțiune;

Ɔ să permită DG Regio să le publice răs-punsurile anonim: 46 % dintre respon-denți au ales această opțiune;

Ɔ să refuze publicarea răspunsurilor, dar să permită DG Regio să le folosească în sco-puri analitice: 23 % dintre respondenți au ales această opțiune.

Răspunsurile celor care au fost de acord cu publicarea pot fi consultate pe site-ul DG Regio.

CAPITOLUL 1 Metodologia consultării publice și a raportului de față

7

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 1: Metodologia consultării publice și a raportului de față

METODOLOGIA UTILIZATĂ ÎN ACEST RAPORT DE SINTEZĂ

Indiferent de condițiile de publicare a răspun-surilor, la întocmirea acestui raport de sinteză s-a ținut cont de toate cele 623 de contri-buții la chestionarul online, acestea urmând a fi luate în considerare și în scopul analizei ulterioare. Informațiile primite la adresa de e-mail funcțională vor fi și ele prelucrate și luate în considerare în activitatea ulterioară legată de reexaminarea cooperării transfron-taliere. Acestea nu au fost sintetizate însă în raportul de față, deoarece contribuțiile au fost diferite din punctul de vedere al natu-rii, al caracterului și al domeniului vizat, fiind astfel mai dificil de grupat cu răspunsurile structurate la chestionar.

În capitolul 2 au fost analizate răspunsurile la seria de întrebări de determinare a profilului, pentru a oferi o privire de ansamblu asupra principalelor caracteristici ale respondenți-lor: identitatea, locul de origine, activitatea transfrontalieră și familiaritatea generală cu

cooperarea transfrontalieră. Capitolul 3 ana-lizează principalele tipuri de obstacole pe care le întâmpină respondenții și variațiile obser-vate potrivit profilurilor diferite ale acestora. În capitolul 4 se acordă o atenție deosebită răspunsurilor la întrebările deschise privind descrierea obstacolelor și identificarea unor soluții. Capitolul 5 analizează opiniile expri-mate de către respondenți cu privire la evo-luția cooperării transfrontaliere în regiunea lor în ultimul deceniu. În încheiere, capitolul 6 prezintă principalele concluzii desprinse din răspunsurile la chestionar.

8

CAPITOLUL 2 Profilurile respondenților

IDENTITATEA ȘI LOCUL DE ORIGINE

Dintre cele 623 de răspunsuri la chestio-nar, persoanele fizice constituie cel mai numeros grup de respondenți, reprezentând aproape 50 % din total (a se vedea figura 1).

Persoanele care au răspuns în numele unor autorități publice formează al doilea grup ca mărime, reprezentând aproape unu din patru respondenți. Dintre aceste autorități publice, marea majoritate (peste opt din zece) sunt autorități regionale sau locale din

zone de frontieră, cum ar fi municipalități, consilii județene, provincii și regiuni. Restul reprezintă în principal autorități naționale (în esență, departamente ale unor ministere) și programe Interreg individuale.

În plus, 13 % au răspuns în numele unei organizații. În rândul acestor organiza-ții putem identifica o varietate de catego-rii, inclusiv agenții de dezvoltare regională, confederații industriale și de întreprinderi, fundații și rețele frontaliere/servicii de infor-mare frontaliere.

Luate împreună, companiile și persoa-nele care desfășoară activități indepen-

dente reprezintă mai puțin de 10 % dintre răspunsuri. Instituțiile academice și de cerce-tare constituie un grup mai restrâns, oferind 2 % dintre răspunsuri. Există șase contribu-ții din rândul unor grupuri de interese pane-uropene, reprezentând aproximativ 1 % din totalul răspunsurilor.

La toate acestea se adaugă un procen-taj foarte mic de respondenți (3 %) care au selectat opțiunea „altă variantă”. În majo-ritatea cazurilor, aceștia se apropiau mai mult de autorități publice sau de organiza-ții în general: de exemplu, consilii municipale, agenții de urbanism sau grupări europene de cooperare teritorială (GECT). Unele persoane

0 50 100 150 200 250 300

48%Persoană fizică

Persoană care desfășoară activități independente 2%

Reprezentant al unui grup paneuropean de interese 1%

Reprezentant al unei companii 7%

Reprezentant al unei autorități publice 23%

Reprezentant al unei organizații 13%

Reprezentant al unei instituții academice/de cercetare 2%

Altă variantă 4%

Figura 1: Răspundeți la chestionar în calitate de:

9

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 2: Profilurile respondenților

implicate anterior în diferite tipuri de activi-tăți de cooperare transfrontalieră au ales și ele să contribuie în cadrul acestei categorii.

După cum se arată în figura 2, există o con-centrare ridicată a răspunsurilor într-un număr limitat de țări. Aproximativ jumătate dintre răspunsuri vin din numai patru țări: Germania, Franța, România și Polonia. Unele țări nu sunt foarte bine reprezentate – în 15 țări, numărul respondenților este mai mic de 10.

Participarea foarte numeroasă a respondenți-lor din unele țări s-ar putea explica parțial prin numărul de frontiere și prin intensitatea activi-tăților de cooperare transfrontalieră și a finanță-rii în acest scop. Ar putea fi cazul Germaniei, de exemplu, care are frontiere terestre cu nouă țări, participă la 12 programe Interreg A și atrage o cotă substanțială a pachetului Interreg.

În alte țări, cum este România, numărul fron-tierelor interne sau al programelor de coo-perare nu poate fi singura explicație pentru numărul mare de răspunsuri. Participarea mai numeroasă se poate datora în special efortu-rilor de comunicare susținute din țară.

LEGĂTURA RESPONDENȚILOR CU REGIUNILE DE FRONTIERĂ

Primele întrebări formulate au avut ca scop definirea profilului respondenților, în special a relației acestora cu granițele UE. Așa cum era de așteptat, cei care au contribuit la consultare sunt relativ familiarizați cu granițele UE:

Ɔ peste opt din zece persoane fizice și companii care au răspuns la consultare locuiesc sau își au sediul într-o regiune de frontieră (84 %);

Ɔ peste șase din zece organizații sunt specializate fie în cooperarea trans-frontalieră, fie într-un domeniu în care contribuie la reducerea obstacole-lor frontaliere (64 %); 29 % au răspuns negativ, iar restul nu au dat un răspuns.

Figura 2(3): Țările în care locuiesc/își au sediul respondenții

36 24

3

148

22 8

24

65

422

6 11 12 23

8

48

15

43

2 2 2 2 2 2 19

6 8 11 7 7 31

0 20 40 60 80

100 120 140 160

DE FR PL RO BE

Nu se a

plică BG

ES

NL EE

IT SK

PT HU

LU

UK EL AT SE CH

Altă v

arian

tă LV

FI IE DK CZ

HR LT

MT SI NO

10

Chestionarul le-a permis respondenților să precizeze și frecvența cu care trec frontiera – în calitate de persoane fizice, de persoane care desfășoară activități independente sau de reprezentanți ai unor companii. Rezulta-tele din figura 3 arată că respondenții au o mobilitate transfrontalieră ridicată.

Mai mult de unu din doi respondenți trec granița cel puțin o dată pe lună. Aproxima-tiv unu din trei o trec săptămânal sau mai frecvent. Numai 7 % o trec rareori sau nicio-dată. Cu alte cuvinte, peste nouă din 10 res-pondenți interacționează cu cealaltă parte a frontierei cel puțin de câteva ori pe an.

Această rată foarte ridicată a mobilității (4) confirmă că aspectele frontaliere sunt deo-sebit de relevante pentru viața cotidiană a respondenților.

O altă informație importantă este motivul tre-cerii frontierei. Persoanele fizice, companiile și

28%

33%

5% 2% 14%

18%

Zilnic

În fiecare săptămână

În fiecare lună

Ocazional

Rareori Niciodată

0 50 100 150 200 250

Altă variantă

Activități de agrement

Pentru a vizita prieteni și/sau membri de familie

Pentru a cumpăra produse și/sau servicii

Pentru studii

Pentru afaceri

Pentru a merge la lucru

Pentru persoanele fizice, persoanele care desfășoară activități independente și compa-nii: cât de des treceți frontiera?

Din ce motiv treceți frontiera?

28%

33%

5% 2% 14%

18%

Zilnic

În fiecare săptămână

În fiecare lună

Ocazional

Rareori Niciodată

0 50 100 150 200 250

Altă variantă

Activități de agrement


Pentru a cumpăra produse și/sau servicii

Pentru studii

Pentru afaceri

Pentru a merge la lucru

Pentru persoanele fizice, persoanele care desfășoară activități independente și compa-nii: cât de des treceți frontiera?

Din ce motiv treceți frontiera?

Figura 3: Frecvența trecerii frontierelor

Figura 4: Motivele de trecere a frontierei

11

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 2: Profilurile respondenților

organizațiile au avut de selectat dintre mai multe motive pentru care trec de obicei fron-tiera; astfel, totalul este diferit de 623.

Cel mai frecvent motiv de trecere a frontie-rei îl constituie agrementul și turismul, men-ționate de aproape doi din cinci respondenți. Această categorie include excursiile turistice sau hobby-urile.

Al doilea motiv de trecere a frontierei ca frecvență este cumpărarea de produse și/sau servicii, menționată de mai mult de unu din patru respondenți. Chestionarul a pre-cizat că această categorie include și utili-zarea unor servicii precum cele de îngrijire medicală.

Vizitarea prietenilor și/sau a rudelor repre-zintă un motiv de trecere a frontierei pentru aproximativ unu din cinci respondenți, fapt ce subliniază importanța mobilității trans-frontaliere pentru interacțiunea socială.

Mersul la serviciu, afacerile și mai ales stu-diile reprezintă motive mai puțin frecvente. Totuși, când aceste trei categorii sunt luate împreună (și ținând cont că respondenții au putut selecta mai multe motive de călăto-rie), se pare că patru din zece au selectat cel puțin unu dintre aceste trei motive de trecere a frontierei. De cele mai multe ori, alegerea

categoriei „altă variantă” s-a referit la activi-tăți fie strâns legate de categoria mersului la serviciu, fie chiar cuprinse în aceasta.

În ceea ce privește cunoașterea în ansam-blu a unor cazuri de cooperare trans-frontalieră, respondenții prezintă un nivel de cunoaștere foarte ridicat, 89 % afirmând că au cunoștință de asemenea activități în regiunea lor, iar 11 % declarând că nu cunosc asemenea cazuri. Deși proporția celor care au declarat că au auzit de Interreg sau de programele de cooperare teritorială euro-peană este mai mică (81 %), acest procentaj este totuși unul ridicat (5).

O explicație pentru această cunoaștere în general ridicată este faptul că un număr semnificativ de respondenți menționează că au fost implicați, într-un mod sau altul, într-o structură de cooperare transfronta-lieră. Aici intră organizații care lucrează cu cooperarea transfrontalieră în general, pre-cum și instituții direct implicate în gestiona-rea programelor Interreg.

12

Unul dintre cele mai importante obiective ale consultării publice online a fost de a înregis-tra opinii cu privire la obstacolele de la fron-tiere, precum și sugestii privind modul de a le depăși. Prin urmare, întrebările prin care li se cere respondenților să identifice obsta-cole relevante din regiunea lor sunt deosebit de importante.

Această analiză este prezentată în trei etape. Mai întâi se trec în revistă răspunsurile. Apoi se constată tendințele particulare, corelân-du-se profilurile respondenților cu un anu-mit răspuns. În sfârșit, în capitolul 4, fiecare

categorie de obstacole este analizată mai detaliat, prezentându-se separat atât mani-festarea obstacolului, cât și soluția propusă.

FRECVENȚA OBSTACOLULUI

În mare, după cum se vede în figura 5, res-pondenții menționează barierele juridice și administrative ca fiind cel mai relevant obsta-col frontalier în cazul lor: peste unu din doi respondenți consideră acest obstacol relevant

în regiunea lor. Urmează barierele lingvistice: peste unu din trei respondenți le consideră relevante. Pe locul imediat următor se situ-ează accesul fizic dificil, menționat ca obsta-col de aproape unu din trei respondenți.

Aceste prime trei obstacole sunt urmate înde-aproape de interesul manifestat de autorită-țile publice pentru cooperare și de inegalitățile economice, fiecare obstacol fiind menționat de 29 % dintre respondenți. Prin compara-

CAPITOLUL 3 Obstacolele întâmpinate

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Da Nu Nu se aplică – niciun răspuns

Dificultăți la trecereafrontierei

32%

Bariere lingvistice38%

Bariere juridiceși administrative

53%

Lipsa încrederii12%

Inegalități economice29%

Diferențe socioculturale20%

Lipsa de interes pentrucolaborare între autorități

29%

Altă variantă14%

Figura 5: Relevanța și frecvența obstacolelor

13

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 3: Obstacolele întâmpinate

ție, diferențele socioculturale și lipsa încrede-rii sunt considerate mai puțin relevante, fiind menționate de către 20 %, respectiv 12 % din-tre respondenți.

Majoritatea răspunsurilor din categoria „altă variantă” se referă la aspecte care pot fi asociate categoriilor predefinite, în spe-cial dificultățile la trecerea frontierei, dife-rite bariere juridice și administrative și lipsa de interes pentru cooperarea transfrontali-eră. De asemenea, unele dintre răspunsurile din categoria „altă variantă” pot fi conside-rate transversale, cum ar fi lipsa accesului

la informații, lipsa unei structuri comune de cooperare transfrontalieră și accesul limitat la date transfrontaliere. Alte probleme sunt cele legate de mass-media/TIC, cum ar fi geoblocarea, tarifele apelurilor în roaming și lipsa presei transfrontaliere.

OBSTACOLELE PE CATEGORII AMPLE DE RESPONDENȚI

Privind mai atent rezultatele, se constată că unele obstacole sunt menționate mai frec-vent de către anumite tipuri de respondenți, în funcție de trei dimensiuni diferite:

CATEGORIA RESPONDENTULUI

Prima dimensiune este legătura dintre tipu-rile de respondenți (în special persoane fizice, companii, organizații și autorități publice) și selectarea obstacolelor relevante.

După cum se arată în tabelul de mai sus, se observă mai multe variații interesante, de exemplu:

Ɔ Dificultățile la trecerea frontierei sunt menți-onate ca obstacol de către mai puțin de una din zece companii, în timp ce persoanele

Tabelul 1: Tipul de respondenți și obstacolele selectate

Difi

cult

ăți l

a

trec

erea

fro

ntie

rei

Bari

ere

lingv

isti

ce

Bari

ere

juri

dice

și

adm

inis

trat

ive

Lips

a în

cred

erii

Ineg

alit

ăți

econ

omic

e

Dif

eren

țe

soci

ocul

tura

le

Lips

a de

inte

res

pent

ru c

olab

orar

e în

tre

auto

rită

ți

Tipul de respondent

Persoană fizică 30 % 28 % 47 % 12 % 33 % 17 % 37 %

Reprezentant al unei companii 9 % 31 % 33 % 9 % 20 % 27 % 18 %

Reprezentant al unei autorități publice 41 % 52 % 59 % 10 % 22 % 23 % 14 %

Reprezentant al unei organizații 36 % 53 % 79 % 20 % 35 % 27 % 31 %

14

fizice, autoritățile publice și organizațiile pun un accent sporit pe acestea.

Ɔ Barierele lingvistice sunt menționate mai frecvent de organizații și autorități publice decât de către persoane fizice și companii.

Ɔ Barierele juridice și administrative afec-tează mai mult persoanele fizice, autorită-țile publice și organizațiile decât companiile.

Ɔ Persoanele fizice și organizațiile privesc mai critic lipsa de interes a autorităților publice pentru cooperare decât compani-ile și autoritățile publice însele.

FRECVENȚA TRECERII FRONTIEREI (6)

Un alt mod de a discuta rezultatele îl repre-zintă analiza relației dintre obstacolele selec-tate și frecvența trecerii frontierei.

Din tabelul de mai jos se poate deduce că pro-babilitatea ca o persoană să menționeze lipsa încrederii ca obstacol în regiunile de frontieră este invers proporțională cu frecvența cu care persoana respectivă trece frontiera. Aceeași logică se aplică și în cazul barierelor lingvistice și al diferențe-lor socioculturale, cu unele abateri minore.

Datele acestea trebuie interpretate cu pru-dență, deoarece nu se poate stabili prezența unei determinări cauzale sau direcția aces-teia. De exemplu, consideră oamenii limba ca fiind un obstacol mai mic pentru că trec dese-ori frontiera (și cunosc limba țării vecine)? Sau trec aceste persoane frontiera mai frecvent tocmai pentru că nu întâmpină bariere ling-vistice? În orice caz, aceste tendințe se pot observa și cerceta.

Dimpotrivă, cu cât trece o persoană mai frecvent frontiera, cu atât crește pro-babilitatea ca aceasta să menționeze barierele juridice și administrative ca

Difi

cult

ăți l

a

trec

erea

fro

ntie

rei

Bari

ere

lingv

isti

ce

Bari

ere

juri

dice

și

adm

inis

trat

ive

Lips

a în

cred

erii

Ineg

alit

ăți

econ

omic

e

Dif

eren

țe

soci

ocul

tura

le

Lips

a de

inte

res

pent

ru c

olab

orar

e în

tre

auto

rită

ți

Frecvența trecerii frontierei

Zilnic 40 % 19 % 69 % 4 % 44 % 15 % 37 %

În fiecare săptămână 32 % 29 % 65 % 4 % 35 % 13 % 37 %

În fiecare lună 24 % 28 % 42 % 10 % 25 % 19 % 29 %

Ocazional 24 % 31 % 29 % 16 % 28 % 17 % 33 %

Rareori sau niciodată 31 % 38 % 35 % 27 % 35 % 38 % 46 %

Tabelul 2: Frecvența trecerii și obstacolele selectate

15

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 3: Obstacolele întâmpinate

obstacole în regiunile de frontieră. O posi-bilă interpretare este că frecvența călătoriilor multi-plică ocaziile de a întâmpina aseme-nea obstacole; cu alte cuvinte, obstacolele de această natură se resimt mai puternic atunci când mobilitatea transfrontalieră este mai ridi-cată și mai frecventă (7).

Relația dintre frecvența trecerii frontierei și dificultatea trecerii, inegalitățile economice sau interesul autorităților publice pentru cooperare este mai dificil de interpretat, ea nefiind una clară și liniară.

MOTIVUL TRECERII FRONTIEREI(8)

În sfârșit, este interesant să comparăm obstacolele selectate de către respondenți cu motivele aces-tora de trecere a frontierei.

Din această perspectivă, variațiile sunt mai puțin clare, deși se pot face câteva observa-ții generale:

Ɔ barierele juridice și administrative par să

fie resimțite puternic de toate categoriile de

respondenți, relevanța acestora fiind doar

puțin mai scăzută pentru cei care trec fron-

tiera din motive de agrement;

Ɔ lipsa încrederii este considerată, în gene-

ral, ca fiind mai puțin relevată ca obstacol,

importanța acesteia fiind și mai mică în

cazul respondenților care trec frontiera pen-

tru a vizita prieteni și/sau rude;

Ɔ de asemenea, respondenții care traversează

frontiera din acest motiv tind să menționeze

ca obstacol lipsa de interes a autorităților

publice pentru cooperare într-o mai mare

măsură decât celelalte categorii.

Difi

cult

ăți l

a

trec

erea

fro

ntie

rei

Bari

ere

lingv

isti

ce

Bari

ere

juri

dice

și

adm

inis

trat

ive

Lips

a în

cred

erii

Ineg

alit

ăți

econ

omic

e

Dif

eren

țe

soci

ocul

tura

le

Lips

a de

inte

res

pent

ru c

olab

orar

e în

tre

auto

rită

ți

Motivul trecerii frontierei

Pentru a merge la lucru 36 % 29 % 55 % 11 % 35 % 13 % 29 %

Pentru afaceri 26 % 32 % 54 % 13 % 32 % 20 % 32 %

Pentru studii 30 % 28 % 53 % 9 % 40 % 23 % 30 %

Pentru a cumpăra produse și/sau servicii 24 % 27 % 52 % 10 % 28 % 19 % 32 %


34 % 28 % 53 % 7 % 30 % 16 % 41 %

Activități de agrement 25 % 28 % 46 % 12 % 28 % 18 % 32 %

Tabelul 3: Motivul trecerii și obstacolele selectate

16

În chestionar, respondenților li s-a cerut să răspundă la o serie de întrebări deschise cu privire la obstacolele care pot apărea în regi-unile de frontieră în contextul interacțiunilor transfrontaliere.

Fiecare respondent a putut să selecteze până la trei obstacole pe care le consideră cele mai problematice și să le explice, descriind forma sub care se manifestă fiecare obsta-col și impactul acestuia asupra propriei vieți. De asemenea, s-au putut propune soluții. Capitolul de față analizează aceste aspecte.

Trebuie menționat că această secțiune a chestionarului a fost opțională pentru res-pondenți, numărul explicațiilor date vari-ind astfel în funcție de tipul de obstacol. De exemplu, aproximativ patru din zece respon-denți au comentat asupra unor exemple con-crete de obstacole juridice și administrative, în timp ce numai unu din zece a menționat mai explicit exemple privind lipsa de inte-res a autorităților publice pentru cooperare și soluții la aceasta – cu toate că 29 % din-tre respondenți consideră acest obstacol ca fiind relevant.

BARIERE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

După cum se arată mai jos, barierele juridice și administrative reprezintă cel mai frecvent menționat obstacol, fiind considerate rele-vante de către mai mult de jumătate dintre respondenți (53 %).

Obstacole

O caracteristică surprinzătoare a răspunsurilor este că ocupa-

rea forței de muncă, ca temă largă, repre-zintă o preocupare majoră în raport cu

barierele juridice și administrative. Se vede clar din răspunsuri că barierele juridice și administrative îngreunează angaja-rea pe o anumită parte a graniței pen-tru persoanele care locuiesc pe partea cealaltă.

Această problemă vizează mai multe aspecte. Una dintre preocupările menționate cel mai frecvent este lipsa recunoașterii studiilor și a calificărilor. Cu toate că se înregistrează progrese privind armonizarea în acest domeniu, persoanele aflate în cău-tarea unui loc de muncă afirmă că angajato-rii sunt adesea nefamiliarizați cu studiile din străinătate. Unii respondenți menționează chiar și exemple concrete de discriminare în ceea ce privește accesul transfrontalier la locuri de muncă.

Diferențele dintre sistemele de securi-tate socială, de pensii și de impozitare sunt și ele frecvent invocate ca o povară grea pentru lucrătorii transfrontalieri. În anu-mite cazuri, aceste aspecte dezavantajează lucrătorii ca urmare a dificultății de a soli-cita prestații sau diferite aspecte legate de impozitare, ceea ce duce la un grad ridicat de nesiguranță pentru persoana în cauză.

CAPITOLUL 4 Descrierea obstacolelor și a soluțiilor propuse

17

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 4: Descrierea obstacolelor și a soluțiilor propuse

Complexitatea procedurilor administra-tive în general este ea însăși un aspect grăitor, descris ca factor de descurajare a trecerii frontierei în scopuri de serviciu. Respondenții subliniază uneori necunoaște-rea de către lucrători a normelor în vigoare dincolo de graniță, precum și lipsa de fami-liaritate a administrațiilor publice cu situa-țiile lucrătorilor transfrontalieri. Deși acest aspect poate fi atribuit, mai general, unei probleme transversale a lipsei de informații, el este menționat adesea ca obstacol admi-nistrativ sau juridic concret.

Printre alte aspecte de reglementare mai concrete precizate de către unii respondenți se numără, de exemplu, norme care împie-dică utilizarea soluțiilor de muncă la distanță (teleworking) pentru lucrătorii transfrontali-eri, aceștia fiind astfel dezavantajați în com-parație cu lucrătorii naționali.

Este însă important de menționat și că mai multe răspunsuri îi prezintă pe lucrătorii transfrontalieri ca având o poziție avanta-joasă, deoarece mobilitatea lor le facilitează accesul la anumite servicii publice, cum ar fi cele de îngrijire medicală, de ambele părți ale graniței.

„Sistemele de impozitare și de securitate socială diferite determină neîncadrarea unor persoane în sisteme. Ca urmare a legislației diferite, apar situ-ații în care un angajat constată că nu beneficiază în niciuna dintre țări de prestații la care au drep-tul cetățenii ambelor țări.” ( 9)

„Obstacolele juridice și administrative nu încura-jează oamenii să lucreze într-o regiune învecinată. Toate formalitățile administrative suplimentare privind securitatea socială, impozitele etc. sunt foarte solicitante pentru lucrătorii frontalieri.”

„Unele certificări acordate în țara de origine nu sunt valabile în țara învecinată, ceea ce face imposi-bilă practicarea aceleiași profesii sau impune supor-tarea unor costuri în vederea dobândirii certificării relevante în țara învecinată.”

Ocuparea forței de muncă nu este însă sin-gurul domeniu în care barierele juridice și administrative creează dificultăți. Cu aceste bariere se confruntă și companiile și întreprinzătorii, deși frecvența de mențio-nare a acestei teme este aproximativ jumă-tate din cea a ocupării forței de muncă (ceea ce se poate datora faptului că persoanele fizice reprezintă aproximativ jumătate dintre respondenți). Diferențele privind standar-

dele și reglementările tehnice aplicabile produselor și anumitor servicii acțio-nează ca bariere de facto în calea acce-sului pe anumite piețe dincolo de graniță.

Companiile consideră ca fiind relevante, de asemenea, și informarea și cunoștințele cu privire la normele juridice și administra-tive aplicabile de cealaltă parte a graniței (în ceea ce privește impozitarea, asigurările, accidentele de muncă etc.).

„Diferențele privind dreptul social, al muncii, fis-cal și al societăților comerciale constituie o barieră în calea activităților transfrontaliere.”

„Standardele și reglementările naționale diferite, inclusiv cerințele naționale privind încercările (în special în Germania) îngreunează comerțul trans-frontalier. […] În cazul produselor medicale, cerin-țele diferite privind informațiile de inclus pe ambalaj fac imposibilă utilizarea aceluiași ambalaj chiar și atunci când cerințele lingvistice coincid (de exemplu în Suedia/Finlanda). Procedurile de aprobare înde-lungate creează și ele bariere.”

„Ca urmare a diferențelor juridice și tehnice, com-paniile franceze nu pot participa la licitațiile din Germania.”

18

În mare, problemele concrete de natură juridică și administrativă care apar cel mai frecvent și cu care se confruntă toate categoriile de respondenți sunt diferen-țele de la nivelul sistemelor de impozi-tare și de securitate socială, inclusiv de la nivelul sistemelor de asistență medi-cală și de pensii. În special acestea sunt pre-zentate ca reprezentând obstacole majore în calea mobilității lucrătorilor.

În unele răspunsuri, pe lângă lipsa armoni-zării sistemelor naționale se menționează și coordonarea inadecvată între adminis-trațiile naționale, inclusiv normele admi-nistrative incompatibile și problemele care țin de transferul informațiilor între sisteme. În plus, se fac comentarii cu privire la nesigu-ranța generală a soluțiilor transfronta-liere; astfel, diferențele privind competențele juridice și administrative împiedică posibili-tățile pentru o cooperare mai largă sau mai structurată sau soluțiile transfrontaliere iden-tificate nu sunt adecvate pentru toate tipurile de cooperare (de exemplu grupările euro-pene de cooperare teritorială). Aceste aspecte depășesc sfera administrațiilor transfrontali-ere și implică și probleme naționale, centrali-zate, deși par să fie resimțite cel mai acut de

către cei care locuiesc în regiunile de frontieră și care trec activ granița din diferite motive.

„Dacă, de exemplu, mi-aș pierde locul de muncă, formalitățile administrative pe care ar trebui să le îndeplinesc înainte de a beneficia de ajutor de șomaj ar dura foarte mult. Acest lucru este valabil pentru toate instituțiile de securitate socială, ceea ce este stresant pe termen mediu și lung.”

În răspunsuri, barierele juridice sunt descrise și ele ca dezavantajând locuitorii din regi-unile de frontieră în calitate de consu-matori, atunci când cumpără/accesează anumite produse și servicii. Acest lucru se observă în special în următoarele domenii:

Ɔ servicii bancare: condiții nefavorabile privind deschiderea de conturi, accesul la creditele de consum, asigurări, ipoteci imobiliare etc. de cealaltă parte a graniței sau neacceptarea anumitor modalități de plată. Unii spun că pentru a gestiona viața de zi cu zi a unui cetățean frontalier este esențială deținerea unui cont bancar de fiecare parte a graniței;

Ɔ servicii de poștă și telecomunica-ții: tarifele de roaming, barierele în calea

contractării unor abonamente de telefo-nie mobilă, lipsa valabilității unor numere speciale în străinătate, geoblocarea pe site-uri, precum și taxele poștale ridicate în ciuda proximității geografice;

Ɔ servicii de sănătate: absența coordo-nării sau a informării cu privire la condi-țiile de accesare a serviciilor de asistență medicală în străinătate;

Ɔ sectorul transporturilor: costuri și sis-teme diferite privind biletele, dificultăți la achiziționarea unui autovehicul de o parte a garniței și înmatricularea acestuia de cealaltă parte.

Unii menționează, de asemenea, lipsa acordu-lui privind funcționarea serviciilor de urgență și de salvare de ambele părți ale graniței (de exemplu o ambulanță nu are voie să treacă granița de stat pentru a transporta un pacient la cel mai apropiat spital).

19


Soluții posibile

Printre soluțiile posibile se numără: încurajarea unei con-

vergențe sporite a cadrelor sau a acordu-rilor de reglementare, a unei flexibilități mai ridicate și a încheierii unor acor-duri comune; consolidarea nivelurilor de competențe relevante; o mai bună infor-mare a cetățenilor, a companiilor și a organizațiilor.

Un număr semnificativ de respondenți sem-nalează obstacole juridice și administra-tive datorate diferențelor în ceea ce privește punerea în aplicare a normelor (directive-lor) UE. Aceștia solicită o mai bună coordo-nare și armonizare a punerii în aplicare a reglementărilor în regiunile frontaliere, de exemplu prin evaluări ale impacturilor în zonele de frontieră, în vederea promovării unei convergențe sporite.

De asemenea, se solicită mai multă flexibi-litate privind punerea generală în apli-care a legislației naționale/regionale în regiunile frontaliere: se propune în repetate rânduri ideea de a „elibera” o regiune fronta-lieră de legislația națională sau de a adapta

legislația la condițiile regionale frontaliere. În vederea identificării soluțiilor optime pen-tru regiunile transfrontaliere, unii respon-denți susțin că ar trebui să existe dreptul de a experimenta și de a derula proiecte situate în afara reglementărilor naționale, de exem-plu prin proiecte-pilot.

„Dacă aveți în vedere îndepărtarea barierelor, este necesară standardizarea tuturor reglementărilor care afectează ambele teritorii. […] Este esențial să se întocmească, de către Comisia Europeană, orientări clare și uniforme pentru toate țările.”

„Armonizați procedurile, identificați acorduri între statele membre cu privire la securitatea socială, la reglementările fiscale etc.”

„Ar trebui extinse organismele consultative, ar tre-bui reunit know-how-ul pentru a rezolva probleme specifice, iar soluțiile propuse ar trebui transmise organismelor competente (de exemplu grupului ope-rativ privind lucrătorii frontalieri). Ar trebui să se poată introduce clauze experimentale în zonele de frontieră. Proiectele ar trebui să aibă dreptul de a devia de la legislația sau standardele naționale.”

„Dreptul european ar trebui să prevadă posibile derogări de la prevederile legislative naționale în

interesul unor soluții transfrontaliere raționale în domeniul dezvoltării regionale.”

În câteva răspunsuri se pune și problema competențelor administrative: asimetri-ile dintre structurile administrative de o parte și de cealaltă a frontierei sunt considerate un obstacol în calea cooperării și a formulării unor acorduri.

Unele răspunsuri discută interesul de a dez-volta în continuare structuri precum eurore-giunile și GECT, acordându-le fie mai multă finanțare, fie mai multă putere de acțiune. Deși aceste entități sunt percepute de către unii respondenți ca factor potențial al dura-bilității în cooperarea transfrontalieră, mulți le consideră prea mici ca dimensiune și sferă de acoperire pentru a viza toate provocările și oportunitățile actuale – prin urmare, ar trebui avute în vedere structuri noi.

„Deoarece există diverse domenii problematice, unele implicând procese și proceduri îndelungate, cea mai bună soluție ar părea a fi existența unor instituții transfrontaliere bine poziționate și bine integrate, acestea putând identifica, ameliora și, dacă este necesar, transmite mai departe proble-mele existente. […] Totuși, anumite probleme se pot

20

rezolva numai la nivel național sau european. Sub-sidiaritatea este de importanță-cheie.”

Diferențele privind modul în care funcțio-nează administrațiile, precum și lipsa schim-bului de informații sunt privite ca probleme care pot fi abordate parțial prin demer-suri informatice. Intensificarea schimburi-lor de date ar putea să simplifice procedurile, să elimine o parte din povara asupra persoa-nelor fizice și să scurteze procedurile uneori îndelungate. Este pus în discuție și schimbul de bune practici în general.

„Chiar dacă nu este posibilă armonizarea legis-lației, administrațiile naționale (de exemplu cele din domeniul securității sociale) ar trebui să cola-boreze, pentru a simplifica măcar procedurile administrative. Poate că schimbul de date poate simplifica și el anumite proceduri.”

„Să se înființeze un birou unic pentru a centra-liza documentele care trebuie trimise instituțiilor de securitate socială din ambele țări, astfel încât oamenii să nu fie nevoiți să meargă la mai multe birouri (întreaga comunicare dintre instituțiile de securitate socială trece prin noi, iar uneori există numeroase schimburi de mesaje și neînțelegeri).

În plus, este important să se sublinieze că numeroase obstacole menționate ca fiind de natură juridică și administrativă sunt conside-rate ca provenind dintr-o lipsă generală de cunoaștere și de informare în ceea ce privește „viața” de cealaltă parte a frontie-rei. Mulți se simt neinformați cu privire la nor-mele juridice și administrative, în special în ceea ce privește ocuparea forței de muncă la nivel transfrontalier. Printre soluțiile propuse se numără elaborarea unor campanii de con-știentizare și de informare. O altă idee implică desemnarea sau identificarea mai multor persoane însărcinate cu informarea publicu-lui din municipalități și a serviciilor publice cu privire la oportunitățile disponibile de cea-laltă parte a graniței. Aspectul de informare este legat în mod evident și de barierele ling-vistice, învățarea limbilor străine – nu doar pentru lucrătorii transfrontalieri, ci și pentru administrațiile publice care se ocupă de aceș-tia – fiind descrisă ca una dintre modalitățile de a spori accesul la informații.

„Campanii de conștientizare clare, adresate com-paniilor și persoanelor fizice. Persoane identificate clar care să se ocupe de aspectele transfrontaliere în cadrul serviciilor municipalităților și al birourilor de trezorerie care lucrează cu publicul.”

„Pentru ca lucrătorii transfrontalieri să se poată familiariza cu poziția juridică din țara în care lucrează, ar fi util ca paginile web și documen-tele oficiale care trebuie completate să fie disponi-bile în mai multe limbi – cel puțin în regiunile de frontieră.”

BARIERE LINGVISTICE

În ansamblu, limba este considerată o pro-blemă relevantă în regiunile de frontieră de către 38 % dintre respondenți, fiind astfel al doilea obstacol ca frecvență de menționare.

Obstacole

În primul rând, este important de menționat că limba este

un obstacol transversal, care depășește sfera categoriilor definite în această con-sultare publică. Pe lângă faptul că este men-ționată în categoria sa specifică, se face mereu referire la limbă și în legătură cu celelalte obstacole și soluții. De exemplu, necunoaște-rea limbii unei țări învecinate este considerată un impediment semnificativ în calea coope-rării între administrațiile publice și între poli-ticienii locali. În consecință, această problemă a fost menționată uneori în legătură cu bari-

21


ere juridice și administrative sau cu intere-sul autorităților publice pentru colaborare. Mai mult, schimburile culturale și cursurile de limbi străine sunt privite de către numeroși respon-denți ca o cale spre înțelegerea culturală și spre toleranță, în timp ce neînțelegerea lim-bii poate contribui la tensiuni și la neîncredere. Astfel, aspectul lingvistic a fost adesea corelat cu comentarii legate de diferențele sociocul-turale și de neîncredere. Totuși, în majoritatea cazurilor, respondenții nu precizează un dome-niu de politică în care barierele lingvistice sunt cele mai problematice.

În ceea ce privește efectele barierelor ling-vistice, acestea afectează diferite gru-puri și, în consecință, ar trebui vizate prin măsuri, potrivit respondenților. Unii privesc problema dintr-o perspectivă soci-etală largă, subliniind cum barierele ling-vistice pot restricționa interacțiunile în viața cotidiană, cum ar fi prin neimplica-rea în acțiuni ale comunității sau în viața civilă. Alții pun mai mult accent pe barierele lingvistice în sfera profesională, con-centrându-se asupra potențialului de sporire a mobilității resurselor umane în regiunile transfrontaliere. În acest context, necunoaș-terea adecvată a vocabularului tehnic al lim-

bii străine este evidențiată ca obstacol-cheie. Într-o altă categorie de răspunsuri, respon-denții susțin că barierele lingvistice reduc substanțial potențialul unor schimburi de bune practici între administrații. Prin urmare, consolidarea competențelor ling-vistice la nivelul administrațiilor, pentru ca acestea să comunice mai bine cu cetățenii și cu alte administrații, reprezintă o prioritate pentru unii respondenți.

Soluții posibile

Trebuie identificate soluții atât în partea ofertei (dis-

ponibilitatea cursurilor), cât și în partea cererii (încurajarea interesului pentru învățarea de limbi străine).

Principalele probleme invocate sunt lipsa opor-tunităților de învățare a limbilor străine, pre-cum și impresia unei lipse de interes în rândul locuitorilor din zonele de frontieră pentru învă-țarea unei limbi învecinate. Astfel, respondenții sugerează, de exemplu, creșterea sprijinu-lui financiar acordat predării și învățării limbilor străine pe tot parcursul vieții. Unii respondenți pun accent pe formarea legată de muncă, în vederea îmbunătățirii perspective-

lor de angajare într-o țară învecinată. Alții fac referire la învățarea limbilor străine la școală și în sistemul de învățământ în ansamblu: în această privință ar putea fi promovate lecțiile europene sau școlile transfrontaliere bilingve și ar trebui dezvoltată învățarea limbii regiunii învecinate în regiunile de frontieră.

Ideea unor programe de schimb pentru învățarea limbilor se bucură de un sprijin puternic din partea multor respondenți. Aceste programe ar trebui să fie adecvate pen-tru copii și pentru adulți, fiind necesar sprijin financiar pentru ca acestea să fie mai accesi-bile pentru cetățeni. Administrațiile și autori-tățile publice sunt menționate și ele ca țintă importantă pentru asemenea măsuri și pen-tru învățarea limbilor în general, ca modali-tate de a genera încredere și respect reciproc.

Numeroși respondenți subliniază că învăța-rea limbilor străine ar trebui să se des-fășoare concomitent cu dezvoltarea unui interes față de țara învecinată și cu înțelegerea normelor sociale și culturale ale acesteia. De aceea, respondenții afirmă adesea necesitatea ca predarea limbilor stră-ine să integreze, de asemenea, competențe sociale și culturale.

22

„Ar trebui îmbunătățite competențele lingvistice. În primii ani, învățarea ar trebui să se axeze pe biling-vism, prin unități comune de îngrijire a copiilor sau, de exemplu, prin școli bilingve, care să poată acorda calificări recunoscute de ambele părți.”

„Proiecte lingvistice în regiunile de frontieră, nu doar pentru copii sau studenți, ci și cursuri de limbă ușor accesibile pentru adulți, la prețuri mici. Firmele ar putea, de asemenea, să le ofere angajaților sau studenților facilități pentru învă-țarea limbilor străine.”

Mai mult, potrivit respondenților, îndepărta-rea barierelor lingvistice nu se bazează numai pe disponibilitatea predării limbilor, ci ține și de încurajarea interesului cetățenilor față de limbă. Mulți regretă că unii locuitori fron-talieri manifestă un interes limitat față de învățarea limbii țării învecinate. Comunica-rea beneficiilor pe care le aduce învăța-rea limbii țării învecinate are un rol-cheie în această privință, potrivit mai multor partici-panți la sondaj. Unii merg chiar mai departe și propun ideea obligativității învățării unei limbi învecinate la școală și/sau impunerea unor standarde lingvistice minime pentru admi-nistrațiile publice. Mulți alții nu contestă însă natura voluntară a învățării limbilor străine.

În unele cazuri cu totul particulare, conservarea unei limbi minoritare comune este prezentată ca una dintre modalitățile de a consolida iden-titatea transfrontalieră comună. De asemenea, opiniile sunt foarte împărțite cu privire la utiliza-rea unei a treia limbi (cel mai frecvent engleza) pentru comunicare în regiunile de frontieră. În timp ce unii văd în aceasta o alternativă rea-listă la învățarea reciprocă a limbilor învecinate, mulți susțin necesitatea de a proteja utilizarea limbilor proprii regiunilor transfrontaliere.

„Programe educative pe termen lung pentru îmbu-nătățirea competențelor lingvistice, avantaje vizibile ale înțelegerii vecinilor (statistici care prezintă situa-țiile pe piața muncii, previziuni privind competen-țele necesare pe piața muncii, accesul liber la date pentru cetățeni).”

„Învățarea limbii unei țări vecine ar trebui să fie obligatorie în toate școlile în regiunile de frontieră (adică pe o rază de 50 km de la graniță), în vede-rea cunoașterii cel puțin a bazelor limbii. În plus, mass-mediei îi revine sarcina de a expune oamenii la limba țării învecinate, de a prezenta beneficiile învă-țării acesteia și de a difuza periodic un număr mare de emisiuni de radio și de televiziune în limba respec-tivă în regiunea frontalieră. Trebuie să existe contacte periodice pentru cadrele didactice, elevi și studenți.”

DIFICULTĂȚI LA TRECEREA FRONTIEREI

Dificultățile la trecerea frontierei reprezintă al treilea obstacol ca frecvență a menționă-rii (relevant pentru 32 % dintre respondenți).

Obstacole

Ca și barierele juridice și admi-nistrative, dificultățile la trece-

rea frontierei au provocat un număr mare de comentarii ca răspuns la întrebările deschise: unu din trei respondenți au adăugat comen-tarii suplimentare, descriind impactul acestei probleme asupra vieții lor și propunând soluții.

Principalele preocupări au fost:

Ɔ lipsa infrastructurii; Ɔ calitatea/siguranța scăzută a infrastructu-rii, nivelul insuficient de modernizare și de întreținere;

Ɔ lipsa unor sisteme integrate de transport public la graniță;

Ɔ lipsa legăturilor (în special feroviare) și frecvența scăzută a curselor;

Ɔ diferențele privind normele și standardele de transport;

23


Ɔ congestionarea și durata îndelungată a navetei;

Ɔ costul trecerii frontierei.

Lipsa legăturilor de transport este menționată în diferite contexte, deși există o diferență fundamentală: în unele cazuri este necesar să existe o infrastructură mai bună/mai multe puncte de trecere pentru a depăși problema integrării insuficiente și a accesibili-tății limitate a regiunilor frontaliere (de exem-plu granițe naturale precum râurile sau munții). În aceste situații, accesul fizic este o problemă fundamentală, care influențează celelalte interacțiuni transfrontaliere. În alte cazuri, interacțiunea transfrontalieră nu este îngreunată de obstacole naturale, dar gradul ridicat de interacțiune generează cerințe și mai mari în ceea ce privește transpor-tul și legăturile (de exemplu un număr mare de navetiști, dar legături limitate de transport public).

O temă frecventă vizează serviciile inte-grate de transport public în regiunile de frontieră, aceasta fiind una dintre principa-lele probleme cu care se confruntă respon-denții în viața cotidiană. Se menționează frecvent existența unor sisteme de trans-

port public diferite, care funcționează izo-lat unul de altul, fără a ține cont de ceea ce se întâmplă dincolo de graniță. Responden-ții corelează numeroase obstacole în calea serviciilor integrate de transport public cu complexitatea normelor, a legislațiilor și a procedurilor administrative care îngreu-nează cooperarea. Unii subliniază că forțele de piață duc adesea la un nivel de fur-nizare a serviciilor de transport care nu poate face față cererii din partea unor locuitori din regiunile frontaliere, auto-turismul fiind singurul mijloc de transport transfrontalier viabil pentru aceștia.

Este discutată și existența unor rețele diferite: unii se concentrează în principal pe rețelele rutiere și de cale ferată care leagă orașele mari, iar alții se referă la rețelele secundare și la legăturile din plan local. Comentariile sub-liniază atât numărul insuficient al legătu-rilor și calitatea slabă a infrastructurii, cât și modul în care se asigură întreți-nerea acesteia. Starea infrastructurii și opțiunile de transport sunt discutate și în contextul plângerilor referitoare la congestionări și la durata îndelungată a călătoriei/a navetei. Controalele și pro-cedurile de la frontieră sunt menționate ca

obstacole care prelungesc duratele de călă-torie. De asemenea, câteva persoane mențio-nează siguranța rutieră.

Problema costurilor este importantă și ea pentru respondenți, aceștia conside-rând că este prea costisitor să călătorească frecvent dincolo de graniță. Așa se întâm-plă în special în regiunile de frontieră în care s-au realizat investiții de infrastructură de mare amploare (de exemplu canalul dintre Regatul Unit și Franța/Belgia și tunelurile din regiunile muntoase). Se folosesc din nou for-țele pieței pentru a explica faptul că prețu-rile ridicate nu corespund nevoilor călătorilor frecvenți, contribuind, de facto, la reducerea interacțiunii transfrontaliere.

„Mulți locuitori din Lubawka lucrează în Repu-blica Cehă, iar problemele lor au fost rezolvate de către angajatori, care le asigură transportul din Lubawka. Această soluție nu se adresează însă turiștilor. Deși există o legătură feroviară pe timp de vară, în afara acestei perioade este disponibil numai un autobuz. Numărul legăturilor este insuficient.”

„Accesibilitatea: transportul public se oprește, de obicei, la graniță, ceea ce înseamnă că accesul în țara învecinată este un obstacol. Se poate merge cu

24

trenul sau cu autobuzul, dar acestea nu sunt întot-deauna fiabile.”

„Legăturile de transport sunt mult mai slabe decât în fiecare țară în parte. Nu există trenuri sau auto-buze directe între Freiburg și Colmar – o situație de neconceput în cazul a două orașe atât de apro-piate care s-ar afla în aceeași țară. Legăturile fero-viare transfrontaliere nu ar trebui privite numai din perspectiva raportului cost/beneficiu. Acestea ar putea avea și un efect de pârghie, fiind singura modalitate prin care tinerii francezi, de exemplu, pot face naveta în Germania.”

Soluții posibile

Multe dintre soluțiile propuse au la bază ideea centrală

a unor investiții publice în legăturile și în infrastructura de transport, pre-cum și a unui sprijin (financiar) public pentru a reduce prețul accesului de cealaltă parte a frontierei. Unii respondenți se referă la pro-iecte și ținte ale UE, cum ar fi dezvoltarea coridoarelor TEN-T în regiunile frontaliere.

Respondenții subliniază necesitatea de a gândi în mod integrat transportul dintre țări, privind zonele funcționale dincolo de granițe.

Strategiile transfrontaliere, planificarea adec-vată și coordonarea dintre actorii-cheie se află în centrul multor sugestii. Respondenții își exprimă, de asemenea, dorința de a vedea ini-țiative private, în rândul companiilor naționale de transport, al transportatorilor sau în sectorul turistic, de exemplu, precum și dezvoltarea mai multor parteneriate de tip public-privat pentru reducerea dificultăților la trecerea frontierei.

Numeroase elemente juridice și adminis-trative sunt identificate și ele ca sursă a dificultăților în ceea ce privește facilitarea trecerii frontierei, cum ar fi lipsa unor stan-darde armonizate sau a unor soluții transfron-taliere de vânzare a biletelor.

„Sprijinul din partea fondurilor UE ar trebui să se concentreze în principal asupra consolidării de bază a infrastructurii învechite din regiunile fron-taliere, de ambele părți ale graniței.”

„Serviciile de transport public (cu autobuzul și cu trenul) ar trebui planificate la nivel transfronta-lier. Prețurile trebuie armonizate.”

„Dintr-o perspectivă națională/regională, aceste probleme sunt cauzate, în mare, de sistemul de transport public local, care nu ține cont de regiunea

învecinată. […] Un prim pas în direcția bună ar fi introducerea unor soluții transfrontaliere de vân-zare a biletelor și de informații de călătorie pentru rețeaua locală de transport public. Îmbunătățirea coordonării se bazează pe bunăvoința asociațiilor de transport și a operatorilor la scară largă.”

INTERESUL AUTORITĂȚILOR PUBLICE PENTRU COLABORARE

Interesul autorităților publice pentru colabo-rare este al patrulea obstacol ca frecvență a menționării, considerat relevant de către 29 % dintre respondenți. Întrebările deschise pe această temă au generat comentarii și sugestii semnificativ mai puține decât în cazul altor obstacole.

Obstacole

Cele mai discutate entități în cadrul răspunsurilor sunt auto-

ritățile locale și politicienii, precum și omo-logii lor regionali, într-o anumită măsură. În primul rând, cooperarea transfronta-lieră este privită ca depinzând în mare măsură de contextul local specific. Cu alte cuvinte, contactele individuale, partidul poli-

25


tic și/sau voința politicienilor individuali joacă un rol semnificativ în determinarea gradului de cooperare. Astfel, spiritul cooperării este departe de a reprezenta o normă la nive-lul autorităților publice, iar uneori există un dezechilibru între interesele celor două părți ale graniței.

Problema fundamentală amintită în nume-roase răspunsuri este impresia că politicienii locali nici nu sunt conștienți sau convinși de beneficiile cooperării transfrontaliere.

Lipsa interesului pentru colaborare este explicată, de asemenea, ca provenind din diferențele societale, culturale și ling-vistice care fac foarte dificil contac-tul personal. Simpla neînțelegere a limbii și a administrației învecinate constituie un obsta-col la nivelul autorităților locale.

Unii respondenți declară că au impresia că autoritățile naționale nu au în vedere preo-cupările regiunilor frontaliere sau că problemele transfrontaliere nu afectează suficienți oameni pentru a genera interes la nivel național.

Soluții posibile

Unele soluții se concentrează asupra conștientizării poli-

ticienilor locali și regionali cu privire la beneficiile cooperării transfrontaliere, de exemplu prin analize economice și eforturi de a cerceta în mod științific nevoile din zonele de frontieră. Mai mult, un număr considera-bil dintre soluțiile propuse implică încuraja-rea legăturilor și a schimburilor atât la nivel personal, cât și la nivel de adminis-trație, pentru a facilita înțelegerea reciprocă. Ca demers posibil sunt discutate diferite eve-nimente care să reunească părțile relevante interesate de cooperarea transfrontalieră și autoritățile regionale.

Unele comentarii plasează responsabili-tatea pe umerii cetățenilor și ai societă-ții civile în ansamblu, susținând că aceștia au puterea de a schimba situația și de a trezi interesul autorităților publice pentru coopera-rea transfrontalieră. Într-un fel, dezinteresul autorităților publice pentru colaborare este prezentat (în aceste răspunsuri) ca o reflectare a lipsei de interes în rândul cetățenilor. Creșterea numărului de iniția-tive la nivelul cetățenilor este, deci, una din-

tre abordările în vederea găsirii unei soluții. În câteva răspunsuri, autoritățile publice sunt prezentate chiar ca având un avans față de societatea civilă, fără a se bucura însă cu ade-vărat de un sprijin larg. Totuși, trebuie menți-onat că alți respondenți subliniază că există inițiative civile/cetățenești, dar acestea nu sunt sprijinite în mod adecvat de către poli-ticieni și de autoritățile competente. Cu toate acestea, dincolo de aceste discuții și de dife-rențele locale, aceste contribuții arată că există într-adevăr o dinamică între societatea civilă și autorități în ceea ce privește o voință generală de colaborare.

„La nivel politic, cooperarea transfrontalieră nu este încă de la sine înțeleasă sau automată. Activi-tățile transfrontaliere sunt mai degrabă un «acce-soriu drăguț» decât o componentă a soluției la niște probleme pe care nimeni nu le poate rezolva acțio-nând individual.” → Soluția propusă: „Ar trebui îmbunătățită comunicarea dintre administrații, de exemplu prin programe de schimb de personal.”

„Prea puțini politicieni sunt convinși de benefi-ciile cooperării transfrontaliere.” → Soluția pro-pusă: „O animare sporită în direcția autorităților locale, subliniindu-se beneficiile cooperării trans-frontaliere pentru comunitățile locale respective.”

26

„Să se creeze un eveniment politic transfrontalier anual.”

„Stabilirea și menținerea contactelor sunt facili-tate în cea mai mare parte de organizațiile socie-tății civile. Ar fi bine să existe sprijin și de la nivelurile superioare.”

INEGALITĂȚI ECONOMICE

Ca frecvență, inegalitățile economice se situează pe locul al cincilea între obstacolele menționate, fiind considerate relevante de către 29 % dintre respondenți și amintite de aproximativ 15 % în răspunsurile la întrebă-rile deschise.

Obstacole

Inegalitățile economice sunt descrise adesea ca având

o natură duală, ele reprezentând atât un obstacol, cât și o oportunitate (cel puțin pentru anumite grupuri specifice). Când sunt identifi-cate ca obstacol, unul dintre aspectele mențio-nate cel mai frecvent vizează diferențele de pe piața muncii și dintre salarii, care tind să atragă oamenii spre o anumită parte a gra-niței, creând un flux într-un singur sens. Într-o

anumită măsură, acest lucru poate fi benefic în ceea ce privește reducerea ratei șomajului, dar aduce cu sine și un risc sporit de dezavan-tajare a celeilalte părți a frontierei, făcând-o mai puțin atrăgătoare și împuținându-i resur-sele umane. Această diferență poate fi accen-tuată și mai mult de diferențele dintre politicile fiscale și dintre sistemele de impozitare, care creează și ele un dezechilibru semnificativ la nivel fiscal local.

Din perspectiva consumatorilor, celălalt aspect major pus în discuție este faptul că unele bunuri și servicii sunt mai costisitoare de o parte a graniței, descurajând locuitorii din partea cealaltă de la a călători în țara înve-cinată. Aceste inegalități economice duc la fluxuri asimetrice între regiunile de fronti-eră și sunt descrise ca factori care determină o scădere a comerțului pe partea mai costisi-toare a graniței. Nivelurile diferite ale impo-zitelor și ale TVA-ului sunt menționate și ele ca o componentă a acestor inegali-tăți economice. În ceea ce privește cumpă-rarea de produse și servicii, existența unor monede diferite îngreunează schimburile economice transfrontaliere sau creează nesiguranță ca urmare a variațiilor cursului de schimb valutar.

Un alt aspect menționat este faptul că struc-turile economice diferite de o parte și de alta a frontierei limitează oportunitățile de coope-rare economică și reduc interesele comune de cooperare între regiunile învecinate, ca urmare a diferențelor privind provocă-rile și prioritățile.

„Costul mai ridicat al vieții în Grecia față de Bul-garia nu permite efectuarea unor vizite frecvente sau îndelungate în acea țară.”

„Luxemburgul are un avantaj competitiv inechitabil față de Franța, deoarece taxele angajatorilor și con-tribuțiile de asigurări sociale sunt disproporționate […] Drept urmare, de-a lungul întregii părți fran-ceze a frontierei scade ocuparea forței de muncă, iar companiile «transfrontaliere» optează în mod siste-matic pentru stabilirea sediului în Luxemburg.”

„Nu este ușor de găsit municipalități sau regiuni care să se confrunte cu aceleași provocări.”

Soluții posibile

O caracteristică distinctivă a aces-tor comentarii este numărul deo-

sebit de ridicat (aproximativ unu din patru) al cazurilor în care nu se propune nicio soluție

27


corespunzătoare – absența acesteia fiind indicată adesea printr-un simplu „nu știu” sau prin „?”. Respondenții afirmă adesea că problema este una dificil de rezolvat, cel puțin pe termen scurt, și/sau că situația se echilibrează treptat.

Cu toate acestea, se pot identifica unele cate-gorii largi de soluții:

Ɔ dezvoltarea (în comun) a acelei părți a frontierei care oferă mai puține oportunități, salarii mai mici etc. Aceasta cuprinde o varietate de măsuri, cum ar fi o mai bună coordonare între sistemele de educație și nevoile resurselor umane, un accent sporit pe domeniile locale de spe-cializare. În special politica de coeziune și Interreg sunt considerate de către unii ca având potențialul de a realiza o conver-gență pe termen lung;

Ɔ acționarea asupra politicilor nați-onale, în special asupra politicilor fiscale care stimulează companiile și persoanele fizice să se mute, precum și asupra impozitelor. În unele cazuri, res-pondenții solicită o armonizare sporită. De asemenea, se formulează sugestii privind

obligativitatea desfășurării de către autori-tăți a unor evaluări ale impacturilor econo-mice transfrontaliere atunci când modifică sistemele de impozitare sau TVA-ul;

Ɔ crearea unor sisteme compensatorii sau corective în situațiile în care nu se pot evita inegalitățile, cum ar fi un sistem de compensare a impozitelor care să funcționeze atât la nivel național, cât și transfrontalier.

„În acest moment este foarte dificil de găsit soluții la acest obstacol. Impozitarea ar putea ușura situația.”

„Ar fi inutilă încercarea de împotrivire la forța de atracție economică a Elveției. Ar fi mai bine ca Franța să identifice sectoarele promițătoare și să crească nivelurile calificării profesionale. În acest scop, punerea în aplicare a unei strategii de dez-voltare a învățământului superior în regiunea Genevois Français (care înconjoară zona metropo-litană extinsă a Genevei) ar reprezenta, de aseme-nea, o reacție mai eficace la nevoile întreprinderilor locale și ar curma pierderea forței de muncă.”

„Să se creeze un sistem de compensare fiscală bazat pe numărul de lucrători transfrontalieri sau chiar pe veniturile acestora.”

DIFERENȚE SOCIOCULTURALE/ LIPSA ÎNCREDERII

Diferențele socioculturale și lipsa încre-derii au fost cele două obstacole selectate de către cei mai puțini respondenți – 19 %, respectiv 11 %.

Obstacole

Ca răspuns la întrebările des-chise, diferențele sociocultu-

rale au fost discutate aproximativ de două ori mai mult decât lipsa încrederii. Comen-tariile prezintă numeroase similarități, iar respondenții le și corelează uneori de facto între ele în cadrul propriilor cate-gorii, cum ar fi cea de „mentalitate”, ceea ce încurajează o analiză comună.

În general, neînțelegerea contextelor sociocul-turale diferite este prezentată ca factor strâns legat de lipsa de încredere în ceea ce privește vecinii. Uneori, aceasta este descrisă pur și simplu ca lipsă de interes. Lipsa fami-liarității cu cultura și societatea vecină este menționată la toate nivelurile. În unele cazuri, lipsa încrederii este menționată direct ca fiind moștenită de-a lungul istoriei, reface-

28

rea sau reconsolidarea încrederii nece-sitând astfel timp.

Soluții posibile

Majoritatea soluțiilor propuse implică elaborarea diferitor

tipuri de schimburi și de proiecte inter-culturale/educaționale de diferite forme și dimensiuni, cum ar fi proiecte inter pares mai restrânse, dar și proiecte culturale mai ample de la o vârstă timpurie, pentru a per-mite o cooperare mai profundă, sistemică și pe termen lung. Limba este identificată și ea ca un alt factor-cheie pentru sporirea încrederii și pentru facilitarea atenuării diferențelor socioculturale. În plus, sunt recomandate proiecte pentru toate vârstele și la toate nivelurile, inclusiv pentru politici-eni și pentru administrațiile publice. Erasmus/Erasmus+ este menționat ca un program con-cret care are deja un rol de facilitare în acest domeniu, dar care ar putea fi utilizat mai bine pentru a rezolva această problemă. Unii res-pondenți merg chiar mai departe și suge-rează crearea unei identități transfrontaliere comune, de exemplu prin predarea istoriei sau a culturii comune.

Respondenții subliniază, de asemenea, rolul mass-mediei în promovarea unei culturi a vecinătății: interesul și curiozitatea pot fi facilitate prin crearea unor organe de presă transfrontaliere sau prin intensificarea repor-tajelor organelor de presă respective pe tema aspectelor transfrontaliere. Este susținută și ideea unor campanii de informare cu carac-ter general.

În sfârșit, unii respondenți afirmă că rezol-varea ambelor obstacole necesită timp mai îndelungat și eforturi sporite, dar, odată realizată, rezolvarea acestora va faci-lita crearea de soluții și în alte domenii, generând o cooperare mai activă.

„Să se creeze ocazii de a-i întâlni pe vecini în toate domeniile: în școli (schimburi), la muncă (formare profesională comună, o piață comună a forței de muncă), agrement și viața personală (sărbători publice).”

„Promovarea activității economice și a investiții-lor în zonele frontaliere, o atenție sporită acordată presei locale care scrie despre actualitățile din zona învecinată de dincolo de graniță.”

„Mai multă încurajare pentru învățarea de limbi străine, mai multe proiecte școlare și excursii în cealaltă țară.”

„Posturi de televiziune transfrontaliere (cum este ARTE DE-FR).”

30

În legătură cu diferitele întrebări referitoare la obstacolele frontaliere, respondenților li s-a cerut și să își exprime opinia cu privire la fron-tiera din regiunea lor și la evoluția cooperării transfrontaliere pe parcursul ultimului deceniu.

După cum se vede în figura 6, doi din trei res-pondenți consideră că frontiera este o oportu-nitate, în timp ce o treime au păreri împărțite, considerând-o în principal fie ca un obstacol (14 %), fie ca neavând niciun impact real (13 %).

La întrebarea privind evoluția cooperării trans-frontaliere din regiune pe parcursul ultimului deceniu, figura 7 arată că două treimi dintre respondenți consideră că aceasta s-a îmbună-tățit, în timp ce aproximativ unu din cinci crede că nu s-a îmbunătățit. Aproape un sfert dintre respondenți au declarat că nu știu.

Respondenților li s-a cerut apoi să explice ale-gerea. Principalele îmbunătățiri menționate au fost:

CAPITOLUL 5 Perspective asupra cooperării transfrontaliere

66%

14%

13%

5% 2%

Nu știu

Nu are niciun impact

Reprezintă un obstacol

Reprezintă o oportunitate

Altă variantă

Figura 6: Pentru dvs., frontiera din regiune:

31

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 5: Perspective asupra cooperării transfrontaliere

Ɔ percepția că au crescut interesul și conști-entizarea în ceea ce privește avantajele și necesitatea cooperării, inclusiv, de exem-plu, sporirea accesului la date transfron-taliere, crearea unor legături mai strânse între comunitățile de la frontieră, precum și intensificarea sprijinului politic pentru cooperare;

Ɔ competențele generale asociate cooperării transfrontaliere, în special în ceea ce pri-vește coordonarea, aspectele operaționale/gestionarea și, în unele cazuri, integra-rea obiectivelor politicii transfrontaliere în aspectele „obișnuite”/interne. De asemenea, a crescut gradul de cooperare între autori-tățile publice, există acorduri și schimburi de idei și de experiență, inclusiv vizite de stu-diu, schimburi de date, cursuri de formare transfrontaliere și proiecte comune;

Ɔ creșterea numărului de evenimente trans-frontaliere și sporirea comunicării cu pri-

vire la cooperarea transfrontalieră, precum și creșterea vizibilității proiectelor și a pro-gramelor. De asemenea, a crescut nivelul de cunoștințe privind oportunitățile pentru proiecte transfrontaliere, dezvoltându-se substanțial proiecte de acest tip într-o varietate de domenii. Partenerii au dobân-dit experiență în ceea ce privește coopera-rea transfrontalieră și și-au lărgit totodată sfera activităților;

Ɔ mai multe posibilități de finanțare și o con-știentizare sporită a oportunităților de finanțare pentru inițiativele transfronta-liere, inclusiv finanțare UE, Interreg fiind menționat în mod deosebit ca inițiator și facilitator concret al cooperării în zonele de frontieră.

În general, Interreg este menționat frecvent ca o forță pozitivă în cooperarea transfron-talieră în întreaga Europă. Mai mult, în dife-rite cazuri, contextul național este privit ca

Figura 7: Cooperarea transfrontalieră în regiunea dvs. a cunoscut îmbunătățiri în ultimul deceniu?

66%

12%

22% Da

Nu

Nu știu

32

având o influență majoră asupra condițiilor de cooperare transfrontalieră. De exemplu, aderarea la spațiul Schengen și/sau adera-rea la UE sunt descrise de către unii respon-denți ca repere majore, care au îmbunătățit mult precondițiile cooperării transfrontaliere.

Pe de altă parte, sunt necesare în continuare îmbunătățiri în următoarele domenii:

Ɔ nivelul de interes față de cooperarea trans-frontalieră este descris în unele cazuri ca fiind relativ inegal în rândul partenerilor. Unele comentarii vizează caracterul dura-bil al cooperării transfrontaliere în situațiile în care se creează legături, dar acestea nu sunt menținute pe termen lung, de exemplu prin structuri de cooperare permanente sau eficiente și adecvate;

Ɔ de asemenea, este criticată finanțarea, procedurile de cerere fiind uneori compli-cate, iar finanțarea pentru proiectele de cooperare fiind limitată la programele UE.

Criza economică este descrisă, în general, ca reprezentând un context negativ pentru coo-perarea transfrontalieră. În unele cazuri, se

menționează că aceasta a dus la atitudini „ori-entate spre interior”. Se exprimă și anumite îngrijorări legate de „stagnarea” sau chiar de scăderea interesului față de cooperarea trans-frontalieră. În plus, unele comentarii concrete s-au referit la necesitatea unor eforturi de coo-perare sporite în sectorul de afaceri, pentru realizarea pieței unice.

„O mai bună analiză a problemelor, a aspectelor și a nevoilor transfrontaliere comune. O mai bună coordonare a obiec-tivelor politice de la nivelul UE, de la nivel național și de la nivel regional (guver-nanță pe mai multe niveluri). O mai bună integrare a obiectivelor politicii regionale transfrontaliere.”

„Fără îndoială, lărgirea și diversifica-rea Interreg în cei 25 de ani de activitate a îmbunătățit mult cooperarea transfron-talieră la majoritatea frontierelor euro-pene, deși încă mai sunt multe de făcut la toate aceste frontiere.”

„Municipalitatea nu a menținut și nu a încurajat legăturile internaționale pe care le crease.”

„Cooperarea se limitează la punerea în aplicare a unor programe ale UE care nece-sită o concentrare tematică. Este dificil de obținut investiții mari în infrastructură, deoarece deciziile cu privire la acestea ar necesita finanțare din partea UE. Priori-tățile politice au însă tendința de a se con-centra asupra zonelor mai urbane și mai dens populate.”

34

Această sinteză a rezultatelor consultării publice desfășurate de DG Regio arată că, în ciuda contribuției Interreg la dezvol-tarea cooperării transfrontaliere în UE, multe obstacole din regiunile de fronti-eră depășesc sfera de influență directă a acestui program și aduc o multitudine de provocări diferite. Uneori, acestea sunt multi-dimensionale, ceea ce înseamnă, de exemplu, că definiția și originea unui obstacol diferă ca natură – de pildă, în unele cazuri, siste-mele transfrontaliere de transport inadecvate (cuprinse în categoria dificultăților la trecerea frontierei) sunt explicate ca avându-și origi-

nea în lipsa armonizării standardelor tehnice (cuprinsă în categoria barierelor juridice și administrative). Cu toate acestea, există mai multe obstacole menționate în mod repetat – este evident că barierele juridice și admi-nistrative sunt menționate cel mai frec-vent, indiferent de context sau de profilul respondenților.

Cu toate acestea, respondenții au propus o multitudine de soluții la aceste bariere, indicând că, pe termen lung, ar trebui să existe oportunități sporite de a depăși sau cel puțin de a atenua majoritatea obstacolelor. Astfel, reexaminarea cooperă-rii transfrontaliere se va concentra acum pe analizarea mai aprofundată a grupului nume-ros de obstacole juridice și administrative. Punctele de vedere, ideile și sugestiile trans-mise ca răspuns la această consultare publică vor fi luate în calcul alături de alte materiale culese pe parcursul procesului. Rezultatul final va cuprinde recomandări concrete cu privire la măsurile posibile pentru depășirea obsta-colelor persistente, recomandări prezentate

sub forma unui document privind principalele probleme, care urmează a fi publicat în 2017.

De asemenea, această consultare publică arată că barierele lingvistice și dificultățile la trecerea frontierei sunt menționate și ele frecvent ca obsta-cole. Relevanța foarte ridicată pe care o au în acest sondaj barierele în calea trecerii frontie-rei confirmă că activitatea privind mobilitatea transfrontalieră este obligatorie în regiunile de frontieră și că planurile, politicile și prio-ritățile ar trebui adaptate mai bine la nevo-ile specifice ale acestor regiuni. Același lucru se poate spune despre barierele lingvistice, care reprezintă o temă recurentă și transver-sală. Răspunsurile sugerează, pur și simplu, că multe dintre obstacolele cu care se confruntă regiunile de frontieră își au adesea originea în neînțelegerea limbilor învecinate, care îngreunează accesul la informații, precum și în necunoașterea adecvată a aspectelor socioculturale generale ale societății înveci-nate. Acest lucru ne reamintește că interacți-unile nu se produc într-un vid lingvistic, ci au

CAPITOLUL 6 Concluzii

35

Depășirea obstacolelor din regiunile de frontieră | CAPITOLUL 6: Concluzii

la bază schimburi personale care ar putea fi facilitate de existența unor similarități între limbi sau de învățarea limbilor. Aceste două teme generale ar putea fi considerate drept precondiții de bază pentru dezvol-tarea regiunilor de frontieră. Faptul că acestea sunt discutate pe larg în con-tribuțiile la această consultare publică sugerează că ele nu ar trebui ignorate și că ar trebui asigurată și promovată coo-perarea în aceste domenii.

Pe de altă parte, menționarea relativ spora-dică a lipsei încrederii ca obstacol în regiu-nile de frontieră este încurajatoare, indicând că există o bază bună pentru ca regiunile de frontieră să continue să înregistreze progrese în ceea ce privește cooperarea. Deosebit de încurajator este faptul că neîncrederea, diferențele socioculturale și barierele lingvistice constituie într-o și mai mică măsură o problemă pentru cei care trec frontiera mai frecvent. Acest fapt suge-rează că intensificarea interacțiunii cu vecinii de pe cealaltă parte a frontierei este strâns

corelată cu o mai bună înțelegere. În plus, chiar dacă este dificil de spus care dintre aces-tea se produce prima, această constatare susține favorizarea cât mai puternică a schimburilor. În sprijinul acestei conclu-zii vine și propunerea implicării în proiecte de schimb cultural și lingvistic, menționată frecvent ca soluție la problema neîncrederii resimțite și a diferențelor socioculturale.

Consultarea prezintă, de asemenea, un grup relativ mare de respondenți care percep lipsa de interes a autorităților publice față de colaborare ca obstacol frontalier în sine. Deși este posi-bil ca aceasta să fie o simplă percepție și nu o realitate, ea ar trebui să constituie un semnal de alarmă în ceea ce privește eforturile de comunicare ale autorităților publice implicate în cooperarea transfron-talieră. De asemenea, este necesar un dialog mai intens între diferitele niveluri ale adminis-trației publice, multe răspunsuri indicând că se simte o discrepanță între prioritățile comunită-ților din zonele de frontieră și ale nivelurilor mai înalte ale administrației publice.

Probabil că răspunsurile la această consul-tare nu îi vor surprinde pe cei implicați în cooperarea transfrontalieră – majoritatea obstacolelor menționate sunt binecunos-cute și există eforturi zilnice din partea unei varietăți ample de actori în vederea rezol-vării acestora. Totuși, utilizate în mod adec-vat, aceste rezultate pot constitui un punct de plecare constructiv pentru relansarea dis-cuției asupra unor măsuri viitoare.

De asemenea, am putea să le privim ca pe un factor de încurajare a activită-ții viitoare. Numărul mare de obstacole menționate împreună cu soluțiile cores-punzătoare propuse arată că există o voință puternică de îmbunătățire și de intensificare a cooperării transfrontaliere în întreaga Europă. Prin urmare, DG Regio ar dori să încheie acest raport de sinteză mulțu-mindu-le tuturor participanților pentru contri-buția lor valoroasă la acest exercițiu.

36

MAI MULTE INFORMAȚII

NOTE DE SUBSOL

(1) Pentru informații suplimentare privind caravana la

care a participat conducerea superioară, accesați:

http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/

european-territorial/cross-border/review/#1

(2) REGIO-CONSULTATION-BORDER-OBSTACLES@

ec.europa.eu

(3) Dintre cei 38 de respondenți care au selectat

„altă variantă” la țara de reședință sau care nu

au răspuns:

- șase sunt organizații paneuropene, motiv pentru

care nu li s-a cerut să răspundă;

- 24 au indicat numele unei țări din UE sau al unei

regiuni ori al unui oraș dintr-o țară a UE în caseta

de formulare liberă: 4 DE, 4 FR, 4 RO, 2 NL, 2 PL,

2 UK, 1 GR, 1 LV, 1 FI, 1 HU, 1 LT, 1 PT;

- cinci provin din afara UE: doi din Fosta Republică

Iugoslavă a Macedoniei, unul din Statele Unite,

unul din Bosnia și Herțegovina și unul din Georgia;

- trei au indicat numele unei regiuni transfrontali-

ere sau al unui program transfrontalier: 1 ES/PT,

1 IE/UK, 1 FR/CH.

(4) Se poate face o comparație cu rezultatele sondaju-

lui Eurobarometru Flash nr. 422, în care 47 % dintre

rezidenții din regiuni frontaliere intervievați nu au

călătorit niciodată dincolo de graniță. Pentru infor-

mații suplimentare, accesați:

http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/

cooperation/european-territorial/cross-border/#5

(5) Prin comparație, Eurobarometrul Flash nr. 422

a indicat că 31 % dintre persoanele care locuiesc

în regiuni de frontieră ale UE au cunoștință de acti-

vități de cooperare transfrontalieră finanțate de UE.

Explicația ar putea fi faptul că respondenții la con-

sultarea publică au contribuit în mod voluntar, în

timp ce metodologia Eurobarometrului a cuprins

intervievarea unui eșantion aleatoriu de rezidenți

ai regiunilor de frontieră. La această consultare

publică, 19 % au afirmat că nu auziseră de coope-

rarea teritorială europeană sau de Interreg.

(6) Această întrebare a fost relevantă numai pentru

persoanele fizice (cetățeni și persoane care desfă-

șoară activități independente) și pentru companii.

(7) Eurobarometrul Flash nr. 422 indică și el nive-

luri ridicate ale barierelor juridice și administrative

declarate de rezidenții din zonele de frontieră cu

o mobilitate transfrontalieră ridicată.

(8) Această întrebare a fost relevantă numai pentru

persoanele fizice și pentru companii. Motivele trece-

rii frontierei nu s-au exclus reciproc; respondenții

au putut selecta mai mult de un motiv.

(9) Toate citatele din această broșură au fost traduse

în acest scop, indiferent de limba în care a fost

formulat răspunsul.

Linkuri utile:

Reexaminarea cooperării transfrontaliere: http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/euro-pean-territorial/cross-border/review/#1

Interreg: http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/european-territorial/

http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/european-territorial/cross-border/review/#1

http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/european-territorial/cross-border/review/#1

mailto://[email protected]

mailto://[email protected]

http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/european-territorial/cross-border/#5

http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/european-territorial/cross-border/#5

http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/cooperation/european-territorial/cross-border/review/#




http://ec.europa.eu/regional_policy/fr/policy/cooperation/european-territorial/



CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:

• un singur exemplar: pe site-ul EU Bookshop (https://bookshop.europa.eu);

• mai multe exemplare/postere/hărți: de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm); de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm); sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm) la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 ((gratuit în toată UE) (*).

(*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele

abine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost:

• pe site-ul EU Bookshop (https://bookshop.europa.eu).

https://bookshop.europa.eu/ro/home/

http://ec.europa.eu/represent_ro.htm

http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm

http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm

http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm

https://bookshop.europa.eu/ro/home/

ISBN 978-92-79-57355-2 doi:10.2776/17108

KN-04-16-266-RO

-N

depĂȘirea obstacolelor din regiunile de...

Documents