curs 1 drept european

7/23/2019 Curs 1 drept european

http://slidepdf.com/reader/full/curs-1-drept-european 1/7

Capitolul I. Patrimoniul, drepturile patrimoniale şi bunurile, în viziunea Noului Cod civil

1.Structura generală a noţiunii de patrimoniu

1.1. Noţiune

Noul Cod civil, schimbă într-o oarecare măsură linia impusă de Vechiul Cod civil, instituţiei patrimoniului. Chiar dacă numeroase texte legale fac referire la această noţiune, putem observa cu mareuşurinţă că actuale norme de drept material determină cu titlu novator şi alte noţiuni care au corespondenţă cuinstituţia patrimoniului. n acest sens, de la început putem discuta despre noţiunea de ! mase patrimoniale" saude ceea ce înseamnă procedura de !transfer intrapatrimonial ".

ntorc#ndu-ne la pre$entarea noţiunii de patrimoniu, cu titlu exemplificativ am putea aminti că dispo$iţiileart. %& NCC, reglementea$ă la alin.'&( faptul că, !Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulara

unui patrimoniu", art.%% reglementea$ă" Patrimoniul profesional individual ", art. )&* separarea patrimoniilor

în ca$ul persoanelor +uridice, art.%& independenţa patrimonială a soţilor, art. independenţa patrimonială încadrul instituţiei Autorităţii părinteşti, etc.

n accepţiune curentă prin patrimoniu se înţelege averea sau avuţia unei persoane. n sens mai larg'lato sensu(, se vorbeşte despre patrimoniul public' de exemplu, /egea& apelor nr.& din &001, în art.& alin.)(, oriîn alte situaţii de patrimoniu cultural care include bunurile culturale ale unei naţiuni ca, operele de artă,monumentele, etc. 2e mai poate vorbi de asemenea şi de un patrimoniu geografic'solul(, de un patrimoniu

biologic'flora şi fauna( ori de un patrimoniu lingvistic. nsă, pe noi ne interesea$ă sensul tehnic, +uridic al acestei noţiuni. Cuv#ntul patrimoniu, provine din

latinescul patrimonium, acest cuv#nt deriv#nd de la pater famillias, care era proprietarul întregii averifamiliale. Noţiunea avea şi un caracter real pentru că desemna bunurile unei familii, bunuri care se transmiteaudin tată în fiu. 3uriştii romani nu au definit patrimoniul şi ce era curios, nu au simţit nevoia de a grupadrepturile şi obligaţiile într-un tot unic pe timpul vieţii unei persoane, ci la încetarea ei din viaţă, lamoştenire'hereditas(.

4entru a ne întoarce la sensul contemporan al noţiunii de patrimoniu, este necesar să anticipăm distincţiilesau clasificarea drepturilor patrimoniale, deoarece, patrimoniul după cum vom observa se referă exclusiv la

sfera drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale. 5stfel, drepturile şi obligaţiile unei persoane pot să poarte asupraunor bunuri determinate considerate ut singuli faţă de celelalte drepturi şi obligaţii ale aceluiaşi subiect dedrept. 6upă cum veţi observa pe parcursul studierii materiei, sub acest aspect am clasificat drepturile reale şide creanţă. 6e asemenea, in functie de obiectul lor, drepturile pot fi mobiliare şi imobiliare, corporale şiincorporale. 6ar de altă parte, drepturile şi obligaţiile pot să poarte asupra unui ansamblu de bunuri, adicăasupra unei universalităţi.

7radiţional, se distinge între universalitatea de drept 'de jure( patrimoniul şi diverse universalităţi de fapt 'de facto(. 6upă cum vom remarca, aceast ultim tip de universalitate repre$intă o grupare de bunuri mai mult sau mai puţin omogene care prin voinţa proprietarului este considerată şi tratată ca bununic' de exemplu, fondul de comerţ care constituie un ansamblu de bunuri mobile şi imobile, corporalesau incorporale în scopul atragerii clientelei şi obţinerii de profit, etc(. 8niversalităţile de fapt nuînglobea$ă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane, ele fiind considerate ca părţi dintr-un patri-moniu, sau într-un alt termen pre$entat de către doctrină, ca 9 sub-patrimoniu:, deoarece nu cuprind

totalitatea activului şi un pasivului. n cadrul universalităţilor de fapt, putem include şi masele patrimoniale,şi implicit patrimoniile de afectaţiune, ştiut fiind faptul că potrivit noilor dispo$iţii, patrimoniul poate faceobiectul unei divi$iuni sau a unei afectaţiuni ;art.%& alin.')( NCC<.

& Legea nr. !"#$$%- Legea apelor 'publicată în =. >f. Nr. )** din ? octombrie &001( a fost completată şi modificată prinnumeroase acte normative. 4rintre ultimele acte normative modificatoare, putem aminti@ >rdonanţa de urgenţă a Auvernului nr.&B)&&, publicată în =. >f. nr. 1% din 1 septembrie )&& >rdonanţa de urgenţă a Auvernului nr. 1*B)&&, publicată în =. >f.nr. *1& din % iunie )&& /egea nr. &*1B)& privind aprobarea >rdonanţei de urgenţă a Auvernului nr.%B)&, publicată în =.>f. nr. *0 din &0 iulie )& etc.



5şa cum am mai amintit, singura universalitate de jure'de drept( admisă în dreptul nostru, este cea care senumeşte patrimoniu. n consecinţă, literatura noastră +uridică a definit prin numeroase fra$e noţiunea de patrimoniu, dar vă pre$int două dintre cele mai sugestive@

a) patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale aparţin&nd unei persoane fizice sau juridice determinate' privite ca o sumă de valori active şi pasive' str&ns legate (ntre ele

b) patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au valoare economică' aparţin&nd

unei persoane.Dste foarte important de subliniat faptul că bunurile nu intră în definiţia patrimoniului, deoarece înconcepţia Noului Cod civil, lucrurile, corporale sau necorporale, constituie obiectul unui drept patri-monial 'art. %(. 2-a observat îndreptăţit că, dacă în patrimoniu ar fi incluse alături de drepturile patrimonialeşi bunurile care formea$ă obiectul acestora, s-ar a+unge la o dublare a valorii economice ceea ce ar denaturaraportul activ-pasiv.

6in cuprinsul definiţiilor patrimoniului se pot desprinde următoarele principii esenţiale@a) patrimoniul este compus dintr-un activ şi un pasiv, însemn#nd că drepturile au acelaşi titular iar

bunurile reunite acelaşi proprietar. Coe$iunea acestui ansamblu este fungibilitatea elementului activ şi aelementului pasiv

b) drepturile care-l compun sunt patrimoniale, evaluabile în bani. 6e aceea c#nd spunem patrimoniu,spunem implicit pecuniar , de unde re$ultă că cele care nu au o asemenea expresie vor răm#ne prin natura lor înafara patrimoniului-de aceea ele sunt numite drepturi e)trapatrimoniale sau nepatrimoniale.

c) patrimoniul este distinct de bunurile care îl compun la un moment dat. Dl există indiferent deschimbările şi modificările care se produc cu drepturile şi obligaţiile care-i alcătuiesc conţinutul.

1.2. Elementele patrimoniului

5şa cum am evocat în r#ndurile precedente, patrimoniul este compus dintr-un activ şi pasiv, el pre$intăîntruchiparea drepturilor şi obligaţiilor unei persoane. Eenumitul prof.univ.dr. >vidiu 8ngureanu spunea că@: Patrimoniul amalgamează drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic:. nsă, ca expresie contabilă în el sedistinge un activ şi un pasiv. Faţă de aceste aspecte, putem distinge următoarele elemente ale patrimoniului@

a) Activul patrimonial 'este alcătuit din drepturile patrimoniale, adică acele drepturi care pot fi exprimateîn bani, adică drepturile reale'exemplu@ dreptul de proprietate asupra apartamentului, dreptul de u$ufructasupra unor terţe bunuri, etc(, drepturile de creanţă'exemplu@ dreptul de a primi preţul asupra bunului v#ndut,etc(, precum şi unele acţiuni (n justiţie cu privire la respectarea drepturilor asupra unui bun'exemplu@ acţiuneaîn revendicare a unui bun(.

5şa cum am arătat, în patrimoniu nu sunt cuprinse drepturile care nu au o semnificaţie economică şi nusunt susceptibile de o evaluare în bani. Nu vor fi totuşi considerate în afara patrimoniului, drepturile asupraunor bunuri insesi$abile sau cele care sunt exclusiv ataşate persoanei, cum ar fi dreptul de a revoca o donaţie pentru o ingratitudine

b) Pasivul patrimonial este compus din datoriile'obligaţiile, sarcinile( care pot fi evaluabile în bani. Dleconstau în obligaţia de a da, obligaţia de a face sau obligaţia de a nu face ceva ce ar fi putut face dacă titularulnu s-ar fi obligat la abţinere. 4asivul este cel care face din patrimoniu o universalitate in jure, care ipotetic poate depăşi o simplă colecţie de bunuri.

5ceste două componente ale patrimoniului'activ şi pasiv( nu pot fi disociate. 5 dob#ndi un patrimoniu nuînseamnă numai a deveni proprietarul bunurilor care-l compun, ci înseamnă deopotrivă a deveni debitoruldatoriilor care îl grevea$ă. 2ub acest aspect, patrimoniul este indivi$ibil. 5t#t activul c#t şi pasivul suntsusceptibile de o evaluare pecuniară. 6acă primul îl depăşeşte pe al doilea, se poate admite că numai solduleste cel care formea$ă patrimoniul. Gnvers, dacă cel de al doilea îl depăşeşte pe primul nu trebuie săconclu$ionăm că patrimoniul nu mai existăel există dar este negativ.

Dste necesar de subliniat faptul că activul patrimoniului se întinde pe două planuri distincte@H acela al capitaluluiH acela al veniturilor .5şadar, din punct de vedere economic, activul poate fi împărţit în@H capital -care repre$intă expresia valorică a bunurilor dintr-un patrimoniu şi care la r#ndul său poate fi,

productiv 'spre ex., un imobil închiriat, o sumă de bani împrumutată care produce dob#ndă, etc(, sauneproductiv 'un imobil neînchiriat, etc(



H venituri- ce repre$intă valori direct legate de activitatea persoanelor. Considerăm faptul că, în privin ațcapacită ii de muncă a unui individ, aceasta nu constituie un element al patrimoniului său. ntr-adevăr, forţa deț

muncă, spre deosebire de salariile care derivă din ea, nu face parte din patrimoniu deoarece, deşi ea are osemnificaţie economică, este str#ns legată de corpul uman, iar acesta se află în afara patrimoniului.

1.3. Caracterele patrimoniului

Gnstituţia patrimoniului potrivit Noului Cod civil, în mare parte şi-a păstrat importanţa reglementată şi devechile dispo$iţii. 6upă cum vom observa, se introduce o instituţie novatoare, denumită fiducia, care poate ficonsiderată drept o tehnică +uridică modernă !de gestiune a patrimoniului' fundamentată pe ideea

transferului", temporar, a unui dreptBbun din patrimoniul constituitorului în patrimoniul fiduciarului, cu unscop determinat contractual 'administrarea dreptuluiBbunului de către fiduciar în folosul unuia sau mai multor beneficiari(.

Cu titlu generic, art. %& NCC dispune că orice persoană fi$ică sau +uridică are un patrimoniu. ncontinuare, textul amintit stabileşte faptul că patrimoniul, în funcţie de dimensiunea sa ori de calitatea persoanei care îl deţine, se poate fracţiona în ) sau mai multe mase patrimoniale, care sunt considerate eleînsele universalităţi +uridice. 5ceastă fracţionare se poate face întotdeauna prin intermediul divi$ibilităţii sauafectaţiunii patrimoniale. 6e exemplu, masele patrimoniale fiduciare vor fi considerate patrimonii de

afectaţiune. 5fectaţiunea patrimonială, este în sensul art. ).%)* alin. ')(-'*( din NCC, o specie a divi$iunii patrimoniale, deoarece sunt reglementate anumite ca$uri speciale de urmărire a bunurilor existente în patrimoniul unei persoane debitoare.

6upă cum vom observa, o astfel de formă de fracţionare a patrimoniului este fiducia, tehnică +uridică prinintermediul căreia o fracţiune de patrimoniu este transferatăBpusă la dispo$iţia fiduciarului care va putea faceinclusiv acte de dispo$iţie cu privire la bunurileBdrepturile ce fac parte din acea fracţiune de patrimoniu.Fiduciarul este practic un proprietar legal 'legal oInership( al fracţiunii de patrimoniu respectiv, chiar dacădreptul său nu este perpetuu şi nici exclusiv.

nsă, pentru o mai bună înţelegere a instituţiei patrimoniului, faţă de noile dispo$iţii civile, trăsăturile saucaracterele juridice ale patrimoniului pot fi următoarele@

1. Patrimoniul este o universalitate juridică. 5ceastă trăsătură semnifică faptul că, patrimoniul este o

totalitate sau o masă de drepturi şi obligaţii patrimoniale care aparţin unei persoane . 4atrimoniul înglobea$ă-

aşa cum am mai arătat-un activ compus din drepturile unui titular iar bunurile în ansamblul lor, acelaşi proprietar în persoana titularului şi un pasiv, adică toate datoriile sau obligaţiile patrimoniale ale aceleiaşi persoane. Dxistă o corelaţie esenţială între activ şi pasiv, făc#nd ca drepturile să corespundă obligaţiilor.6repturile şi obligaţiile privite singular sunt distincte de universalitate 'universitas juris(, fapt care conduce laconclu$ia potrivit căreia, patrimoniul este independent de schimbările şi modificările care se produc cudrepturile şi obligaţiile care-i alcătuiesc conţinutul.

2. Unicitatea patrimoniului . 5ceasta presupune că o persoană fizică sau juridică nu poate avea dec&t un

singur patrimoniu şi că orice persoană are un patrimoniu' chiar dacă ea are numai datorii. 5ltfel spus, niciun patrimoniu fără o persoană şi nici o persoană fără patrimoniu. 8nicitatea patrimoniului derivă din unitateasubiectului care este titular al patrimoniului şi poate fi considerată potrivit actualelor dispo$iţii civile, un caracter sau o trăsătură cu titlu general specifică patrimoniului. 5cest caracter are la ba$ă celebra teorie a personalităţii

patrimoniului'744(, promovată de iluştrii)

+urişti france$i C. 5ubrJ şi C. Eau.

) *. Aubr+ şi *. ,au, au fost doi celebri +urişti france$i ai sf#rşitului de secol KGK, ambii profesori ai 8niversităţii din2trasbourg. 7eoria personalistă a patrimoniului '744(, repre$intă de fapt o teorie clasică, ai cărei promotori au fost cei doi +urişti.Gdeile de ba$ă a acestei teorii clasice sunt următoarele@ numai persoanele pot avea un patrimoniu orice persoană are un

patrimoniu o persoană nu poate avea dec#t un singur patrimoniu care este unitar şi indivi$ibil patrimoniul nu poate fi separat de persoana care îl deţine.



3. Inalienabilitatea patrimoniului . 5ceasta înseamnă că persoanele nu pot transmite prin acte (ntre vii

(ntregul lor patrimoniu. Lineînţeles, nimic nu se poate opune ca o persoană să cede$e prin acte inter vivos

'v#n$are, donaţie, etc.(, toate bunurile pe care le posedă la un anumit moment dat, chiar şi cele care provindintr-o moştenire. 5poi ea nu poate ceda datoriile sale, adică să-i oblige pe creditorii săi să accepte un altdebitor în locul său. 5ceasta pentru că, creditul a fost încredinţat unei persoane determinate şi nu alteia cu caredebitorul ar dori să se substituie.

7ransmiterea întregului patrimoniu al unei persoane fi$ice, se face prin succesiune, în momentul încetăriidin viaţă a titularului. n acest ca$, moştenitorii culeg nu numai unul sau altul din bunurile defunctului, ci şiansamblul datoriilor sale. n această materie, deci trebuie să se facă distincţia între cesiunea între vii 'cesio

inter vivos( şi cesiunea pentru cau$ă de moarte 'cesio mortis causa(. 4otrivit art. &.*-&.* NCC, omoştenire poate face obiectul unei v#n$ări iar v#n$ătorul moştenitor, poate răm#ne răspun$ător pentru datoriilemoştenirii v#ndute. n ca$ul persoanelor +uridice această transmisiune are loc în momentul încetării lor, mai precis în urma divi$ării totale sau, a fu$ionării cu una sau mai multe persoane +uridice.

4. Divizibilitatea i afectaţiunea! patrimoniului . Ca regulă generală, personalitatea fiind indivi$ibilă, şi

cum patrimoniul este o emanaţia a personalităţii, o persoană nu poate avea dec#t un singur patrimoniu. 2ubacest aspect, criticile la adresa teoriei clasice au fost cele mai virulente deoarece chiar legea prevede situaţiifrecvente în care aceeaşi persoană, aparent ar fi titulară a două patrimonii distincte. =ai mult dec#t at#t '

potrivit acestui caracter, se poate deroga cu uşurinţă de la regula generală privind unicitatea patrimoniului şieste foarte important de reţinut faptul că acesta poate face obiectul unei diviziuni sau afectaţiuni (n cazurile şicondiţiile prevăzute de lege 'art. %& alin. ) NCC(. 6ivi$ibilitatea şi afectaţiunea patrimoniului, chiar dacă suntoperaţiuni sinonime, pot fi considerate elemente novatoare ale Noului Cod civil, dar şi trăsături sau uncaractere speciale ale patrimoniului, care derogă de la regula generală potrivit căruia acesta este unic însă,întotdeauna poate fi divi$ibil în anumite situaţii determinate de lege. 5lături de unicitate, prin implementareaacestui caracter, Noul Cod civil recunoaşte patrimoniului o teorie modernă, o sinte$ă a celor două teorii@ cea personalistă şi cea a afectaţiunii.

5stfel, trebuie să reţinem faptul că patrimoniul este de regulă unic' el (nsă poate face obiectul uneidiviziuni sau afectaţiuni (n mai multe mase de drepturi şi obligaţii' adică a unor mase patrimoniale' fiecareav&nd un regim juridic bine determinat 'uasi patrimonia(, numai (n condiţiile legii. Cu această oca$ie, sereali$ea$ă un transfer intrapatrimonial potrivit art. %) din NCC. 5stfel, pentru persoanele fizice divizibilitatea patrimoniului este prevăzută de lege, adică vom fi în pre$enţa unei divizibilităţi legale.

2pre exemplu, în ca$ul soţilor unde deosebim între masa bunurilor comune dob#ndite în timpul regimuluicomunităţii legale'căsătoriei( prevă$ută de art. %%0 din NCC şi masa bunurilor proprii ale fiecărui soţ prevă$ută de art. %* NCC. ntr-adevăr, soţii pot avea în patrimoniul lor at#t bunuri proprii c#t şi bunuricomune. unurile comune' potrivit art. %%0 din NCC, sunt bunurile dob#ndite de oricare dintre soţi în timpulcăsătoriei. 5ceste bunuri nu pot fi urmărite dec#t de către creditorii comuni ai soţilor, iar numai în ca$ deneîndestulare a lor, aceşti creditori vor putea urmări şi bunurile personale ale soţilor. 4e de altă parte, creditorii personali ai fiecărui soţ, nu pot urmări dec#t bunurile proprii, iar numai în ca$ul în care ei nu s-ar îndestula dinaceastă categorie de bunuri, potrivit art. %% NCC, vor putea cere împărţirea bunurilor comune pentru ca astfelsă-şi satisfacă creanţa din bunurile cuvenite soţului debitor.

4otrivit art. %) alin. ')( NCC, soţul care a plătit datoria comună va avea un drept de retenţie asuprabunurilor celuilalt soţ p&nă la acoperirea integrală a creanţelor pe care acesta i le datorează .

6ivi$ibilitatea poate opera şi alte ca$uri prevă$ute de lege, spre exemplu în ca$ul acceptării unui patrimoniu supus succesiunii. 5ceastă acceptare, potrivit art. &.&1 NCC, nu este impusă niciunei persoanechiar dacă are sau nu calitatea de a o accepta.

5stfel, potrivit art. &.& din NCC, acceptarea unei moşteniri poate fi făcută pe cale oblică, de creditoriisuccesibilului'moştenitorului(, în limita îndestulării creanţelor lor.

% 7eoria patrimoniului de afectaţiune '745( este susţinută de şcoala germană a +uriştilor specialişti în drept civil şi are în vedereurmătoarele @ patrimoniul nu este legat de personalitatea subiectului de drept unitatea elementelor patrimoniului este dată deideea de scop, de afectaţiune o persoană poate fi titulara mai multor patrimonii, în funcţie de scopul, de afectaţiunea pe care adat-o unei anumite mase din bunurile sale 'de exemplu, patrimoniul profesional individual al unui avocat, notar, executor

+udecătoresc, medic, etc. ori patrimoniul afectat unei fiducii(.



> altă situaţie în care operea$ă divi$ibilitatea patrimoniului este ca$ul acceptării moştenirii sub beneficiude inventar, pentru ca succesibilul sau moştenitorul, să răspundă pentru obligaţiile defunctului în limitelevalorii activului patrimonial lăsat de către defunct, adică intra vires hereditas. n acest ca$ totul se petrece ca şicum moştenitorul ar avea două patrimonii@ al său propriu şi acela care-l culege prin succesiune altminteri s-ar ruina ori moştenitorul, ori creditorii defunctului. 4otrivit art. &.&& din NCC, acest inventar al patrimoniuluisuccesoral, poate fi solicitat alături de moştenitori şi de creditorii moştenirii sau de orice persoană interesată.

7extul de lege menţionat, prevede că operaţiunea de inventariere se efectuea$ă la cererea acestor persoane decătre notarul competent, iar în ca$ de opo$iţie a succesibililor sau a persoanelor care deţin bunuri din patrimoniul succesoral, efectuarea inventarului va fi dispusă de către instanţa de +udecată de la loculdeschiderii moştenirii.

Cu oca$ia inventarierii patrimoniului succesoral, se reali$ea$ă şi separaţia de patrimonii între bunurile patrimoniului succesoral şi bunurile celorlalte persoane'succesibili, ori persoane care deţin bunurilesuccesorale(. 5ltfel, dacă nu s-ar obţine separarea de patrimonii, poate opera confu$iunea, iar creditoriidefunctului vor veni în concurs cu creditorii moştenitorilor, sau ai persoanelor care deţin bunurile succesorale,fiind astfel de neconceput ca creditorii unei persoane solvabile să piardă ceea ce le-a fost dat şi ceea ce ar puteaobţine, pentru că debitorul lor moare.

Cu privire la persoana +uridică, art. &? NCC prevede că aceasta trebuie să aibă o organi$are de sinestătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat reali$ării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesulgeneral. =ai trebuie reţinut faptul că o societate comercială are patrimoniu propriu însă, distinct de acela al

membrilor organelor de administrare potrivit art. )&* NCC. Faţă de exemplele mai sus enunţate referitoare la divi$ibilitatea legală a patrimoniului persoanelor fi$ice,trebuie să reţinem că poate exista şi o divizibilitate voluntară, incidentă doar în ca$ul persoanelor +uridice c#ndde pildă, un comerciant îşi poate divi$a patrimoniul într-o grupă de drepturi şi obligaţii care alcătuiesc un fondde comerţ afectat unei activităţi comerciale. 5ceastă divi$are, poate fi conform art. )%1 NCC, totală'prinîmpărţirea întregului patrimoniu al unei persoane +uridice între două sau mai multe persoane +uridice( sau parţială'prin desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane +uridice care continuă să existe, şitransmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane +uridice(.

5şa cum am amintit, patrimoniul poate fi supus şi unor afectaţiuni , dar în limitele prevă$ute de lege.5ceste afectaţiuni determinate de lege, ar putea creea pentru o persoană, pe de-o parte, un patrimoniu perso-nalitate'de +ure( şi un patrimoniu de afectaţiune. n cadrul patrimoniului de afectaţiune, am putea include spreexemplu, drepturile şi obligaţiile asupra bunurilor care pot face obiectul unei fiducii, sau unui patrimoniu

profesional individual'al unui avocat, notar public, executor +udecătoresc, medic, etc(.Forma novatoare de afectare a unui patrimoniu sau a unei părţi a acestuia, reglementată de normele dedrept substanţial o repre$intă instituţia fiduciei . 5rticolul % din NCC, defineşte fiducia ca fiind, aceea

operaţiune juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale' drepturi de creanţă'

garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de drepturi' prezente sau viitoare' către unul sau mai

mulţi fiduciari care le administrează cu un scop determinat' (n folosul unuia sau al mai multor beneficiari .5ceastă operaţiune, este consacrată prin încheierea unui contract de fiducie.

6in conţinutul acestei definiţii constatăm existenţa a trei subiecte@a) *onstituitorii, care pot fi persoanele fi$ice sau +uridice, titulari de drepturi reale, de creanţă, garanţii,

sau alte drepturi ori un ansamblu de drepturib) /iduciarii, care sunt persoanele ce administrea$ă cu un scop determinat drepturile reale, de creanţă,

garanţii, sau alte drepturi ori un ansamblu de drepturi ale constituitorilor. 5ceste persoane, potrivit art. 1 alin.

')( şi '%( NCC pot fi@ instituţiile de credit, de investiţii şi de administrare a investiţiilor, societăţile de servicii deinvestiţii financiare, societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate, notarii publici sau avocaţiic) eneficiarii, care pot fi constituitorii, fiduciarii sau o terţă persoană determinată prin contractul de

fiducie. 1.4. Funcţiile patrimoniului



4atrimoniul pre$intă o importanţă practică deosebită. 5ceastă importanţă practică, dar lu#nd înconsideraţie şi anumite norme ale Codului civil, vom putea scoate în evidenţă funcţiile acestei instituţii şianume@

H constituie garanţia comună a creditorilor0gajul general1H e)plică şi face posibilă subrogaţia reală cu titlu universal H face posibilă transmisiunea universală şi cu titlu universal a drepturilor şi obligaţiilor' deci e)plică

devoluţiunea succesorală a drepturilor şi obligaţiilor .

1. Patrimoniul i garanţia comună a creditorilor 4atrimoniul repre$intă garanţia generală sau comună conferită de lege creditorilor chirografari sau cum

mai este denumit în doctrină, ga+ul general al acestora. n acest sens, art.&.&? din NCC statuea$ă că@ 23acă

prin lege nu se dispune altfel' debitorul răspunde personal de (ndeplinirea obligaţiilor sale:. 5ceastărăspundere este limitată de anumite situaţii sau ca$uri, prevă$ute de lege, potrivit alineatului ')( al aceluiaşitext. Eăspunderea personală a debitorului de îndeplinirea obligaţiilor sale, instituie aşa numita garanţie

comună a creditorilor , reglementată de prevederile art. ).%)* din NCC. Creditorii chirografari, după cum secunoaşte, sunt acei creditori care nu dispun de o garanţie reală'ipotecă, privilegiu, ga+, etc( prin care să le fieasigurată creanţa, ei av#nd drept garanţie, întregul patrimoniu al debitorului privit în ansamblu, ca ouniversalitate +uridică deci nu putem discuta de unul sau altul din bunurile debitorului, ci de ansamblul

bunurilor care compun patrimoniul acelei persoane. 7rebuie reţinut că sintagma 9 garanţie comună: nu trebuie confundată cu dreptul de ga+ care este o

garanţie specială a creditorilor ga+işti acesta este un drept real accesoriu dreptului de creanţă care conferăatributele de urmărire şi de preferinţă. Aaranţia comună înseamnă dreptul creditorului de a urmări oricare din bunurile ce se află în patrimoniul debitorului pentru a-şi reali$a creanţa, fără însă a-l putea opri pe acesta să leînstrăine$e. Ee$ultă că, orice creditor va putea urmări doar bunurile existente în patrimoniul debitorului (n

momentul procedurii de e)ecutare silită precum şi bunurile ce vor intra în patrimoniu'aşa-$ise bunuri viitoare( p#nă la reali$area integrală a dreptului de creanţă.

". Subrogaţia reală cu titlu universal 2ubrogaţia'adică înlocuirea( este de două feluri@) subrogaţia personală şi !) subrogaţia reală.) 4ubrogaţia personală repre$intă situaţia în care într-un raport +uridic o persoană este înlocuită cu alta.

6e exemplu, dacă ) debitori sunt obligaţi la plata unei datorii faţă de un creditor, în ca$ul în care unul dintre eiachită singur întreaga datorie, debitorul plătitor se subrogă în drepturile creditorului plătit şi va putea urmări pecelălalt debitor pentru partea ce revenea acestuia.

!) 4ubrogaţia reală repre$intă înlocuirea unui lucru cu un alt lucru şi ea poate fi@ a) subrogaţie reală cu

titlu universal şi b) subrogaţie reală cu titlu particular . 'ex. dacă dintr-un patrimoniu este v#ndut un lucru,locul lui este luat de preţul încasat care la r#ndul său, va putea fi înlocuit cu un alt lucru achi$iţionat din preţulobţinut(.

a) 4ubrogaţia reală cu titlu universal presupune înlocuirea automată a unei valori cu altă valoare încuprinsul unui patrimoniu. 2punem că este cu titlu universal deoarece înlocuirea unei valori cu alta se face fărăa lua în considerare individualitatea lucrului care iese şi a celui care intră în patrimoniu. 5ceastă înlocuire se produce automat dar nu în ba$a unei prevederi legale.

2ubrogaţia reală cu titlu universal pre$intă desigur şi o importanţă practică. 6e exemplu, în ca$ul în caremai mulţi moştenitori dob#ndesc împreună un patrimoniu şi vor să iasă din indivi$iune prin împărţirea bunurilor. 5cele bunuri care nu pot fi comod împărţite în natură vor fi înstrăinate iar sumele obţinute vor lualocul bunurilor. 5lt exemplu priveşte efectele anulării hotăr#rii +udecătoreşti declarative de moarte a unei persoane c#nd, dacă moştenitorii pre$umtivi au înstrăinat o parte din bunuri cu titlu oneros unor terţi de bunăcredinţă, actele lor vor răm#ne valabile. 6ar locul acelor bunuri va fi luat de sumele de bani primite desuccesorul pre$umtiv de la terţii dob#nditori.



b) 4ubrogaţia reală cu titlu particular înseamnă înlocuirea unui bun individual determinat cu un alt bun privit i$olat'ut singuli(. n acest ca$ nefiind vorba de înlocuirea unei valori cu altă valoare, subrogaţia operea$ănumai dacă este prevă$ută expres de lege. Dxistă o astfel de subrogaţie în ca$ul prevă$ut de art.).%% din NCCcare statuea$ă că în situaţia în care un bun grevat de o garanţie a pierit sau a fost deteriorat, indemni$aţia deasigurare sau, după ca$, suma datorată cu titlu de despăgubire este afectată la plata creanţelor privilegiate sauipotecate, după rangul lor. 6e asemenea, ipote$a art.) alin.'%( din /egea &?B&00& privind fondul funciar

referitoare la schimbul de terenuri care prevede că prin schimburile efectuate fiecare teren dob#ndeşte situaţia +uridică a terenului înlocuit, etc.

!. #ransmisiunea universală i cu titlu universal 5ransmisiunea universală are loc atunci c#nd se transmite întregul patrimoniu de la o persoană la alta

în timp ce transmisiunea cu titlu universal constă în transmiterea fracţională 'fracţie ordinară, $ecimală, procent( a întregului patrimoniu al unei persoane la două sau mai multe persoane.

2untem în pre$enţa unei transmisiuni universale, de exemplu, atunci c#nd o persoană decedea$ă iar patrimoniul lăsat, integral, este cules în totalitate de un singur moştenitor care are vocaţie universală legală sautestamentară. 6impotrivă, în ipote$a în care patrimoniul succesoral este dob#ndit pe cote părţi de doi sau maimulţi moştenitori ne vom afla în pre$enţa unei transmisiuni cu titlu universal. 5şadar, succesibililor nu li se vada unul sau altul din bunuri ori una sau alta din datoriile conţinute în patrimoniu, ci, de exemplu, o treime din bunuri şi o treime din datorii dacă moştenitorii sunt în număr de % &B* dacă sunt patru, etc. n acest ca$, vomspune că bunurile defunctului se vor găsi în indivi$iune între moştenitorii care, mai repede sau mai t#r$iu, vor cere parta+ul asupra acestora.

6e altă parte, transmiterea patrimoniului către succesori îi va expune pe aceştia la plata tuturor datoriilor defunctului chiar dacă ceea ce primesc în calitate de activ are valoare inferioară datoriilor care grevea$ămoştenirea ei sunt ţinuţi ultra vires hereditas ceea ce înseamnă practic de a plăti datoriile defunctului dinsumele personale.

5cest re$ultat neaşteptat este o consecinţă a unicităţii patrimoniului care în acest fel pune în lumină un principiu echitabil. 5stfel, nu se poate concepe de ce moartea defunctului sporeşte şansele creditorilor lui,aceştia profit#nd de bunurile moştenitorului debitorului. mpotriva unui asemenea pericol moştenitorii se potferi în două moduri şi anume@

a) fie renunţ#nd la succesiune'adică la activ şi la pasiv(

b) fie accept#nd-o sub beneficiu de inventar. n acest din urmă ca$ ei vor fi ţinuţi intra vires succesionis, adică numai p#nă la concurenţa activuluisuccesiunii. 5ceasta presupune că toţi creditorii defunctului nu vor putea urmări dec#t bunurile acestuia. 2e poate observa însă că beneficiul de inventar contra$ice, în parte, noţiunea clasică de patrimoniu.

curs 1 drept european

Documents