Executor: Mariana COCIERU, cercetător ştiinţific,

Institutul de Filologie al Academiei de Ştiințe a Moldovei

Folcloristul Grigore Botezatu surprinde lumina zilei la 14 Ianuarie 1929 în familia Anei (născută Burbulea) şi al lui Gheorghe Botezatu, ţărani răzeşi din nordul Moldovei, satul Baraboi, judeţul Bălţi („Regatul României”). „Ne-am trezit... într-o ogradă largă de 0,5 ha, la o margine de sat, la început de țarină, cu două case, livadă și vie. ...Casele noastre erau văruite cu un alb orbitor, trase cu brâie, acoperite cu şindrilă. Una din case era cea bătrânească. În ea trăiau

buneii. Casă frumoasă, ca-n poveşti, cu faţa la soare, de arhitectură tradiţională de la nordul Basarabiei. Avea prispă lată vopsită cu humă: în nopţile de vară, cu năduf, bunelul îşi găsea odihna pe prispă”, consemnează fratele folcloristului, Ion Botezatu.

„Livada și via de o rară frumusețe erau separate de restul ogrăzii cu un gărducean împletit în nuiele”. Pe unul dintre pari odihnea un craniu de cal. Drept totem arhaic, „calul reprezenta la strămoşii noştri divinitatea care protejează curtea”- ne explică omul de ştiinţă cu referire la acest element. Copilul Grişa, aşa cum era numit în familie, era foarte ataşat de bunicul său. Anume poveştile bunelului Ion al lui Cozma Botezatu au lăsat urme adânci în sufletul viitorului folclorist. Realitate pe care ne-o dezvăluie însuși cercetătorul, atunci când îl descrie ca pe „un mare meșter la ticluirea întâmplărilor neverosimile”.

Apoi a urmat vremea școlii primare (1936-1940). „Învățătorul nostru ne mângâia cu vorba-i domoală și ne obișnuisem că nu puteam lipsi nicio zi de la lecții. Mai târziu, mi-am dat seama că acesta era un talent, talent ce vine de la natură, împodobit cu cunoștințe. Am prins de la el chiar și gustul poveștilor și al pătărăniilor populare, încât mă interesam mai târziu la bătrânii satului ce-și amintesc ei de la străbunii lor. Așa a început drumul meu spre colectarea folclorului. Și nu numai poveștile, dar și alte genuri folclorice le-am prins din copilărie. <...> În școală încă fiind, mi-am dat seama că unele pătărănii și povești trebuie fixate, fiindcă autorii lor se trec, însă ele trebuie să rămână”, notează cercetătorul.

„Cât timp părinții au fost pe lângă noi, eram fericiți. Dar situația s-a schimbat brusc atunci când, în preajma războiului și în anii războiului (1941-1945), tata a fost mobilizat în armata română, iar mama căzu la patul de suferințe grav bolnavă.

Ne susțineau bunicii și surorile tatei și ale mamei. Dar greutățile apăreau la tot pasul. Și noi, în limita posibilităților, căutam să facem față cât de cât lucrurilor <...>. În deosebi Grișa suporta stoic necazurile. Vicisitudinile, abătute asupra noastră, îl făceau pe Grișa tot mai rezistent, hotărât, concentrat, stârnind admirația celor din jur.

Surorile mamei, Sășunea și Năstunea, încântate de istețimea și curajul lui Grișa, nu-l slăbeau din adresarea „căpitane Grişa!”

Aceste epitete (bine meritate), s-au dovedit a fi profetice. Pe Grișa îl aștepta un viitor mare. Fără a exagera, pot afirma în cunoștință de cauză, că pe Grișa l-au salvat basmele bunelului, el devenind un folclorist de marcă, recunoscut în lumea savanților” , ne relatează Ion Botezatu.

În anul 1940 repetă cl. a IV-a în şcoala sovietică, apoi în 1941-1943 urmează două clase de şcoală românească. În anul 1943-1944 este admis în clasa I a Liceului Comercial „Regele Mihai I” din or. Balţi. În septembrie 1944 revine în şcoala medie din Baraboi.

A urmat o perioadă dificilă de studii: „greutăţile care au fost în învăţământ le-am suportat deplin, abia în clasa IX-a a apărut un manual de fizică, cele româneşti erau interzise. Însă am avut noroc de profesori buni, cu studii universitare la Iaşi şi la Sorbona”, ne mărturisește folcloristul Grigore Botezatu.

În anul 1949 a absolvit şcoala medie din satul natal, iar în 1954 – Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău. Ulterior proaspătul absolvent devine cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice. Din 1979 până în 1999 este şeful Secţiei de

Folclor şi între 1991-1999 deține funcția de director adjunct al Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova .

Şi-a susținut doctoratul în filologie cu teza Genurile folclorice şi realitatea istorică (pe baza folclorului haiducesc) (1966).

Grigore Botezatu a desfăşurat o amplă activitate de culegător, traducător, editor şi cercetător al folclorului literar. A înregistrat texte folclorice în satele din Republica Moldova, în localităţile româneşti din regiunile ucrainești (Odesa, Nicolaev, Chirovograd, Cernăuţi, nordul Maramureşului, numit astăzi Transcarpatia), din Rusia (ţin. Crasnodar) ş. a. S-a consacrat culegerii textelor de proză populară.

Debutează cu prima colecţie de folclor, Poveşti norodnice moldoveneşti, în 1955. Unele dintre culegerile lui au fost traduse în numeroase limbi străine (engleză, franceză, germană, spaniolă, japoneză, bulgară, slovacă, rusă, ucraineană, belorusă, georgiană etc.). Distinsul folclorist a transliterat în graiul românesc şi a editat la Chişinău peste 30 de culegeri folclorice ale diferitelor popoare.

Pentru munca uimitoare de culegere şi publicare a nestematelor populare, a fost primit în Uniunea Scriitorilor în 1957.

A participat la pregătirea, redactarea şi editarea celor trei serii de culegeri folclorice ale românilor moldoveni: Creaţia populară moldovenească (16 volume); publicarea creaţiilor populare conform zonelor etnofolclorice (8 volume); Mărgăritare (15 volume). A contribuit la evaluarea moştenirii lucrărilor în sfera folcloristicii româneşti. A publicat articole despre preocupările etnofolcloristice ale lui D. Cantemir, I. Neculce, I. Creangă, M. Eminescu, A. Mateevici, T. Pamfile, P. Ştefănucă, Gh. V. Madan, T. Găluşcă.

G. Botezatu a contribuit la scrierea unor manuale pentru instituţiile de învăţământ superior şi cel mediu: Schiţe de folclor moldovenesc (1965), Creaţia populară: (Curs teoretic de folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina) (1991) ş. a.

Palmaresul activităţilor sale ştiinţifice înscriu 60 de ani dăruiţi memoriei colective a poporului şi spiritualităţii româneşti.

Opera științifică:•Folclorul haiducesc în Moldova, Chişinău, 1967; •La izvoare. Poveşti, poezie populară şi cercetări

de folclor, Chişinău, 1991;•Creaţia populară: (Curs teoretic de folclor

românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina), Chişinău, 1991 (în colaborare).

Culegeri de texte folclorice:•Poveşti norodnice moldoveneşti, Chişinău, 1955; •Poveşti, Chişinău, 1956; •Basme şi snoave, Chişinău, 1958; •A fost odată. Poveşti şi snoave, Chişinău, 1966; •Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana - sora

Soarelui, Chişinău, 1967; 

Culegeri de texte folclorice:• Peneş-împăratul, Chişinău, 1968; • Poveşti populare moldoveneşti, Chişinău, 1972; • Legende, tradiţii şi poveşti orale, Chişinău, 1975; • Poveşti fantastice, Chişinău, 1976; • Doi Feţi-Logofeţi cu părul de aur. Poveşti populare

moldoveneşti, Chişinău, 1980; • Poveşti nuvelistice, Chişinău, 1980; • Auzit-am din bătrâni. Legende moldoveneşti, Chişinău,

1981; • Poveşti populare moldoveneşti, Chişinău, 1981; • De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chişinău, 1983; • Plugul de aur. Parabole şi poveşti nuvelistice, Chişinău,

1985; • Folclor din ţara fagilor, Chişinău, 1993 (în colaborare).

Culegeri de texte folclorice:• Cât îi Maramureşul…, Chişinău, 1993 (în

colaborare).• Făt-Frumos şi Soarele. Poveşti populare din

Basarabia, prefaţă de Iordan Datcu, Bucureşti, 1995;

• Nourul omului, Chişinău, 1997; •Coroana de aur. Poveşti populare, Chişinău, 2007. •Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din

nordul Caucazului (Texte inedite). În 2 volume. Vol. II, Chişinău, 2009.

•Poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene, Chişinău, 2012.

•Poveşti şi snoave (culegere de texte folclorice), Chişinău, 2013.

Ediţii îngrijite:• Petre Ştefănucă, Folclor şi tradiţii populare, I-II,

Chişinău, 1991 (în colaborare cu A. Hâncu); • Nicolae Donţu, Talmaza, Ermoclia, Cioborciu: tezaur

folcloric, ed. îngrij. de Vasile Grosu şi Grigore Botezatu, Chişinău, 1999.

• Tatiana Gălușcă, Romulus I. Nicola, Folclor român din Basarabia, Chişinău, 1999 (în colaborare cu T. Colac).

• Petre Ştefănucă (1902-1942). Culegere tematică, Chişinău-Ialoveni, 2006 (în colaborare).

• Vasile Grosu, Talmaza: Creaţii folclorice/ ed. îngrij. de Vasile Grosu şi Grigore Botezatu, Chișinău, 2003.

• Petre V. Ştefănucă, Datini şi creaţii populare / Text ales şi stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Grigore Botezatu, Chişinău, 2008.

• Gheorghe V. Madan, Un sat basarabean de codru: Truşenii / Text stabilit, note, comentarii, corespondenţă, documente, fotografii, bibliografie de Grigore Botezatu şi Tamara Apostol-Macovei, Chişinău, 2008.

Traduceri:• Poveşti norodnice tadjice, Chişinău, 1954; • Ivan cel mic-isteţ şi voinic. Poveşti ruseşti, Chişinău, 1956; • Poveşti indiene, Chişinău, 1958; • Poveşti norodnice chinezeşti, Chişinău, 1959; • Ceathan lăutarul. Poveşti populare incaşe, Chişinău, 1960; • Poveştile Birmei, Chişinău, 1964; • Povestea lui Bahtiar. Poveşti azerbaidjene, Chişinău, 1965; • Poveşti ruseşti. Prelucrare de A. N. Tolstoi, Chişinău,

1966; • Meşter faur, mâini de aur. Poveşti populare ruseşti,

Chişinău, 1967; • Vino poveste, vino! Poveşti şi proverbe ale popoarelor

Etiopiei şi Sudanului povestite pentru copii de L. Linbarskaia, Chişinău, 1967.

Premii și distincțiiA fost distins cu titlul onorific

„Om emerit în ştiinţă” din RSSM (1990) şi cu Premiul „Dacia“ (1991), iar în 1993, cu Premiul „Simion Florea Marian" al Academiei Române. În 1996 obține Cavaler al ordinului „Gloria Muncii” și în 2004 – Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și medalia „Dimitrie Cantemir”, oferită de Academia de Științe a Republicii Moldova. În 2014, la cei 85 de ani, i-a fost decernată Diploma Academiei de Științe a Moldovei Meritul academic.

Bunelul Ion

Bunica Sonia

Tata Gheorghe

Mama Ana

Ion, cadru didactic, jurnalist

Grigore, doctor în filologie,

scriitor

Serafim, veteran de

război

Leonid, medic militar, colonel

Frații

Cercetări de teren:

Cercetări de teren:

Imagine: L. Curuci

Inf. Ion Sorici și cercetătorii: Grigore Botezatu, Victor Gațac, Ion Gherman, s. Căbăiești, r. Călărăși,

1965

Grigore Botezatu alături de informatorii săi, s. Pașcani, r. Hâncești, 1983

Efim Junghietu, Iulian Filip, Grigore Botezatu într-un scurt popas, 1974

Grigore Botezatu și Iulian Filip în Crasnoilsc, Bucovina, 1982

Cercetătorii Grigore Botezatu, Nicolae Băieșu, Steluța Popa acasă la informatorul Alexandra Pârvan, 67 ani, loc.

Biești-Orhei, 1990

Cercetătorii Grigore Botezatu, Steluța Popa acasă la informatorul Haralambie Chiperi, 78 ani, loc. Biești-

Orhei, 1990

Cercetătorii Sergiu Moraru, Nicolae Bilețchi, Ion Oprișan și Grigore Botezatu la Sectorul de Folclor

Conferința științifică consacrată folcloristului P. Ștefănucă, Ialoveni, 2006. Acad. M. Cimpoi, Eremia

Ștefănucă, acad. H. Corbu, Grigore Botezatu și Vasile Vetișanu, dir. IEF „C. Brăiloiu” din București

Folcloristul Grigore Botezatu alături de criticul literar Constantin Popovici

Folcloristul Grigore Botezatu alături de B. Marian, Ion Druță, Dumitru Matcovschi, Iulia Botezatu, Ilie

Teleșcu. Soroca, 2004

G. Botezatu alături de colegii de la Sectorul de Folclor: I. Buruiană, N. Băieșu, E. Junghietu, V. Cirimpei, I. Filip

și S. Moraru, 1986

Vasile Vetișanu, Tatiana Gălușcă și Grigore Botezatu, Institutul de

Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu”, 22 iunie 1992

Etnologul Grigore Botezatu la 80 de ani, ASM, 2009

Revenirea acasa a folcloristei Tatiana Gălușcă. În incinta căminului cultural din satul Izvoare, 15 decembrie 1990

Revenirea acasa a folcloristei Tatiana Gălușcă. În incinta căminului cultural din satul Izvoare, 15 decembrie 1990. La microfon Grigore

Botezatu.

Alături de prietenii săi Nicolae Băieșu și Victor Gațac

Şedinţa lărgită a Consiliului ştiinţific cu prilejul marcării a 80 de ani de la naşterea folcloristului

Grigore Botezatu, 2009

La cei 85 de ani, cercetătorul îşi continuă meseria, nu o face pe teren, ci în bibliotecă, 2013

La Simpozionul științific în memoria folcloristului Efim Junghietu, Petrești, 2008

I rând - G. Botezatu, E. Junghietu, L. Carauş, A. Tamazlâcaru, 18 februarie 1990

Particularităţile folclorului de a constitui un proces complex, ireversibil şi irepetabil ca formă de promovare orală au generat consemnarea manuscriptică şi înregistrarea acestuia cu ajutorul mijloacelor tehnice disponibile.

Ca un adevărat om de știință, folcloristul Grigore Botezatu şi-a orientat activitatea întru salvgardarea elementelor de înţelepciune populară, având o deosebită predilecţie faţă de:

proza populară: poveşti, parabole, legende, snoave ş.a.;

genurile folclorice scurte (proverbe, zicători, ghicitori);

eposul haiducesc ș.a.

Grigore Botezatu este unul dintre puţinii oameni de ştiinţă, care a cules material folcloristic de la basarabenii din lagărele de muncă forțată - Gulag. „În anii 80, am efectuat o expediţie în Kazahstan, sărmanii luaseră cu ei viţă-de-vie din Basarabia. Atunci am băut vin moldovenesc din Kazahstan şi mi-a rămas în memorie cântecul „Dorul de Basarabia”: „Dorule, nu mă-nghie, / Basarabia nu-i cole, / Basarabia-i loc departe, / Nici scrisoarea nu răzbate”, ne mărturisește folcloristul.

„Activitatea folcloristică a Tatianei Gălușcă a decurs în împrejurări grele și nefavorabile pentru munca științifică. Locul principal în viața ei, ca și a altor învățători folcloriști, l-a ocupat activitatea

didactică. În munca zi de zi cu colectivele de elevi s-a convins că solul fertil în procesul de instruire

a tinerei generații îl formează moștenirea culturală a poporului. Promovând valorile culturii naționale, în mod firesc s-a apropiat de izvoarele cristaline și nesecate ale tezaurului etnofolcloric,

culegerea și valorificarea creației populare devenind o pasiune a sa pentru întreaga viață”.

folcloristul Grigore BOTEZATU

„Efim V. Junghietu s-a afirmat ca folclorist în trei direcţii de bază: culegerea creaţiilor populare,

editarea lor ştiinţifică şi studierea moştenirii etnofolclorice”.

***„Pe teren, Efim Junghietu lucra cu succes individual,

dar şi în grup. La multe expediţii mergea însoţit de trei, patru studenţi de la facultatea de filologie a

Universităţii. Culegea tot ce afla la informatorii cu care venea în contact. Caietele sale cu materiale

folclorice sunt scrise cu deosebită îngrijire, ele vor rămâne în perspectiva vremii model pentru

mulţi care urmează să efectueze cercetări de teren”.

folcloristul Grigore BOTEZATU

Despre activitatea sa științifică mărturisesc colegii de sector:

„Cărţile lui Grigore Botezatu sunt o întreagă bibliotecă, utilă pentru mii de cititori din ţară şi de peste hotare”.

„Este diversă şi îndeletnicirea folcloristică a Dumnealui, unde putem distinge câteva aspecte: culegerea creaţiilor populare pe teren, publicarea lor, traducerea din folclorul literar al altor etnii, studierea operelor artistice anonime”.

„Grigore Botezatu este o personalitate marcantă în domeniul cercetării culturii populare. Datorită Dumnealui, în mare parte, tezaurul folcloric existent în Basarabia şi în satele româneşti din Ucraina este cunoscut în multe ţări nu numai din Europa”.1

folcloristul Nicolae BĂIEȘU

1 N. Băieșu, Folcloristul Grigore Botezatu. 80 de ani de la naştere şi 55 de ani de activitate, în Academos, nr . 1 (12), februarie 2009, p. 115.

„Grigore Botezatu este decanul folcloristicii basarabene. A cules tot ce este mai bun în folclorul nostru atât de

bogat. A editat peste 40 de culegeri de folclor”folcloristul Nicolae BĂIEŞU

„E o vocaţie şi o cruce pe care o duce de 60 de ani. Ceea ce a înţeles el fiind student: să tragă o fugă în

Kazahstan pe urmele acestor turişti trişti basarabeni şi să vadă, să culeagă folclorul de acolo”

folcloristul Iulian FILIP

„Gr. Botezatu se apropie cu multă dragoste de izvoarele cristaline ale geniului popular, se străduie să păstreze

tot ce e mai frumos, să pătrundă tâlcul adânc al creației populare, să nu altereze autenticitatea basmului, să păstreze șarmul vorbei vii, aurul

expresiei ei”.etnologul Efim JUNGHIETU

„La alegerea perlelor folclorice folcloristul are la îndemână numai câteva instrumente de lucru:

cunoaşterea perfectă a comorii folclorice, a genului sau a speciei, în care s-a specializat şi căruia i s-a

consacrat, puterea de pătrundere analitică în mulţimea de variante, intuiţia, simţul şi gustul

artistic în selectarea variantelor de vârf, pentru a scoate din amalgamul bolovănos şi crud eleganţa şi supleţea compoziţională, fluiditatea desfăşurării şi

frumuseţea cuvântului. În tot ce a făcut Grigore Botezatu în mod creator pentru adunarea,

redactarea, propagarea şi comentarea ştiinţifică a basmelor noastre populare se simte o muncă

inspirată şi plină de dăruire şi har.”scriitorul Ion C. CIOBANU

„Grigore Botezatu: Poveşti populare moldoveneşti – o comoară nepreţuită. A trecut neobservată, dar cartea face

cât jumătate, dacă nu mai mult, din celelalte cărţi de beletristică, tipărite în aceşti ani. Botezatu nu e un culegător şi «prelucrător» – e un extrem de talentat povestitor. Ce stil,

ce limbă, ce bogăţie şi prospeţime şi firesc al vorbirii…”scriitorul  Vladimir BEŞLEAGĂ

„Prin cărţile lui Grigore Botezatu lumea fermecată a basmelor moldoveneşti a fost cunoscută de la Atlantic şi până la Pacific, a devenit un bun spiritual al copiilor de

diferite naţionalităţi. Poveşti moldoveneşti au fost editate la Vilnius şi Tbilisi, la Berlin şi la Sofia, la Moscova şi la Kiev, la

Riga (în inspirata traducere a lui Leons Briedis), la Tokio şi Londra. Basmele lui au o geografie bibliografică aproape că

imposibil de a fi identificată până la capăt.” 

folcloristul Sergiu MORARU

G. Botezatu a participat laborios la întocmirea, redactarea şi editarea celor trei serii de culegeri de folclor cules la românii din R. Moldova şi din Ucraina. Principala între acestea este Creaţia populară moldovenească (în 16 volume), la elaborarea căreia folcloriştii de la Academie au lucrat mai mult de 10 ani. Autorul a trei volume din respectiva serie este G. Botezatu: Legende, tradiţii şi poveşti orale, Chişinău, 1975; Poveşti fantastice, Chişinău, 1976; Poveşti nuvelistice, Chişinău, 1980; Lucrarea colectivă s-a bucurat de o apreciere merituoasă din partea recenzenţilor din ţară şi de peste hotare.

Al doilea ansamblu de culegeri folclorice şi-a pus drept scop publicarea creaţiilor populare conform zonelor etnografice. Nominalizez lucrările la care a lucrat și G. Botezatu alături de colegii săi: Folclor din părţile codrilor (1973), Folclor din Bugeac (1982), Folclor din nordul Moldovei (1983), Folclor din stepa Bălților (1984), Folclor din câmpia Sorocii (1989), Folclor din ţara fagilor (1993), Cât îi Maramureșul... (1993).

În cea de a treia serie – Mărgăritare –destinată elevilor G. Botezatu are trei culegeri: Auzit-am din bătrâni. Legende moldoveneşti, Chişinău, 1981, De n-ar fi, nu s-ar povesti, Chişinău, 1983; Plugul de aur. Parabole şi poveşti nuvelistice, Chişinău, 1985;

Au urmat și alte ediții: Frumos e la şezătoare (în colaborare, 1983) La izvoare. Poveşti, poezie populară şi cercetări de folclor (Chişinău, 1991), Făt-Frumos şi Soarele. Poveşti populare din Basarabia (Bucureşti, 1995). În total, a întocmit şi a editat, în particular sau în colaborare, peste 40 de culegeri de folclor.

Traduse în alte limbi

Traduse în alte limbi.

Din seria Înșiră-te mărgăritare

Dicționar de proverbe și zicători românești. Alcătuitor Gr. Botezatu,

București-Chișinău, ed.I, 2001; ed. II, 2004

Basme populare românești. Alcătuitor Gr. Botezatu,

Chișinău, 1998

Grigore Boptezatu a depus o muncă însemnată, în calitate de coautor şi coredactor al lucrării colective Creaţia populară (Curs teoretic de

folclor românesc din Basarabia, Transnistria şi Bucovina) (1991) și a Crestomației de folclor

moldovenesc (1989) – suporturi didactice pentru studenții,

cadrele didactice ale instituțiilor superioare

de învățământ. O prerogativăde viitor a Sectorului de folclor

ar fi reeditarea acestor două lucrări.

Ediție îngrijită de Gr. Botezatu și T. Colac, Chișinău, 1999

Text stabilit, note, comentarii, corespondenţă, documente,

fotografii, bibliografie de Grigore Botezatu şi Tamara Apostol-

Macovei, Chişinău, 2008

Text ales şi stabilit, studiu intro-ductiv, note şi comentarii de Grigore Botezatu, Chişinău, 2008

Text stabilit, note, comentarii de Grigore Botezatu şi Andrei Hâncu,

Chişinău, 1991.

Povești și snoave. Alcătuitor Gr. Botezatu, Chișinău, 2013

Poveşti cu Feţi-frumoşi şi Ilene Cosânzene. Grigore BOTEZATU (coautor, culegător de texte folclorice), Chişinău, 2012

Băieșu, Nicolae. Dragoste înnăscută pentru folclor are savantul și omul Grigorea Botezatu. În: Viața satului, 1989, 17 ian., p.4.

Băieșu, Nicolae. Folcloristul Grigore Botezatu: 80 de ani de la naştere şi 55 de ani de activitate. În: Academos, 2009, nr . 1 (12), p. 115.

Grigore Botezatu. În: Literatura și arta Moldovei: Enciclopedie. Vol. I. Chișinău, 1985, p. 106.

Hâncu, Andrei. Grigore Botezatu. În: Literatura și arta, 1989, 19 ian., p.1.

Darienco, Claudia, Piloni ai neamului: Portrete de epocă, Vol. I. Chișinău, 2010, p. 86-124.

Moraru, Sergiu. Drumuri și oameni. În: Moldova Socialistă, 1989, 18 ian., p.4.

Junghietu, Efim. Folclorul – o pasiune permanentă. În: Literatura și arta, 1979, 18 ian.

VĂ MULȚUMIM!!!!!!!!!!!!!