Comportamentul adaptiv la copilul cu handicap de auz

Deficiene auditive (Clasificare audiometric)Tipul deficieneiGradul pierderii (decibeli, dB)

Audiie normal sau subnormalPrag inferior valorii de 20 dB

Deficiene auditive uoarePrag 20-40 dB

Deficene auditive mediiPrag 40-70 dB

Deficiene auditive severePrag 70-90 dB

Deficiene auditive profunde Prag superior sau egal cu 90 dB

Concepte cheieDeficienta de auz= deficienta senzoriala, la fel ca si cea de vedere, reprezentand diminuarea sau pierderea totala sau partiala a auzului, din diferite cauze.Prin instalarea unui deficit auditiv, activitatea si relatiile individului cu lumea inconjuratoare sunt puternic perturbate. Atunci cand handicapul de auz exista de la nastere sau cand apare de timpuriu (mica copilarie), dificultatile in insusirea limbajului de catre copil sunt majore vorbim despre fenomenul muteniei care insoteste pierderea totala a auzului. In cazul in care degradarea auzului se produce dupa achizitia structurilor verbale si nu se intervine in sens recuperator, se instaleaza un proces de involutie la nivelul intregii activitati psihice.Putem spune ca, in timp ce pierderea auzului inaintea varstei de 2-3 ani are drept consecinta mutitatea (copilul devenind surdomut), disparitia simtului auditiv la cativa ani dupa insusirea limbajului de catre copil determina dificultati in mentinerea nivelului atins, chiar regresii in planverbal (din punct de vedere al vocabularului, al intensitatii vocii sau al exprimarii gramaticale).Efectele deficientei de auz sunt diferite deci in functie de varsta la care a aparut handicapul auditiv, de particularitatile psihice ale individului, de mediul in care traieste acesta, de atitudinea celor din jur etc.

Mod de viata :Modul de via a acestor persoane are drept component semnificativ prezena suportului social (a proteciei speciale) prin care se creeaz posibilitatea conturrii diferitelor stiluri de via. Evaluarea modurilor i stilurilor de via ale persoanelor cu handicap se bazeaz pe domeniul autonomiei/dependenei n satisfacerea trebuinelor umane. Comportament :Persoana ce dobandete o deficien se strduiete s realizeze trecerea de la noul statut, s optimizeze procesul tranzacilor cu ceilali, pentru a nregistra eficacitate maximal a readaptrii sociale. O asemenea persoan pornete de la cele mai banale activiti cotidiene, caut explicaii ale vieii sociale pentru a ajunge la adaptarea celor mai adecvate comportamente La deficieni, activitatea factorilor emoionali devine o condiie esenial n asigurarea reuitei oricrei forme de nvare (nvarea nu se reduce la asimilarea de cunotine, cci formarea motivaiei nu se poate realiza fr stimularea condiiilor intime ale subiectului). Fenomenul formativ capt valene noi la deficieni i asigur elaborarea de comportamente ce se pot adapta la situaia dat i la contextul relaiilor interpersonale n care i desfoar subiectul activitatea.Exista o diferenta vizibila privind comportamentul si personalitatea copiilor surzi proveniti din familii normale cu parinti auzitori si a celor proveniti din familii de surzi. Acestia din urma, ajunsi la scoala, vin cu un bagaj de cunostinte mult mai mare si mai variat decat ceilalti, folosesc o gama bogata de gesturi extrem de expresive si dau dovada mai putin de inhibitie si de timiditate.

Personalitateadeficientilor de auz poarta amprenta handicapului existent, desi si aici vorbim de diferente comportamentale. Astfel, sunt copii deficienti de auz (mai multi ca numar), timizi, neincrezatori, dependenti de anturaj, anxiosi, negativisti, cu teama crescuta de esec, lipsiti de initiativa, fara interese, cu frica de respingere, asa cum exista si deficienti de auz sociabili, degajati, optimisti.

Recuperarea si integrarea deficientilor de auz:

Odata cu asigurarea conditiilor de demutizare pentru surdomut si de stimulare a comunicarii verbale pentru hipoacuziei se pun bazele formarii gandirii notional-verbale si se faciliteaza dobandirea de experiente, de cunostinte, de cultura, imprimand caracter informativ si formativ activitatii cu handicapatii de auz.Pentru realizarea acestor deziderate, scolii si cadrelor didactice le revine sarcina de a folosi o metodologie specifica pentru formarea comunicarii verbale si crearea posibilitatilor de invatare Hotararea pentru scoala pe care o va urma copilul va fi luata in urma unei analize complexe a modului in care acesta si-a dezvoltat vorbirea si limbajul. Suportul profesorilor, atat dintr-o scoala normala, cat si dintr-o scoala speciala pentru copii cu dificultati de auz, este deosebit de important. Daca alegerea este pentru o scoala normala, este bine sa fie informati despre necesitatile speciale ale copilului cei in masura sa ia decizii organizatorice si administrative, deoarece poate fi nevoie de modificari ale clasei de curs, de un tratament special.Scoala si rolul ei in recuperarea deficientei de auz.Pregatirea unui copil cu hipoacuzie este o adevarata provocare. Este un proces complex care implica incercari grele si posibile erori la inceput pana ce cea mai buna strategie este stabilita. Strategia finala o combinatie a tipurilor de amplificare, a metodelor de comunicare si a metodelor de invatat si de antrenament va fi cea care ii va oferi copilului cu deficienta cel mai bun sunet si cele mai bune oportunitati de comunicare si invatare. Pe scurt, scopul este imbunatatirea calitatii vietii, iar cu resursele si tehnologia disponibile in zilele noastre ne putem astepta la rezultate foarte bune. Specificul integrrii socio-profesionale la deficientul de auz Trebuie avute n vedere anumite caracteristici nc din copilria mic:-stimularea i formarea capacitii de comunicare a copiilor, prin mijloace verbale i auxiliare;-dezvoltarea unor caracteristici ale percepiei kinestezice, nvarea copilului s coreleze complexul sonor cu pipitul, cu vibraiile aparatului fonoarticulator, cu particularitile suflului de aer n emisia vocal;-dezvoltarea capacitilor de imitare a micrilor corpului, ale feei, ale gurii-dezvoltarea percepiilor auditive, prin antrenamente i exerciii, sau prin amplificarea cu ajutorul protezelor;-dezvoltarea ateniei, a capacitilor de memorare, de reproducere, de motivaie i activism prin joc i alte activiti;-formarea ncrederii n sine etc. Integrarea social trebuie nceput din cele mai mici vrste, prin forme specifice. n condiiile unei educaii deficitare, deficientul devine singuratic, se izoleaz. Majoritatea deficienilor de auz reuesc s se integreze bine i eficient n viaa social i profesional, ajungnd la exercitarea unor profesii apropiate de cele ale auzitorului. Ei nu vor fi orientai spre profesii ce solicit auzul. Dintre cele mai frecvente profesii exercitate de deficienii de auz: tehnician dentar, instalator tehnico-sanitar, croitor, tmplar, strungar, lctu, electrician, zugrav, dar poate urma i forme ale nvmntului tehnic i liceal sau unele forme ale nvmntului superiorMulte sperane se leag astzi de activitile non-guvernamentale, care se preocup de deschiderea unor centre de zi , centre de activiti, centre de reabilitare pentru copiii cu handicap stfel,se iniiaz proiecte, programe de suport pentru aceste persoane, diferite forme de intrajutorare,etc.

Sarcinile care revin persoanelor cu o dezvoltare psihic,senzorial,psiho-motric normals-ar putea concretiza prin adoptarea unor atitudini socio-morale i umane,precum : s recunoatem i s ncurajm orice mod de comunicare a acestor persoane; s ajutm persoana cu handicap s devin ct mai independent posibil; s oferim copilului cu handicap sprijinul nostru de a se integra n societatea altor copii; s susinem i s ajutm prinii ce au n cretere un copil cu handicap; s oferim unele sfaturi prinilor cum s se comporte n cazul comportamentului dificil al copilului cu un astfel de handicap.SI DE CE NU ? s oferim acolo unde este necesar ,n limita posibilitilor ,un suport financiar.