Dar dacă întrebarea cea mai importantă nu este „Cu cine te căsătoreşti?, ci „De ce?“

De ce vrei să te căsătoreti?

GARY THOMAS

Noua Speranþã

Cuprins

1 Povestea celor două lacrimi ...................................................... 11

2 Marea excepţie ................................................................................ 17

3 Vulnerabil şi stupid ...................................................................... 23

4 Nu vrei ceea ce crezi că vrei .................................................... 35

5 Suflet pereche sau partener propriu? .................................... 45

6 Căsnicie făurită în cer? Isaac şi Rebeca .............................. 59

7 Loteria dragostei religioase ....................................................... 65

8 Supunere pasivă sau căutare pasionată? Motive convingătoare de a te căsători .................................. 71

9 Care este stilul tău? ...................................................................... 79

10 Eşti suficient de puternic să fii partenerul meu? .............. 99

11 Zidirea unei căsnicii ..................................................................... 113

12 Un adevăr asupra căruia trebuie să cădeţi de acord ........ 125

13 Ai nevoie de cineva care să te completeze, nu de o clonă ................................................................................... 133

14 Ce nu ştii îţi poate provoca mult rău .................................... 145

11

15 Un război neurochimic împotriva raţiunii tale .................. 157

16 Oamenii problemă ......................................................................... 175

17 De ce nu ştii cine este soţia ta decât după ce ea împlineşte 35 de ani? ................................ 185

18 Dar tu? Ce fel de relaţii ar avea Isus? .................................. 193

19 Căsătorii din milă. Să nu te căsătoreşti din milă .............. 201

Epilog. O viziune nouă ............................................................... 215

Informaţii despre autor ................................................................ 219

Note ..................................................................................................... 220

11

Faţa credinciosului pastor trăda încordarea în momentul în care mi-a spus: „Permite-mi să fiu sincer cu tine. Căsnicia mea a fost pentru

mine cea mai grea cruce a vieţii.“Ochii i s-au umplut de lacrimi care s-au revărsat şi au început să-i

alunece pe obraji, ele reprezentând o imagine tristă a poverii pe care acest om o purta zi după zi. În loc să-i deschidă o multitudine de noi oportunităţi, în loc să-i ofere încurajare, susţinere şi speranţă, căsnicia lui avea efectul unei corvezi zdrobitoare. Dumnezeu continuă să-l folosească în lucrare, iar el îşi urmează drumul încălţat cu pantofi plini cu pietre care îi produc răni la fiecare pas.

O femeie puţin trecută de 30 de ani îmi povestea odată despre grija pe care o avea faţă de ea soţul ei, m-a privit în ochi şi lacrimi diferite au început să-i brăzdeze obrajii. Se confruntase până atunci cu câteva probleme de sănătate, viaţa a fost destul de vitregă cu ea, însă soţul ei a devenit sursa încurajărilor şi a sprijinit-o într-un mod remarcabil: „După

Capitolul 1

Povestea celor două lacrimi

Căutarea sacră

12 13

Isus, soţul meu a reprezentat bucuria cea mai mare din viaţa mea. Nici măcar nu-mi pot imagina cum m-aş fi descurcat fără el şi cum aş fi rezis-tat în faţa problemelor mele fără să-l am de partea mea.“

Personajele despre care v-am povestit sunt reale. Îmi pare rău că ele confirmă stereotipurile sexuale: bărbatul conducător şi femeia care are nevoie de ajutor. Totuşi, pentru că ele sunt reale, nu pot, în calitate de autor integru, să le schimb. Citeşte printre rânduri şi încearcă să distingi frustrările vieţii reale, dar şi bucuriile ei. Lacrimile unei persoane erau lacrimi de durere, iar el se străduia depunând imense eforturi de a-şi salva căsnicia, iar această relaţie se transformase într-o cruce pe care trebuia să o poarte. Ea îi consuma toată energia şi, cu toate acestea, el persevera pentru că ştia că acesta este drumul.

Lacrimile celeilalte persoane nu erau cauzate de o relaţie dificilă. Ea plângea din prea multă recunoştinţă pe care o datora bărbatului care o iubea atât de mult, şi ea nu-şi putea imagina viaţa fără el.

Lacrimi de durere şi lacrimi de fericire.O căsnicie asemănată cu purtarea unei cruci.O unire asemănată cu Cerul.După zece ani de la căsătoria ta, ce fel de lacrimi vei vărsa? Vor fi

lacrimile înţepătoare ale durerii sau cele generate de fericire? Realitatea este că orice căsnicie are parte din belşug de ambele tipuri de lacrimi, dar tot real este faptul că unele căsnicii sunt caracterizate în principal de durere, în timp ce altele sunt caracterizate de fericire. Fiecare căsnicie cere timp şi efort, dar unele sunt consumatoare de energie, în timp ce altele sunt producătoare de fericire, entuziasm şi intimitate.

Am scris această carte din dorinţa ca la aniversarea a zece ani de căsătorie în ochii tăi să strălucească lacrimi de fericire. Aş dori ca tu să poţi exclama cu toată sinceritatea: „Cea mai bună decizie din viaţa mea, după decizia de a deveni creştin, a fost să mă căsătoresc cu ________.“

Intervine aici ceva care poate te va şoca: răspunsul la întrebarea de mai sus va fi determinat în mai mare măsură de ceea ce vei răspunde la întrebarea de ce te căsătoreşti decât de răspunsul pe care-l vei da la întrebarea cu cine te căsătoreşti. Nu vreau să spun că nu contează cu „cine“ te căsătoreşti (de fapt, contează foarte mult), dar a-ţi pune întrebarea „de ce“ te căsătoreşti şi a răspunde corespunzător va duce la

Căutarea sacră

12 13

o decizie înţeleaptă legată de „cine“ va fi partenerul tău de viaţă. De ce iei decizia să te căsătoreşti? Aceasta este întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui înainte de a decide cu cine te vei căsători.

Această întrebare este de o importanţă covârşitoare. De exemplu, dacă ai luat o decizie financiară greşită, poţi să revii asupra ei, însă căsnicia biblică este unică. Mulţi creştini sunt de părere că există câteva clauze în favoarea divorţului „acceptate“ de Biblie, dar acestea sunt limi-tate şi foarte stricte. În majoritatea cazurilor, atunci când apar dezamăgiri cu privire la alegerea partenerului, obligaţia ta ca şi credincios este să încerci să rezolvi orice problemă, fără să optezi pentru divorţ ca să poţi începe o nouă căsătorie cu un alt partener. Despărţirea înseamnă depunerea unui efort dublu, alocarea unui timp de două ori mai mare şi asumarea durerii înainte ca să poţi intra într-o altă căsnicie. După ce te căsătoreşti, fiecare seară, fiecare weekend, fiecare concediu şi fiecare dimineaţă vor fi marcate, în bine sau în rău, de relaţia cu partenerul de viaţă.

Fiinţa cu care te căsătoreşti este ultima pe care o vei vedea seara înainte de culcare. Dimineaţa când te vei trezi, prima dată vei vedea faţa ei. Cuvintele ei te vor încuraja sau te vor descuraja, te vor face să râzi de bucurie sau să plângi de ruşine. Trupul ei va reprezenta pentru tine o sursă de plăcere sau o ameninţare. Mâinile ei te vor îmbrăţişa sau te vor răni. Prezenţa ei va fi un balsam vindecător sau un trist memento a cât de fericită ar fi putut fi viaţa ta.

Cu mai mulţi ani în urmă, mă aflam la o conferinţă într-un hotel din California şi am ieşit din sala de întâlnire pentru a-mi cumpăra o cămaşă (am comis câteva greşeli la pregătirea bagajului). Înconjurat de oameni frumoşi, în acel cadru frumos, am simţit o imperioasă nevoie care nu poate fi descrisă în cuvinte să o zăresc pe soţia mea. În mintea mea ima-ginea soţiei mele era foarte vie, lipsită însă de conotaţii sexuale. Nu-mi doream nimic altceva decât să o văd venind spre mine, prin mulţimea de oameni, zâmbindu-mi şi spunându-mi că se afla acolo ca să petreacă weekendul cu mine. Desigur, visul meu rămânea doar un vis: Lisa era la mii de kilometri depărtare îngrijindu-se de copiii noştri şi în ceea ce mă priveşte nu exista nicio altă imagine sau o altă posibilitate în toată lumea care ar fi reuşit în acea zi să-mi ofere mai multă bucurie decât să o văd pe soţia mea, pe Lisa, venind spre mine.

Povestea celor două lacrimi

Căutarea sacră

14 15

Doresc ca şi tu să simţi ceva similar şi pentru că vor exista momente în care vă veţi afla la distanţă unul de celălalt, să îţi doreşti mult de tot să fiţi împreună. Nu îmi doresc să fiu în situaţia multora dintre cupluri al căror vis este să-şi vadă partenerul îndepărtându-se de ei.

Ca om rămâi marcat atunci când o femeie care te numeşte pastorul ei plânge la telefon şi îţi spune că îi este teamă că, în urma faptului că îi consiliezi soţul, există posibilitatea ca acesta să se răzgândească şi să vrea să rămână cu ea. Puterile ei au ajuns deja la limită din cauza căsniciei lor, era complet dezamăgită şi nerăbdătoare să pună capăt relaţiei, însă, totuşi, dorea să-L respecte pe Dumnezeu, şi de aceea a acceptat ca împreună cu soţul ei să vă întâlniţi la consiliere. Te ascultă în timp ce vorbeşti şi crede că Dumnezeu te va putea folosi pe tine pentru a-l convinge pe soţul ei să se pocăiască şi să se schimbe în mod radical, iar această posibilitate o zdrobeşte şi mai mult. Ea şi soţul ei au gustat în perioada curtării nouă luni de fericire, care nu a mai fost urmată de o altă perioadă similară de fericire în cei 15 ani de căsnicie, iar divorţul i se pare ca o eliberare.

Nu vreau să experimentezi ceva asemănător. Nu vreau să cazi în greşeala de a crede că fericirea ta ca partener în căsnicie depinde de eşecul meu, ca pastor, de a-ţi convinge partenerul să rămână căsătorit cu tine. Totuşi, prieteni, aceasta este viaţa trăită în mod real de multe cupluri, care au grăbit procesul curtării ca să ajungă cât mai repede la nuntă sau care au luat decizia de a se căsători pe baza unor motivaţii greşite, şi care acum se confruntă cu consecinţe dezastruoase în fiecare zi.

Dragostea care dăruiete viaţăAşadar, îţi voi prezenta pe scurt motivele pentru care întrebarea „de

ce“ te căsătoreşti te poate ajuta să iei o decizie adecvată legată de „cine“ va fi partenerul tău. O familie întemeiată pe baza versetului din Matei, 6:33 — „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ — este glorioasă. Cu toate că în acest verset există o poruncă, el mai conţine şi o promisi-une extraordinară: o viaţă bogată şi semnificativă. Când soţul şi soţia se dedică lui Cristos, amândoi cresc în Domnul, îşi acordă sprijin unul altuia în viaţa spirituală, îşi cresc copii în frică de Domnul, se iubesc

Căutarea sacră

14 15

unul pe celălalt din reverenţă faţă de Dumnezeu, li se înmulţeşte bucu-ria, iar minunile îşi fac apariţia. Copiii, născuţi fiinţe egoiste, ajung să devină lucrători în Împărăţia lui Dumnezeu. Străinii ajung să devină prieteni intimi. Viaţa de zi cu zi va fi plină de evenimente care vor con-tribui la zidirea Împărăţiei. Desigur, vor exista şi multe greşeli, multe ocazii în care pocăinţa va fi necesară, perioade de frustrare, de boală şi chiar de îndoială. Dar, în cele din urmă, prezenţa lui Dumnezeu va aduce biruinţă, oamenii vor fi transformaţi, lucrarea Împărăţiei se va înfăptui, iar încercările şi problemele vor fi depăşite. Dacă doi oameni se unesc doritori să atingă acest ţel, dacă îşi întemeiază decizia de a se căsători pe găsirea unui partener potrivit pentru îndeplinirea lui, au şanse mai mari de a închega o căsnicie satisfăcătoare şi ziditoare sufleteşte.

Pe de altă parte, am întâlnit parteneri care trăiau fiecare pentru sine, iar rezultatul era un chin reciproc. Chiar şi atunci când atracţia sexuală iniţială a fost una neobişnuit de mare, în cele mai multe cazuri trec doar câteva luni până când îşi permit să spună cuvinte îngrozitoare şi să facă lucruri murdare. Din disperarea mare de care sunt cuprinşi şi din dorinţa de a-şi schimba viaţa ei apelează la pastor, persoană pe care s-ar putea să nici nu o fi cunoscut până atunci. A existat în viaţa lor o perioadă în care nu puteau trăi unul fără celălalt, când tânjeau să fie împreună în fiecare secundă şi când nu-şi puteau ţine mâinile acasă. Acum, însă, nu mai suportă să locuiască împreună. Aflaţi în aceeaşi încăpere, în aceeaşi maşină sau când vorbesc la telefon, nu se pot opri din ceartă.

Înţelegem că vechiul clişeu este adevărat: o căsnicie bună ne apropie de Cer înainte de a ajunge acolo, iar o căsnicie nefericită, fie şi într-o societate bogată, ne apropie de Iad.

Astfel de probleme se ivesc, de regulă, în urma unei încercări de a făuri împreună o viaţă care nu are nicio misiune, niciun element care, pe lângă legătura pe care o realizează între parteneri, le facilitează grija unul faţă de altul pentru următorii 50 sau 60 de ani.

Pot fi sincer cu tine? Aici pe pământ nu există nicio persoană care te poate păstra într-o stare de fascinaţie alături de ea pentru următoarele cinci sau şase decenii. Dacă persoana este foarte plăcută, este atrăgătoare iar dragostea voastră este autentică, fascinaţia va dura câţiva ani. Însă oamenii egoişti, chiar şi egoiştii bogaţi, frumoşi sau faimoşi, se vor

Povestea celor două lacrimi

Căutarea sacră

16 17

plictisi în cele din urmă unul de celălalt, iar relaţia care înainte le oferea un sentiment de siguranţă, acum este considerată o închisoare care nu le poate oferi decât moartea. Nu contează cât de intensă este dragostea pe care o simţiţi momentan, este o realitate care vă aşteaptă şi pe voi dacă vă căsătoriţi fără să ţintiţi spre o misiune comună.

Doresc să ai o căsătorie îndestulătoare, care să-ţi insufle poftă de viaţă, entuziasm, intimitate şi care să-ţi ofere amintiri plăcute legate de cel mai bun prieten al tău şi, în plus, bucuria copleşitoare că împreună formaţi o familie. Viaţa de familie este o viaţă atât de benefică, iar căsnicia intimă este cu adevărat un dar extraordinar. Prietenia care se formează în timp ce înfruntaţi pericole în diversele perioade ale vieţii, în momentele de rugăciune, în procesul de creştere a copiilor, în slujirea Domnului, în momentele de relaxare, în relaţiile sexuale, în durerile şi suferinţele întâmpinate, în eşecuri, în înfruntarea dezamăgirilor şi toate acestea conduc spre dezvoltarea caracterului şi creează o legătură atât de puternică, pe care nu o poate crea nici atracţia sexuală, nici dragostea pasională de la începutul relaţiei.

Recompensa luării unei decizii maritale înţelepte este atât de mare încât nu doresc să o pierzi. Consecinţele luării unei decizii greşite sunt atât de dureroase şi de durată încât nu doresc să fii obligat să le înduri.

Nu sunt în stare să subliniez suficient de mult importanţa prudenţei şi a discernământului în luarea acestei decizii cruciale. Nu doreşti să greşeşti, nu-i aşa? Nu este benefic să romanţăm nebunia. Dacă vei alege să rămâi înrădăcinat în Cristos, îţi vei disciplina mintea şi te vei putea baza pe deplin pe toate resursele disponibile (călăuzirea lui Dumnezeu, Scriptura, familia, biserica, prietenii apropiaţi şi înţelepţi) şi vei aborda procesul luării acestei decizii cu atenţie, cu un scop clar în minte şi cu înţelepciune, vei avea toate şansele de a întemeia o căsnicie fericită, îndestulătoare, satisfăcătoare, care te va zidi sufleteşte.

Pune-ţi întrebarea: „Ce fel de lacrimi vreau să curgă pe obraji meii după zece ani de căsătorie? Lacrimi de fericire sau de durere? Îmi doresc o căsnicie care mă va înălţa sau una care mă va doborî? Îmi doresc o uniune caracterizată de o legătură intimă ori o viaţă caracterizată de jig-niri şi răniri reciproce?“

Nu te opri, continuă să citeşti deoarece doresc să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru ca lacrimile tale să curgă datorită bucuriei.

Căutarea sacră

22 23

Luând în considerare modul în care Dumnezeu ne-a creat creierul, dragostea pasională se poate asemăna cu o clepsidră. Atunci când

brusc te simţi atras de cineva, când te îndrăgosteşti „nebuneşte“, nisipul din clepsidră începe să curgă. În clepsidra emoţională există suficient nisip care poate curge, în medie, între 12 şi 18 luni. Ocazional, nisipul se poate scurge mai lent şi durata de timp poate depăşi 18 luni, ajungând până la doi ani, dar nu mult peste şi nu cu aceeaşi intensitate. Durata medie de viaţă a dragostei pasionale este sub doi ani în aproape toate cazurile. Da, este adevărat că atracţia sexuală şi romantică încă mai pot dăinui. Desigur, în momente de traumă sau de intimitate crescută, sen-timentele romantice vor reveni la viaţă, dar vor înceta să mai reprezinte liantul relaţiei în viaţa normală de zi cu zi. Sentimentele devin „calde şi sigure“, deşi înainte au fost „fierbinţi şi excitante“. Dumnezeu nu a creat creierul să susţină dragostea pasională toată viaţa (şi are motive înteme-iate pentru acest lucru).

Cum îţi dai seama dacă dragostea ta faţă de partener este pasională? Există câţiva markeri neurologici, conform reputatului neurolog doctor Helen Fischer, care a scris despre acest aspect:

Capitolul 3

Vulnerabil i stupid

Căutarea sacră

24 25

l A iubi înseamnă a te concentra asupra calităţilor partenerului şi a trece cu vederea defectele sau a le considera lipsite de importanţă.

l Îndrăgostiţii au un nivel ridicat de energie, manifestă hiperactivi-tate, dorm puţin, sunt impulsivi, euforici şi trec prin schimbări sufleteşti rapide.

l Unul sau ambii parteneri îşi dezvoltă un scop fix: câştigarea celui iubit.

l Pasiunea relaţională atinge cote înalte şi nu se diminuează când întâlnesc adversităţi; cu cât relaţia este mai ameninţată, cu atât pasiunea creşte.

l Iubiţii devin dependenţi de relaţie din punct de vedere emoţional.

l Partenerii îşi orientează priorităţile zilnice în aşa fel încât să păstreze cât mai mult posibil contactul, iar când sunt despărţiţi, resimt anxietatea separării.

l Empatia este atât de puternică încât afirmă că sunt capabili „să moară pentru persoana iubită“.

l O persoană îndrăgostită se gândeşte obsesiv la iubit. l Dorinţa sexuală este intensă şi relaţia ajunge să fie caracterizată

de un sentiment extrem de posesie.1

Majoritatea cercetătorilor descriu această stare a creierului ca pe o „idealizare“ a persoanei iubite. Aceasta înseamnă a te concentra asupra calităţilor (multe dintre ele pot fi imaginare) şi a deveni orb faţă de slăbiciuni (multe dintre ele fiind evidente pentru observatorii exteriori). Înseamnă „idealizarea“ persoanei iubite şi transformarea ei în tipul de persoană pe care o doreşti tu. Ar trebui să fie evident faptul că, aflat în această stare, şi bazându-te doar pe sentimentele tale, nu eşti capabil să iei o decizie obiectivă.

Iată cu ce te confrunţi: „Dragostea romantică este involuntară, dificil de controlat şi nepermanentă.“2 Desigur, aceasta este concepţia psihologică, dar dă-mi voie să spun că noi, fiind creştini, deşi suntem asaltaţi de sentimente în mod involuntar, avem responsabilitatea de a ne controla sentimentele şi gândurile, precum şi obsesia faţă de partener.

Căutarea sacră

24 25

Poate că nu suntem capabili să oprim asaltul iniţial al sentimentelor, dar putem decide cum să le stăpânim. Le putem hrăni sau înfometa, le putem ceda sau testa.

Noi nu ne încadrăm în rândul „mamiferelor evoluate“, care au obligaţia să-şi împlinească destinul biologic. Suntem purtători ai chipu-lui lui Dumnezeu, Creatorul, care ne-a răscumpărat şi ne-a dăruit Duhul Sfânt care ne dă putere, ne corectează şi ne călăuzeşte.

Este necesar să fim înţelepţi cu privire la condiţia noastră umană, dar să ne punem speranţa în răscumpărarea spirituală. Este util pentru creştini să ştie că aici nu există limită de vârstă şi că dragostea romantică poate să pătrundă în inimile noastre fără să fi avut această intenţie. Poate că eşti necăsătorit şi nu ai împlinit încât 30 de ani sau poate că eşti căsătorit şi ai trecut de 50 de ani, iar dragostea pasională înseamnă în linii mari experimentarea aceloraşi sentimente şi trecerea prin acelaşi proces. Recunoaşterea acestei realităţi, împreună cu lipsa de durată a acestui tip de dragoste ne ajută să fim preveniţi astfel încât, atunci când se întâmplă, să fim pregătiţi. Este un fapt de viaţă, dar va trece (cel puţin în forma lui actuală). Toţi trebuie să învăţăm cum să rezolvăm o astfel de situaţie şi cum să devenim administratori eficienţi ai sănătăţii noastre emoţionale şi relaţionale.

Îndrăgostit de dragostea pasionalăTrăim într-o societate îndrăgostită de dragostea pasională, din

motive lesne de înţeles. Psihologii asociază dragostea pasională cu o dependenţă; de fapt, sunt afectate aceleaşi zone ale creierului ca şi în cazul consumului de cocaină sau a pasiunii pentru jocurile de noroc. La fel cum există oameni care au un grad mai ridicat de sensibilitate faţă de alcool, există oameni care au o mai mare predispunere genetică de a se „îndrăgosti“ mai des şi mai intens. Este un concept de care trebuie ţinut cont şi anume dacă persoana căreia i-ai dăruit inima este la fel de „dis-perat“ de îndrăgostită de tine. Dragostea pasională nu are acelaşi efect asupra tuturor oamenilor.

Din punct de vedere neurologic, sentimentul de securitate, respectul de sine, maturitatea spirituală au efect asupra modului de a se îndrăgosti,

Vulnerabil i stupid

Căutarea sacră

26 27

a felului de sentimente pe care le trezeşte experienţa şi asupra intensităţii emoţiilor simţite. De exemplu, persoana care manifestă nesiguranţă, are un respect de sine scăzut, iar tendinţa ei este de a se agăţa de partener şi de a deveni obsedat de relaţie, ceea ce nu este valabil în cazul persoa-nei care manifestă siguranţă de sine şi care are un respect de sine mai înalt. O femeie a cărei familie s-a destrămat trăieşte cu teama de a nu fi abandonată din nou şi, de obicei, grăbeşte lucrurile pentru ca relaţia să devină „definitivă“, insistând asupra unei logodne timpurii. Preocuparea ei primordială va fi să evite încă o pierdere relaţională, nu să caute un partener potrivit. Doi oameni suficient de siguri pe ei înşişi se vor respecta şi se vor iubi fără a deveni obsesivi, fără a-şi schimba brusc starea sufletească euforică şi fără a se ţine scai unul de celălalt. Absenţa acestor simptome nu înseamnă că iubirea lor nu este la fel de intensă ca a altor cupluri, ci înseamnă că viaţa lor are o temelie mai solidă.

Cu toate că doi oameni nu experimentează în mod identic dra-gostea pasională, când ea îşi face apariţia este entuziastă, puternică, promiţătoare şi chiar transcendentă. Nu vreau să desconsider misterul şi poezia care provin dintr-un ataşament romantic autentic, care le pro-duce încântare partenerilor şi nici „legătura sufletească“, ci doar vreau să recunoaştem că ele reprezintă o reacţie neurochimică previzibilă şi observabilă. Ce trebuie să ştii tu este că dragostea pasională acţionează contrar capacităţii tale de a discerne cu obiectivitate defectele şi slăbiciunile partenerului. Doctorul Thomas Lewis a făcut următoarea afirmaţie: „Poate că dragostea nu este literalmente oarbă, dar, totuşi, pare a fi literalmente incapabilă să raţioneze şi să recurgă la nivelele adecvate de negativitate pentru a fi realistă.“3

Într-una din veri am vorbit la o conferinţă ţinută într-o biserică din statul Pennsylvania şi la sfârşit o femeie tânără a dorit să discutăm. Ea şi prietenul ei doreau să se căsătorească. Mi-a cerut sfatul şi mi-a vorbit despre calităţile prietenului ei. Am întrebat-o şi despre slăbiciunile lui. A roşit şi mi-a răspuns: „Ştiţi, este extraordinar, nu i-am găsit niciun cusur.“

„Chiar aşa?“„Da, ştiu şi nici mie nu-mi vine să cred. Probabil că sunt foarte

norocoasă.“

Căutarea sacră

26 27

I-am adus aminte de Iacov, 3:2: „Toţi greşim în multe feluri.“ Apoi i-am spus: „Eu cred adevărul Scripturii: toţi greşim, inclusiv prietenul tău, doar că tu nu ai observat. Pentru că mi-ai cerut sfatul, eu aş vrea să-ţi spun doar atât: nu te căsători cu acest băiat până când o să-mi poţi spune în cel fel greşeşte, pentru că, îţi garantez, mai mult, îţi garantează Cuvântul lui Dumnezeu, că şi el greşeşte şi este bine să ştii la ce te anga-jezi înainte de a te căsători cu el.“

Acesta este pericolul în cazul în care permiţi acestor sentimente puternice să-ţi dicteze dacă să începi, să continui sau să închei o relaţie: când relaţia ajunge într-un impas (lucru inevitabil, de altfel), majoritatea oamenilor care se lasă copleşiţi de sentimente ignoră problemele pe care conflictele le dezvăluie şi încearcă să continue cu orice preţ relaţia pentru că sunt mânaţi de sentimente puternice. Înţelepciunea ne povăţuieşte că trebuie să ne străduim ca relaţia să meargă bine nu datorită faptului că avem sentimente puternice, ci pentru că relaţia este potrivită. Prea ade-sea sentimentele prezente sunt motivaţia noastră de a păstra relaţia, şi nu faptul că ea este sau nu potrivită. Cu alte cuvinte, deciziile celor mai mulţi dintre noi sunt determinate de sentimente, nu de înţelepciune.

Un tipar previzibil Te „îndrăgosteşti“ şi, deodată, simţi că ai mai multă energie, atenţia

ţi se concentrează aproape obsesiv asupra persoanei iubite, începi să devii posesiv şi trăieşti cu scopul de a o câştiga. Mi se pare uimitor cum aproape toate celelalte relaţii şi situaţii din viaţă devin inferioare şi lip-site de importanţă comparativ cu această nouă emoţie.

O femeie mi-a cerut să mă rog pentru ea pentru că simţea că s-ar putea „să fie obligată“ să părăsească oraşul natal unde trăia de douăzeci şi cinci de ani, oraş în care avea un serviciu bun, o biserică pe care o frecventase până atunci şi în care avea multe rude şi prieteni, fără a mai menţiona toată reţeaua de sprijin în rugăciune.

„De ce vrei să renunţi la toate acestea?“, am întrebat-o.„Cred că aceasta este călăuzirea lui Dumnezeu“, mi-a răspuns ea. În cele din urmă am aflat că nu Dumnezeu era motivul, ci un bărbat

care locuia la peste două mii de kilometri depărtare.

Vulnerabil i stupid

Căutarea sacră

28 29

„Înseamnă că este un bărbat grozav, am spus eu, dacă eşti dispusă să renunţi la tot pentru a-l urma. Unde l-ai întâlnit, din moment ce locuieşte atât de departe?“

A urmat o mică pauză. „Păi…“„Online?“, am sugerat eu un răspuns.„Da.“„Aşadar nu l-ai întâlnit personal.“„Nu. Dar am vorbit la telefon aproape zilnic timp de multe

săptămâni.“Afirm că nu îmi propun să critic serviciile matrimoniale online.

Există moduri mult mai greşite de a te întâlni cu cineva şi, realitatea este că, dacă site-ul este bun, poate fi un instrument util. Nimeni nu trebuie să se simtă stânjenit dacă şi-a întâlnit partenerul apelând la un astfel de site. Căsnicia este bună şi pentru a-ţi găsi un partener este util să fii activ, nu este nimic ruşinos aici. Folosirea tehnologiei moderne îţi poate oferi ajutorul şi biserica nu trebuie să se opună. Cu toate acestea, a-ţi abandona întregul tău mod de viaţă pentru cineva pe care nu l-ai întâlnit în carne şi oase este un lucru greu de înţeles pentru mintea mea. În aceasta constă, însă, forţa dragostei pasionale. Poate duce la afirmaţii nebuneşti şi, mai grav, la fapte nebuneşti.

De fapt, studiile sugerează că ataşamentul romantic este mai puter-nic decât sunt impulsurile sexuale. Din punct de vedere neurologic, este mai uşor să spui nu unei pasiuni sexuale fizice decât să stăpâneşti fluxul dragostei emoţionale. Băieţi, să nu vă treacă prin minte că numai femeile care citesc romane de dragoste sunt vulnerabile în faţa acestui pericol. Deoarece bărbaţii sunt atraşi de aspectul fizic într-o măsură mai mare decât femeile, majoritatea psihologilor au ajuns la concluzia că ei experimentează cel mai adesea „dragostea la prima vedere“.

Dacă în acest moment treci prin chinurile durerilor dragostei emoţionale, iar purtarea ta este ciudată, bine ai venit în clubul numeros al celor asemenea ţie. Nu este simplu să înveţi cum să-ţi stăpâneşti emoţiile şi nu eşti prima persoană care, aflată în această circumstanţă, spune sau face lucruri stupide. Trebuie să înţelegi realitatea că de îndată ce te îndrăgosteşti devii emoţional vulnerabil şi acţionezi stupid. Nu te încrede în tine însuţi. Recunoaşte realitatea şi ia măsuri de protecţie (despre care vom vorbi mai târziu).

Căutarea sacră

28 29

Deoarece, conform celor menţionate de doctor Helen Fisher, „dra-gostea romantică este tenace şi… greu de controlat“4, te poţi aştepta ca, atunci când te îndrăgosteşti, această dragoste să nu îţi dispară până când reacţia neurochimică va scădea în intensitatea ei. În perioadadragostei emoţionale, creierul tău se va concentra asupra a două priorităţi: câştigarea persoanei iubite şi păstrarea ei. Creierul tău nu va mai fi capabil să poată discerne dacă persoana respectivă merită să te îndrăgosteşti de ea şi dacă merită să o păstrezi. Persoana de care devii obsedat poate face lucruri îngrozitoare, dar, cu toate acestea, dragostea nu se va descuraja. Ea va persista să se alipească de persoana iubită şi nu o va lăsa să plece, în ciuda dovezilor că nu este potrivită şi că ar trebui să renunţe.

Dacă te vei angaja într-o luptă fără sprijinul şi fără discernământul prietenilor, rudelor şi pastorilor, vei ignora semnele evidente şi vei justifica un comportament ce nu poate fi scuzabil. Nu poţi fi pe deplin obiectiv în momentele când dragostea emoţională prinde rădăcini în tine, aşadar este iraţional să nu asculţi de cei din jur, care nu sunt cuprinşi de aceeaşi „stare nebunească“.

Doar o mică intervenţie care se adresează cititorilor mai vârstnici, care poate au mai trecut printr-o căsnicie. Prea mulţi oameni aflaţi în această categorie spun: „Sunt mai în vârstă, am fost căsătorit, ştiu ce vreau, aşa că o pot lua pe scurtătură. Nu este nevoie să ne cunoaştem mai bine.“ Este un mod greşit de a gândi. Nu contează ce vârstă ai, când dragostea emoţională devine stăpână pe creierul tău, devii la fel de orb ca şi tânărul de 18 ani aflat la prima dragoste.

VulnerabilPe lângă faptul că devenim stupizi atunci când ne lăsăm purtaţi de

dragostea emoţională, mai suntem şi foarte vulnerabili. Vorbesc din punctul de vedere al unui pastor martor al multor chinuri produse de dragostea emoţională oamenilor. Din punct de vedere psihologic, „inimile zdrobite din dragoste se situează printre cele mai răspândite evenimente stresante pe care le poate experimenta cineva, depăşite ca durere psihologică doar de tragedii, precum moartea unui copil.“5 Dacă te vei

Vulnerabil i stupid

Căutarea sacră

30 31

arunca orbeşte înainte şi vei permite ca emoţiile să te poarte, fără măcar să te asiguri că persoana de care te-ai îndrăgostit merită încrederea ta, iar ea te înşeală şi te respinge, lipsa ei de caracter nu îţi va atenua durerea. Sentimentul pierderii va fi acut.

Desigur, lucrurile nu se desfăşoară identic pentru toţi oamenii, însă au fost cazuri de infarct sau atac cerebral cauzate de depresie sau de despărţire în dragoste. Din punct de vedere neurologic, durerea res-pingerii sociale activează în creier aceleaşi sisteme activate de durerea fizică. Durerea, chiar dacă este emoţională, este reală.

De ce îţi doreşti să te torturezi singur?Din cauza acestei realităţi, este deosebit de periculos să te joci cu

emoţiile celorlalţi. Un psiholog a analizat preţul îngrozitor pe care l-au plătit unele femei care s-au încurcat emoţional cu bărbaţi pe care ulte-rior i-au dispreţuit. Unii bărbaţi reacţionează cu furie (este bine să nu te devotezi unui bărbat până când nu este capabil să-şi controleze furia): „Studiile noastre recente au arătat faptul alarmant că unii dintre bărbaţii care sunt părăsiţi de femeile lor fără nicio urmă de regret şi de politeţe au început să fie bântuiţi de gânduri homicidale.“6

Fetelor, luaţi aminte: „Aproape jumătate dintre femeile asasinate anual în America au fost ucise de cei despre care credeau că le iubesc: soţi, prieteni, foşti soţi sau foşti prieteni, în circumstanţe remarcabil de asemănătoare.“7 Crimele au în spatele lor o dragoste emoţională care a fost respinsă sau care s-a stins.

A te îndrăgosti se poate dovedi un joc periculos. Fii atentă cu cine joci acest joc.

Băieţi, la fel de periculoasă este şi respingerea unei femei. În urmă cu câţiva ani, în Houston, o femeie care şi-a găsit soţul la un hotel împreună cu amanta, s-a înfuriat atât de tare încât a urcat în Mercedesul ei şi a trecut peste el. Fără a fi satisfăcută, a înconjurat parcarea şi l-a călcat din nou. Dar nici aşa nu a fost mulţumită. A mers în marşarier şi l-a lovit a treia oară, împingându-l sub maşină. Toate aceste manevre au avut loc în timp ce fiica ei, martor ocular, striga: „L-ai omorât pe tati!“ Femeia înşelată nu s-a oprit decât atunci când roţile maşinii au ajuns peste trupul soţului ei.

Căutarea sacră

30 31

Poate că cel mai dureros moment a fost cel în care trupul soţului se afla încă sub roata maşinii iar femeia a coborât din maşină, şi i-a cerut iertare spunându-i că încă îl mai iubeşte.8

Emoţiile sunt extrem de puternice: nu te juca. Asigură-te că persoana cu care ai o relaţie apropiată este capabilă să-şi stăpânească emoţiile. Dacă vreodată va trebui să fiu vulnerabil faţă de o persoană, aş vrea ca ea să fie condusă de Duhul Sfânt, ca să poată exercita control asupra gândurilor şi acţiunilor negative şi să nu fie, în limbaj biblic, călăuzită de „firea pământească“.

Înţelepciunea ateaptă Sper că toate aceste argumente vor constitui un argument convingător

pentru tine ca să nu te căsătoreşti în grabă. Înţelepciunea este răbdătoare. A divulga prea multe despre tine sau a acţiona impulsiv pe baza unor emoţii puternice în curs de formare este o ispită mare, dar a-i ceda este o nebunie: „Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el“ (Proverbele, 29:20).

O tânără femeie i-a povestit prietenei mele Virginia Friesen cum l-a găsit pe „bărbatul viselor ei“. În urmă cu trei luni se împrietenise cu un bărbat şi deja discutau despre căsătorie fiind pe punctul de a stabili data nunţii, cu toate că nu aveau suficient timp pentru pregătiri. Tânăra i-a mărturisit Virginiei că prietenul ei întruchipa „tot ce îşi dorise şi era mult diferit faţă de bărbatul cu care se întâlnise înainte“. Răspunsul Virginiei a fost unul clasic, dar înţelept, şi sper să-l iei şi tu în considerare: „În cele trei luni de relaţie, fostul meu prieten a fost, de asemenea, tot ce mi-am dorit. Totuşi, după încă trei luni, relaţia era destrămată.“9

Doctorul Fischer a studiat imagini ale creierului unor cupluri care se iubeau şi care erau împreună de opt luni şi a unor cupluri care împliniseră 28 de luni de când se iubeau şi a descoperit discrepanţe uriaşe între ele. Concepţia cuplurilor care erau împreună de peste doi ani cu privire la partenerul lor şi a relaţiei dintre ei era mai realistă decât a celor aflate încă în perioada dragostei emoţionale intense.10

Câţi dintre prietenii tăi care au fost dezamăgiţi de cei pe care cu adevărat i-au iubit, ţi-au spus: „Nu este persoana care credeam eu“! Da,

Vulnerabil i stupid

Căutarea sacră

32 33

dar motivul este că la început nu era aşa. Observaţia este adevărată. Relaţia persoanelor respective se adresa unei versiuni idealizate (ireale) a persoanei cu care se întâlneau, nu a persoanei reale.

Cele mai multe cupluri nu au răbdare să aştepte doi ani şi, pentru că aceste diferenţe în creier există, nu vreau să inventez o barieră artificială. Preocuparea mea este ca tu să poţi evalua corect persoana cu care ai o relaţie, decât să stabileşti o anumită zi. Date fiind toate faptele pe care le-am prezentat, cred că înţelepciunea ne spune că am da dovadă de nechibzuinţă dacă ne-am logodi în primul an. Dacă totuşi doreşti să te căsătoreşti mai devreme de un an, te rog să faci acest pas cu binecuvân-tarea unor prieteni obiectivi şi înţelepţi. Dacă vei lua decizia de unul singur, îţi vei asuma un risc cu consecinţe dramatice pentru toată durata vieţii tale, şi aceasta pentru că gândirea ta poate să-ţi joace feste. Este ca şi atunci când ai semna un contract pentru un credit destinat cumpărării unei locuinţe sau când ai începe o afacere aflându-te în stare de ebrietate. Mai întâi, trebuie să te „dezmeticeşti“ şi să analizezi temeinic ceea ce urmează să faci înainte de a-ţi dărui tot restul vieţii tale unei persoane pe care nu o poţi evalua cu obiectivitate.

Toţi consilierii, de fapt, toţi cei căsătoriţi pe care-i cunosc eu, te vor avertiza că este mult mai bine să rămâi singur şi necăsătorit decât să fii singur şi căsătorit. Tratamentul în cazul singurătăţii şi al lipsei unui partener de viaţă este întotdeauna mai puţin dureros şi mai dătător de speranţe decât tratamentul în cazul singurătăţii în căsnicie. Dacă te vei grăbi să te căsătoreşti fără a-ţi evalua în mod obiectiv partenerul şi apoi descoperi că viaţa alături de el este dificilă, vei trăi mari şi reale decepţii. Biblia nu ne oferă portiţe de scăpare când face referire la căsătorie şi la divorţ şi va fi tardiv să spui: „Vai, m-am pripit“.

Este o adevărată nebunie să permiţi ca reacţia neurochimică, a cărei dispariţie este garantată în câteva luni, să te conducă la luarea unei decizii care durează toată viaţa. La fel, este o nebunie să persişti în această reacţie neurochimică trecătoare şi să nu renunţi la decizia greşită, care are consecinţe negative pentru toată viaţa. Este posibil să fi ratat cunoaşterea unor posibili parteneri buni cu care te-ai fi putut căsători doar pe motivul că ţi s-a părut că ataşamentul emoţional iniţial nu a fost suficient de puternic? Continui o relaţie cu o anumită persoană

Căutarea sacră

32 33

care nu este adecvată pentru tine doar pentru fiorii romantici pe care-i simţi şi care îţi fac grea despărţirea?

Voi pune situaţia într-un alt context. Să spunem că eu, care sunt căsătorit de 28 de ani, „mă îndrăgostesc“ de o altă femeie. Eşti de acord că este o motivaţie suficientă pentru a intenta divorţ şi a începe o relaţie romantică cu femeia respectivă?

Sper că nu eşti de acord.Aşadar, dacă „a fi îndrăgostit“ nu este suficient pentru a determina

deciziile şi acţiunile mele ca bărbat căsătorit, de ce ar fi suficient în cazul persoanelor necăsătorite? Să nu cumva să afirmi că absenţa unei legături prin căsătorie face posibilă dragostea emoţională în orice condiţii. Ai fost de acord cu exemplul pe care l-am dat, şi anume, că dragostea emoţională nu este un motiv absolut care îmi permite să fac tot ce vreau. Aceasta înseamnă că devotamentul tău faţă de porunca: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu“ trebuie să fie la fel de puternic ca şi devota-mentul meu faţă de jurământul căsătoriei. Dacă dragostea emoţională va încerca să compromită acest devotament, să nu îndrăzneşti să o urmezi.

Încerc să te conving de adevărul că a te îndrăgosti de cineva, chiar dacă eşti necăsătorit, nu te va exonera de evaluarea sentimentelor şi a persoanei respective şi nu îţi permite să cedezi orbeşte sentimentelor. „A te îndrăgosti“ este de fapt o obsesie reală a creierului, una foarte plăcută, dar, dacă o transformi în zeu, va deveni un zeu periculos şi fals.

Vulnerabil i stupid

alte cărţi de Gary omas

disponibile la

www.nouasperanta.ro