“Dacia” Baluard a latinităţii

Ultima redută a latinităţii sau despre promovarea culturii româneşti decătre cetăţenii Republicii Moldova

Promovarea culturii românești de către cetăţenii Republicii Moldova este un subiect amplu , care ar putea fi tratat din mai multe puncte de vedere. Ni s-a întâmplat la Roma, cu prilejul unei sărbători de Crăciun, să cântăm aceeaşi colindă cu românii de la o asociaţie din România: atunci am simţit un fel de stinghereală, vecină cu penibilul întrucît erau prezente două standuri şi două programe româneşti. N-ar fi o situație singulară pentru evenimentele de cultură și, de fiecare dată, mă pomenesc întrebîndu-mă: care este modalitatea justă pentru a duce un mesaj coerent al apartenenţei noastre culturale în Europa? Orice persoană dotată cu un elementar simț al logicii nu poate nega existenţa a două state româneşti în Europa. În cazul în care ne raportăm la Republica Moldova este firesc să apelăm la asemenea termini: economia moldovenească, politica moldovenească, sportul moldovenesc etc. Dar atunci când vorbim despre spiritualitate, cultură, literatură avem de a face cu noţiuni mai profunde, ce ţin de naţiune, de un parcurs istoric secular, de un patrimoniu cultural comun pe care oamenii de spirit ţin să-l apere, să-l transmită generaţiilor viitoare ca pe un foc sacru. În cazul nostru, al basarabenilor, al ” copiilor înfășați în sîrmă ghimpată” (vorba regretatului Grigore Vieru) , acest colț de Țară poate fi taxat drept "ultima redută a latinităţii". Situat la marginea "Insulei latine", pământul nostru a fost supus unei politici crude de dezrădăcinare, de neantizare spirituală, ale cărei efecte le resimţim şi în ziua de azi. Ȋn acelaşi timp, în mediul emigranţilor basarabeni din toată lumea are loc un fenomen extraordinar: o promovare extrem de activă a culturii românești ( românească prin excelență, chit că este promovată inclusiv de unii dintre cei mai acerbi moldovenişti) peste hotare: concerte, festivaluri, prezentări de carte. Spiritul nostru de autoconservare antrenat de secole de convieţuire în spaţii multicuturale continuă să prezinte aspecte de o vitalitate uimitoare. Este important ca această promovare să fie nu doar un mod de exteriorizare a stării de nostalgie după pământul natal, o năzuință de a stinge pe o clipa acel dor sfîșietor atât de caracteristic românului, adică moldoveanului, transilvăneanului, munteanului ş.a. m.d., ci mai ales o modalitate de a aduce aminte Europei că, în timp ce UE deschide hotarele între popoare cu limbi şi culturi diferite există un hotar în sânul aceleiași culturi - cea românească – şi în sînul aceluiași popor – cel românesc. Oare cît amar de vreme trebuie să mai treacă pentru a conştientiza un adevăr bătător la ochi: acest hotar absurd este o rușine a istoriei europene

și ultimul anacronism după hotarul dintre cele două Germanii, problemă tranșată cu peste două decenii în urmă... Din păcate, o bună parte din autorităţile de la Chişinău nu este preocupată de acest aspect al realităţii. Investiţiile europene nu au ajutat la relansarea economiei Republicii Moldova, iar fenomenul migrației continuă să capete proporții. Nu ne rămâne decît să sensibilizăm Europa, amintindu-i bătrânei doamne că Republica Moldova este o fostă provincie europeană, care ar fi trebuit să se reintegreze în spaţiul ei, vital și firesc, pentru a face parte dintr-un sistem riguros, viguros și avansat, în pofida crizei economice mondiale. Această criză nu ne-a găsit nepregătiţi, atunci cînd efectele ei încep să ne egaleze şansele de existenţă culturile care în Europa ( repet cuvintele Prof. Caragiani) sînt considerate secundare asumă un rol major. Cum a rezistat poporul român invaziilor seculare, cum a reuşit să supravieţuiască lăsând un patrimoniu viu până la ora actuală? Tocmai grație transmiterii din generaţie în generaţie a valorilor inestimabile a acest popor astăzi poate să-şi prezinte cu mândrie Insula latină în toată lumea şi să împărtăşească și altora acest patrimoniu. Pare paradoxal, dar tocmai basarabenii, cei din marginea estică a Țării, sînt printre cei mai fervenți promotori ai culturii româneşti în lume, începînd din timpurile deportărilor staliniste. Materialul pe care l-am selectat conţine crâmpeie din nenumăratele acțiuni organizate de către comunitatea basarabenilor de la Roma (Asociația “Dacia”) în colaborare cu Accademia di Romania, asociaţiile româneşti de la Roma cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Bucureşti). Ne-ar plăcea ca travaliul nostru să fie luat în consideraţie de către Guvernul Republicii Moldova, la rîndu-ne fiind conştienţi că această colaborare este imposibilă în oraṣele unde nu avem aceste înalte instituţii culturale. Considerăm însă că modelul nostru de conlucrare ar trebui sa fie aplicat la nivelul Ministerului Culturii din Republica Moldova şi la cel al Institutului Cultural Român, adică instituţiile culturale ale ambelor state româneşti ar trebui să colaboreze mai activ întru promovarea culturii româneşti peste hotare. E necesar ca Guvernul R. Moldova să conştientizeze că nu e suficient să condamni simbolistica totalitaristă: se cuvine să fie dezrădăcinate ideologiile create de către sistemul sovietic printre care şi moldovenismul primitiv ce a readus în Constituţie art.13 prin care se declară că limba de stat a R. Moldova este limba moldovenească, născocire stalinistă ce lezează demnitatea baștinașilor și, îndeosebi, a celor care au luptat pentru revenirea grafiei latine şi renaşterea naţională. Conştientizînd necesitatea de a revedea politicile aplicate în domeniul culturii, Guvernul Republicii Moldova ar fi evitat şi frustrările continue ale funcţionarilor diplomatici moldoveni care se îngrozesc de fiecare dată când participă la manifestaţiile legate de spiritualitatea românească. Constatăm, cu tristețe și dezamăgire, că politica promovată de către Guvernul Republicii Moldova pe alocuri este chiar mai conservatoare și mai retrogradă decât cea de care făcea uz guvernarea comunistă. În acest context voi aminti despre

îngrădirea accesului presei libere de la Chişinău, care urma să participe, la sugestia noastră, la Seminarul din 19 iulie 2012 cu privire la politicile pentru emigraţie. ȚIn să amintesc că activitatea Asociaţiei ”Dacia” a fost concepută în bază de voluntariat cultural de către un colectiv care nu și-a precupețit eforturile preț de ani de zile, asociaţia fiind creată în 2004. Acest parcurs este obolul nostru la crearea unei imagini favorabile Republicii Moldova peste hotare şi o modalitate de a reintegra realitatea noastră în spaţiul european. Exprim cea mai sinceră recunoştinţă tuturor celor care dau vitalitate prezenţei noastre în societatea italiană şi cea de acasă. Ȋn special, directorului artistic al Ansamblului “Arţăraş” , Lidia Bolfosu, coordonatoarei ansamblului, Valentina Scafari, tuturor membrilor Ansamblului” Arţăraṣ”: Liuba Borş, Iulia Margine, Ileana Luduşan, Tamara Osadceaia, Vitalie Sârbu, Veronica Ciucium, Maria Cheptănaru Sârbu, Tudor Bodolico, Valentina Ţarălungă, Ala Cambarov, Ana Pleṣca, Eugenia Moraru, Marcela şi Lucia Ciobanu, Alina şi Costel Grămătic, actriţei Lucia Pintea, scriitoarelor Eugenia Bulat ṣi Valentina Corcodel, jurnaliştilor Raisa Ambros, Olga Coptu, Jana Reniţă, Victor Druţă, traducătoarelor Olga Irimciuc, Claudia Lupaşcu, Liuba Marian, Veronica Bordian, redactorului-stilizator Tatiana Chiriță, meşterului popular Maria Ceban, pictorilor Victor Bivol şi Grigore Albin, cântăreţei Isabelle Haile, Ansamblului “Hora Moldovel”, director artistic Cornel Gorohovschi, Ansamblului “Noroc”, director artistic Sergiu Reniţă.De asemenea, ţin să mulţumesc artiştilor, scriitorilor şi intelectualilor din R. Moldova şi România care ne susţin de ani buni: Vitalie Ciobanu şi Vasile Gârneţ de la revista “Contrafort”, Geo Vasile, marele italienist de la Bucureṣti , Prof. Horia Corneliu Cicortaş, președintele FIRI, Nicu Moraru, presedintele Asociației ”Propatria”,Ciprian Achirecesii, web designer, Cristian Dan şi Ṣtefan Ionuţ Căliman de la Noua Dreaptă Italia, Mihai Munteanu, secretarul PartiduIui ”Identitatea românească”, Eugen Terteleac, preşedintele ARI, Diana Miloş (FIRI), Rodica Giulia Bolea, inginer, George Lupaşcu şi Gabriela Lavinia Ninoiu,scriitori, Alina Harja, director la ”Actualitatea Magazin”, Alina Ţurcanu , redactor șef la cotidianul ”Adevărul”, fraţii Brega de la Curaj tv, Antonina Sârbu, coordonator de proiecte de la Uniunea Jurnaliştilor din R. Moldova, Valentina Cuşnir, ex parlamentar al R. Moldova, Efim Tarlapan şi Gheorghe Cutasevici, scriitori, Claudia Partole şi Ana Manole, scriitoare, Indiana Zlotea, prezentatoare la radio” Noroc”, director artistic al Ansamblului” Pe un picior de plai” Ecaterina Ursu, meşterilor populari Maria Cristea şi Anatolie Gârbu, Mihai Budurin şi Ion Ratza (Formaţia “Catharsis”), Arsenie Butnaru şi Doina Arsene, Valentin şi Luminiţa Dragomir,cîntăreți; l Dumitru Acriş, actor; Sandu Grecu şi Teatrul “Satiricus”, Ninela Caranfil, Nicolae Jelescu, Tudor Zbîrnea, directorul Muzeului Naţional, Valerie Paladi, Simion Zamşa, Elena Karachentseva, Ion Zderciuc – artiști plastici ş.a.

Exprimăm un deosebit sentiment de recunostinţă Excelenţei sale domnului Ambasador al Italiei în R. Moldova Stefano De Leo, care a susţinut fără rezerve toate acţiunile propuse de către Asociaţia ”Dacia”, eliberând vize oamenilor de artă din R. Moldova pentru a fi prezenţi la manifestaţiile noastre, care la rîndul lor au fost susţinute de către ambasadele Republicii Moldova şi a României în persoana fostului ambasador al R. Moldova, prof. Gheorghe Rusnac, ṣi a actualului ambasador al R. Moldova E. S. Prof. Aurel Băieşu, Secretarului I al Ambasadei R. Moldova dna Liliana Verlan, E.S. ex Ambasadorului României la Roma Victor Răzvan Rusu, dlui George Bologan, actualul Consul la Milano, Consilierului diplomatic Daniel Bodoni, Secretarilor Ambasadei României Dlor sale Ramona Raus ṣi Oana Liscan.De asemenea, ţinem să mulţumim directorului Institutului Cultural Român Horia Roman Patapievici, care a susţinut proiectele propuse de către Asociația “Dacia” către Accademia di Romania, fiind cei care ne-au promovat domniile sale Directorul Accademiei di Romania prof. Mihai Bărbulescu, directorul de Programe prof. Cornel Baicu ṣi prof. Gabriella Molcsan.

Tatiana Ciobanu, coordonator al Asociaţiei “Dacia” Roma, 20 iulie 2012

L’Associazione Dacia è un’associazione democratica, apolitica, apartitica, prevalentemente culturale (ma non esclusivamente), senza scopo di lucro, inoltre ha come scopo l’integrazione culturale, sociale delle comunità straniere residenti in Italia e la loro tutela e la formazione . • Nome dell’Associazione: Dacia• Indirizzo: Roma, via Carlo Pirzio Biroli, 52, Italia• Profilo: socio-culturale• Telefono/fax: (+39)0698181515, 3287694288• E-mail: tatianaciobanu1@yahoo.it• Presidente: Ciobanu Vitalie Campi d’azionePartecipazione ad eventi organizzati dallo stato, strutture ecclesiastiche, gruppi etnici, associazioni, istituzioni, fondazioni Formazione mediatori culturaliPrestazioni di servizi sociali e orientamento per gli immigratiCollaborazione con gli istituti superiori e le Università per ottenere le borse di studio per studenti e ricercatori moldaviCollaborazione con l’Accademia di Romania a RomaCollaborazione con l’Ambasciata della Repubblica Moldova a RomaCollaborazione con l’Ambasciata di Romania Sondaggi socialiTraduzioneAttività d’istruzione e formazione per cittadini stranieri residenti in Italia. Cooperazione

L’Associazione Dacia ha realizzato una serie di progetti e attività in collaborazione con Istituzioni pubbliche e associazioniIstituzioni :-Ambasciata della Repubblica Moldova a Roma-Ambasciata di Romania a Roma -Accademia di Romania a Roma -Libera Università Maria Santissima Assunta -Galleria La Pigna -Dipartimento Relazioni Interetniche Rep. Moldova-Confederazione Italiana Unione Professionisti Intellettuali-Biblioteca Rispoli -Rivista Contrafort Rep.Moldova-Comune di Roma-SILSE-Sindacato Indipendente Lavoratori Stranieri in Europa-Rivista internazionale Forum Internazional

-Centro Ascolto Caritas S. AndreaAssociazioni-San Mina onlus-“Noi suntem romani”-Lakana-Federazione Ucraina in Italia-“La primavera della Romania”-“ARI”- Ass. dei Romeni in Italia (gemellata con As. “Dacia”)-“Assomoldave”-“Doina”-“Spirit romanesc””Propatria”“Italia- Moldavia”“Vivi Vejo”“Hermes 2000”

31 marzo 2010,Sala conferenze, Accademia di Romania

La letteratura romena oggi nella Repubblica Moldova. Incontro con gli scrittori Vasile Gârneţ e Vitalie CiobanuL’Accademia di Romania ospita mercoledì 31 marzo un incontro-dibattito sulla situazione della letteratura romena nella Repubblica Moldova, a quasi vent’anni dalla sua separazione dall’Unione Sovietica.

Vasile Gârneţ è membro dell’Unione degli Scrittori della Repubblica Moldova, dell’Unione degli Scrittori della Romania e del PEN Club. Come poeta è stato insignito del Premio dell’Unione degli Scrittori della Romania nel 1992 e del Premio dell’Unione degli Scrittori della Repubblica Moldova nel 2002. È autore del volume Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate/L’intellettuale come diversione. Frammenti tragicomici di inadeguatezza alla realtà(insignito nel 2005 del Premio

dell’Unione degli Scrittori della Repubblica Moldova).Vitalie Ciobanu è poeta, scrittore, romanziere, saggista, critico letterario e pubblicista.

Membro dell’Unione degli Scrittori della Repubblica Moldova (dal 1992) e dell’Unione degli Scrittori della Romania (dal 1993). Premio per il debutto dell’Unione degli Scrittori della Repubblica Moldova (1991), premio per saggi dell’Unione degli Scrittori della Romania (1999), premio per critica e saggi dell’Unione degli Scrittori della Repubblica Moldova (2001).

Vasile Gârneţ e Vitalie Ciobanu sono coautori del volume Literatur Express. Europa de la fereastra vagonului (“Literatur Express. L’Europa dalla finestra di un vagone”), 2007, diario di bordo di un viaggio letterario eccezionale che si è svolto nel 2000 e ha avuto come

protagonista un treno pieno di… scrittori viaggiatori nei paesi dell’Europa.

I due autori  sono rispettivamente direttore e capo-redattore della rivista mensile Contrafort, pubblicata a Chisinau e consideratoa la pubblicazione di riferimento dei giovani scrittori della Repubblica Moldova, rivista che si propone quale spazio di rinnovamento e di riassestamento dei valori estetici ed etici in un territorio la cui memoria culturale e storica è stata duramente provata.L’evento è organizzato dall’Accademia di Romania in collaborazione con „Dacia” – Associazione di promozione socio-culturale italo-moldava.

Vitalie Ciobanu

Diaspora şi puterea de la Chişinău

18.07.2012

Numărul mare al refugiaţilor economici pe care i-a dat Basarabia după 1990 s-a constituit într-o diasporă impunătoare și tot mai influentă. Pentru acest motiv guvernul organizează joi, 19 iulie, la Chişinău, după câteva foruri preliminare şi generaliste în anii trecuţi, un „Seminar dedicat politicilor aferente Diasporei”. Evenimentul este sprijinit de Agenţia Elveţiană de Dezvoltare, secondată de PNUD şi de Organizaţia Internaţională a Migraţiei.

Se discută intens și aplicat de câtva timp despre crearea unei „Agenţii pentru Migrație și Relaţii cu Diaspora”. Proiectul Regulamentului său de funcționare a fost trimis tuturor asociaţiilor cunoscute din străinătate. Potrivit acestui Statut, Asociaţia îşi propune un spectru foarte larg de activităţi. O parte dintre acestea interferează cu sarcinile unor ministere de profil, cum sunt cele ale Finanţelor, Transporturilor, Educaţiei și Culturii. Misiunea noii structuri se concentrează pe protecţia drepturilor concetăţenilor noştri în afara ţării, pe consolidarea legăturilor lor cu baştina, pe conservarea şi dezvoltarea identităţii lor naţionale şi culturale.

Statutul Asociaţiei pentru Diaspora a suscitat dezbateri aprinse, iar observaţiile venite din partea comunităţilor moldoveneşti ar trebui luate în considerare de autorităţi. Un „minister” pentru diaspora, cum i se mai zice neoficial, nu trebuie creat doar ca să convină puterii actuale. Guvernările se duc, iar diaspora, cu structura ei neomogenă şi pluralistă, rămâne. Oamenii aceştia nu trebuie manipulaţi, exploataţi în scopuri politice.

Documentele constitutive ale Asociaţiei pentru Diaspora lasă impresia unei reglementări şi birocratizări excesive; ai crede că scopul inițiatorilor acestei structuri este înmulţirea fotoliilor şi a sinecurilor plătite generos din bugetul de stat. Liderilor consacraţi ale comunităţilor basarabene din străinătate – cum sunt cei din Italia, Portugalia, Franţa, Spania, Marea Britanie etc. – li se rezervă un rol strict simbolic în cadrul unui Consiliu Consultativ, deşi ei ar trebui să fie actorii principali ai noii structuri, ca persoane care şi-au dobândit un renume de „oameni ai faptelor”. Cu o remunerare decentă, liderii din diaspora ar fi mult mai eficienţi pentru ce își propune Agenția decât nişte funcţionari „înșurubați” în fotoliile de la Chişinău.

Un alt risc legat de Agenţia pentru Diaspora, pe care se cuvine să-l subliniem, este încercarea de control şi impunere a unei anume viziuni ideologice asupra activităţilor diasporei. Basarabenii noştri din străinătate au ieşit din prizonieratul unui naţionalism rudimentar, moldovenist. Majoritatea dintre ei şi-au conştientizat identitatea românească, pe care o văd ca pe o componentă firească a europenităţii. Tot ei au acumulat o bogată experienţă de colaborare cu structurile statului român, cum sunt: Institutul Cultural Român, Departamentul Românilor de Pretutindeni, Ambasadele României din străinătate. Organizează împreună festivaluri folclorice, expoziţii, concerte, lansări de carte cu participarea comună a artiştilor şi scriitorilor din Republica Moldova şi România. Această preţioasă experienţă trebuie multiplicată, nu dinamitată dintr-un orgoliu statalist.

Basarabenii din Occident reprezintă un capital preţios şi, am spune, un element civilizator pentru Republica Moldova. O dovadă concludentă a acestei contribuţii s-a văzut cu prilejul adoptării Legii Antidiscriminare, când apelurile şi comentariile foarte juste ale diasporei au dezarmat opoziţia contondentă a adversarilor europenizării. Moldovenii din străinătate au dobândit o mentalitate superioară a convieţuirii, pe care o vor împământenită şi în patria părinţilor lor. Să le sprijinim aspirațiile.

Vitalie CiobanuAug 30th, 2010

ÎNGERUL ŞI AUTOSTRADA

De când mă ştiu mi-am dorit să ajung la Roma. Cultura şi civilizaţia italiană m-au fascinat încă din adolescenţă, raportarea mea la acest spaţiu a avut mereu o aură mitică, de vis, de mister ce nu se lăsa pe deplin descifrat şi împărtăşit decât printr-o prezenţă fizică la faţa locului. Nu mi-am iertat mulţi ani această „pată albă” pe hărţile mele interioare (deşi nu era tocmai o „pată albă”, dar despre această nuanţă mai specială prefer să vorbesc altfel şi cu un alt prilej), hărţi întocmite în epoca post-89, când am putut ieşi în Occident, după căderea Cortinei de Fier, iar faptul că, tot nutrind dorinţa asta, între timp, parcă râzându-şi de mine, zeci de mii de basarabeni au plecat în peninsulă, care şi cum a apucat, majoritatea ilegal, mânaţi de sărăcie nicidecum de reverii culturale – acest fapt, zic, mi-a accentuat frustrările, transformându-le într-un fel de resentiment, a cărui mărturisire ar trebui luată, totuşi, în registrul relativist al convenţiei sugerate de nişte note de călătorie. Dacă ai vreo câteva sute de euro puşi deoparte şi, fireşte, o viză italiană în paşaport sau, cel mai bine, un paşaport românesc, îţi poţi asuma oricând, pe cont propriu, o asemenea escapadă. Te îmbarci la Bucureşti într-o cursă low cost – adică în schimbul a 30-50 de euro, tur-retur, soluţie de care nu te poţi bucura în Basarabia (piaţă mică, popor cu o identitate nelămurită, clanuri mafiote în economie – de unde se vede unul din dezavantajele practice majore ale aflării acestui ţinut în afara Europei, decuplat de România!). Şi mai departe e la fel de simplu: cobori la Roma şi te laşi ghidat de instinct, de îndemnurile inimii, de vocea strămoşilor latini, la vatra cărora te întorci, după aproape 2000 de ani – tu, nefericit urmaş al legiunilor pierdute în Dacia hiperboreeană –, topindu-te în îmbrăţişarea „cetăţii eterne”.

Într-un timp al marilor migraţii, pretextul unei expediţii italiene avea să apară spontan şi firesc. Accademia di Romania şi Asociaţia „Dacia”, a basarabenilor din Roma, ne-au invitat, pe mine şi pe Vasile Gârneţ, pentru a susţine o conferinţă pe 31 martie 2010 pe tema Situaţia actuală a literaturii române din Republica Moldova. Sejurul de o săptămână şi deplasarea ne-au fost asigurate de Institutul Cultural Român.

O primăvară frumoasă, neobişnuit de caldă, dar familiară localnicilor ne-a întâmpinat în aeroportul „Leonardo da Vinci”, situat pe malul Mediteranei, ale cărei valuri păreau că invadează chiar pista de aterizare. Ocru şi diverse nuanţe de maro sunt culorile predilecte ale clădirilor din capitala italiană, pigmentate cu verdele închis al obloanelor, şi vegheate, de la înălţimi ameţitoare, de coroanele plate, ca nişte pălării cu boruri, ale pinilor uriaşi,

sobri şi impunători. Legendarii pini romani flanchează Via dei Fori Imperiale, însoţesc ca un cortegiu taciturn şi măreţ carele triumfale ale împăraţilor, în trecerea lor pe Via di Sant Gregorio, de la Arca lui Constantin până la Piazza di Capena; pinii umbresc vilele somptuoase, înecate în verdeaţă, din Via Salari, colinele ce însoţesc Via Apia, sunt gardienii credincioşi ai marelui oraş. Dacă ai încerca să atentezi la integritatea lor te aşteaptă o amendă de 1 000 de euro. Abia după ce i-am văzut, am înţeles că de dragul acestor pini imperiali, cum nu mai există nicăieri în altă parte, trebuia să ajung la Roma… M-am întrebat adesea, în capitala italiană: oare basarabenii noştri care muncesc aici observă frumuseţile sale? Cum îşi exteriorizează sentimentele, cum se manifestă, ce fac? În mod sigur, nu redactează impresii de călătorie. E un „moft” din alt secol, pe care puţini şi-l mai permit în vremuri de criză.

***Roma e îmbibată de artefacte ale vechilor civilizaţii, însă, în egală măsură respiră şi prin plămânii legendelor urbane plămădite aici de artele secolului XX. Şi prima dintre ele este cinema-ul, disputat aprig de publicitate, care la rându-l său îi împrumută şi reciclează simbolurile. Berea „Peroni” (Nastro Azzurro): domnişoara în roşu, care coboară din avion şi se opreşte, pentru a-şi lăsa admirat zâmbetul de blitzurile zecilor de paparazzi, îmbulziţi pe ambele părţi ale trapei. Şi statuia, magnifică, a lui Christos, purtată de un elicopter deasupra monumentelor milenare ale Romei şi peste acoperişurile cu grădini suspendate, de unde îţi fac cu mâna tinere voioase în costume de baie sumare, blocuri din cartierele noi, construite cu ocazia Jocurilor Olimpice de vară din 1960, în plină „expansiune” a neorealismului italian. Marea metropolă de pe Tibru şi-a relansat, mulţumită artei cinematografice, romantismele şi misterele. Imaginile cu vedete de film sunt la fel de indestructibil legate de mitologia locului precum Colosseum-ul, Piaţa Navona, insula Tiberina sau Bazilica Sfântului Petru… Una dintre aceste „efigii moderne” o alcătuiesc Audrey Hepburn şi Gregory Peck. Prinţesa rebelă şi ziaristul american din „Vacanţă la Roma” (1953, regie William Wyler, 10 nominalizări la Oscar) trăiesc o mare poveste de dragoste pe aleile miticului oraş. Cei doi îndrăgostiţi savurează îngheţată pe treptele din Piazza di Spagna, colindă cu scuterul ulicioarele întortocheate, îşi fac declaraţii de dragoste în lumina arămie a unui amurg fastuos, pe fundalul unor ziduri încărcate de glorie. Audrey Hepburn şi Gregory Peck te însoţesc pretutindeni, îi vezi pe nenumăratele afişe şi calendare, comercializate la dughenele de suvenire, inspirând cu idila lor tulburătoare cuplurile de amorezi zburătăcite aici din întreaga lume, pentru propria lor aventură la Roma.

***Sediul Accademiei di Romania a fost ridicată pe banii statului român, sub domnia Regelui Ferdinand, pe un teren de aproximativ 5.000 mp² în Valle

Giulia, pus la dispoziţie, pe 8 iulie 1921 de Guvernatorul Romei. Iniţiativa fondării instituţiei, numită la acea dată „Academia Română de Istorie, Arheologie si Arte Frumoase”, aparţine lui Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan (acesta din urmă fiind şi primul ei director). În 1947 regimul comunist din România a decis închiderea instituţiei. După două decenii de degradare lentă, lucrările de restaurare a clădirii s-au reluat în 1967, şi instituţia s-a redeschis în 1969, având statutul de Biblioteca Româna de la Roma. După căderea regimului totalitar de la Bucureşti, instituţia si-a schimbat din nou titulatura, recuperându-şi destinaţia iniţială. Academia desfăşoară activităţi de promovare culturala, organizează expoziţii de artă, concerte, conferinţe şi spectacole. Găzduieşte tineri cercetători, titulari de burse de studiu în Italia, post-universitare şi post-doctorale, în domeniile Istoriei, Arheologiei şi Artelor Frumoase…

Somptuosul edificiu e constituit dintr-un dreptunghi cu trei nivele şi are o grădină interioară, sub cerul liber, verde şi foarte cochetă, în care bursierii şi oaspeţii Academiei se pot reculege sau dialoga într-o atmosferă liniştită şi prietenoasă. Întâlnirea noastră cu diaspora basarabeană şi cu un grup de ziarişti români şi italieni, specializaţi în problemele imigraţiei, s-a derulat în spaţioasa sală de conferinţe, cu participarea dlui Mihai Bărbulescu, directorul Accademiei di Romania, a scriitorului Ştefan Damian de la Cluj, stabilit la Roma. Au fost prezente gazdele noastre, conducătorii Asociaţiei „Dacia”, Tatiana şi Vitalie Ciobanu. Alte nume: Tatiana Chiriţă (sora cunoscutului editor şi traducător din franceză Gheorghe Chiriţă), talentata fiică a acesteia, Isabelle Haile, care a încântat asistenţa cu piese interpretate la pian şi voce. Profesoarele Valentina Corcodel, Claudia Lupaşcu, Liuba Marian, Nina Popescu, Emilia Gramatic. Ziaristul Victor Druţă de la Gazeta Basarabiei (publicaţie ce apare la Roma), Tatiana Fomin (verişoara politicianului Oazu Nantoi), tinerele Daniela Bivol şi Violeta Ciobanu, traducătorul Iulian Damian. Pe unii din aceşti oameni până nu demult încă-i mai remarcam pe la diferite manifestări politice sau culturale în Chişinău. Modelul e următorul: la un moment dat cineva dispare din „peisaj”, pentru ca să-l redescoperi, când nu te aştepţi, pe alte meridiane. Omul parcă e acelaşi, dar are un nou accent, un mod diferit de a vedea lucrurile, o privire încărcată de conştiinţa unor adevăruri inaccesibile înainte… Sunt foarte conectaţi la realităţile de acasă şi suferă pentru destinul „tinerei noastre democraţii”. Fiecare basarabean de la Roma are o istorie în spate, exemplară pentru condiţia de refugiat, pe care este dispus să ţi-o mărturisească de la un grad încolo al sincerităţii. Nu e uşor în Italia pentru nişte străini ca ei, dar abia ajunşi în peninsulă şi-au dat seama în ce „fundătură” au trăit în Moldova şi câte „secole” ne despart de Europa civilizată.

Asociaţia „Dacia” e implicată în numeroase proiecte de promovare şi acomodare a imigranţilor la nivelul comunităţilor locale, desfăşoară acţiuni

de informare şi asistenţă juridică printre basarabeni, se ocupă de găzduirea şi organizarea diferitor turnee culturale la Roma, dar şi a unor întâlniri cu liderii partidelor din Moldova. Orice adunare publică înseamnă un bun prilej de a răspândi „fluturaşi”/foi volante cu informaţii despre activităţile Asociaţiei şi serviciile pe care le oferă. Mai ales în noaptea Învierii, la catedrala San Camillo, unde se adună moldovenii pentru „a lua lumină din lumină” (slujba se ţine în limba română), dar şi a schimba veşti şi amănunte despre cei de acasă. Responsabilii de la „Dacia” îşi doresc un interes mai puţin formal, o susţinere mai concretă din partea politicienilor de la Chişinău, nu doar pe durata campaniilor electorale, atunci când vin să „recolteze” voturile diasporei, cum se va întâmpla şi în această toamnă.

***Italia te seduce deopotrivă cu îngerul care îşi bagă spada în teacă în vârful Castelului Sant’Angelo (simbolizând încetarea unei epidemii de ciumă în anul 590, dar şi sublimarea energiilor războinice în opere de artă, prezente din abundenţă aici, oriunde îţi arunci ochii) şi cu excelentele autostrăzi, care leagă Roma de aeroport şi străbat ţara de la nord la sud. Tradiţie plus modernitate – formula câştigătoare. În capitală însă traficul e nebun, cel puţin pe arterele principale. Traversările de intersecţii se fac prin acordul instantaneu al şoferilor (limbajul gesturilor este foarte elocvent şi adesea provoacă explozii de nervi, totuşi, pasiunile uşor inflamabile se sting repede şi oamenii îşi văd de drumul lor fără ranchiună). Foarte multe motociclete şi scutere strecurându-se abil printre maşinile blocate în ambuteiaje. Cele mai agreate sunt autoturismele de dimensiuni mici, Fiat-urile multifuncţionale, rar vezi vreun Jeep sau un Land rover. Străduţele Romei îţi cer multă supleţe şi abilitate. Automobilele Smart, cu două locuri, de asta sunt convenabile – le poţi aşeza nu doar în sensul ci şi „de-a latul” străzii. Aşa nu rişti să fii prins în capcana vecinilor, în parcare, şi îţi vei relua cu uşurinţă deplasarea în umbra pinilor imperiali.

Arrivederci, Roma! Vom mai avea destule de vorbit…

http://www.contrafort.md/vitalieciobanu/?p=273

Mercoledì, 4 novembre 2009, ore 18,30

Sala Conferenze, Accademia di Romania

Presentazione del volume

“Il Nimbo di Rugiada” /”Nimbul de Rouã”

Poesie di Grigore Vieru

“Il Nimbo di Rugiada” è una raccolta di poesie di Grigore Vieru, tradotta in italiano da Valentina Corcodel, Tatiana Ciobanu e Claudia Lupascu, curata da Francesco Baldassi, apprezzato poeta italiano. Il libro è stato pubblicato nel 2009 in Repubblica Moldova dall’ editore Ana Manole.

Grigore Vieru (1935-2009) è uno dei maggiori esponenti della letteratura romena nella Repubblica Moldova. Autore di poesia, narrativa, canzoni, aforismi, interviste, note, Grigore Vieru rimane nella memoria di tutti come uno dei più fervidi lottatori per il recupero della spiritualità romena in Bessarabia. Dopo esser stato per la prima volta nel 1972 in Romania, Grigore Vieru scriveva: ”Se il sogno di qualcuno era arrivare in Cosmo, io invece ho sognato per tutta la vita di attraversare il Prut, il fiume che separa Moldova da Romania.”

L’idea di tradurre Grigore Vieru è nata nel gennaio 2009, dopo la scomparsa tragica del poeta in un incidente stradale. La traduzione italiana si prefigge di portare in Europa la voce dell’intellettualità bessaraba, cosciente sia delle sue radici latine ed europee, appartenenti alla spiritualità romena, sia della gravità degli effetti del dramma storico vissuto.

Grigore Vieru

“Il nimbo di rugiada”, per ricordare il poeta Grigore Vieru

Roma, mercoledì 4 novembre, ore 18, 30, Sala Conferenze dell’Accademia di Romania:Presentazionedel volumedi Grigore Vieru  Il nimbo di rugiada, Ed. Ana Manole, Chisinau-Roma, 2009.

Il libro “Il Nimbo di Rugiada” è una raccolta di poesie di Grigore Vieru tradotta in italiano da Valentina Corcodel, Tatiana Ciobanu e Claudia Lupaşcu, curata da Francesco Baldassi, apprezzato poeta italiano.

Il libro è stato pubblicato nel 2009 in Repubblica Moldova dall’editore Ana Manole.

Grigore Vieru (1935-2009) è uno degli esponenti più importanti della letteratura romena in Repubblica Moldova (Bessarabia). Autore di poesia, narrativa, canzoni, aforismi, Grigore Vieru rimane nella memoria di tutti come uno dei più fervidi lottatori per il recupero della spiritualità romena in Bessarabia. Ma per Vieru, come per altri cittadini dell’ex repubblica sovietica Moldova, non è stato facile mettere piede in Romania. A questo proposito, Grigore Vieru scriverà: “C’è chi desidera volare nello spazio. Ebbene, io per tutta la mia vita ho sempre desiderato attraversare il fiume Prut [il fiume che attualmente forma buona parte del confine fra la Romania e la Repubblica ex-sovietica, n. red]. Ci sono riuscito solo in età avanzata – all’inizio degli anni ’70. Penso che quello sia stato il giorno più felice della mia vita.”

L’idea dei curatori di tradurre in italiano Grigore Vieru è nata nel gennaio 2009, dopo la tragica scomparsa  del poeta in un incidente stradale.

La lirica di Vieru è stata pubblicata in Romania, in tutte le ex repubbliche sovietiche e in diversi paesi europei. L’ultimo libro “Il mistero che mi sorveglia” è stato pubblicato nella Moldavia Romena, a Iaşi. Nel 1992 è stato proposto per il Premio Nobel. Oltre ai numerosi premi, nell’aprile 2007 ha ricevuto a Ginevra dal World Intellectual Property Organisation una medaglia d’oro per la sua intera attività letteraria.

http://firiweb.wordpress.com/2009/11/04/il-nimbo-di-rugiada-per-ricordare-il-poeta-grigore-vieru/

Astfel suna primul catren al poeziei „Lacrima” din cartea lui Grigore Vieru „Il Nimbo di Rugiada” („Nimbul de roua”), in limba italiana, lansata miercuri la Liceul „Dante Alighieri” din Chisinau. Initiativa de a publica versurile regretatului poet in italiana apartine unor foste profesoare din capitala, stabilite cu traiul in Peninsula. In dorinta de a-l aduce pe Vieru mai aproape de conationalii sai plecati de-acasa, Valentina Corcodel, Tatiana Ciobanu si Claudia Lupascu, ajutate de poetul italian Francesco Baldassi, au tradus versurile, iar in toamna anului trecut cartea a aparut la o tipografie din Chisinau, intr-un tiraj de 1500 de exemplare.

„Prima lansare a avut loc toamna trecuta, la Academia Romana de la Roma si Torino. Pentru lansarea de la Chisinau a fost ales liceul nostru deoarece e singurul cu studierea aprofundata a limbii italiene. Este o initiativa valoroasa si utila. Astfel si romanii din Italia au posibilitatea sa citeasca versurile lui Vieru si sa-si aline dorul”, spune Cornelia Munteanu, profesoara de romana la Liceul „Dante Alighieri”. In semn de omagiu si pretuire, fiecare invitat a asternut cate un gand dedicat regretatului poet pe „lacrimi” simbolice, decupate din hartie. Printre oaspeti s-au numarat scriitorii Nicolae Dabija, Nicolae Rusu, vicepresedintele Parlamentului, Iurie ?ap, dar si ambasadorul Italiei la Chisinau, Stefano de Leo, care a apreciat aparitia editoriala drept „o punte culturala intre Moldova si Italia”.

Programul a inclus o expozitie de tablouri semnate de artistul plastic Timotei Batranu, evolutia ansamblului folcloric al liceului si un recital de versuri de Vieru in romana si italiana. „Poezia lui Vieru isi pastreaza melodicitatea si profunzimea in orice limba si te emotioneaza pana la lacrimi. Oaspetii italieni au plans ascultand versurile poetului”, spune Catalina Dumbraveanu, eleva in clasa 11-a, care a recitat poezia profetica „Steaua de vineri”. Zambetul cald si chipul plin de bunatate al lui Grigore Vieru a reinviat in ochii tuturor dupa ce au urmarit si un filmulet de acum patru ani, cand Liceul „Dante Alighieri l-a avut ca oaspete pe Grigore Vieru.

Doina Alexei

http://www.timpul.md/articol/grigore-vieru-in-italiana-6177.html

12/02/2010 "Creare o subire la storia"

Nell’ambito del progetto della promozione della lingua italiana come lingua ufficiale di lavoro dell’Unione Europea, la Comunità moldava, in collaborazione con i Consiglieri Comunali Aggiunti On. Romulo Sabio Salvador, On. Tetyana Kuzyk, On. Viktor Emeka Okeadu, On.Madisson Godoy Sànchez è lieta di invitarVi all’incontro culturale dedicato al 75 anniversario del poeta Grigore VieruCREARE O SUBIRE LA STORIAAlla fine dell’incontro è prevista la visione del film di James Ivori tratto dal romanzo di Kazuo Ishiguro “Quel che resta del giorno”

Con la partecipazione diFrancesco Baldassi, Maurizio Bucaioni, Rossella Pompeo, Alessandra Dell’Alba, Dante Fasciolo, Roberto Piperno, Giovanna Sorbelli, Gabriele RatiniIdeazione e coordinamento Tatiana CiobanuVenerdi, 12 febbraio, 2010 ore 17,00Campidoglio, sala Carroccio

L’ITALIA PARLA ROMENO CON GRIGORE VIERUPost n°124 pubblicato il 15 Febbraio 2010 da romameeting

Nella prestigiosa sala Carroccio del Campidoglio a Roma Venerdi,12 febbraio 2010 ore 17,00 sia svolta la manifestazione per promuovere la lingua italiana come lingua ufficiale di lavoro dell’Unione Europea e per celebrare il 75° anniversario di uno dei più grandi poeti Moldavi Grigore Vieru scomparso il 18 Gennaio 2009 in un incidente stradale.

L’evento è stato organizzato dalla dottoressa in Scienze Umanistiche Tatiana Ciobanu , che vive in Italia dal 1999 ed è molto vicina all’interscambio culturale tra i due Paesi. Tatiana Ciobanu ha ricordato come la letteratura sia importante per far incontrare i popoli abbattendo le barriere ideologiche e pregiudiziali, sottolineando l’importanza della cultura umanistica italiana. All’incontro sono intervenuti ospiti illustri: On.Tetyana Kuzyk, Consigliera Aggiunta Delegata del sindaco Gianni Alemanno per l’integrazione delle comunità straniere a Roma, che ha spiegato come la lingua e la comunicazione sia il miglior veicolo per abbattere le barriere delle diversità dei popoli; Ala Cambarov presidente dell’associazione “Lega delle donne moldave” ha ricordato l’importanza del lavoro che svolgono le ambasciate per trasferire le culture tra i popoli; Angelo Martini conduttore del programma Numeri Uno di Rai Due, ha affermato quanto sia importante parlare ai giovani con un linguaggio semplice e pensare per il momento di più all’Europa come ad una comunità senza frontiere, bandendo la parola “integrazione” trovandola antica e obsoleta e ringraziando il suo amico giornalista Giulio De Nicolais per averlo introdotto in maniera più capillare sulle tematiche dell’Europa dell’Est; Mariana Zavtoni, giovane giornalista moldava che durante l’incontro ha realizzato alcune interviste per la televisione in lingua Rumena. Il presidente dell’Associazione “Souvenir Napoléonien” Massimo Carducci ha ricordato come la memoria della storia sia importante per non commettere i soliti errori e ha sottolineato l’importanza della presenza maggiore dell’Italia nell’ambito dell’UE.; il poeta Francesco Baldassi ha raccontato dell’impegno solido dell’Associazione “Dacia” nella realizzazione del progetto della promozione della lingua italiana come lingua ufficiale di lavoro nell’ambito dell’UE. La giovane scrittrice Rossella Pompeo ha raccontato – come l’incontro con le donne straniere sulle strade della Capitale, gli abbia dato l’imput per il suo libro “ Roma è come Asmara”; toccante l’intervento dell’attrice moldava Lucia Pintea-che ad un certo punto della sua vita all’età di quarant’anni decide di mollare tutto e trasferirsi in Italia non dimenticando però gli importanti insegnamenti del grande poeta Grigore Vieru definito dai romeni di Bessarabia “La nostra lacrima”il simbolo del dolore per la divisione

storica del popolo romeno e per lo stato della lingua romena in Repubblica Moldova, problema tra l’altro all’ordine del giorno. ;Il presidente dell’Associazione “La primavera della Romania” Elena Ludusan ha raccontato della sua partecipazione attiva ai vari eventi culturali organizzati dalla comunità moldava a Roma. Poetessa ucraina Stela Khorosheva ha ricordato come la cultura e le tradizioni del popolo romeno e ucraino sono molto affini; il prof. Marcello Teodonio studioso delle liriche di Giocchino Belli ha recitato le ottave classiche in dialetto romanesco dal libro “Li Romani in Russia”, del poeta Elia Marcelli; Vitalie Ciobanu presidente della associazione “Dacia” ha ringraziato tutti quelli che hanno partecipato al progetto iniziato il 26 settembre 2008, in occasione della Giornata Europea delle Lingue, ed infine la giovane moldava Marcela Ciobanu ha letto alcuni frammenti del libro del autore giapponese Kazuo Ishiguro “Quel che resta del giorno” che parla della responsabilità personale storica di ogni singolo individuo. Il conduttore Angelo Martini ha esortato Tatiana Ciobanu a leggere la sua poesia “ De Genealogia”, molto vicina alla scrittura della canzone per la sua modernità. La protagonista della serata è stata la lingua italiana, lingua tramite la quale tanti popoli hanno la possibilità di aderire alla cultura europea, raccontare la propria cultura e conoscere le culture del mondo intero. Il monaco tibetano Swami Bhakti Madhurya Ban Maharaj presente all’evento ha confessato con commozione di aver scoperto in questa sera un mondo intero.

http://www.123people.it/ext/frm?ti=ricerca%20di%20persone&search_term=marcela%20ciobanu&search_country=IT&st=ricerca%20di%20persone&target_url=aHR0cDovL2Jsb2cubGliZXJvLml0L3JvbWFtZWV0aW5nLzg0MzIyMzAuaHRtbA%3D%3D&section=weblink&wrt_id=367

La poesia di Grigore Vieru a Roma

Lunedì 29 marzo, è stato presentato presso la Fondazione Europea Dragan di Roma, il libro del poeta romeno Grigore Vieru Orfeo rinasce nell’amore, prima pubblicazione in italiano di una sua opera. La prestigiosissima sala nei pressi di Piazza Venezia, non poteva offrire cornice migliore all’incontro tra differenti culture e paesi che con la poesia non possono che divenire vicini e simili; la poesia come punto d’incontro dunque, come linguaggio universale, efficace dialogo esistenziale che non ha radici nella terra ma nell’anima. Più volte per esempio sono stati citati anche i versi di Mario Quintana, poeta brasiliano, proprio per via di similitudini di temi e di sentimenti che in qualche modo ci accomunano tutti.

Grigore Vieru ci ha lasciati molto presto, per via di un incidente stradale che lo ha coinvolto nel gennaio 2009, ma era presente nella sala con noi tutti grazie all’efficacia degli interventi sia di quanti hanno parlato sia dei molti che sono intervenuti.

Dopo il saluto del dr Guido Ravasi, segretario generale della Fondazione Europea Dragan, sono intervenuti gli ambasciatori della Moldova e della Romania in Italia: S.E. Gheorghe Rusnac e S.E. Razvan Rusu.

Si è, quindi, entrati nel vivo dei lavori, coordinati da Tatiana Ciobanu. Hanno parlato del poeta e della sua poesia Natale Fioretto (Università per Stranieri di Perugia e Direttore scientifico della Graphe.it Edizioni), Olga Irimciuc (traduttrice) e Francesco Baldassi (poeta). Le attrici Lucia Pintea e Chiara Spoletini hanno letto delle poesie di Grigore Vieru, sia in romeno che in italiano.

Un’affascinante pomeriggio che ci ha portati in viaggio verso una meta mai scontata e sempre sorprendente: quella dell’anima di un grande Uomo e indimenticabile Poeta.

Continua a leggere su GraphoMania: http://blog.graphe.it/2010/04/01/la-poesia-di-grigore-vieru-a-roma#ixzz214iZVF32

http://blog.graphe.it/2010/04/01/la-poesia-di-grigore-vieru-a-ro

Domenica 27 marzo, ore 17,00Sala conferenze, Accademia di Romania 

Presentazione del volumeVenezia ti fu data/ Diario di una latitante dell’Est

di Eugenia BulatTraduzione in lingua italiana di Gabriella Molcsan

  Il volume di poesie Venezia ti fu data/ Diario di una latitante dell’Est (Ed. Cartier, Chişinău, 2008) ripercorre in chiave intensamente poetica le ricerche artistiche e umane della poetessa Eugenia Bulat. “Si tratta sostanzialmente di un libro-viaggio, da Est verso se stessa (finalmente). “Rica di parti”, “plasmata con il desiderio del volo dentro” diventa, migrando fuori da se stessa “triste viandante”, soldato e donna profuga. Eugenia Bulat custodisce nella sua poesia un dolore vivo, ci rende partecipi di una reincarnazione, ma anche testimoni di un viaggio a ritroso. La placenta veneziana nutre la sua rêverie, la sua solitudine, le sue insonnie, la febbre dello scrivere, l’introspezione. “Generosa di parti”, l’autrice conosce la gioia del nuovo frutto.” (Adrian Dinu Rachieru) Nata nel 1956 in Bessarabia, Eugenia Bulat ha lavorato come professoressa, giornalista, editore. Autrice di più volumi di poesie, ha fondato il cenacolo letterario “Iulia Haşdeu” (1991) e la rivista “Clipa siderală”/ (L’attimo siderale) (1995) – pubblicazione culturale per bambini e adolescenti sostenuta dall’Istituto Culturale Romeno di Bucarest. È membro dell’Unione degli Scrittori della Romania e della Repubblica Moldova. Dal 2007 vive a Venezia.

 In modo simbolico la presentazione del libro avrà luogo il 27 marzo come

omaggio all’unione della Bessarabia con la Romania, unione avvenuta il 27 marzo 1918. Tale unione è stata annullata il 28 giugno 1940 con la

riannessione della Bessarabia alla Russia in base al patto Ribbentrop-Molotov.   

 Evento organizzato in collaborazione con l’Associazione “Dacia” (Roma).

Eugenia Bulat

Regăsire în Istorie, regăsire în Europa (Poezia Basarabiei la Accademia di Romania de la Roma)

Tatiana Ciobanu

Pe 27 martie 2011, Ziua Unirii Basarabiei cu Romania la 1918, Accademia di Romania de la Roma, cu susţinerea Institutului Cultural Român din Bucureşti, a găzduit lansarea a două volume de poezii de Eugenia Bulat (ambele în ediţie bilingvă): Venezia ti fu data.Diario di una latitante dell’Est / Veneţia ca un dat. Jurnalul unui evadat din Est (Editura Cartier, Chişinău, 2008), tradus în italiană de Gabriella Molcsan, şi Nello Sgabuzzino / În debara (Editura Gunivas,Chişinău, 2010),în traducerea lui Geo Vasile. Au luat cuvântul dr. Gabriela Molcsan, poetul Francesco Baldassi şi scriitoarea Laura Rainieri. Au mai fost prezenţi la eveniment: Ileana Luduşan, preşedinta Asociaţiei „Primavera della Romania”, directorul Accademia di Romania, prof. Mihai Bărbulescu, scriitorii italieni Massimo Giannotta, Eugenia Serafini şi Sara Febbraro, istoricul Alberto Basciani, ziariştii de la „Gazeta Basarabiei” şi „Gazeta Românească” – Olga Coptu, Jana Reniţă şi Victor Druţă –, preşedinta Asociaţiei Pro-patria A.C.R.I., Mioara Moraru, preşedinta Asociaţiei A.N.I.M.I., Marina Negară, mai mulţi membri ai Asociaţiei „Dacia”, cetăţeni din Republica Moldova şi România. În cuvântul său de omagiu adus evenimentului istoric de la 1918, poeta Eugenia Bulat, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi R. Moldova, a subliniat cât de important este să veghem asupra memoriei istorice a neamului, asta deoarece:„nu se ştie când marile forţe ale lumii vor permite să cadă şi acest zid al Berlinului, zid care desparte românii de români”.În fapt, însăşi creaţia poetei Eugenia Bulat demonstrează rezistenţa spiritului, care nu îngăduie fiinţei să fie strivită de probleme şi dificultăţi. Poezia Eugeniei Bulat te înalţă în apartenenţa ta naţională, îndemnându-te să revii la izvoarele esenţiale ale culturii româneşti, la baladele „Mioriţa” şi „Meşterul Manole”, să reciteşti „Rugăciunea unui dac” de Eminescu sau „Basmul” lui Geo Bogza, te readuc la Eliade, Cioran sau Noica, dar şi la mari gânditori ai literaturii universale, care au atins problema exodului.În ziua Unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă, mă întrebam cum se simt oare profesorii noştri de limba română, care le vorbesc elevilor despre Eminescu ca despre un poet naţional, în timp ce numele limbii noastre în Constituţie rămâne mutilat – „limba moldovenească”; profesori care le vorbesc despre sentimentul comuniunii spirituale cu fraţii noştri de peste Prut, în timp ce acest sentiment este continuu bruiat de o realitate absurdă şi nedreaptă. În faţa unor împrejurări dramatice, intelectualul basarabean are nevoie de verticalitate şi de afirmarea adevărului cu privire la unitatea naţională – un deziderat ce pare, uneori, să nu mai intereseze pe nimeni. Borges spunea că fiecare popor are barem un clasic celebru care nu-l reprezintă, nu-l flatează, ci mai degrabă îl contrazice, scriitorii fiind un fel de leac pentru bolile

comunităţii lor naţionale. Scriitorii din Basarabia sunt şi vor rămâne un antidot împotriva fenomenului de fragmentare, de sfâşiere a identităţii, împotriva amneziei, oportunismului şi altor maladii care împiedică unitatea spirituală românească. ***În calitate de reprezentant al Accademia di Romania, dar şi de traducător al volumului Veneţia ca un dat, dr. Gabriella Molcsan a prezentat tematica acestei cărţi şi particularităţile traducerii: poezia exodului, condiţia imigrantului, starea de suspensie între două lumi – cea din care a plecat şi cea în care încearcă, uneori dureros, să se integreze –, Eugenia Bulat descriindu-şi exilul veneţian nu ca pe un dar, ci ca pe un dat, ca pe un destin.Poetul Francesco Baldassi a remarcat că raporturile sale cu inimoasa comunitate a basarabenilor de la Roma au pornit tocmai de la cuvântul poetic, cel care ne-a adunat în această zi – români şi italieni – în jurul poeziei Eugeniei Bulat. A vorbit despre contextul în care se desfăşoară lansarea celor două cărţi: Unirea din 27 Martie 1918 a Basarabiei cu România, cu amara deziluzie ce a urmat după 22 de ani, o dată cu punerea în aplicare a pactului Ribbentrop-Molotov şi anexarea la Uniunea Sovietică, apoi recâştigarea unei suveranităţi chinuite, în anii ’90-’92, pentru Moldova, care a rămas frustrată în dorinţa ei de reunire cu Patria-mamă (România), în pofida eforturilor de unificare a limbii şi culturii.Francesco Baldassi a subliniat vecinătatea calendaristică a evenimentului de la 27 martie 1918 cu aniversarea Unităţii Naţionale a Italiei. „Amintesc coincidenţa acestei celebrări cu Sărbătoarea Naţională a Italiei, care trimite la un istoric 17 martie, de acum 150 de ani. Bineînţeles, se sărbătoreşte reunificarea, în urma cavalcadei lui Garibaldi şi Mille, care îşi are începutul în Sicilia.” Şi a precizat în continuarea acestei observaţii: „Vorbind de naţiuni, apare imediat strânsa interdependenţă dintre „cuvânt”, „limbă” şi „scriitură”: într-adevăr, limba se manifestă dintru început drept un amalgam care cimentează Poporul. Şi e anume limba noastră – ce exaltă origini seculare – cea care a creat posibilitatea de identificare a poporului italian, fie şi cu multă întârziere din cauza ascezei sale istorice; italiana – limbă universal recunoscută pentru bogăţia şi sublimul operelor sale literare.”1Dl Baldassi a mai menţionat că printre diverse iniţiative promovate în dialogul dificil cu Bruxelles-ul, pe motivul excluderii limbii italiene din rândul limbilor oficiale ale Uniunii Europene, se înscrie Proiectul Intercultural promovat de Comunitatea Moldavă prin intermediul Asociaţiei „Dacia”, care-şi asumă promovarea limbii italiene ca limbă de comunicare într-un context intercultural interactiv în cadrul procesului de migraţie.„Când pacea aceea velină va fi să inunde-n final chipul tău,/ faţa crispată-a oglinzii ce-n lume ai fost s-a

desface uşor, liniştit,/ ca o apă în ultim fior de desfăt tremurat,/ să se-absoarbă-înapoi în cel vis fără timp care-ai fost.../ În surâs...” Pentru Francesco Baldassi volumul În debara al Eugeniei Bulat este o lucrare despre cucerirea libertăţii esenţiale, ca ultim sens al unei dramatice şi cutremurătoare mărturii poetice. „E una poesia da urlare”, a spus poetul italian, trezind„rebeliunea ultimei amprente de umanitate care se deşteaptă în noi”. „Abisul şi dimensiunea verticală a acestei poezii, durerea sufocată, surdă, aproape absurdă, prevestitoare de orizonturi obscure, sunt elemente care îmi readuc în minte montalianul Il male di vivere (Durerea de a trăi). Dar, în cazul Eugeniei Bulat, la finele dramei se întrevede atingerea unei nemărturisite şi visceral jinduite speranţe. În esenţă, această poezie solicită numai Fiinţa şi Adevărul ei, evocă un destin şi o condiţie existenţială de resemnată, dar nu de învinsă, evocă posibila aşteptare a unei răzbunări, personale şi colective, a unui popor, care poartă pe umeri povara unui drum istoric vitreg şi de servitute, prelungit în timp. „Con questa poesia, la poetessa ha scoperto l’ultimo segreto della vita” („Cu această poezie poeta a cucerit ultimul secret al vieţii”), şi-a încheiat Francesco Baldassi intervenţia sa de la lansare. ***Imigranţii sunt propria noastră conştiinţă adormită,a spus poeta Laura Rainieri, iar întâlnirea-confruntarea cu diferite culturi şi persoane alolingve este esenţială pentru noi, pentru cultura noastră închisă în sine, narcisistă şi zăvorâtă în faţa vânturilor lumii. O gură de aer proaspăt e binevenită pentru cel adormit şi, în acelaşi timp, poate reda demnitatea „stranierului”. Nu există un alt mod de a convieţui decât interferând, pentru că Vechea Europă Occidentală are nevoie să se reflecte în surioara sa un timp prea îndelungat uitată – Europa de Est.”„Poezia Eugeniei Bulat, a mai remarcat dna Ranieri, este individuală, tragică, istorică, e un document literar al unui om puternic care şi-a asumat exilul. Această poezie trage după sine toate femeile Basarabiei, copiii ei care se întorc în sicrie din stradă, toţi morţii ei inocenţi, între care poeţii, care au luptat pentru libertate, în acelaşi timp ea însăşi murind sufocată în debaraua fără ieşire, ca Ana din balada română, învingând doar prin Spirit, prin acel Ochi deschis prin care s-a adăugat un nou capitol, inedit, la literatura română tradiţională.”Şi un alt gând din intervenţia Laurei Rainieri: „Estul este pentru occidental un tărâm fără sfârşit, cu hotare indefinite, precum un nisip mişcător, dar cu popoare primordiale, cu sânge cald în vene, popoare tinere, care vor să se constituie, să cucerească democraţia (…) În timp,periferia se revarsă în Centru, renovându-i limfa, amalgamându-se Centrului, cu toate tulburările inerente  (…).Evenimentul istoric din 27 Martie 1918 este pentru moldovenii din R. Moldova un simbol al unităţii spirituale cu spaţiul românesc, un ideal de urmat, care le poate oferi multă putere”.În cele două ore de reflecţii asupra mesajului poetic, plasat sub cupola

simbolică a Unirii şi a destinului Basarabiei, s-a creat o atmosferă plină de căldură, concentrare şi sobrietate. Am acceptat cu bucurie oferta poetei Eugenia Bulat către Asociaţia „Dacia”: darul de 40 de exemplare al cărţii În debara, cu sugestia ca, prin distribuirea acestora să fie sprijinit violonistul Dumitru Blajinu întru editarea unui nou disc de veritabilă muzică folclorică. Ne-am luat rămas bun, în final, cu conştiinţa că acest spirit de unitate a românilor de pretutindeni necesită un efort continuu, şi mai ales fapte de cultură autentice. Şi aici susţinerea din partea prietenilor noştri de la Accademia di Romania este esenţială.Seria de evenimente organizate în cadrul acestei prestigioase instituţii, în colaborare cu Asociaţia „Dacia”, avea să continue cu Masa rotundă dedicată volumului semnat de Alberto Basciani: „La difficile unione. La Bessarabia e la Grande Romania, 1918-1940”._________1 Pasajele din vorbitorii italieni au fost traduse de Eugenia Bulat.

http://www.contrafort.md/numere/reg-sire-n-istorie-reg-sire-n-europa-poezia-basarabiei-la-accademia-di-romania-de-la-roma

Serate letterarie dedicate ai poeti George Bacovia e Mario Luzi

25 settembre 2011FIRILascia un commento

- A Roma, incontri con lo studioso Geo Vasile dedicati a due grandi poeti del Novecento -

In occasione dei 130 anni dalla nascita del poeta romeno George Bacovia (1881, Bacău – 1957, Bucarest), lo scrittore, italianista e traduttore romeno Geo Vasile presenta giovedì 29 settembre a Roma il suo volume antologico di traduzioni col testo a fronte – Cu voi/Con voi -, contenente una selezione di oltre ottanta poesie di Bacovia.

L’evento si svolgerà nella Galleria La Pigna (via della Pigna, 13) dalle ore 18 e comprenderà interventi, letture bacoviane in romeno e italiano, una performance e la presentazione di alcune opere grafiche dedicate a Bacovia, realizzate appositamente per l’evento. Coordina: Horia Corneliu Cicortaş.

Qui accanto, G. Bacovia secondo l’artista bulgaro Stoyan Lechtevski

***

Il giorno successivo, venerdì 30 settembre all’Accademia di Romania (piazza José de San Martin 1), dalle ore 18, sarà la volta di un altro incontro letterario con Geo Vasile, questa volta dedicato al poeta italiano Mario Luzi (1914, Firenze – 2005, Firenze). Sarà presentato l’antologia italo-romena Conoscenza per ardore/Cunoaştere prin ardoare, curata dallo stesso Geo Vasile.

Gli interventi e le letture luziane saranno coordinati da Tatiana Ciobanu.

Per visualizzare il programma completo dei due eventi, cliccare sull’immagine della locandina accanto.

Qui di seguito, sono disponibili i testi di alcuni interventi, in pdf (per scaricarli, cliccare sul link corrispondente): - Roberto Piperno su George Bacovia - Laura Rainieri su Bacovia (“Dalle influenze straniere)

Geo Vasile

Lunedì, 26 marzo 2012, ore 18,00Sala Conferenze, Accademia di Romania

Aforismi romeni ed italiani a confrontoL’evento è dedicato alla presentazione dalla recentissima pubblicazione del volume di aforismi "Sorrisi da esportare" di Efim Tarlapan, tradotto in italiano da Liuba CROITORU-Marian, Claudia Lupascu e Tatiana Ciobanu, curato da Silvana Baroni.L’occasione nasce, inoltre, dalla pubblicazione - promossa dalla Associazione Italiana per l'Aforisma - dell’antologia Aforismul în Italia – Antologia Premiului “Torino in Sintesi, pubblicazione che raccoglie gli aforisti italiani vincitori e finalisti del "Premio Internazionale per l'Aforisma Torino in sintesi”, tradotti in romeno da Valeriu Buţulescu e Simona Enache.Efim Tarlapan (n. 1944) è poeta e noto autore romeno di aforismi. Laureato di concorsi e festival umoristici romeni, nel 1993 e nel 1995 è stato insignito del Premio dell’Unione degli Scrittori della Repubblica di Moldavia. Vive tra Chişinău (Rep. Moldavia) e Cluj-Napoca (Romania).

Saranno presenti:Efim Tarlapan, aforista

Maria Luisa Spaziani, poetessa ed aforistaSilvana Baroni, aforista

 Fabrizio Caramagna, aforista, vice-presidente dell'Ass.ne Torino in Sintesi

 Coordinerà:

Tatiana  Ciobanu 

Di ritorno da una sua recente esposizione pittorica a Parigi, Silvana Baroni esporrà venti suoi quadri raccolti attorno al tema AFORISMI VISIVIL’evento è dedicato in modo simbolico all’Unione Bessarabia con la Romania, Unione avvenuta il 27 marzo 1918 e durata fino il 28 giugno 1940.           

Efim Tarlapan: gli italiani ridono come i rumeni

La parola che unisce. “Questa sera abbiamo fatto conoscere l’aforisma italiano al pubblico rumeno e moldavo. L’aforisma in Romania è scritto in chiave antipolitica, in Italia ha una connotazione diversa”, spiega il curatore dell’antologia Aforismul in Italia, Fabrizio Caramagna, dell’Associazione Italiana per

l’Aforisma che ha come obiettivo di promuovere l’aforisma rumeno nel gemellaggio tra i due paesi.

Gemellaggio letterario. E’ stata una giornata densa, iniziata con la presentazione del libro di satire, favole, epigrammi e aforismi di Efim Tarlapan in edizione bilingue, Sorrisi da esportare (Zambete pentru export). Il pubblico numeroso ha seguito la mostra Aforismi visivi di Silvana Baroni e conosciuto altri due libri: l’antologia Aforismul in Italia e il libro Oasi di sabbia di Valeriu Butulescu. All’evento, coordinato da Tatiana Ciobanu, vice-presidente dell’Associazione Dacia, ha assistito l’ambasciatore della R. Moldova, Aurel Baiesu.

L’ironia portata da casa. Efim Tarlapan pensa che i cittadini rumeni e moldavi hanno bisogno dell’esportazione dei suoi epigrammi e aforismi: “La presentazione di stasera è la mia eurovisione letteraria. E’ il mio primo libro tradotto in una lingua straniera. Con la traduzione la satira, l’ironia perde una parte del suo fascino, ma il messaggio generale arriva”. Tarlapan spera che anche il suo libro per i bambini venga tradotto.

La traduzione. Sorrisi da esportare, casa editrice Labirint, Chişinău, curato dalla scrittrice di aforismi e pittrice Silvana Baroni, è stato tradotto dal rumeno in italiano da Tatiana Ciobanu, Liuba Croituru-Marian, Claudia Lupascu e Veronica Bordian. “Le nostre traduzioni sono un rimedio per l’anima, trovando tempo dopo il nostro lavoro quotidiano per la ricerca nei dizionari dei termini giusti. La soddisfazione è quando vedi la traduzione finita. E’ come una necessità di ritrovare se stessi, ci avviciniamo tramite il libro al nostro mondo”, racconta Claudia Lupascu.

Una lingua, una cultura. “Il rumeno è la lingua comune della Repubblica Moldava e Romania, una direzione strategica della politica culturale dell’Accademia – spiega Cornel Baicu, direttore della programmazione culturale dell’Accademia – è di aprire le sue porte agli intellettuali di Bessarabia, antica regione rumena, attuale Moldova, come appoggio alla promozione della lingua e cultura di questo paese, tanto tempo sotto la dominazione russa e sovietica”.

L’aforisma nel mondo. Una delle autrici dell’antologia, Maria Luisa Spaziani, ha intrattenuto gli invitati con aforismi divertenti. Un’iniziativa da ripetere anche per altri paesi. “L’aforisma rumeno parte dal modello classico tradizionale – spiega Caramagna – un aforisma breve, conciso, folgorante e ironico. Efim Tarlapan è molto tagliente, usa l’epigramma che da noi si usava nel 800-900, simile alla poesia ma con un contenuto di saggezza e ironia”.

Raisa Ambros(3 aprile 2012)

http://www.piuculture.it/2012/04/efim-tarlapan-gli-italiani-ridono-come-i-rumeni/

“ROCADA DESTINELOR”, GENERAŢIA SACRIFICATĂ

39 romane incluse în acelaşi text, 39 destine diverse dar asemănătoare, o generaţie unită de o singură dramă: deportarea. Acesta este miezul “Rocadei destinelor”, cartea Valentinei Varvara Corcodel, prezentată la13 mai la Roma. Un roman-cronică, o idee nascută cu mulţi ani în urmă şi maturată zi de zi cu dorinţa de a povesti soarta familiei sale trecute prin sacrificii de nedescris.Şi totusi, autoarea a găsit un mod de a le reda printr-o muncă migăloasă, o documentare serioasă, cu acte şi fotografii descoperite din întâmplare într-o veche valiză pe care nimeni nu se îndura s-o arunce. “Am avut noroc şi ghinion scriind cartea, povesteşte Corcodel, am aflat aceste lucruri de la socrii mei, una dintre familiile deportate din satul natal Ulmu, care seri la rând povesteau sau cântau câte ceva din experienţa şi trăirile lor în Siberia. Deseori plângeau amintindu-şi de anii grei”. Alte informaţii şi testimonianţe le-a obţinut chiar de la persoanele supravieţuite, unele dintre ele, însă, n-au apucat să vadă cartea tipărită. Nostalgia, dorul de casă, schimbarea anturajului în 1999, cand a venit în Italia, a făcut-o pe scriitoare să înşire faptele, să le dezvolte în timp până la concretizarea cărţii. Fostă profesoară şi director de liceu, a lucrat mereu la Roma, în familie, scriind pe apucate, în timpul liber. Astfel a reuşit să traducă două volume de Francesco Baldassi în romană si cartea lui Grigore Vieru, “Nimbul de rouă”, în colaborare cu alte profesoare, în italiană. Acum lucrează la un roman despre emigrări, raportul copiilor de acasă cu părinţii care muncesc aici, şi la traducerea operei lui Nicolae Dabija. “Rocada destinelor” ar însemna destine schimbate, mutilate de regim, acesta este semnificatul dat de Valentina Corcodel. La lansare au fost prezenţi nepoţii şi strănepoţii protagoniştilor din carte, poetul Francesco Baldassi şi un public numeros. Cartea a fost prezentată de către organizatoarea Tatiana Ciobanu. Au intervenit: Liuba Marian, Claudia Lupaşcu despre diversiunile lirice, structură, temă şi stil. Ileana Luduşan despre notele ironice din roman, Nina Popescu despre destine, Lidia Bolfosu a vorbit despre blestemuri, tradiţiile şi obiceiurile amintite în carte şi a blestemat prin cânt. Prezentarea a fost interactivă, persoanele din public au avut posibilitatea de a pune întrebări la subiect. Oaspeţii italieni au rămas încântaţi să vadă la sfârşit publicul cântând “Aşa-i viaţa omului”. Raisa Ambros (http://www.youblisher.com/p/358380-Actualitatea-Magazin-Nr-15/

Lidia Bolfosu şi Ansamblul “Arţăraş”

Artaras, le donne moldave tra il lavoro e cultura

Essere intellettuali a casa, sapere di non poter mai più esserlo in un paese straniero, perché il riconoscimento della laurea è difficile e le barriere della lingua lo impediscono. Nel costume nazionale, lavorato a mano con motivi colorati, portano la ricchezza del proprio paese in Italia. Sono donne

dell’est, che hanno trovato un equilibrio tra il lavoro di badanti e collaboratrici domestiche e l’attività artistica. Si nutrono di preghiera e cultura la domenica, quando le ex-professoresse s’incontrano regolarmente per trovare se stesse e dare un senso alla loro vita qui. Fanno parte del gruppo folcloristico Artaras e hanno incantato il pubblico al Mese della cultura moldava che si svolge fino al 17 giugno al Museo della civiltà romana. Moldova è un paese con gente solare, con un ricchissimo folklore, balli dal ritmo veloce e pimpante, che dalle prime note trasmette allegria e invita a ballare.“Insieme alla mia famiglia sto continuando a vivere la vita culturale che facevo a casa. Così mi sento ancora intellettuale e do un’educazione ai figli”, racconta Emilia, che proviene da una grande famiglia di musicisti e non potrebbe vivere senzala musica. Gestiva un gruppo musicale nella scuola dove insegnava ed è stato facile coinvolgere il marito, uno dei pochi uomini della formazione, e i suoi tre figli. “Rinunciamo al divertimento del week-end e ci impegniamo come se fosse un secondo lavoro, anche se volontario”. Liuba Bors suona da sempre la fisarmonica: “La musica è parte di me. Tramite le note risvegliamo la bellezza delle nostre anime. Senza il suono dello strumento la melodia sarebbe più triste”. Al gruppo si sono aggiunti alcuni artisti dalla Romania: “Abbiamo tanto da imparare dai fratelli moldavi”, dice Mioara. Il flauto si sente grazie a Vitalie: “Ci piacerebbe fare una tournee in tutta Italia per far conoscere la nostra cultura,  far vedere il nostro vero carattere”. I giovani di seconda generazione non sono tanti: “Abbiamo il compito morale di continuarela tradizione. Il folklore ha bisogno di noi”, Marcela partecipa insieme alla sorella e alla madre Tatiana Ciobanu, vice-presidente

dell’associazione Dacia che per far conoscere la Moldova promuove Artaras in ogni occasione.Il gruppo è nato 3 anni fa, dopo essersi esibito a un evento tra i tappeti e oggetti tipici, incluso l’ inchino di saluto con il pane e il sale. Per nostalgia dell’Artaras che ha fondato e con dolore ha lasciato in patria quando ha deciso di costruirsi un futuro in Italia, il gruppo era  risultato vincitore, nel 2000, del Delfino d’Argento in un concorso italiano come gruppo folkloristico più rappresentativo tra i 36 paesi partecipanti. Lidia Bolfosu andava in giro per Roma a conoscere i connazionali artisti di strada e proporre loro di formare un ensamble di professionisti. Se prima bastava mettersi il costume nazionale e cantare 2-3 canzoni qualsiasi agli eventi, ora Artaras si è allargato il repertorio musicale, si segue una linea tematica, imposta dalle conoscenze di Lidia, acquisite come ricercatrice delle ultime perle del folklore autentico raccolto nei paesini sperduti. Durante la settimana lavora fino a sera tardi come collaboratrice domestica e la domenica l’amore per la musica e per la cultura le da nuove energie per prepararsi per le manifestazioni dove sono sempre presenti con canti e balli: “Un evento basato solo sulla letteratura o l’informazione non ci da soddisfazione”, dice Lidia. “Con la nostra musica ci sentiamo a casa, siamo felici di condividere la nostalgia per le persone care rimaste in Moldova danzando mano nella mano come alle feste del paese”. I datori di lavoro italiani la stimano molto come professionista, la seguono ai concerti e le affidano il figlio al quale impartisce delle lezioni di grammatica musicale. Il piccolo è contento di imparare le canzoni moldave.Vorrebbero un centro culturale dove mantenere in vita la ricchezza della musicale tradizionale. Le occasioni per esibirsi sono tante: da Natale, quando vanno in udienza dal Papa per cantare in piazza S. Pietro, alla festa della donna o a quelle nazionali. La preparazione dei programmi le prime volte si è tenuta all’Accademia di Romania, poi negli spazi dell’ambasciata della Moldova, oppure nella sede di Forum International tv. Se gli italiani hanno sentito per strada musica popolare moldava, erano  le donne di Artaras che cantano in macchina dopo aver assistito alla messa di domenica. Il luogo più ospitale è stato fuori Roma, alle terme con acqua ricca di zolfo, dove si sono riuniti in costume a curare il fisico e lo spirito con le canzoni del loro repertorio.Il gruppo Artaras: Lidia Bolfosu, Liuba Bors, Ileana Ludusan, Tamara Osadceaia, Nina Popescu, Tatiana Ciobanu, Mioara Moraru, Teodora Madasa, Emilia e Iurie Gramatic, Claudia Lupascu, Vitalie Sarbu, Maria Cheptanaru Sarbu, Tudor Bodolico, Valentina Taralunga, Ana Plesca, Valentina Scafari, Eugenia Moraru, Valentina Corcodel, Marcela e Lucia Ciobanu, Alina e Costel Gramatic.

Raisa Ambroshttp://www.piuculture.it/2012/06/artaras-le-donne-moldave-tra-il-lavoro-e-

cultura/

La Repubblica Moldava a 20 anni dalla dichiarazione dell’Indipendenza: cultura, tradizioni, folclore ed arte contemporanea

Tipologia: Arte Contemporanea

Mostra d'arte contemporanea nell’ambito del progetto “Arte e cultura dell’Europa dell’Est a Roma”

Per celebrare un anno così importante, la comunità Moldava presente a Roma con l’Ambasciata della Repubblica di Moldavia presenta un percorso d’arte e cultura per far conoscere la ricchezza del proprio patrimonio artistico-culturale, delle tradizioni e del folklore. A partire dal 26 maggio fino al 17 giugno, nelle sale espositive del Museo della Civiltà Romana, si potrà assistere ad eventi e apprezzare mostre di quadri, sculture, fotografie e artigianato che appartengono alla tradizione e alla storia moldava. Inoltre gli eventi vedranno la partecipazione di rappresentanti del mondo delle istituzioni, dell'arte contemporanea e della cultura, nonché della diplomazia e dell’associazionismo del mondo dell'immigrazione

Sabato 26 maggio ore 10.30-13.45

- Inaugurazione alla presenza delle autorità moldave ed italiane. Intervengono: On. Tetyana KUZYK, Consigliera Aggiunta Europa dell’Est - Assemblea Capitolina, S.E. Aurel BĂIEŞU, Ambasciatore della Repubblica di Moldova nella Repubblica Italiana, Dott. Antonio INSALACO, Direzione Museo della Civiltà Romana;

- Apertura della mostra d’arte contemporanea degli artisti moldavi: Tudor ZBÂRNEA, pittore; Simion ZAMŞA, pittore; Elena KARACHENTSEVA, pittrice; Valeriu PALADI, pittore; Ion ZDERCIUC, scultore. Intervengono: Tudor ZBÂRNEA, direttore del Museo Nazionale d'Arte di Moldova e Valeriu PALADI, pittore;

- Apertura della mostra fotografica di affreschi della chiesa ortodossa “Assunzione della Vergine” (lingua originale – “Adormirea Maicii Domnului”) di Cauşeni, monumento storico del sec. XVI – XVII, a cura di Tudor ZBÂRNEA, direttore del Museo Nazionale d’Arte di Moldova;

- Apertura della mostra “Casa Mare'' con la presentazione dell'artigianato tradizionalemoldavo – a cura della professoressa di lingua e letteratura romena Liuba MARIAN;

- Presentazione dei costumi nazionali moldavi del XIX° secolo – a cura della professoressa Lidia BOLFOSU;

- Esibizione del gruppo folcloristico moldavo “Arţaraş'' – direttore artistico Lidia BOLFOSU;

- Rinfresco con degustazione di prodotti tipici moldavi.

Sabato 2 giugno ore 10.00-13.45

- Visita guidata del Museo della Civiltà Romana (inizio alle 10.00);

- “Immigrazione dei moldavi in Italia: difficoltà e prospettive” a cura di Olga COPTU, presidente dell’associazione “Gazeta Basarabiei” (inizio alle 11.00);

- Proiezione del film “Nunta in Basarabia'' (“Matrimonio in Bessarabia'') di Nap Toader – interviene Liliana VERLAN, Primo Segretario dell’Ambasciata della Repubblica di Moldova a Roma (inizio alle 11.30).

Giovedì 7 giugno ore 10.30-13.45

- Intervento di On. Prof. Riccardo MIGLIORI, Vice Presidente OSCE PA, Presidente Delegazione Italiana OSCE PA – “Rapporti interparlamentari fra Repubblica di Moldova e Italia”;

- Intervento di On. Franco FRATTINI, Presidente Società Italiana per l’Organizzazione Internazionale – “Il 20° anniversario della proclamazione dell’indipendenza della Repubblica di Moldova e dello stabilimento delle relazioni diplomatiche fra Italia e Moldova'';

- Conferenza dell'Avv. Enrico Silverio “Da Roma alla Moldova attraverso cinque imperi”;

- Proiezione del documentario prodotto nel 2011 “Chişinău – una capitale europea”;

- Rinfresco.

Domenica 17 giugno ore 10.30-13.45

Giornata di chiusura:

- Letteratura romena tradotta in italiano – lettura di poesie in italiano, esposizione di libri dei grandi classici della letteratura romena e degli scrittori contemporanei (Mihai Eminescu, George Bacovia, Grigore Vieru,

Mircea Cartarescu) tradotti in italiano, a cura di Tatiana CIOBANU, vicepresidente dell’associazione “Dacia”;

- Presentazione del libro “Storia della filosofia del linguaggio”, a cura di Donatella di Cesare, ispirato dagli scritti del linguista moldavo Eugen Coşeriu;

- Proiezione del film “Aria” di Vlad DRUC – interviene Liliana VERLAN, Primo Segretario dell’Ambasciata della Repubblica di Moldova a Roma;

- Concerto con la partecipazione dell’gruppo folcloristico “Arţaraş'' di Roma;

- Rinfresco con specialità culinarie moldave.

ARTISTI ED OPERE IN MOSTRA:

Valeriu PALADI, 1968 Vive e lavora a Bologna, Italia. Membro dell'Unione degli Artisti di Romania. Laureato al Collegio di Stato d’Arte A. Plămădeală di Chişinău e all'Accademia di Belle Arti di Bucarest nella classe del professore Horia Paştina. Mostre rilevanti: Italia, Moldova, Romania. Opere in collezioni pubbliche: Moldova, Romania.Opere in collezioni private: Romania, Italia, Germania, USA, Olanda, Francia.

Tudor ZBÂRNEA, 1955 Vive e lavora a Chişinău. Membro dell'Unione degli Artisti della Repubblica di Moldova e dell’Unione degli Artisti di Romania. Laureato in pittura al Collegio di Stato d’Arte A. Plămădeală, Chişinău e all’ Università d’Arte G. Enescu, Iaşi, Romania, nella classe del professore Corneliu IONESCU. Mostre rilevanti: Bielorussia, Belgio, Cipro, Finlandia, Francia, Germania, Italia, Lituania, Moldova, Paesi Bassi, Romania, Russia Opere in collezioni pubbliche: Bielorussia, Francia, Kirghizistan, Moldavia, Romania, Turchia.Opere in collezioni private: Australia, Austria, Belgio, Cipro, Finlandia, Francia, Germania, Israele, Italia, Lituania, Moldova, Paesi Bassi, Russia, USA, Turchia, Venezuela.

ELENA KARACHENTSEVA, 1960 Vive e lavora a Chişinău.

Membro dell'Unione degli Artisti della Repubblica di Moldova. Laureata all'Accademia di Pittura, Scultura e Architettura I. Repin, San Pietroburgo. Mostre rilevanti: Argentina, Bulgaria, Francia, Georgia, Germania, Moldova, Polonia, Romania, Russia, Spagna. Opere in collezioni pubbliche: Italia, Kirghizistan, Moldavia, Romania. Opere in collezioni private: Francia, Germania, Italia, Moldova, Romania, USA.

Simion ZAMŞA, 1958 Vive e lavora a Chişinău. Membro dell'Unione degli Artisti della Repubblica di Moldova. Laureato all’Accademia di Pittura, Scultura e Architettura I. Repin, San Pietroburgo. Mostre rilevanti: Argentina, Bulgaria, Francia, Georgia, Germania, Moldova, Polonia, Romania, Russia, Spagna. Opere in collezioni pubbliche: Kazakhstan, Germania, Italia, Kirghizistan, Moldova, Romania.Opere in collezioni private: Francia, Germania, Italia, Moldova, Romania, USA.

Ion ZDERCIUC, 1957 Vive e lavora a Chişinău. Membro dell'Unione degli Artisti della Repubblica di Moldova.