C R Ă C I U N U L S U L T A N U L U I — "Of! Of L. m'am uscat înaintea rufelor!

2 F U R N I C A Anul XIV, No. 4, Luni 31 Decembrie 1918

Cornul de Abundenţă E atâta berechet, de când cu che-

satul, în cât românul n 'apucă să deschiză gura - şi plăcinta e gata.

Deputaţii şi senatorii aleşi, deună­zi, cu ausweis dela Stoian, aveau, pe lângă diurna întreită, şi tain : talpă pentru cisme, brânză pentru familie şi straie pentru trebuinţă personală — quanlum salis.

Ofiţerii, pe urmă, cei cari s a u trudit pe la Marele Cartier General — căci ceilalţi n 'au nevoie să se mai lirănească — au, prin îngrijirea au­torităţii militare, un serviciu special de aprovizionare, care le îndestu­lează nevoile cu preţul de fabrică.

Telegrafiştii cer, şi stăpânirea le acordă, măr i re de salariu şi plata chiriei pentru garsonieră.

Profesorii au casa corpului di­dact ic ; c. f. iştii, magazin cu de ale •urii , chiria crescută şi-leafa mă­rită — iar acum lucrători lor dela Regie li se oferă douăzeci şi cinci de lei pe zi, precedent care, la o lege dreaptă, ar urma să urce a p u n -tamentele consilierilor dela Casaţie la cel puţin cincizeci de mii pe an, ca proporţie, iar vlădicii, fiindcă au, de regulă, casă grea şi familie nu ­meroasă, cată să intre in buget cu cel puţin o mie de galbeni pe lună.

Dacă laaceastă rânduia lăadăogăm pe pensionari,, cari au dreptul , ca unii ce au servit statului, să reclame cel puţin întreirea sumei ce li se dă pentru odihnă — ajungem la în­cheierea că, aiară de ziarişti şi de funcţionarii comerciali , toată lunjea, iii ţara românească, înnoafă în belşug ca pe vremea când umblau câinii cu covrigii în coadă. x Căci, rămân, intr 'adevăr, afară de sub umbre la generoasă a bugetului, birjarii, popii, ofiţerii şi doctorii, cărora, guvernul , pr intr 'un t ra tament vifreg, le lasă grija de a se chivernisi fără con­cursul viâieriei — dar aceştia, mai î'e^făţnţi de soartă decât însăşi lu­crătorii privilegaţi dela Regie, au pent ra-dânş i i , ca proptă şi ca tutor : foametea,tifosul exantematieşi gripa spaniolă care'i surmenează cum tre­buie să fi surmenat pe vraci, în vremea veche, guşterul, holera şi ciuma.

Rămân, cum vedeţi, in afară de mana cerească pe care o plouă Ki-riacescu, de când a prostit ţigările ea să îmbunătăţească finanţele... p u ­blicului, rămân cârciumarii , birjarii şi corporaţia cărea'i se zice a pa t ra putere de când cea de H irein s'a desfiinţa!.

Nu sunt. insă, de plâns nici aceştia, la u rma urmelor , căci, de şi orfani, nu sunt nici ei o rops i ţ i : pr imăria , ca să egalizeze şansele, a pus câte • ciţme» în pivniţa fiecArui stabili­

ment de băuturi sp i r toase : poliţia ca să corecteze soarta birjarilor, în­cuviinţează să-ţi ia cinci Iei pe o cursă când vrea cl să te ducă in direcţia incotro trag caii spre c a s ă - şi Lelea, cea mai democratică instituţie din câte au imaginat zarafii, urcă, la ceas la ceas, preţul hârtiei, aşa incât să-ţi dea putinţa de a lua cinci preţuri pe o t ipări tură.

Iaca cum, cu niţică chibzuială, am ajuns să fim toţi bogaţi în ţară săracă. Şi când te gândeşti că alehi-miştii şi-au bătut capul atâtea secole ca să găsească piatra fiiosofală, iţi vine, cu tot respectul datorit adâncii lor bătrâneţe, să le dai cu tifla—nu altcevaşilea.

Dar, iar mă întorc şi zic : de ce, adică, atâta strivitoare sarcină pe bietul buget, sarcină care nu se poate răbda decât cu sarcini noui pentru cei cari l-au încărcat?

Pentru că, evident, viaţa s'a scum­pit aşa incit, cu preţurile de azi, nu mai pot răzbi mijloacele de eri.

E atâta logică in motivul care a determinat urcarea salariilor, incât trebue să ii de Ia ţară ca să nu pricepi sent imentul caritabil al gu­vernanţilor. De cât e vorbireay5ă, logic e cât se poate — dar nu e con-secuenl d. Kiriacescu. Fiindcă, dacă, cu adevărat, contribuabilul care r ă s -bea in viaţă, cu trei sute de lei pe lună, când era brânza un franc şi optzeci, bocancii un galben, şi cartofii cincisprezece bani ki logramul pe a-lese, trebue să facă minuni de echi­libristică pentru ca, cu d e două ori trei sute, să răzbească intr 'o per i ­oadă când* brânza e două zeci. car­tofii trei franci — si. bocancii cu preţ de radii im.

Nu c, prin urmare , cine ştie ce 'socoteală, in ceeace'i priveşte pe ei, adaosul din pricina căruia trosneşte bugetul statului ca o şandrama su­pusă retragerei. Cel căruia, cu p re ­ţurile de azi, nu'i ajungea t ra ta­mentul de anii trecuţi, nu se poate strecura nici cu de trei ori t ra ta­mentul acela, dar -mi- te cu atâta la sută adaos — pe lângă că solicitu­dinea minis t rului de finanţe de a da generaţiei de azi franzelă din m ă ­măliga generaţiilor viitoare, se chea­mă, când îţi dă voe cenzura să zici pisiceî, pisică, altfel de cât act de chibzuit guvernămînt .

Un bine, insă, unilateral dar mare , tot iese din opinteala caritabilă a guvernului : cârciumari i ,băcani i , ciz­marii, hăinarii , birjarii şi... domnişoa­rele de la Ricgîer vor mai r idics o toană preţuri ie, fără mus t ra re de conştiinţă, ştiind că clientela se r ă s ­faţă în bănet fără să'şi fi dat nici o osteneală pentru aceasta.

Fireşte că statului îi este indife­rent care strat social se îmbogăţeşte când se revarsă Nilul, dar ministrul

de finanţe, văzând că se ingraşe fetele din intenţia lui de a supra -lirăni pe băieţi, nu se poate, hain cum e, să nu'şi zică : uncie dai—şi unde c rapă !

Altceva ar fi fost dacă, in năzu­inţa lăudabilă a stăpinirei de a vin­deca anemia de care, boleşte poporul , s'ar fi organizat piaţa aşa încît să se laie scara celor cari urcă pre ţu­r i l e - - i n Ioc să se fi dezorganizat inutil finanţele ţării.

De cât, pentru acel altceva, t re ­buia, din partea prislavilor de la guvern, şi altceva de cât intenţiile în oare se pavează şi infernul —aşa de puţin preţuite sunt învia ta p rac ­tică.

Ce este acel altceva,care lipseşte din răbojul de măsur i cu care se pune, acum, cataplasmă pe picior de lemn, o să vă spui când s'o des­fiinţa cenzura.

Până a t u n c i ; ghici-ghici toare* mea !

Un zaraf

N u m ă r u l v i i t o r v a f i p u s î n v â n ­zare V i n e r i 4 i a n u a r i e .

19 19 Peste ţara mea trecură

Doui „ani noui," Ani de război,

De mizerie, de ură. Umilinli, lacăt ia gură. Spioni lacomi de arginţi, Lacrămi, sânge, sujerinţi... Doi ani noi, ani de urgie Pentru biata Românie, Doi ani noi cen loc de daruri Ne-an adus numai amaruri! Doi ani noi (jur pe Apollo Cai trâii in chin si'n greaţă,— Să fie la ei acolo! Şi, în vecii vecilor, Doar aşa ani să trăiască Frecum ţara românească A trăit din vina lor!

Anul nou ce calcă'n prag ZI primim voioşi cu drag. E de Dumnezeu trimisul Ca să ne aducă dar Cum că împlinit e visul, Visul nostru secular, Pentru care ne-am jertfit: Neamul românesc unit!

* * *

Şi acuma mă 'nlreb eu Ce să cer lui Dumnezeu, . Dup'acest măreţ cadou, Să ne mai dea anul nou ? 0 să'l rog, umil, fierbinte, Ca după atât noroc Să ne dea, nu — un „boloboc," — Ci măcar un ,.kil" de minte!

Jorj Delamizil

F U R N I C A

Din p r i b e g i e .

La Iaş i , î n u l t imu l t imp , un c ro i to r d e p e s t r a d a Cuza-Vodă p u s e s e la geam u r m ă ­t o r u l a n u n ţ :

d u s e ca v â n t u l în a u t o m o b i l e l e a ce lo r a ş i au to r i t ă ţ i . S c u z a ? — scuza i n v e n t a t ă de c o n u Vas i l ică :

— P i e r d u s e m a tâ ţ i a o a m e n i în C a r p a ţ i şi Dobrogea , că a r fi -fost o c r i m ă dacă „şe­ful" nu se g â n d e a şi la „ r e p o p u l a r e a " ţ ă r e i .

Mitică a fost m a i s ince r . Î n t r e b a t a s u p r a „cauze i" , c e l e b r u l m u c a l i t p o p u l a r a r ă s ­puns- z â m b i n d :

— Mă d u s e s e m la g a r ă să văd p e al ţ i i p l e c â n d , şi fără să v r e a u ra'ara agă ţa t şi eu d ' un t r e n . E r a p e n t r u p r i m a o a r ă c â n d v o i a j a m gra t i s fără să fiu f u n c ţ i o n a r !

0

Cadavrele sburătoare

Ani citit o notă identică in toate gazetele, precum că o comisie de ingineri, cari n 'au treabă, pe semne, la direcţia generală a d rumur i lo r de fier, a plecat la Budapesta pentru ca acolo, împreună cu o comisie plecata din Franţa, să puie la cale un tren direct Bucureşti-Paris .

Ideea e dintre cele ale căror p r o ­porţii nu intră intr 'un singur cap, de aceea a fost nevoie de o comisie întreagă ca s'o conceapă — ba, date fiindu-i dimensiunile n ă s t r u ş n i c e , s'au numit două.

Foar te frumos. Sunt atâţia oameni, de toate trei sexurîle, cari trebuie să facă Crăciunul la Nissa, după doi ani de înghesuială în tranşee, în cât un luxuszug Bucureşt i -Paris a ajuns... al iment de pr ima nece­sitate.

Decât, avem o rugăciune de a-dresat comandiruiui c. f. r. Anume: ca, după ce va împînzi Mittel Europa eu reţele pentru Fulger — peste un an, peste do i : când s'o înlesni —să se gândească şi la noi, cei care ţ i­nem, aici, vacant, locul voiajorilor pentru Moniecarlo, ca să nu mai facem câte patru zile şi patru nopţi, de la Iaşi până în capitala României Mari, cu mămăligă în traistă, dar fără geamuri la vagon.

Şi formulez această pretenţie de sibarit nu pentru că am de gând eu să mă duc în Moldova c i : simplu, fiindcă nu voiu, cu sentimentele mele Caritabile să-i văd pe bieţii conductori neuraslenizîndu-se din pricina surmenajului . Cred că d u m ­neavoastră nu veţi ti ştiind, dar eu, care trag cu ureehia ca să prind evenimentele, am aflat că, pe drum, aceşti funcţionali sunt siliţi să cu­muleze slujba de ceferişti 'cu aceea de ciocli — căci nu e tren din care când şi când, să n'artince pe fe­reastră câte un cadavru al celor pe cari, ca pe linia Baicalului, îi hirue foamea şi gerul.

Aşa dejdes se întâmplă fenome­nul acesta macabru, în cât un in­giner de la căite ferate îmi explica, cu necesitatea aceasta, solicitudinea direcţiei de a nu pune geamuri la ferestrele vagoanelor.

— Şi par 'că ,e un făcut, mon şer, îmi spunea Lache, mai alaiiă-ieri, după ce i povestisem că din trenul de la Botoşani se aruncaseră , până la Buzeu, trei cadavre : pe. soacră-mea, pe care n'o puteam ţine două săptămâni acasă, ptnă acuma, n'o mai pot urni din Bucureşti de când... s'a restabilit circulaţia pe calea fe­rată !

<̂ C F. R.

Primesc haine de întors

Când s 'au începu t t r a t a t ive le de pace î n t r e Pu t e r i l e Cen t ra le şi R o m â n i a , u n g l u m e ţ a l ipit a l ă tu r i de bi le tul d e mai s u s , p 'a fară , un pet icu ţ d e h â r t i e cu două v o r b e . Şi toţi t r ecă to r i i făceau m a r e haz eând c i t e a u :

Primesc haine d« întors... la Bucureşti.

Copi i i de a z i !

Madain Ionescu , î n s ă r c i n a t ă în a op t a lună , v iue 'n vizită la p r i e t ena ei, Popeasca , şi-o găseş t e legată p e s u b t fălci c 'un şe r ­ve t a lb , î n m u i a t în a p ă rece. J o s , pe co­voru l sa lonaşulu i , se joacă Ionel , în al şeaselea an de ex i s ten ţă , un ica o d r a s l ă a gazde i .

Madara Ionescu îi d o r e ş t e din p r a g u l uşii :

— Bonjur , m a ş e r ! Apoi se m i r ă : — Da ce-ai pă ţ i t V... ţi s 'a umfla t ca u n -

b a l o n ! Madain Popescu cască g u r a cât îi p e r m i t e

« t r â n s o a r e a ş e rve tu lu i , niăoăe r e s p i c a t : — I a să fie a d r a c u l u i de viaţă , că n u

mai ai u n d e să te d is t rez i ! I n c h i p u e ş t e ' ţ i c'^iseară am fost cu bă rba -

t u - m e u l a b e r ă r i e de-am m â n c a t n i ş te cren-»vişti care mi-au i n t r a t î n t r ' o măsea s t r ica tă şi mi-au umflat falca!

— Mămăică , "d ragă , şi t an t i a fost d 'a m â n c a t la be ră r i e , de i s 'a umf la t b u r t a ? — i n t e r v i n e micuţu l depe covor , fără să ' l r o a g e n imen i .

C u r i o z i t ă ţ i .

Mulţ i po l i t i c i au i s ' au re fug ia t in Mol­d o v a s u b t p r e t e x t că „ n e m ţ i i " , o c u p â n d .Bucureş t i i , i -a r fi l ua t os ta t ic i .

D r e p t a t e a e de p a r t e a lo r . I n e h i p u i ţ i - v ă r u ş i n e dacă , r ă m â n â n d la

B u c u r e ş t i , n e m ţ i i n ic i nu i -a r fi băga t în s e a m ă .

Aşa porec l i ţ i i „ in te lec tua l i " — fărină m a m ă cu n o r o c , că s c a p eu s i n g u r diif* „ f o c " ! — a u a v u t o scuză şi m a i n o s t i m ă .

— Am fugit — m i - a m ă r t u r l t u n u l cafe se op loş i se la „ e e n s u r ă " — fiindcă noi s u n ­tem aceea c a r i t r e b u e să î n t r e ţ i e p a t r i o ­t i s m u l p o p o r u l u i .

Şi ei au d r e p t a t e : c a p u l u i îi i n c u m b ă gr i ja p i c i o a r e l o r ! Eu , însă , ca un n e r o d m ă ' n t r e b : î n t r u c â t p o a t e in f luenţa u n c a p b i n e frezat a s u p r a u n e i p e r e c h i de ghe t e r u p t e , a p a r ţ i n â n d ace leeaş i ţări . . . pa rdon . . . ace leeaş i p e r s o a n e ?

Multe v ă d u v e au fugit la Iaşi cu fetele l o r — fete m a r i , de ! — d e t e a m ă să n u le v io leze n e m ţ i i . Ş i -acolo , p e s t r a d a L ă p u ş -n e a n u , au da t d e peştii d e p e ca lea Victo­r ie i . „Acc iden t" p r e v ă z u t In m o r a l a fabu­lei Toporul şi Pădurea c a r e s fâ r şeş te a şa : „Căci r ă u l azi c ine n v l face ? Un cetă­ţean d'al n o s t r u , o r u d ă sau un f r a t e ! "

M e e a r e a a u t o r i t ă ţ i l o r a fost p r e e e d a U «i« , eva«u*r«a" a • s u a t c d t n i e it >••««».

Se zice că „v ia ţa n u se c u m p ă r ă . " Mof tu r i ! D o v a d ă mi i l e de „negus to r i a-

c a p a r a t o r i " p r i c o p s i ţ i d e p e u r i n e l e e r o i l o r ca r i ş i - au „ v â n d u t " s c u m p v i a ţ a p e câm­p u l de lup lă .

O m u l d e ş t e p t îl c u n o ş t i ca le de-o p o -ştie. . . c â n d ' e a l ă tu r i d ' un p r o s t .

Conversa ţ ie . . .

I n t r e do i s lu jbaş i c ă r o r a S ta tu l Ie s e r v e ş t e d e - a p r o a p e do i an i „leafă d e o d i h n ă " :

— Ce m a i faci, l o n e x u l e ? — Mă l u p t cu s o m n u l : azi toa tă z iua

a m d o r m i t . — De ce? — Ca să n u fac v r e o p r o s t i e . — Şi to t ai făcut u n a ! — Care , mă ? — Că te-ai d e ş t e p t a i

Nae D. Ţăranu

Subiectele şl legendele ilustraţiilor din atest număr sunt date de N. D. Jăranu.

* . ^^jj^^^^^^j | | |

SOVIETUL SARMALELOR Cum stau aşa, cu toate laolaltă, In pântecoasa oală de pământ. Şi flacăra le mângâie, It saltă. Parcă au prins sarmalele cuvânt:

Un forfot slab in liniştita noapte Ce 'ii infinit aşa ar tot urmă. Un amalgam de fel de fel de şoapte... — Of, surioară, \ice o sarma.

«CV slabe suntem! Mă cuprind fiorii! «Ce - jigărite, ce'meschin de mici! «Nu mai sunt porci... In schimb, speculatorii 'Au •Ion slănini ş'obraţuri de şortci!

«Şi mici stafide... Cateta încaltea ! iGroţave vretnwi mai trăim acuş... — Şi 'n loc de-oreţ, adaogă o alta, «Să fim umplute cu infect cuş-cuş!

— Mi s'rt acrit!... ţipă-o sarma mai lungă Priviţi ce %drenfe ! Simţi că ameţeşti.

«In loc de foi de varţă, o s'ajungă «Să ne 'nvelească in... harţii nemţeşti!

— Ba protestez!... Noi ne iubim doar ţara ! Strigă-o turma cu ton poruncită». «Mai bine '« foi cu poeţii de Smara

Ura !... R-ţon ! aprobă toate 'n cor.

Ii-o fierbere gro\avă-acum in oală Cu spumegaţi, cu stropi şi cu) băşici Un abur gros se 'nalţă in spirală, Ca d'nitr'nn cuib infam de bolşevici.

A i j n ' . *: >; t

3

D U P A R Ă Z B O I Desen de A. Mu m u

I'ascultă, băete: ce tot mă'ndopi cu mămăligă?... dă'mi şi niţică pâine de făină. Este şi făină, dom'le.

— U n d e ? i i * „ . . Desen de F. S i r a t o

— In sosul mancarn.

F U R N I C A

Slujnicele de azi.

Erea în noaptea de Mo'ş-Ajun. Madam Georgescu, sătulă de hai ­mana lâcui din t impul anului , hotă­răşte să stea acasă tocmai când toţi copiii pornesc hai -hui prin m a h a ­lale, opr indu-se în dreptul ferestre­lor luminate , ca să s t r ige:

B u n ă d i m i n e a ţ a la Moş-Ajun ! Ne da ţ i or i n u n e da ţ i ? . . .

... pentruca de cele mai mul te ori să fie daţi... afară, având drept m u ­zică lătratul unui câine înadins lăsat f lămând.

Madam Georgescu s'aşează la masa din mijlocul salonului , sb ia ră :

— Mari ţo! — Poftim, coniţă. — Oricine o veni să 'ntrehe de

mine, să'i spui că nu sunt acasă. Apoi deschide un „roman" şi 'ncepe

să citească. După câteva minute , făcându'i-se

sete, urlă : — Mari ţo! Tăcere. — Marii i ţo! Aceeaşi tăcere. — Mariţooo,.. fire-ai a d racu lu i !

Eşti surdă, nu răspunzi ? Pe întredeschizătura uşei apar*

un cap ciufulit... — Cui să răspund, coniţă ? — Mie, idioato I — Păi n'aţi spus că nu sunteţi

acasă'?

Viţiul regenerator.

0 istorioară auzită intr 'o seară dela doi necunoscuţi cari «luau aer» In­tr'o cofetărie depe calea Victoriei.

— Dă 'mi o ţigare. — Nu mai fumez de-o săptămână.

Doctoru a spus c'o să mă intoxi-chez şi mor . Intr 'adevăr , nervii... devenisem cârpă, m o n ş e r !

— Eu cunosc un caz tocmai con­trariu, în care nervii... Uite'l... ăla care trece in trăsură.. . Anul trecut se 'nsoară c'o fată aşa şi aşa... cum sunt mai toate feteîe oamenilor b o ­gaţi. Mama soacră consimte, c'o condiţie : viitorul ginere să se lase de fumat. Tânărul , având în vedere zestrea mare , cedează. Tata socru, bineînţeles, juca 'n t r 'un picior de bucurie . A doua zi. Luni — deobicei burghezii fac cununiile Duminica — m a m a soacră, ca orice bună mamă , interoghează fata: „—Cum ai pe ­trecut" noaptea 9 — Foar te bine, m a ­m ă : ne-am culcat unul lângă altul ş i-am dormi t până la prânz". A doua şi treia noapte, la fel. Mama soacră, îngrijorată, cheamă ginerele şi'i spune : „— Dacă erea vorba s 'o fac călugăriţă, nu' ţ i -o mai dădeam dumitale de nevastă !" El r ă spunde : ..— Dumnea ta eşti de "vană, că m 'a i opri t să fumez : fumatul îmi întă­reşte ideile.— Daaa ? am s 'o văd şi p ' a s ta ! Pe viitor să ştii că'Ji dau voe să fumezi câte o ţigaretă. — Mersi . . .pentru soţia mea".

„Joi dimineaţă, m a m a soacră îşi examinează odrasla fericită din toate punctele de vede re : mul ţumi rea i se revărsase peste figură ca laptele când dă în fiert din cauza prea nunei călduri . „—Eşt i . . . - 0 , maman ,~ce stai şi vorbeşt i ! Toată noaptea a

fumat!...— Ei bine, roagă p e b ă r b a t u -tău s 'aducă şi lui ta'tu un pachet din ţigările lui".

Au mai vorbit fi m u l t e ; dar fiindcă erea târziu, ca şi acum când scriu, n ' am avut t imp să stau să'i ascult.

De sărbătorii

Fiţi miloşi cu aproapele vostru... când el e destul de depar te ca să mai poată auzi cum îl înjuraţi. Fie-vă milă de nenorociţii căzuţi in mizer ie : cine dă săracului, î m p r u m u t ă pe Dumnezeu.. . singurul care niciodată n 'are nevoe de bani. Nu faceţi ca Botgros. Cunoscutul mil ionar calic, citind în ziare anunţu l prin care onor. pr imăr ia capitalei invită poli­ticos pe cei bogaţi s'ajute, de Cră­ciun, pe cei nevoiaşi, crezându-se direct „vizat", a 'oftat, s'a lungit in pat şi jos nu s'a mai dat.

Ştirea răspândindu-se cu iuţeala fulgerului... pe cer senin, maha laua a început s ă z b â r n â e ca o coardă de contrabas ciupită cu piciorul (nu este aşa, d-le muzicant ' / ) . Toţi se interesează de mersu l boa le i ; nici unul, insă, nu ştie ce are. Abia azi s'a dezlegat şi această en igmă: un consult de medici au votat în una­nimitate că Botgros are...

— Ce are, m a i c ă î n t r e a b ă ţaţa Ghioala pe Zoiţica, vecină cu curtea.

— Păi n'ai a u z i t C i - c ă are pia­tră la rinichi.

Wietu'om. Să ştii că i-a căzut inima îfî r i n i ch i ! - moţăe a coabe Zoiţica, tablou vivant în cadrul portei fără balamale.

Nae D. Ţăranu

C \ P i T A L A D E A S T Ă Z I — Calea Victoriei, într 'o Duminică seara —

Ceasul bale şapte, lntr'un birt de noapte Beau cafea cu lapte... In şoapte, Două fete tinere, Sorb capnţinere... Trei băeţi cocheţi, Rod la pesmeţi Ochiade, flirt, Foc fără spirt, Diferite semne, Cereri de lemne, Declaraţii, Exclamaţii... Diferite naţii: Englezi, Francezi, Senegalezi, Japonezi. (Imnuri naţionmle, Discursuri fatal*, Urmi* genermlel)

Pe „pod" Mulţime de normd Miţe, Site, Fiflte, Mariţe, * Şi alte fosile Antantofile, Unele tunse, altele' rea», Cu rochii de mătase, (Şi eu ciorapul rupt Pe de desuptj Cinski ş/ Tănmst, Câteva Line, Didiue, Messaline, îmbrăcate bine, Lumea tare trtee, lume* emre vine Gazetari, Impresmri Birjari, (Foarte temi) Samsmri, Militm-ri,

Fele, vânzători de gazele,

De cuplete Şi de cremă de ghete.. Ţigănaşi, Actori raşi. Lume din Iaşi, Din Filiaţi, Din Bucovinei, Din Argentinei, Si din Palestinei...

Lm Capsa 'n vitrină, Lumină. Blănuri de hermină, De zibelină (Numai marfă fină)... Ciocni, Urni teehi şi meii net. Doi eâte doi, Trântiţi pe aofmle tnn farm Im emle...

In emlf tm tremtvmi. K vmi! Inghesnial*. #» tmhrttneemli

Şi păruială... naţională. Unii merq la Hali, Alţii la Obor. (Bietul popor!) Un condu etor Insultă o damă,— S'o pui in ramă, Aluzii la mamă Pe o 'nlreagă gamă. Un domn înalt Dă msalt.

-„Pliu ! dobitocul, „mt-m luat Ipcul, „Mânca-l'ar focul.'" Tevatură, Călcări de bătătură. O babă înjură. —„Taci madam' din gură „Să fl luat trăsură"... Strigăte, scandol, Bâtae, spitml. Valul, fiepauz duminical '

Syr K 'aps

No. viitor va fi pus în vân­zare Vineri 4 Ianuarie.

CUSUTE CU AŢA ALBA

O nenorocire nu vine niciodată singură, Iată penlruce, probabil , s'au abătut dela o v reme asupra Capita­lei o mul ţ ime de ca lami tă ţ i : r ep re ­zentaţiile de operă dela Teatrul Mo­dern, .Cenzura, criza de hârtie, şi-aşa mai departe. (Nu mai vorbim de hârtia... monedă, care de când ame­ninţă să nu mai circule necenzurată, pardon, neşlampilată, e mai rară chiar decât un bru tar cinstit.) .

Dar, mai presus de toate aceste nenorociri , Capitala sufere de frig. Se vede dealtfel că proverbul ..flă­mândul codrii visează" a fost pus in circulaţie pe vremea când impor- . tanţa codri lor era stabilită numai d i n punct d e v e d e r e al imentar, nu şi al încălzitului Astăzi îngheţi de frig la brutăr ie pentru un codru de pâine şi flămânzeşti aşteptând pe la depozitele de lemne ale Primăriei pentru un bpn de câteva sute de chi lograme de salcie din codrii... Vlăsiei. Întreaga populaţ ie a Capi­talei trăieşte astăzi într 'un vast fri-gorifer. Niciodată lemnele n'au fost, într 'adevăr, ma i scumpe decât a s ­tăzi, — scumpe.. . foc. Singură biata gripă spaniolă mai procură ceva... căldură sărmani lor cetăţeni ai Bu­cureştilor, căci d. p r imar r ămâne rece la toate plângerile noastre.

In principiu, criza de combustibil e ca şi rezolvată : toate depozitele au avut sau... vor avea lemne. E drept că nu capătă nimeni lemne ÎSră bon, dar bonul e un lucru foarte uşor de obţinut. Te duci de pildă în aud ien ţ i la d. p r imar şi te rog i :

— Domnule primar, am luat în-drăsneala, şi t ramvaiul , ca să viu să vă cer...

— Nu mai e cer, domnule , s'a i s ­prăvi t ; penlruce n'ai venit ma i de vreme ?

— Cum era să viu mai de vreme, zici, — când stau tocmai în Tei...

— Tei ? Numai e nici t e i ! — ţi-o taie, scurt, d. p r imar .

— Domnule pr imar , începi d u m ­neata din nou, nu mă lăsa fără lemne, că simt cum deviu an t ro ­pofag...

-— Fag! —- face i ronie d. p r imar ; dumnealu i vrea fag... Adică nu te mul ţumeş t i şi cu tufă'?

— Fie şi tufă,— oftezi cu resem­nare,— dar ce fel de tufă'.'

— De. Veneţia !—răspunde d. p r i -t w , . s e n t e n ţ i o s , Intinzându-ţi bonul .

Acum e adevărat că bonul de lemne e un fel de bon... a lout ţaire: pentru un bon de lemne poţi să iei orice in s c h i m b : zahăr, fasole, bi­lete de cinematograf, şi alte articole folositoare şi foarte căutate. (Afară de... lemne.) Din nefericire bonul «le l eaane are un шаге cusur : «blifaţia

de a face coadă la depozit. Aşa a păţit bunul meu amic Tase Capde-bou, care mul ţumi tă unor combi­naţii ingenioase a ajuns alaltăeri seara in posesia unui asemenea bon. Imediat, amicul meu s'a şi instalat la poarta depozitului. Ei bine, n 'o să mă credeţi dacă vă voi spune că după o aşteptare de douăzeci şi pa ­tru de ore, in care t imp îşi consu­mase toată mer indea pe care şi-o luase cu el, fericitul meu amic is-butise ieri seara să rezolve, foarte simplu, criza de l emne : înlemnise!

* Din cauza lipsei de lemne şi în

u rma unei duble pneumoni i , bă­trânul Isac Meşighe, angrosist de haine vechi şi alte articole de galan­terie, a răposat in braţele familiei sale, compusă dintr 'o soacră, doi nepoţi şi o servitoare. Cum bătrânul Isac Meşighe fusese toată viaţa lui un om cinstit, nu citise niciun roman de Galaction, nu se pusese niciodată în grevă şi nu scrisese nicio piesă de teatru, în versuri sau în proză, nimeri direct în Rai.

Bineînţeles, p r ima sa grije fu să ceară o audienţă Creatorului .

— Adevărat e, Doamne, că viaţa Ta e veşnică? întrebă isac.

— Bineînţeles, r ă s p u n s e D u m ­nezeu. Pentru mine un veac nu e decât o secundă...

— Atunci, Doamne, cât e la Tine un milion de lei ?

— Cât o centimă, iubitule Isac. Foar te impresionat , Isac Meşighe

se gândi puţin. Apoi, gândindu-se la o afacere de pe u r m a căreia să ex­ploateze... diferenţa de curs dintre Cer şi P ă m â n t , puse ches t i unea l impede

T R i В U ГУ U

9 ж cumiic, i i i iprumu-tă-mi, te rog, o centimă... să-mi cumpăr un stânjen de l e m n e !

— Aşteaptă... o clipă, r ăspunse imediat A-tot-puternicul , re t răgân-du-se în apar tamente le sale.

Isae Meşighe aşteaptă şi acuma.

Sandy

Revista „FURNICA" Proprietar N. D ŢĂRANII

Apare de două ori pe săptămână : Lunea şl Vinerea Preţul: 5 0 ban i f o a e a

Abonamentul: 50 Ici ps * n ; it lei pa fase Iun); 12.00 trai luni, plătit Tnalnta prin

mandat poştal. Adresa: Revista „ F U R N I C A " — Bucureşti

Colaboratorii sunt liberi să scrie ce vor, fiecare fiind responsabil per­sonal de con}inutul articolului iscălit.

Colaborarea 5« plăteşte, litinmcri- > sele nu se Inuptenzi. ţ

D i n t r e v i c t i m e l e r ă p u s e de g r i p ă n e m ­ţească , cea ma i i n t e r e s a n t ă , fără c o n t e s t a r e , es te Fieva , a m a n t u l p a s i o n a t al l i b e r t ă ţ i ­lor . Şi p r e s a , în spec ia l p r e s a l i be ra l ă , c a r e a fost m a r t o r ă , zi cu zi, la s u c c e s e l e m a r i r e p u r t a t e , în t r ' o j u m ă t a t e de veac , de c ă t r e aces t fierbinte a m i c al p o p o r u ­lui , p r e s a v o r b e ş t e de P inkofs , c a p u l s p i o ­n i l o r d i n B u c u r e ş t i ; de Mackensen , co­m a n d a n t , d e c â n d cu Mărăşt i i şi Oi tuzu l , al g a r d e i n a ţ i o n a l e n e m ţ e ş t i , p â n ă şi d e D u m î t r e s c u - M i l i t a r i , cel cu d o u ă r â n d u r i de p e r e ţ i la p i v n i ţ a cu z a h ă r — d a r u n c u v â n t n u s p u n e d e s p r e cel c a r e a fost N ico lae F leva .

F leva , t r i b u n u l , a s t r ă luc i t p e firmamen­tu l R o m â n i e i î n t r ' o v r e m e când bejma e r a aşa d e a d â n c ă în câ t îţi d edea i cu dege­te le în och i .

In p e r i o a d a aceea de d u r e r i a b s u r d e c â n d un o m s ingur , sau câ ţ iva , sau r u ­de l e c â t o r v a d i s p u n e a u de ţ a r ă ca de b u ­nu l lo r p r o p r i u , F l eva î m b u c a t r â m b i ţ a şi s t r i ga p o p o r u l u i :

— Săr i ţ i că v a m p i r u l vă ia p i u i t u l ! Şi p o p o r u l , r e c u n o s c ă t o r , se u i ta la el

ca la un c i r e ş copt . T o t el, Fleva, o rgan iza ba ione t e l e i n t e ­

l igen te p e c p n d r e a c ţ i o n a r i i , venet ic i şi ne să ţ i o ş i , ţ i ne : u ţ a ra , fără t r e b u i n ţ ă , in p e r m a n e n t a s t a r e de ased iu , tara p r e s a , fără î n t r u n i r i piibi ce şi făia p u t i n ţ a di a şi ţ ipa nădufu l , ca sa'şi p o a l ă I ce ;ilc -ge i i ; e cu Hio tu , cu Ţ icu şi cu llii Geam­başu . in d i s p r e ţ u l c e l o r mai e l ementa r» p r i n c i p i i d e m o c r . t i c e .

F leva , apo i , r ăn i t în m a r e l e lu i suf le t d e s i s t e m u l o l iga rh ic ca r e făcea pe r e a c ­ţ iona r i să p l e c e cu G e a m b a ş u , h u l i ţ i şi h u i d u i ţ i , şi , o r i câ t s 'ar ii s c h i m b a t v r e ­muri le , în t i m p u l s incope i , să se î n t o a r c ă t o t cu G e a m b a ş u , ca să fie de i snoavă şi d in c a p u l l o c u l u i h u i d u i ţ i i a r şi i a r hu l i ţ i — r ă n i t In ce le ma i d e a p r o a p e s e n t i m e n t e d e m o c r a t i c e , F l e v a p o r n i a c a m p a n i a şi p u n e a to t p o p o r u l în p i c i o a r e ca să l u p t e î m p o t r i v a s t r igo i lo r c o n t i m p o r a n i , ca r i g u v e r n au ca p e v r e m e a lu i Mavroghen i cu edec l i i şi cu so i t a r i .

F l eva , în sf î rş i t — şi m a i v î r to s aci 'i e m e r i t u l - F leva , c â n d a v ă z u t că se su ­g r u m ă p r e s a , se î n ă b u ş ă c u v â n t u l şi se î n s e a m n ă , la sjc-geri, c u t i b i ş i r cei c a r i n u se î n c h i n ă v i ţ e lu lu i d e aur , a cău ta t , la P loeş t i , acea s u p a p a d e s i g u r a n ţ ă c a r e a făcut d in Canr i i a r . o -Popescu u n fel de W i i s o n al Miz i lu lu i — i a r d in pafitidul că-ru ia- i Î n c h i n a s e p â n ă şi v r a n a b u t o i u l u i fără fund acea . de azi, invincibile armada, In faţa c ă r e i a însăş i t r u f a ş u l K a i z e r a t r e ­b u i t să cază în g e n u n c h i d u p ă ce î n c e r ­case z a d a r n i c să s tea copăce l .

S u n t e m , da r , d a t o r i î n c h i n ă c i u n e p r o ­f u n d ă o m u l u i care , ca Joffre în Amer ica , a o rgan i za t o ş t i r ea l ibei a l ă - ş i s u n t e m cu at î t m a i m u l t d a t o r i să-1 v e n e r ă m cu cît a ş t iu t , d in m o d e s t i e , ca Moise, să 'ş i p i a r ză u r m a , d u p ă ce a s c r i s t ab le l e , ca să nu fie c h e m a t s'o ia d 'a c a p o cu sacrif ici i le şi cu s â n u-in ţ a , s p r e a v i n d e c a c o n t a g i u n e a p e c a r e , c u m fac m e d i c i b u d a l a l e , o a d u c ia ei a-casă d in casa b o l n a v i l o r p e car i îi o m o a r ă .

Dacă g r ipa n e m ţ e a s c ă n u s 'ar fi a l to i t p e v î r s t a m a t u s a l e m i c ă a aees tu i p o p u l a r t r i b u n ca să d e s ă v î r ş e a s c ă ceeace şa izec i d e an i de ac t iv i t a t e n u p u t u s e r ă p u n e , F l e v a s 'ar fi î n r o l a t a c u m ca v o l i n t i r şi a r fi r e p e t a t la Dacia ceeace , în de l i r de e n t u s i a s m al a s i s t en te i , s p u n e a , a c u m c inc i zec i de ani , la H a n u l C ă l u g ă r u l u i în u r b e a g e a n a b e ţ i l o r .

Păca t , însă , că o m u l n u e n e m u r i t o r n i c i în t i m p u l v ie ţ i i m ă c a r — c ă c i p c î i -t i ca e aceeaş i d e c â n d b a t e v î n t u l şi a-

j 'eeeaşi va răaetme e l t va ba t e v în tu l . * Tribunicul

ÎN NOAPTEA MOŞ-AJUNULUI

Te-ai îmbătat, moşulică... prea ai băut mult vin vechiul — Mito neică, prefer un vin vechiu şi bun în locul unei femei tinere şi frumoase.

Vinul când te ameţeşte, te culci şi te scoli treaz; o femeie frumoasă când te ameţeşte, nu'ţi mai vii în fire toată viaţa! . D e s e n d e F . ş , r a t o