Masterand: Vacaru Steluta-Diana Masterat: Modernitatea in literatura europeana 4 semestre Disciplina: Etapele modernitatii Titular de disciplina: Paul Miclau C.N.P : 2860915520054 Semestrul I

CORESPONDENTELE LA BAUDELAIRE

Charles Baudelaire este, nendoielnic, unul dintre marii creatori ai literaturii moderne, spirit prodigios profund si original care a schimbat radical parcursul poeziei lumii, vizionar si initiator. Suntem cu totii impregnati de eforturile lui creative. El a despartit apele: de o parte, poezia obiect, mimetica, imagistica, pasiva, frumoasa, de cealalta parte, poezia perceptiva, subiectivizata, abisala, ofensiva, tensionata, problematizanta, reflexiva, autotelica, travaliu de singularizare (Laurent Jenny). Baudelaire, socotit, cu usurinta, un discrazic, este, n realitate, un dezgustat de acumularea de conventionalism, de suficienta conservatoare a traditiei, de frumusetea academica, goala de continut. De aceea, el refuza trecutul celorlalti si-si proclama prezentul sau, singular, virgin. Baudelaire reformuleaza notiunea esteticului, socotind frumos tot ceea ce genereaza idei, instiga imaginatia, multiplica figuralitatea realului, fara nsa a depasi marca stilului de autor. Nu frumosul ostentativ, nud, retorizat, este apreciat de poet, ci frumosul discret, gndit, imanent, invizibil, care este intensiv si regenerativ, expresiv, frumosul poietic din descompunere, frumusetea mortii, care produce stari, gnduri. Un frumos n potentialitate, aflat permanent, pentru subtilul poet, ntr-o camera de asteptare, un act atipit, promitnd voluptati, ecouri. Baudelaire gndeste o estetica fenomenologica, o cunoastere creativa, recuperata din subiectivitate, arta ca experienta instantanee, atingerea unei plenaritati temporale prin tintirea totala a prezentului. Pornind de la aceleasi ntrebari existentiale, Baudelaire este reversul lui Dostoievski. El pluteste ntr-un univers artificial al unei individualitati utopice. n acest sens, se poate afirma despre poet ceea ce acesta afirmase despre Poe: a fost o minte exceptional de solitara. Pe cnd Baudelaire socoteste ca arta autentica este morala n sine, prin valoarea sa, pravoslavnicul Dostoievski stie ca morala crestina este frumoasa fiindca este perfecta, iar scrisul este apanajul credintei.Baudelaire reformeaza nsasi mentalitatea actului de creatie, transformnd scrisul ntr-un demers exclusiv estetic. Prin dandysm, modelul estetic devine un modus vivendi. Esteticul este imanent etic si mntuitor. Scrisul, singur, este destul pentru a izbavi. Poezia lui Baudelaire apare ca o manifestare a orgoliului creator al eului, conducnd la o lustratie estetica. Poetul si nsuseste uneori o atitudine histrionica, reprezentnd tragismul n derizoriu, ecorsnd fardurile, stratul estetic. n acelasi timp, n fondul sau, are imprimata o retractilitate aristocratica. Poet al ambivalentelor absolute, firea lui se zbate ntre pietate si satanism, ntre inocenta si damnatie, ntr-un univers al dualismului n care spiritul si materia, binele si raul si pierd identitatea. Suferind de un soi de rau de luciditate, poetul se gaseste permanent n fata judecatii de apoi, atras n egala masura de rai si de iad, fulgerat n acelasi timp de Dumnezeu si de Satana. Se manifesta nu numai dualitatea naturii interioare, ci si reprehensiunea fata de mediocritatea pragmatica a civilizatiei timpului. George Calinescu observa: Baudelaire e un romantic, abatut ntre real si ideal, un om care, prin urmare, si cauta refugiul n utopie.

Personalitate complexa, uneori contradictorie, poetul dezvaluie experiente plurale ale modernismului: clarobscurul, evazivul, forta adncului, reveria, evanescenta, agonia vaporizarii, existenta n memorie, asaltul inaccesibilului, parfumul ca mesager inefabil prezent/absent, eruptiile spectrelor de semne, de simboluri, invizibilul prezent, revelator, transparenta sensibila, deschiznd noi limbaje, expansiunea spiritului spre paradisuri (artificiale), betiile ratiunii si ale morale. Uimitoare este viziunea semiotica a universului, ca limbaj generalizat, padure de simboluri, repertoriu al tuturor metaforelor, hambar de imagini si semne. Corespondentele sustin principiul poetic al lumii: La Nature est un temple o de vivants piliers/Laissent parfois sortir de confuses paroles;/Lhomme y passe travers des forts de symboles/Qui lobservent avec des regards familiers.//Comme de longs chos qui de loin se confondent/Dans une tnbreuse et profonde unit,/Vaste comme la nuit et comme la clart,/Les parfums, les couleurs et les sons se rpondent. Ideea aparuse si la Swedenborg. Lumea capata dimensiuni de expresivitate infinite, ntr-o simultaneitate iscoditoare si comunicationala, un mediu n ntregime spiritualizat, dar familiar. Astfel, poetului i se reveleaza existenta unui logos universal, eul se disemineaza, este angrenat ntr-un concert nesfrsit. Nu mai este vorba de o oglindire imagistica a autorului, ci de o oglindire comunicationala infinita. Corespondentele lumii deschid toate limitele poeziei. Totusi, poezia nu-si pierde caracterul cosmic, de armonie si ordine, pentru ca Baudelaire este un vizionar riguros, care a nteles ca la capatul oricarui delir se afla o geneza, adica o ratiune. Baudelaire reformuleaz noiunea esteticului, socotind frumos tot ceea ce genereaz idei, instig imaginaia, multiplic figuralitatea realului, fr ns a depi marca stilului de autor. Nu frumosul ostentativ, nud, retorizat, este apreciat de poet, ci frumosul discret, gndit, imanent, invizibil, care este intensiv i regenerativ, expresiv, frumosul poetic din descompunere, frumuseea morii, care produce stri, gnduri. Baudelaire a aprut ntr-o zon de conflict tot aa cum poezia nsi se nate din conflictele care izbucnesc n suflet astfel, poezia lui Baudelaire devine blestem, dar ea ncearc de asemenea s ndrepte acest blestem mpotriva societii sau chiar mpotriva limbajului. Poeii blestemai, dup celebra formul a lui Verlaine, devin poei care blestem i astfel se nate odat cu Baudelaire, o poezie a blestemului asumat, care va cunoate, timp de un ntreg secol, o celebritate ieit din comun. Aceast practic nu este nici nou nici unic, cci ea este motenit de la Villon i de la Nerval i se continu cu Verlaine, Rimbaud i Apollinaire Baudelaire se lanseaz ntr-o cutare a noului i, ni se pare semnificativ c, la nceput, cutarea sa a fost mai nti critic i estetic, nainte de a deveni creatoare. Baudelaire i-a cutat ntotdeauna frumosul ideal, perfeciunea formei, fermitatea gndirii i profunzimile sufletului. S adugm la aceast cutare apetitul su nemsurat pentru o modernitate deconcertant, chiar slbatic, n contextul epocii i vom avea, poate, reeta i imaginea a ceea ce critica urma s numeasc revoluia poetic baudelairian.

Baudelaire adopt rigoarea i precizia maiestuoas a sonetului clasic, se las turmentat i fermecat de nebuniile romantice, viseaz la perfeciunea formal parnasian, pentru a plonja n plin Modernitate i pentru a aduce din plan teoretic i teozofic Corespondenele,oferindu-le astfel creaiei poetice, ca i pdurile de simboluri care vor marca arta lui Verlaine, Rimbaud mi Mallarm, ntr-un cuvnt, toat epoca de aur a simbolismului, i care vor duce la onirismul cmpurilor magnetice suprarealiste. n calitatea sa de critic de art, Baudelaire nu poate separa limbajul poetic de o poezie universal (muzic i pictur) creia Wagner i Delacroix i sunt cei mai de seam reprezentani, n aceeai msur ca i Gautier sau Victor Hugo. n plus, experiena Paradisurilor artificiale i-a artat o intenie pe care o observase la romanticii germani: existena corespondenelor ntre senzaii creeaz unitatea profund a lumii sensibile, tot aa cum parfumurile, culorile i sunetele i rspund. Mai mult dect att, Baudelaire impune estetica urtului n literatura francez i universal iar aceast estetic maladiv va marca profund literatura secolului al XX-lea. Rul i Frumosul se amestec n opera lui Baudelaire, ele fascineaz, comunic, formeaz un soi de legtur ntre suflet i poezia sufletului. Frumuseea Nefericirii, care se ntinde de la un poem la altul n Florile Rului, d sentimentul unei materii subterane, un soi de materie prim comun tuturor subiectelor. Corespondentele sunt un mod de sondare, de luminare a zonelor ascunse ale realitatii. Ideea fundamentala a simbolismului consta in exprimarea unor raporturi intime intre eul poetului (universul mic) si lume (universul mare), care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri. Ele tind sa exprime relatiile ce exista, pe baza uor afinitati secrete, intre partile component ale totului cosmic; in categoria corespondentelor intra si analogiile dintre senzatii,emotii si imagini de nature diferite. In poezie, descoperirea corespondentelor ii apartine lui Baudelaire. Poezia are ca punct de plecare credinta ca exista o unitate a lumii in temeiul careia senzatiile de ordin diferit comunica intre ele: Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund. Taina aceasta adanca nu se dezvaluie ochiului comun, care observa numai exterior lumea, ci aceluia inzestrat cu facultati superioare, al artistului. Poetul devine demiurgul care creeaza lumea din cuvinte menite sa sugereze idei fundamentale, principii metafizice (Mallarme). Arthur Rimbaud , in poemul Vocale , dezvolta ideea unor corespondente intre culoare si sunet: A- negru, E- alb, I- rosu, U- verde, O- albastru.Este ceea ce se cheama sinestezie (mijloc prin care sunt puse in relatie de echivalenta realitatireceptate de simtiri diferite; transferul elementelor, specific sinesteziei, este metaforic). Pentru Ghil, dimpotriva, I este albastru, O rosu. In concluzie, la baza simbolismului sta aceasta osmoza poet si lumea din jur, dar nu in sensul cautarilor de analogii usor de stability intre starea de spirit si natura, ca in poezia populara sau la romantici, ci in sensul ca simbolistii vad in sufletul individual chintesenta vietii cosmic, a palpitului vital existent in intreaga natura. In diversitatea ei, tematica poeziei simboliste exprima, in ultima analiza, o atitudine nonconformista, de inaderenta la o lume prozoica, mercantila, filistinizata. Poetii simbolisti recurg la proza de diamant, destainuie starea de spleen, de solitudine, nevroze sustinute de o intreaga recuzita caracteristica simbolismului, care voaleaza suportul imediat al acestor stari,

izvorate din neacceptarea lumii date. Atitudinea fata de societate rezulta din felul in care se reflecta in versuri indirect- conditia poetului si a poeziei. Conflictul cu societatea poate exista in stare latenta, si atunci poetul este insinuant, sau el se manifesta fatis, efectul artistic fiind iesirea din simbolism: totala sau partiala. n literatura universal, spleen-ul simbolist a fost exprimat pentru ntia dat de Baudelaire. Simbolismul cultiv un rafinament al senzaiilor i al emoiilor, obinut prin poetizarea vieii urbane sau transfigurarea unor trmuri exotice, necunoscute. Starea este de reverie, poeii simboliti sunt atrai, n evadrile lor, de mister, de dorina de a se elibera din mediul nchis, apstor. Printre temele si motivele specifice simbolismului regasim: condiia poetului i a poeziei, natura, iubirea, starea de nevroz, citadinul, moartea, evadarea, claustrarea ( teme ), singurtatea, melancolia, spleen-ul, misterul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul ( motive ). In poezia simbolista atmosfera oraului este apstoare, mediul urban zdrobete individualitatea. n aceast ambian, poeii sunt damnai, lumea agonizeaz, oraul este mpovrat de tristei, este blestemat; S-auzi tuind o tuse-n sec amar, / Prin ziduri vechi ce stau n drmare. Trgul bacovian este dezolant, cartierele democratice i grdinile publice n care cnt fanfara militar ndeamn numai la resemnare. Dac oraul provincial este spaiul angoasei i al spleen-ului, aglomerrile urbane provoac acelai sentiment de pustiu i de tristee. nsingurarea i spleen-ul sunt motive generate de orizontul nchis al oraului. Efectul singurtii este melancolia i spleen-ul. Motivul spleen-ului presupune un amestec de plictiseal profund, dezolare i tristee abstract, fr ca poetul s ajung la decepie i pesimism propriu-zis, ca n romantism (Lidia Bote ). Simbolismul cultiv un rafinament al senzaiilor i al emoiilor, obinut prin poetizarea vieii urbane sau transfigurarea unor trmuri exotice, necunoscute. Starea este de reverie, poeii simboliti sunt atrai, n evadrile lor, de mister, de dorina de a se elibera din mediul nchis, apstor. Evadrile, tentaia avntrii spre mari deprtri cu miraje i trmuri misterioase, ntr-o imagistic imprecis, constituie o adevrat categorie tematic n simbolismul romnesc. Reprezentativ n acest sens este Ion Minulescu, poet al marilor plecri, cu obsesia exoticului, atracia ctre zonele sudului, tropicale sau extrem-orientale, cu vegetaii luxuriante. Spre deosebire de natura romantic, n poezia simbolist natura nu mai este subiect, ci stare sufleteasc, exprimat muzical sau cromatic sau este decor. Astfel, parcul, grdina, statuile, orizonturile marine sunt prezentate static. n jurul obiectelor plutesc muzica i parfumul, n spaii nedefinite, ca n poezia lui Baudelaire. Poeii i propun s dezvluie corespondenele din natur. Percepia vizual a naturii i apropie de impresioniti, n sensul estomprii contururilor sub impresia luminii. Simbolitii cnt amurgurile subordonate strilor afective. Spre deosebire de poezia romantic, natura nu mai este subiect, ci stare sufleteasc, exprimat muzical ori cromatic, sau decor. Astfel, parcul, grdina, statuile, orizonturile marine sunt prezentate static. n jurul obiectelor plutesc muzica i parfumul, n spaii nedefinite, ca i n poezia lui Baudelaire; poeii i propun s dezvluie corespondenele din natur. Percepia vizual a naturii i apropie de impresioniti, n sensul estomprii contururilor sub impresia luminii. Simbolitii cnt amurgurile subordonate strilor afective.

Simbolitii nu ncadreaz tematica iubirii n contextul naturii. Cele dou elemente nu formeaz, ca la romantici, un tot. Poeii vor gsi ns corespondene n comunicarea sentimentelor. Ei vor exprima uneori i direct sentimentul, implicnd triri intense, manifestate prin reacii vitaliste sau maladive . Predilecia pentru parfumuri i pentru muzic este de ordin vital. Erotica simbolist implic, pe lng motivul nevrozei, i un univers floral. Femeia este hieratic, se mic ntr-o lume dematerializat sau nostalgia prezenei ei deteapt senzaii olfactive ( fptura iubit este raz parfumat ). Simbolismul aduce n poezie o gam larg de instrumente muzicale, realiznd corespondene ntre emoie i instrumentul muzical: vioara, violina, exprim emoii grave; clavirul tristeea i sentimentul desperat al iubirii; fluierul este funebru; fanfara trezete melancolii; pianina, mandolina constituie motive uneori exterioare, decorative, alteori intr n substana i atmosfera general a poeziei. Charles Baudelaire a fost considerat atat de cititorii vremurilor lui, cat si de cei ai vremurilor noastre un mare poet a crui originalitate continu s-i provoace att pe cititorii si, ct i pe comentatorii operei sale. n secolul al XX-lea, gnditori, critici sau poei celebri cum ar fi Jean-Paul Sartre, Walter Benjamin, Robert Lowell i Seamus Heaney i-au celebrat opera. La noi volumul poetului Tudor Arghezi, Flori de mucigai a fost influenat de volumul lui Baudelaire, Florile rului.