PROGRAM DE FORMARE PROFESIONALN OCUPAIA DE REPORTER (INIIERE)COD COR 245114BIBLIOGRAFIEMihai Coman, Introducere in sistemul mass media, Editura Polirom, IasiMihai Coman, Manual de Jurnalism, Tehnici fundamentale de redactare, Editura Polirom, IasiDavid Randall, Jurnalistul universal, Editura Polirom, IasiLuminita Rosca, Productia textului jurnalistic, Editura Polirom, IasiDaniela Zeca buzura, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, IasiSorin Preda, Tehnici de redactare in presa scrisa, Editura Polirom, IasiClaude-Jean Bertrand, Deontologia mijloacelor de comunicare, Institutul European.Furnizor: Fundaia

PROGRAM DE FORMARE PROFESIONALN OCUPAIA DE REPORTER (INIIERE)COD COR 245114CUPRINSModulul 1Formarea abilitatilor de comunicare eficienta a informatiilora.Comunicarea interpersonala- Elementele de baza ale comunicarii, bariere in comunicare- Adecvarea mesajului in raport de public- Tehnici de comunicare- Norme deontologiceb.Munca in echipa- Tipuri de echipe- Stabilirea obiectivelor si a strategiei, identificarea sarcinilor- Luarea deciziilor- Rezolvarea situatiilor dificile- Munca in echipa in mass-mediac. Comunicarea eficienta a informatiilor- Comunicarea mediatica, functionarea mass-media- Organizarea redactiilor, ocupatiile specifice in media- Calitatile unui bun jurnalist- Tratarea informatiei: unghiul de abordare, valoarea de stire a informatiilor- Stiluri folosite in media- Elemente de stil jurnalistic- Modalitati de trasmitere a informatiei- Feedback-ul de la publicModulul 2Documentarea si planificarea activitatilora.Documentarea necesara realizarii materialelor- Sursele de informatie- Documentarea si culegerea informatiilor- Genuri jurnalistice de terenb. Planificarea activitatilor curente- Planificarea activitatilor zilnice- Sedinta de sumarModulul 3Productie jurnalisticaa. Genuri ale jurnalismului de informare / jurnalismului de opinie.b. Initierea si realizarea reportajelor- Identificarea subiectelor si a informatiilor cheie- Realizarea materialelorc. Pregatirea si realizarea interviului- Tehnici de interviu- Tipuri de interviud. Jurnalism onlineFurnizor: Fundaia pentru Educaie i Dezvoltare MediaProAutorizaia nr. 40/2743/18.05.2009

1 A.Comunicarea interpersonalaMODUL 1 FORMAREA ABILITATILOR DE COMUNICARE EFICIENTA A INFORMATIILOR A.Comunicarea interpersonalaComunicarea a fost definita ca actiune, proces si chiar ramura a stiintei, fiind inventariate peste 120 de definitii. Comunicarea este inevitabila, continua si ireversibila.Comunicarea este un proces prin care informatiile sunt transmise de la un emitator la un receptor, prin intermediul unor semnale, fapt care implica o interactiune si determina anumite efecte. Emitatorul - locul unde se naste mesajul si de unde porneste el. Mesajul - continutul comunicarii, transmis direct/oral sau prin canalul adecvat. Canalul - media prin care se transmite mesajul. Codul - valorile, normele, conventiile comune care garanteaza intelegerea mesajului. Receptorul cel pentru care a fost construit mesajul si care primeste acest mesaj. Feed-back - reactia receptorului (asa cum este perceputa de catre emitator) Context cadrul fizic, temporal, cultural, social si psihologic in care are loc comunicareaComunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ distincte:1. Comunicarea intrapersonala - in si catre sine, este sursa echilibrului psihic si emotional2. Comunicarea interpersonala - comunicarea intre oameni, proces cu functii multiple si complexe (informare, socializare, convingere, acceptare, determinarea unei reactii, afectiva). Comunicarea interpersonala poate fi directa (contacte personale nemijlocite) sau indirecta (are nevoie de mijloace de punere in contact uman - scrierea, inregistrarile magnetice sau transmisiile prin unde sau fibra optica).3. Comunicarea de grup - in colectivitati umane restranse (pana in 11 12 persoane: echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii de redactii etc). Asigura schimburi de idei si emotii, impartasirea experientelor, cautarea solutiilor de rezolvare a problemelor, luarea deciziilor si aplanarea conflictelor.4. Comunicarea publica urmareste nu doar transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea opiniilor si actiunilor publicului, influentarea sentimentelor acestora (cu radacini in retorica antica). Eficienta se afla deopotriva in mainile oratorului si ale publicului sau.5. Comunicarea de masa - producerea si difuzarea mesajelor scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic institutionalizat, catre un public variat si numeros, vizeaza informarea, construirea identitatii personale, integrarea si interactiunea sociala si divertismentul.Tehnici de comunicareOmul este o fiinta multisenzoriala care comunica in permanenta si care, uneori, vorbeste:Din ceea ce comunicam, doar o mica parte se regaseste in cuvinte. 7%Limbaj verbal

38%Limbaj paraverbal

55%Limbaje nonverbale

Comunicarea orala Este mai efemera si mult mai supusa impulsului de moment. Mesajul este cuprins in sensul si in alaturarea cuvintelor, dar si in modul in care sunt intonate ori se pune accentul sau in tonul vocii. Sunt elemente pe care, in mod inconstient, nu le controlam in aceeasi masura, dar care pot distorsiona esential mesajul, daca nu sunt congruente cu sensul cuvintelor.Fiind atat de spontana, comunicarea orala permite mult mai usor adaptarea din mers a mesajului, in raport de feedback-ul primit de la cel caruia i se adreseaza comunicarea. Comunicarea scrisa spre deosebire de cea orala, permite un oarecare timp de reflectie in construirea mesajului, iar pentru buna lui intelegere de catre receptor sunt necesare concizie si claritate in constructie. Comunicarea scrisa este remanenta si permite accesul, in timp, la un numar mult mai mare de persoane decat cea orala. Poate fi influentata de canalele folosite, care trebuie adaptate la receptor (ex: utilizarea si a alfabetului Braille pe cutiile de medicamente, pentru ca denumirile sa fie citite si de catre orbi).Comunicarea paralingvistica ceea ce transmitem dincolo de mesajul exprimat in cuvinte, si anume prin expresia fetei, privire, limbajul corpului sau distanta fata de vorbitor:- Contactul vizual privirea deschisa sustine mesajul pozitiv, fixa transmite agresivitate;- Expresia fetei traduce stari sufletesti;- Limbajul trupului - se poate constitui intr-un instrument ajutator limbajului verbal (gesturi pentru punctarea anumitor idei) sau de subminare totala a autoritatii cuvantului.- Proxemica (limbajul spatiului) elementele principale ale limbajului spatiului sunt orientarea relativa, distanta fata de interlocutor, spatiul personal si locul ales intr-o incapere. Delimitarile sunt determinate de cultura proprie fiecarui popor.Spatiul intimIn majoritatea culturilor europene, este de 45-50 cm; invadarea acestui spatiu produce disconfort.

Spatiul personalDistanta de 1-2 m, comunicam confortabil. Intr-un spatiu mai mic, interlocutorii nu se pot concentra asupra comunicarii si fac un pas inainte sau inapoi pentru a regla spatiul la spatiul personal.

Spatiul socialCirca 5-6 m, se adopta in situatii impersonale; asigura eficienta maxima si implicarea emotionala minima.

Spatiul publicPeste 6 m, comunicare intr-o singura directie si neimplicarea interlocutorului.

Elementele paralingvistice sunt mai greu de controlat si adesea tradeaza un emitator care si-a construit fals mesajul. Acestea indica in mare masura reactiile receptorului la mesajul primit, astfel ca cel care emite mesajul are posibilitatea de a isi adapta comunicarea pentru a-si atinge scopul. Barierele de comunicare, comunicare eficientaComunicarea este un proces supus direct multor factori si care depinde, in primul rand, de natura si experientele fiecaruia, de percepetia pe care fiecare din noi o are asupra mediului in care traieste si asupra oamenilor din jurul sau.Acesti factori functioneaza ca niste bariere care pot influenta negativ eficienta comunicarii: bariere de natura externa (mediu) sau interna (factori de natura fiziologica, perceptuala, semantica, interpersonala sau intrapersonala.BarieraFactor influentatExemplificare

Bariere in trimiterea mesajuluiEmitatormesaje neconstientizate, informatii inadecvate, prejudecati

Bariere la nivelul receptariiReceptornevoi, anxietati, credinte, valori, atitudini, opinii, expectatii, prejudecati

Mediuefect conjugat al stimulilor existenti in mediu

Bariere de intelegereEmitatorsemantica si jargon, abilitati de comunicare, durata comunicarii si canalul acesteia

Receptorprobleme semantice, concentrarea, abilitatile de ascultare, cunostinte despre mesaj, prejudecati

Bariere ale acceptariiEmitatorcaracteristici personale, comportamente disonante, atitudini si opinii, credinte si valori

Receptoratitudini, opinii si prejudecati, credinte si valori, caracteristici personale

Mediuconflict interpersonal, ciocniri" emotionale, diferente de status, experiente anterioare in interactiuni similare

Bariere ale actiuniiEmitatormemorie si nivel al acceptarii

Receptormemorie si atentie, nivel de acceptare, flexibilitate in schimbarea atitudinilor si comportamentului, caracteristici personale

Pentru o buna comunicare, trebuie identificate si eliminate in cat mai mare masura barierele de comunicare, prin sporirea atentiei si prin adaptarea mesajului astfel incat sa se atinga obiectivul urmarit. Ascultarea activa ascultarea fara a judeca, certa, interpreta sau evalua. Ascultatorii activi asculta pentru a ajunge la un consens, asculta vizual, verbal si vocal. Elimina comportamentul defensiv; reduce riscul intelegerii gresite a mesajului; face ca interlocutorul sa se implice mai mult in discutie.Reguli ale ascultarii active:- Taci si fii atent la interlocutorul tau.- Manifesta interes sincer.- Incurajeaza-l sa se exprime adecvat si precis.- Retine cuvintele pe care le spune cu interes.- Transmite feed-back adecvat.- Evita: intreruperea celuilalt, reamintirea esecurilor, invinuirea, sarcasmul, insultele, provocarile.Calitati necesare unui bun comunicator Priveste, asculta, simte, analizeaza! Urmareste ce se intampla in jur si stie sa isi asculte interlocutorii asculta activ, empatizeaza, transmite feedback pozitiv.Isi adapteaza comportamentul pentru a se face inteles si a-si atinge obiectivele este flexibilIsi sustine ideile fara a provoca vreun conflict are comportament asertiv, isi sustine clar, ferm si direct dorintele, fara a fi agresiv sau abuziv, nici macar atunci cand ceilalti opun rezistenta. Empatie / flexibilitate / gandire pozitiva / asertivitate / autocontrol Asertivitatea reprezinta sustinerea cu politete a punctelor de vedere proprii, fara a rani sentimentele celorlalti si fara a provoca vreun conflict. Presupune expunerea argumentelor in mod logic, prin detasare de emotii. Exprimarea de tip asertiv urmareste constructia : EU + actiune + raspuns + rezultatul asteptat. Exemplu: Cand nu sunt anuntat ca, imi este imposibil sa.., asa ca as vrea sa aflu dinainte, ca sa pot sa. Etica comunicarii. Norme deontologice Comunicarea functioneaza atata vreme cat partenerii au sentimentul ca se accepta reciproc, cat timp exista respect si empatie. In media, acest lucru se traduce prin respectarea normelor deontologice si presupune informare corecta, profesionalism, respectarea prezumptiei de nevinovatie (presupus asasin) si a dreptului la imagine (mai ales in cazul minorilor) si la viata privata, acordarea dreptului la replica. In Romania, dreptul la informare si libertatea de expresie sunt stipulate in Constitutie. Nu exista o lege a presei, dar exista reglementari in domeniul audio-vizual (CNA) si un cod deontologic al presei, promovat de Clubul Roman de Presa. Cu toate acestea, exista numeroase reprosuri la adresa jurnalistilor, iar ele se leaga atat de incalcarea principiilor de mai sus, dar si de tendinta tot mai accentuata de tabloidizare a presei:- Lipsa de profesionalism si de cunostinte;- Omisiunea informatiilor importante, cu scopul de a manipula ori distorsiona faptele;- Confuzia intre divertisment si informatie, in goana dupa audienta;- Lipsa interesului fata de stirile reale si inclinatia spre pseudo-informatii;- Fabricarea stirilor si fictionalizarea.

1 B. Munca in echipaMODUL 1 FORMAREA ABILITATILOR DE COMUNICARE EFICIENTA A INFORMATIILORB. Munca in echipaEchipa o colectivitate de indivizi organizati pentru indeplinirea unui scop comun. Ce inseamna munca eficienta in echipa?- directii si responsabilitati clare, oameni bine informati (oamenii cunosc obiectivele si si le asuma, sarcinile fiecaruia sunt clare si corect distribuite in echipa);- proceduri rezonabile de operare (practicile sunt formalizate, clare si stabile, potrivite scopului);- relatii interpersonale bune (buna comunicare sporeste eficienta, empatia creste unitatea echipei).Tipuri de echipe 1. Echipele informale: in general formate pentru scopuri sociale, se bazeaza pe un set de preocupari si interese comune, care pot fi sau nu identice cu cele ale organizatiei din care membrii echipei fac parte. Liderii acestor echipe apar din interior si nu sunt numiti de nimeni din organizatie.2. Echipele traditionale: departamente sau domenii functionale, cu lideri numiti de organizatie si cu puteri legitime. Echipa trebuie sa produca un produs ori sa furnizeze un serviciu.3. Echipele de tip rezolvare de probleme: se formeaza atunci cnd apare o problema care nu poate fi rezolvata in cadrul structurii organizationale standard si sunt formate din membri care provin din diferite zone ale organizatiei.4. Echipele de tip lider: compuse din manageri adunati pentru dezvoltarea unor scopuri si directii strategice. Ex: pentru ca un produs sa fie livrat pe piata, managerii interactioneaza si vin cu o strategie comuna pentru produsul respectiv.5. Echipele auto-coordonate: au autonomie asupra deciziei legate de modul in care o anumita sarcina va fi efectuata. Nu au lider numit, nu sunt diferente de statut intre membrii echipei. Deciziile sunt luate prin consens. Echipa ca intreg este responsabila pentru rezultatele deciziilor si actiunilor sale. Ex: proiecte complexe de cercetare, proiectare, imbunatatire, rezolvarea aspectelor de sistem.6. Echipele virtuale: aparute ca urmare a dezvoltarii tehnologiilor de comunicare, a sistemelor de video-conferinte si forumuri/platforme virtuale de lucru, care au imbunatatit posibilitatea oamenilor de a se intlni, conduce afaceri, imparti si utiliza documentele si de a lua decizii fara a se gasi toti in aceeasi locatie. Lucreaza interdependent, dincolo de spatiu, timp si granite organizationale, utiliznd tehnologia pentru a comunica si colabora. Membrii unei echipe virtuale pot fi localizati oriunde in lume, se intlnesc rar fata in fata, pot sa apartina unor culturi diferite. Dinamica si managementul echipelor virtuale pot fi foarte diferite.7. Echipele de proiect - folosite doar pentru o perioada definita de timp si pentru un scop separat, concret definit, membrii ei au specializari diferite si sarcini si termene clare in cadrul echipei.8. Echipele sportive asemanatoare echipelor de proiect, scopul fiind sportul practicat in comun.Echipele mai pot fi independente (fiecare face acelasi lucru, fara conditionarea altora) sau interdependente (fiecare membru depinde de un altul in realizarea sarcinilor).Avantajele si dezavantajele muncii in echipa sunt determinate de o multime de factori, precum componenta echipei, modul de distribuire a sarcinilor, gradul de autonomie, rolul lor si, nu in ultimul rand, comportamentul si temperamentul membrilor ei.Avantajele muncii in echipa- aplica mai bine strategiile valabile la nivel macro;- produc produse si servicii mai repede si mai eficient decat individual;- se acumuleaza mai bine cunostinte la nivel de organizatie;- stimuleaza creativitatea si inovatia;- cresc implicarea si angajamentul, reduc stresul prin distribuirea sarcinilor.Dezavantajele muncii in echipa- disolutia puterii de decizie si a responsabilitatilor;- lenea sociala oamenii lucreaza mai putin cand sunt mai multi decat atunci cand sunt singuri;- eficienta scazuta in rezolvarea problemelor (uniformizarea inteligentei).Obiective, strategie, planIn orice echipa, rolul liderului este esential, el este cel care formeaza echipa, imprima directiile de actiune si conduce totul astfel incat sa fie indeplinit scopul pentru care echipa a fost reunita. Totodata, orice echipa are nevoie, pentru a munci eficient, de un cadru clar, bine definit, de un sistem de valori la care sa se raporteze si din care vor deriva obiectivele si strategia.Obiectivele trebuie sa fie:Specifice pentru a defini foarte clar ceea ce va fi realizat;Masurabile rezultatul obtinut trebuie sa poata fi masurat;Acceptate de toti membrii echipei;Realiste pentru a putea fi indeplinite;Termen definit interval de timp realist pentru a le realiza. Este de preferat ca obiectivele sa fie discutate si stabilite cu membrii echipei. Realizarea lor depinde insa si de resurse, printre care se numara sistemul de recompensare si recunoastere a meritelor, un mod clar si eficient de acces la informatiile necesare atingerii obiectivelor, precum si resursele materiale pentru buna derulare a activitatii. In luarea deciziilor in echipa, este bine sa fie implicati membrii echipei, astfel incat acestia sa aiba sentimentul apartenentei la grup si sa fie motivati sa isi foloseasca integral potentialul pentru scopurile comune. In acest proces, trebuie avute in vedere:- pierderea din vedere a informatiilor detinute de minoritari;- conformismul social (lenea de a gandi si reducerea initiativei);- factorii de personalitate a membrilor (caractere autoritare, dominante, monopoliste);- efectele ierarhiei asupra echipei (tema de exprimare in prezenta sefilor);- polarizarea grupului (aparitia taberelor opuse, a bisericutelor);- disolutia responsabilitatilor.Situatiile dificile aparute in activitatea echipei pot fi sesizate de oricare din membrii ei, iar pentru a se ajunge la rezolvare, trebuie identificate mai intai cauzele. Prevenirea / anticiparea situatiilor dificile este legata de managementul riscurilor / managementul problemelor, de aceea este bine ca procedurile de lucru ale echipei sa cuprinda si modalitati de interventie in diferite scenarii de situatii dificile. Situatiile dificile pot fi:- depasiri ale termenelor limita va asigurati ca toata lumea a inteles ce avea de facut si in ce termen, verificati cauza intarzierii si o eliminati, mobilizand echipa, daca sarcinile de indeplinit pot fi redistribuite;- conflicte de comunicare comunicarea deschisa si transmiterea unui feedback pozitiv aduc rezolvarea.Esential in rezolvarea situatiei dificile este sa fie identificate cauzele, astfel incat sa nu se actioneze asupra efectelor, ci asupra motivelor care le-au declansat. Munca de echipa in mass-mediaIn media, modul de constituire a echipelor este dat de specificul mediului de difuzare in care functioneaza. In zona editoriala, totul incepe in echipa, la sedintele de sumar in care sunt stabilite subiectele si modul de abordare a lor. Echipele care produc efectiv si livreaza continutul sunt in majoritate interdependente: produsul muncii unuia devine materie prima pentru altul.In presa scrisa, jurnalistul merge pe teren si culege informatia, preda materialul editorului, textul este editat si completat cu imagine si este pus in pagina, aceste sarcini fiind realizate de alti membri ai echipei.In audio-vizual, membrii echipei de teren actioneaza concomitent, iar de modul in care ei muncesc si comunica depinde succesul productiei jurnalistice. Rezultatul muncii lor ajunge in montaj si apoi in emisie, unde alti membri ai echipei il prelucreaza si transmit.

1 C. Comunicarea eficienta a informatiilorMODUL 1 FORMAREA ABILITATILOR DE COMUNICARE EFICIENTA A INFORMATIILORC. Comunicarea eficienta a informatiilorComunicarea mediatica. Functionarea mass-media Comunicarea prin mass-media se pliaza pe aceleasi elemente de baza ca si comunicarea interpersonala: un emitator (jurnalistul / redactiile) care transmite un mesaj (productia jurnalistica) catre un receptor (public), prin intermediul unui canal (presa scrisa / radio / TV / online), determinand un feedback in raport de care isi adapteaza comunicarea, totul producandu-se intr-un context general, generator al informatiilor cuprinse in mesaj.Functiile mass-media1. Informarea - Ziarele, revistele, radioul, televiziunea si Internetul satisfac nevoia fundamentala a omului de a fi informat. Mai mult insa, influenteaza, orienteaza si dirijeaza opinia publica, interesele si motivatiile oamenilor, mergand pana la distrugerea discernamantului si a vointei, la instalarea unei apatii denumite disfunctia de narcotizare.2. Interpretarea Media ajuta direct la interpretarea evenimentelor, mai ales prin jurnalismul de opinie.3. Functia instructiv-culturalizatoare (educativa). Transmiterea unor informatii al caror mesaj subliminal vizeaza promovarea valorilor si a unor modele comportamentale.4. Functia de liant. Poate genera un mecanism de solidaritate sociala si de apartenenta la un anume grup. (Inundatiile din 1999 au generat, din partea publicului, solidaritate sociala cu sinistratii, fapt care a permis strangerea unor mari sume de bani.)5. Functia de divertisment. Emisiunile de divertisment sunt cele mai ieftine mijloace de distractie. Exista insa tendinta de a transforma totul in spectacol (efect contrar functiei de liant si celei instructiv-culturalizatoare), generand detasarea publicului de problemele grave ale societatii.Tipologia mijloacelor de comunicare in masaClasificarea mass-media in raport de acoperire: in raport de aria geografica acoperita (nationale toata tara, regionale zone geografice extinse, cum ar fi Ardeal ori Moldova, locale zone geografice restranse ori judete), in functie de mijlocul de transmitere a informatiilor (presa scrisa, radio, TV, digitala/online), in functie de continut, in functie de tipul de finantare, ritmul de aparitie (presa scrisa).Clasificarea in raport de continut (publicul difera) generalist medii de difuzare care trateaza subiecte de larg interes (teme politice, economice, sociale, sportive, culturale, ale vietii casnice, probleme internationale) si incearca sa nu ignore nicio arie, intrucat publicul lor este eterogen, raspndit pe o arie geografica foarte vasta. specializat - publicatiile specializate se pot clasifica dupa publicul-tinta (structurat dupa criterii de varsta, profesiune, hobby-uri) si dupa continutul specific (economic, sportiv, informatii utilitare). Majoritatea publicatiilor specializate sunt periodice, dar exista si cotidiane economice (Financial Times, Bursa, ZF, Financiarul), sportive (ProSport, GS) sau religioase (La Croix, Christian Science Monitor).Clasificarea in raport de calitatea continutului: quality tabloide (populare)Presa scrisa poate fi clasificata si in functie de: ritmul de aparitie (cotidian, saptamanal, bilunar, lunar, trimestrial) format (revista A4, ziar standard A2 sau tabloid A3) tiraj.Presa audio-vizuala se clasifica dupa modul de finantare (publice - finantate din taxele platite de persoanele care poseda radiouri sau televizoare si din bugetul statului, dar si din publicitate si sponsorizari; comerciale - din veniturile publicitare).Organizarea redactiilor, ocupatiile specifice in mediaOrice publicatie alatura oameni proveniti din diverse profesii, dar se pot distinge trei cmpuri profesionale:- redactia (cei care produc continutul jurnalistic),- management (administrarea sau finantarea productiei si difuzarii)- tehnic (cei ce asigura realizarea tehnica / difuzarea produsului IT, montaj, emisie) Redactia este organizata in sectii / departamente:- tematice (economic, politic, social, cultura, sport),- zonale (interne, regionale, metropolitane, internationale),- profesionale (jurnalistice, foto, grafica, montaj, imagine etc.).Redactiile au o structura piramidala: la vrful piramidei se afla echipa de conducere (care ia deciziile referitoare la strategia publicatiei sau a postului), urmata de editori, iar la baza sunt jurnalistii, respectiv cei care aduc informatia de pe teren si produc materialele jurnalistice. Editorii sunt cei care aplica efectiv politica editoriala si care permit realizarea zilnica a produsului mediatic, prin:- selectarea informatiilor de publicat cea mai importanta decizie in orice redactie;- planificarea muncii jurnalistilor de teren;- corectarea si ameliorarea textelor primate;- conceperea structurii unitatilor care compun ziarul sau programul.Calitatile unui bun jurnalist Orice jurnalist trebuie sa fie, in primul rand, un bun comunicator, care sa fie capabil si sa utilizeze tehnologia moderna. Jurnalismul nu este o meserie cu program fix, astfel ca este nevoie de o mare disponibilitate pentru urmarirea stirilor. - simtul stirii, pentru a intui care dintre informatii pot deveni subiecte de presa;- curiozitate, ca sa descopere subiecte si sa le dezvolte;- perseverenta, ca sa mearga pe firul informatiei cu usurinta si sa insiste pana obtine informatiile de care are nevoie;- fler, intuitie si minte deschisa, pentru a sti unde sa cerceteze atunci cand nu are suficiente informatii;- impartialitate, astfel incat sa transmita informatia echilibrat si nepartinitor, oferind cuvantul in mod egal partilor implicate;- corectitudine, pentru a reda realitatea fara a o distorsiona;- capacitate de sinteza si de analiza, pentru a identifica amanuntele semnificative si a sintetiza, pe scurt, informatia relevanta despre un subiect;- flexibililitate, pentru a face fata unor tipuri diferite de interlocutori si oricaror conditii de lucru;- bun simt si onestitate, astfel incat sa obtina informatiile prin mijloace corecte, sa fie corect in relatia cu sursele si cu publicul;- abilitati de comunicare, astfel incat sa isi poate stabili usor relatii si a-si pastra sursele de informatie;- usurinta de a scrie si buna cunoastere a limbii romane;- cultura generala, pentru a intelege corect ce se intampla in jurul lui si a putea plasa evenimentele in context. Tratarea informatiei: unghiul de abordare, valoarea de informatie a stirii Principala ratiune a jurnalistului este aceea de a informa, dar si de a ajuta la crearea unor opinii, nu doar prin simpla transmitere a unor informatii, ci si prin comentarea si evaluarea lor. Adaptarea la public presupune ca valoarea de stire a informatiilor sa fie judecata prin raportare la interesul publicului, de unde rezulta valori diferite ale aceleiasi informatii, in raport de tipul de public. De aceea, exista stiri diferite pornind de la aceeasi informatie, dupa unghiul din care aceasta este abordata. Urmand acelasi principiu, este posibil ca un fapt aparent lipsit de importanta sa devina inedit daca un jurnalist descopera un unghi nou de abordare, prin care ofera o perspectiva noua. Faptul ca, pe un stadion abia inaugurat, gazonul a fost intr-o stare execrabila la unul din meciurile importante ale echipei nationale de fotbal poate fi de interes pentru stirile sportive (fotbalistii au jucat cu dificultate), pentru stirile sociale (Primaria cere explicatii firmei executante si sesizeaza Parchetul in acest sens) sau pentru cele economice (Actiunile furnizorului de gazon pentru stadion au scazut, dupa anuntul Primariei privind sesizarea Parchetului). Dar care este stirea? Informatiile importante sunt cele care raspund intrebarilor de baza: Cine? Ce? Unde? Cand? De ce? si, ulteior, Cum?, prin raportare la tipul de public pe care publicatia / televiziunea il are. In jurul acestei informatii se construieste ulterior intregul material jurnalistic. O publicatie generalista are un public eterogen, astfel ca va furniza informatii din toate domeniile vietii social, politic, sportiv, cultural, economic la modul generalist, divertisment. Aceeasi informatie poate fi esentiala pentru o publicatie si de nepublicat de catre o alta. De exemplu, informatiile din ziarele tabloide nu vor fi niciodata de interes pentru ziarele economice, asa cum nici cronicile literare nu vor starni interesul cititorilor presei sportive. Valoarea stirilor este data de modul in care sunt evaluate diferite criterii in ochii publicului: gradul de noutate oamenii vor mereu sa afle cat mai repede ce se intampla, redactiile fac selectia si in functie de intervalul dintre doua difuzari (stirile de agentie, radio si TV se perima mai repede, presa scrisa are la dispozitie o zi); impactul informatiei asupra publicului interesul creste cu cat problema afecteaza un numar mai mare de oameni, subiectele sociale si divertismentul intereseaza cel mai mult; ineditul situatiei raritatea evenimentului, exemplul clasic spune ca nu un caine a muscat un om, ci un om a muscat un caine; proximitatea: spatiala (un eveniment petrecut in apropiere starneste mai mult interes), emotionala (bazata pe asocieri cu evenimente cunoscute ori cu impact deosebit). emotiile provocate: subiectele tragice, cele cu animale sau copii atrag un interes mai mare. Stiluri folosite in productia jurnalistica Stilul publicistic specific mijloacelor de comunicare in masa nu are o terminologie proprie, ci preia elemente din stiluri diferite, in functie de tipul de productie jurnalistica, de scopul materialului, de mediul de difuzare si de publicul caruia i se adreseaza.In cazul materialelor de informare, principalul scop este acela de a transmite o informatie, in mod accesibil, unui public cat mai larg, astfel ca frazele sunt mai scurte si concise, fara figuri de stil ori calificative. Scopul este de a informa si de a determina formarea unei opinii independent de parerile personale ale jurnalistului. Stilul se apropie de cel administrativ in cazul materialelor care preiau informatii din acte oficiale, in timp ce materialele de atitudine, precum reportajele, preiau elemente din stilul artistic (figuri de stil).Materialele specifice jurnalismului de opinie au o mai mare versatilitate, pot fi o imbinare a acestor stiluri, in raport de scopul urmarit. Pot prelua inclusiv elemente de retorica, neologisme si diferite constructii calificative, pentru a starni o atitudine ori o opinie din partea cititorului. Stilul stiintific, propriu lucrarilor de specialitate, este concis si foarte precis, impersonal si fara figuri de stil, cu termeni specifici, fiind utilizat in cadrul publicatiilor de nisa, cu public specializat.Elemente de limbaj jurnalistic Limbajul jurnalistic are trasaturi date de rolul pe care jurnalistul il are in societatea actuala: fiind un releu de transmisie a unor informatii, jurnalistul are obligatia de a se adresa accesibil si clar, pentru ca informatia transmisa de el sa fie inteleasa in adevaratul ei sens. - Lizibilitatea este calitatea unui text de a fi usor de inteles si este data de lungimea frazei (circa 12 cuvinte, pentru o intelegere optima), structura sintactica (de preferat subiect predicat complement, furnizand raspunsurile la intrebarile Cine? Ce? Unde? Cand?).- Claritatea si concizia sunt acele trasaturi ale limbajului care fac ca mesajul sa fie transmis clar si fara echivoc. Sunt generate de sensul cuvintelor si de modul in care ele sunt alaturate, evitand constructiile confuze si figurile de stil, acceptate doar in textele de opinie.- Coerenta face ca informatiile transmise sa fie insiruite intr-o ordine logica, usor de inteles. Trecerea brusca de la o idee la alta ingreuneaza intelegerea ideilor. Impreuna cu lizibilitatea si fluenta, coerenta este unul din criteriile ce trebuie urmarite si din punct de vedere al constructiei materialului jurnalistic (continut), nu doar cu privire la scriere (forma).- Accesibilitatea este strans legata de adecvarea la public. Orice text jurnalistic trebuie sa aiba acelasi grad de specializare ca si publicul caruia i se adreseaza. Pentru un public eterogen, limbajul trebuie sa fie cat mai accesibil, intr-un limbaj comun, dar nu colocvial. Cum trebuie sa fie scrise insa materialele jurnalistice? Folositi diateza activa, si nu diateza pasiva, pentru dinamismul textului (Ex.: Parlamentul a adoptat o lege referitoare la mame in loc de o lege referitoare la mame a fost adoptata de Parlament). Diateza reflexiva este impersonala. Folositi cuvintele scurte in locul celor lungi, evitati expresiile si locutiunile, alegeti mai ales cuvinte care au mai multe sensuri. Evitati calificativele in textele de informare, folositi in loc constructii care sa indice calitatile la care vreti sa faceti referire. (Ex.: un copac de inaltimea unui bloc cu doua etaje in loc de un copac imens). Atentia la normele gramaticale si la regulile de ortografie si punctuatie. Evitati expresiile inutile, cliseele si limbajul de lemn. Folositi cu moderatie citatele si fiti atenti la vorbirea indirecta si la modificarile pe care le presupune trecerea expresiilor de la persoana intai la persoana a doua.(Ex: Fostul presedinte Emil Constantinescu a spus ca s-a simtit jignit de afirmatiile lui Traian Basescu sau Fostul presedinte Emil Constantinescu a spus, referindu-se la afirmatiile lui Traian Basescu: m-am simtit jignit.sauM-am simtit jignit, a spus fostul presedinte Emil Constantinescu, referindu-se la afirmatiile lui Traian BasescuAsa NU : Fostul presedinte Emil Constantinescu a spus ca m-am simtit jignit de afirmatiile lui Traian Basescu Daca utilizati prescurtari sau acronime, explicati-le, la prima folosire. Daca ele apar intai in titlu, cautati o varianta prescurtata a denumirii originale (Ex: Ministerul Muncii in loc de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei). Numeralele trebuie folosite la fel in tot textul: scrise in litere daca sunt de la unu la zece, o suta, o mie, un milion un miliard, in cifre daca sunt compuse. Modalitati de transmitere a informatiilor Presa scrisa. Modalitati de paginare Ziarele nu au un format standard anume, dimensiunile lor variind in jurul formatelor A2 si A3. Paginarea continutului de ziar se face tinand cont de logica si de practica lecturii, de preferinta cititorilor pentru formatul A4 (la care se ajunge prin indoirea ziarului) si de faptul ca ochiul parcurge cu mai multa usurinta aceasta suprafata.- Pagina se imparte in coloane a caror latime permite citirea fara miscarea capului, latimea coloanelor determina viteza de citire, insa coloanale foarte inguste ridica probleme la nivelul textului (cuvintele trebuie sa fie scurte, pentru a se putea distribui usor pe coloane, un cuvant prea lung strica intreaga aranjare). - Punerea in pagina este esentiala pentru ordonarea informatiei transmise cititorilor, fiind facuta in raport de importanta informatiei, nu doar dupa ratiuni grafice.1. Paginarea in scara2. Paginarea pe module3. Paginarea in bloc4. Paginarea in rama Televiziune. Gramatica imaginii. In cazul televiziunii, imaginea aduce un aport de informatie care completeaza ceea ce ofera textul, atat prin informatia vizuala, cat si prin modul in care aceasta este realizata si montata, producand efecte suplimentare, prin diferite unghiuri de filmare, cadre si tipuri de montaj.a. Unghiuri de filmare 1. Unghiul normal (frontal) filmare de la inaltimea ochilor, reproduce modul in care om vede ce se intampla, fara sa ridice / coboare privirea.2. Unghiul plonjat filmare din punct mai inalt, mergand pana la pozitia perpendiculara.3. Unghiul raccourci de jos in sus. b. Modalitati de incadrare a imaginii 1. Planul general - cuprinde intregul obiect de filmare, cu toate persoanele si elementele care-l compun, reda cel mai fidel realitatea, proportiile si raporturile de marime ale evenimentului in ansamblul lui;2. Planul larg incadreaza o parte importanta a planului general.3. Planul indepartat / planul apropiat definesc zona in care se afla obiectele (mai aproape ori mai departe)4. Planul mediu (american) semiportret (pana la genunchi), nici prea aproape si nici prea departe;5. Planul intreg personajul intra in imagine de la cap pana sub talpile picioarelor.6. Prim-planul personajul sau obiectul ocupa intregul ecran;7. Gros-planul exagerarea prim-planului pana la identificarea celor mai mici detalii;8. Planul-detaliu focus pe un amanunt semnificativ si caracteristic;9. Planul deformant - filmare distorsionata pentru obtinerea unui efect. c. Miscarile camerei de filmatTransfocarea camera se apropie ori se departeaza de obiectul filmat (miscare din obiectiv);Panoramarea camera traverseaza de la stanga la dreapta ori de sus in jos, oferind o imagine completa;Travellingul - urmarirea unei persoane / obiect in miscare prin miscarea camerei si operatorului totodata;Raff-ul panoramare brusca, cu efect de miscare a persoanelor filmate;Filmare de pe macara filmare cu camera suspendata. d.MontajulTaietura lipirea unui cadru de altul;Fondu trecerea de la un cadru la altul prin intunecarea imaginii;Anchaine suprapunerea ultimelor fotograme ale cadrului vechi cu primele fotograme ale cadrului nouStricarea scharf-ului trecerea de la un cadru la altul prin stricarea claritatii ultimelor / primelor fotogrameStop-cadru imaginea ingheata si se transforma intr-o fotografie, procedeu mai ales pentru final.Presa online In mediul online, amplasarea continutului in pagina se face urmarind mentinerea unui numar cat mai mare de vizitatori si pentru o durata cat mai mare. Daca utilizatorul nu este atras in primele 15-20 de secunde sa ramana pe site, se va plictisi si va parasi pagina.Informatia trebuie sa fie cat mai accesibila, cat mai vizibila, fara ca utilizatorul sa deruleze in pagina, sa deschida ferestre ori sa dea click-uri. Layout-ul trebuie sa nu fie obositor, iar pop-up-urile nu trebuie sa impiedice accesul la informatie. Avantajul mediului online este ca se poate adapta rapid continutul in raport de feedback, statisticile disponibile oferind suficient de multe informatii despre obiceiurile de consum alte utilizatorilor. Modalitati de interactiune cu publicul Evolutia tehnicii moderne permite un contact mult mai usor cu publicul. Feedback-ul redactiilor se poate manifesta imediat, prin modificarea din mers a continutului (ex: in presa scrisa, reactiile la articolele publicate intai online pot influenta aparitia ulterioara a acestora in editia print). Presa scrisa mesaje sosite la redactie in forma fizica ori electronic; raspunsurile sunt date in rubrici dedicate ori in pagina electronica. Radio si TV mesaje sosite la redactie in forma fizica ori electronic, raspunsurile pot veni in emisiuni sau rubrici dedicate sau pe site-ul televiziunii. Online are cel mai rapid contact cu publicul si cel mai rapid feedback, prin definitie. Acest mediu de difuzare preia tot mai mult varianta clasica de comunicare intre cititori si redactii, aproape toate publicatiile (in special cotidianele) avand si versiuni online.

1 DOCUMENTAREA SI PLANIFICAREA ACTIVITATILORMODULUL 2DOCUMENTAREA SI PLANIFICAREA ACTIVITATILOR A. Documentarea necesara realizarii materialelorDocumentarea presupune colectarea unor informatii factuale, clare si lipsite de echivoc, in baza carora sa poata fi realizat ulterior materialul jurnalistic.Pentru aceasta, jurnalistul trebuie sa identifice subiectul si sursele adecvate de informatie, iar apoi trebuie sa puna intrebarile potrivite, astfel incat sa obtina toate informatiile necesare si relevante pentru corecta si completa informare a publicului. Sursele de informare Informatia care constituie subiectele productiilor jurnalistice vine arareori peste jurnalist fara ca el sa faca nimic, in 99% din cazuri jurnalistul fiind cel catre trebuie sa gaseasca subiectul, urmarind permanent sursele de informatie, dar si lumea din jurul sau. -Observarea cea mai buna sursa a jurnalistului este propria persoana, de aceea trebuie sa fie atent la tot ce poate constata si verifica in fapt pe cont propriu;-Serviciile de urgenta;-Contactele din domeniul acoperit de fiecare jurnalist (oficiali, politicieni, specialisti);-Documentele oficiale comunicate, acte normative aprobate sau in faza de proiect;-Rapoarte oficiale ale institutiilor ori altor entitati (ex: ONG);-Publicatii de specialitate ale unor institute de cercetare, universitati samd;-Anunturi publicitare;-Alte publicatii pot fi descoperite subiecte vechi ce pot deveni noi prin schimbarea abordarii;-Articolele mai vechi un jurnalist consecvent isi urmareste pana la capat subiectele;-Internetul resursa inepuizabila, dar uneori riscanta (multa informatie neconfirmata ori din surse obscure), folositoare insa in verificarea unor denumiri, locatii, titluri, contacte;-Propria reputatie un jurnalist profesionist este uneori contactat direct de catre cei care au ponturi pentru subiecte.Sursele se diferentiaza prin natura lor, prin distanta fata de informatie, prin nivelul de autorizare. Prin natura lor: Surse oficiale (autorizate sa transmita informatiile in cauza, fiind direct implicate) / Surse neoficiale (cunosc subiectul, dar nu sunt autorizate sa comunice informatii) Prin distanta fata de informatie: Surse directe (relateaza pe baza contactului direct cu evenimentul) / indirecte (preiau informatia de la surse directe) Prin nivelul de autorizare: Surse care pot fi citate / surse care nu pot fi citate / anonime. Sursa potrivita este cea care este aproape de informatie, care ofera informatii clare si complete si, daca se poate, dovezi, care este indreptatita sa vorbeasca si este autorizata faca declaratii. Sunt intotdeauna de preferat sursele directe, autorizate sa vorbeasca, care accepta sa fie citate. Sunt de evitat sursele care insista pentru preluarea informatiei (au un interes anume), care nu doresc sa fie citate ori care nu pot furniza dovezi in sprijinul acuzatiilor lansate. Informatia obtinuta trebuie verificata de preferat din doua surse, dar, daca nu e posibil, cel putin din inca o sursa. Documentarea si culegerea informatiilor Exista productii jurnalistice care pot fi pregatite stand la birou (cele care presupun strict prelucrarea unor informatii: documentarele, cronologiile sau genurile de opinie) si altele care nu pot fi realizate fara documentare pe teren. In functie de tipul de material, obtinerea informatiilor necesare se poate face fie prin intervievarea surselor, fie consultarea unor documente ori arhive sau chiar a internetului, fie prin documentare pe teren. Documentarea pe teren determinanta pentru genurile de teren - implica observarea directa a faptelor, la care reporterul asista direct ori despre care afla de la sursele de informatie, dar si descoperirea dovezilor de care are nevoie pentru verificarea datelor stranse si pentru argumentarea informatiei. La finalul documentarii, jurnalistul are la dispozitie o cantitate de informatie din care trebuie sa produca materialul jurnalistic. Uneori, ceea ce obtine in urma documentarii este cu mult mai mult decat prevedea, alteori ajunge la concluzia ca informatia importanta este cu totul alta decat cea luata initial in calcul. Genuri ale presei de teren StireaEste acel eveniment nou, produs recent si care este de interes pentru public, care este real si a carui desfasurare poate fi confirmata de catre sursele de informatie. Stirea se afla la baza tuturor genurilor jurnalistice, prin prisma faptului ca ofera informatia pe care ulterior o putem dezvolta intr-un sens ori in altul, in functie de tipul de material. Stirea raspunde intrebarilor de baza Cine? Ce? Unde? Cand? De ce?, iar documentarea facuta urmareste sa asigure raspunsul pentru aceste intrebari. Celelalte tipuri de materiale jurnalistice detaliaza de fapt diferite elemente ale stirii: Cine? interviul, portretul, Ce? reportajul, relatarea; Cum? De ce? comentariul, editorialul.Stirea bine facuta ofera doar informatie, nu si opinie si raspunde clar intrebarilor de mai sus. In plus, atribuie informatia surselor care au furnizat-o, raspunzand intrebarii Cine a spus? Relatarea Relatarea dezvolta stirea, oferind mai multe informatii, in mod obligatoriu de la fata locului. Desi contine elemente de atmosfera, este totusi un gen al jurnalismului de informare, urmarind sa asigure o imagine obiectiva a elementelor relatate.AnchetaEste genul care necesita cea mai minutioasa documentare, avand in vedere scopul sau, si anume dezvaluirea unei situatii sau a unor fapte si identificarea explicatiilor, prin investigatie jurnalistica.Prima intrebare este daca subiectul este potrivit pentru un astfel de material. O ancheta reusita are un camp al subiectului foarte bine definit, vizand o problema punctuala, nu una generala, a carei dezvoltare nu aduce un castig din punct de vedere al informatiei. Cel mai adesea, subiectele de ancheta vizeaza probleme aflate la limita legalitatii sau dincolo de ea, pe care autoritatile sau alte entitati urmaresc sa le tina departe de ochii publicului.In al doilea rand, impactul unei anchete jurnalistice este dat de modul de argumentare, care trebuie sa fie obiectiv, bine construit si bazat pe selectia adecvata si pe verificarea temeinica a informatiei. Acest lucru este imposibil fara o documentare minutioasa, care poate incepe cu strangerea informatiilor mai putin agresive si terminand cu interviurile realizate cu cele mai importante persoane pentru ancheta. Documentarea este cea mai importanta etapa a realizarii anchetei si poate dura luni intregi, implicand eforturi considerabile si, de multe ori, munca de echipa.Cateva lucruri sunt de urmarit in realizarea unei anchete:1. Jurnalistul trebuie sa cunoasca legile privind accesul la informatiile de interes public. Stiind care sunt limitele legii in acest sens, va putea obtine in mod oficial informatii folositoare, chiar daca diferite persoane ori autoritati sustin ca acestea sunt secrete. Totodata, stiind ce categorii de informatii sunt publice, va putea constitui un nucleu de informatii de baza imposibil de contestat, necesare in construirea anchetei. Totodata, va putea accesa baze care ofera informatii importante, prin corelare cu alte date obtinute (Ex: achizitiile din bani publici, contractele de finantare a proiectelor din bani europeni, declaratiile de avere etc).2. Nu incepeti documentarea prin abordarea celor mai importante persoane pentru ancheta. O varianta de documentare este in spirala: incepeti cu informatiile mai putin importante, pentru a ajunge apoi la nucleu. Cand stati de vorba cu sursele, lasati pentru final intrebarile dificile, din cauza carora vi s-ar putea inchide usa in nas. Incercati sa va dati seama cand cineva minte si mimati naivitatea sau necunoasterea problemei in profunzime, pentru a obtine cat mai multe informatii.3. Nu neglijati nicio sursa de informatie. Chiar daca primiti date de la persoane pe care nu le puteti cita, informatiile respective pot fi verificate si utilizate mai tarziu.4. Protejati-va sursele de informatie, nu dezvaluiti identitatea lor, mai ales atunci cand aveti informatii obtinute off-the-record. (Ex: in scandalul Watergate, identitatea principalei surse de informatie a jurnalistilor - Deep Throat nu a fost cunoscuta).5. Corelati informatiile si documentele obtinute, analizati pe ansamblu toata informatia. Aparitia unor neconcordante intre actele oficiale ori intre declaratiile martorilor pe acelasi subiect pot da un sens nou anchetei. Verificati totul cu minutiozitate.6. Documentati-va pentru a intelege si a putea explica termenii de specialitate.7. Trebuie dovezi si documente pentru fiecare informatie descoperita, inregistrari pentru toate declaratiile obtinute, pentru a putea sustine ulterior afirmatiile facute. Mai mult, documentele contin adesea mult mai multe informatii decat cele transmise pe cale orala, iar corelarea si analizarea lor pot aduce mai multa valoare anchetei. (Ex.: listele de beneficiari ai ajutoarelor din fondul de rezerva al Guvernului, anexate proiectului de act normativ, ofera mai multe informatii decat o declaratie chiar si din surse oficiale privind acordarea acestor ajutoare.)8. Verificati toate informatiile obtinute. Uneori sursele se vor oferi sa furnizeze informatii, dar vor avea un interes personal ca ele sa apara. Alteori, informatiile primite nu sunt complete ori sunt incorecte, dar nu veti constata acest lucru decat dupa verificarea lor.9. Nu va limitati la o singura discutie cu sursele de informatie. Adesea este nevoie sa reveniti cu intrebari la unele surse. Insistati atunci cand simtiti ca este nevoie sa o faceti si cultivati relatii bune cu sursele care ati constatat ca va furnizeaza informatii importante si corecte.10. Fiti insistenti. Unul din elementele caracteristice anchetei este ca, cel mai adesea, persoanele implicate au ceva de ascuns si impiedica accesul la informatiile importante, evitand contactul cu presa ori refuzand sa ofere datele cerute.11. Atentie la mijloacele folosite pentru obtinerea informatiilor. Ascunderea identitatii reale poate fi un mijloc care sa va ajute atata vreme cat nu incalca totusi etica profesionala sau prevederile legale. (ex: poti sustine ca esti unul dintre pagubiti ca sa obtii numarul de telefon al avocatului unor persoane prejudiciate in relatia cu o banca, dar nu iti poti asuma calitatea de secretar de stat pentru a-ti fi trimise niste documente.) ReportajulEste un alt gen pentru a carui realizare este indispensabila documentarea pe teren. Principala caracteristica a reportajului este aceea de a transmite o imagine din perspectiva autorului lui. Ori, pentru acest lucru, sunt necesare elemente de descriere care nu pot proveni decat din documentarea pe teren. Toate aceste elemente sunt percepute prin ochii autorului si trecute prin propria perceptie, de unde si un anume grad de subiectivism al acestui gen al presei.Modul detaliat de documentare si realizare a reportajului este detaliat in Modulul 3 Productie. InterviulDintre genurile de teren, interviul are un statut aparte, fiind atat o tehnica / metoda de documentare, cat si un gen jurnalistic in sine. Modul in care sunt puse intrebarile si prelucrate raspunsurile determinand succesul materialului final.Modul detaliat de documentare si realizare a interviului este detaliat in Modulul 3 Productie. Nu plecati pe teren cu idei preconcepute! Acest lucru s-ar putea sa va impiedice sa vedeti informatii importante. Pastrati-va ochii si mintea deschisa!Fiti atenti la tot ce gasiti si nu neglijati nicio informatie. La final, cand ati terminat de colectat informatia, marcati in caiet gradul de importanta a informatiilor, fapt care va ajuta in stabilirea structurii viitoare a materialelor. B Planificarea activitatilor curentePlanificarea activitatilor curente Orice jurnalist are in lucru mai multe subiecte. Pentru a le putea acoperi cum trebuie, este necesara planificarea activitatilor necesare pentru realizarea lor. In acelasi timp, trebuie sa aveti in vedere urmarirea subiectelor deja publicate.La nivel individual, planificarea inseamna in primul rand realizarea unei agende de activitati pe termen scurt si mediu, pentru buna realizare a subiectelor in lucru, dar si pentru urmarirea celor publicate deja. Agenda zilnica trebuie realizata cu cel putin o zi in avans, iar in elaborarea ei sa urmariti:-Intalnirile programate: treceti persoana, ora, locul, subiectul de care se leaga, telefonul de contact;-Enumerarea activitatilor de realizat: treceti subiectul de care se leaga, marcati gradul de importanta, pentru a ierarhiza realizarea lor;-Alocarea unui interval de timp pentru fiecare sarcina.In realizarea agendei zilnice, aveti in vedere si faptul ca este posibil sa apara evenimente ori subiecte neprevazute, astfel ca lasati-va o marja ori de cate ori stabiliti o intalnire ori treceti o sarcina de efectuat. Marcarea unor grade de importanta pentru fiecare sarcina va va fi de folos in situatia in care, in mod neprevazut, va trebui sa renuntati la o serie de lucruri trecute initial pe lista TO DO.Sedinta de sumar La nivelul redactiilor, planificarea activitatilor se face in sedinta de sumar, la care participa redactorul-sef, sefii de departamente, secretarul de redactiei. Momentul de organizare a sedintei variaza de la o redactie la alta, in raport de ritmul de publicare.La sedinta de sumar, este analizat modul in care au fost acoperite subiectele zilei precedente, prin comparatie cu alte medii de presa. Tot aici, se decid subiectele de realizat si modul de alocare a resuselor pentru realizarea lor, respectiv acoperirea lor de catre reporteri, fotografi, cameramani sau care de reportaj. Distribuirea sarcinilor se face in raport de unghiul de abordare a subiectului (care poate determina implicarea unor departamente diferite) si de domeniile acoperite de fiecare jurnalist. In presa scrisa, sedinta de sumar este locul in care se stabileste si subiectul de prima pagina, care poti fi schimbat ulterior, prin intalniri ad-hoc intre responsabilii redactiei, in cazul unor evenimente importante aparute neanuntat.

1 PRODUCTIE JURNALISTICAMODULUL 3PRODUCTIE JURNALISTICAJurnalismul de informare Raspunde la Cine? Ce? Cand? Unde? Cum? De ce? Cine spune?, bazandu-se pe functia de baza a presei, si anume cea de a informa publicul. Din aceasta perspectiva, productiile jurnalistice ofera in primul rand informatie, transmisa intr-un limbaj accesibil publicului caruia i se adreseaza.Jurnalismul de opinieImplica analiza informatiei transmise, cu amprenta personala a jurnalistului. Informatia este abordata din alt unghi, respectiv dintr-o perspectiva personala, din care elementele sunt comentate ori trecute prin filtrul autorului respectivului material.In cazul jurnalismului de opinie, jurnalistul este cel care, prin experienta si statutul sau, da greutate opiniei, generand o atitudine publica si chiar curente de opinie.1. A. Genurile presei

Jurnalismul de informare/ jurnalismul de opinieGenuri ale jurnalismului de informareStireaStirea transmite informatii raspunzand punctual intrebarilor Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? De ce?, structurate dupa modelul piramidei inversate, incepand cu esenta si continuand cu detaliile si incadrarea in context.Constituie baza tuturor materialelor jurnalistice, pentru ca ofera in mod clar informatia necesara pentru dezvoltarea altor tipuri de materiale. Celelalte tipuri de materiale jurnalistice detaliaza de fapt diferite elemente ale stirii. Dar care este stirea? Stirea este acel eveniment nou, produs recent si care este de interes pentru public, care este real si a carui desfasurare poate fi confirmata de catre sursele de informatie. Stirea bine facuta ofera doar informatie, nu si opinie si raspunde clar intrebarilor de mai sus. In plus, atribuie informatia surselor care au furnizat-o, raspunzand intrebarii De ce?.Structura cel mai des folosita este cea de piramida inversata: la inceput se regasesc raspunsurile la intrebarile de mai sus (reprezentand leadul stirii), urmeaza detalierea, apoi, la final, plasarea in context (background). Poate contine citate ale surselor, care sa aduca mai multa expresivitate ori care sa completeze in mod original informatia.Relatarea Reprezinta un amestec de genuri jurnalistice: stire, interviu, reportaj. Planul de realizare a relatarii este unul relativ liber, dar care ar trebui sa urmeze totusi logica informatiei, in ierarhizare. Sunt insa si situatii in care informatia poate fi ierarhizata cronologic ori demonstrativ. Ancheta Redactarea anchetei urmeaza o schema logica simpla, care suporta unele variatii. Se pleaca de la o problema descoperita de jurnalist ori sesizata acestuia de catre o sursa, se emite o ipoteza care apoi este verificata si se trage o concluzie. Documentarul Material care contine informatii amanuntite despre un eveniment, situatie, grup de persoane, organizatie. Presupune o documentare amanuntita, oferind imaginea subiectului intr-un cadru extins.Analiza Disecarea unei situatii sau eveniment, jurnalistul se bazeaza pe experienta sa pentru a emite ipoteze si a argumenta concluzii, a explica semnificatia unor probleme de larg interes, prin plasarea in contextul largit. Desi nu aduce informatii factuale, este totusi un gen de informare, prin prisma faptului ca ofera o viziune noua asupra unui fapt sau eveniment, iar expunerea se bazeaza pe argumente logice, nu emotionale.Cronologia Evocarea unor evenimente in ordine cronologica, scopul fiind de a fixa in timp toate elementele acestuia.Biografia Material documentar care contine informatii din viata unei personalitati.Genuri ale jurnalismului de opinieCronicaEste un text de opinie specializat, care comenteaza o prestatie dintr-un anume domeniu (Ex: sportiv, cultural).Comentariul Comentariul comentarea unui subiect dintr-o perspectiva personala a autorului.Editorialul Articolul de fond care prezinta opinia ziarului cu privire la un subiect al zilei ori la o tema considerata de interes genera. Este scris de redactorul-sef sau de jurnalisti cu experienta, al caror nume face adesea ca ziarul sa se vanda.B. Initierea subiectelor de reportajEste o genul cel mai apropiat de literatura, prin faptul ca permite in foarte mare masura autorului sa fie creativ, punandu-si astfel amprenta personala asupra lucrarii. Scopul reportajului nu este de a asigura doar informatie, ci de a crea o imagine asupra unui eveniment ori situatii.Poate fi reportaj pe teme generale sau poate fi specializat, poate descrie o situatie ori un eveniment ori se poate axa pe o singura persoana ori o comunitate. Elementele obilgatorii sunt prezenta autorului la locul relatarii si furnizarea unei imagini expresive asupra subiectului, de aceea documentarea se face la fata locului, elementele descoperite fiind trecute prin perceptia celui care scrie.Tipuri de reportajDin punct de vedere al amplorii, se poate vorbi despre doua categorii mari de reportaj:- reportajul simplu confundat de multe ori cu relatarea; surprinde, intr-un singur episod, un fapt sau un eveniment;- marele reportaj text amplu, cu accente monografice, care ofera o ampla imagine asupra unui eveniment sau asupra unei comunitati.Din punct de vedere al tematicii, avem:- reportaje specializate (politic, social, sportiv, cultural);- reportaje nespecializate (de fapt divers);- reportaje de informare generala (apropiate de relatare, care vizeaza probleme de interes general).Alegerea subiectului de reportajDin punct de vedere al tipologiei subiectului, putem vorbi despre:1. Reportaj de eveniment este cel mai apropiat de relatare, urmarind derularea unei intamplari, de la fata locului, fiind insa o productie mai ampla si mai detaliata, in limitele de spatiu alocate de redactie; ofera informatie cu privire la eveniment, dar si o perspectiva asupra ei, detaliind raspunsul la intrebarea Cum? una din capcanele acestui tip de reportaj este amplasarea in text a prea multor figuri de stil, care sa exagereze dimensiunea evenimentului, exagerand impactul si importanta sa. Desi este un text care suprinde o perspectiva personala, dimensiunea reala a evenimentului trebuie pastrata; desi poate fi scris la persoana intai, trebuie ca prezenta jurnalistului sa nu devina ostentativa;2. Reportaj de atmosfera ofera o imagine asupra unui loc sau eveniment, elementul central fiind atmosfera, nu firul epic; elementul de diferentiere este adus de unghiul din care este abordat subiectul tratat (Ex: un laborator stiintific privit ca o casa de locuit pentru cercetatori); scriitura, alaturi de unghiul de abordare, aduce originalitate reportajului.3. Reportaj de fapt divers subiectul nu se leaga de actualitate, ci de acele stiri care reprezinta iesirea din banal (Ex: hotul jefuit); mizeaza pe un element de surpriza, generat de raporturile cauze mici / efecte mari sau cauzalitate provocata / cauzalitate asteptata, de precum si de relatia cu alte fapte; ritm alert de scriere, cu elemente de umor, dar fara a trece in senzational.4. Reportaj sportiv axat pe lumea sportiva, diferentiat insa de comentariul sportiv si de cronica sportiva; include termeni specifici domeniului sportiv, dar si figuri de stil necesare crearii unei imagini.De urmarit: Primele minute la locul faptei sunt cele mai importante pentru reportaj, pentru ca atunci se fixeaza acea impresie care va determina in mare masura abordarea. Notati tot ce va atrage atentia, nu doar informatiile obtinute de la surse. Pastrati orice detaliu, poate fi relevant la timpul lui. Nu lasati redactarea sa astepte prea mult, pentru ca veti uita emotiile, iar impresia transmisa publicului nu va mai fi la fel de puternica. Folositi verbe, expresii clare, pentru a crea imagini si atitudini. Evitati descrierile lungi si excesul de figuri de stil, utilizati-le doar acolo unde ele isi au rostul, unde sunt relevante pentru a crea o imagine ori a accentua o trasatura. C. Pregatirea si realizarea interviuluiEste in egala masura una din instrumentele / metodele / tehnicile de documentare, dar si un gen jurnalistic propriu, echivalent cu redarea unui dialog cu o persoana / mai multe persoane, in alternanta intrebare / raspuns ori in transcriere.Poate fi realizat fata in fata sau prin telefon, dar tehnica moderna a adus in realitate si interviul prin Messenger ori prin e-mail. Oricum ar fi realizat si indiferent de scopul lui, cateva elemente sunt de urmarit de fiecare data. Documentarea si originalitatea fac un interviu bun. Insistati pentru obtinerea interviului, documentati-va pentru realizarea lui si amintiti-va tot ce stiti despre comunicare, pentru a face fata si celui mai dificil interlocutor.Tipuri de interviuCa si alte genuri jurnalistice, interviurile sunt de mai multe tipuri, diferentiate in raport de scopul lor si de natura subiectului si doar in mica masura de tehnicile folosite. In principal, interviurile se pot imparti in trei categorii majore:1. interviu factual presupune intrebari legate de un fapt ori eveniment concret, are in principal un rol informativ si este forma utilizata, cel mai adesea, si ca tehnica de documentare in realizarea altor materiale jurnalistice;2. interviul de opinie surprinde opinia unei persoane cu privire la un eveniment sau o problema de larg interes, dar si ca raspuns la o acuzatie;3. interviul de personalitate urmareste sa surprinda aspect ale unei personalitati, pe ansamblu ori cu focalizare pe un anume element al acesteia. Etapele realizarii unui interviua) alegerea temei si a interlocutorului - se leaga de scopul si tipul interviului. Persoana aleasa trebuie sa fie in masura sa vorbeasca despre tema respectiva, fie sa ofere informatii relevante si reale despre problema, fie sa poata formula o opinie in acest sens. Subiectul trebuie clar definit si comunicat persoanei intervievate, astfel incat aceasta sa poata face, la randul sau, o minima pregatire si sa aiba la indemana eventual informatii ajutatoare (statistici, documente etc).b) documentarea presupune strangerea informatiilor necesare pentru formularea intrebarilor. Un interviu fara o documentare prealabila temeinica va pune intr-o situatie dificila jurnalistul, in relatie cu interlocutorul sau, deschizand totodata calea spre dezinformare ori manipulare. Verificati atent numele si functia interlocutorului, pentru a evita situatiile jenante.c) pregatirea intrebarilor pregatiti toate intrebarile la care aveti nevoie de raspunsuri, pentru unele ati putea primi raspuns inainte de a le formula, dar va veti asigura ca astfel ati acoperit tot subiectul pe care il urmariti. Stabilit inclusiv succesiunea in care vor fi puse intrbarile, avand in vedere ca schimbarea ulterioara a ordinii lor poate schimba sensul si contextul afirmatiilor facute de intervievat.d) realizarea urmati planul de intrebari pregatit, dar nu va feriti sa adaugati alte intrebari, daca discutia o cere; fiti deschisi si flexibili, adaptand interviul din mers, intrucat noile directii pot aduce ele insele subiecte.e) redactarea transcrierea interviului trebuie facuta tinant cont de diferentele dintre limbajul oral si cel scris, adaptarile facute sunt de fapt o interventie de ameliorare formala, in sensul corectarii greselilor gramaticale si a adaptarii formei la exprimarea scrisa, fara modificarea continutului. Schimbarea ordinii intrebarilor si raspunsurilor date poate deturna sensul afirmatiilor facute. Indicatiile de regie (consemnarea reactiilor sau a gesturilor intervievatului si mai putin stari, care pot fi judecate subiectiv) ar trebui folosite cu moderatie si nu in interviurile de informare, altfel distrag atentia de la faptul in sine la cel care il relateaza. De urmarit: Intrebarile trebuie sa fie clare, simple si concise, astfel incat sa ceara raspunsuri fara echivoc. Intrebarile ambigue ori fara o tinta precisa (Ex.: Ce mai este nou pe la dumneavoastra?) lasa impresia ca nu v-ati pregatit ori ca nu urmariti nimic anume. Nu puneti intrebari inchise (la care raspunsul este Da / Nu) decat daca doriti in mod expres un astfel de raspuns. (Ex: Ati decis schimbarea destinatiei fondurilor?). Incurajati interlocutorul sa ofere raspunsuri, ascultand activ si cerand lamuriri pentru clarificarea informatiei. Reformulati raspunsul lui pentru a va asigura ca ati inteles ce trebuie. Cereti dovezi ori de cate ori este nevoie si nu incurajati continuarea unor acuzatii fara acoperire. (Ex.: Afirmati ca X a facut acest lucru. Ce dovezi aveti in sprijinul acestei acuzatii?) In cazul interviurilor de informare, formulati intrebari, nu opinii ori pareri, altfel nu veti determina interlocutorul sa raspunda, ci il veti incuraja sa se lanseze in comentarii. Opiniile sunt interesante atunci cand interviul urmareste tocmai o atitudine fata de o persoana ori fapt. Ascultati cu atentie ce spune interlocutorul, pentru a vedea care din intrebarile planificate primeste raspuns, dar si pentru a depista eventualele neconcordante ori contradictii. Insistati atunci cand nu primiti raspuns la intrebare si nu lasati intervievatul sa bata campii. (Ex.: Revin cu intrebarea, Si totusi, nu mi-ati raspuns la.), iar daca nici asa nu raspunde, reformulati pana primiti raspuns la intrebare. Daca un intervievat nu poate sau nu vrea sa raspunda la o intrebare, chiar daca ati reformulat, sugerati cateva variante de raspuns pentru a iesi din blocaj. Sugerati ca e in avantajul lui sa raspunda, caci refuzul l-ar pune intr-o situatie dificila fata de public, care ar crede ca are ceva de ascuns. Lasati pentru final intrebarile dificile sau care pot provoca reactii negative din partea interlocutorului, luand in calcul si posibilitatea ca interviul sa se sfarseasca brusc. Nu promiteti niciodata o anumita abordare a subiectului sau o anume data de publicare, chiar daca intervievatul insista in acest sens ori pentru un anume unghi de tratare a informatiei. D. Jurnalismul online Publicarea pe Internet permite informatii ca: text, imagine, animatie, sunet (muzica, voce, efecte sonore), video sau orice combinatie intre acestea. Jurnalismul on-line poate fi definit ca o forma de presa produsa (adaptata) pentru World Wide Web (www.). Aceasta noua forma de jurnalism (a patra) implica actiuni de documentare si colectare a informatiei (prin folosirea PC-ului si Internetului, dar si metodele traditionale), editarea (redactarea) intr-o structura adaptata acestui mediu si publicarea pe web sau pe un suport New media.Caracteristicile jurnalismului on-line caracterul imediat; posibilitati multiple de punere in pagina; folosirea elementelor multimedia; platformele flexibile de distributie; arhivarea; constructia si receptarea nonlineara a continutului; interactivitatea; existenta link-urilor. Daca utilizatorul nu este atras in primele 15-20 de secunde de prezentare a materialului, cel mai adesea, renunta. Asadar, site-ul trebuie ca in circa 20 de secunde sa faca utilizatorul constient de politica sa, de modul de abordare si de posibilitatile acestuia.