c my b

c my b

„Nu se trage cufocuri de armă

în idei”- Rivarol -

Se împlinesc, înacest an, spre fi-nalul verii, 100de ani de la de-butul Primului

Război Mondial. Conflagrație extrem desângeroasă, cu milioane și milioane demorți, cu mai multe milioane de răniți,cu un număr imens de mare demutilați, de mari mutilați, cu pagubeeconomice, dar și în conștiințe, înmințile oamenilor, în speranțele lor, în

viața lor – incomensurabile. Nu în 1900ci în 1914 a început efectiv „secolulnebun”, până în 2014 „deocamdată”.Un „secol” cu două mari războaie mon-diale, cu războaie în timpul interbelic înSpania, în Asia, apoi cu războiul dinCoreea, din Vietnam, cel din Afganistanîn mai multe etape, în Irak, „problema”Maldivelor de asemenea, cu războaielesângeroase din fosta Jugoslavie, cucumplite carnagii etnice în Africa, înAsia, cu conflictul din Siria, din Egipt.Cu confruntarea atât de dură Israel –Palestina, confruntare cu amplereverberații în întreaga lume, cu cioc-nirile dintre marile puteri, etc.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Omul crede unstrop, se

îndoieș te o mare”Mihai Eminescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 412 anul X vineri, 9 mai 2014 1 RON

9 mai 1950 - Primii paşi pentru crearea Uniunii Europene

rOBert ScHumAN

După încheierea celui de al doilearăzboi mondial, fosta UniuneSovietică a exploatat, până aproapede epuizare, zăcămintele de uraniuale României, fapt care a reprezen-tat o mare pagubă pentru ţaranoastră, care trebuie și poate firecuperată de la fosta UniuneSovietică, respectiv de la actualaFederație Rusă. Se cunosc aproape200 de minerale de uraniu, oxizi an-hidri, combinaţii hidratate şi silicatede uraniu. Din prima categorie faceparte uranitul (UO2), care este ceamai importantă sursă de uraniu şiradiu. Uraniul are o culoare neagră,uneori de nuanță slab violetă. Înanul 1789, chimistul german MaxKlaproth a descoperit uraniul înminereul de pechblendă.

continuare ^n pag. 6

PUNCTUL PE EUROPA Personalități ale gândirii

economice universalemedalion Jean Jaurès,

partizanul păcii Înaltul ierarh al Bis-ericii OrtodoxeRomâne AndreiBaron de Şaguna arămas în istorie careputat teolog şi or-ganizator al Bisericiipe baze social-ju-ridice (1864-1868),ca întemeietor debiserici, ca reforma-tor al învăţământuluiteologic, confesional

poporal şi secundar, ca fondator al Tipografieişi Editurii Arhidiecesane (1850), al Calendaru-lui pe anul de la Hristos (1852), al Telegrafu-lui Român (1853), al Asociaţiunii Transilvane

pentru Literatura Română şi Cultura Poporu-lui Român (1861), ctitorii ce se înscriu într-un misionarism cultural fără egal, ctitorii cedăinuie până în zilele noastre. I-au fost re-cunoscute meritele de către contemporani şi,oficial, de primirea titlului de Membru deOnoare al Societăţii Academice, în 1871. Nueste nevoie să aşteptăm o cifră rotundă(stabilită convenţional) ce indică naşterea sauintrarea în lumea veşnică, pentru a evoca di-mensiunea şi prestanţa personalităţii deexcepţie a înaltului ierarh Andrei Baron deŞaguna a cărui canonizare a fost propusă înanul 2008, la împlinirea a două sute de ani dela naştere, şi finalizată în anul 2011. Să nereamintim câteva date importante.

continuare ^n pag. 4-5

ANDrei ŞAGuNA (1808-1873) – VOcAŢie DectitOr

continuare in pag. 8

Dan POPeScu,ULBS

Prof. univ. dr. Gheorghe PreDA

Prof.univ.dr. ElenamAcAVei, ULBS

Studii

transportul aerian mondialnu este afectat de

turbulenţele crizei mondialeÎntr-o lume tehnologică, în caretoţi suntem monitorizaţi, este in-credibil cum un avion poatedispărea pur şi simplu, prin ur-mare, guvernele şi industriaaviaţiei trebuie să îmbunătăţeascăstandardele actuale, să facilitezeunificarea criterilor cu privire lamonitorizarea avioanelor. Deşi

transportul aerian este cel mai sigur şi în 2013 s-aînregistrat o medie de un accident la 2,4 milioane dezboruri, ceea ce s-a întâmplat cu zborul MH370 alMalaysia Airlines este un semnal că nu ne putemcomplăcea în domeniul siguranţei. AsociaţiaInternaţională de Transport Aerian (IATA), carereprezintă 90% din traficul aerian mondial, s-a angajatcă va lucra pentru a unifica criteriile şi a îmbunătăţimonitorizarea aeronavelor aflate în zbor.

Virgil NiculA,ULBS

continuare ^n pag.3

Rosu

Galb

en

Alb

astr

uN

egru

O mAre PAGuBă De re-

cuPerAt De rOmÂNiA

De lA FOStA uNiuNe

SOVietică

Se consideră a fi un trust care realizeaza si com-ercializeaza ciocolata, produse din ciocolata etc.Acest trust are capital international: romanesc,german, britanic si italian. Sediul social este inBucuresti. Acest trust actioneaza pe un teritoriuextins din Europa astfel:

Giorgiana Dumitrică, Aurelia NiculAe si Claudia ANcutA,master AAMM anul II, Universitatea Bucuresti

Aplicaţie

continuare in pag. 2

NB. În pag 5-a, continuarea articolului din numărul trecut: “Căderea Romei si decădereaactualei civilizații”.

Sibiu. Canonizarea Sfântului Ierarh Andrei Şaguna

Practică economică2 VINERI 9 MAI 2014

urmare din pagina 1- Bucuresti – 2 fabrici si 4 magazine;- Arad – 2 fabrici si un magazin;- Gyor – 1 fabrica si un magazin;- Viena – 3 magazine;- Innsbruck – 1 fabrica si 2 magazine;- Venetia – 2 magazine;- Ulm – 1 fabrica si 1 magazin;- Paris – 4 magazine.Se cunosc urmatoarele date:- numarul mediu al salariatilor in fiecare fab-rica este de 70.- numarul mediu al salariatilor in fiecaremagazin este de 8.- cifra de afaceri medie a unei fabrici estede 2.000.000 euro/an.- cifra de afaceri medie a unui magazin estede 150.000 euro/an.- materia prima „cacao” se procura din Re-publica Dominicana.- materia prima „zahar” se procura dinCuba.- Consiliul de Administratie si Adunarea Gen-erala a Actionarilor stabilesc rata de prof-itabilitate la 7%.- activitatea anuala a companiei este de 11luni si 2 saptamani.- 2 din cele 12 avioane cu cacao avand cadestinatie Viena sunt atacate de teroristi simateria prima pierduta.Incepand cu data de 1 aprilie in cadrultrustului incep sa se petreaca evenimenteneprevazute astfel:- Bucuresti – 1 fabrica ia foc – reabilitare 4luni;- 1 magazin este spart si incendiat – re-abilitare 3 luni- 1 magazin inundat – reabilitare 1 luna- Arad – 1 fabrica este devastata de mi-crobistii echipei locale – reabilitare 2 luni- Viena – 1 magazin(situat in aeroport) estedevastat in urma unui atac terorist – reabil-itare 5 luni- Innsbruck – 1 fabrica – greva person-alului – 2 luni nu functioneaza- Ulm – 1 fabrica este scoasa din uz – 2saptamani- Paris – cele 4 magazine sunt scoase dinuz 2 luniAnalizand datele aplicatiei, care sunt deciziilepe care le veti lua, avand functia de presed-inte, director general al acestui trust, astfelincat sa nu se modifice rata profitului si anu se concedia personalul.Pierderile inregistrate in urma evenimentelorneprevazute datorita opririi activitatii, fara niciointerventie in acest sens.

Bucuresti:- fabrica afectata de incendiu – pierdereprovocata aproximativ 700.000 euro- magazin spart si incendiat – pierdereprovocata aproximativ 39.000 euro- magazin inundat – pierdere provocataaproximativ 13.000 euroArad: - fabrica devastata – pierdere provo-cata de aproximativ 348.000 euroViena: - magazin devastat – pierdere provo-cata de aproximativ 65.000 euroInnsbruck: - fabrica cu personalul in greva- pierdere provocata de aproximativ 348.000euroUlm: - fabrica scoasa din uz - pierdereprovocata de aproximativ 87.000 euroParis: - cele 4 magazine inchise – pierdereprovocata de 104.000 euroPierderea totala suferita de acest trust ca ur-mare a intreruperii activitatii in urma eveni-mentelor neprevazute este de 1,704 milioanede euro.Strategii adoptate pentru contracarareaefectelor negative ale evenimentelor nepre-

vazuteTrustul „Chocolat” a intampinat dificultati inceea ce priveste activitatea de producere sicomercializare in orasul Bucuresti datorita atrei evenimente neprevazute.Un prim eveniment neprevazut s-a petrecutla fabrica 1, aceasta fiind afectata de pro-ducerea unui incendiu datorat unui scurtcir-cuit la una din instalatii. Reabilitarea acesteifabrici dureaza 4 luni.Pentru a elimina efectele negative asupraratei rentabilitatii, directorul general decide cacei 70 de angajati de la fabrica 1 sa lucrezela fabrica 2 din Bucuresti infiintand un aldoilea schimb.Directorul general, stiind ca este obligat prinlegislatia in vigoare ca personalului dinschimbul de noapte sa ii acorde spor denoapte, considera ca este necesar a secreste capacitatea de productie cu 20% incadrul ambelor schimburi (aceasta putandcreste pana la 30%) pentru a acoperi chel-tuielile suplimentare cu salariile (surplus de280.000 euro, suficient pentru a le acoperi!)Acesta prima decizie a directorului generalreuseste sa contracareze in totalitate efectelenegative ale stoparii activitatii de la fabrica 1pana la reabilitarea acesteia.Cel de-al doilea eveniment petrecut la Bu-curesti este incendierea Magazinului 1, unuldintre cele 4 magazine din acest oras. Tim-pul necesar pentru reabilitarea spatiului estede 1 luna. Analizand efectele acestui eveniment direc-torul general decide ca cei 8 angajati de laacest magazin sa fie repartizati la celelalte 3magazine, iar pentru a elimina efectele ne-dorite ale acestui incident creeaza un site deprezentare a produselor trustului care daposibilitatea vizitatorilor de a realiza comenzionline, si incheie diferite acorduri de public-itate online cu cateva site-uri ale unor florariionline. Aceasta decizie conduce la o crestereconstanta de 35% a cifrei de afaceri pe unan a unui magazin(4.565 euro/luna)Ultimul eveniment petrecut in Bucuresti esteinundarea Magazinului 3, reabilitarea spatiu-lui durand 3 luni.In perioada 01 iunie-31 august, cand se re-abiliteaza Magazinul 3, Magazinul 1 este datin folosinta de 1 luna de zile. Astfel ca di-rectorului ia decizia ca cei 8 angajati de laMagazinul 3 sa fie repartizati la celelalte 3magazine din Bucuresti, dar se axeaza si pedezvoltarea site-ului si promovarea acestuia.Si in Arad are loc un eveniment neprevazut.Una dintre cele doua fabrici ale trustului aflatein acest oras este vandalizata de microbistiiechipei locale de fotbal. Faptasii au vandal-izat linia de productie, astfel ca repararea in-stalatiilor dureaza doua luni.Decizia directorului general referitoare laaceasta situatie este aceea de a-i transfera pecei 70 de angajati de la fabrica afectata side a infiinta al doilea schimb la cealalta fab-rica ce functioneaza in conditii optime. Pentru a acoperi cheltuielile suplimentare cusalariile, mai exact cu sporurile pentru an-gajatii ce vor lucra in schimbul 2, o alta de-cizie luata este acea de a creste capacitateade productie cu 20%. Cu surplusul ce varamane dupa plata salariilor va fi constituitun provizion pentru situatiile neprevazute.Un alt eveniment neprevazut care afecteazaactivitatea trustului „Chocolat” este devastareamagazinului din aeroportul din Viena unurma unui atac terorist. Reabilitarea respec-tivului spatiu dureaza cinci luni.Pentru a contracara efectele acestui eveni-ment, directorul general, in prima luna de ne-functionare a magazinului, inchiriaza un nouspatiu mai mic in incinta aeroportului pe o

perioada de 4 luni. Nou spatiu este dat dupao saptamana, astfel se reduce perioada denefunctionare a magazinului in aeroport lasingura luna, celelalte patru luni necesare re-abilitarii spatiului initial fiind „salvate”.In perioada 01 octombrie – 30 noiembrie,trustul se confrunta cu o alta situatie nepla-cuta, personalul fabricii localizata in orasulInnsbruck intra in greva. Constrans de acestasituatie directorul general ia decizia de acreste capacitatea de productie cu 30% afabricilor din Ulm, Gyor si Fabricii 2 din Aradpe perioada 01 octombrie - 30 noiembriesi cu 17,5% a Fabricii 1 din Arad pe pe-rioada 15 octombrie – 30 noiembrie. Prinacesta decizie se acopera in proportie de100% pierderile survenite in urma greveipersonalului si se asigura si o distributie efi-cienta(cele 2 magazine din Innsbruck vor fiaprovizionate de fabrica din Ulm, iar cele dinVenetia vor fi aproviziontate de fabrica dinGyor).Fabrica din Ulm este scoasa din uz in pe-rioada 01 august – 15 august din cauzaunor probleme tehnice. Acesta situatie nu aconstituit tocmai un eveniment neprevazut,deoarece se stia de problemele tehnice ex-istente in fabrica. Astfel ca directorul generala preintampinat dificultatile opririi din activi-tate a acestei fabrici prin: cresterea capaci-tatii de productie a fabricilor din Innsbrucksi Gyor cu 40% pe perioada 01 august –15 august, dar si a fabricii din Ulm cu 30%pe perioada 01 iulie-31 iulie. Ansamblulacestor decizii conduce a stoparea in in-tregime a efectelor negative scoaterii din uza fabricii.In ceea ce priveste personalul, 48 din cei 70de salariati ce lucrau la aceasta fabrica au ho-tarat sa-si ia concediul de odihna in pe-rioada de inactivitate. Din cei 22 de salariati,7 au fost repartizati la magazinul din Ulm,iar ceilalti 15 sunt salariatii au fost repartizatila fabrica din Innsbruck pe perioada 01 au-gust-15 august.Trustul „Chocolat” a intampinat probleme sipe teritoriul Parisului. In acest oras trustuleste prezent cu patru magazine(Magazinul 1,Magazinul 2, Magazinul 3, Magazinul 4). Aceste patru magazine sunt scoase din uzcate 2 luni efect al diferitelor problemeaparute. Din fericire(daca pot spune asa!),perioadele de inactivitate nu sunt concomi-tente, astfel ca: Magazinul 1 este inchis inperioada 01 aprilie – 31 mai, Magazinul 2este scos din uz in perioada 01 iunie – 31iulie, Magazinul 3 nu functioneaza in pe-rioada 01 august – 30 septembrie, iar Mag-azinul 4 in perioada 01 octombrie – 30noiembrie.Analizand efectele acestor evenimente, di-rectorul general decide ca, in perioada incare nu functioneaza unul dintre cele 4 mag-azine, cei 8 angajati de la acela sa fie repar-tizati la celelalte 3 magazine, iar pentru aelimina efectele nedorite ale acestui incidentcreeaza un site de prezentare a produselortrustului, si in acesta tara, asemanator cu celdin Bucuresti, care da posibilitatea vizitatorilorde a realiza comenzi online, si incheie diferiteacorduri de publicitate online cu cateva site-uri ale unor florarii online. Aceasta decizieconduce la o crestere constanta de 40% acifrei de afaceri pe un an a unui maga-zin(5.218 euro/luna).Un alt eveniment important ce afecteazadesfasurarea in bune conditii a activitatiicompaniei este deturnarea a doua din celedoisprezece avioane cu materie prime, maiexact cu cacao. Materia prima din acestedoua avioane este pierduta in urma inci-dentelor.Pe data de 03 aprilie este deturnat primulavion cu cacao. Pentru a acoperi necesitateade materie prima, cacao, directorul solicita

mutarea acestora din fabrica afectata de focdin Bucuresti in cealalta fabrica functionaladin acelasi oras, focul neajungand la mag-azia cu materii prime, si astfel acestea putandfi recuperate.Celalalt avion este deturmat pe data de 28septembrie. Deciziile luate de catre directorulgeneral pentru a limita efectele negativeasupra activitatii in acest caz sunt urma-toarele: mutarea materiilor prime din fabricadevastata din Arad(microbistii furiosi nu audistrus materiile prime) in fabrica function-ala din acest oras si mutarea proviziilor dinfabrica din Innsbruck al carei personal estein greva in fabrica din Ulm.Acestea sunt deciziile luate de catre directorulgeneral cu scopul de a contracara efectelenegative ale numeroaselor evenimenteneprevazute care afecteaza activitatea com-paniei in perioada 01 aprilie – 31 decem-brie.Evaluarea, din punct de vedere valoric, astrategiilor adoptateCifra de afaceri inregistrata anual in conditiinormale:7 fabrici * 2.000.000 euro =14.000.000.euro18 magazine * 150.000 euro = 2.700.000euro

TOTAL: 16.700.000 euroCifra de afaceri inregistrata in urma eveni-mentelor neprevazute fara luarea masurilor:7 fabrici – pierdere 1.483.000 euro – CA:12.517.000 euro18 magazine – pierdere 221.000 euro –CA: 2.479.000 euroCifra de afaceri inregistrata in urma eveni-mentelor neprevazute adoptand strategii:Fabrica 1-Bucuresti: 1.300.000 euroFabrica 2-Bucuresti: 2.973.912 euroFabrica 1-Arad: 1.702.394 euroFabrica 2-Arad: 2.556.521 euroFabrica Gyor: 2.104.348 euroFabrica Innsbruck: 1.686.957 euroFabrica Ulm: 2.069.565 euro

TOTAL: 14.393.697 EUROMagazin 1 – Bucuresti:136.957 euroMagazin 2 – Bucuresti:110.870Magazin 3 – Bucuresti:150.000 euroMagazin 4 – Bucuresti:150.000 euroMagazin Online: 36.520 euroMagazin Arad: 150.000 euroMagazin 1 – Viena: 150.000 euroMagazin 2 – Viena: 150.000 euroMagazin 3 – Viena: 136.957 euroMagazin 1 – Innsbruck: 150.000 euroMagazin 2 – Innsbruck: 150.000 euroMagazin 1 – Venetia: 150.000 euroMagazin 2 – Venetia : 150.000 euroMagazin Ulm: 150.000 euroMagazin 1 – Paris: 123.913 euroMagazin 2 – Paris: 123.913 euroMagazin 3 – Paris: 123.913 euroMagazin 4 – Paris: 123.913 euroMagazin online: 41.744 euroTOTAL: 2.458.700 euroTOTAL: 16.852.397 euro – Surplus 152.397euroMesajul Directorului GeneralÎn luna ianuarie a fiecarui an ne prezentăm

rezultatele financiare, le anunţăm la Bursadin Londra la prima oră a zilei apoi discutămcu jurnaliştii şi agenţiile de presă. Dupădiscuţiile publice au loc discuţiile cu investi-torii Trustului şi cu analiştii cei careîi sfătuiescpe investitori asupra situaţiei, rezultatelor fi-nanciare. Se face prezentarea obiectivelor,strategiilor pentru noul an.După se mai ţinîntălniri cu investitiorii pentru a analizaschimbărle legislativeşi al normelor de re-glementare şi impactul pe care acestea le voravea asupra afacerii noastre, persepectivelede dezvoltare pentru anul curent

Aşa cum v-am informat de-a lungulanului 2013 în activitatea Trustuluiau aparut

evenimente neaşteptate care puteau influienţaîn mod catastrofal activitatea fabricilor dar şiactivitaţii în ansamblu a Trustului. Cu ajutoruloamenilor şi specialiştilor Trustului s-au găsit soluţiioptime pentru depăşireamomentului critic, urmând ca în al IIlea trimestru al anului să înregistrămşi o dezvoltare a actovităţii prin creareade noi locuri de muncă. În ansamblusituaţia economoco-financiară aTrustului a iesit pozitivă, Trustul are învedere pentru noul an colaborarea cufirme de marketing pentru găsirea denoi sortimente de ciocolată, o diversi-ficare a producţiei şi atragerea de noisegmente de piaţă.Mesajul Preşedintelui Sindicatului

Deşi Trustul a trecut printr-operioadă dificilă în anul 2013 conduc-erea a fost interesata de bunastareaangajaţilor, a fost interesaţi săgăsească soluţii prin care să nu aibăloc disponibilizări,au fost întodeaunareceptivi la mesajele Sindicatului şiangajaţilor pentru a pastra o atmosferăcalmă de lucru, oamenii neavând mo-tive de îngrijorare, ba mai mult con-ducerea venind periodic cu informaţiiînatenţia angajaţilor, ceea ce denotă in-teresul pentu pastrarea transparenţei şirespectul conduceriipentru angajaţii săi.

De-a lungul timpului conducerea,pe parcursul evenimentelor a fostnevoită la începutul anului 2013 săreducă pe o perioada de 3 lunibonusurile pentu angajaţi, urmând ul-terior în urma discuţiilor cu Sindicatulşi relansării activităţii acestea sărevină la suma initiala,conducerea adiscutat măsurile luate cu Sindicatulşi au ţinut sedinţe cu angajaţii toc-mai pentru a detensiona atmosferaşi înlătura îngrijorarea.La finalulexerciţiului nu au existatdisponibilizări şi datorită măsurilorluate pe parcursul anului am înreg-istrat şi o creştere a numărului desalariaţi ceea ce denotă interesulconducerii pentru buna funcţionareîn ansamblu dar şi grija faţă deangajaţii săi.

Giorgiana Dumitrică, Aurelia NiculAe si Claudia ANcuțA,master AAMM anul II, Universitatea Bucuresti

Aplicație - Firme, turbulențe, efecte, soluții -

3VINERI 9 MAI 2014 DeZVoLtare

urmare din pagina 1Traficul aerian de pasageri a crescut lanivel mondial cu 5,2% în 2013, com-parativ cu anul precedent, ceea ce adeterminat un grad de ocupare de79,5%, potrivit Asociaţiei Internaţionalede Transport Aerian. Pe regiuni, com-paniile aeriene din Orientul Mijlociu auraportat cea mai mare creştere, de11,4%, în timp ce creşterea cea maimică s-a înregistrat în pieţele dinAmerica de Nord, cu 2,3% şi Europa,cu 3,8%.Aproximativ 827 de milioane de per-soane au călătorit pe calea aerului înUniunea Europeană în 2012, reprezen-tând o recuperare de 10% faţă de2009, când s-a atins punctul cel maiscăzut al crizei economice. Eurostat,

Oficiul de Statistică European, a prezen-tat raportul său anual cu privire latransportul aerian de pasagerii în UE-27, potrivit căruia 826.728.000 depasageri au călătorit din sau spre vreunaeroport european în cursul anului,cifră care reprezintă o uşoară creşterede 0,7% faţă de 2011. Cele mai maricreşteri, luând în considerare toată Co-munitatea Europeană, au fost înregis-trate de Lituania, cu 17,6% şi Estonia,cu 15,5%, în timp ce scăderile celemai mari le-au înregistrat Slovenia, cu-14,1% şi Slovacia, cu -13,5%.În 2013, traficul intern a crescut cu4,9%, cu o creştere a capacităţii de4,6% şi un factor de încărcare de79,9%. Toate pieţele au înregistratevoluţii pozitive, în special China, cu ocreştere a traficului de 11,7%, şi Rusia,cu o creştere de 9,6%. Piaţa internă aJaponiei s-a îmbunătăţit în mod sem-

nificativ în 2013, pentru că cerereaanuală a crescut cu 5,2% (comparativcu 3,6% în 2012), în timp ce în Indiatraficul a crescut cu 4%. La rândul lor,companiile aeriene braziliene au prezen-tat o creştere mai lentă (+0,8%), caurmare a impactului limitat a politicilorguvernamentale de stimulare aeconomiei.Cinci ţări ies în evidenţă cu diferenţesemnificative pentru traficul lor aerian în2012 şi împreună, concentrează95,86% din totalul pasagerilor cudestinaţia sau originea în UniuneaEuropeană (Tabelul 1). Cel mai intenstrafic corespunde Marii Britanii cu 203milioane de pasageri, cu 0,8% maimulţi decât în 2011. Traficul aerian cese concentrează pe rutele cu origineasau destinaţia în aeroporturile dinmarea Britanie reprezintă aproape apatra parte din traficul aerian din Eu-ropa, cu 24,56% din totalul pasager-ilor. Pe locul al doilea se situeazăGermania, cu 179 de milioane depasageri, cu 1,9% mai mulţi decât în2011 şi 21,6% din totalul european. Spania ocupă locul al treilea în traficulaerian, cu 160 de milioane de pasageri,ceea ce reprezintă o scădere cu 3,3%față de 2011. Chiar și în acestecondiții, Spania concentrează 19,33%din totalul pasagerilor din UE. În clasament urmează Franţa, cu 135de milioane de pasageri, ceea ceînseamnă cu 2,7% mai mult decât în2011 şi 16,33% din totalul comunitar.

A cincea poziţie corespunde Italiei, cu116 milioane de pasageri, cu -0,1%mai puțin ca în 2011 şi cu 14% dintraficul total din UE27. Și în 2013, Londra-Heathrow rămâneprimul aeroport european. Purtătorii decuvânt ai Eurostat au clarificat cănumărul de pasageri ai transportuluiaerian a fost calculat excluzând dupli-carea datelor în transportul aeriannaţional şi intracomunitar care reiesedin metoda pe care aeroporturile outilizează pentru a contabiliza traficullor: înregistrează plecările şi sosirilepasagerilor, astfel că adună acelaşipasager atât în aeroportul de plecarecât şi în cel de sosire. De menționateste faptul că datele se referă la UE-27, pentru că deși Croaţia a aderat laComunitatea Europeană la 1iulie 2013,ţara a fost inclusă în clasamente. Maimult de două treimi din topul celor 30de aeroporturi europene cu cel maimare trafic aparţin acestor cinci ţări. Deşi Marea Britanie este prima ţară înfuncţie de numărul de pasageri, doarpatru aeroporturi britanice au intrat înclasament, ceea ce indică oconcentraţie mai mare şi aglomeraţieîn infrastructurile sale cele mai tranzi-tate: Londra-Heathrow pe primul locdin clasament, Londra-Gatwick pelocul 9, Manchester pe locul 16 şiLondra-Stansted pe poziția 21.Germania, a doua ţară cu cel maimare trafic aerian din UE, are şaseaeroporturi în topul 30: Frankfurt-Main

(locul 3), München (locul 6), Düssel-dorf (locul 14), Berlin-Tegel (locul 20),Hamburg (locul 24) şi Stuttgart (locul29).În ceea ce priveşte Spania, a treia ţarădin UE pentru trafic aerian, cele cinciaeroporturi spaniole care apar în clasa-ment sunt: Madrid-Barajas, pe locul 5in clasament, Barcelona-El Prat, pepoziția 8, Palma de Mallorca pe locul12, Malaga-Costa del Sol, pe 26 şiGran Canaria încheie clasamentul,situându-se pe locul 30.Trei aeroporturi din Franţa, a patra ţarădin UE ca trafic de pasageri, intră înTopul 30 din Europa: Paris-Charles deGaulle situat pe locul 2, Paris-Orly pelocul 10 şi Nice-Côte d’Azur, pe locul27. În ceea ce priveşte Italia, a cinceaca trafic aerian din UE, doar două dininfrastructurile sale apar în clasament:Roma-Fiumicino, pe locul 7, şi Milano-Malpensa, pe locul al 19-lea.Zece ţări și anume: Austria, Belgia,

Danemerca, Irlanda, Finlanda, Grecia,Olanda, Portugalia, Suedia şi RepublicaCehă, au reuşit ca cel puţin principalullor aeroport să intre în clasament(Tabelul 2).Pe de altă parte, există 13 ţări ale căroraeroporturi nu au intrat în primele 30de locuri (vezi Tabelul 2 partea a 2-a),printre care şi România, aeroportulBucurești-Henri Coandă situându-se pelocul 46 în clasament cu 7,089 mil-ioane de pasageri.

continuare în ziarul următor

Transportul aerian mondial nu este afectat deturbulențele crizei mondiale

Virgil NiculA, ULBS

c my b

c my b

Lumea De ieri, De astăZi, De mâine VINERI 9 MAI 20144

urmare din pagina 1Desigur, nu toate războaiele,confruntările au fost la fel, nu toateobiectivele urmărite au fost la fel.Gama respectivă a fost și estevariată: de la cuceriri, la apărare, dela împilări, la eliberare, de lasupunere la libertate, etc. Pierderile,însă, au fost și sunt, mai mereu,cumplite. Se va termina oare șirulunor astfel de conflicte? Logic ar

trebui, ar trebui aflate modalitățipașnice. Dar este greu de pre-vizionat dacă ne gândim la ceea ces-a întâmplat și se întâmplă înUcraina și la ceea ce s-ar putea pre-figura în consecință. Dacă negândim la istoria lumii și la per-spectivele ei. Și mai sunt multe al-tele...

Poate dar fi definit războiul ca„timpul normal dintre două stări depace”, stări „anormale” tocmai pen-tru că sunt de pace? Argumente„pro” și „contra” vor putea fi de-cantate dacă luăm în calcul pe cineși ce a avut și are de câștigat ca ur-mare a războaielor sau, desigur, pecine și ce a avut și are de pierdut.Dacă luăm în calcul pe cine și ce aavut și are de câștigat de pe urmapăcii, pe cine și ce a avut și are depierdut astfel. Marile consorțiiproducătoare de armament, stateleproteguitoare, confruntările pentruresurse, pentru sfere de influență,se află în ecuație? Sigur că se află,determinând, în bună parte, evoluțiaeconomiilor lumii, viața și libertățilepopulației. Posibil să greșesc, darcred că, finalmente,talerul păciiatârnă mai greu în balanță. Dacă i-am putea întreba pe toți cei care aumurit în lupte sau prin efectele lor,pe toți cei care au avut de suferitastfel, între 1914 – 2014, considercă argumentele mele sunt și maiconsistente. „Partizanii păcii”? De-sigur. Dacă sunt promotoriirăzboaielor – și sunt –, de ce nu arfi și „partizanii păcii”?

De aceea, apreciez că acei ce sepronunță pentru pace, urmărind săprevină stări conflictuale, nu trebuieridiculizați, cum o fac patriotarzii de

mucava. Am rămas realmentemirat când un ziar din Franța, careface parte din portofoliul sacrosanctal culturii franceze, al Rezistenței, alluptelor sociale, era denigrat de uncomentator român care credea căare umor, de la unul din posturilenoastre de televiziune. Personajul,prin graseieri și accente foneticeîngroșate, care nu-i stăteau în fire lanivelul la care poseda limba luiVoltaire, dar care pentru vorbitorii

buni de franceză sunt elemente ba-nale, ținea să suplinească astfelideile limitate, ignorante, cultura luiredusă sau chiar lipsa de cultură.Nu mă voi referi la „LʹHumanité”,despre acest ziar este vorba, un ziarcare, „prea” consecvent culorii salepolitice, a făcut și erori – dar suntoare publicații care nu au comisgreșeli? Mă voi referi însă la celcare l-a întemeiat și a devenit primulsău director, în 1904, la cel cu carepublicația amintită s-a confundattimp de un deceniu, până lamoartea sa, Jean Jaurès. PacifistulJean Jaurès.

Dar cine a fost acest om, so-cialist, asasinat la tribuna sa de or-ator de un fanatic, în 31 iulie 1914,cu puțin timp înainte de debutul„marelui război”? Cine a fost acestom pe care fostul președinte francezFrançois Mitterand îl definește în ti-tlul uneia din cărțile sale drept înte-meietorul doctrinei „Le socialismedu possible” (Socialismul posibilu-lui)? Cine a fost acest om care, prinprodusul muncii sale, era luat înderâdere de un neofit, dar desprecare un mare personaj al culturiifranceze, Maurice Barrès, politiciande dreapta și adversar, spunea lacăpătâiul său mortuar: „Întotdeaunaam suferit că am fost separat deel”. Și despre care, tot Maurice Bar-rès scria în celebrele sale caiete: „Cesolitudine împrejurul celui desprecare eu știu că a fost, întrucât de-fectele nu împiedică cu nimic, unom nobil, pe cinstea mea, un mareom: adio Jaurès, aș fi dorit să tepot iubi liber (de constrângeri,n.n.)”. Cine a fost acest om alecărui convingeri fostul președintefrancez Nicolas Sarkozy și le-a

însușit în campania sa electorală?Cine a fost acest om stimat, admi-rat, cu afecțiuni din partea chiar șia celor ce îi contestau convingerile?

Moartea lui Jaurès, urmată lapuțin timp de declanșarea „MareluiRăzboi”, și personajul în sine, doc-trina sa, au fost mai puțin exami-nate în perioada imediat următoare.Se purtau lupte, curgea mult sânge.Altele erau preocupările și comen-tariile. Era firesc. De multe ori, însă,perioada interbelică i-a dat drep-tate... Vremea a trecut, a decantatlucrurile și încet-încet aprecierile –nu doar franceze, ci universale –pentru Jean Jaurès, „Apostolulpăcii”, „Socialistul posibilului” s-auînmulțit consistent. Jean Jaurès,spunea Mitterand a fost „un social-ist cu rădăcini în credințarepublicană și în fidelitatea față dedrepturile omului”. Sunt ținte gen-erale. Nimic de obiectat. Iar opublicație istorică prestigioasă, re-vista „L'Histoire”, care îl omagia re-cent ca om, ca umanist, capolitician deschis spre dialog și ne-gociere, calm, echilibrat, preventiv șiprospectiv, opusul perpetuu al „Nu”-ului, actualizează remarca fostuluipreședinte al Franței și biograf al luiJean Jaurès: „din rădăcinile sale încredința republicană și din fidelitateasa față de drepturile omului decurgeforța și actualitatea lui Jean Jaurès”.

Așadar, Jean Jaurès. Forța și ac-tualitatea lui. Jaurès se naște laCastres, în 3 septembrie 1859,dintr-o familie burgheză ce a făcutceva avere din comerț, dar maimult a avut o reușită socialăremarcabilă. Părinții săi, în pofidanumelui pe care-l purtau, nu eraubogați. Tatăl era un mic fermier cemuncea din răsputeri să poată trăicopiii și soția, iar aceasta din urmăasigura familiei un cămin cald, des-tins, îngrijit, cultivat. Erau Jaurès-ii o„burghezie muncitoare” – categorieutilizată în timp –, onestă și patriotă,cum erau multe, multe cămine înFranța acelor vremi. Stima aici eragenerată mai mult de reușite civicedecât de reușite financiare. Tatălsău, dealtfel, are doi veri, Charles șiBenjamin Jaurès, ultimul deveninddeputat și senator inamovibil în1876. Are numeroase neamuri înarmată, față de care copilul, tânărulși maturul Jean Jaurès va aveamereu o deosebită stimă. Frateletatălui, Charles va ajunge vice-ami-ral. Un altul, Henri, saint-cyr-ien șicăpitan, va muri de holeră la Sev-astopol puțin după mijlocul secolu-lui XIX. Propriu frate al lui Jean,Louis, va urma școala navală, dez-voltând o strălucită carieră de ofițerde marină, ajungând și el amiral, altreilea într-un astfel de post înalt dinfamilie. Din familia mamei lui Jeanse reliefa Louis Barbaza, saint-cyr-ien și el, mutilat în Crimeea... DarJean Jaurès, deși îi admira pe ai săiși pe alții, nu va alege carieraarmelor, ci pe cea a vieții civile șipolitice. Nu oricum, ci acompaniatăde studii serioase, de reflecții pro-funde, remarcabile. Iată, ce afirmaîn 1890 Jean Jaurès despre mân-dria familială: „Sunt numeroșiprintre ai mei și asta de o jumătatede secol încoace, cei care au purtat

sau poartă crucea de onoare(legiunea de onoare, n.n.) pentru a-și fi vărsat sângele pe câmpurile debătaie sau și-au expus viața departe,în mări și oceane”. Jean, însă, aveachemare spre altceva, la fel însă deeroic și, iată, de periculos. „Nor-malien” și agregat, mai întâi profe-sor la liceul din Albi, pentru JeanJaurès se profila o splendidă carierăuniversitară dacă nu ar fi fost atrasde politică, de o politică umană șiumanistă, considerabil pe potrivagândului, inimii, sufletului său.

Profesorul Vincent Duclert scriaîn revista amintită că, de peste 100de ani, Jean Jaurès – marele Jau-rès cum îl menționa Max Gallo dela Academia Franceză – a fost șieste privit ca un mit. Mitul lupteidusă de el împotriva unui război in-eluctabil. Mitul socialismului umanîntr-un secol al rapacității și tiranieiideologiilor. Mitul „marelui dispărut”fără de care stânga franceză arămas și va rămâne orfană. Dupăcum știu, l-au apreciat pe Jean Jau-rès nume dintre cele mai mari aleepocii sale: de la Jules Ferry șiClemenceau, la Briand, Zola, Drey-fus. A inspirat, cunosc și aceasta,mari oameni politici diverși, de laTrotski și Leon Blum, la MandèsFrance, de Gaulle și Mitterand. A in-spirat, deasemenea, mari scriitori,iar artiști de talia „radicalului”Jacques Brel l-au cântat („Les bour-geois sont comme des cochons”,etc). Or, asemenea elemente, „forțamitului fac dificilă scrierea unei is-torii non hagiografice”. Analizele tre-buie, deci, desfășurate dintr-operspectivă mai amplă. Desigur,

Jean Jaurès, în tot ceea ce a scris,a susținut, a fost, este considerat,pe bună dreptate, un om de stânga.Foarte sensibil la problemele sociale,a militat astfel cu rețete potrivite.Dar nu violență, nu atâtnaționalizări, nu excomunicări, cidiscuții, respect, democrație, re-forme. Deopotrivă, a militat ferventpentru unitatea dintre socialismulfrancez și cel internațional.

Dar Jaurès nu este doar unmodel de om de stânga. El esteunul dintre fondatorii politicii mod-erne, acea politică ce decurge dinconcubinarea evidentă a logicii put-erii cu cea a democrației, apărândpentru toți suveranitatea ideilor, cu-rajul de a le susține, de a desfășura„luptele” necesare astfel. Aceastaeste mai larg, mai respirativ decâtceea ce înseamnă pur și simplu unom de stânga. Cu atât mai mult cucât un anumit nivel de existențăpentru cei săraci, cei defavorizați,cei decalați, sunt obligați decircumstanțe să-l susțină și cei dedreapta, părăsind pistele „liberalis-mului sălbatic”. Ale acelui liberalismunde celor puțini ce reușesc, chiarprin mijloace neortodoxe, nu le pasăde ceea ce se întâmplă cu ceilalți.Mai mult, scria fostul prim ministrufrancez Pierre Mendès France: „laJean Jaurès socialismul era cusiguranță justiția”. O justiție socialăîn sine care nu mai este, însă,astăzi, chiar în sensul ultimelorconsiderații relevate, exclusivsocialistă. Se apropie astfel dreaptade stânga? Dintr-o astfel deperspectivă, cu siguranță. Dar sărevenim.

Personalități ale gândirii economice universaleMedalion Jean Jaurès, partizanul păcii

Rosu

Galb

en

Alb

astr

uN

egru

Jean Jaurès

continuare in pg urmatoare

Dan POPeScu, ULBS

c my b

c my b

VINERI 9 MAI 2014 5istorie şi actuaLitate economică

urmare din pagina 4

A fost atras Jean Jaurès de „bulan-jisme”. Acest curent original – de-spre care am vorbit recent laAcademia Română – s-a născut înFranța în deceniile din a douajumătate a secolului XIX, încondițiile întâlnirii dintre o serie delargi nemulțumiri generate deregimul parlamentar și declarațiileunui general ambițios și viteaz –George Boulanger – devenit astfel,în câteva luni, un „om providențial”al situației. Ajuns ministru de război,Boulanger, în fervoarea unui patri-otism popular, a inițiat măsuri pen-tru ameliorarea condițiilor de viațăale soldaților, trezind simpatiastângii republicane. De pe o aseme-nea poziție translatează însă în sferapropagandei antiparlamentare, ceeace l-a așezat pe general în mecan-ismele susținute de monarhiști. Jau-rès, dar, scrie Vincent Duclert, seîntoarce repede împotriva bulanjis-mului, pentru deschiderea șiantrenarea în politică a tuturor și nudoar a unei elite. Va menționa deci,Jaurès: „Noi trebuie nu să ștergem,

ci dimpotrivă să consolidăm, sădezvoltăm cât mai sus principiilenoastre democratice. Libertatea estea tuturor, Justiția este pentru toți”.Și va mai spune, apoi, în 1889:„Numai guvernările de libertatepolitică pot finaliza în Justițiesocială”. Pierzând alegeri, va trimiteo scrisoare de mulțumirealegătorilor prin care anunța re-tragerea sa temporară din viațapublică, fără descurajare șiamărăciune, asigurându-i pe aceștiacă va continua să servească cumare fidelitate Republica, „acum,însă, în viața privată, prin gândurilesale, prin munca și onoarea sa”. Vareveni, însă, repede în viața politică,câștigând alegerile la Toulouse. Aici,profesor la universitate, desfășura oremarcabilă activitate publicistică, lacotidianul regional „La Dépêche”unde, până la moartea sa violentădin 31 iulie 1914 (în 2 augustFranța va mobiliza), îi vor fi publi-cate peste 1000 de articole. Se vaîndrepta hotărât spre calea socialistăpe care, însă, cum am mai arătat,o vedea viabilă doar în cadrul Re-publicii, al democrației ca atare.

„Socialiștii cei mai deciși lucreazăîmpotriva lor înșiși atunci când ofac izolându-se de marele partid (însensul de opinie) republican”. Nicivorbă de vreo dictatură, fie ea aproletariatului, clamată cu circa 5decenii înainte de Marx și ligile salecomuniste.

Încă un aspect. De fapt, o pre-cizare. Jean Jaurès nu a fost con-tra războiului angajând țintenaționale, patriotice, de apărare alețării sale, ci a fost contra războiuluica un conflict ce poate fi totuși an-ulat prin tratative și negocieri, prinsolidaritate. El a avut, ulterior dece-sului său prin atentat, pe fiul săumort pe câmpul de luptă, pe câm-pul de onoare, vărsându-și sângelepentru Franța. Louis Jaurès va muriîn vremea ofensivei lui Ludendorff,în iunie 1918. În împrejurăriasemănătoare, la noi, în România,în Primul Război Mondial, un mareom politic conservator de talia luiP.P.Carp, germanofil convins și cumare influență – avea și argumentece meritau analizate –, a avut băiețiisăi morți pe câmpul de luptă îm-potriva nemților cotropitori. Deci,

angajamentul politic într-o anumeetapă era, este una, iar fidelitateafață de țară era, este alta. La,Doamne ferește, un conflict violentcare ar izbucni acum și România arfi amplu angajată militar, câți oaredintre fiii sau fiicele multor politi-cieni – tot timpul funcționari la statdar cu averi imense „greu explica-bile” –, câți oare dintre fiii sau fi-icele unor oameni de afaceri cuaveri construite din furt din bogățianațională, ar merge pe front sălupte cu inamicul la îndemnulpărinților, din propria lor convingere(sau la ordin)? Probabil că foarte,foarte puțini, ca excepții. S-ar găsimotivații multiple. Acești tineri dinlumea „mondenă”, din atât de peni-bilul „jet-set” românesc, cu mașinide sute de mii de euro, cu vile înțară și străinătate, cu amante maimult sau mai puțin deocheate,demi-mondene, etc., acești tinerifără preocupări profesionale se-rioase, bazate pe studii și realizări,acești tineri de multe ori ignoranți,inculți, până la a fi practicanalfabeți, ar continua să sprijine șipe mai departe scaunele sau pereții

cluburilor, ar continua, după caz, săfie „europalamentari” semidocți,politicieni penibili, oameni din lumeafilmului, produsul pilelor părinților,ar continua să fie „oameni de lume”– departe de prozaicul război –, șinu să-și riște viața pentru țară. Eiurmând, de fapt, modelul propriu-zis, de jecmănire a țării, al părințilorlor... De altfel, ar fi interesant deștiut și câți oare din aceștia facparte din armata noastrăprofesionistă, luptând pe fronturi înAfganistan, Irak sau mai demult, dinfosta Jugoslavie? Nu am auzit saunu am citi în presă de vreunul. Înce privește eroii noștri morți, ei auprovenit exclusiv din tineri foartesăraci – sau sărăciți în bunămăsură de cei care ne-au sărăcitțara. Să ne gândim și la ce ar fiînsemnat, pentru România, PrimulRăzboi Mondial, fără promisiunea șiînfăptuirea Reformei agrare. De cesă fi luptat țăranii? Dar acum? Senaște astfel o mare nebuloasă, cuurmări dure, dintre o anumeperspectivă existențială a României.Dar să revin. (va urma)

Rosu

Galb

en

Alb

astr

uN

egru

Personalități ale gândirii economice universaleMedalion Jean Jaurès, partizanul păcii

urmare din numarul trecut

Ginerele lui Nicolae Malaxa, marele industriașinterbelic, anume George Emil Palade, a fostlaureat al Premiului Nobel. Acum,menținândobiceiurile de “beizadele” încă din vremeacomunismului, rude și încrengături derude,sub protecția “marilor părinți”, multeinfatuate, semidocte, ocupă funcții înalte,snopesc bani publici ca lăcustele, călcând înpicioare orice “minima moralia”. Prin toateacestea șansele de redresare se întrezăresccu greu.

....Nu sistemul este rău în sine, nicivorbă, ci pecinginea corupției instituționalizate,acumulată de peste două decenii, și maibine, îl face să funcționeze astfel. De celemai multe ori, fără "motoare pozitive". Avem,și nu doar în mediul privat, întreprinzătorideosebiți, de mare talent și anvergură. Avemprofesori, medici, intelectuali, nu puțini tehni-cieni. Avem, prin toți aceștia, “bugetari”re-marcabili, dar cu salariul de 7-10 ori mai micdecât în Vest. Avem tineri plini de calități.Însă sistemul amintit nu are cum să-i punăîn valoare. Nici măcar în promoțiauniversitară, „cenzurată” financiar și de relațiiclientelare, de rudenie. Adevăratele valori demulte ori nu sunt băgate în seamă. Se pe-trece o adevărată bejenie, valorile pleacă afară,promovarea se face cel mai adesea, “deregulă” chiar, funcție de criterii clientelare.Mediul de afaceri nu este stimulat îndeajuns.Se destramă familii, populația țării scade înritmuri abrubte. Dezorganizare instituțională,puțini bogați, potentați, privilegiați și restul, ceimulți, mizeri. "Sus", opulență, lux inimagin-abil, ”desfătări” de tot felul … "Jos", mizerie,boli grave, anxietăți sociale, chiar foamete.Este o stare, este o stuctură economico-socială aproape de cea a republicilor ba-naniere. Desigur, vorbe există. Promisiunile

abundă. Cu tragerea la răspundere în justițiea marilor vinovați și returnarea banilor îneconomie este, însă, "mai greu". De multeori, soluțiile, atunci când sunt, se vădescdoar paleative. Altele nici nu au fost, iarfaptele se prescriu. Cu faptele și realitățile,deci, este problema. Va cădea ”Roma” ? Vacădea. Iată sechele nocive, și nu sunt toate,pe radiografia societății românești actuale...Săsperăm totuși. Economia nu funcționează?Funcționează, dar rău, anevoie, cu o eficiențăredusă, nemulțumind și salariații și, în mareparte, personalul, nemulțumind aproape toțicetățenii. Vestea bună ar fi că informatizarea,biologia, ecologia, politologia, transdiscipli-

naritatea, digitalizarea, etc.-așezate pe primulplan şi bine gestionate- ar putea genera înlume alți “treizeci de ani glorioși.”

5. O criză de valori şi absenţa unormodele de referinţă însoţesc „impecabil”asemenea procese, generând confuzii deamploare în rândul populaţiei. Iată, aşadar,premise politice, economice, social-moraleîntrunite precum cele cu contribuţii esenţialela prăbuşirea Romei. Oricum, referindu-ne lariscul civilizaţiei noastre, europene, euroat-lantice, timpurile s-au schimbat. Dar faptulrămâne fapt. Şi la noi există un declin de-mografic în condiţiile în care alte populaţiimai slab dezvoltate se înmulţesc uluitor. În

plus, este şi ceea ce „ne sapă” pe dinăuntru.Ce va fi? Vom vedea... Mulţi cercetătoriapreciază deznodământul unei asemeneasituaţii fie într-o prăbuşire – de tipul celei aRomei – a actualei civilizaţii, fie în realizareaunor mutaţii de tipul celor din EuropaRenaşterii, al Iluminismului, al lui „Liberté,egalité, fraternité”, şi mai apoi al Revoluţiilorindustriale. În speţă, atunci, transformări spri-jinte pe forţe dinamice, pe o ţărănime liberăşi o muncitorime în formare, cu aspiraţii, peartizani şi negustori pricepuţi, pe o nouă lib-ertate de gândire. Transformări finalizate îneducaţie, în cercetări şi în întreprinderi ino-vante, în ce priveşte atragerea şi integrarea

atunci a unor energii considerate ale viitoru-lui, ş.a. Desigur că, în prezent, pentru a aveaa doua variantă, cea a progresului şi nu aprăbuşirii, cea a unor societăţi care au toatede câştigat şi nu doar foarte puţine decâştigat, iar multe, multe altele de pierdut –înfundătură aproape fără ieşire –, cea a unorevoluţii mai line şi nu caracterizate de amplecutremure sociale, mult sângeroase, avemnevoie de conştiinţe. Avem nevoie deeducaţie, de învăţământ, de cultură, deîntreprinzători valoroşi şi oneşti. Avem nevoiede conştiinţe civice, de onestitate, de proiectepe măsură şi de voinţa publică – la nivelnaţional, comunitar, global –, de a le aplica.Altminteri lucrurile nu cred că se vădescdeloc în regulă...Bibliografie selectivă ( recentă)1. Bruno Dumezil, Les Barbares im-posent leur loi, în Historia, Le cré-puscule de Rome, nr. 802, octombrie20132. Philippe Richardot, L incivisme desRomains, Historia, ibidem3. Alexandre Grandazzi, La classepolitique refuse les changement, His-toria, ibidem 4. Thomas Chalumeau, Vertus et lim-ites de L`ordoliberalisme, Expansion,nr. 788, octobre 20135. Raphaël Didier, Et si Karl Marxrevenait ?, L`Expansion, nr. 788, oc-tobre 20136. Christine Kerdellant, La fin dumonde? De la mondialisation, plu-tot…, L`Expansion, ibidem7. Geraldine Meignan, Le grand salutdans l ”iconomie”, L`Expansion, nr.788, octombrie 20138. Dan Popescu, Criza indecentă, Ed-itura Continent, Sibiu – București,20129. Dan Popescu, Cataclismele eco-nomice care zguduie lumea, EdituraContinent, Sibiu-București, 2011

Căderea Romei şi decăderea actualei civilizaţii

Dan POPeScu, ULBS

istorie şi actuaLitate economică VINERI 9 MAI 20146

urmare din pagina 1

Principalii producători de uraniu peplan mondial în anul 2002, producțiiîn mii de tone (în paranteză), sunt:Canada (11.712), Niger (3.102), Rusia(2.450), Kazahstan (2.340) și Uzbek-istan (2.190).

Uraniul natural este un amestecformat din izotopi cu mase atomicediferite, uraniu-238 (cca. 99,3%) șiuraniu-235 (în procent de cca. 0,7%,un izotop fisionabil).

România a fost o ţară bogată înzăcăminte de uraniu. Primele cercetăride evidențiere a unor astfel dezăcăminte de uraniu au fost întreprinseîn nordul Carpaților Apuseni de cătregeologii germani, spre sfârșitul celuide al II-lea război mondial.

De fapt, germanii descoperiserăprimele zăcăminte de uraniu în Româ-nia mai înainte, respectiv prin 1939.

Geologic vorbind, uraniul nu esteun metal rar, fiind mai abundent decâtargintul, aurul sau wolframul, are însăneajunsul de a fi dispersat. Cea maiimportantă proprietate a sa este ra-dioactivitatea naturală, capacitatea de aemite radiații α, β și γ.

Cu toate că la sfârşitul celui de aldoilea război mondial România se aflaîn tabăra aliaţilor, a trebuit să plăteascăfostei Uniuni Sovietice maridespăgubiri de război, care ne-ausărăcit ţara. Uraniul a figurat pe listabunurilor luate din România de cătrefosta Uniune Sovietică, uraniu pe care-l foloseau în cadrul programelor nu-cleare sovietice militare şi civile.

Conducătorul delegației românecare a negociat plata reparațiilorpretinse de sovietici, de 300 mil. dedolari, în prețurile din 1938 a fostNicholas Georgescu-Roegen (N.G.R.).

Sovieticii au ţinut secretă ex-ploatarea zăcămintelor de uraniu dinRomânia, faţă de țări ca: S.U.A., An-glia, Franţa, Canada, etc.

Pentru a păstra acest secret, sovi-eticii au legendat acțiunea că „seextrăgea cuarţ”. Prof. Ioan Ursu, unfizician de la Universitatea din Cluj-Napoca, furniza informaţii din domeniuprof. Daicoviciu, rectorul aceleiașiuniversităţii, informații pe care acestale folosea politic.

Securitatea se lăuda că l-a protejatpe prof. Daicoviciu, deoarece altfel șiacesta ar fi ajuns la Sighet. Se afirma„ne iau şi uraniul (adică sovieticii) şimâine-poimâine, România va fi nevoităsă importe uraniu”. Aşa îl avertiza prof.Daicoviciu pe Maxim Bergheanu,primul secretar de Cluj al P.C.R.

Se pare că despre aceste lucrurifusese informat și Gheorghe Gheo-rghiu-Dej, secretarul general al P.C.R.Cu tot secretul draconic instituit, ser-viciile de spionaj străine au aflat căsovieticii ne exploatează intenszăcămintele de uraniu, pe care letransportau în fosta Uniune Sovietică,unde erau folosite mai ales în scopurimilitare.

Gen. de securitate Dumitraşcu,care activa la Oradea, îşi trimitearapoartele la Bucureşti lui Pantiuşa(Pintilie), care s-a dovedit până laurmă că era agent sovietic!

În perioada 1947-1950, au fost de-scoperite mai multe zăcăminte de ura-

niu, ca cel de la Băiţa-Bihor, unul din-tre cele mai bogate zăcăminte de ura-niu din lume la data respectivă. Pus înexploatare în anul 1952, zăcământulrespectiv a fost exploatat până laepuizare de către societatea sovieto-română SOVROM-CUARȚIT, societatecare a exploatat toate zăcămintele deuraniu identificate în România până înanul 1965, întreaga cantitate extrasăfiind expediată în fosta UniuneSovietică. După 1965, exploatareaminereului de uraniu a fost preluatăde Trustul de Metale Rare dinBucureşti, iar minereul uranifer extrasa fost stocat în halde depozit până înanul 1978, când s-a trecut la prelu-crarea lui hidrometalurgică în vedereaobținerii concentratului de uraniu.

Adevărata vocație a uraniului a fostdescoperită în 1938, când savantulgerman Otto Hahn a pus în evidențăscindarea nucleelor acestui metal șieliberarea unei uriașe cantități de en-ergie, fenomen cunoscut sub numelede reacție de dezintegrare nucleară

Izotopii radioactivi uraniu-235 șiplutoniu-239 au fost utilizați la fabri-carea bombei atomice înainte de a de-veni importanți pentru producerea deenergie electrică. Dar izotopii radioac-tivi de uraniu și plutoniu folosiți labombele atomice sunt foarte diferiți decei folosiți la centralele nuclearo-elec-trice (CNE). Astfel, uraniul pentrubomba atomică este puternicîmbogățit (>90% U-235, față de cca.0,7-3,5% la centrala nuclear-electrică),plutoniul pentru bombe este deasemenea de puritate înaltă (>90%Pu-239), izotop care se produce în re-actoare speciale.

Datorită dezarmării nucleare în zilelenoastre, cantități importante de uraniude proveniență militară devin disponi-bile pentru producerea de energieelectrică.

România a adoptat pentru cen-tralele sale nuclearo-electrice (CNE) fil-iera de reactori nucleari PHWR(Pressurized Heavy Water Reactor),

care folosește drept combustibil uraniunatural, iar ca moderator și agent derăcire apa grea sub presiune, în vari-anta canadiană (CANDU).

Prospecțiuni de uraniu în Româniaau debutat prin anii `50, când s-aîncheiat un acord bilateral între guver-nul României și al Uniunii Sovietice,înființându-se co-antrepriza sovieto-română SOVROM-CUARTIT.

Numeroşi indici de uraniu au fostdescoperiţi în 1952, astfel zăcământuldin Bihor şi zăcământul Avram Iancuîn Munții Apuseni. În munţii Banatului

a fost localizat de asemeneazăcământul de la Ciudanoviţa, apoi celede la Dobrei şi Natra.

Între anii 1951 și 1957 s-au utilizatdiferite metode de prospecțiune, prinridicări radiometrice aeropurtate și ter-estre, ca și măsurări emanometrice deradon (Ra).

Producția minieră a debutat în1952, în Bihor și Ciudanovița, în 1962la Avram Iancu și în 1983 la Cruceași Botușana. Alte zăcăminte, ca celede la Tulgheş, Padiș, Ranusa, Arieşeniși Milova, au făcut obiectul unei

explorări detaliate în vedereadeterminării potențialului complet.

Cu excepția zăcămintelor dinmunții Banatului, pentru care s-a uti-lizat exploatarea la cer descoperit, s-arevenit la tehnicile de extracție în sub-teran. Din 1978, minereurile extrase aufost în totalitatea lor tratate la uzina dela Feldioara.

S-a evaluat în România cantitateade 18.000 t de U, cu un conţinutmediu de 0,11% U. Această cifră eraconstituită din 6900 t de U din cate-goria RRA recuperabile la un cost in-ferior sau egal cu 130$/kg U. RSE-1reprezintă 8950 t U recuperabil la uncost inferior sau egal cu 130$/kg U.Per total, RRA și RSE-I recuperabile laun cost inferior sau egal cu 130$/kgU se ridică la 15850 t U.

Zăcămintele şi indicii de uraniuevaluaţi în România rezultă din primultabel. Între anii 1952 și 1961, toatăproducţia de uraniu a României erafăcută în contul Uniunii Sovietice. Cumnu existau uzine pentru tratamentulminereului în România, acesta era ex-pediat în străinătate pentru tratare.Concentratul de uraniu lua astfel dru-mul fostei Uniuni Sovietice.

Zăcământul de la Băiţa-Bihor, careîngloba un minereu cu un înaltconţinut (1,13 la 2,26% U în medie),a fost primul pus în exploatare în anul1952. Exploatarea acestui minereu aînceput înainte ca zăcământul să fi fostcomplet evaluat. Minereul era triat șiexpediat apoi la uzina de tratament deminereu de la Sillimäe, din Estonia,zăcământ care în prezent este epuizat.

În 1961, co-antrepriza sovieto-română arătată, a fost desfiinţată șiproducția de uraniu oprită. Între 1956și 1977, minereul de uraniu extras afost în totalitatea lui stocat la guraminei. Producţia de concentrate deuraniu a reînceput în anul 1978, lauzina hidro-metalurgică de la Feldioara,care a devenit atunci operaţională, uzinăsituată la 21 km N de Braşov.

O MARE PAGUBĂ DE RECUPERAT DE ROMÂNIA DE LA FOSTAUNIUNE SOVIETICĂ

prof. univ. dr. GheorghePreDA,

continuare in pg urmatoare

istorie şi actuaLitate economicăVINERI 9 MAI 2014 7

urmare din pagina 6

O parte a producţiei obținuteera expediată, sub formă de diu-ranat de uraniu şi de sodiu, lauzina de fabricare a combustibilu-lui nuclear de la FCN Piteşti.

Zăcământul de la Ciudanoviţaa fost exploatat prin metode deextracție subterană din 1965 pânăla epuizare în ianuarie 1993.Zăcămintele de la Dobrei Nord şide la Natra, situate în acelaşi dis-trict, au fost de asemenea ex-ploatate, în prezent fiindconsiderate epuizate. În 1980 ademarat exploatarea unuizăcământ care se găsea în dis-trictul din Carpaţii orientali.

În 1985, linia de producţie a uzineiFeldioara a fost mărită incluzând osecţiune de rafinaj capabilă să producădioxid de uraniu, care servea la fabri-carea combustibilului destinat reac-toarelor de tip CANDU de laCernavodă. Necesarul anual de uraniupentru centralele nuclearo-electrice(CNE) din România din 1996 până înanul 2015 rezultă din al doilea tabel..

Recuperarea pagubei privindzăcămintele de uraniu aleRomâniei, exploatate ilegal defosta Uniune Sovietică, se impuneși este posibilă, pe mai multe căi,astfel:• furnizarea de uraniu României,din producţia curentă a fostei Uni-uni Sovietice.• furnizarea de uraniu de cătrefosta Uniune Sovietică, uraniurezultat din programul dedezarmare nucleară, coordonat deAgenţia Internaţională pentru En-ergia Atomică de la Viena (IEAE);• recuperarea pagubei prin platacontravalorii uraniului datoratRomâniei;• furnizarea de resurse naturaleenergetice – gaze naturale, petrol,etc. în contul datoriei.

Recuperarea pagubei arătate cusiguranţă va reprezenta un demersdiplomatic dificil şi de lungădurată, care merită însă să fie în-treprins.

Regimul comunist din Româ-nia a avut o influență preponder-ent negativă asupra evoluțieiprogramului energetic nuclear alRomâniei, aceasta dacă avem învedere dimensionarea acestuia șia modului de transpunere înpractică.

Pentru următorii 30-50 de ani,siguranța în aprovizionarea curesurse naturale energetice înmulte regiuni ale globului, inclusivUniunea Europeană și România,nu va fi posibilă fără aportul en-ergiei nucleare.

Autorul acestui articol, lucrândo perioadă de timp la Institutul deFizică Atomică al AcademieiRomâne de la București-Măgurele,a avut posibilitatea să-i cunoascăpe unii dintre cei mai reprezenta-tivi specialiști români din dome-niu, ne referim astfel la: H.Hulubei, F. Ciorăscu, S. Țițeica, E.Ivanov, M. Ivașcu, O. Gherman,A. Sanielevici, Ion Agârbiceanu, C.Wlezek, C. Beșliu, M. Petrașcu, N.

Vasilescu, I. Auslender, V. Mer-cea, V. Novacu, A. Corciovei, I.Ursu, I. Purica, M. Peculea, T.Gheorghiu, N. Andreescu, S. N.Râpeanu, M. Oncescu, C. Mihule-cea, C. Mingiuc, I. Stoian ș.a.

Autorul acestui articol, cuocazia celei de a patra conferințeinternaționale ONU, privindaplicațiile pașnice ale energieiatomice, din 1971, la care a par-ticipat, a cunoscut și alți marispecialiști străini din domeniul nu-clear. Între aceștia, pe Alvin M.Weinberg, pe care l-a reîntâlnit înanul 1979 în Statele Unite, la TheInstitute of Energy Analisis (I.E.A)Oak Ridge, Tennessee, unde

deținea funcția de director, insti-tut care era situat în apropiere deOak Ridge National Laboratory(ORNL). Am avut atunci posibili-tatea să iau cuvântul în fața mem-brilor Institutului referindu-mă laeficiența cogenerării nucleare,folosind exemplu cazul concretÅgesta, Stockholm, Suedia.

I. V. Stalin a fost reticent laînceput în a susţine cercetările îndomeniul fisiunii nucleare, aceastapână când spionajul i-a adusdovezi că țări ca Germania, MareaBritanie şi S.U.A., erau preocupatede construirea bombei atomice.

Academicienii Ioffe, Kapiţa,Hlopin şi Vernadski l-au convins

apoi pe Stalin că bomba atomicăpoate fi construită relativ uşor.Igor Kurceator a fost numit astfelsă conducă institutul de cercetăriînfiinţat în anul 1943, de lângăMoscova.

Responsabilitatea pentru con-struirea bombei atomice i-arevenit lui Lavrenti Beria, şefulsecurităţii sovietice. Cercetările s-au orientat spre reacția de fisiuneîn lanț, îmbogățirea izotopică șiproiectul bombei.

După încheierea războiului înEuropa, în 1945, programul nu-clear sovietic a beneficiat şi desavanţii germani „recrutaţi” înacest scop, precum şi deresursele de uraniu din ţările ocu-pate, între care şi cele din Româ-nia.

În august 1949, la poligonulde testare din Semipalatinsk dinKazahstan, a fost detonată primabombă atomică sovietică.

În România se spunea că auexistat preocupări din partea luiN. Ceaușescu și respectiv a ar-matei române înainte de 1989,privind construirea bombei atom-ice. Acest fapt a fost recunoscutpublic de N. Ceaușescu, fapt carea speriat unele țări vecine, maiales Ungaria. Astfel de aspecte aufost confirmate și prin discuțiiledin cadrul lucrărilor manifestăriiștiințifice organizate de AgențiaNucleară din Aula Facultății deFizică, Platforma Măgurele, 23-25mai 2007, cu prilejul împlinirii a50 de ani de la înființarea în 1956a Institutului de Fizică Atomică(I.F.A.) de sub conducerea acad.H. Hulubei.

În 1989, în cadrul unei discuțiicu președintele Ungariei KarolyGrosz, N. Ceaușescu a declarat că

”România poate fabrica orice tipde armă”. Un an mai târziu, adicăîn 1989, Ceaușescu anunța laședința Consiliului FrontuluiDemocrației și Unității Socialistecă România este gata să producăarme nucleare. La rândul lui, în2004, generalul Victor AtanasieStănculescu, care avea în respon-sabilitate înzestrarea armatei, de-clara că au existat planuri pentrufabricarea armei nucleare. Prinaceste declarații, N. Ceaușescudorea să arate lumii că Româniaputea intra în clubul țărilor pos-esoare de arme nucleare.

Cu ocazia lucrărilor științificearătate, manifestare organizată deAgenția Nucleară la care m-amreferit mai sus, M. Bălănescu, fostinginer șef la I.F.A., confirmapreocupările lui N. Ceaușescuprivind construirea bombei atom-ice în România, afirmațiile lui M.Bălănescu fiind însă puternic con-testate de unii dintre participanți.

Bibliografie1. V. Andrei, I.C. Bilegan, F.Glodeanu, C. Racoveanu, De laatom la kW în România, Ed. Mod-elism, Bucureşti, 20072. Gh. Preda, M. Marinescu ş.a.,Tratat: Valorificarea resurselor nat-urale; Vol. I, Bazele resurselornaturale, Ed. International Univer-sity Press, Bucureşti, 20043. Gh. Preda, Şt. Răgălie, Econo-mia şi managementul resurselorenergetice, Ed. Expert, Bucureşti,20064. Gh. Preda, Efficient/optimalnon-disipative technology of natu-ral resources, valorization, Inter-national University Press, NewYork, Bucharest, Viena, 20065. xxx Livre rouge, 1993

O MARE PAGUBĂ DE RECUPERAT DE ROMÂNIA DE LA FOSTAUNIUNE SOVIETICĂ

prof. univ. dr. GheorghePreDA,

urmare din pagina 4

Cu numele iniţial, Anastasiu, Şagunas-a născut la 20 decembrie 1808, laMişcolţ, într-o familie de aromâniortodocşi. Şcoala primară şi gimnaziulle-a urmat în Mişcolţ şi în Pesta, studi-ile universitare de filosofie şi drept le-aurmat în Pesta. În perioada 1828-1845a fost cleric în Vârşeţ, novice laHopovo, unde s-a călugărit sub nu-mele de Andrei. A fost profesor laseminarele teologice din Carloviţ şi dinVârşeţ.

După trecerea în lumea veşnică aepiscopului Vasile Moga, arhimandritulAndrei Şaguna a fost numit, în 1846,vicar şi apoi episcop al eparhiei Sibiu.Aprobându-se, la Sibiu, reînfiinţareaMitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei cuacordul împăratului Francisc Iosif I, An-drei Şaguna a devenit arhiepiscop şimitropolit. Prin activitatea sa politică dinanul revoluţionar 1848 ca prezident alAdunării Naţionale de la Blaj şi camembru al Dietei Ungariei, a servit in-teresele românilor. Prestigiul său a fosttemeiul reuşitei ctitoriilor amintite. Deşiaromân, a avut intuiţia genială de a-şipropune să contribuie la construirea şiconştientizarea identităţii românilor prinlimbă, cultură şi credinţă, prinsusţinerea şi întărirea a trei instituţiifundamentale: Biserica, Şcoala şi Presa

Reînfiinţarea Mitropoliei (desfiinţatede autorităţile habsburgice în 1701), l-a impulsionat pe înaltul ierarh săînceapă reorganizarea ei pe baze ju-ridice moderne şi democratice, şi, în1868, a fost aprobat Statutul Organic.În acelaşi scop, al întăririi credinţeicreştin-ortodoxe a românilor şi atemeiului ei spiritual, cu sprijinul înaltu-lui ierarh, s-au construit noi biserici şis-au refăcut sute de lăcaşuri creştine.Era nevoie de preoţi, de clerici înadministraţie, de învăţători şi de profe-sori pentru şcolile confesionale popo-rale şi secundare româneşti. De aceeaatenţia Mitropolitului Andrei Şaguna s-a îndreptat prioritar spre reorganizareaŞcolii Teologice din Sibiu, ce funcţionaîncă din anul 1786, ridicând-o la niveluniversitar.

Deşi aromân ca origine, Diplo-matul Curţii de la Viena, Vicarul, Epis-copul şi apoi Mitropolitul AndreiSaguna a acţionat cu fermitate pentruprestigiul Bisericii Ortodoxe Române,pentru afirmarea identităţii românilorprin unitatea de limbă şi cultură, pen-tru emanciparea lor prin cultură, pen-tru atingerea unui nivel de prosperitateeconomică, având experienţa dramaticăa falimentului tatălui său.

Pentru asigurarea calităţiiînvăţământului teologic şi pedagogic,înaltul ierarh s-a îngrijit de promovareaîn funcţii didactice teologice şi laice aoamenilor de valoare, printre care: IoanHannia, Grigore Pantazi, Sava PopoviciBarcianu, Nicolae Popea, NicolaeCristea. Au fost aduşi să slujească cat-edra proprii bursieri: Ioan Popescu, Za-haria Boiu, Ilarion Puşcariu, DimitrieComşa, Daniil Popovici Barcianu. Şiastfel, prin străduinţa sa, învăţământulteologic-pedagogic din Sibiu s-a ridicatla înalte standarde organizatorice şipedagogice cu misiunea de a forma

preoţi şi învăţători români, modelatoride suflete şi de conştiinţe naţionale.

Experienţa anilor de profeso-rat la Vârşeţ şi la Carloviţ, intuiţia,inteligenţa socială, voinţa neclintită, cul-tura temeinică, talentul diplomatic şiconvingerea fermă că şcoala are un rolesenţial în construirea identităţiinaţionale prin limbă, cultură şi credinţă,l-au susţinut pe Mitropolitul AndreiŞaguna în temerara acţiune de refor-mare a învăţământului. A înţeles căşcoala este mediul propice salvării deignoranţă şi de sărăcie, mediul con-struirii identităţii naţionale prin limbă şicultură, mediul luptei împotrivadeznaţionalizării maghiare şi a vegheatsă întreţină spiritul românesc prin preoţişi învăţători formaţi în Institutul Teo-logic-Pedagogic, cu programe înnoite,cu manuale elaborate de autori cuprestanţă culturală, îndemnaţi sărăspundă acestei solicitări, publicate laTipografia şi Editura Arhidiecesane, cti-toriile sale. Vocaţia pedagogică l-acălăuzit pe înaltul ierarh Andrei Şagunasă acţioneze pentru întărireaînvăţământului confesional românescpoporal şi secundar, înfiinţând peste800 de şcoli şi susţinând întreţinereacelor existente. Tot în scopul întăririiînvăţământului românesc, în perioada1850-1872, în cancelaria Şaguna s-auemis circulare cu dispoziţii privind or-ganizarea şi funcţionarea şcolilor:„Instrucţiune pentru învăţători înşcoalele normale şi capitale”, 1862,republicată în 1869, „Instrucţiune pen-tru directorii şcoalelor poporale şi pen-tru directorii şi inspectorii şcoalelorcapitale, pentru inspectorii districtuali deşcoală din arhidiecesa greco-răsăriteanăîn Ardeal”, 1865. Acestea stabileaunorme precise de organizare, adminis-trare, de conduită a personalului di-dactic şi de conducere, responsabilităţilepreoţilor parohi ca directori, ale pro-topopilor ca inspectori, ale episcopuluica inspector suprem la care ajungeaurapoartele privind starea învăţământuluiromânesc. Pentru stimulareaperfecţionării învăţătorilor, MitropolitulAndrei Şaguna a propus şi a susţinutorganizarea consfătuirilor învăţătoreşti.Convingerea înaltului ierarh că ignoranţaeste o cauză a sărăciei s-a exprimatferm în solicitarea preoţilor şi a

învăţătorilor să alfabetizeze neştiutorii decarte, să determine părinţii să-şi deacopiii la şcoală, să-i trimită la meserii.În acest sens, a susţinut înfiinţareainstituţiilor de învăţământ secundar înlimba română: 6 gimnazii superioarecu 6 clase în: Sibiu, Deva, Cluj, Chioar,Cohalm, Braşov, 6 gimnazii inferioarecu 4 clase în: Făgăraş, Alba Iulia,Sighişoara, Brad, Breţcu, Abrud, 6şcoli reale, de meserii în: Hălmagiu,Oşorhei – Mureş, Haţeg, Baia de Arieş,Mijloceni, Şimleu. S-a implicat înînfiinţarea gimnaziului din Braşov, în1850, a celui din Brad, în 1869, a şcoliireale pe lângă gimnaziul din Braşov.

Înaltul ierarh a contribuit lacrearea unei elite intelectuale, susţinândbursierii Mitropoliei: Ioan Popescu, Za-haria Boiu, Ilarion Puşcariu, DimitrieComşa, Daniil Popovici Barcianu ş.a.Înscrisă în politica şcolară şaguniană afost şi crearea manualelor teologice şilaice în limba română. A dat exemplu,oferind manuale pentru învăţământulteologic: Elementele Dreptului canonic,1854, Teologia pastorală, 1857, IstoriaBisericii Ortodoxe Răsăritene, 1860,Compendiu de Drept canonic, 1868,Enchiridion sau carte manuală decanoane, 1971, Manual de studiu pas-toral, 1872 ş.a.

A antrenat clerici şi cărturarilaici pentru a crea manuale şi a înzes-tra şcolile româneşti cu aceste cărţifundamentale de învăţătură, multe din-tre ele fiind şi azi modele ale literaturiididactice. Amintim numele unorprestigioşi autori de manuale pentruşcolile poporale: Sava Popovici Bar-cianu, Visarion Roman, Zaharia Boiu,Daniil Popovici Barcianu, Ioan Crişan,Ilarie Puşcariu, Dimitrie Comşa. AndreiŞaguna a fost un model pentru con-temporani şi prin lucrările sale de dreptcanonic, de teologie pastorală şi de is-toria bisericii publicate, prin editareaBibliei, în 1858, prin înfiiţarea de fundaţiicaritabile. Dorinţa exprimării şi afirmăriiromânilor prin cultură animase multespirite elevate ale jumătăţii secolului alXIX-lea. Cu toate piedicile create, a fostînaintată o Petiţie semnată de 176 deintelectuali de vază: Andrei Şaguna,George Bariţiu, Ioan cavaler dePuşcariu, Timotei Cipariu, Ioan Raţiuş.a, pentru aprobarea unei adunări con-

sultative în vederea înfiinţării uneiasociaţii culturale menite să contribuiela „lăţirea culturii poporale cu puteriunite”. Datorită prestigiului său de înaltierarh al Bisericii Ortodoxe Române şia poziţiei oficiale din Senatul Imperialde la Viena, Andrei Şaguna a obţinutaprobarea organizării adunării consulta-tive, apoi a adunării constitutive, în 23-26 octombrie 1861, la Sibiu şi, astfel,s-a înfiinţat, Asociaţiunea Transilvanăpentru Literatura Română şi CulturaPoporului Român.

Într-o atmosferă entuziastă a fostales, democratic, Episcopul AndreiŞaguna, viitorul mitropolit, preşedinte(1861-1867). Din primul birou au făcutparte şi: Timotei Cipariu, vicepreşedinte,George Bariţiu, secretar I, AntoniuVeştemean, secretar II, AntoniuBechniţiu, controlor, Visarion Roman,arhivar şi bibliotecar. Primul preşedinteal Asociaţiunii şi-a exprimat, într-un dis-curs înflăcărat, încrederea că româniivor progresa economic şi cultural, con-siderând Asociaţiunea ca fiind „pre câtde nobilă şi frumoasă, şi unică în felulsău, pre atâta de serioasă şi grea, pen-tru că cere o perseverenţă de fier şi unsacrificiu din inimă”. FondatorulAsociaţiunii şi primul ei preşedinte aprezidat adunările generale de laBraşov, 1862, şi de la Alba Iulia, 1866.S-a respectat şi se respectă şi astăzicutuma ca adunările generale să seţină, prin rotaţie, în diferite localităţi,sedii ale despărţămintelor. Mitropolitul Andrei Şaguna a crezut cuconvingere în proiectele şi în pro-gramele Asociaţiunii de emanciparespirituală, culturală şi economică aromânilor, în găsirea soluţiilor de atin-gere a prosperităţii românilor. A încu-rajat, prin propaganda făcută depublicaţiile sale, parcurgerea etapelorşcolare de către români, învăţareameseriilor (l-a încurajat pe NicolaeCristea să înfiinţeze Reuniunea So-dalilor, al cărei preşedinte de onoare afost), organizarea gospodăriilor, accesulla bănci poporale. Primul preşedinte al Asociaţiunii s-a re-marcat şi printr-o gândire economicăeficientă, dovadă că a impus un modriguros de înregistrare şi popularizare adonaţiilor (acestea erau, iniţial, singurelesurse de existenţă ale Asociaţiunii), o

evidenţă strictă a operaţiilor contabile(bilanţ, balanţă), interes datorat trăirii cuintensitate, în copilărie, a eşecului eco-nomic al tatălui său ce a falimentat.Marele Andrei Şaguna a avut salutaraintuiţie de a crea din presă un instru-ment eficient de susţinere a emancipăriispirituale, culturale, economice aromânilor. În 1852 a mijlocit publicareaCalendarului pe anul de la Hristos, oatrăgătoare minienciclopedie populară.Cu timpul, această publicaţie şi-aschimbat numele, astăzi apare sub nu-mele „Îndrumător Bisericesc”. În1853, a apărut primul număr al ziaru-lui Telegrafului Român, apreciat demarele nostru poet Mihai Eminescu cafiind „cea mai modernă gazetă”, de Mi-hail Kogălniceanu, ca fiind „cea maibună foaie românească din Ardeal”,publicaţie cu apariţie neîntreruptă pânăastăzi, pe care o vom prezenta într-unnumăr ulterior. După o viaţă rodnică înrealizări şi performanţe de excepţie,providenţialul Andrei Şaguna, înalt ier-arh al Bisericii Ortodoxe Române, a in-trat în lumea veşnică în 16 / 28 iunie1873, a fost îngropat, la dorinţa sa,lângă Biserica mare din Răşinari, loc încare s-a ridicat un mausoleu vegheatde doi lei. A fost prohodit „fără pompă,fără muzică, fără predică”, după cumşi-a dorit. Prin canonizare, o parte amoaştelor sale odihnesc în CatedralaMitropolitană din Sibiu.

c my b

c my b

canoniZare VINERI 9 MAI 20148

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, carepot fi diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Silviu VINTIL~VINTIL~

Leonard {ERBAN{ERBANsecretari generali de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la:

euroeconomiaxxi@gmail.com

Rosu

Galb

en

Alb

astr

uN

egru

ANDREI ŞAGUNA (1808-1873) - VOCAŢIE DE CTITOR -

Prof.univ.dr. ElenamAcAVei, ULBS