Inflamatia cronica

Curs 4

INFLAMAŢIA CRONICĂ

• Este o inflamaţie de lunga durata (săptămâni,

luni), în care se produc simultan inflamaţie

activă, distrucţie tisulară şi procese de

reparare.

• IC poate urma unei IA, dar frecvent, IC începe

insidios.

Caracteristicile histologice ale focarului inflamator cronic

• IC este caracterizată prin:

(a) Infiltrat inflamator mononuclear constituit din monocite-macrofage, limfocite, şi plasmocite, care reflectă o reacţie persistentă cronică.

(b) Distrucţii tisulare importante (necroză) produse sub acţiunea celulelor inflamatorii.

(c) Repararea leziunilor se face prin organizare conjunctivă (angiogeneză şi fibroză).

(d) Vindecarea şi cicatrizarea tisulară pot fi concurente.

(e) IC poate coexista cu IA, ca în episoadele repetate de colecistită acută, osteomielită, etc.

Tipuri de inflamaţie cronică • Inflamaţia cronică nespecifică

– infiltrat difuz sau focal alcătuit din celule mononucleare:inflamaţia de la baza ulcerului.

Un ulcer este un defect de suprafaţă la nivelul unui ţesut sau organ

produs prin eliminarea ţesutului necrozat inflamator.

• În timpul stadiului acut, există un infiltrat intens cu PMN şi congestie vasculară la marginile defectului.

• Prin cronicizare, la baza şi marginile ulcerului, se acumulează Ly, Mf şi pl şi se dezvoltă o proliferare fibroblastică, cu formarea unei cicatrici fibroase care tipic înlocuieşte ţesutul funcţional normal.

• Inflamaţia cronică specifică– inflamaţia cronică granulomatoasă (ICG)

• un tip distinct de reacţie IC în care tipul predominant celular este Mf activat cu aspect epitelioid.

Inflamaţia cronică granulomatoasă (ICG)

• ICG are ca substrat morfologic granulomul.

– Granulomul este o leziune micronodulară constituită dintr-un agregat de Mf modificate (celule epitelioide-CE şi celule gigante-CG) înconjurat de celule mononucleare, în principal limfocite (Ly) şi ocazional plasmocite.

– Granuloamele mai vechi dezvoltă o margine de fibroblaste şi ţesut conjunctiv fibros.

Clasificarea granuloamelor pe baza

mecanismului de producere

• de tip imun (se formează prin mecanism

imun)

– cazeos; ex. Tuberculoza (Tbc)

– ne-cazeos; ex. Sarcoidoza

• de tip neimun (granulom de corp străin)

Clasificarea etiologică a granuloamelor

• I. Infecţios – agentul bacterian:

• bacilul Koch – tuberculoza

• treponema pallidum – sifilis

• BGP (actinomyces israeli) - actinomicoza

• BGN – boala zgărieturii de pisică

– agentul parazitar (toxoplasma gondi) – toxoplasmoza– helminti – fungi (candida albicans) - candidiaza

• II. De corp străin

• III: De etiologie necunoscută: – Sarcoidoza – Boala Crohn

Inflamaţia tuberculoasă

• Inflamaţia tuberculoasă este o inflamaţie cronică granulomatoasă cauzată de Mycobacterium tuberculosis.

• Leziunea caracteristică este granulomul tuberculos (tbc) care este compus din 3 tipuri de celule şi conţine o arie centrală de necroză cazeoasă:

– celule gigante (CG)

– celule epitelioide (CE)

– limfocite (Ly) specific sensibilizate

• Granulomul tbc prezintă 2 caractere specifice:

– tendinţa la confluare care asigură extensia leziunii

– tendinţa la cazeificare: necroza de cazeificare debutează în centrul granulomului

Tipuri macroscopice de leziuni tuberculoase:

• I. Leziuni nodulare (tuberculi)

• II. Leziuni difuze

• III. Leziuni ulcerate

Căile de diseminare ale infecţiei

tuberculoase:

• extensie din aproape în aproape;

• limfatică – cale specifică primoinfecţiei

tuberculoase;

• hematogenă (bacilul Koch pătrunde în sânge);

• endocanaliculară sau bronşică;