curs sprc 2013
TRANSCRIPT
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 150
983125983118983113983126983109983122983123983113983124983105983124983109983105 991261983120983109983124983122983109 983105983118983108983122983109983113991261 983108983113983118 983113983105Ș983113
983110983105983107983125983116983124983105983124983109983105 Ș983124983113983113983118Ț983109 983120983119983116983113983124983113983107983109 Ș983113 983105983108983117983113983118983113983123983124983122983105983124983113983126983109
983110983105983107983125983116983124983105983124983109983105 983108983109 983108983122983109983120983124
983116983141983139983156983086 983157983150983145983158983086 983140983154983140983086 983105983150983137983085983117983137983154983145983137 983105983117983106983122983119983123Ă
983120983154983151983142983086 983157983150983145983158983086 983140983154983086 983107983154983145983155983156983145983137983150 983106983119983107983105983118983107983109983105
983123983113983123983124983109983117983125983116 983120983119983116983113983124983113983107 983122983119983117983234983118983109983123983107
983107983119983118983124983109983117983120983119983122983105983118 991251 983107983157983154983155 983140983141 983155983145983150983156983141983162ă 991251
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 250
983089
Cuprins
Introducere
1 Repere istorice ale sistemului politic romacircnesc contemporan
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile icircn Romacircnia contemporană
5 Probleme ale democratiză rii icircn Romacircnia postcomunistă
Concluzii
Bibliografie
2
3
13
19
33
40
47
49
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 350
983090
Introducere
Analizele subsumate ariei problematice a sistemului politic romacircnesc contemporan suntprin natura lor nu numai deosebit de complexe (ca orice demers interdisciplinar) ci și marcate
de controverse teoretice și de inevitabile opțiuni ideologice Astfel nu putem vorbi despre
aproximativ o sută de ani de istorie politică și socială romacircnească f ă ră a asuma anumite supoziții
pe care ni le-au inculcat istoriografia comunistă și cea postcomunistă f ă ră a exprima anumite
preferințe interpretative și f ă ră a ne raporta subiectiv la valorile politice și sociale care ne
regizează viața cotidiană
Studiul care urmează lă murește mai icircntacirci conceptul de contemporaneitate pornind de la
tradiția istoriografică ce plasează icircnceputul epocii contemporane la 1918 Icircn interiorul acestui
secol de istorie politică distingem cacircteva perioade mari cu specificul lor deceniile interbelice
icircn care s-a consolidat regimul constituțional democratic și pluralist dar icircn care s-a trecut prin
criza economică și prin procesul de ascensiune a extremismelor anii ră zboiului mondial icircn care
Romacircnia a luptat succesiv contra URSS și contra Germaniei naziste distrugerea treptată a
democrației icircn intervalul 1945-1947 (de la intrarea comuniștilor pe prima scenă politică pacircnă la
eliminarea monarhiei) epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (icircn care s-au eliminat elementele
societății burgheze și democratice ndash respectiv proprietatea privată și pluralismul politic ndash
trecacircndu-se la modelul societății sovietice) epoca Ceaușescu (evoluacircnd de la aparenta
liberalizare și de la politica pro-occidentală că tre un regim de dictatură personală de factură neo-
stalinistă ) Revoluția din 1989 (considerată de unii analiști drept lovitură de stat) cele două
decenii de postcomunism (icircn care s-a produs tranziția de la dictatură la democrație și de la
economia socialistă planificată la economia de piață icircn care Romacircnia s-a transformat dintr-o țară
aparținacircnd bdquolagă rului socialistrdquo icircntr-un stat membru al NATO și al Uniunii Europene)
Elementele pe care ne centră m atenția icircn continuare sunt dimensiunile tranzițieipostcomuniste (tranziția instituțională și tranziția societății civile) sistemul autorităților publice
din prezent (funcționarea statului de drept) partidele politice și reconstrucția societății civile
problemele democratiză rii Toate acestea contribuie la realizarea unui tablou sintetic al
postcomunismului din care rezultă sensul pozitiv al schimbă rilor sistemice petrecute la diferite
niveluri de profunzime ale societății noastre
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 450
983091
1 Repere istorice ale sistemului politic romacircnesc contemporan
Ana-Maria Ambrosă
Delimitări istorice ale contemporaneității
Ce este contemporaneitatea Etimologic termenul trimite la bdquotimpurile noastrerdquo Dar cacirct
de mult putem plonja icircn evenimentele prezente și icircn trecutul că ruia i-am fost martori (noi pă rinții
noștri sau bunicii) Plecacircnd de la această interogație trebuie să aducem icircn discuție conceptele de
bdquoistorie recentă rdquo și bdquotrecut activrdquo1 pe care le folosesc tot mai frecvent analiștii realităților
contemporane Istoria recent ă (politică economică socială și culturală ) este bdquopovestea viețiirdquo
generațiilor prezentului derulată pe parcursul ultimelor cinci-șase decenii este o proiecție
subiectivă despre trecutul imediat icircncă insuficient radiografiat față de care nu am luat necesara
distanță afectivă Trecutul activ cuprinde o perioadă istorică puțin mai icircndepă rtată decacirct istoria
recentă dar despre care avem icircncă mă rturii directe (de la oameni trecuți de 80-90 de ani) și care
marchează icircncă viața prezentului prin faptul că evenimente idei sau situații juridice de atunci ne
obligă la reacții icircn momentul de față
Din unghi de vedere politic contemporaneitatea este destul de greu de definit pentru că
marile ei coordonate (instituțională și ideologică ) nu au date fixe De exemplu din punct de
1 Icircn studiul Istorie contemporană și istorie recent ă icircn Romacircnia (publicat icircn volumul Istoria recent ă icircn Europaapărut icircn 2002 sub auspiciile Colegiului Noua Europă) Florin Țurcanu afirma că istoria contemporană are ca reperde icircnceput anul 1918 icircn timp ce segmentul de istorie recentă a Romacircniei debutează icircn anii ʼ30 ai veacului XXbdquoFaptul că istoria anilor rsquo30 este icircncă o istorie cu martori a contribuit la integrarea acestei perioade de un deceniu icircncoace icircn laquotrecutul activraquo al societăț ii Icircn cazul Romacircniei anii rsquo30 par să reprezinte limita cronologică superioară aacelui trecut apropiat care continuă să nu dea pace prezentului și a cărui memorie joacă un rol constant icircn diferiteledezbateri și confruntări politice sau culturale Nici 1918 nici Primul Război Mondial nu se bucură de o asemeneaprezență icircn actualitatea post-comunistă Atunci cacircnd de exemplu icircn campania electorală din 1990 unul dintrepartidele politice romacircnești a icircncercat să reactiveze memoria răscoalei țărănești de la 1907 cu scopul de a-șidiscredita adversarii politici tentativa a dat unele rezultate icircnsă pe termen scurt Icircn Romacircnia anii rsquo30 reprezintă unfel de intersecț ie pentru diferitele teme ale memoriei colective Aici amintirea unei vieț i culturale efervescente care
n-a icircncetat să-i fascineze pe intelectualii romacircni icirc și dă icircntacirclnire cu memoria ascensiunii politice a Gărzii de Fier și aprogreselor antisemitismului Coincizacircnd cu domnia lui Carol al II-lea anii rsquo30 reprezintă o epocă privilegiată amemoriei monarhiei Amintirea acestei domnii trimite atacirct la laquoboomraquo-ul instituț iilor culturale cacirct și la disoluț iaparlamentarismului pentru a se confunda icircn final cu memoria violenț ei politice a dispariț iei Romacircniei Mari și așirului de regimuri represive pe care icircl inaugurează icircnsuși regele Carol Această perioadă asupra căreia o parte asocietăț ii icirc și proiectează astăzi nostalgiile sau icircntrebările legate de identitatea romacircnească apare ca timpul unei lumipe care am pierdut-o Este imaginea prin excelență a perioadei dinaintea comunismului mai mult decacirct aceea aperioadei antebelicerdquo (pp 79-80)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 550
983092
vedere instituțional constituțional (tripartiția puterii și suveranitatea națională ) statele moderne
au o structură foarte asemă nă toare cu cele contemporane lucrurile modificacircndu-se foarte puțin
de la mijlocul secolului al XIX-lea icircncoace Ideologic icircnsă contemporaneitatea debutează deja
de la finele veacului al XIX-lea cacircnd se profilează bdquoschismelerdquo icircn raport cu socialismul
revoluționar marxist (social-democrația bernsteiniană și leninismul)
Istoria politică și constituțională a civilizației noastre marchează icircnceputul epocii
contemporane la 1918 cacircnd vechiul sistem de echilibru internațional (bazat pe imperiile
europene și pe extensiile lor coloniale) a fost icircnlocuit de o lume a statelor na ționale create icircn
baza celebrului principiu wilsonian al autodetermină rii naționalităților Dar lumea contemporană
icirc și definește identitatea icircntr-un mod foarte complex nelimitacircndu-se la evenimente bdquoepocalerdquo Ea
se remarcă icircn primul racircnd printr-o tensiune enormă icircntre libertate și democrație pe de o parte și
servitute și totalitarism pe de altă parte Este epoca a două ră zboaie mondiale devastatoare aprogresului științific și economic negat de să ră cie și de folosirea științei icircn scopuri anti-
umaniste Icircnsă poate cea mai pregnantă caracteristică a contemporaneității este bipolarismul
ideologic2 urmat de că derea neașteptată a comunismului și de mondializarea democrației
pluraliste Din acest motiv multe analize istorice și politice reduc contemporaneitatea la ultimele
șapte decenii care includ epoca Ră zboiului Rece și bdquopost-comunismulrdquo
Etapele istoriei politice a Romacircniei contemporane
Istoria contemporană a romacircnilor are cacircteva repere evenimențiale și cacircteva perioade
relativ bine conturate a că ror succesiune pune icircn lumină mari realiză ri și oportunități dar și
crize eșecuri și icircntorsă turi tragice O că lă toie imaginară prin istoria veacului XX nu poate ocoli
urmă toarele repere
a) Anul Marii Uniri Anul de debut al contemporaneității (1918) coincide cu sfacircrșitul
Marelui Ră zboi (derulat icircntre 1914 și 1918) și cu desă vacircrșirea procesului de creare a statului
2 Alianţele militare existente şi icircn epoci mai icircndepărtate (avacircnd ca suport interese economice imediate icircnrudiri icircntrefamiliile conducătoare apartenenţa la o religie etc) s-au caracterizat icircn secolul XX printr-un element de coeziune
ideologică ce ne icircndreptăţeşte să vorbim despre o adevărată bdquopolitică de blocrdquo Odată cu aceasta s-a lansat şiconceptul politic de bipolarism semnificacircnd structurarea lumii icircn două tabere distincte din punct de vedere al ordiniieconomice şi politice şi avacircnd fiecare cacircte un stat-etalon cacircte o superputere cu rol de lider Bipolarismulcaracterizează ordinea mondială vreme de peste patru decenii după cel de-al Doilea Război Mondial exprimacircndpoziţionarea strategică a blocurilor capitalist şi comunist icircn cadrul Războiului Rece
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 650
983093
național unitar romacircn3 la 1 Decembrie 1918 Odată cu Unirea cea Mare Romacircnia devine un stat
important icircn Europa Est-centrală
b) Epoca interbelică Perioada interbelică (1918-1939) este una foarte complexă marcată
de fenomene și procese contradictorii dar de tendință generală pozitivă icircn sensul dezvolt ării
economice și democratice a Romacircniei Astfel din punct de vedere economic se remarcă tendința
industrializă rii (susținută de politica liberală protecționistă bdquoprin noi icircnșinerdquo completată de
politica ță ră nistă a bdquoporților deschiserdquo care permitea afluxul de capital stră in) Nu putem neglija
faptul că icircn acest interval istoric Romacircnia ră macircne o țară agrară cu o populație rurală de 80
agricultura a beneficiat totuși de efectele reformei agrare din 1921 prin care se realizează
icircmproprietă rirea ță ră nimii Dezvoltarea icircncepută icircn anii ʼ20 este icircntreruptă icircnsă de perioada de
criză economică mondială (1929-1933) și este parazitată icircn deceniul al patrulea de așa-numita
bdquocamarilă regală rdquo (grupul de interese format icircn jurul regelui Carol al II-lea care profita deafacerile cu statul) Din punct de vedere politic Romacircnia a icircnregistrat pe de o parte cacircteva
progrese remarcabile votul universal (1918) Constituția din 1923 (printre cele mai moderne și
mai democratice din lume) pluralismul politic și sistemul de bdquorotativă guvernamentală rdquo
(guvernarea succesivă a liberalilor și ță ră niștilor ca urmare a rezultatelor votului universal)
implicarea ță rii icircn politica de securitate internațională pe aliniamentele Ligii Națiunilor Pe de
altă parte icircnsă a cunoscut scă deri notabile ale democrației apariția mișcărilor politice
extremiste (Partidul Comunist creat icircn 1921 și interzis prin lege icircn 1924 mișcarea legionară 4)
criza dinastică5 și lovitura de stat carlist ă din 1938 (prin care se abroga Constituția democratică
3 Procesul de creare și consolidare a statului romacircn debutează icircn epoca modernă prin Unirea Principatelor (Moldovași Muntenia) la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza continuă cu instalarea pe tron a lui Carol I icircntemeietorul Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen icircn 1866 (an icircn care se adoptă prima Constituț ie modernăinspirată de cea belgiană) cunoaște apoi momentul obț inerii independenț ei față de Imperiul Otoman (putereasuzerană) și față de Imperiul Țarist (puterea bdquoprotectoarerdquo) după războiul din 1877-1878 icircn 1881 se proclamă Regatul Romacircniei fapt ce plasează statul icircn racircndul monarhiilor europene Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen varămacircne icircn fruntea țării pacircnă icircn 1947 cacircnd este icircnlăturată printr-o lovitură de stat comunistă4 Legiunea Arhanghelului Mihail numită pe scurt Mișcarea Legionară a fost o organizaț ie naț ionalistă creată icircn1927 de către Corneliu Zelea Codreanu Organizaț ia a avut un caracter mistic-religios violent anticomunist
antisemit și antimasonic Icircn anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu icircnființ ează o organizaț ie anexă a MișcăriiLegionare intitulată Garda de Fier organizaț ie care să cuprindă icircn racircndurile sale orice partid sau grupare indiferentde adversităț ile politice care dorește să lupte icircmpotriva expansiunii comunismului din URSS După aceastaMișcarea Legionară a fost denumită mai mult Garda de Fier Legionarii au practicat teroarea și asasinatul politiccăruia i-au căzut victime personalităț i precum I G Duca Armand Călinescu Virgil Madgearu Nicolae Iorga șiPetre Andrei5 Moștenitorul tronului Romacircniei prinț ul Carol a renunț at la dreptul de succesiune icircn 1925 La moartea luiFerdinand I (1927) a urmat la tron prinț ul minor Mihai (fiul lui Carol și al Elenei de Grecia) sub tutela unei regenț eIcircn 1930 Carol revine icircn ț ară și se instalează rege fiind apoi obligat să abdice icircn 1940 cacircnd fiul său redevinemonarh
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 250
983089
Cuprins
Introducere
1 Repere istorice ale sistemului politic romacircnesc contemporan
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile icircn Romacircnia contemporană
5 Probleme ale democratiză rii icircn Romacircnia postcomunistă
Concluzii
Bibliografie
2
3
13
19
33
40
47
49
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 350
983090
Introducere
Analizele subsumate ariei problematice a sistemului politic romacircnesc contemporan suntprin natura lor nu numai deosebit de complexe (ca orice demers interdisciplinar) ci și marcate
de controverse teoretice și de inevitabile opțiuni ideologice Astfel nu putem vorbi despre
aproximativ o sută de ani de istorie politică și socială romacircnească f ă ră a asuma anumite supoziții
pe care ni le-au inculcat istoriografia comunistă și cea postcomunistă f ă ră a exprima anumite
preferințe interpretative și f ă ră a ne raporta subiectiv la valorile politice și sociale care ne
regizează viața cotidiană
Studiul care urmează lă murește mai icircntacirci conceptul de contemporaneitate pornind de la
tradiția istoriografică ce plasează icircnceputul epocii contemporane la 1918 Icircn interiorul acestui
secol de istorie politică distingem cacircteva perioade mari cu specificul lor deceniile interbelice
icircn care s-a consolidat regimul constituțional democratic și pluralist dar icircn care s-a trecut prin
criza economică și prin procesul de ascensiune a extremismelor anii ră zboiului mondial icircn care
Romacircnia a luptat succesiv contra URSS și contra Germaniei naziste distrugerea treptată a
democrației icircn intervalul 1945-1947 (de la intrarea comuniștilor pe prima scenă politică pacircnă la
eliminarea monarhiei) epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (icircn care s-au eliminat elementele
societății burgheze și democratice ndash respectiv proprietatea privată și pluralismul politic ndash
trecacircndu-se la modelul societății sovietice) epoca Ceaușescu (evoluacircnd de la aparenta
liberalizare și de la politica pro-occidentală că tre un regim de dictatură personală de factură neo-
stalinistă ) Revoluția din 1989 (considerată de unii analiști drept lovitură de stat) cele două
decenii de postcomunism (icircn care s-a produs tranziția de la dictatură la democrație și de la
economia socialistă planificată la economia de piață icircn care Romacircnia s-a transformat dintr-o țară
aparținacircnd bdquolagă rului socialistrdquo icircntr-un stat membru al NATO și al Uniunii Europene)
Elementele pe care ne centră m atenția icircn continuare sunt dimensiunile tranzițieipostcomuniste (tranziția instituțională și tranziția societății civile) sistemul autorităților publice
din prezent (funcționarea statului de drept) partidele politice și reconstrucția societății civile
problemele democratiză rii Toate acestea contribuie la realizarea unui tablou sintetic al
postcomunismului din care rezultă sensul pozitiv al schimbă rilor sistemice petrecute la diferite
niveluri de profunzime ale societății noastre
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 450
983091
1 Repere istorice ale sistemului politic romacircnesc contemporan
Ana-Maria Ambrosă
Delimitări istorice ale contemporaneității
Ce este contemporaneitatea Etimologic termenul trimite la bdquotimpurile noastrerdquo Dar cacirct
de mult putem plonja icircn evenimentele prezente și icircn trecutul că ruia i-am fost martori (noi pă rinții
noștri sau bunicii) Plecacircnd de la această interogație trebuie să aducem icircn discuție conceptele de
bdquoistorie recentă rdquo și bdquotrecut activrdquo1 pe care le folosesc tot mai frecvent analiștii realităților
contemporane Istoria recent ă (politică economică socială și culturală ) este bdquopovestea viețiirdquo
generațiilor prezentului derulată pe parcursul ultimelor cinci-șase decenii este o proiecție
subiectivă despre trecutul imediat icircncă insuficient radiografiat față de care nu am luat necesara
distanță afectivă Trecutul activ cuprinde o perioadă istorică puțin mai icircndepă rtată decacirct istoria
recentă dar despre care avem icircncă mă rturii directe (de la oameni trecuți de 80-90 de ani) și care
marchează icircncă viața prezentului prin faptul că evenimente idei sau situații juridice de atunci ne
obligă la reacții icircn momentul de față
Din unghi de vedere politic contemporaneitatea este destul de greu de definit pentru că
marile ei coordonate (instituțională și ideologică ) nu au date fixe De exemplu din punct de
1 Icircn studiul Istorie contemporană și istorie recent ă icircn Romacircnia (publicat icircn volumul Istoria recent ă icircn Europaapărut icircn 2002 sub auspiciile Colegiului Noua Europă) Florin Țurcanu afirma că istoria contemporană are ca reperde icircnceput anul 1918 icircn timp ce segmentul de istorie recentă a Romacircniei debutează icircn anii ʼ30 ai veacului XXbdquoFaptul că istoria anilor rsquo30 este icircncă o istorie cu martori a contribuit la integrarea acestei perioade de un deceniu icircncoace icircn laquotrecutul activraquo al societăț ii Icircn cazul Romacircniei anii rsquo30 par să reprezinte limita cronologică superioară aacelui trecut apropiat care continuă să nu dea pace prezentului și a cărui memorie joacă un rol constant icircn diferiteledezbateri și confruntări politice sau culturale Nici 1918 nici Primul Război Mondial nu se bucură de o asemeneaprezență icircn actualitatea post-comunistă Atunci cacircnd de exemplu icircn campania electorală din 1990 unul dintrepartidele politice romacircnești a icircncercat să reactiveze memoria răscoalei țărănești de la 1907 cu scopul de a-șidiscredita adversarii politici tentativa a dat unele rezultate icircnsă pe termen scurt Icircn Romacircnia anii rsquo30 reprezintă unfel de intersecț ie pentru diferitele teme ale memoriei colective Aici amintirea unei vieț i culturale efervescente care
n-a icircncetat să-i fascineze pe intelectualii romacircni icirc și dă icircntacirclnire cu memoria ascensiunii politice a Gărzii de Fier și aprogreselor antisemitismului Coincizacircnd cu domnia lui Carol al II-lea anii rsquo30 reprezintă o epocă privilegiată amemoriei monarhiei Amintirea acestei domnii trimite atacirct la laquoboomraquo-ul instituț iilor culturale cacirct și la disoluț iaparlamentarismului pentru a se confunda icircn final cu memoria violenț ei politice a dispariț iei Romacircniei Mari și așirului de regimuri represive pe care icircl inaugurează icircnsuși regele Carol Această perioadă asupra căreia o parte asocietăț ii icirc și proiectează astăzi nostalgiile sau icircntrebările legate de identitatea romacircnească apare ca timpul unei lumipe care am pierdut-o Este imaginea prin excelență a perioadei dinaintea comunismului mai mult decacirct aceea aperioadei antebelicerdquo (pp 79-80)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 550
983092
vedere instituțional constituțional (tripartiția puterii și suveranitatea națională ) statele moderne
au o structură foarte asemă nă toare cu cele contemporane lucrurile modificacircndu-se foarte puțin
de la mijlocul secolului al XIX-lea icircncoace Ideologic icircnsă contemporaneitatea debutează deja
de la finele veacului al XIX-lea cacircnd se profilează bdquoschismelerdquo icircn raport cu socialismul
revoluționar marxist (social-democrația bernsteiniană și leninismul)
Istoria politică și constituțională a civilizației noastre marchează icircnceputul epocii
contemporane la 1918 cacircnd vechiul sistem de echilibru internațional (bazat pe imperiile
europene și pe extensiile lor coloniale) a fost icircnlocuit de o lume a statelor na ționale create icircn
baza celebrului principiu wilsonian al autodetermină rii naționalităților Dar lumea contemporană
icirc și definește identitatea icircntr-un mod foarte complex nelimitacircndu-se la evenimente bdquoepocalerdquo Ea
se remarcă icircn primul racircnd printr-o tensiune enormă icircntre libertate și democrație pe de o parte și
servitute și totalitarism pe de altă parte Este epoca a două ră zboaie mondiale devastatoare aprogresului științific și economic negat de să ră cie și de folosirea științei icircn scopuri anti-
umaniste Icircnsă poate cea mai pregnantă caracteristică a contemporaneității este bipolarismul
ideologic2 urmat de că derea neașteptată a comunismului și de mondializarea democrației
pluraliste Din acest motiv multe analize istorice și politice reduc contemporaneitatea la ultimele
șapte decenii care includ epoca Ră zboiului Rece și bdquopost-comunismulrdquo
Etapele istoriei politice a Romacircniei contemporane
Istoria contemporană a romacircnilor are cacircteva repere evenimențiale și cacircteva perioade
relativ bine conturate a că ror succesiune pune icircn lumină mari realiză ri și oportunități dar și
crize eșecuri și icircntorsă turi tragice O că lă toie imaginară prin istoria veacului XX nu poate ocoli
urmă toarele repere
a) Anul Marii Uniri Anul de debut al contemporaneității (1918) coincide cu sfacircrșitul
Marelui Ră zboi (derulat icircntre 1914 și 1918) și cu desă vacircrșirea procesului de creare a statului
2 Alianţele militare existente şi icircn epoci mai icircndepărtate (avacircnd ca suport interese economice imediate icircnrudiri icircntrefamiliile conducătoare apartenenţa la o religie etc) s-au caracterizat icircn secolul XX printr-un element de coeziune
ideologică ce ne icircndreptăţeşte să vorbim despre o adevărată bdquopolitică de blocrdquo Odată cu aceasta s-a lansat şiconceptul politic de bipolarism semnificacircnd structurarea lumii icircn două tabere distincte din punct de vedere al ordiniieconomice şi politice şi avacircnd fiecare cacircte un stat-etalon cacircte o superputere cu rol de lider Bipolarismulcaracterizează ordinea mondială vreme de peste patru decenii după cel de-al Doilea Război Mondial exprimacircndpoziţionarea strategică a blocurilor capitalist şi comunist icircn cadrul Războiului Rece
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 650
983093
național unitar romacircn3 la 1 Decembrie 1918 Odată cu Unirea cea Mare Romacircnia devine un stat
important icircn Europa Est-centrală
b) Epoca interbelică Perioada interbelică (1918-1939) este una foarte complexă marcată
de fenomene și procese contradictorii dar de tendință generală pozitivă icircn sensul dezvolt ării
economice și democratice a Romacircniei Astfel din punct de vedere economic se remarcă tendința
industrializă rii (susținută de politica liberală protecționistă bdquoprin noi icircnșinerdquo completată de
politica ță ră nistă a bdquoporților deschiserdquo care permitea afluxul de capital stră in) Nu putem neglija
faptul că icircn acest interval istoric Romacircnia ră macircne o țară agrară cu o populație rurală de 80
agricultura a beneficiat totuși de efectele reformei agrare din 1921 prin care se realizează
icircmproprietă rirea ță ră nimii Dezvoltarea icircncepută icircn anii ʼ20 este icircntreruptă icircnsă de perioada de
criză economică mondială (1929-1933) și este parazitată icircn deceniul al patrulea de așa-numita
bdquocamarilă regală rdquo (grupul de interese format icircn jurul regelui Carol al II-lea care profita deafacerile cu statul) Din punct de vedere politic Romacircnia a icircnregistrat pe de o parte cacircteva
progrese remarcabile votul universal (1918) Constituția din 1923 (printre cele mai moderne și
mai democratice din lume) pluralismul politic și sistemul de bdquorotativă guvernamentală rdquo
(guvernarea succesivă a liberalilor și ță ră niștilor ca urmare a rezultatelor votului universal)
implicarea ță rii icircn politica de securitate internațională pe aliniamentele Ligii Națiunilor Pe de
altă parte icircnsă a cunoscut scă deri notabile ale democrației apariția mișcărilor politice
extremiste (Partidul Comunist creat icircn 1921 și interzis prin lege icircn 1924 mișcarea legionară 4)
criza dinastică5 și lovitura de stat carlist ă din 1938 (prin care se abroga Constituția democratică
3 Procesul de creare și consolidare a statului romacircn debutează icircn epoca modernă prin Unirea Principatelor (Moldovași Muntenia) la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza continuă cu instalarea pe tron a lui Carol I icircntemeietorul Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen icircn 1866 (an icircn care se adoptă prima Constituț ie modernăinspirată de cea belgiană) cunoaște apoi momentul obț inerii independenț ei față de Imperiul Otoman (putereasuzerană) și față de Imperiul Țarist (puterea bdquoprotectoarerdquo) după războiul din 1877-1878 icircn 1881 se proclamă Regatul Romacircniei fapt ce plasează statul icircn racircndul monarhiilor europene Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen varămacircne icircn fruntea țării pacircnă icircn 1947 cacircnd este icircnlăturată printr-o lovitură de stat comunistă4 Legiunea Arhanghelului Mihail numită pe scurt Mișcarea Legionară a fost o organizaț ie naț ionalistă creată icircn1927 de către Corneliu Zelea Codreanu Organizaț ia a avut un caracter mistic-religios violent anticomunist
antisemit și antimasonic Icircn anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu icircnființ ează o organizaț ie anexă a MișcăriiLegionare intitulată Garda de Fier organizaț ie care să cuprindă icircn racircndurile sale orice partid sau grupare indiferentde adversităț ile politice care dorește să lupte icircmpotriva expansiunii comunismului din URSS După aceastaMișcarea Legionară a fost denumită mai mult Garda de Fier Legionarii au practicat teroarea și asasinatul politiccăruia i-au căzut victime personalităț i precum I G Duca Armand Călinescu Virgil Madgearu Nicolae Iorga șiPetre Andrei5 Moștenitorul tronului Romacircniei prinț ul Carol a renunț at la dreptul de succesiune icircn 1925 La moartea luiFerdinand I (1927) a urmat la tron prinț ul minor Mihai (fiul lui Carol și al Elenei de Grecia) sub tutela unei regenț eIcircn 1930 Carol revine icircn ț ară și se instalează rege fiind apoi obligat să abdice icircn 1940 cacircnd fiul său redevinemonarh
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 350
983090
Introducere
Analizele subsumate ariei problematice a sistemului politic romacircnesc contemporan suntprin natura lor nu numai deosebit de complexe (ca orice demers interdisciplinar) ci și marcate
de controverse teoretice și de inevitabile opțiuni ideologice Astfel nu putem vorbi despre
aproximativ o sută de ani de istorie politică și socială romacircnească f ă ră a asuma anumite supoziții
pe care ni le-au inculcat istoriografia comunistă și cea postcomunistă f ă ră a exprima anumite
preferințe interpretative și f ă ră a ne raporta subiectiv la valorile politice și sociale care ne
regizează viața cotidiană
Studiul care urmează lă murește mai icircntacirci conceptul de contemporaneitate pornind de la
tradiția istoriografică ce plasează icircnceputul epocii contemporane la 1918 Icircn interiorul acestui
secol de istorie politică distingem cacircteva perioade mari cu specificul lor deceniile interbelice
icircn care s-a consolidat regimul constituțional democratic și pluralist dar icircn care s-a trecut prin
criza economică și prin procesul de ascensiune a extremismelor anii ră zboiului mondial icircn care
Romacircnia a luptat succesiv contra URSS și contra Germaniei naziste distrugerea treptată a
democrației icircn intervalul 1945-1947 (de la intrarea comuniștilor pe prima scenă politică pacircnă la
eliminarea monarhiei) epoca lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (icircn care s-au eliminat elementele
societății burgheze și democratice ndash respectiv proprietatea privată și pluralismul politic ndash
trecacircndu-se la modelul societății sovietice) epoca Ceaușescu (evoluacircnd de la aparenta
liberalizare și de la politica pro-occidentală că tre un regim de dictatură personală de factură neo-
stalinistă ) Revoluția din 1989 (considerată de unii analiști drept lovitură de stat) cele două
decenii de postcomunism (icircn care s-a produs tranziția de la dictatură la democrație și de la
economia socialistă planificată la economia de piață icircn care Romacircnia s-a transformat dintr-o țară
aparținacircnd bdquolagă rului socialistrdquo icircntr-un stat membru al NATO și al Uniunii Europene)
Elementele pe care ne centră m atenția icircn continuare sunt dimensiunile tranzițieipostcomuniste (tranziția instituțională și tranziția societății civile) sistemul autorităților publice
din prezent (funcționarea statului de drept) partidele politice și reconstrucția societății civile
problemele democratiză rii Toate acestea contribuie la realizarea unui tablou sintetic al
postcomunismului din care rezultă sensul pozitiv al schimbă rilor sistemice petrecute la diferite
niveluri de profunzime ale societății noastre
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 450
983091
1 Repere istorice ale sistemului politic romacircnesc contemporan
Ana-Maria Ambrosă
Delimitări istorice ale contemporaneității
Ce este contemporaneitatea Etimologic termenul trimite la bdquotimpurile noastrerdquo Dar cacirct
de mult putem plonja icircn evenimentele prezente și icircn trecutul că ruia i-am fost martori (noi pă rinții
noștri sau bunicii) Plecacircnd de la această interogație trebuie să aducem icircn discuție conceptele de
bdquoistorie recentă rdquo și bdquotrecut activrdquo1 pe care le folosesc tot mai frecvent analiștii realităților
contemporane Istoria recent ă (politică economică socială și culturală ) este bdquopovestea viețiirdquo
generațiilor prezentului derulată pe parcursul ultimelor cinci-șase decenii este o proiecție
subiectivă despre trecutul imediat icircncă insuficient radiografiat față de care nu am luat necesara
distanță afectivă Trecutul activ cuprinde o perioadă istorică puțin mai icircndepă rtată decacirct istoria
recentă dar despre care avem icircncă mă rturii directe (de la oameni trecuți de 80-90 de ani) și care
marchează icircncă viața prezentului prin faptul că evenimente idei sau situații juridice de atunci ne
obligă la reacții icircn momentul de față
Din unghi de vedere politic contemporaneitatea este destul de greu de definit pentru că
marile ei coordonate (instituțională și ideologică ) nu au date fixe De exemplu din punct de
1 Icircn studiul Istorie contemporană și istorie recent ă icircn Romacircnia (publicat icircn volumul Istoria recent ă icircn Europaapărut icircn 2002 sub auspiciile Colegiului Noua Europă) Florin Țurcanu afirma că istoria contemporană are ca reperde icircnceput anul 1918 icircn timp ce segmentul de istorie recentă a Romacircniei debutează icircn anii ʼ30 ai veacului XXbdquoFaptul că istoria anilor rsquo30 este icircncă o istorie cu martori a contribuit la integrarea acestei perioade de un deceniu icircncoace icircn laquotrecutul activraquo al societăț ii Icircn cazul Romacircniei anii rsquo30 par să reprezinte limita cronologică superioară aacelui trecut apropiat care continuă să nu dea pace prezentului și a cărui memorie joacă un rol constant icircn diferiteledezbateri și confruntări politice sau culturale Nici 1918 nici Primul Război Mondial nu se bucură de o asemeneaprezență icircn actualitatea post-comunistă Atunci cacircnd de exemplu icircn campania electorală din 1990 unul dintrepartidele politice romacircnești a icircncercat să reactiveze memoria răscoalei țărănești de la 1907 cu scopul de a-șidiscredita adversarii politici tentativa a dat unele rezultate icircnsă pe termen scurt Icircn Romacircnia anii rsquo30 reprezintă unfel de intersecț ie pentru diferitele teme ale memoriei colective Aici amintirea unei vieț i culturale efervescente care
n-a icircncetat să-i fascineze pe intelectualii romacircni icirc și dă icircntacirclnire cu memoria ascensiunii politice a Gărzii de Fier și aprogreselor antisemitismului Coincizacircnd cu domnia lui Carol al II-lea anii rsquo30 reprezintă o epocă privilegiată amemoriei monarhiei Amintirea acestei domnii trimite atacirct la laquoboomraquo-ul instituț iilor culturale cacirct și la disoluț iaparlamentarismului pentru a se confunda icircn final cu memoria violenț ei politice a dispariț iei Romacircniei Mari și așirului de regimuri represive pe care icircl inaugurează icircnsuși regele Carol Această perioadă asupra căreia o parte asocietăț ii icirc și proiectează astăzi nostalgiile sau icircntrebările legate de identitatea romacircnească apare ca timpul unei lumipe care am pierdut-o Este imaginea prin excelență a perioadei dinaintea comunismului mai mult decacirct aceea aperioadei antebelicerdquo (pp 79-80)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 550
983092
vedere instituțional constituțional (tripartiția puterii și suveranitatea națională ) statele moderne
au o structură foarte asemă nă toare cu cele contemporane lucrurile modificacircndu-se foarte puțin
de la mijlocul secolului al XIX-lea icircncoace Ideologic icircnsă contemporaneitatea debutează deja
de la finele veacului al XIX-lea cacircnd se profilează bdquoschismelerdquo icircn raport cu socialismul
revoluționar marxist (social-democrația bernsteiniană și leninismul)
Istoria politică și constituțională a civilizației noastre marchează icircnceputul epocii
contemporane la 1918 cacircnd vechiul sistem de echilibru internațional (bazat pe imperiile
europene și pe extensiile lor coloniale) a fost icircnlocuit de o lume a statelor na ționale create icircn
baza celebrului principiu wilsonian al autodetermină rii naționalităților Dar lumea contemporană
icirc și definește identitatea icircntr-un mod foarte complex nelimitacircndu-se la evenimente bdquoepocalerdquo Ea
se remarcă icircn primul racircnd printr-o tensiune enormă icircntre libertate și democrație pe de o parte și
servitute și totalitarism pe de altă parte Este epoca a două ră zboaie mondiale devastatoare aprogresului științific și economic negat de să ră cie și de folosirea științei icircn scopuri anti-
umaniste Icircnsă poate cea mai pregnantă caracteristică a contemporaneității este bipolarismul
ideologic2 urmat de că derea neașteptată a comunismului și de mondializarea democrației
pluraliste Din acest motiv multe analize istorice și politice reduc contemporaneitatea la ultimele
șapte decenii care includ epoca Ră zboiului Rece și bdquopost-comunismulrdquo
Etapele istoriei politice a Romacircniei contemporane
Istoria contemporană a romacircnilor are cacircteva repere evenimențiale și cacircteva perioade
relativ bine conturate a că ror succesiune pune icircn lumină mari realiză ri și oportunități dar și
crize eșecuri și icircntorsă turi tragice O că lă toie imaginară prin istoria veacului XX nu poate ocoli
urmă toarele repere
a) Anul Marii Uniri Anul de debut al contemporaneității (1918) coincide cu sfacircrșitul
Marelui Ră zboi (derulat icircntre 1914 și 1918) și cu desă vacircrșirea procesului de creare a statului
2 Alianţele militare existente şi icircn epoci mai icircndepărtate (avacircnd ca suport interese economice imediate icircnrudiri icircntrefamiliile conducătoare apartenenţa la o religie etc) s-au caracterizat icircn secolul XX printr-un element de coeziune
ideologică ce ne icircndreptăţeşte să vorbim despre o adevărată bdquopolitică de blocrdquo Odată cu aceasta s-a lansat şiconceptul politic de bipolarism semnificacircnd structurarea lumii icircn două tabere distincte din punct de vedere al ordiniieconomice şi politice şi avacircnd fiecare cacircte un stat-etalon cacircte o superputere cu rol de lider Bipolarismulcaracterizează ordinea mondială vreme de peste patru decenii după cel de-al Doilea Război Mondial exprimacircndpoziţionarea strategică a blocurilor capitalist şi comunist icircn cadrul Războiului Rece
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 650
983093
național unitar romacircn3 la 1 Decembrie 1918 Odată cu Unirea cea Mare Romacircnia devine un stat
important icircn Europa Est-centrală
b) Epoca interbelică Perioada interbelică (1918-1939) este una foarte complexă marcată
de fenomene și procese contradictorii dar de tendință generală pozitivă icircn sensul dezvolt ării
economice și democratice a Romacircniei Astfel din punct de vedere economic se remarcă tendința
industrializă rii (susținută de politica liberală protecționistă bdquoprin noi icircnșinerdquo completată de
politica ță ră nistă a bdquoporților deschiserdquo care permitea afluxul de capital stră in) Nu putem neglija
faptul că icircn acest interval istoric Romacircnia ră macircne o țară agrară cu o populație rurală de 80
agricultura a beneficiat totuși de efectele reformei agrare din 1921 prin care se realizează
icircmproprietă rirea ță ră nimii Dezvoltarea icircncepută icircn anii ʼ20 este icircntreruptă icircnsă de perioada de
criză economică mondială (1929-1933) și este parazitată icircn deceniul al patrulea de așa-numita
bdquocamarilă regală rdquo (grupul de interese format icircn jurul regelui Carol al II-lea care profita deafacerile cu statul) Din punct de vedere politic Romacircnia a icircnregistrat pe de o parte cacircteva
progrese remarcabile votul universal (1918) Constituția din 1923 (printre cele mai moderne și
mai democratice din lume) pluralismul politic și sistemul de bdquorotativă guvernamentală rdquo
(guvernarea succesivă a liberalilor și ță ră niștilor ca urmare a rezultatelor votului universal)
implicarea ță rii icircn politica de securitate internațională pe aliniamentele Ligii Națiunilor Pe de
altă parte icircnsă a cunoscut scă deri notabile ale democrației apariția mișcărilor politice
extremiste (Partidul Comunist creat icircn 1921 și interzis prin lege icircn 1924 mișcarea legionară 4)
criza dinastică5 și lovitura de stat carlist ă din 1938 (prin care se abroga Constituția democratică
3 Procesul de creare și consolidare a statului romacircn debutează icircn epoca modernă prin Unirea Principatelor (Moldovași Muntenia) la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza continuă cu instalarea pe tron a lui Carol I icircntemeietorul Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen icircn 1866 (an icircn care se adoptă prima Constituț ie modernăinspirată de cea belgiană) cunoaște apoi momentul obț inerii independenț ei față de Imperiul Otoman (putereasuzerană) și față de Imperiul Țarist (puterea bdquoprotectoarerdquo) după războiul din 1877-1878 icircn 1881 se proclamă Regatul Romacircniei fapt ce plasează statul icircn racircndul monarhiilor europene Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen varămacircne icircn fruntea țării pacircnă icircn 1947 cacircnd este icircnlăturată printr-o lovitură de stat comunistă4 Legiunea Arhanghelului Mihail numită pe scurt Mișcarea Legionară a fost o organizaț ie naț ionalistă creată icircn1927 de către Corneliu Zelea Codreanu Organizaț ia a avut un caracter mistic-religios violent anticomunist
antisemit și antimasonic Icircn anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu icircnființ ează o organizaț ie anexă a MișcăriiLegionare intitulată Garda de Fier organizaț ie care să cuprindă icircn racircndurile sale orice partid sau grupare indiferentde adversităț ile politice care dorește să lupte icircmpotriva expansiunii comunismului din URSS După aceastaMișcarea Legionară a fost denumită mai mult Garda de Fier Legionarii au practicat teroarea și asasinatul politiccăruia i-au căzut victime personalităț i precum I G Duca Armand Călinescu Virgil Madgearu Nicolae Iorga șiPetre Andrei5 Moștenitorul tronului Romacircniei prinț ul Carol a renunț at la dreptul de succesiune icircn 1925 La moartea luiFerdinand I (1927) a urmat la tron prinț ul minor Mihai (fiul lui Carol și al Elenei de Grecia) sub tutela unei regenț eIcircn 1930 Carol revine icircn ț ară și se instalează rege fiind apoi obligat să abdice icircn 1940 cacircnd fiul său redevinemonarh
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 450
983091
1 Repere istorice ale sistemului politic romacircnesc contemporan
Ana-Maria Ambrosă
Delimitări istorice ale contemporaneității
Ce este contemporaneitatea Etimologic termenul trimite la bdquotimpurile noastrerdquo Dar cacirct
de mult putem plonja icircn evenimentele prezente și icircn trecutul că ruia i-am fost martori (noi pă rinții
noștri sau bunicii) Plecacircnd de la această interogație trebuie să aducem icircn discuție conceptele de
bdquoistorie recentă rdquo și bdquotrecut activrdquo1 pe care le folosesc tot mai frecvent analiștii realităților
contemporane Istoria recent ă (politică economică socială și culturală ) este bdquopovestea viețiirdquo
generațiilor prezentului derulată pe parcursul ultimelor cinci-șase decenii este o proiecție
subiectivă despre trecutul imediat icircncă insuficient radiografiat față de care nu am luat necesara
distanță afectivă Trecutul activ cuprinde o perioadă istorică puțin mai icircndepă rtată decacirct istoria
recentă dar despre care avem icircncă mă rturii directe (de la oameni trecuți de 80-90 de ani) și care
marchează icircncă viața prezentului prin faptul că evenimente idei sau situații juridice de atunci ne
obligă la reacții icircn momentul de față
Din unghi de vedere politic contemporaneitatea este destul de greu de definit pentru că
marile ei coordonate (instituțională și ideologică ) nu au date fixe De exemplu din punct de
1 Icircn studiul Istorie contemporană și istorie recent ă icircn Romacircnia (publicat icircn volumul Istoria recent ă icircn Europaapărut icircn 2002 sub auspiciile Colegiului Noua Europă) Florin Țurcanu afirma că istoria contemporană are ca reperde icircnceput anul 1918 icircn timp ce segmentul de istorie recentă a Romacircniei debutează icircn anii ʼ30 ai veacului XXbdquoFaptul că istoria anilor rsquo30 este icircncă o istorie cu martori a contribuit la integrarea acestei perioade de un deceniu icircncoace icircn laquotrecutul activraquo al societăț ii Icircn cazul Romacircniei anii rsquo30 par să reprezinte limita cronologică superioară aacelui trecut apropiat care continuă să nu dea pace prezentului și a cărui memorie joacă un rol constant icircn diferiteledezbateri și confruntări politice sau culturale Nici 1918 nici Primul Război Mondial nu se bucură de o asemeneaprezență icircn actualitatea post-comunistă Atunci cacircnd de exemplu icircn campania electorală din 1990 unul dintrepartidele politice romacircnești a icircncercat să reactiveze memoria răscoalei țărănești de la 1907 cu scopul de a-șidiscredita adversarii politici tentativa a dat unele rezultate icircnsă pe termen scurt Icircn Romacircnia anii rsquo30 reprezintă unfel de intersecț ie pentru diferitele teme ale memoriei colective Aici amintirea unei vieț i culturale efervescente care
n-a icircncetat să-i fascineze pe intelectualii romacircni icirc și dă icircntacirclnire cu memoria ascensiunii politice a Gărzii de Fier și aprogreselor antisemitismului Coincizacircnd cu domnia lui Carol al II-lea anii rsquo30 reprezintă o epocă privilegiată amemoriei monarhiei Amintirea acestei domnii trimite atacirct la laquoboomraquo-ul instituț iilor culturale cacirct și la disoluț iaparlamentarismului pentru a se confunda icircn final cu memoria violenț ei politice a dispariț iei Romacircniei Mari și așirului de regimuri represive pe care icircl inaugurează icircnsuși regele Carol Această perioadă asupra căreia o parte asocietăț ii icirc și proiectează astăzi nostalgiile sau icircntrebările legate de identitatea romacircnească apare ca timpul unei lumipe care am pierdut-o Este imaginea prin excelență a perioadei dinaintea comunismului mai mult decacirct aceea aperioadei antebelicerdquo (pp 79-80)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 550
983092
vedere instituțional constituțional (tripartiția puterii și suveranitatea națională ) statele moderne
au o structură foarte asemă nă toare cu cele contemporane lucrurile modificacircndu-se foarte puțin
de la mijlocul secolului al XIX-lea icircncoace Ideologic icircnsă contemporaneitatea debutează deja
de la finele veacului al XIX-lea cacircnd se profilează bdquoschismelerdquo icircn raport cu socialismul
revoluționar marxist (social-democrația bernsteiniană și leninismul)
Istoria politică și constituțională a civilizației noastre marchează icircnceputul epocii
contemporane la 1918 cacircnd vechiul sistem de echilibru internațional (bazat pe imperiile
europene și pe extensiile lor coloniale) a fost icircnlocuit de o lume a statelor na ționale create icircn
baza celebrului principiu wilsonian al autodetermină rii naționalităților Dar lumea contemporană
icirc și definește identitatea icircntr-un mod foarte complex nelimitacircndu-se la evenimente bdquoepocalerdquo Ea
se remarcă icircn primul racircnd printr-o tensiune enormă icircntre libertate și democrație pe de o parte și
servitute și totalitarism pe de altă parte Este epoca a două ră zboaie mondiale devastatoare aprogresului științific și economic negat de să ră cie și de folosirea științei icircn scopuri anti-
umaniste Icircnsă poate cea mai pregnantă caracteristică a contemporaneității este bipolarismul
ideologic2 urmat de că derea neașteptată a comunismului și de mondializarea democrației
pluraliste Din acest motiv multe analize istorice și politice reduc contemporaneitatea la ultimele
șapte decenii care includ epoca Ră zboiului Rece și bdquopost-comunismulrdquo
Etapele istoriei politice a Romacircniei contemporane
Istoria contemporană a romacircnilor are cacircteva repere evenimențiale și cacircteva perioade
relativ bine conturate a că ror succesiune pune icircn lumină mari realiză ri și oportunități dar și
crize eșecuri și icircntorsă turi tragice O că lă toie imaginară prin istoria veacului XX nu poate ocoli
urmă toarele repere
a) Anul Marii Uniri Anul de debut al contemporaneității (1918) coincide cu sfacircrșitul
Marelui Ră zboi (derulat icircntre 1914 și 1918) și cu desă vacircrșirea procesului de creare a statului
2 Alianţele militare existente şi icircn epoci mai icircndepărtate (avacircnd ca suport interese economice imediate icircnrudiri icircntrefamiliile conducătoare apartenenţa la o religie etc) s-au caracterizat icircn secolul XX printr-un element de coeziune
ideologică ce ne icircndreptăţeşte să vorbim despre o adevărată bdquopolitică de blocrdquo Odată cu aceasta s-a lansat şiconceptul politic de bipolarism semnificacircnd structurarea lumii icircn două tabere distincte din punct de vedere al ordiniieconomice şi politice şi avacircnd fiecare cacircte un stat-etalon cacircte o superputere cu rol de lider Bipolarismulcaracterizează ordinea mondială vreme de peste patru decenii după cel de-al Doilea Război Mondial exprimacircndpoziţionarea strategică a blocurilor capitalist şi comunist icircn cadrul Războiului Rece
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 650
983093
național unitar romacircn3 la 1 Decembrie 1918 Odată cu Unirea cea Mare Romacircnia devine un stat
important icircn Europa Est-centrală
b) Epoca interbelică Perioada interbelică (1918-1939) este una foarte complexă marcată
de fenomene și procese contradictorii dar de tendință generală pozitivă icircn sensul dezvolt ării
economice și democratice a Romacircniei Astfel din punct de vedere economic se remarcă tendința
industrializă rii (susținută de politica liberală protecționistă bdquoprin noi icircnșinerdquo completată de
politica ță ră nistă a bdquoporților deschiserdquo care permitea afluxul de capital stră in) Nu putem neglija
faptul că icircn acest interval istoric Romacircnia ră macircne o țară agrară cu o populație rurală de 80
agricultura a beneficiat totuși de efectele reformei agrare din 1921 prin care se realizează
icircmproprietă rirea ță ră nimii Dezvoltarea icircncepută icircn anii ʼ20 este icircntreruptă icircnsă de perioada de
criză economică mondială (1929-1933) și este parazitată icircn deceniul al patrulea de așa-numita
bdquocamarilă regală rdquo (grupul de interese format icircn jurul regelui Carol al II-lea care profita deafacerile cu statul) Din punct de vedere politic Romacircnia a icircnregistrat pe de o parte cacircteva
progrese remarcabile votul universal (1918) Constituția din 1923 (printre cele mai moderne și
mai democratice din lume) pluralismul politic și sistemul de bdquorotativă guvernamentală rdquo
(guvernarea succesivă a liberalilor și ță ră niștilor ca urmare a rezultatelor votului universal)
implicarea ță rii icircn politica de securitate internațională pe aliniamentele Ligii Națiunilor Pe de
altă parte icircnsă a cunoscut scă deri notabile ale democrației apariția mișcărilor politice
extremiste (Partidul Comunist creat icircn 1921 și interzis prin lege icircn 1924 mișcarea legionară 4)
criza dinastică5 și lovitura de stat carlist ă din 1938 (prin care se abroga Constituția democratică
3 Procesul de creare și consolidare a statului romacircn debutează icircn epoca modernă prin Unirea Principatelor (Moldovași Muntenia) la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza continuă cu instalarea pe tron a lui Carol I icircntemeietorul Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen icircn 1866 (an icircn care se adoptă prima Constituț ie modernăinspirată de cea belgiană) cunoaște apoi momentul obț inerii independenț ei față de Imperiul Otoman (putereasuzerană) și față de Imperiul Țarist (puterea bdquoprotectoarerdquo) după războiul din 1877-1878 icircn 1881 se proclamă Regatul Romacircniei fapt ce plasează statul icircn racircndul monarhiilor europene Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen varămacircne icircn fruntea țării pacircnă icircn 1947 cacircnd este icircnlăturată printr-o lovitură de stat comunistă4 Legiunea Arhanghelului Mihail numită pe scurt Mișcarea Legionară a fost o organizaț ie naț ionalistă creată icircn1927 de către Corneliu Zelea Codreanu Organizaț ia a avut un caracter mistic-religios violent anticomunist
antisemit și antimasonic Icircn anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu icircnființ ează o organizaț ie anexă a MișcăriiLegionare intitulată Garda de Fier organizaț ie care să cuprindă icircn racircndurile sale orice partid sau grupare indiferentde adversităț ile politice care dorește să lupte icircmpotriva expansiunii comunismului din URSS După aceastaMișcarea Legionară a fost denumită mai mult Garda de Fier Legionarii au practicat teroarea și asasinatul politiccăruia i-au căzut victime personalităț i precum I G Duca Armand Călinescu Virgil Madgearu Nicolae Iorga șiPetre Andrei5 Moștenitorul tronului Romacircniei prinț ul Carol a renunț at la dreptul de succesiune icircn 1925 La moartea luiFerdinand I (1927) a urmat la tron prinț ul minor Mihai (fiul lui Carol și al Elenei de Grecia) sub tutela unei regenț eIcircn 1930 Carol revine icircn ț ară și se instalează rege fiind apoi obligat să abdice icircn 1940 cacircnd fiul său redevinemonarh
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 550
983092
vedere instituțional constituțional (tripartiția puterii și suveranitatea națională ) statele moderne
au o structură foarte asemă nă toare cu cele contemporane lucrurile modificacircndu-se foarte puțin
de la mijlocul secolului al XIX-lea icircncoace Ideologic icircnsă contemporaneitatea debutează deja
de la finele veacului al XIX-lea cacircnd se profilează bdquoschismelerdquo icircn raport cu socialismul
revoluționar marxist (social-democrația bernsteiniană și leninismul)
Istoria politică și constituțională a civilizației noastre marchează icircnceputul epocii
contemporane la 1918 cacircnd vechiul sistem de echilibru internațional (bazat pe imperiile
europene și pe extensiile lor coloniale) a fost icircnlocuit de o lume a statelor na ționale create icircn
baza celebrului principiu wilsonian al autodetermină rii naționalităților Dar lumea contemporană
icirc și definește identitatea icircntr-un mod foarte complex nelimitacircndu-se la evenimente bdquoepocalerdquo Ea
se remarcă icircn primul racircnd printr-o tensiune enormă icircntre libertate și democrație pe de o parte și
servitute și totalitarism pe de altă parte Este epoca a două ră zboaie mondiale devastatoare aprogresului științific și economic negat de să ră cie și de folosirea științei icircn scopuri anti-
umaniste Icircnsă poate cea mai pregnantă caracteristică a contemporaneității este bipolarismul
ideologic2 urmat de că derea neașteptată a comunismului și de mondializarea democrației
pluraliste Din acest motiv multe analize istorice și politice reduc contemporaneitatea la ultimele
șapte decenii care includ epoca Ră zboiului Rece și bdquopost-comunismulrdquo
Etapele istoriei politice a Romacircniei contemporane
Istoria contemporană a romacircnilor are cacircteva repere evenimențiale și cacircteva perioade
relativ bine conturate a că ror succesiune pune icircn lumină mari realiză ri și oportunități dar și
crize eșecuri și icircntorsă turi tragice O că lă toie imaginară prin istoria veacului XX nu poate ocoli
urmă toarele repere
a) Anul Marii Uniri Anul de debut al contemporaneității (1918) coincide cu sfacircrșitul
Marelui Ră zboi (derulat icircntre 1914 și 1918) și cu desă vacircrșirea procesului de creare a statului
2 Alianţele militare existente şi icircn epoci mai icircndepărtate (avacircnd ca suport interese economice imediate icircnrudiri icircntrefamiliile conducătoare apartenenţa la o religie etc) s-au caracterizat icircn secolul XX printr-un element de coeziune
ideologică ce ne icircndreptăţeşte să vorbim despre o adevărată bdquopolitică de blocrdquo Odată cu aceasta s-a lansat şiconceptul politic de bipolarism semnificacircnd structurarea lumii icircn două tabere distincte din punct de vedere al ordiniieconomice şi politice şi avacircnd fiecare cacircte un stat-etalon cacircte o superputere cu rol de lider Bipolarismulcaracterizează ordinea mondială vreme de peste patru decenii după cel de-al Doilea Război Mondial exprimacircndpoziţionarea strategică a blocurilor capitalist şi comunist icircn cadrul Războiului Rece
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 650
983093
național unitar romacircn3 la 1 Decembrie 1918 Odată cu Unirea cea Mare Romacircnia devine un stat
important icircn Europa Est-centrală
b) Epoca interbelică Perioada interbelică (1918-1939) este una foarte complexă marcată
de fenomene și procese contradictorii dar de tendință generală pozitivă icircn sensul dezvolt ării
economice și democratice a Romacircniei Astfel din punct de vedere economic se remarcă tendința
industrializă rii (susținută de politica liberală protecționistă bdquoprin noi icircnșinerdquo completată de
politica ță ră nistă a bdquoporților deschiserdquo care permitea afluxul de capital stră in) Nu putem neglija
faptul că icircn acest interval istoric Romacircnia ră macircne o țară agrară cu o populație rurală de 80
agricultura a beneficiat totuși de efectele reformei agrare din 1921 prin care se realizează
icircmproprietă rirea ță ră nimii Dezvoltarea icircncepută icircn anii ʼ20 este icircntreruptă icircnsă de perioada de
criză economică mondială (1929-1933) și este parazitată icircn deceniul al patrulea de așa-numita
bdquocamarilă regală rdquo (grupul de interese format icircn jurul regelui Carol al II-lea care profita deafacerile cu statul) Din punct de vedere politic Romacircnia a icircnregistrat pe de o parte cacircteva
progrese remarcabile votul universal (1918) Constituția din 1923 (printre cele mai moderne și
mai democratice din lume) pluralismul politic și sistemul de bdquorotativă guvernamentală rdquo
(guvernarea succesivă a liberalilor și ță ră niștilor ca urmare a rezultatelor votului universal)
implicarea ță rii icircn politica de securitate internațională pe aliniamentele Ligii Națiunilor Pe de
altă parte icircnsă a cunoscut scă deri notabile ale democrației apariția mișcărilor politice
extremiste (Partidul Comunist creat icircn 1921 și interzis prin lege icircn 1924 mișcarea legionară 4)
criza dinastică5 și lovitura de stat carlist ă din 1938 (prin care se abroga Constituția democratică
3 Procesul de creare și consolidare a statului romacircn debutează icircn epoca modernă prin Unirea Principatelor (Moldovași Muntenia) la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza continuă cu instalarea pe tron a lui Carol I icircntemeietorul Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen icircn 1866 (an icircn care se adoptă prima Constituț ie modernăinspirată de cea belgiană) cunoaște apoi momentul obț inerii independenț ei față de Imperiul Otoman (putereasuzerană) și față de Imperiul Țarist (puterea bdquoprotectoarerdquo) după războiul din 1877-1878 icircn 1881 se proclamă Regatul Romacircniei fapt ce plasează statul icircn racircndul monarhiilor europene Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen varămacircne icircn fruntea țării pacircnă icircn 1947 cacircnd este icircnlăturată printr-o lovitură de stat comunistă4 Legiunea Arhanghelului Mihail numită pe scurt Mișcarea Legionară a fost o organizaț ie naț ionalistă creată icircn1927 de către Corneliu Zelea Codreanu Organizaț ia a avut un caracter mistic-religios violent anticomunist
antisemit și antimasonic Icircn anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu icircnființ ează o organizaț ie anexă a MișcăriiLegionare intitulată Garda de Fier organizaț ie care să cuprindă icircn racircndurile sale orice partid sau grupare indiferentde adversităț ile politice care dorește să lupte icircmpotriva expansiunii comunismului din URSS După aceastaMișcarea Legionară a fost denumită mai mult Garda de Fier Legionarii au practicat teroarea și asasinatul politiccăruia i-au căzut victime personalităț i precum I G Duca Armand Călinescu Virgil Madgearu Nicolae Iorga șiPetre Andrei5 Moștenitorul tronului Romacircniei prinț ul Carol a renunț at la dreptul de succesiune icircn 1925 La moartea luiFerdinand I (1927) a urmat la tron prinț ul minor Mihai (fiul lui Carol și al Elenei de Grecia) sub tutela unei regenț eIcircn 1930 Carol revine icircn ț ară și se instalează rege fiind apoi obligat să abdice icircn 1940 cacircnd fiul său redevinemonarh
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 650
983093
național unitar romacircn3 la 1 Decembrie 1918 Odată cu Unirea cea Mare Romacircnia devine un stat
important icircn Europa Est-centrală
b) Epoca interbelică Perioada interbelică (1918-1939) este una foarte complexă marcată
de fenomene și procese contradictorii dar de tendință generală pozitivă icircn sensul dezvolt ării
economice și democratice a Romacircniei Astfel din punct de vedere economic se remarcă tendința
industrializă rii (susținută de politica liberală protecționistă bdquoprin noi icircnșinerdquo completată de
politica ță ră nistă a bdquoporților deschiserdquo care permitea afluxul de capital stră in) Nu putem neglija
faptul că icircn acest interval istoric Romacircnia ră macircne o țară agrară cu o populație rurală de 80
agricultura a beneficiat totuși de efectele reformei agrare din 1921 prin care se realizează
icircmproprietă rirea ță ră nimii Dezvoltarea icircncepută icircn anii ʼ20 este icircntreruptă icircnsă de perioada de
criză economică mondială (1929-1933) și este parazitată icircn deceniul al patrulea de așa-numita
bdquocamarilă regală rdquo (grupul de interese format icircn jurul regelui Carol al II-lea care profita deafacerile cu statul) Din punct de vedere politic Romacircnia a icircnregistrat pe de o parte cacircteva
progrese remarcabile votul universal (1918) Constituția din 1923 (printre cele mai moderne și
mai democratice din lume) pluralismul politic și sistemul de bdquorotativă guvernamentală rdquo
(guvernarea succesivă a liberalilor și ță ră niștilor ca urmare a rezultatelor votului universal)
implicarea ță rii icircn politica de securitate internațională pe aliniamentele Ligii Națiunilor Pe de
altă parte icircnsă a cunoscut scă deri notabile ale democrației apariția mișcărilor politice
extremiste (Partidul Comunist creat icircn 1921 și interzis prin lege icircn 1924 mișcarea legionară 4)
criza dinastică5 și lovitura de stat carlist ă din 1938 (prin care se abroga Constituția democratică
3 Procesul de creare și consolidare a statului romacircn debutează icircn epoca modernă prin Unirea Principatelor (Moldovași Muntenia) la 24 ianuarie 1859 sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza continuă cu instalarea pe tron a lui Carol I icircntemeietorul Dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen icircn 1866 (an icircn care se adoptă prima Constituț ie modernăinspirată de cea belgiană) cunoaște apoi momentul obț inerii independenț ei față de Imperiul Otoman (putereasuzerană) și față de Imperiul Țarist (puterea bdquoprotectoarerdquo) după războiul din 1877-1878 icircn 1881 se proclamă Regatul Romacircniei fapt ce plasează statul icircn racircndul monarhiilor europene Dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen varămacircne icircn fruntea țării pacircnă icircn 1947 cacircnd este icircnlăturată printr-o lovitură de stat comunistă4 Legiunea Arhanghelului Mihail numită pe scurt Mișcarea Legionară a fost o organizaț ie naț ionalistă creată icircn1927 de către Corneliu Zelea Codreanu Organizaț ia a avut un caracter mistic-religios violent anticomunist
antisemit și antimasonic Icircn anul 1930 Corneliu Zelea Codreanu icircnființ ează o organizaț ie anexă a MișcăriiLegionare intitulată Garda de Fier organizaț ie care să cuprindă icircn racircndurile sale orice partid sau grupare indiferentde adversităț ile politice care dorește să lupte icircmpotriva expansiunii comunismului din URSS După aceastaMișcarea Legionară a fost denumită mai mult Garda de Fier Legionarii au practicat teroarea și asasinatul politiccăruia i-au căzut victime personalităț i precum I G Duca Armand Călinescu Virgil Madgearu Nicolae Iorga șiPetre Andrei5 Moștenitorul tronului Romacircniei prinț ul Carol a renunț at la dreptul de succesiune icircn 1925 La moartea luiFerdinand I (1927) a urmat la tron prinț ul minor Mihai (fiul lui Carol și al Elenei de Grecia) sub tutela unei regenț eIcircn 1930 Carol revine icircn ț ară și se instalează rege fiind apoi obligat să abdice icircn 1940 cacircnd fiul său redevinemonarh
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 750
983094
și se instaura un regim de dictatură regală bazat pe corporatism și pe partidul unic ndash Frontul
Renașterii Naționale) fraude electorale frecvente etc
c) Al Doilea Ră zboi Mondial Icircntre 1939 și 1945 Romacircnia a fost marcată de cea de-a
doua conflagrație mondială Participarea la ră zboi a fost motivată deopotrivă de probleme
teritoriale și ideologice Astfel icircn 1940 Romacircniei i-au fost luate teritorii precum Basarabia
(anexată de URSS la 26 iunie 1940) nordul Transilvaniei (atribuit Ungariei horthiste prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940) și Cadrilaterul (cedat Bulgariei prin acordul din
septembrie 1940) Ca urmare conducerea statului a decis să recupereze teritoriile pierdute prin
participarea la ră zboi icircn alianță cu Germania nazistă Alianța aceasta pă rea o soluție bună și din
perspectivă ideologică presupunacircnd lupta cu imperiul comunist de la ră să rit Pe parcursul
ră zboiului statul romacircn a avut o guvernare militară autoritară la care o scurtă perioadă s-au
asociat și legionarii (septembrie 1940 ndash ianuarie 1941) Din cauza vremurilor de ră zboiactivitatea partidelor politice și parlamentarismul au fost suspendate
d) Insurec ț ia de la 23 august 1944 La 23 august 1944 monarhul Mihai I impulsionat de
unii politicieni ță ră niști liberali și comuniști l-a arestat pe șeful statului (Mareșalul Ion
Antonescu) și a proclamat ieșirea din alianța cu Axa fascistă trecacircnd de partea Aliaților (SUA
Marea Britanie Franța și URSS) Armistițiul semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944 așeza
Romacircnia icircn sfera de control sovietică chiar dacă romacircnii icirc și imaginau că după ră zboi vor putea
ră macircne icircn aria de civilizație occidentală Pacircnă icircn martie 1945 s-au succedat două guverne
conduse de militari cu participarea partidelor politice (liberalii ță ră niștii și comuniștii susținuți
de Moscova) La 6 martie 1945 URSS impune un guvern pro-comunist condus de Dr Petru
Groza Odată cu acest guvern controlat de sovietici icircncepe bdquocomunizareardquo Romacircniei și se
spulberă zi de zi speranța că vom putea ră macircne o democrație liberală
e) Procesul de comunizare a Romacircniei a avut o primă etapă icircntre 1945 și 1947 icircn care
autoritățile pro-sovietice au dorit pă strarea aparențelor democratice Lovitura de stat de la 23
august 1944 reprezentase primul episod al intră rii comuniştilor pe marea scenă politică Odată
icircnlă turat Mareşalul Antonescu de la conducerea statului pe fondul tradiţionalelor dispute dintre
bdquopartidele istoricerdquo (liberalii ță ră niștii și social-democrații) şi profitacircnd de oportunismul unei
pă rţi a politicienilor timpului Partidul Comunist ndash susţinut puternic de Moscova ndash a dobacircndit
poziţii importante icircn structurile puterii La insistenţele emisarului sovietic Andrei Vicirc şinski la 6
martie 1945 se instala primul guvern majoritar comunist pentru ca icircn toamna lui 1946
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 850
983095
executivul condus de Petru Groza să contribuie mai mult decacirct substanţial la legitimarea puterii
comuniste (mascate de coaliţia numită Blocul Partidelor Democratice) printr-un vot universal
fraudat Parlamentul rezultat icircn urma alegerilor din noiembrie 1946 pă stra doar aparenţele
democraţiei pluraliste constituţionale Majoritatea covacircrşitoare a stacircngii (peste 80) avea să se
debaraseze curacircnd de opoziţie acuzacircndu-i pe cei mai importanţi membri ai să i de tră dare şi
retră gacircndu-le imunitatea parlamentară icircn vederea arestă rii Nu peste mult timp ultimul vestigiu
al democraţiei interbelice ndash monarhia ndash va fi icircnlă turat din calea comuniză rii Romacircniei prin actul
abdică rii forţate de la 30 decembrie 1947 Icircnlă turarea monarhiei a fost urmată icircn primă vara lui
1948 de adoptarea Constituției Republicii Populare Romacircne (noul nume oficial al ță rii) o
constituție de inspirație sovietică ce nu mai garanta drepturile și libertățile tradiționale ale
omului și cetățeanului
f) Icircn noua configuraţie instituţională pluralismul politic devenea incomod şi distonant icircnraport cu bdquomarele consensrdquo promovat de Partidul Comunist Partidele burgheze (PNL și PNȚ)
fuseseră deja dizolvate icircn vara lui 1947 sub acuzaţia de fascism anti-sovietism şi spionaj
(liberalii și ță ră niștii de frunte au ajuns icircn icircnchisorile comuniste unde și-au aflat sfacircrșitul) Cum
clasa muncitoare nu era decacirct una cum bdquopoporul muncitorrdquo trebuia să aibă un singur ideal şi o
perfectă identitate de interese era bdquoinutilă rdquo existenţa mai multor partide politice După izolarea şi
intimidarea social-democraţilor independenţi congresul de unificare dintre PCR și PSDR din
februarie 1948 a desă vacircrşit procesul de sovietizare a sistemului politic al Romacircniei post-belice
Practic comuniștii aflați la putere și-au aservit formațiunile de stacircnga tradiționale (PSDR dar și
Partidul Ță ră nesc Democrat Partidul Popular și Frontul Plugarilor) pentru ca mai apoi să -i
elimine pe așa-zișii bdquotovarăși vremelnici de drumrdquo PCR și-a schimbat atunci numele icircn Partidul
Muncitoresc Romacircn revenind apoi la vechea denumire icircn 1965 Perioada de consolidare a
puterii comuniștilor a fost marcată de personalitatea liderului Gheorghe Gheorghiu-Dej aflat icircn
fruntea partidului pacircnă icircn primă vara lui 1965 De numele lui se leagă pe de o parte debutul
elimină rii din fruntea partidului a evreilor și maghiarilor obedienți față de Moscova pe de altă
parte se leagă icircnceputul politicii de bdquoindependență față de Kremlinrdquo precum și destinderea
politică internă (eliberarea deținuților politici icircn 1964)
g) Din 1948 au demarat marile bdquoreforme socialisterdquo din societatea romacircnească
Adoptarea Constituției (13 aprilie 1948) a fost urmată de na ț ionalizarea principalelor mijloace
de produc ț ie (industria sistemul bancar transporturile) la 11 iunie 1948 Apoi icircn martie 1949 a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 950
983096
demarat bdquocooperativizarea agriculturiirdquo (aplicarea modelului sovietic al kolhozurilor) Procesul
de distrugere a proprietății private agrare s-a finalizat icircn 1962 Transformarea Romacircniei icircntr-un
satelit al URSS a continuat prin adoptarea Constituției din 27 septembrie 1952 icircn care se acordă
rolul politic conducă tor Partidului Muncitoresc Romacircn și se declară alinierea ță rii la politica
internațională dusă de URSS Romacircnia primelor două decenii comuniste a cunoscut procese
complexe de schimbare instituțională (de la democrația pluralistă constituțională la regimul
partidului unic ce acaparează structurile administrative ale statului) precum și de reconfigurare a
structurilor socio-economice (icircn acest plan s-au produs urmă toarele schimbă ri majore dispar
marea burghezie și boierimea dar și mica burghezie ndash considerate clase parazitare și
dușmă noase este lichidată categoria așa-numiților bdquochiaburirdquo adică a oamenilor icircnstă riți de la
sate se proclamă supremația formală a clasei muncitoare economia ajunge să fie dominată de
proprietatea de stat numită bdquosocialistă rdquo sau bdquoa icircntregului poporrdquo se avansează pe calea uneiindustrializă ri rapide și de multe ori motivată ideologic f ă ră un temeinic studiu de eficiență )
Cultura și educația se ideologizează puternic iar Biserica nu mai joacă un rol la fel de important
ca icircn trecut fiind bdquotolerată rdquo de regimul comunist cu prețul unei supuneri totale față de stat
h) Icircn 1965 după moartea lui Dej a ajuns conjunctural icircn fruntea partidului Nicolae
Ceaușescu Acesta a inaugurat o nouă epocă icircn istoria comunismului romacircnesc (bdquoepoca de aurrdquo
sau a bdquosocietății socialiste multilateral dezvoltaterdquo) caracterizată actualmente ca epoca na ț ional-
comunismului Ceaușescu a determinat adoptarea Constituției din 21 august 1965 (care proclamă
Republica Socialistă icircn locul Republicii Populare) apoi a creat funcția de Președinte al
Republicii (1974) icircmpingacircnd treptat sistemul politic și constituțional al Romacircniei spre dictatura
personală susținută ideologic de doctrina național-comunismului Evoluțiile pozitive ale
economiei și politicii romacircnești din primii ani ai lui Ceaușescu (industrializarea și urbanizarea
deschiderea spre Occident atitudinea anti-sovietică ) aveau să fie negate icircn anii ʼ80 de o politică
de austeritate economică (motivată prin nevoia de investiții și de lichidare a datoriei externe) dar
mai ales de cultul personalității cuplului dictatorial (Nicolae și Elena) La finele anilor ʼ80
Romacircnia devenise un spațiu neo-stalinist total decalat de evoluțiile europene marcate de
dialogul Est-Vest (bdquoCasa comună europeană rdquo) și de perestroika sovietică
i) Icircn 1989 icircn icircntreaga Europă ră să riteană avea să se declanșeze un profund proces de
schimbare politică icircn urma că ruia au că zut pe racircnd dictaturile (gerontocrațiile) comuniste icircn
locul lor instauracircndu-se regimuri democratice de inspirație occidentală Că derea dictaturilor și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1050
983097
renașterea democrației icircmpreună cu schimbă rile din planul economiei (trecerea de la economia
socialistă planificată și centralizată bazată pe proprietatea de stat la economia capitalistă
concurențială bazată pe proprietatea privată ) și al culturii conturează așa-numitul fenomen al
bdquotranzi ț ieirdquo Tranziția romacircnească a debutat cu Revoluția din decembrie 1989 Unii analiști au
considerat că schimbarea de regim politic s-a produs printr-o lovitură de stat orchestrată fie de
Securitate și de unii lideri comuniști romacircni fie de puteri stră ine ndash de la URSS și SUA pacircnă la
Ungaria Franța sau Israel Alții au considerat că evenimentele din decembrie 1989 au
reprezentat o autentică revoluție schimbarea de regim conducacircnd icircn urmă toarele două decenii
la o profundă metamorfoză a Romacircniei Icircn plan politic instituțiile dictaturii comuniste (care
aveau o dublă natură ndash de partid și de stat) au fost icircnlocuite cu altele democratice (parlament
bicameral președinte ales prin vot universal autorități locale organizate după principiile
descentraliză rii și autonomiei) Icircn plan economico-social proprietatea de stat și cea cooperatistă au fost icircnlocuite icircn cea mai mare parte cu proprietatea privată (aceasta constituindu-se din
retrocedă ri ale dreptului de proprietate din bdquoprivatiză rirdquo bazate icircn principal pe capitalul stră in
dar și din icircnsușiri ilicite ale averii publice)
j) Icircn anul 1990 autoritățile instalate la București icircn turbionul Revoluției au convocat
alegeri pentru Parlament și pentru funcția de Președinte al Republicii Parlamentul avea să fie
icircnvestit și cu atribuții de adunare constituantă Legea electorală a tranșat icircn 1990 cacircteva
probleme instituționale care ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri publice și al unui
referendum Astfel f ă ră a se icircntreba poporul ce tip de regim politic dorește s-a stabilit că
Romacircnia va continua să fie o republică s-a decis că vom avea un parlament bicameral (cu Senat
și Camera Deputaților după moda interbelică ) și că proprietatea privată va fi bdquoocrotită rdquo de că tre
stat (dar nu bdquogarantată rdquo) Noile autorități legitimate prin votul popular de la 20 mai 1990 au
icircncheiat perioada de bdquoprovizoratrdquo deschizacircnd calea unei epoci de democrație și de economie
concurențială Dar anii 1990 și 1991 nu au fost scutiți de turbulențe sociale și economice așa-
numitele bdquomineriaderdquo (revolte ale minerilor din Valea Jiului care s-au deplasat de mai multe ori
icircn Capitală luacircnd cu asalt instituțiile democratice și contribuind chiar la că derea Guvernului icircn
toamna lui 1991) greve și proteste ale unei noi categorii inexistente icircn comunism șomerii
contestă ri ale puterii din partea opoziției auto-proclamate de bdquodreaptardquo (celebru fiind fenomenul
bdquoPiața Universitățiirdquo)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1150
983089983088
k) Cele peste două decenii de postcomunism (din 1990 pacircnă azi) pot fi bdquoorganizaterdquo icircn
mai multe subsecvențe icircn funcție de conținutul lor politic și economic de calitatea democrației
și de percepția mediului internațional cu privire la Romacircnia Icircntrucacirct politica romacircnească
postdecembristă nu a beneficiat de suportul unei clase politice solide și nici de aportul unei
societăți civile experimentate secvențele cele mai relevante ale epocii au fost asociate cu
personajele aflate vremelnic icircn fruntea statului Din acest motiv politica noastră poartă bdquomarca
Ion Iliescurdquo icircn intervalele 1990-1996 și 2000-2004 bdquomarca Emil Constantinescurdquo icircntre 1996 și
2000 și bdquomarca Traian Bă sescurdquo din 2004 pacircnă azi
bull Icircn intervalul 1990-1992 țara noastră a fost privită ca o zonă instabilă icircn care tendințele
reformiste ale tacircnă rului premier Petre Roman s-au ciocnit de conservatorismul
Președintelui Ion Iliescu
bull
Icircntre 1992 și 1996 Romacircnia a fost considerată o țară icircn care vechile structuri comunisteși-au pă strat puterea acceptacircnd doar acele reforme care le-au adus șansa de a privatiza icircn
interes personal economia de stat această perioadă a mai fost etichetată și ca epoca
bdquopatrulaterului roșurdquo (icircntrucacirct la guvernare s-au aflat patru partide de stacircnga și centru-
stacircnga FDSN PSM PRM și PUNR)
bull Icircn 1996 a fost dizlocată bdquodominația iliesciană rdquo și a FSN-ului botezat PDSR venind la
putere Convenția Democrată (secondată de Uniunea Social-Democrată și UDMR) și
Președintele Emil Constantinescu (icircnvingă tor icircn turul doi icircn fața lui Iliescu) Această formulă politică a icircnregistrat permanent crize și eșecuri Romacircnia ajungacircnd icircn pragul
colapsului economic (că derea cursului leu-dolar) și al haosului politic Din acea vreme
pă stră m imaginea stranie a premierului Victor Ciorbea (un personaj lipsit de carismă și de
capacitate administrativă ) superficialitatea premierului Radu Vasile și ecoul asalturilor
minierești contra autorităților statului La finele perioadei se remarcă totuși guvernarea
tehnocrată a lui Mugur Isă rescu Cacirct icircl privește pe Emil Constantinescu din mandatul să u
reținem obsesia anticomunismului lamentațiile cu privire la rezistența structurilor oculte
ale vechii Securități și celebrele scandaluri bdquoȚigaretardquo (contrabanda cu tutun practicată de
personaje din structurile icircnalte ale statului)
bull Icircn anul 2000 stacircnga revine la putere PDSR (aliat cu Partidul Umanist Romacircn ndash PUR)
cacircștigă majoritatea parlamentară formacircnd guvernul sub bagheta lui Adrian Nă stase Ion
Iliescu este reales președinte icircn turul doi icircnvingacircndu-l pe naționalistul Corneliu Vadim
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1250
983089983089
Tudor (președinte al Partidului Romacircnia Mare care ocupă un sfert din mandatele
parlamentare) Realiză rile acestei perioade de stabilitate politică și relansare economică
rezidă icircn principal icircn aderarea Romacircniei la NATO și icircn finalizarea negocierilor de
aderare la Uniunea Europeană (aderarea realizacircndu-se la 1 ianuarie 2007)
bull Deși perioada 2000-2004 fusese una de creștere economică și de progres politic (mai ales
icircn planul relațiilor internaționale ale Romacircniei) stacircnga PSD-istă nu a reușit să se mențină
la putere după alegerile din toamna lui 2004 Forțele de dreapta deși nu au obținut
majoritatea icircn Parlament au preluat totuși guvernarea grație tră dă rii PSD-ului de că tre
aliatul să u conservator (fostul PUR) La președinție Adrian Nă stase a pierdut icircn turul doi
icircn fața lui Traian Bă sescu propulsat de Alianța Dreptate și Adevă r (formată din PNL și
PD) Noul guvern PNL-PD a lansat țara pe calea unei reforme economice de dreapta icircn
cadrul că reia cea mai semnificativă mă sură a reprezentat-o introducerea cotei unice deimpozitare (16) Alianța PNL-PD nu a fost icircnsă suficient de durabilă ea destră macircndu-
se icircn 2007 pe fondul disputelor dintre Președintele Bă sescu (fost PD-ist) și Premierul
liberal Că lin Popescu-Tă riceanu Icircn primă vara lui 2007 PD-ul a fost exclus de liberali
din guvern executivul obținacircnd susținerea parlamentară a foștilor inamici din PSD
bull După un an de conflict la vacircrful puterii icircntre Președinte și Primul-ministru alegerile din
2008 au poziționat foarte aproape două formațiuni rivale ambele cu aproximativ 32 din
voturi PSD și PD (acesta din urmă redenumindu-se PDL după unificarea cu o facțiuneliberală condusă de Theodor Stolojan) La finele lui 2008 se pă rea că Romacircnia va aplica
un benefic model politic de bdquomare alianță rdquo (icircntre centru-stacircnga și dreapta) practicat
uneori de ță ri precum Germania sau Austria icircn vremuri complicate (pentru noi și pentru
icircntreaga lume 2008 icircnsemnacircnd debutul crizei economice)
bull Icircntrucacirct icircn toamna lui 2009 erau programate alegeri prezidențiale social-democrații au
pă ră sit guvernul condus de Emil Boc speracircnd ca astfel să -i dea un plus de legitimitate
candidatului Mircea Geoană (care deținea funcția de Președinte al Senatului) După
bdquosupă rareardquo PSD (care reclama intențiile PDL-iste de fraudare a alegerilor prezidențiale)
Guvernul Boc a pă strat puterea de această dată apelacircnd la sprijinul UDMR iar apoi
profitacircnd de plecarea mai multor parlamentari de la PSD și PNL că tre nou icircnființatul
partid UNPR Alegerile prezidențiale i-au oferit un al doilea mandat lui Traian Bă sescu
social-democrații ră macircnacircnd icircn opoziție PDL guvernează pacircnă icircn primă vara lui 2012
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1350
983089983090
schimbacircnd de mai multe ori compoziția cabinetului și chiar persoana primului-ministru
(Emil Boc fiind icircnlocuit de Mihai-Ră zvan Ungureanu) Cabinetul Ungureanu a avut cea
mai scurtă guvernare din perioada post-comunistă (februarie-aprilie 2012) fiind icircnlă turat
prin moțiune de cenzură Icircn locul să u se instalează un guvern de coaliție susținut de
PSD PNL și PC ndash cele trei partide formacircnd Uniunea Social-Liberală Această coaliție
inițiază procedura de suspendare a Președintelui icircn vara lui 2012 dar ratează ocazia de a
acapara icircntreaga putere Icircn toamna aceluiași an cacircștigă alegerile generale cu un scor
neverosimil de peste 60 după ce icirc și adjudecase și majoritatea funcțiilor din
administrația locală
Examinacircnd spațiul politic postcomunist din perspectiva manierei de a opera a
principalilor actori ai vieții publice observă m că de-a lungul celor peste două decenii de la
că derea lui Ceaușescu s-a manifestat un radicalism coroziv un apetit pentru etichetă ri șiexcluderi pentru maniheism la modul cel mai general Oamenii politici și presa s-au lă sat
antrenați icircntr-un joc steril al acuzațiilor și al suspendă rii de președinți al moțiunilor de cenzură și
al apelului la Curtea Constituțională devoalacircnd o incapacitate cronică de dialog și de consens icircn
problemele de fond ale societății Politizarea excesivă a instituțiilor publice lipsa unei elite
administrative corupția din toate structurile statului și inconsistența resurselor umane ale
partidelor arată că suntem icircncă departe de substanța democrației funcționale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1450
983089983091
2 Dimensiuni ale tranziției postcomuniste
Cristian Bocancea
De-a lungul celor două decenii de postcomunism Romacircnia a parcurs procese complexede transformare a instituțiilor a structurilor socio-economice dar și a mentalităților evoluacircnd de
la condiția de societate blocată sau bdquoicircnchisă rdquo icircn paradigma totalitară la statutul de civilizație
liberă cu premise serioase de dobacircndire a prosperității și de instituire a dreptății sociale Icircn tot
acest interval schimbă rile au fost operate pe de o parte din nevoia internă a societății de a
elimina blocajele specifice comunismului pe de altă parte icircnsă a existat o presiune constantă a
partenerilor europeni ai Romacircniei care au condiționat accesul ță rii icircn structurile euro-atlantice de
o serie de progrese pe calea democratiză rii și a creă rii cadrelor economiei de piață funcționale
Aceste presiuni au contat adesea mai mult decacirct determinarea politică a autorităților romacircne și
decacirct disponibilitatea societății icircn ansamblu de a se reforma
Printre elementele cele mai greu de dizlocat din modelul funcțional de factură totalitară
s-au numă rat cele care țin de mentalul colectiv și de rețelele informale de putere socială Acestea
au marcat de altfel viteza de transformare a cadrului instituțional și au f ă cut ca Romacircnia să fie
percepută la nivel european ca un exemplu nefericit de bdquonaturalizarerdquo a instituțiilor și normelor
democratice La cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană țara noastră este icircncă
monitorizată icircn privința progreselor icircn justiție este ținută icircn afara spațiului Schengen și vede cumcetățenilor să i le este limitat dreptul la muncă icircn multe state ale UE Desigur aceste insuccese
pot fi puse parțial pe seama crizei economice globale și a recrudescenței naționalismelor icircn
Occident materializate icircn discursuri și politici cu tentă xenofobă Dar pe fond trebuie să
recunoaștem că imaginea Romacircniei icircn interiorul Uniunii este icircn principal bdquooperardquo romacircnilor
O marcă greu de dezlipit de pe fața europeană a Romacircniei o constituie existența și
prosperitatea clanurilor ndash ca structuri infracționale de parazitare a instituțiilor statului și de acces
privilegiat la resursele comunității Icircn timp ce societățile cu un icircnalt nivel de dezvoltare a
democrației și de funcționare corectă a mecanismelor concurențiale se pot defini prin
bdquopoliarhiirdquo6 Romacircnia se definește icircncă prin structuri clanice care blochează administrația care
corup justiția și demoralizează societatea
6 Conceptul de bdquopoliarhierdquo lansat și consacrat de Robert Dahl icircn anii ʼ60-ʼ70 desemnează un regim politic icircn careexistă mai multe centre de putere care icirc și icircmpart și icirc și controlează reciproc exerciț iul acesteia precum și un regim al
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1550
983089983092
Transformă rile survenite icircn societatea romacircnească după 1989 sunt puse icircndeobşte icircn
două categorii considerate reprezentative democratizarea politică şi reforma economică Icircn
bună mă sură acestea sunt coordonatele esenţiale ale tranziţiei postcomuniste pe de o parte
schimbarea abruptă de regim politic cel puţin la nivel formal instituţional pe de altă parte
reconfigurarea economiei pornind de la datul de bază al proprietăţii şi icircntreprinderii private Icircn
această paradigmă avansată deopotrivă de că tre analiştii autohtoni şi stră ini ai fenomenului
tranziţiei se operează o simplificare metodologică şi o schematizare al că ror scop declarat este
acela de a bdquolimpezirdquo conceptual şi a teoretiza satisf ă că tor un segment de istorie recentă pentru
care nu a existat vreun bdquomanual de utilizarerdquo nici mă car din categoria ideologică a celor care
orientaseră revoluţiile socialiste sau ceva mai recent moderniză rile autoritare ale unor naţiuni
sud-americane asiatice și nord-africane
Tranziţia nu fusese bdquoprevă zută rdquo sau bdquoprofeţită rdquo de nimeni nici mă car de adversarul deserviciu al lagă rului comunist ndash adversar aparent mulţumit de ordinea mondială negociată la
sfacircrşitul anilor rsquo80 cu proaspă t reformatul regim sovietic Neanunţată şi mirabil de uşor produsă
că derea comunismului a gă sit omenirea complet nepregă tită pentru ceea ce semă na cu
ră sturnarea bdquologicii istoricisterdquo a succesiunii epocilor sau oracircnduirilor prin mecanismul infailibil
al luptei de clasă Şi cum să fii pregă tit să icircnţelegi sau chiar să stimulezi comportamente de genul
luptei clasei muncitoare pentru restauraţia socială a capitalismului sau de genul renunţă rii la
bdquoconfortulrdquo ordinii etatiste icircn folosul poliarhiilor incontrolabile Icircn aceste condiţii analizele
icircntreprinse cu privire la palierele şi etapele tranziţiei s-au limitat la schema simplificatoare a
schimbă rii instituţiilor politice concomitent ndash dar nu cu aceeaşi viteză ndash cu reforma economică
Au existat desigur şi analize privitoare la mentalul colectiv la pattern-urile moştenite de la
vechiul regim şi remodelate icircn democraţia formală la sistemele de reconstrucţie identitară etc
dar acestea au icircmbră cat adesea mai mult forma unor lamentaţii a unor pseudo-filosofii sociale de
nişă din care transpar frustră ri politice neicircmpliniri personale şi alte asemenea sentimente
amestecate Aşa s-au petrecut lucrurile cu precă dere icircn primul deceniu post-comunist Ulterior
icircnsă au apă rut din ce icircn ce mai multe radiografii ale societăţilor icircn tranziţie bazate pe studiul
sociologic riguros pe metoda comparativistă şi pe critica subiectivismului generat de
coordonatele identitare
deplinei cetăț enii active (icircn sensul că cei mai mulț i dintre cetăț enii bdquoformalirdquo acț ionează efectiv icircn sensul exprimăriipoziț iei opoziț iei față de acț iunile celor aflaț i la putere (Poliarhiile Editura Institutul European Iași 2000)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1650
983089983093
Icircn literatura din această nouă categorie ndash voit ştiinţifică ndash s-au delimitat cacircteva teme care
gravitează icircn jurul ipotezei clivajului dintre formă şi fond (ipoteză deja consacrată de mai bine de
un secol icircn spaţiul romacircnesc) sau altfel spus dintre bdquoRomacircnia oficială rdquo şi bdquoRomacircnia profundă rdquo
Ideea-reper icircn sociologia politică dezvoltată pe coordonata bdquotranziţiei cu mai multe vitezerdquo este
aceea că societatea romacircnească a acceptat formal schimbarea cadrelor instituţionale şi a formei
de proprietate dar a reacţionat extrem de lent icircn domeniul asumă rii valorilor comportamentelor
şi imaginarului specific lumii democratice capitaliste Unii autori au preferat să vorbească despre
bdquotranziţie exterioară rdquo vs bdquotranziţie interioară rdquo (Vladimir Pasti) alţii (ca Dumitru Sandu) au
contrapus teoriei claselor şi categoriilor sociale o analiză icircn care sunt definite aşa-numite bdquotipuri
sociale ale tranziţieirdquo sau ale postcomunismului
Postcomunismul este greu de definit icircntr-o manieră satisf ă că toare icircntrucacirct desemnează icircn
același timp o perioadă istorică un proces de destructurare a sistemului social de tip sovietic șiunul de reconstrucție societală icircn siajul valorilor demo-liberale Icircn plus acest concept polimorf
se referă nu doar strict la evoluția fostelor state socialiste ci privește concertul politic și
economic mondial (devenit posibil ca urmare a că derii comunismului) cu partiturile sau temele
lui privilegiate din prezent depășirea bipolarismului și bdquosfacircrșitul ideologiilorrdquo democratizarea
(inclusiv a cunoașterii) protecția drepturilor omului (pacircnă la cele de bdquogenerația a treiardquo)
conflictul civilizațiilor globalizarea economiei creșterea demografică dezvoltarea durabilă și
problemele mediului etc
Așa stacircnd lucrurile postcomunismul se dovedește un concept stresant deopotrivă pentru
lumea ră să riteană și pentru cea occidentală prima icircl experimentează efectiv icircn cotidianitate sub
presiunea nevoii de schimbare adaptativă (reformă economică reforma administrației
consolidarea mecanismelor democrației pluraliste integrare euro-atlantică etc) avacircnd astfel
rareori ră gazul reflecțiilor savante lipsite de pasiunile specifice luptei politice cealaltă se
forțează să icircl teoretizeze icircn tentația unei ră zbună ri istorice pentru faptul că nu a prevă zut și nu a
controlat că derea comunismului Cu alte cuvinte societățile ieșite din bdquonoaptea totalitară rdquo sunt
preocupate icircn primul racircnd de rearanjarea din mers a subsistemelor lor vitale și doar icircn plan
secund de teoretizarea schimbă rii (aceasta venind frecvent ca un proces de raționalizare post
factum a acțiunii politice administrative sau economice) la racircndul lor democrațiile tradiționale
ale Occidentului sunt confruntate pe de o parte cu asimilarea practică funcțională a ră să ritenilor
icircn structurile euro-atlantice dar pe de altă parte nu-și pot reprima tentația de a produce și de a
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1750
983089983094
impune teorii și modele pentru tranziția postcomunistă fie și pentru faptul că ele se consideră
modelul demn de urmat icircn paradigma bdquosfacircrșitului istorieirdquo7
Icircn pofida existenței unei literaturi bogate despre postcomunism nu se poate spune că
există și o teorie explicativă satisf ă că toare cu privire la marile schimbă ri survenite după colapsul
precipitat al regimurilor de tip sovietic cu atacirct mai puțin există un model teoretic al tranziției
postcomuniste (o bdquoepistemărdquo a democratizării și a trecerii la economia concuren ț ială) Nici
vesticii nici ră să ritenii nu au putut să producă o paradigmă de talia filosofiei liberale sau a celei
marxiste pentru care societatea funcționează și evoluează după principii și bdquolegirdquo cu pretenții de
necesitate Pentru postcomunism nu avem icircncă o ideologie de serviciu nici o teorie socială 8 ca și
cacircnd omenirea ndash extrem de tehnologizată și excesiv de normativizată ndash ar fi icircntr-o suspectă pauză
de reflecție pe tema sensului Istoriei
Totuși evoluțiile politice și sociale de după 1990 nu au fost lipsite total de orizont nu s-au petrecut doar icircn manieră reactivă sub presiunea evenimentelor Chiar dacă lumea occidentală
icircn ansamblul ei nu reprezenta neapă rat un ideal de atins (icircntrucacirct avea suficiente limite și aspecte
profund criticabile) ea s-a constituit icircntr-un reper politic pentru tinerele democra ții9 și totodată
icircntr-un model economic pentru ță rile blocate icircn sistemul etatist planificat Adoptarea modelului
s-a realizat pe două paliere esențiale și implicit la două niveluri diferite de profunzime palierul
instituțional (formal și de suprafață ) pe de o parte și cel al societății civile (informal și profund)
pe de altă parte10 Icircn cadrul ambelor paliere (dar cu precă dere icircn cel din urmă ) postcomunismul a
7 Sintagma bdquosfacircrșitul istorieirdquo consacrată de Francis Fukuyama icircn lucrarea The End of History and the Last Man (1992 New York Free Press) exprimă convingerea că după eșecul totalitarismelor și al autoritarismelor icircn ultimeledecenii ale veacului XX se deschide calea spre mondializarea democraț iei liberale și a pieț ei concurenț ialeconsiderate ca expresii complete și definitive ale reprezentării politice și ale prosperităț ii8 Icircncercările de periodizare etapizare a transformărilor politice economice și sociale din postcomunism (așa cumsunt realizate de autori precum Brzezinski Roumianț ev Chirot etc) nu fac decacirct să dezvăluie limitele teoretice alebdquoplanificăriirdquo tranziț iei să demonstreze inconsistenț a aserț iunii potrivit cărei după căderea comunismului se icircnaintează invariabil spre o societate democratică și spre economia de piață Icircn unele cazuri revirimentulautoritarismului și crizele economice corelate cu mișcări naț ionaliste separatiste și fundamentaliste au stopatevoluț ia tendenț ială spre modelul demo-liberal și au provocat decalaje icircntre țări care porniseră pe calea tranziț iei
concomitent și de la aproximativ același nivel de dezvoltare (spre exemplu tranziț ia postcomunistă a țărilorGrupului de la Vișegrad ndash Cehia Polonia Slovacia și Ungaria ndash a fost sensibil mai rapidă și mai profundă decacirct aRomacircniei și Bulgariei icircn fostul spaț iu sovietic balticii au reprezentat de asemenea un exemplu pozitiv de evoluț iepostcomunistă comparativ cu celelalte componente ale defunctei URSS la fel au stat lucrurileși icircn fosta Iugoslavieunde Slovenia și Croaț ia s-au detașat clar de Serbia Muntenegru Macedoniași Bosnia-Herț egovina) 9 Compromiterea așa-numitei democraț ii populare de tip sovietic (structurată pe acț iunea partidului unic icircntr-osocietate icircncorsetată icircnchisă) a readus icircn discuț ie celebra defini ț ie a Lordului Churchill care afirmase că
democra ț ia (icircn sens liberal pluralist) este cel mai prost regim de guvernare cu excep ț ia tuturor celorlalte10 Icircn lucrarea noastră Meandrele democra ț iei Tranzi ț ia politică la romacircni (2002 Iași Editura Polirom) arătam că există un decalaj semnificativ icircntre viteza și profunzimea cu care se derulează tranzi ț ia institu ț ională și tranzi ț ia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1850
983089983095
presupus un fenomen de invazie a epistemei occidentale icircn spațiul dominat altă dată (ideologic și
economic) de socialismul sovietic sau de avatarurile sale est-europene Aceasă bdquoinvazierdquo poate fi
considerată un element definitoriu pentru postcomunism
Nu respingem desigur afirmația de bun simț că postcomunismul este bdquoorice urmează
după un sistem comunistrdquo sau că el reprezintă produsul revoluțiilor anticomuniste ale dublei
respingeri respingerea dominației puterii-etalon a lagă rului socialist și respingerea sistemului de
autoritate reprezentat de bdquocentralismul democraticrdquo al partidului-stat Subscriem de asemenea la
modelul celor 14 variabile care icircn opinia lui Leslie Holmes bdquocartografiază rdquo postcomunismul
independență și naționalism lipsa culturii compromisului așteptă ri exagerate de la leadershipul
politic neicircncrederea icircn instituțiile publice respingerea teleologismului și a marilor teorii sociale
vidul ideologic confuzia morală tranziția simultană ndash politică și economică caracterul pasager
temporar dinamismul instabilitatea sentimentul insecurității bdquosincronizarea nefericită rdquo(simultaneitatea tranziției cu criza economică globală ) lipsa de legitimitate a noilor elite
politice11
Dincolo de acestea ră macircnem totuși la ideea că postcomunismul are drept viziune
tendențială unificatoare copierea aproximativă a democrațiilor occidentale (icircn materie de
instituții politice) și a modelului lor economic12 Acest comportament mimetic nu se reduce icircnsă
la simularea democrației și la experimentarea economiei concurențiale chiar dacă politicul și
societ ăț ii civile icircn primul racircnd pentru faptul că cea dintacirci presupune doar copierea unor structuri formale aleautorităț ii politico-administrative pe cacircnd cea din urmă necesită bdquonaturalizareardquo valorilor și comportamentelordemocratice icircn fibra unei societăț i care icircn primul deceniu post-revoluț ionar funcț iona icircncă icircn paradigma naț ional-comunismului11 Cf Leslie Holmes Postcomunismul Editura Institutul European Iași 200412 Icircn articolul Modernitatea postcomunismului (publicat icircn revista rdquoIDEA arta+societateardquo nr 24 2006) OvidiuTichindeleanu afirma că la icircnceputul anilor ʼ90 icircn afara principiului a priori al anticomunismului societateanoastră a asumat și prejudecata că tot ceea ce vine din Occident este bun și necesar dacă dorim să progresăm să scăpăm de sărăcie și de oprimare politică să intrăm icircn racircndul lumii civilizate Icircn opinia autorului după cădereacomunismului s-a produs bdquocolonizarea intimă internalizarea ideologiei liberale ca unică alternativă la totalitarism Anticomunismul eurocentrismul și capitalocentrismul s-au impus ca principii de bază ale colonizării postcomunistediseminacircnd două prejudecăț i fundamentale Icircn primul racircnd prejudecata că singura cale de dezvoltare ar fi cea
analoagă civilizaț iei occidentale reducacircnd practic sensul laquocivilizaț ieiraquo la civilizaț ia occidentală Intelectualii care auinternalizat cel mai profund această iluzie și-au asumat sarcina de a descrie cu insolență Occidentul f ără niciunrespect pentru realitate ca tăracircm promis al bogăț iei care a laquorezolvatraquo de multă vreme problemele sărăciei șidiscriminărilor Al doilea mit internalizat proclamă că unica alternativă la proprietatea de stat este capitalismul carear fi regimul natural al pieț ei libere al creativităț ii individuale spontane și deci al democraț iei icircnseși Din punct devedere editorial (hellip) importul filosofiei liberale occidentale al pragmatismului nord-american și al teoriilorneoconservatoare leostraussiene a depășit covacircrșitor dialogul cu lucrările post-structuraliștilor francezi și cu cele aleȘcolii de la Frankfurt Cacirct despre teoriile marxiste ori post-marxiste ori cele ale gacircndirii decoloniale acestea au fost icircn cel mai bun caz ignorate Icircn cultura de masă laquooccidentalraquo a rămas sinonim cu laquomai bunraquo laquocalitativ superiorraquordquo(httpwwwidearorevistaindex)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 1950
983089983096
economicul sunt de departe cele mai spectaculoase arii ale occidentaliză rii și chiar dacă ele
condiționează hotă racirctor celelalte subsisteme ale societății globale
Icircn substratul mai adacircnc al mentalului colectiv postcomunismul se caracterizează printr-o
infuzie de epistemă occidentală13 icircn toate cele ce pot fi asimilate acestui concept limbaj
imaginar social anecdotică atașamente difuze față de valori și stiluri comportamentale
moravuri credințe prejudecăți gusturi estetice etc Promotorii acestei episteme sunt icircn principal
intelectualii chiar dacă ei nu sunt singurii relevanți Am putea studia de exemplu acultura ț ia
generată de milioanele de emigranți care f ă cacircnd bdquonavetardquo icircntre țara de origine și ță rile de
adopție au adus icircn Romacircnia nu numai resurse economice ci și valori culturale atitudini politice
(dominant de dreapta) și stiluri de viață Am putea lua icircn obiectiv schimbă rile din domeniul
educației formale din acela al presei și industriei de divertisment ndash toate ară tacircnd cum lumea lui
Homo sovieticus apune pentru a face loc unor elemente occidentale de viață cotidiană
13 Concept sonor icircn opera de tinereţe a lui Foucault epistema este sistemul prin care un anumit tip de cunoaştereproprie unei epoci se enunţă discursiv diseminacircndu-se omogen icircn cacircteva domenii de referinţă Laborios ilustrat icircnCuvintele și lucrurile (1966) conceptul este redefinit icircn Arheologia cunoașterii (1969) ca bdquoansamblul relaţiilor carepot să unească icircntr-o epocă dată practicile discursive care dau naştere unor figuri epistemologice unor ştiinţe şieventual unor sisteme formalizaterdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2050
983089983097
3 Sistemul autorităților publice icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Cea mai spectaculoasă schimbare politică din istoria contemporană a Romacircniei o
reprezintă trecerea de la dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu la democrația pluralistă
constituțională Această trecere a avut ca moment esențial o seamă de evenimente violente
denumite generic Revoluția din decembrie 1989 După acel moment icircn Romacircnia au icircnceput
procese complexe de adaptare instituțională (copierea unor forme politice de tip occidental) dar
și de modificare a comportamentelor umane a imaginarului social și a ideologiilor
Elementul fundamental al sistemului politic socialist comunist a fost partidul unic
organizat după principiul bdquocentralismului democraticrdquo asezonat cu un clientelism generalizat
Partidul nu s-a limitat la acapararea statului ci a ajuns la un control total al vieţii publice şi chiar
al celei private folosind icircn acest scop organizaţiile de masă O politizare paradoxală s-a produs
icircn aceste condiţii acţiunile proprii societăţii civile transformacircndu-se icircn acţiuni politice icircn timp
ce politica reală (alegerea guvernanţilor şi procesele decizionale) s-a icircndepă rtat total de cetăţean
Pentru politica post-comunistă acest fapt a icircnsemnat construcţia unei imagini deformate a ceea
ce icircnseamnă puterea partidul instituţia etatică participarea democraţia etc Socializarea operată
icircn interiorul sistemului politic comunist avea să reprezinte un element de blocaj pentru tranziţiapost-comunistă
Icircn Romacircnia post-comunistă potrivit formulei tripartite clasice a organiză rii puterilor
autorităţile publice s-au structurat icircn urmă torul sistem Parlamentul bicameral (Camera
Deputaţilor şi Senatul) executivul bicefal (Preşedintele Republicii şi Guvernul) şi puterea
judecă torească Avacircnd icircn vedere preferinţa Constituantei pentru termenul de bdquoautoritate publică rdquo
icircn virtutea funcţiilor icircndeplinite de fiecare autoritate rezultă o clasificare de genul autoritatea
deliberativă (Parlamentul bicameral cu funcţie de legiferare) autoritatea preziden ţ ială
(icircndeplinind funcţia de mediere icircntre autorităţile publice şi de reprezentare a statului) autoritatea
guvernamentală (executivă ) autoritatea judecătorească autoritatea de jurisdic ţ ie
constitu ţ ională (Curtea Constituţională ) Avocatul Poporului (garantul drepturilor şi libertăţilor
cetăţeneşti) Spre deosebire de dreptul constituţional occidental icircn Romacircnia sunt numite
bdquoautorităţi publicerdquo şi organele administraţiei locale
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2150
983090983088
Icircn funcţie de modalitatea desemnă rii lor autorităţile publice din Romacircnia se icircmpart icircn
două mari categorii a) autorităţile direct reprezentative adică cele alese prin vot universal
direct secret şi liber exprimat (Parlamentul Preşedintele Republicii primarii consiliile locale şi
cele judeţene precum și Președintele Consiliului Județean icircncepacircnd din anul 2008) b)
autorităţile derivate sau indirect reprezentative (Guvernul administraţia publică centrală şi
serviciile ei din teritoriu autoritatea judecă torească Curtea Constituţională şi Avocatul
Poporului)
Parlamentul
Prin Constituţie Parlamentul este desemnat ca organ reprezentativ al poporului romacircn şi
ca unica autoritate legiuitoare alcă tuită din două camere Camera Deputaţilor şi SenatulBicameralismul a fost soluţia aleasă icircn 1991 de Adunarea Constituantă icircn virtutea tradiţiei
parlamentare romacircneşti şi a faptului că icircnsuși noul legislativ postcomunist era un for bicameral
Au contat de asemenea unele calcule pragmatice privind sporirea numă rului de parlamentari icircn
cazul bicameralismului fapt ce ră spundea necesităţii satisfacerii unei cacirct mai mari clientele
politice Nu icircntacircmplă tor puterea şi opoziţia s-au icircnţeles perfect asupra acestui subiect evitacircnd
dezbaterea lui publică Explicaţia oficială se limita icircnsă la invocarea tradiţiei parlamentare de la
1866 şi pacircnă la instaurarea comunismului o altă motivaţie oficială era aceea că bicameralismul
ar fi fost de natură să asigure calitatea procesului legislativ (prin temperarea impetuozităţii uneia
dintre camere de că tre cealaltă )
Juriştii romacircni care au contribuit la redactarea textului Constituţiei au adus şi alte
argumente icircn favoarea bicameralismului Unul dintre ele se referea la bdquodespotismulrdquo unei adună ri
unicamerale care este mai periculos chiar decacirct cel al unei singure persoane icircntrucacirct datorită
structurii sale colective membrii adună rii nu pot fi traşi la ră spundere civilă sau penală ei fiind
sub acest aspect practic icircn afara ră spunderii juridice pentru deciziile adoptate Bicameralismul
elimină rutina care icircnsoţeşte lectura succesivă a unei legi icircn parlamentele unicamerale şi face
astfel posibilă o analiză mai atentă a proiectelor legislative Icircn fine bicameralismul prezintă
avantajul dialogului icircntre majorităţile parlamentare din Cameră şi Senat ca şi dintre grupurile
parlamentare icircn general evitacircndu-se soluţiile pripite
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2250
983090983089
De la icircnceputul funcționă rii lor cele două camere nu s-au diferențiat prea mult nici prin
atribuţii şi nici prin modul de alegere a parlamentarilor Deputaţii au fost aleşi ca şi senatorii
prin vot universal direct egal secret şi liber exprimat Diferenţa apă rea la distribuirea
mandatelor icircn cazul senatorilor distribuirea f ă cacircndu-se integral la nivelul fiecă rui judeţ (ca
circumscripţie electorală ) icircntr-un sistem bazat pe scrutinul de listă atribuirea mandatelor de
deputat se realiza icircntr-o primă etapă la nivelul fiecă rui judeţ iar resturile electorale se
redistribuiau la nivelul ţă rii Spre deosebire de Parlamentul interbelic icircn prezent nu mai există
senatori de drept De asemenea preciză m că potrivit Legii electorale nr 152008 alegerea
parlamentarilor se face icircn prezent icircn colegii uninominale
Icircn tabelul de mai jos sunt prezentate (icircn procente și respectiv icircn numă rul de mandate)
ponderile partidelor politice icircn preferințele electoratului din 1992 pacircnă icircn 2012
Formaţiunea politică
Alegeriledin 1992
Alegeriledin 1996
Alegeriledin 2000
Alegeriledin 2004
Alegeriledin 2008
Alegeriledin 2012
Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul Camera Senatul
Frontul Democrat al Salvă rii Naţionale(aripa Iliescu din fostul FSN) candidacircnd
ca PDSR icircn 1996şi ca Polul Social Democrat (PDSR
PSDR şi PUR) icircn 2000ca Uniunea PSD+PUR icircn 2004
și ca PSD+PC icircn 2008PSD icircn alianța USL
2772 283
215 231
3661 37093664 3716 114
mandate 49
mandate 138mandate
54mandate
Convenţia Democratică din Romacircnia (cuţă ră niştii liberalii şi alții)
2001 202 302 307 - - - - - -
Frontul Salvă rii Naţionale (aripa Romandin fostul FSN) candidacircnd icircn 1996 caUniunea Social-Democrată (PD şi
PSDR) icircn 2000 ca PD icircn 2004 Alianța DA (PNL și PD)
icircn 2008 ca Partidul Democrat Liberal(PD fuzionat cu PLD)PDL icircn alianța ARD
1019 104129 132
703 7573126 3171
115mandate
51mandate 56
mandate24
mandate
Partidul Unităţii Naţionale Romacircne(ră spacircndit ulterior icircn PRM și PD)
772 81 44 42 - - - - - - - -
Uniunea Democrată Maghiară dinRomacircnia
746 76 66 68 679 689 620 626 22mandate
8mandate
18mandate
9mandate
Partidul Romacircnia Mare 390 39 45 46 1948 2101 1293 1363 - - - -Partidul Socialist al Muncii 304 32 - - - - - - - - - -
Partidul Democrat Agrar din Romacircnia - 33 - - - - - - - - - -
Partidul Naţional Liberal prezent icircn1992 şi 1996 icircn cadrul CDR apoi icircn
Alianța DA icircn 2004
PNL icircn alianța USL icircn 2012
689 747 - -
65mandate
28mandate 90
mandate 51
mandate
Partidul Umanist Romacircn (PUR) icircnalianță cu PSD icircn 2000
transformat icircn Partidul ConservatorPartidul Poporului ndash Dan Diaconescu - - - - - - - - - - 47
mandate 21
mandate
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2350
983090983090
Camerele Parlamentului Romacircniei sunt egale icircn procesul legislativ Egalitatea juridică a
camerelor rezidă icircn mai multe elemente durata mandatelor lor este identică (4 ani) pentru ca o
lege să ajungă icircn faza finală a promulgă rii ea trebuie să icircntrunească votul fiecă rei camere separat
sau icircn cazul icircn care există diferenţe de conţinut icircn variantele aprobate de fiecare cameră după
mediere legea are nevoie de votul camerelor reunite deputaţii şi senatorii au aceleaşi drepturi şi
obligaţii ca aleşi ai poporului nici deputaţii şi nici senatorii nu sunt condiţionaţi de mandatul
imperativ Totuşi egalitatea juridică nu exclude diferenţierea celor două camere după mai multe
criterii vacircrsta la care poate fi ales un deputat este de 23 de ani pe cacircnd un senator poate fi ales
doar de la vacircrsta de 35 de ani numă rul senatorilor şi deputaţilor nu este egal raportul numeric
fiind de 1 la 25 (această diferenţă numerică poate constitui un element de anulare faptică a
votului senatorilor atunci cacircnd camerele decid icircmpreună aprobarea bugetului statului declararea
mobiliză rii rezolvarea divergenţelor din procesul legislativ suspendarea din funcţie aPreşedintelui Republicii etc) un alt element de diferenţă icircl constituie faptul că numai Senatul
este abilitat să desemneze Avocatul Poporului
Icircn sistemul autorităţilor publice Parlamentul icircndeplineşte icircn principal funcţia legislativă
Dar potrivit Constituţiei el are şi funcţii de reprezentare de recrutare a unora dintre funcţionarii
publici de direcţionare a politicii externe funcţia judiciară funcţia de informare de control şi
sancţiune Toate funcţiile Parlamentului interacţionează atacirct icircn esenţa lor cacirct şi icircn privinţa
procedurilor Icircndeplinirea acestor atribuţii icircn bune condiţiuni a pus adesea Parlamentul Romacircniei
icircn situaţii de definire şi afirmare a identităţii şi a autorităţii mai ales icircn raport cu executivul
Tentat să ţină Guvernul cacirct mai mult sub control şi sub presiune Parlamentul (prin opoziţia sa
dar uneori şi prin majoritatea insuficient de unită ) a procedat la iniţierea a numeroase moţiuni
simple şi de cenzură (aproape cacircte una icircn fiecare sesiune) aşa icircncacirct anecdotica politică a ajuns să
lanseze formula bdquoSesiunea şi moţiuneardquo Chiar dacă moţiunile au fost respinse (pacircnă icircn anul
2009 fiind adoptată doar o moțiune de cenzură icircmpotriva Guvernului Boc) graţie funcţionă rii
disciplinei de vot a majorităţii ele au generat (pe lacircngă efectele benefice icircn planul exerciţiului
democratic şi al controlului riguros asupra executivului) o anemiere a procesului de guvernare
precum şi o inutilă pierdere de timp (moţiunile fiind introduse chiar şi atunci cacircnd nu aveau o
temeinică argumentare ci doar o funcţie propagandistică pentru iniţiatori) Trebuie menţionat
icircnsă că reacţia legislativului a avut icircn multe cazuri motive mai serioase decacirct goana după
publicitate utilizarea excesivă a ordonanţelor de urgenţă risca să transforme Parlamentul
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2450
983090983091
Romacircniei icircntr-un bdquobirou notarialrdquo capabil doar să consemneze şi să parafeze actele de voinţă
politică procesate la Palatul Victoria
După referendumul inițiat de Președintele Republicii icircn 2009 problema reformei
parlamentare a constituit un subiect viu dezbă tut icircn mediile politice avacircndu-se icircn vedere trecerea
la monocameralism și reducerea numă rului de parlamentari la aproximativ 300 Disensiunile pe
această temă continuă și icircn prezent ele manifestacircndu-se chiar și icircn interiorul coaliției majoritare
Instituția Președinției
Faptul că legislaţia post-revoluţionară (inclusiv proiectul de Constituţie) a impus
principiul republicanismului icircnainte de a fi fost consultată populaţia icircn legă tură cu forma de
guvernă macircnt a declanşat un val de proteste din partea adepţilor monarhiei Icircnsă disputelepolitice nu lipseau nici icircn tabă ra republicanilor aici ele vizau tipul de republică cel mai adecvat
pentru situaţia Romacircniei
Monarhiştii puţini la numă r dar activi şi incisivi considerau că instituirea funcţiei de
preşedinte va conduce la exacerbarea pasiunilor politice la confruntă ri electorale dure şi implicit
la instabilitate politică Pentru ei şeful statului nu putea fi o persoană legată de jocul electoral ci
numai una situată deasupra (şi icircn afara) intereselor de partid La racircndul lor republicanii nu
agreau ideea unui regim prezidenţial Reticenţele icircndoielile sau suspiciunile faţă de această
instituţie erau de icircnţeles pe ruinele dictaturii ceaușiste
Democraţiile occidentale care optaseră pentru regimuri republicane rezolvaseră problema
Preşedintelui icircn una din urmă toarele trei maniere fie adoptacircnd un regim parlamentar clasic fie
unul prezidenţial clasic fie un prezidenţialism bdquoatenuatrdquo Calea de mijloc ndash regimul
semiprezidenţial ndash a fost aleasă de state ca Franţa (1962) Portugalia (1976) Polonia Bulgaria şi
Romacircnia Acest regim icircmbină modelul instituţional prezidenţial cu cel clasic parlamentar
Republicile semiprezidenţiale cunosc mai multe variante de organizare unele apropiindu-se de
prezidenţialism altele de parlamentarism Icircn general mecanismul politic semiprezidenţial s-ar
putea caracteriza astfel cacircnd majoritatea parlamentară şi Preşedintele sunt de aceeaşi orientare
politică iar Preşedintele este recunoscut drept şef al majorităţii sistemul permite Preşedintelui să
joace un rol foarte important putacircnd să domine atacirct Guvernul cacirct şi Parlamentul Dacă există o
majoritate parlamentară de orientare diferită (opusă ) de cea a Preşedintelui rolul acestuia se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2550
983090983092
limitează la prerogativele sale constituţionale Guvernul şi majoritatea fiind controlate de primul-
ministru acesta devine adevă ratul şef al executivului Aşadar icircn primul caz Preşedintele este
implicit sau explicit şef al Guvernului (ca icircn regimul prezidenţial) icircn timp ce icircn cel de-al doilea
caz scade rolul să u politic şi de guvernare icircndeplinind numai prerogativele de reprezentare de
garantare a Constituţiei şi de mediere icircntre puterile statului (sau icircntre acestea şi societate)
Opţiunea Romacircniei pentru republica semiprezidenţială ră spundea unor exigenţe de ordin
politic şi juridic dacircnd consistenţă unui regim care evita pe de o parte bdquodictatura Parlamentuluirdquo
iar pe de altă parte pe aceea a Preşedintelui Icircn acest fel se instituia un relativ echilibru al
puterilor
Noua Constituţie a Romacircniei a preluat din Legea 921990 atribuţiile şefului statului
precum şi elementele legate de imunităţi de ră spunderile şi sancţiunile că rora poate fi supus
Preşedintele Astfel atribuţiile Preşedintelui Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categoriia) atribuţii de legiferare sesizarea Curţii Constituţionale icircn legă tură cu
neconstituţionalitatea legilor trimiterea legilor spre reexaminare icircn Parlament promulgarea
legilor
b) atribuţiile privitoare la funcţionarea şi organizarea puterilor publice prezentarea de
mesaje Parlamentului dizolvarea adună rii legislative (icircn condiţiile icircn care aceasta nu acordă
votul de icircncredere pentru formarea Guvernului icircn termen de 60 de zile de la prima solicitare şi
după respingerea a cel puţin două solicită ri de icircnvestitură ) desemnarea candidatului pentru
funcţia de prim-ministru numirea Guvernului pe baza votului de icircncredere al Parlamentului
revocarea şi numirea miniştrilor icircn caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a posturilor
ministeriale consultarea Guvernului icircn legă tură cu problemele urgente şi foarte importante
participarea la şedinţele executivului (şedinţe pe care le şi prezidează icircn acest caz) numirea a
trei dintre judecă torii Curţii Constituţionale numirea icircn funcţie a magistraţilor acordarea
gradelor de general amiral şi mareşal organizarea referendumului după consultarea prealabilă a
Parlamentului
c) apă rarea şi ordinea publică declararea mobiliză rii (cu acordul Parlamentului) luarea
de mă suri pentru respingerea agresiunilor externe instituirea stă rii de urgenţă şi de asediu
d) atribuţii icircn domeniul politicii externe icircncheierea tratatelor şi supunerea lor spre
ratificare Parlamentului acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai Romacircniei (la
propunerea Guvernului) primirea scrisorilor de acreditare ale ambasadorilor stră ini icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2650
983090983093
e) alte atribuţii conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare acordarea graţierii
individuale
Observă m aşadar că Preşedintele Romacircniei nu este şef al executivului deşi o parte din
funcţiile sale ţin de sfera acestei autorităţi Guvernul este responsabil doar icircn faţa Parlamentului
totuşi Preşedintele pă strează pacircrghiile revocă rii şi numirii miniştrilor Celelalte atribuţii ale sale
sunt icircn general legate de condiţii exterioare (aprobarea Parlamentului contra-semnarea
decretelor de că tre primul-ministru etc) Singurele atribuţii pentru exercitarea că rora actele sau
faptele Preşedintelui nu sunt supuse unei condiţii exterioare sunt supravegherea respectă rii
Constituţiei medierea icircntre autorităţile publice sau icircntre stat şi societate convocarea icircn sesiune
extraordinară a Parlamentului desemnarea unui prim-ministru interimar (cacircnd titularul
portofoliului este temporar icircn imposibilitatea de a-şi icircndeplini funcţiile) adresarea de mesaje
Parlamentului consultarea Guvernului cu privire la problemele de importanţă deosebită etc Icircnconcluzie Preşedintele Romacircniei se aseamă nă cu şeful statului dintr-o republică prezidenţială
doar prin modul de desemnare (votul universal) majoritatea atribuţiilor sale icircl aseamă nă
dimpotrivă cu Preşedintele dintr-o republică parlamentară
Icircn textul Constituției din 1991 mandatul Preşedintelui Romacircniei a fost stabilit la o durată
de patru ani (la fel ca mandatul Parlamentului) iar una şi aceeaşi persoană nu poate exercita
funcţia de şef al statului mai mult de două mandate care pot fi şi consecutive Stabilirea unor
mandate de durată egală pentru autoritatea legislativă şi pentru Preşedinte a urmă rit evitarea
bdquocoabită riirdquo şi implicit evitarea blocajului instituţional posibil icircntr-o astfel de situaţie După
revizuirea Constituției icircn 2003 mandatul Președintelui a fost mă rit la cinci ani primul mandat de
acest fel icircncepacircnd icircn 2004 La scrutinul prezidențial din acel an candidatul PSD-ului Adrian
Nă stase (prim-ministru icircn exercițiu și bdquomoștenitorrdquo al capitalului politic iliescian) a pierdut icircn
turul al doilea icircn fața lui Traian Bă sescu (5123) candidat susținut de Alianța Dreptate și
Adevă r (PD și PNL) Traian Bă sescu a obținut un al doilea mandat de cinci ani icircn urma alegerilor
din 2009 și de această dată devansacircnd icircn turul al doilea (cu 5033) pe candidatul stacircngii
(susținut și de liberali) Mircea Geoană
Primul mandat al lui Traian Bă sescu a fost marcat de procedura de suspendare și
demitere inițiată la 18 ianuarie 2007 de că tre PSD pentru presupuse icircncă lcă ri ale Constituţiei Icircn
avizul din 5 aprilie 2007 Curtea Constituţională s-a exprimat icircmpotriva suspendă rii
argumentacircnd că faptele incriminate nu reprezintă icircncă lcarea Constituţiei bdquoPropunerea de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2750
983090983094
suspendare din funcţie a domnului Traian Bă sescu Preşedintele Romacircniei iniţiată de 182
deputaţi şi senatori prezentată icircn şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de
28 februarie 2007 şi icircnaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007 se referă la acte şi fapte
de icircncă lcare a Constituţiei să vacircrşite icircn exerciţiul mandatului care icircnsă prin conţinutul şi
consecinţele lor nu pot fi calificate drept grave de natură să determine suspendarea din funcţie a
Preşedintelui Romacircniei icircn sensul prevederilor art95 alin(1) din Constituţierdquo Cu toate acestea
icircn şedinţa comună din 19 aprilie 2007 Parlamentul a votat pentru suspendarea lui Bă sescu cu
322 voturi pentru 108 icircmpotrivă şi 10 abţineri Suspendarea a devenit efectivă icircn 20 aprilie
2007 după ce Curtea Constituţională a luat act de decizia Parlamentului Romacircniei Icircn perioada
suspendă rii prerogativele funcției au fost preluate de Președintele Senatului Nicolae Vă că roiu
Ca urmare a Referendumului din 19 mai 2007 privind demiterea Președintelui Romacircniei
suspendarea Preşedintelui a icircncetat acesta fiind reconfirmat cu un scor de 7448 din electoratulprezent la vot (aproximativ 45)
Icircn vara anului 2012 după reconfigurarea majorității parlamentare icircn jurul Uniunii Social-
Liberale (PSD PNL și PC) și că derea guvernului de centru-dreapta (PDL) condus de premierul
Ungureanu Parlamentul a inițiat o nouă procedură de suspendare a Președintelui pe motiv de
icircncă lcare gravă a Constituției Votul icircn legislativ (cu 256 pentru suspendare și 114 icircmpotrivă ) s-a
dat pe data de 6 iulie moment din care la Cotroceni s-a instalat ca președinte interimar
Președintele Senatului liberalul Crin Antonescu Acesta fusese ales președinte al camerei
superioare pe 3 iulie după o demitere ilegală a lui Vasile Blaga (la fel cum și la Camera
Deputaților se produsese demiterea PDL-istei Roberta Anastase și alegerea social-democratului
Valeriu Zgonea)
Pe parcursul evenimentelor politice din vara lui 2012 (evenimente catalogate de unii
analiști ca o criză instituțională iar de alții ca o tentativă de lovitură de stat sau cel puțin ca un
grav derapaj constituțional) Parlamentul a modificat legea privitoare la atribuțiile Curții
Constituționale (retră gacircndu-i acesteia dreptul de a se pronunța asupra hotă racircrilor corpului
legiuitor) și a icircnlocuit intempestiv Avocatul Poporului A modificat și legea referendumului
astfel icircncacirct demiterea președintelui să se poată face cu majoritatea celor prezenți la urne nu cu
majoritatea celor icircnscriși pe listele electorale permanente Această ultimă modificare icircn legislație
a fost declarată neconstituțională de că tre CCR Față de schimbarea unor reglementă ri rdquoicircn timpul
joculuirdquo s-au pronunțat aproape toate cancelariile occidentale și chiar Comisia Europeană care
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2850
983090983095
au cerut noului guvern condus de Victor Ponta să nu depășească limitele democrației Finalmente
deși 875 dintre cetățenii prezenți la referendum au fost icircn favoarea demiterii președintelui
acesta a ră mas icircn funcție icircntrucacirct nu s-a atins participarea de 50+1 (prezența la urne fiind de
4624) Pe 21 august criza s-a icircncheiat odată cu invalidarea referendumului de că tre Curtea
Constituțională
Guvernul Romacircniei
Icircn conformitate cu prevederile Constituţiei Guvernul este autoritatea executivă alcă tuită
din primul-ministru şi miniştri Primul-ministru desemnat de Preşedintele Republicii (icircn urma
consultă rilor cu partidul sau coaliţia majoritară ) icirc şi formează echipa guvernamentală Icircn termen
de 10 zile de la desemnare el trebuie să solicite Parlamentului votul de icircncredere asupraprogramului de guvernare şi asupra icircntregii liste a cabinetului După obţinerea votului de
icircncredere al camerelor reunite Guvernul este numit de Preşedintele Romacircniei pentru un mandat
de patru ani Icircnainte de expirarea mandatului executivul poate fi demis prin retragerea de că tre
Parlament a icircncrederii (icircn cazul aprobă rii unei moţiuni de cenzură ) sau dacă primul-ministru
demisionează este revocat sau icirc şi pierde drepturile electorale Icircn timpul exercită rii mandatului
Guvernului este posibil ca numai unul sau unii dintre miniştri să -şi piardă funcţia (prin deces
demisie pierderea drepturilor electorale revocare etc) Icircn aceste cazuri de remaniere sau de
bdquovacanţă rdquo a posturilor ministeriale Preşedintele Republicii este abilitat să revoce şi să numească
miniştrii la propunerea premierului f ă ră acordul necesar al legislativului
Romacircnia postcomunistă a fost guvernată de urmă toarele cabinete
bull Guvernul Petre Roman (28 iunie 1990 ndash 16 octombrie 1991) a avut icircn componen ţă 25 de
membri şi a operat 7 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de
Theodor Stolojan)
bull Guvernul Theodor Stolojan (16 octombrie 1991 ndash 19 noiembrie 1992) a fost format din
21 de membri care şi-au pă strat funcţiile pe toată durata mandatului
bull Guvernul Nicolae Vă că roiu (19 noiembrie 1992 ndash 11 decembrie 1996) a numă rat 22 de
membri şi a excelat prin numă rul mare de remanieri (24)
bull Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996 ndash 17 aprilie 1998) a avut 26 de membri şi a
operat 15 remanieri (inclusiv interimatul postului de premier asigurat de Gavril Dejeu)
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 2950
983090983096
bull Guvernul condus de Radu Vasile (17 aprilie 1998 ndash 22 decembrie 1999) a avut 24 de
membri operacircnd 9 schimbă ri icircn componenţa sa (inclusiv interimatul postului de premier
asigurat de Alexandru Athanasiu)
bull Guvernul Mugur Isă rescu (22 decembrie 1999 ndash 28 decembrie 2000) a avut 23 de
membri care şi-au pă strat funcţiile pe icircntreaga durată a mandatului
bull Guvernul Adrian Nă stase (28 decembrie 2000 ndash 28 decembrie 2004) cu 27 de membri
bull Guvernul Că lin Popescu Tă riceanu (29 decembrie 2004 ndash 22 decembrie 2008) cu 25 de
membri
bull Guvernul Emil Boc (I-IV) (22 decembrie 2008 ndash 7 februarie 2012) cu 22 de membri
apoi remaniat pacircnă la 16 membri este singurul cabinet demis icircn urma unei moțiuni de
cenzură adoptate de Parlament la 13 octombrie 2009
bull
Guvernul Mihai Ră zvan Ungureanu icircnvestit la 8 februarie 2012 și demis prin moțiune de
cenzură la 27 aprilie 2012
bull Guvernul condus de Victor Viorel Ponta (Ponta I) icircnvestit la 7 mai și funcționacircnd pacircnă
pe 21 decembrie 2012
bull Guvernul Ponta II (de la 21 decembrie 2012 și pacircnă icircn prezent)
Guvernul ră spunde politic icircn faţa Parlamentului ră spunderea juridică este prevă zută icircn
raporturile dintre executiv pe de o parte şi Camera Deputaţilor Senat şi Preşedinţie pe de altă
parte icircn sensul că aceste ultime trei autorităţi au dreptul să ceară urmă rirea penală a membrilorGuvernului pentru faptele să vacircrşite icircn exerciţiul funcţiei lor Membrii Guvernului au dreptul să
participe la şedinţele Parlamentului (unii dintre ei fiind şi senatori sau deputaţi) şi sunt obligaţi să
ră spundă la interpelă rile legislativului
Atribuţiile Guvernului Romacircniei se grupează icircn urmă toarele categorii a) atribuţiile
privind asigurarea execută rii legilor (prin actele normative ce stabilesc mă surile concrete icircn
vederea aplică rii legilor) b) conducerea şi controlul activităţii ministerelor şi a autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale (atribuţii exercitate prin prefecţi sau după caz icircn mod
nemijlocit) conducerea şi controlul nu exclud icircnsă principiile descentraliză rii şi autonomiei
locale c) elaborarea proiectelor de legi şi supunerea lor spre aprobare Parlamentului printr-o
lege specială de delegare Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe icircn timpul vacanţei
parlamentare d) atribuţii privind desf ăşurarea activităţii economico-financiare şi sociale e) alte
atribuţii de politică internă precum asigurarea ordinii publice icircndeplinirea mă surilor de
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3050
983090983097
organizare şi de icircnzestrare a Armatei organizarea alegerilor organizarea şi funcţionarea
ministerelor şi a altor instituţii centrale de specialitate ale administraţiei numirea şi demiterea
prefecţilor f) atribuţiile din domeniul politicii externe negocierea tratatelor icircncheierea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
Pentru icircndeplinirea funcţiilor sale Guvernul Romacircniei are icircn subordine ministerele un
aparat de lucru precum şi anumite organe de specialitate ale administraţiei centrale (Direcţia
Generală a Vă milor Oficiul Concurenţei Institutul Naţional pentru Statistică şi Studii
Economice Biroul Romacircn de Metrologie Legală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mă rci
Agenţia Domeniilor Statului Agenţia Naţională pentru Locuinţe Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor etc)
Autorităţile administraţiei publice locale
Pe lacircngă sistemul autorităţilor care au competenţe generale şi reprezentare naţională
tranziţia instituţională din Romacircnia a cuprins şi palierul administraţiei locale Reforma sistemului
instituţional al puterilor locale era necesară icircntrucacirct vechea organizare socialistă se baza pe
principiul centralismului şi al subordonă rii ierarhice contravenind astfel atacirct exigenţelor
dezvoltă rii comunitare cacirct şi puternicului curent al descentraliză rii care a cuprins icircntreaga lume
democratică (inclusiv statele cu vechi tradiţii centraliste)
Icircn gacircndirea politică şi icircn dreptul administrativ trebuiau să apară noi repere pentru
organizarea puterilor locale Iar fundamentul acestor repere era principiul subsidiarit ăţ ii
Subsidiaritatea este acel principiu conform că ruia deciziile politice nu trebuie luate la un nivel
mai icircnalt decacirct este necesar este greşit să i se retragă individului şi să i se icircncredinţeze
comunităţii ceea ce individul este icircn stare să realizeze singur funcţiile şi serviciile pe care le pot
realiza comunităţile restracircnse nu trebuie puse icircn sarcina comunităţilor mai mari Icircn mod similar
intervenţia statului este indezirabilă cacircnd există alternative de acţiune eficientă mai apropiate de
indivizii sau comunităţile interesate Autoritatea icircn general şi statul icircn particular nu trebuie să
icircmpiedice persoanele sau comunităţile de a-şi concepe şi conduce propriile lor acţiuni
dimpotrivă ca un aspect bdquopozitivrdquo al subsidiarităţii statul este dator să incite sau să susţină libera
iniţiativă de acţiune a indivizilor şi a comunităţilor locale Plecacircnd de la acest fundament
filosofico-juridic dreptul administrativ contemporan a instituit principiile autonomiei şi
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3150
983091983088
descentraliză rii Acestor două principii care trebuiau să stea la baza noii administraţii publice
locale li se adaugă principiul electiv
După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 administraţia publică locală a
trecut prin trei faze organizatorice Icircn prima fază au fost dizolvate de facto organele locale ale
puterii de stat (consiliile populare de la nivel judeţean municipal orăşenesc şi comunal) şi
organele administraţiei de stat (comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi birourile
executive ale celorlalte consilii populare) Icircn locul lor au preluat administrarea treburilor publice
icircn teritoriu așa-numitele consilii ale Frontului Salvă rii Naţionale create prin Decretul-lege nr
21989 Decretul-lege emis de CFSN la 27 decembrie 1989 stabilea crearea de consilii ale FSN
icircn toate unităţile administrativ-teritoriale ale ţă rii Ele aveau drept sarcină organizarea şi
desf ăşurarea activităţilor economice culturale comerciale gospodă reşti educaţionale de
ocrotire a să nă tăţii şi de menţinere a ordinii publice Pentru ducerea la icircndeplinire a atribuţiilorconsiliile teritoriale ale Frontului aveau icircn subordine aparatele tehnice ale fostelor comitete şi
birouri executive (fosta administraţie de stat)
Icircn condiţiile specifice revoluţiei consiliile FSN aveau autoritatea proprie unor organisme
reprezentative (alese) Ră macircnea icircnsă icircn suspensie problema bdquoexecutivelor localerdquo Ea a fost
rezolvată icircn cea de-a doua fază prin Decretul-lege nr 7 din 7 ianuarie 1990 privitor la
organizarea şi funcţionarea organelor locale ale administraţiei de stat Observă m că la acea dată
se menţinea distincţia dintre bdquoorganele puterii de statrdquo şi bdquoorganele administraţiei de statrdquo (din
denumirea lor ca şi din organizarea ierarhică rezultacircnd etatismul şi centralismul) Noile
autorităţi executive purtau numele de bdquoprimă riirdquo şi se instituiau la toate eşaloanele teritoriale
municipal orăşenesc şi comunal Componenţa nominală a primă riilor (pe funcţii de primar
viceprimar secretar şi membri) era stabilită de consiliile FSN transformate ulterior icircn CPUN
(după modelul transformă rii puterii legislative) Organele administraţiei de stat nou icircnfiinţate (icircn
icircntregul lor dar şi fiecare membru icircn parte) ră spundeau icircn faţa consiliilor teritoriale ale Frontului
cacirct şi icircn faţa administraţiei centrale
Sistemul bazat pe distincţia icircntre bdquoorganele locale ale puteriirdquo şi bdquoorganele locale ale
administraţiei de statrdquo a funcţionat pacircnă la alegerile locale din 9 februarie 1992 Desf ăşurat icircn
conformitate cu prevederile Constituţiei cu cele ale noii Legi a administraţiei publice locale şi cu
Legea alegerilor locale scrutinul din februarie 1992 a inaugurat noul sistem al administra ţiei
publice locale romacircneşti
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3250
983091983089
Autorităţile administraţiei publice locale constituite pe baza principiului autonomiei
locale şi al descentraliză rii serviciilor publice sunt consiliile locale primă riile şi consiliile
judeţene La nivelul comunelor al oraşelor şi municipiilor se aleg prin vot direct consiliile locale
şi primarii Consiliile judeţene s-au ales iniţial potrivit prevederilor Legii 691991 (Legea
administraţiei publice locale) de că tre un corp de electori format din totalitatea consilierilor
locali de pe raza judeţului Prin modifică rile ulterioare la Legea 691991 şi la Legea 701991
(Legea alegerilor locale) s-a trecut şi icircn cazul consiliilor judeţene la votul direct cu scrutin de
listă de partid şi candidaturi independente
Consiliile locale sunt autorităţi deliberative ce adoptă hotă racircri de interes local Numă rul
de consilieri este diferit icircn funcţie de mă rimea localităţii de la 11 icircn comunele mici pacircnă la 35
icircn marile localităţi urbane cu excepţia Capitalei care are 75 de consilieri Pentru funcţia de
consilier local nu există salarizare consiliile pot stabili icircnsă indemnizaţii de şedinţă Pe duratamandatului (4 ani) consilierii se bucură de protecţia acordată de Legea funcţionarului public
Fiecare consiliu local are un secretar (un funcţionar public de carieră cu studii juridice sau
administrative angajat prin concurs) şi un sistem de servicii publice pe domenii de activitate
Primarii sunt organe executive ale puterii locale icircndeplinind icircn acelaşi timp şi rolul de
reprezentanţi ai statului icircn fiecare localitate Icircn activitatea lor ei sunt ajutaţi de cacircte unul sau mai
mulţi viceprimari aleşi de consiliul local Alegerea primarului se face prin scrutin uninominal icircn
două tururi candidaturile fiind depuse de partidele politice sau de independenţi Mandatul
primarului este de 4 ani Atribuţiile primarului rezultă din dubla sa calitate de reprezentant al
statului şi de autoritate executivă a administraţiei locale
Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice care coordonează activitatea
consiliilor locale icircn vederea realiză rii serviciilor publice de interes judeţean Atribuţiile sale
sunt a) coordonarea activităţii consiliilor locale (f ă ră a exista icircnsă vreun raport ierarhic de
subordonare) b) icircnfiinţarea organizarea şi conducerea serviciilor publice judeţene c) adoptarea
bugetului judeţean d) administrarea domeniului public şi privat al judeţului e) stabilirea
impozitelor şi a taxelor f) icircnfiinţarea instituţiilor culturale sanitare şi asistenţiale etc Organul
executiv al consiliului judeţean este preşedintele a că rui alegere s-a modificat icircncepacircnd din
2008 icircn sensul trecerii la scrutinul uninominal Icircn icircndeplinirea atribuţiilor sale preşedintele este
ajutat de delegaţia permanentă (formată din preşedinte vicepreşedinţi şi 5-7 consilieri) şi de
secretarul consiliului judeţean (funcţionar public numit de Ministerul Administraţiei și
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3350
983091983090
Internelor) De asemenea consiliul judeţean are şi un sistem de servicii publice specializate
asemă nă tor celui aflat la dispoziţia consiliului local dar mai extins şi mai complex
bdquoCuloarea politică rdquo a administraţiei publice locale s-a modificat semnificativ din 1990
pacircnă icircn prezent Obţinerea majorităţii icircn consiliile judeţene şi locale ca şi impunerea unui numă r
cacirct mai mare de primari reprezintă un test major pentru liderii locali ai partidelor care se
legitimează astfel icircn faţa conducerilor centrale Dar administraţia locală poate fi şi un bdquomă r
otră vitrdquo pentru orice formaţiune politică icircn condiţiile crizei economice
Constituţia Romacircniei include şi prefectul icircn categoria autorităţilor administraţiei publice
locale Acesta este reprezentantul Guvernului icircn judeţ avacircnd ca atribuţii principale a)
conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de
specialitate ale administraţiei b) tutela administrativă asupra colectivităţilor locale Existentă icircn
Romacircnia icircncă din a doua jumă tate a secolului al XIX-lea instituţia prefectului a fost eliminată icircntimpul regimului comunist fiind reintrodusă icircn sistemul autorităţilor publice prin Legea nr
51990 Această lege definea prefectura drept bdquoorgan local al administraţiei de stat cu competenţă
generală rdquo Legea administraţiei publice locale clarifică relaţia dintre cele două eşaloane
administrative prefectul fiind elementul de legă tură icircntre administraţia de stat şi cea locală
Prin Legea nr 691991 s-a stabilit că icircn fiecare judeţ şi icircn Capitală se organizează pe
lacircngă prefecturi cacircte o Comisie administrativă compusă din prefect preşedintele consiliului
judeţean (respectiv primarul general al Capitalei) primarul municipiului reşedinţă de judeţ
conducă torii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale Comisia administrativă este un organ consultativ al prefectului
Principalele sale atribuţii sunt a) elaborarea programului anual de activităţi la nivel judeţean b)
medierea divergenţelor dintre autorităţile administraţiei locale şi serviciile deconcentrate ale
administraţiei centrale
Evoluţia instituţiilor administraţiei publice locale icircn perioada post-totalitară a apropiat
Romacircnia de maniera de organizare a puterilor locale din democraţiile occidentale Jocul politic la
nivel local mai pasionant uneori decacirct marile confruntă ri naţionale contribuie icircn mod
semnificativ la construcţia atitudinii critice şi responsabile precum şi a culturii politice a
populaţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3450
983091983091
4 Partidele politice și reconstrucția societății civile
icircn Romacircnia contemporană
Cristian Bocancea
După Revoluţia din decembrie rsquo89 peisajul politic al Romacircniei s-a modificat
fundamental faţă de perioada comunistă deopotrivă sub aspect instituţional şi sub acela al
actorilor angajaţi icircn procesele tranziţiei Dar dacă implementarea instituţiilor de tip occidental se
putea realiza fie şi numai prin mimetism politic sau ca efect al presiunilor internaţionale
structurarea cacircmpului actorilor şi relaţiilor politice nu putea fi decacirct rezultatul unei bdquosinteze
localerdquo al unui efort intern de schimbare a comportamentelor şi de exersare a unor noi roluri
sociale De bună seamă naşterea principalelor tipuri de actori ai tranziţiei a presupus şi o
dimensiune legal-instituţională reprezentată de legile de organizare şi funcţionare a partidelor
politice şi a sindicatelor de legile electorale ca şi de actele normative vizacircnd administraţia
mass-media etc Aceste elemente au determinat o evoluţie sinuoasă a spaţiului politic romacircnesc
evoluţie icircn cadrul că reia distingem trei mari etape
a) bdquodemocraţia originală rdquo (etapa iluziei consensului naţional)
b) etapa pluripartidismului haotic
c) perioada regrupă rilor şi a clarifică rilor doctrinare
Identificarea celor trei etape ale construcţiei sistemului actorilor politici ţine seama icircnprimul racircnd de evoluţia fenomenului partidist acesta fiind o dimensiune fundamentală a vieţii
politice Odată cu evoluţia acestui fenomen pot fi evidenţiate procese de structurare la nivelul
celorlalţi actori politici indivizi mase organizații nonguvernamentale grupuri de presiune
societate civilă icircn general
Prima etapă post-totalitară a avut drept caracteristică principală dizolvarea vieţii politice
partidiste pe fondul unei puternice reacţii de respingere faţă de ceea ce a icircnsemnat Partidul
Comunist Romacircn Revoluţia fiind icircn esenţa ei una anti-comunistă respingea prin forţa
icircmprejură rilor singura formă de organizare politică numită bdquopartidrdquo Extinzacircnd tră să turile
Partidului Comunist la totalitatea formaţiunilor politice existente sau posibile populaţia
Romacircniei condamnase partidismul icircn bloc şi icirc şi imagina o eră bdquopost-politică rdquo f ă ră bdquodisciplina de
partidrdquo din vremea dictaturii f ă ră ierarhiile specifice organizaţiilor de masă dar şi f ă ră
rivalităţile partizane despre care aflase din că rţile de istorie şi din propaganda anti-occidentală icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3550
983091983092
locul acestora credea că este posibilă o administraţie corectă neutră politic şi interesată doar de
bună starea socială Sesizacircnd ostilitatea populaţiei faţă de partide noua conducere a Romacircniei
prin vocea autorizată a lui Ion Iliescu lansa ideea unei bdquodemocraţii originalerdquo care să depăşească
clivajele ideologice lupta de clasă şi pluripartidismul
Această teză a bdquodemocraţiei originalerdquo prezenta o serie de argumente cu destulă priză la
populaţie mai ales la majoritatea lipsită de cultură politică Icircn primul racircnd existenţa partidelor
politice ar fi presupus icircn mod necesar conflicte disensiuni luptă sterilă pentru putere neglijarea
intereselor pă turilor sociale nereprezentate icircn structurile de conducere instabilitate politică şi
riscul reinstală rii unui sistem autoritar (dacă nu chiar totalitar) ştiut fiind faptul că anarhia
prelungită face din dictatură o bdquosoluţie salvatoarerdquo Pluripartidismul ar fi venit icircn contradicţie cu
interesele naţiunii interese care nu puteau fi susţinute şi apă rate decacirct icircn condiţiile unui consens
naţional durabil De la această presupoziţie reprezentanţii puterii au dedus că orice contestare laadresa autorităţilor echivalează cu o distrugere a consensului naţional şi cu o tră dare a intereselor
naţionale Icircn al doilea racircnd existenţa partidelor politice icircn istoria Romacircniei era asociată cu latura
negativă a regimurilor politice care s-au succedat icircn secolul XX icircn perioada interbelică partidele
ar fi fost vinovate de instabilitatea politică şi de instaurarea dictaturii regale şi a celei militare icircn
epoca postbelică partidul unic s-a f ă cut vinovat de crime icircmpotriva poporului romacircn Aşadar
revenirea pe scena politică a partidelor interbelice (aşa-numitele bdquopartide istoricerdquo) era la fel de
prost privită ca o eventuală revenire la sistemul unipartidist
Regimul politic imaginat de noii conducă tori ai Romacircniei ar fi lă sat icircn scena politică doi
actori principali masele şi personalităţile (liderii) Aceştia trebuiau să fie uniţi printr-un raport
pseudo-contractual de tipul celui existent icircn epoca despotismului luminat
Icircn planul raporturilor de putere perioada bdquodemocraţiei originalerdquo s-a caracterizat printr-o
vă dită anormalitate bdquolupta care se dă dea la nivel politic se purta pentru a stabili cine va conduce
ţara şi nu pentru a stabili cum anume va fi ea condusă Chiar din primele zile de după revoluţie
cacircnd dizidenţii proveniţi din elita culturală au icircnceput să -i conteste pe dizidenţii proveniţi din
fosta birocraţie politică tema disputei nu a fost că aceştia nu conduc bine sau că au alte obiective
decacirct cele ale revoluţiei etc Motivul contestă rii era pur şi simplu că oameni ca Ion Iliescu Silviu
Brucan Alexandru Bacircrlă deanu Dan Marţian şi alţii nu sunt icircndreptăţiţi să conducă pentru că au
f ă cut parte din fosta nomenclatură şi că drept şi moral este ca cei care s-au mai bucurat o dată de
privilegiile conducerii să se dea acum la o parte pentru a face loc altora Posturile de conducere
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3650
983091983093
ale ţă rii şi puterea icircn general erau considerate nu ca o funcţionalitate ci ca o recompensă iar cei
care nu o avuseseră niciodată se simţeau mai icircndreptăţiţi să o capete decacirct cei care o mai
avuseseră rdquo14 Observaţiile lui Vladimir Pasti par să confirme lipsa de orizont partidist din primele
să ptă macircni după că derea dictaturii Absenţa unui proiect de reconstrucţie politică economică şi
socială a Romacircniei ca şi absenţa ideologiilor care să substituie comunismul nu favorizau apariţia
partidelor (rostul lor fiind tocmai acela de a oferi alternative) ci numai o dispută la vacircrf Aşadar
bdquoconsensulrdquo privitor la calea de urmat la sensul tranziţiei era tulburat numai de ocuparea
funcţiilor administrative ră mase vacante după icircnlă turarea clanului Ceauşescu şi a structurilor de
partid şi de stat din teritoriu Pentru această problemă soluţia era icircmpă rţirea privilegiilor puterii
icircntre bdquoadversari rezonabilirdquo Partajarea avea să se realizeze prin Consiliului Provizoriu de Uniune
Naţională
Reunind pe toţi liderii formaţiunilor politice existente CPUN reuşea să estompezedisputele partinice care pacircnă nu demult se derulaseră icircn stradă să le aducă icircn cadre
instituţionalizate dar şi să anihileze efectele pluripartidismului incipient Faptul că sub
conducerea lui Iliescu Consiliul aproba legi la crearea că rora toţi politicienii aveau impresia că
au participat dă dea substanţă doctrinei consensului naţional şi inducea icircn opinia publică
sentimentul că noul regim politic se poate lipsi de clasicul conflict icircntre putere şi opoziţie Cu
toate acestea CPUN era mai curacircnd imaginea vie a compromisului politic decacirct a consensului
că ci liderii partidelor ştiau cu toţii că acest organ legislativ este doar o etapă icircn lungul proces de
construire a unei democraţii pentru care bdquooriginalitateardquo consensualistă echivala cu sinuciderea
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională prin modul icircn care icirc şi desf ăşura lucră rile pă rea
să fie şi rezultatul doctrinei bdquopluralismului opiniilorrdquo dezvoltată de socialiştii reformişti din
Uniunea Sovietică Icircn timp ce FSN (devenit partid) juca rolul de for ţă politică majoră icircn
angrenajul puterii celelalte formaţiuni aveau dreptul la opinie şi la opoziţie dar icircn cadrul unei
strategii unice consensuale
Atitudinea anti-partid nu a durat icircnsă prea mult icircn Romacircnia post-totalitară Energiile
sociale dezlă nţuite icircn decembrie nu puteau ră macircne la infinit neorganizate difuze Icircn plus după
cultul partidului unic şi al conducă torului să u un nou cult se impunea tot mai pregnant acela al
diferenţei Icircn spiritul să u pentru tot mai mulţi romacircni puterea de a se opune de a combate o
decizie sau o opinie reprezenta o virtute o probă a democraţiei
14 Vladimir Pasti Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ă derea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995 pp 151-152
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3750
983091983094
Ca o prelungire a tranzacţiilor operate icircn sfera puterii (acolo unde se icircmpă rţeau
demnităţile şi beneficiile guvernă rii) icircn palierele de sub autoritatea centrală jocul de-a politica
echivala cu o frenezie a organiză rii a constituirii unor grupă ri care se autointitulau bdquopartiderdquo
Deoarece iniţiativa politică devenea icircn mod clar o trambulină a icircmbogăţirii sau cel puţin a
accesului privilegiat la resurse de tot felul s-au gă sit suficienţi oameni care să treacă peste
prejudecăţi să -şi asume un risc minor (de a se declara bdquomembri de partidrdquo) icircn speranţa
dobacircndirii unui cacircştig major Activismul politic devenind icircn principal o chestiune de tupeu şi de
spirit icircntreprinză tor Romacircnia a intrat icircn etapa pluripartidismului haotic
Icircn luna ianuarie a anului 1990 după ce Consiliul FSN proclamase pluripartidismul ca
obiectiv al revoluţiei şi după ce reglementase printr-un Decret-lege (la 31 decembrie 1989)
condiţiile creă rii partidelor politice Tribunalul municipiului Bucureşti (icircnsă rcinat cu
icircnregistrarea noilor partide) a icircnregistrat peste 20 de formaţiuni politice Icircn lunile urmă toare oadevă rată explozie de partide a f ă racircmiţat spaţiul politic romacircnesc instalacircndu-se un veritabil haos
al pluripartidismului Astfel icircn anul 1990 au fost create 100 de partide Icircn 1991 alte 25 de
partide completau peisajul pentru ca lor să li se adauge icircncă 20 de formaţiuni icircn 1992 Frenezia
icircnfiinţă rii de partide a fost stopată abia icircn 1993 (cacircnd numai 13 decizii ale Tribunalului Bucureşti
s-au pronunţat icircn această materie) Ulterior vor fi icircnregistrate doar patru-cinci partide pe an
procesul fundamental fiind acela al fuziunilor şi alianţelor
Icircn afara cauzelor sociale şi economice care au condus la acest pluralism exacerbat există
două cauze de natură legislativă Prima o reprezintă confuzia icircntre legiferarea pluripartidismului
şi instituirea regimului democratic pluralist produsă de Decretul-lege nr 831 decembrie 1989
Această confuzie a devenit prejudecată la nivelul conştiinţei comune dacă icircnsăşi noua putere
decreta instituirea pluralismului icircnsemna că era o datorie cetăţenească să contribui la crearea
unui nou partid de asemenea tot cu titlu de prejudecată era şi ideea că cu cacirct numă rul partidelor
era mai mare cu atacirct ne apropiam mai mult de condiţia democraţiei bdquoperfecterdquo (adesea putea fi
auzită opinia potrivit că reia bdquoRomacircnia a depăşit democraţiile occidentalerdquo care nu aveau decacirct
cacircteva partidehellip) Pentru ca noua democrație să se poată bdquoicircmplinirdquo la capitolul organiză rii
partidiste Decretul-lege nr 8 a stabilit că icircnscrierea unei noi formațiuni se poate face la inițiativa
a doar 250 de cetățeni care icirc și pun adeziunea pe o așa-numită bdquoPlatformă -programrdquo (un fel de
manifest sau de listă de idealuri politice) Despre prevederile Decretului-lege nr 8 s-a discutat
mult icircn anii care au urmat că derii regimului comunist Dacă iniţial acest act legislativ a fost bine
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3850
983091983095
primit consideracircndu-se că el ră spunde pe deplin exigenţelor democraţiei ulterior a fost taxat
drept o manevră cinică a noilor deţină tori ai puterii Această din urmă ipoteză are la bază
urmă torul raţionament dizidenţii fostei nomenclaturi comuniste ajunşi la putere pe 22
decembrie 1989 şi-au dat imediat seama că revoluţia va conduce la o schimbare de regim politic
şi nu numai de titulari ai posturilor guvernamentale Observacircnd că vechile partide existente icircn
Romacircnia icircn perioada interbelică sunt icircntr-un proces de renaştere şi reorganizare putacircnd deveni
competitori foarte serioşi noile autorităţi au pus la punct o strategie a f ă racircmiţă rii politice prin
care să icircmpiedice legal şi subtil dezvoltarea partidelor mari
A doua cauză de natură legislativă care a contribuit la f ă racircmiţarea politică rezidă icircn
Articolul 53 din Legea 921990 (privind alegerile parlamentare şi prezidenţiale) ce prevedea că
bdquoPartidele şi formaţiunile politice care participă la campania electorală vor primi o subvenţie de
la bugetul de stat determinată odată cu stabilirea datei alegerilorrdquo Suma acordată nu eraneglijabilă icircn condiţiile economice de la icircnceputul lui 1990 ea echivala spre exemplu cu 15
autoturisme sau cu aproximativ 500 de salarii medii Icircncurajaţi de acest stimulent economic
mulţi bdquodemocraţirdquo cu iniţiativă s-au angajat icircn slujba pluralismului politic fabricacircnd partide
pentru alegerile din 20 mai Este semnificativ faptul că pacircnă la data intră rii icircn vigoare a Legii
electorale (despre care se ştia că va acorda subvenţii partidelor participante la alegeri) au fost
icircnregistrate nu mai puţin de 50 de partide Pacircnă pe 20 aprilie (cu exact 30 de zile icircnainte de
alegeri) cacircnd expira termenul pentru depunerea candidaturilor au mai fost create icircncă 20 de
partide
Scrutinul proporţional practicat la alegerile din 20 mai 1990 f ă ră introducerea pragului
electoral nu a reuşit să tempereze procesul de creare a unor noi formaţiuni politice şi nici nu a
reuşit să elimine din joc pe toţi actorii neviabili icircn primul Parlament liber ales al Romacircniei
intrau icircn Camera Deputaţilor 16 partide la care se adă ugau 13 organizaţii ale minorităţilor avacircnd
cacircte un deputat fiecare Icircn Senat dat fiind numă rul mare de voturi necesare obţinerii unui
mandat au intrat doar 7 partide Acest fenomen s-a repetat icircntr-o anumită mă sură şi la alegerile
din 1992 cacircnd icircn pofida introducerii pragului electoral de 3 şi a creă rii unei alianţe a opoziţiei
(Convenţia Democratică din Romacircnia) au intrat icircn Camera Deputaţilor 7 partide (la care s-au
adă ugat reprezentanţii minorităţilor) iar icircn Senat 8 partide Icircn categoria bdquopartiderdquo am inclus şi
Convenţia Democratică deşi ea era o entitate mozaicată ce cuprindea un mare numă r de partide
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 3950
983091983096
şi organizaţii civice Icircn felul acesta f ă racircmiţarea reală din cadrul opoziţiei parlamentare ră macircnea
deosebit de accentuată
Dacă alegerile locale din februarie 1992 şi cele generale din septembrie 1992 nu au
condus la o bdquolimpezirerdquo a spectrului politic cel puţin ele au reuşit să imprime multor politicieni
convingerea că viitorul nu va fi al formaţiunilor minuscule ci al marilor partide şi alianţe De
asemenea alegerile au demonstrat că succesul Frontului (şi al bdquoderivatelorrdquo sale) depinde icircn mare
mă sură de divizarea opoziţiei şi de lipsa unui program politic unitar al acesteia
Icircncepacircnd din 1992 chiar dacă numă rul partidelor nu a scă zut a demarat procesul de
regrupare şi de clarificare doctrinară a acestora Convenţia Democratică din Romacircnia şi Uniunea
Social-Democrată organizate iniţial icircn zona extra-parlamentară au dat tonul unui nou proces
politic Pe lacircngă apariţia alianţelor cu caracter electoral icircn racircndul opoziţiei s-a produs şi o
clarificare a situaţiei puterii (a coaliţiei guvernamentale) sprijinite pe patru forţe politiceprincipale Astfel la orizontul lui 1996 icircn preajma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale
procesul de unificare a formaţiunilor politice (fuziuni sau alianţe electorale) intrase icircntr-o nouă
etapă decisivă Avacircnd ca suport prevederile noii legi a partidelor politice (Legea 271996)
reorganizarea sistemului partidist a devenit inevitabilă din cele 150 de partide icircnregistrate iniţial
numai vreo zece vor reuşi să icircndeplinească cerinţele legale pentru reicircnscriere Unele dintre ele
urmau să nu treacă de celă lalt bdquofiltrurdquo ndash pragul electoral
Procese de structurare asemă nă toare celor petrecute icircn viaţa partidelor au avut loc şi la
nivelul celorlalţi actori ai scenei politice Astfel electoratul confuz şi instabil a icircnceput să se
orienteze treptat cu o oarecare consecvenţă spre cacircte una dintre cele două forţe principale
puterea şi opoziţia Grupurile de presiune ndash icircn special sindicatele dar şi organizaţiile civice de
apă rare a drepturilor omului etc ndash după o perioadă de icircnmulţire excesivă au icircnceput să se
unească să formeze carteluri şi alianţe şi să ducă o politică pro-putere sau pro-opoziţie Icircn fine
icircn racircndul personalităţilor politice s-au creat ierarhii relativ stabile de popularitate şi
reprezentativitate s-au detaşat bdquooamenii de binerdquo bdquoduşmanii poporuluirdquo bdquooile negrerdquo bdquoţapii
ispăşitorirdquo etc
După mai bine de două decenii de la icircnlă turarea dictaturii peisajul politic romacircnesc a
ajuns icircntr-un stadiu avansat de organizare tinzacircnd că tre un pluripartidism echilibrat cu trei
actori mari Partidul Social-Democrat (cel mai mare și cu cea mai complexă organizare icircn
teritoriu) Partidul Democrat-Liberal (de orientare populară ) Partidul Național Liberal S-au
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4050
983091983097
menținut cu mare dificultate formațiuni precum Partidul Romacircnia Mare (naționalist) și Partidul
Conservator ală turi de principala organizație politică etnică ndash UDMR Au mai apă rut grupă ri de
conjunctură sau bdquode liderrdquo precum UNPR Partidul Noua Generație (condus de George Becali) și
Partidul Poporului ndash Dan Diaconescu Problema fundamentală a acestui pluripartidism ră macircne
faptul că el moştenea inconsecvenţele doctrinare ale ideologiei consensului naţional Puterea şi
opoziţia continuă să menţină confuziile ideologice amestecacircnd idei liberale socialiste creştin-
democrate etc icircntr-un creuzet populist care conţinea liantul şi ingredientul orică rui discurs
politic
Icircn ceea ce-i priveşte pe ceilalţi actori politici romacircni practică şi ei acelaşi tip de
demagogie şi se icircmbată cu aceeaşi iluzie a reprezentativităţii a faptului că se situează
icircntotdeauna pe poziţia cea mai apropiată de interesul naţional de bună starea şi concordia internă
Vorbind icircntotdeauna bdquoicircn numele poporuluirdquo avacircnd icircntotdeauna bdquocea mai bună soluţierdquo pentruieşirea din criza economică sau pentru depăşirea blocajelor instituţionale pentru integrarea euro-
atlantică etc actorii politici din Romacircnia sunt deopotrivă criticii şi utilizatorii maniheismului
adepţii principialităţii dar şi practicanţii compromisurilor Icircn prezent actorii politici din Romacircnia
seamă nă din ce icircn ce mai mult cu cei din Occident f ă ră a se depă rta icircnsă icircn mod hotă racirct de
spiritul meridional numit cu ironie sau cu tristeţe bdquobalcanismrdquo
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4150
983092983088
5 Probleme ale democratizării icircn Romacircnia postcomunistă
Cristian Bocancea
Suprasaturată de contraste şi paradoxuri Romacircnia şi-a că utat identitatea icircn spaţiuleuropean vreme de un secol şi jumă tate raportacircndu-se frenetic la modelele culturale şi politice
care au structurat modernitatea şi postmodernitatea Icircn materie de economie artă şi educaţie dar
şi de politică sau administraţie romacircnii au experimentat şi au bdquonaturalizatrdquo cacircnd scheme
occidentale cacircnd ră să ritene lă sacircnd mereu să li se icircntrevadă sentimente amestecate de optimism
şi neicircncredere dorinţe contradictorii de integrare şi diferenţiere Icircntre economia liberală şi cea
sovietică icircntre dadaism şi realismul socialist icircntre raţionalismul instituţional şi birocraţia
voluntaristă de partid şi de stat Romacircnia a pendulat sub semnul unui fatalism istoricvictimizacircndu-se şi totodată complă cacircndu-se icircn exerciţiul admiraţiei de sine De la regatul
bdquomicului Parisrdquo la copilul teribil al lagă rului sovietic (frecventat de cancelariile vestice) de la
neaşteptata revoluţie anticomunistă la bdquopatrulaterul roşurdquo avem de-a face practic cu eforturi de
definire a identităţii politice romacircneşti
Problema acestei identităţi rezidă icircnsă icircn primul racircnd icircn perpetuul statut de bdquoimitatorrdquo
pe care Romacircnia a trebuit să -l asume ndash deopotrivă din cauza lipsei unor gesturi identitare
originale şi din aceea a presiunilor marilor culturi astfel s-a ajuns la asocierea conceptului de
identitate mai curacircnd cu capacitatea de conformare sau bdquosincronizarerdquo decacirct cu apetitul pentru
diferenţă Icircn al doilea racircnd rezidă icircn tensiunea şi icircn decalajul dintre formă şi fond ndash prima fiind
mereu privilegiată ca semn al identităţii
Aşa stacircnd lucrurile putem constata că printre elementele identităţii romacircneşti cele care
ţin de bdquodiferenţă rdquo tind paradoxal spre finalitatea bdquoasemă nă riirdquo cu modelul european dominant
icircntr-un anume context istoric pe cacircnd cele specifice sincroniză rii sunt tratate ca bdquoocaziirdquo ale
diferenţei Docili faţă de autoritate dar subversivi prin anecdotica politică membri ai blocului
sovietic dar pro-occidentali icircmpă caţi cu statutul de cultură minoră dar reconfortaţi de iluziaunei bdquomă reţii incontestabile destinalerdquo ndash iată tot atacirctea diade ale identităţii noastre de dinaintea
că derii comunismului După 1989 icircn acelaşi spirit al paradoxului am configurat elementul
identitar numit bdquodemocraţierdquo Proaspă t ieşită din bdquonoaptea totalitară rdquo societatea romacircnească
simţea nevoia unei demonstraţii de forţă prin care să se redefinească icircn contextul post-
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4250
983092983089
comunismului Astfel identitatea politică romacircnească s-a dorit definită de capacitatea de a
ră sturna una dintre cele mai icircnchistate dictaturi din Europa şi de a-şi converti comportamentele
peste noapte de la supunerea fatalistă la frenezia pluralismului democratic
Icircn icircncercarea de reconstrucţie identitară icircn context european după 1989 romacircnii au f ă cut
apel mai ales la o sumă de achiziţii istorice şi de oportunităţi conjuncturale care icirci avantajau
tradiţia administrativă interbelică şi francofonia nivelul de educaţie şi performanţa din unele
ramuri sportive mult clamata bdquoospitalitate romacircnească rdquo simpatia europeană generală faţă de
bdquorevoluţiardquo survenită miraculos la Bucureşti după 200 de ani de la că derea Bastiliei etc Existau
icircnsă şi foarte multe zone de umbră pe care noua identitate romacircnească prefera să le estompeze
să ră cia (cu o icircntreagă cohortă de probleme asistenţiale) puseele naţionaliste şi xenofobe
hipercentralismul administrativ slă biciunea societăţii civile nostalgiile comuniste şi multe alte
asemenea prilejuri de a te jena cacircnd le vedeai ataşate bdquobrandului de ţară rdquoCu un semnificativ deficit de conştiinţă critică dar neputacircnd nega faptul că ne despart
multe lucruri de modelul occidental de civilizaţie ndash de la elementele lui de ordin tehnologic pacircnă
la cele ce ţin de mentalul colectiv şi de practicile sociale ndash autorităţile responsabile de noua
imagine a Romacircniei icircn Europa au aplicat deja patentatul procedeu al importului de forme la
modă consacrate icircn speranţa că ele vor genera cu timpul conţinuturi corespunză toare Astfel
icircntrucacirct după patru decenii de comunism nu se putea bdquotransplantardquo subit economia de piaţă
capitalistă şi nici prosperitatea aferentă ei identitatea europeană a Romacircniei trebuia să se
orienteze spre cel mai puţin costisitor dar şi spre cel mai formal şi rapid achiziţionabil bdquoprodusrdquo
occidental democraţia Din calcul politic bine f ă cut sau poate mai mult din forţa icircmprejură rilor
actul de identitate al societăţii romacircneşti trebuia să cuprindă necesarmente numele magic al
democraţiei acesta trebuia să fie noul semn de recunoaştere a Romacircniei printre statele europene
Trebuie spus că Occidentul icircnsuşi a icircncurajat un asemenea traseu de reconstrucţie
identitară (la romacircni ca şi la celelalte naţiuni central şi est-europene) el presupunacircnd pe de o
parte angajamente minime din partea democraţiilor consacrate iar pe de altă parte prilejuindu-le
ocazii de evaluare şi de critică imediată Aşa se explică de ce bdquomonitoriirdquo noştri apuseni au presat
asupra autorităţilor de la Bucureşti să procedeze icircn primul racircnd la democratizare gră bind
tranziţia instituţională Icircn procesul integră rii euro-atlantice partenerii noştri au dat icircntacircietate
criteriului formal democratic neglijacircnd vă dit deficienţele din planul funcţionă rii reale a
democraţiei pentru a nu mai vorbi de cvasi-ignorarea uriaşelor probleme ale tranziţiei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4350
983092983090
economice Cu alte cuvinte au privilegiat bdquodemocraţia procedurală rdquo ştiind cacirct de mult se află icircn
suferinţă bdquodemocraţia substanţială rdquo Semnificativ este astfel faptul că din perspectivă
occidentală Romacircniei i s-a recunoscut bdquocalitatea democratică rdquo după prima alternanţă la putere
(1996) pe cacircnd calificativul de bdquoeconomie funcţională de piaţă rdquo i-a fost atribuit cu destulă
reţinere abia opt ani mai tacircrziu
Alegerea democraţiei ca reper de identitate politică romacircnească icircn context european post-
comunist a fost deopotrivă opera autorităţilor politice a mass-media şi a oamenilor simpli aflaţi
icircn că utarea unor noi bdquocertitudini existenţialerdquo după că derea dictaturii Noua putere de la
Bucureşti nu a icircntacircrziat să se proclame democratică prin contrast cu regimul Ceauşescu pentru a
se legitima pe plan intern şi extern presa şi-a dovedit şi ea apetitul pentru democraţie chiar din
primele zile revoluţionare trecacircnd din paradigma bdquoodelorrdquo icircn aceea a criticii cu orice preţ icircn
fine masele au convertit marile adună ri populare obligatorii organizate pacircnă nu demult departidul unic icircn exerciţii ale participă rii voluntare icircn foaiere ale contestă rii bdquopreventiverdquo a
puterii politice A tră i plenar icircn Romacircnia echivala pentru toată lumea cu a te raporta icircntr-un fel
sau altul la democraţie pozitiv apreciativ de cele mai multe ori dar suficient de frecvent cu
reproş cu un sentiment al rată rii esenţei fenomenului Trebuind să se afirme icircntr-un mediu icircn
care socializarea politică era rezultatul a peste două decenii de naţional-comunism democraţia
post-decembristă a devenit obiectul şi miza unei noi forme de bdquoicircntrecere socialistă rdquo ca şi a unei
noi forme de bdquocritică şi autocritică rdquo Icircn consecinţă vom putea identifica o serie de avataruri ale
democraţiei icircn construcţia identităţii politice romacircneşti
Aceste avataruri sunt motivate icircn primul racircnd de faptul că icircnsuşi termenul de
bdquodemocraţierdquo a avut o evoluţie semantică sinuoasă icircn ultimul secol fiind utilizat icircn contexte
politice contradictorii şi ajungacircnd să primească o sumă icircntreagă de determinative unele
compatibile iar altele total opuse La noi şi aiurea s-a vorbit astfel despre democraţie burgheză
şi democraţie populară democraţie directă şi indirectă sau reprezentativă politică şi socială etc
aproape toată lumea s-a proclamat icircntr-un fel sau altul adeptă a democraţiei chiar dacă
interpretă rile conceptului icircn cauză au ajuns la construcţii extrem de bdquooriginalerdquo departe de
semnificaţia modernă Icircn al doilea racircnd avatarurile democraţiei au rezultat din aceea că
majoritatea indivizilor şi mai toate regimurile politice contemporane au reproşat cacircte ceva
democraţiei aşa cum politica a fost stigmatizată icircn ansamblu demonizată tot aşa s-au gă sit şi
voci care să facă din democraţie principalul vinovat pentru dificultăţile de tot felul cu care se
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4450
983092983091
confruntă lumea icircn vremurile noastre Icircn urma criticilor ndash icircntemeiate sau nu ndash democraţia s-a
simţit obligată să experimenteze forme noi adaptate la exigenţele bdquoconsumatorilorrdquo politici
Din perspectiva primului motiv (de ordin semantic) al existenţei avatarurilor democraţiei
putem observa că icircncă din primele zile după că derea dictaturii romacircnii au valorizat aproape
excesiv termenul bdquodemocraţierdquo el devenind ingredientul lingvistic nelipsit din discursurile
politice şi din dialogurile icircntre oamenii obişnuiţi Democraţia era cuvacircntul care exprima succint
bucuria victoriei sentimentul eliberă rii era leacul icircmpotriva fricii că dictatura se poate
reicircntoarce cuvacircntul magic cu care se deschideau uşile pacircnă atunci ferecate (fie că era vorba
despre uşile birourilor autorităţilor publice ale imobilelor care au aparţinut partidului unic sau
despre cele ale depozitelor din biblioteci care ascundeau că rţile condamnate de regimul comunist
etc) Dar democraţia era şi termenul care legitima ad-hoc acţiuni nu tocmai democratice
devastarea unor spaţii publice arderea ritualică a că rţilor şi documentelor PCR icircnlă turareaconducerilor icircntreprinderilor (f ă ră motive serioase de ordin managerial ci doar pe baza unei
judecăţi sumare şi intolerante care incrimina apartenenţa formală la vechiul regim) practicarea
nestingherită a calomniei prin intermediul presei etc Democraţia servea drept justificare celor
care refuzau să -şi icircndeplinească obligaţiile profesionale Ea se regă sea icircn vocabularul justificativ
al hoţilor mă runţi şi al marilor infractori care au f ă cut-o paravan pentru acţiunile lor ilicite Icircn
fine icircn spaţiul ei specific democraţia era bdquoformula sacră rdquo a ariviştilor şi impostorilor gră biţi să
urce treptele ierarhiei politice şi sociale
Icircn confuzia semantică generală s-a putut profila cu destulă uşurinţă perspectiva noilor
bdquooficialirdquo asupra icircnţelesului adecvat al democraţiei Venind dinspre sfera autorităţii şi icircntă rit de
multiple exemple de prost uzaj al democraţiei acest icircnţeles bdquodezirabilrdquo a fost exprimat prin
formula bdquodemocraţie originală rdquo Expresia nu trebuie să ne mire din moment ce Romacircnia tocmai
era pe punctul de a-şi defini identitatea politică icircn Europa post-comunistă Icircntr-o asemenea
situaţie puterea de la Bucureşti voia să demonstreze bdquoselectivitaterdquo şi spirit critic icircn raport cu
modelele consacrate ale democraţiei noi nu puteam repeta erorile democraţiei occidentale ci
aveam datoria de a construi din start formule democratice mai eficiente Ca şi cum am fi avut de
ales icircntre abac şi computerul de ultimă generaţie trebuia să decidem matur şi să adoptă m vacircrful
tehnologiei nu democraţia conflictuală consumatoare de energie icircn sterile dispute ideologice şi
partizane ci democraţia consensuală
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4550
983092983092
Visul unei identităţi democratice cu iz de invenţie politică de ră sunet planetar a fost
repede spulberat Confruntată cu mineriade şi alte tipuri de contestă ri puterea de la Bucureşti a
fost nevoită să revină la standardele obişnuite ale democraţiei mai ales că icircn funcţie de acestea
era judecat accesul ţă rii la dialogul euro-atlantic Ca un ultim imn al bdquooriginalităţiirdquo oamenii
politici din cercul lui Ion Iliescu ndash promotorul democraţiei consensuale ndash au instituţionalizat prin
numele unui partid formula bdquodemocraţie socială rdquo ea trebuia să pă streze icircn subtext reproşurile
la adresa Occidentului lovit de suficienţă şi nepregă tit să ne priceapă identitatea creatoare icircn
materie de democraţie
Sensul termenului bdquodemocraţierdquo a fost icircndelung dezbă tut icircn contextul afirmă rii modelelor
de legitimare politică după 1989 Noua putere instalată icircn urma revoluţiei s-a stră duit să pară
bdquodemocratică rdquo atacirct pentru a ră spunde exigenţelor externe cacirct şi pentru a convinge populaţia
Romacircniei că reprezintă cea mai potrivită alternativă la regimul dictatorial Pentru exterior aufost adoptate semnele formale ale democraţiei pluripartidismul viaţa parlamentară separaţia
puterilor şi alegerile libere ală turi de o serie de drepturi şi libertăţi pentru societatea civilă
Legitimarea interioară reluacircnd argumentele utilizate pentru ochii stră ină tăţii a adă ugat un
discurs specific centrat pe ideea că puterea democratică este bdquoemanaţia revoluţieirdquo Tema puterii
emanate de revoluţie icircncerca să demonstreze că toate structurile şi toate personalităţile politice
apă rute pe firmament icircn timpul evenimentelor din decembrie 1989 erau prin excelenţă
democratice din moment ce se opuneau dictaturii La acuzaţiile opoziţiei că noii deţină tori ai
puterii perpetuează cadrele instituţionale şi obiceiurile comuniste ră spunsul era acela că
bdquoemanaţiile revoluţieirdquo sunt legitime a le contesta icircnseamnă să contrazici democraţia pură adică
exerciţiul politic al poporului ridicat icircmpotriva tiraniei La racircndul ei opoziţia considera că
adevă rata democraţie nu poate fi concepută şi realizată decacirct cu condiţia icircnlă tură rii de la putere a
guvernanţilor care se credeau bdquoemanaţii revoluţieirdquo Democraţia era asociată adesea cu monarhia
cu restauraţia socială a capitalismului cu venirea la putere a partidelor bdquoistoricerdquo şi cu bdquoprocesul
comunismuluirdquo Democrat era doar acela care combă tea f ă ră icircncetare puterea cel care contesta
totul (şi mai ales faptul că icircn Romacircnia există democraţie) democrat era acela care acuza
Romacircnia că nu respectă drepturile omului (şi ale minorităţilor icircn special) cel care refuza dialogul
cu Guvernul şi cu Preşedintele cel care vota cu opoziţia şi anatemiza necondiţionat comunismul
şi icircntreaga istorie postbelică a Romacircniei
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4650
983092983093
Vehicularea acestor imagini şi interpretă ri ale democraţiei s-a produs pe fondul unei
precare culturi politice a populaţiei care nu era obişnuită să analizeze şi să compare ideologii
programe şi discursuri politice Competiţia icircntre imaginile democraţiei a devenit icircn aceste
condiţii o competiţie icircntre discursurile puterii şi ale opoziţiei ambele debordacircnd de accente
maniheiste Din disputa bdquodemocraţiilorrdquo autoproclamate perfecte şi unice a rezultat o stranie
pervertire a spiritului democratic icircnsuşi toleranţa şi libertatea expresiei fiind puse la zid Acest
spirit al intoleranţei ndash boală a copilă riei democraţiei ndash conturează imaginea unei societăţi şi a
unui sistem politic ce icircncearcă să ardă etapele istorice să obţină icircn cacircţiva ani ceea ce a aşteptat
cu icircnfrigurare şi cu deznă dejde aproape jumă tate de secol O intoleranţă parţial constructivă icircnsă
dominant corozivă colorează astfel crispă rile poticnelile şi chiar succesele tranziţiei politice din
Romacircnia
Democraţia proclamată de la tribuna intoleranţei denotă ceva mai mult decacirct preocupareamaniheistă pentru legitimare politică prin decredibilizarea adversarului ea este şi semnul clar al
unui tip de societate lipsită de bdquoicircncredere generalizată rdquo Lipsa de icircncredere generalizată (ca
element al capitalului social) este explicabilă prin inexistenţa reţelelor asociative informale icircn
timpul comunismului sau ndash icircn cazul existenţei lor firave ndash prin plasarea lor cvasi-oficială icircn zona
suspiciunii a subversivului Potrivit lui Gabriel Bă descu performanţele dezamă gitoare icircn
materie de guvernare şi democratizare din unele state foste comuniste se explică prin deficitul de
capital social Icircn pofida unui nivel acceptabil de capital material şi uman (concretizat icircn
infrastructură şi icircn calitatea formă rii profesionale) unele naţiuni au evoluat supă ră tor de lent icircn
planul societăţii civile şi implicit al democratiză rii organizaţiile acesteia sunt icircncă privite cu
neicircncredere ba chiar cu ostilitate ca şi cum ar atenta la ordinea socială Icircn cazul naţiunilor cu
deficit de capital social atitudinile politice pro-active sunt excepţii iar acolo unde se manifestă
sunt bă nuite de camuflarea unor interese private sau de clan Faţă de lumea occidentală icircn care
societatea civilă este fundamentul democraţiei icircn ţă rile tranziţiei postcomuniste democraţia
ră macircne exagerat de mult o afacere de stat iar reţelele asociative civile ră macircn simple elemente de
decor pentru bdquodemocraţia de statrdquo
Asumată formal ca exigenţă a integră rii euro-atlantice democraţia a devenit icircn mentalul
colectiv un sistem greu gestionabil din punct de vedere politic o bdquopacosterdquo economică rdquo şi un
reziduu cultural inadecvat parohialismului şi societăţii de status (care la noi se numeşte
bdquobalcanismrdquo) Cu toate acestea puţini dintre romacircni contestă serios avantajele democraţiei icircn
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4750
983092983094
ceea ce priveşte libertăţile individuale atmosfera destinsă icircn care se poate desf ăşura creaţia
artistică viaţa religioasă etc Dorită şi criticată icircn acelaşi timp democraţia are o imagine
contradictorie reproducacircnd contrastele societăţii romacircneşti aflate icircn tranziţie
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4850
983092983095
Concluzii
Vreme de un secol Romacircnia a trecut prin evenimente politice cu semnifica ții dintre cele
mai diferite și cu efecte contrastante Astfel istoria noastră contemporană a debutat cudesă vacircrșirea unității naționale (1918) și consolidarea democrației interbelice icircn paradigma
monarhiei constituționale și a sincroniză rii cu Occidentul La doar două decenii după Marea
Unire am pă ră sit modelul democratic (perturbat de altfel de mișcă rile extremiste) pentru
dictatura regală urmată de dictatura militară din anii celei de-a doua conflagrații mondiale Cacircnd
pacea nu se icircncheiase icircncă (la icircnceputul lui 1945) ne-am regă sit icircn sfera de influență sovietică
fiind nevoiți să trecem prin patru decenii și jumă tate de comunism Această lungă bdquonoapte
totalitară rdquo a adus cu sine schimbă ri dramatice icircn peisajul economic social cultural și politic al
ță rii lovind icircn proprietatea privată și icircn libertățile cetățenești icircn fundamentele societății civile și
icircn icircnsăși substanța etică a indivizilor Sub lozinca bdquoomului nourdquo și a bdquosocietății socialiste
multilateral dezvoltaterdquo romacircnii au suportat un regim de dictatură icircn care partidul unic și cultul
personalității lui Ceaușescu au adus la exasperare icircntreaga națiune
Pe fondul destinderii Est-Vest și al reformelor politice din ță rile socialiste (icircncepacircnd cu
URSS) Romacircnia pă rea să ră macircnă o insulă de neo-stalinism imună la perestroika și la orice idee
de democratizare Dar icircn pofida multiplelor instrumente de control social și de icircndoctrinare icircn
pofida proverbialei bdquoincapacități a mă mă ligii de a explodardquo (cu aluzie la slaba reacție comunitară contra dictaturii și la caracterul obedient al romacircnului) sfacircrșitul anului 1989 a adus cu sine cea
mai spectaculoasă și cea mai mediatizată revoluție anticomunistă din Europa Romacircnia a revenit
icircn centrul atenției lumii civilizate de data aceasta nu pentru fronda ei icircn raport cu Moscova ci
pentru violența cu care regimul Ceaușescu a fost spulberat de oamenii simpli ieșiți icircn stradă cu
sutele de mii
Cu asemenea premise de schimbare politică era de așteptat să evoluă m rapid spre
democrație și spre economia de piață reintegracircndu-ne icircn epistema occidentală pe care o
pă ră sisem f ă ră voia noastră Dar lucrurile s-au dovedit destul de complicate cele două decenii de
postcomunism (numite generic bdquoperioadă de tranzițierdquo) purtacircndu-ne pe că i ocolite că tre țintele pe
care ni le propusesem Caracteristica cea mai icircnsemnată a bdquomeandrelor democrațieirdquo a fost
decalajul dintre viteza cu care Romacircnia și-a construit un sistem instituțional democratic și viteza
cu care democrația s-a transformat icircntr-o constantă a vieții cotidiene a mentalului colectiv La
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 4950
983092983096
mijlocul anilor ʼ90 Romacircniei i se recunoștea calitatea de stat de drept democratic icircntrucacirct avea
o structură instituțională și un ansamblu de mecanisme politice consonante cu cele din lumea
liberă La nivelul societății profunde icircnsă bdquomoștenirea comunistă rdquo se dovedea extrem de
rezistentă A mai trecut icircncă un deceniu pacircnă să se afirme despre țara noastră că are o economie
de piață funcțională și pacircnă să ne fie acceptat accesul icircn NATO și icircn Uniunea Europeană
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia
7232019 Curs Sprc 2013
httpslidepdfcomreaderfullcurs-sprc-2013 5050
Bibliografie
BOARI Vasile VLAS Natalia (coord) Cine sunt romacircnii Perspective asupra identit ăț ii
na ț ionale Editura RISOPRINT Cluj-Napoca 2009BOARI Vasile VLAS Natalia MUREA Radu (coord) Romacircnia după două zeci de ani
volumul II Editura Institutul European Iași 2011
BOCANCEA Cristian La Roumanie du communisme au post-communisme LrsquoHarmattan Paris
Montreacuteal 1998
BOCANCEA Cristian Meandrele democra ț iei Tranzi ţ ia politică la romacircni Editura Polirom
Iași 2002
BOCANCEA Cristian și ȘANDRU Daniel (coord) Sinteze de știin ță politică Institutul
European Iași 2012
ILIESCU Adrian-Paul Anatomia r ăului politic Editura Fundației Culturale Ideea Europeană
București 2005
HOLMES Leslie Postcomunismul Editura Institutul European Iași 2004
IONESCU Cristian Regimul politic icircn Romacircnia Editura All Beck București 2002
MUNGIU-PIPPIDI Alina Politica după comunism structur ă cultur ă și psihologie socială
Editura Humanitas București 2002
PASTI Vladimir Romacircnia icircn tranzi ţ ie C ăderea icircn viitor Editura Nemira Bucureşti 1995PLEȘU Andrei Chipuri şi măşti ale tranzi ţ iei Editura Humanitas Bucureşti 1996
PREDA Cristian SOARE Sorina Regimul partidele și sistemul politic din Romacircnia Editura
Nemira București 2008
RADU Alexandru BUTI Daniel Sistemul politic romacircnesc Editura Pro Universitaria
București 2010
STAN Apostol Istorie și politică icircn Romacircnia comunist ă Editura Curtea Veche București
2010
STOENESCU Alex Mihai Istoria loviturilor de stat icircn Romacircnia E șecul democra ț iei romacircne
Editura RAO București 2002
ȘANDRU Daniel BOCANCEA Sorin (coord) Mass-media și democra ț ia icircn Romacircnia