clasa a 10–a

Програма для загальноосвітніх навчальних закладів

з навчанням молдовською мовою

Молдовська мова 10-11 класи

NOTĂ EXPLICATIVĂ

Obiectivele şi sarcinile instruiriiLimba moldovenească este limba maternă a poporului moldovenesc pe care a creat-o şi a ocrotit-o

veacuri de-a rîndul. Ea este comoara nepreţuită, este lucrul cel mai sfînt, bogat, perfect, naţional, limba literară şi bogăţia spirituală a poporului. Aportul ei la formarea intelectuală şi culturală a elevilor este de cea mai mare importanţă. Fără însuşirea limbii moldoveneşti literare întregul proces de instruire în şcoală este lipsit de cel mai important suport.

Ca disciplină primordială, cursul contemporan al limbii moldoveneşti în clasele 5-11 admite studierea limbii ca factor al cunoaşterii şi comunicării.

Formarea deprinderilor şi priceperilor de a stăpîni liber limba moldovenească în comunicare (ascultare, citire, сomunicare, scriere) pe baza însuşirii de către elevi a ştiinţei despre limbă constituie obiectivul principal al instruirii.

Acest obiectiv poate fi realizat doar prin rezolvarea următoarelor sarcini: familiarizarea elevilor cu un anumit volum de cunoştinţe despre limba moldovenească ( structură,

funcţii, provenienţă, dezvoltare şi rolul ei); a-i obişnui pe elevi să folosească abundenţa mijloacelor lingvistice, contribuind mereu la

îmbogăţirea vocabularului, la dezvoltarea şi perfecţionarea structurii gramaticale a vorbirii; însuşirea de către elevi a normelor limbii literare moldoveneşti; formarea deprinderilor şi priceperilor de comunicare în situaţii diverse, folosind, justificat, mijloacele

lingvistice şi respectînd normele unei comunicări corecte; formarea priceperilor ortografice şi de punctuaţie necesare pentru scrierea corectă.Noţiunile teoretice despre limbă, despre normele limbii literare, cerinţele despre dezvoltarea limbii, a

priceperilor şi deprinderilor contribuie la realizarea tuturor sarcinilor.În cadrul orelor de limba moldovenească este posibilă soluţionarea unor sarcini pedagogice educative,

dezvoltarea gîndirii elevilor şi formarea deprinderilor de a-şi îmbogăţi, de sine stătător, cunoştinţele, de a-şi perfecţiona cultura vorbirii.

Posibilităţile de educaţie ale cursului de limba moldovenească sînt asigurate de noţiunile generale despre limbă, de influenţa profesorilor, de organizarea raţională a întregului proces de învăţămînt, de materialul didactic, de tematica comunicărilor orale şi scrise ale elevilor.

Materialul, folosit în cadrul orelor de limba moldovenească, trebuie să exprime valorile spirituale umane: dragostea faţă de om, generozitatea, caritatea, onestitatea, hărnicia, dragostea făţă de patrie, ocrotirea naturii ş.a.

Conţinutul materialului trebuie să poarte un caracter cultural naţional. E necesar să se folosească elementele ce ţin de plaiul natal, istoirie, cultură, tradiţii şi viaţa poporului moldovenesc.

Prin intermediul orelor de limbă maternă are loc educaţia estetică care poate fi înfăptuită, în primul rînd, prin formarea noţiunilor despre frumos în limbă, prin dezvoltarea necesităţii perfecţionării estetice a vorbirii elevilor.

Studierea limbii moldoveneşti contribuie şi la dezvoltarea gîndirii logice a elevilor. În timpul instruirii, ei dobîndesc deprinderi de analiză, comparare, confruntare, generalizare a faptelor de limbă; se obişnuiesc să aducă exemple necesare, argumente, să facă concluzii, să selecteze, să sistematizeze materialele corespunzătoare temei şi ideii principale a comunicării; să elaboreze planuri şi teze, să construiască o comunicare corectă, logică; să întocmească conspecte.

În procesul însuşirii limbii moldoveneşti, elevii au posibilitate să obţină cunoştinţe de sine stătător, lucrînd cu literatura suplimentară, cu dicţionarele, să-şi controleze corectitudinea şi oportunitatea propriei comunicări.

Structura şi conţinutul programelor. Particularităţile organizării procesului instuctiv-educativ. Criteriile de apreciere a cunoştinţelor.

Programele de limba moldovenească se compun din următoarele părţi: noţiuni generale despre limba moldovenească, despre normele limbii literare şi normele scrierii

corecte; noţiuni de comunicare, tipuri de comunicare; cerinţele faţă de cunoştinţele şi deprinderile elevilor.În partea întîi sînt expuse noţiunile lingvistice generale, normele limbii literare, regulile de ortografie şi

punctuaţie. Sînt prezente faptele şi legile care contribuie la obţinerea, de către elevi, a unui volum

necesar de cunoştinţe despre limba moldovenească. Aceste cunoştinţe constituie baza formării concepţiilor elevilor despre limbă, compun baza unei exprimări literare.

Îmbogăţirea vocabularului şi perfecţionarea structurii gramaticale a comunicării orale şi scrise are loc la fiecare lecţie. Selectînd cuvintele potrivite, profesorul ţine cont de tema viitoarelor expunei şi compuneri, de informaţiile din manual, de textele studiate la orele de literatură. Una din cerinţele principale ale muncii în această direcţie o constituie dezvoltarea capacităţilor de a observa cuvintele necunoscute, obişnuinţa de a se adresa profesorului pentru explicaţiile necesare şi priceperea de a se folosi de Dicţionarul explicativ.

Perfecţionarea structurii gramaticale a comunicărilor elevilor este asigurată şi de învăţarea temelor de gramatică prin intermediul exerciţiilor, care permit elevilor să le aplice în practică atunci, cînd e vorba de studierea unor categorii sau construcţii gramaticale.

Însuşirea normelor limbii literare are loc nu numai în timpul studierii lexicului, formării cuvintelor, morfologiei, sintaxei, dar şi în procesul dezvoltării vorbirii coerente. Conţinutul materiei care ar contribui la însuşirea normelor limbii literare este indicat de programe.

Munca sistematică asupra intonaţiei contribuie la formarea deprinderilor citirii expresive, intonării propoziţiilor, frazelor. Este necesar ca în timpul lucrului asupra textului să-şi antreneze citirea expresivă şi nici un text să nu fie citit monoton, neexpresiv.

O mare importanţă o are şi descoperirea relaţiilor reciproce dintre diferite fenomene de limbă: lexic şi structura cuvîntului, morfologie şi structura cuvîntului, morfologie şi sintaxă, ortografie şi morfologie, punctuaţie şi sintaxă. Aceasta îi va da posibilitate elevului să sesizeze caracterul de sistemă a limbii.

Relaţiile reciproce dintre părţile componente ale ştiinţei despre limbă se înfăptuiesc pe baza principiului succesiunii şi al perspectivităţii, prin compararea materiei învăţate cu cea ce va fi studiată, pe baza concluziilor şi observaţiilor profesorului.

Studierea materiei e construită ţinînd cont şi de relaţiile interdisciplinare, care contribuie la aprofundarea cunoştinţelor, lărgirea orizontului intelectual al elevilor.

Materia pe care o conţin programele de limba mldovenească pentru clasele 5–11 este o continuare a cursului de limbă din ciclul primar, de aceea profesorii sînt obligaţi să cunoască şi programele de limba moldovenească pentru clasele 1– 4.

Tipurile de comunicare, însuşirea lor constituie cea de-a doua parte a programelor. Este una din direcţiile care, concomitent cu altele două – îmbogăţirea vocabularului şi însuşirea normelor limbii literare – asigură munca asupra dezvoltării vorbirii elevilor. Partea a doua cuprinde:

noţiuni despre comunicare; numărul principalelor tipuri de lucrări.Are loc familiarizarea elevilor cu noţiuni ce ţin de comunicare: citirea, audierea, reproducerea textelor

şi comunicarea, stiluri şi tipuri de comunicare.Partea a doua a programei se compune din trei părţi: receptarea comunicării alogene (audierea, citirea textelor diverse ca stil, tip şi gen); reproducerea textelor pregătite anterior (expuneri orale şi scrise, selective, succinte, detaliate); întocmirea compoziţiilor proprii: compuneri (naraţiuni, descrieri, raţionament) diverse din punct de

vedere al informaţiilor (experienţa proprie, impresii şi observaţii personale, opere citite, tablouri, filme) şi diverse ca gen şi stil (povestire, referat).

Tipurile comunicărilor propuse de programe pentru fiecare clasă permit organizarea şi petrecerea muncii sistematizate: de la citire, ascultare – sesizare a textului la expunere, apoi la compunere (oral-scris).

E necesar ca în cadrul lecţiilor elevii să aibă posibilitatea să se exprime, să comunice sistematic, astfel perfecţionîndu-şi vorbirea.

Pentru a spori activitatea de comunicare a elevilor, este bine să se prefere expunerile legate de viaţă, care prezintă interes pentru ei, tendinţa de a-şi împărtăşi gîndurile, de a-şi exprima propunerile.

Cea de-a treia parte – “Cerinţele faţă de cunoştinţele şi deprinderile elevilor” – prezintă o enumerare a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor pe care elevii trebuie să le posede în procesul studiului. Aceste cerinţe sînt prezente în toate despărţiturile programelor.

Prezenţa în programe a acestor cerinţe are menirea de a spori orientarea practică a predării limbii moldoveneşti, posedarea liberă a comunicării orale şi scrise.

În programe este dată repartizarea orientativă a orelor. Profesorilor le este permis să facă unele corecţii, dar fără a micşora numărul de ore rezervat comunicării orale şi scrise.

Deprinderile pe care trebuie să le obţină elevii în procesul studierii cursului de limba moldovenească sînt grupate astfel:

instructiv-lingvistice: deprinderi de a recunoaşte sunetele, părţile componente ale cuvîntului, părţile de vorbire, propoziţiile, frazele, analiza lor ş.a;

normative: deprinderi de a pronunţa corect consoanele, vocalele, de a construi îmbinări de cuvinte, propoziţii, fraze ş.a;

de ortografie: deprinderi de ortografiere corectă a cuvintelor, de utilizare justă a semnelor de punctuaţie în propoziţii, fraze;

de comunicare: deprinderi de a sesiza, expune şi a crea comunicări orale şi scrise.Studierea limbii moldoveneşti în clasele 5–11 contribuie la sporirea culturii de comunicare şi a nivelului

corectitudinii gramaticale. Sistematizarea şi aprofundarea materiei studiate în clasele anterioare se petrece la un nivel înalt de generalizare. Orele de studiu preconizează perfecţionarea principalelor deprinderi şi capacităţi de comunicare, limbaj.

Lucrul asupra comunicării trebuie să asigure evaluarea acelor priceperi şi deprinderi, de care elevii vor avea nevoie pentru a comunica pe viitor.

O importanţă deosebită, în procesul instructiv-educativ la orele de limba maternă, o au textele şi comunicarea orală, conţinutul succint al cărora prezintă cultura naţională a poporului moldovenesc şi a celei universale.

Folosirea textelor, expunerilor orale este una din căile importante de familiarizare a tinerei generaţii cu cultura moldovenilor şi are drept scop formarea unei personalităţi spiritual patriotice şi intelectuale.

La realizarea acestui obiectiv contribuie compartimentul „Instruirea socioculturală”, care va orienta profesorii, autorii de manuale şi literatură metodică la selectarea textelor corespunzătoare. Textele, la rîndul lor, îi vor familiariza cu istoria, obiceiurile, tradiţiile, cultura spirituală, comoara artistică, cu oameni celebri ai poporului moldovenesc, cu principiile general-umane. Textele formează o sistemă integră, iar conţinutul lor trebuie să devină pilonul exprimării personale a elevilor şi vor contribui la îmbogăţirea vocabularului, la formarea convingerilor personale despre lume. De aceea principiul sociocultural de instruire în cadrul orelor de limba moldovenească trebuie să se practice sistematic, nu numai la orele de comunicare orală şi scrisă.

Amplificarea sistematică a capacităţilor de gîndire a elevilor în procesul studierii limbii materne are o mare însemnătate pentru educarea culturii lingvistice, adică posedarea formelor, metodelor, procedeelor principale ale gîndirii: compararea, generalizarea, modelarea, precum şi sesizarea conştientă a structurii propriei activităţi de cunoaştere, activităţi oglindite în „Orientarea strategică”, ce poartă un caracter de acţiune. Conţinutul orientărilor strategice nu este reflectat în programă pentru fiecare compartiment în parte. Aceste direcţii se referă la întregul proces de instruire. Ele se vor realiza cu ajutorul unor sarcini, exerciţii cu caracter complex, care formează un component organic.

Realizarea principiului de cunoaştere problematică, precum şi a orientărilor strategice asigură formarea bine orientată a experienţei de activitate creatoare, pe care trebuie s-o posede fiecare elev. De exemplu, elevii claselor 5–11 determină, în cazuri nedificile, structura propriei activităţi de cunoaştere: motiv-scop, planul realizării acestui scop, modul de înfăptuire a planului şi evaluarea rezultatelor (practic); efectuează următoarele activităţi: analiza, compararea, generalizarea, sinteza, modelarea, argumentarea convingătoare a unor teze. Elevii claselor 8–11 sesizează conştient structura propriei activităţi de cunoaştere: motiv-obiectiv, planul realizării acestui obiectiv, modul de înfăptuire a planului şi evaluarea rezultatelor (practic); efectuează următoarele activităţi: analiza, compararea, generalizarea, concretizarea, sinteza, combat părerile greşite, folosind pentru aceasta dovezi, noţiuni lingvistice şi nonlingvistice cunoscute.

Cele patru ore disponibile, rezervate pentru fiecare clasă, pot fi utilizate la realizarea atestărilor tematice, lucrărilor de control sau la studierea materiei.

Deci, elementele inovatoare ale noilor programe contribuie la realizarea ideilor înaintate de sistema-proiect la limba moldovenească, la o însuşire concepută a celor patru elemente ale învăţămîntului: cunoştinţe, deprinderi şi perceperi, experienţa unei activităţi de creaţie şi atitudinea valoroasă, emotivă faţă de trecut.

CLASA a 10–a(1 oră pe săptămînă; în total – 35 ore, din care 4 ore disponibile)

Ore Conţinutul materiei de studiu

Cerinţele actuale faţă de nivelul instruirii elevilor în şcoala medie

generală

1 INTRODUCERELimba moldovenească şi

dialectele ei.

Elevul:●face deosebirea dintre limba literară şi

dialectele limbii.

2 Aprofundarea şi istematizarea cunoştinţelor. Fonetica. Grafia. Ortoepia

Fonetica – parte auxiliară a garamticii care studiază sunetele vorbirii. Grafia. Ortoepia. Vorbirea. Sunetele limbii moldoveneşti. Semnele grafice. Alfabetul limbii moldoveneşti. Grupuri de litere şi sunetele corespunzătoare. Diftongii, triftongii, hiatul. Despărţirea în silabe. Normele de trecere regulamentară a cuvintelor. Observaţii ortografice.

Analiza fonetică a cuvintelor.

●cunoaşte alfabetul limbii moldoveneşti; diftongii; triftongii; hiatul; normele de trecere regulamentară a cuvintelor; regulile de ortografie învăţate;

●analizează fonetic cuvintele; ●identifică şi corectează greşelile

ortoepice; explică cu ajutorul regulilor ortografice învăţate scrierea corectă a cuvintelor;

●găseşte şi corectează greşelile.

153

Sintaxa. Punctuaţia Îmbinarea de cuvinte

Îmbinari de cuvinte: stabile, libere. Legăturile de subordonare dintre elementele

●cunoaşte îmbinarea de cuvinte; noţiuni despre felurile legăturilor de subordonare dintre termenii îmbinării de cuvinte; raporturile de subordonare dintre termenii unei propoziţii; propoziţia şi clasificările ei, părţile



generală

12

îmbinării de cuvinte.Raporturile particulare

dintre subordonat şi regent: raport atributiv, completiv, circumstanţial (în cadrul propoziţiei). Legătura prin coordonare dintre termenii unei propoziţii.

Propoziţia

Propoziţia. Clasificarea propoziţiilor (după diverse criterii). Părţile principale şi părţile secundare ale propoziţiei. Predicatele. Predicatul verbal-nominal. Atributul acordat, neacordat, simplu, multiplu. Atribute omogene, neomogene. Apoziţia simplă, dezvoltată. Punctuaţia. Complementul de agent.

Părţile omogene simple, dezvoltate.

Formulele de adresare. Semnele de punctuaţie.

Cuvintele, construcţiile şi propoziţiile incidente. Punctuaţia.

Cuvintele-propoziţii. Analiza sintactică a

propoziţiei.

Relaţii interdisciplinare: epitetul, comparaţia, personificarea, descrierea, exprimările dialogate în opere artistice (literatura).

principale şi părţile secundare ale propoziţiei; ●identifică felurile atributului; apoziţia; complementul de agent; părţile omogene; ●cunoaşte formulele de adresare, cuvintele, construcţiile şi propoziţiile incidente, cuvintele-propoziţii; semnele de punctuaţie învăţate;

●analizează sintactic propoziţiile;● determină îmbinările de cuvinte, felul raporturilor dintre subordonat şi regent; legătura prin coordonare dintre termenii independenţi ai propoziţiei; clasificarea propoziţiilor după diverse criterii;●deosebeşte părţile principale şi părţile secundare ale propoziţiei; părţile omogene de propoziţie; formulele de adresare; cuvintele; ●determină construcţiile şi propoziţiile incidente; cuvintele-propoziţii; ● foloseşte corect, în vorbire, temele repetate şi aprofundate;● argumentează corectitudinea utilizării semnelor de punctuaţie apelînd la regulile de punctuaţie învăţate; ● identifică greşelile de punctuaţie şi le corectează;



generală

1 Totalizare la sfîrşit de an

12 Comunicarea

Informaţii. Noţiuni generale despre comunicare, tipuri de comunicare (audierea, citirea, comunicarea orală şi scrisă); tipuri diverse de citire şi audiere. Cerinţele faţă de cultura vorbirii. Stilurile limbii.

Activităţi :

receptarea comunicării alogene:

audierea, citirea textelor diferite ca stil, tip, gen;

conspectarea exprimărilor auzite;

notiţe tematice; conspectul celor citite (operă artistică, articol artistic şi ştiinţific);

reproducerea textelor pregătite anterior:

citirea expresivă a textelor diverse ca tip, stil şi gen, respectînd intonaţia şi normele ortoepiei;

reproducerea dialogurilor;

compoziţii proprii:

● îşi consolidează cunoştinţele despre comunicare;●sesizează vorbirea altor persoane, folosind diferite mijloace pentru a însuşi şi a reţine cele auzite şi citite;● reproduce expuneri diverse ca stil, tip de comunicare;●susţine dialoguri; ●verifică rezultatul activităţii de comunicare; ● corectează vorbirea orală în timpul dialogării; perfecţionează cele scrise);● respectă normele limbii literare;● îşi exprimă părerea despre cele audiate şi argumentează;● determină tema şi ideea principală;● îşi generalizează cunoştinţele despre comunicare;●respectă cerinţele faţă de cultura comunicării.

●citeşte expresiv cu voce şi în gînd în conformitate cu normele ortoepice şi de intornaţie;●respectă regulile de conversaţie;●îşi perfecţionează exprimarea;●demonstrează toleranţă şi înţelegere faţă de interlocuitori.

scrie compuneri în baza unui proverb, zicători exprimîndu-şi



generală

compunere pe baza unui proverb, zicătoare (oral-scris);

expunerea unor întîmplări, fapte situaţii din viaţă (oral-scris) cu însărcinări de creaţie;

rezumatul unui text narativ cu elemente de descriere (oral);

prezentarea conţinutului unor filme, unor tablouri (oral-scris);

bilete cu diferite mesaje, telegrame cu diverse conţinuturi;

autobiografia, procesul verbal, recipisa (scris).

Relaţii interdisciplinare: proverbe, zicători, descrierea (literatura).

atitudinea faţă de problema abordată în ele;

îşi exprimă părerea şi conştientizeză responsabilitatea faţă de cele exprimate; poate face rezumatul unui text narativ;

expune conţinutul unor filme, tablouri exprimîndu-şi atitudinea faţă de temă, se exprimă conform situaţiei, respectă normele limbii literare; îndeplineşte actele oficiale ţinînd cont de stilul oficial-administrativ şi respectă normele ortografice şi de punctuaţie.

Tematica instruirii

● Limba moldovenească şi dialectele ei.

socioculturale

Întrebare-problemă: Care este importanţa dialectelor

limbii moldoveneşti.

●Oameni de vază în istoria şi cultura moldovenilor. Ştefan cel Mare, Petru Movilă, Dimitrie Cantemir, Dosoftei, Varlaam.

Întrebare-problemă: Care oameni de vază m-au

impresionat mai mult?



generală

● Ucraina şi aşezarea ei geografică. Bogăţiile ei naturale. Natura unor regiuni ale Ucrainei.

Întrebare-problemă: Care este situaţia geopolitică în

Ucraina?

● Rudele. Familia, membrii ei. Relaţiile dintre soţ şi soţie, alţi membri ai familiei. Bugetul familial. Tradiţiile familiei.

Întrebare- problemă: Ce consolidează familia, asigurîndu-i o viaţă fericită şi ce o ruinează?

Poporul meu. Eu sînt moldovan (moldovancă). Cunoştinţe de bază despre moldoveni. Simbolica naţională a Moldovei şi a Ucrainei, istoria lor, imnele de stat. Drapelele şi stemele.

Întrebare – problemă: Ce cunosc eu despre istoria

poporului moldovenesc şi a celui ucrainean?

●Cultura materială. Estetica modului de viaţă a moldovenilor. Interiorul casei lor. Casa mare. Cuptorul, lada pentru zestre. Obiecte ale vieţii şi artei, rolul lor. Obiectele interiorului casei mele.

Întrebare-problemă: Obiectele valoroase pentru mine.

Care-s ele şi de ce?

Clasa a 11-a(1 oră pe săptămînă; în total – 35 ore, din care 2 ore disponibile)

Ore Conţinutul materiei de studiu Cerinţele de stat faţă de nivelul instruirii elevilorÎn şcoala medie generală

1INTRODUCERE

Limba literară – aspectul cultivat, normat, superior al limbii naţionale.

Elevul: sesizează că limba literară este forma superioară de exprimare a limbii naţionale;

●cunoaşte scriitorii fondatori ai limbii literare moldoveneşti;

19

2

Aprofundarea şi sistematizarea cunoştinţelor

Lexicul

Lexicul (vocabularul) limbii moldoveneşti. Cuvîntul – unutate de bază a vocabularului. Cuvinte cu sens figurat şi cuvinte cu sens propriu. Cuvinte polisemantice şi monosemantice. Sinonimele. Sinonime lexicale, frazeologice şi lexico-frazeologice. Antonimele. Omonimele. Observaţii ortografice. Polisemia şi omonimia. Deosebirile. Omofone. Omografe. Paronime. Atracţia paronimică. Cuvintele de uz general şi uz restrîns.Arhaismele. Neologismele. Dialectismele. Profesionalismele. Împrumuturile. Frazeologismele. Elemente de jargon. Termeni argotici. Pleonasmul.

cunoaşte noţiuni despre: cuvinte de uz general şi uz restrîns; cuvinte polisemantice şi monosemantice; sinonime; antonime; paronime; omofone; omografe; omonime; frazeologisme;

descoperă în texte: cuvintele de uz general şi uz restrîns; cuvintele monosemantice şi polisemantice; cuvintele cu sens propriu şi sens figurat; sinonimele; omonimele; antonimele; omofonele; omografele; paronimele; frazeologismele;

stabileşte rolul lor în vorbire; identifică pleonasmul; explică sensul frazeologismelor;

● utilizează, în comunicarea orală şi scrisă, cuvintele de uz general, uz restrîns, frazeologismele;

2 Structura cuvîntuluiFormarea cuvintelor

Structura morfematică a cuvîntului: radicalul (rădăcina), afixele lexicale (sufixe, prefixe), afixele gramaticale (desinenţele), teme.Mijloace de îmbogăţire a vocabularului: mijloace interne (derivarea, compunerea, abrevierea, conversia) şi mujloace externe. Observaţii ortografice.Analiza după structură a cuvintelor.

cunoaşte structura morfematică a cuvintelor; mijloacele de îmbogăţire a vocabularului; regulile ortografice;

stabileşte părţile componente ale structurii cuvintelor;

formează cuvinte noi, folosind diverse mijloace;

determină căile de formare a unor cuvinte aflate din diferite texte;

analizează după structură cuvintele; găseşte ortogramele şi explică, cu

ajutorul regulilor ortografice învăţate, scrierea lor corectă; ●descoperă şi corectează greşelile ortografice;

2 MorfologiaPărţile de vorbire flexibile şi neflexibile.Locuţiuni substantivale.Locuţiuni adjectivale. Locuţiunile adverbiale.Locuţiunile verbale. Analiza morfologică şi sintactică a părţilor de vorbire.

Relaţii interdisciplinare: părţile de vorbire neflexibile în texte artistice şi ştiinţifice (istoria, biologia, literatura).

cunoaşte părţile de vorbire flexibile şi neflexibile; regulile ortografice şi de punctuaţie;

descoperă în texte părţile de vorbire flexibile şi neflexibile;

determină felul lor şi le analizează morfologic şi sintactic;

identifică ortogramele; explică, folosind regulile ortografice

învăţate, scrierea lor corectă; descoperă greşelile şi le rectifică;

13 Sintaxa, punctuaţiaFraza. Tipurile propoziţiilor în cadrul frazei. Fraza formată prin coordonare. Fraza joncţională şi nejoncţională cu propoziţii coordonate. Punctuaţia utilizată. Fraza formată prin subordonare.Propoziţii subordonate

cunoaşte noţiuni de frază; alcătuieşte fraze şi le întrebuinţează în comunicare; tipurile propoziţiilor într-o frază; fraza joncţională şi fraza nejoncţională; fraza formată prin coordonare; tipul propoziţiilor coordonate; fraza formată prin subordonare; tipurile propoziţiilor subordonate; cuvintele conjunctive şi corelative; fraza nejoncţională cu

necircumstanţiale şi circumstanţiale. Propoziţia circumstanţială concesivă, consecutivă, opoziţională. Cuvinte conjunctive şi corelative. Propoziţia subordonată atributivă explicativă şi determinativă. Atributiva şi cultura vorbirii.Fraza nejoncţională cu propoziţii subordonate. Semnele de punctuaţie utilizate. Fraza cu cîteva propoziţii subordonate. Propoziţii subordonate omogene, neomogene şi consecutiv subordonate. Fraze mixte.Vorbirea directă şi indirectă.Citatul.Dialogul.Analiza frazelor.

propoziţii subordonate; regulile de punctuaţie învăţate;

determină tipurile propoziţiilor în frază; felurile frazelor; cuvintele conjunctive şi corelative;

utilizează corect, conversînd, diverse feluri de fraze;

analizează frazele; argumentează corectitudinea utilizării

semnelor de punctuaţie aplicînd regulile de punctuaţie învăţate; identifică greşelile de punctuaţie şi le corectează; ●cunoaşte fraza cu cîteva propoziţii subordonate; fraza mixtă; echivalente ale construcţiilor verbale; sinonimia sintactică a unor părţi de propoziţie şi a unor propoziţii subordonate; unitatea sintactică superfrazică; vorbirea directă; citatul; dialogul; regulile de punctuaţie învăţate; determină frazele cu cîteva propoziţii subordonate, frazele mixte;

2 Retorica – ştiinţa şi arta cuvîntului (noţiuni generale)

● însuşeşte noţiuni elementare despre retorică; ●tipuri de activitate comunicativă şi felurile discursurilor;

1Generalizarea cunonoştinţelor la sfîrşit de an

10 Comunicarea

Informaţii. Noţiuni generale despre comunicare şi cultura comunicării. Stilurile funcţionale ale limbii.Tipuri de comunicare (audierea, citirea, comunicarea orală şi scrisă), tipuri diverse de audiere şi citire. Activităţi:

receptarea comunicării alogene:

audierea, citirea textelor diverse

demonstrează cunoştinţe despre comunicare şi cultura comunicării;

respectă cerinţele faţă de cultura comunicării;

sesizează vorbirea altor persoane, folosind diferite mijloace pentru a însuşi şi a reţine cele auzite şi citite;

reproduce expuneri diverse ca stil şi tip de comunicare; deosebeşte tipurile de comunicare;

susţine dialoguri; verifică rezultatul activităţii de

comunicare (corectează vorbirea orală în timpul dialogării; perefcţionează cele

ca stil, gen, tip;teze, conspectul celor citite (operă artistică, articol artistic şi publicistic);

reproducerea textelor pregătite anterior:

citirea expresivă a textelor diverse ca stil, gen, tip; reproducerea dialogurilor;

compoziţii proprii:

compunere pe o temă etico-morală, socială (oral-scris);cuvîntare, referat pentru o adunare, seminar (oral-scris);recenzia unei opere artistice, a unei cărţi, a unui film (scris);scrisori avînd destinatari diferiţi: părinţi, profesori, persoane oficiale, instituţii (cu conţinut precizat sau la alegere);compunere cu începutul / sfîrşitul dat (oral-scris);expuneri (scrise) cu însărcinări de creaţie (exprimarea atitudinii personale faţă de acţiunile, faptele eroilor); notiţe pe marginea celor citite, ascultate (scris);procura; cererea; darea de seamă; adnotaţia.

Relaţii interdisciplinare: discuţii pe teme sociale (istoria), teze literar-critice bazate pe conţinutul unor opere, cărţi (literatura).

scrise); însuşeşte noţiuni elementare de retorică;

elaborează planuri simple, desfăşurate ale celor create;

●respectă normele limbii literare.●reproduce dialoguri;●citeşte expresiv cu voce şi în gînd

texte de diferite tipuri, aparţinînd diferitor stiluri, genuri care vor corespunde normelor ortoepice şi de intonaţie;

●reproduce dialoguri, menţine discuţia;

● îşi exprimă atitudinea personală faţă personaje, evenimente;

●alcătuieşte compuneri şi alege stilul potrivit;●respectă normele limbii literare şi cele etice;

●îşi exprimă compasiunea faţă de problemele vieţii;

●prezintă o comunicare la o adunare ori seminar;

●scrie scrisori diferitor destinatari cu conţinut precizat sau la alegere;

●expune creativ textul şi îşi exprimă atitudinea faţă de acţiunile, faptele eroilor;

● face notiţe pe marginea celor citite, ascultate;

●alcătuieşte diverse texte aparţinînd stilului administrativ;●foloseşte mijloacele lingvistice în dependenţă de conţinut şi stil.

Tematica instruirii socioculturale

● Limba literară – ascpectul cultivat, normat, superior al limbii naţionale.

● Date istorice importante despre Moldova şi Ucraina. Ucraina şi Moldova la etapa actuală. Relaţiile de prietenie moldo-ucrainene. Obţinerea independenţei şi renaşterea statelor Moldova şi Ucraina.

Întrebare-problemă:

Depinde oare nivelul de cultură a omului de cunoaşterea limbii literare?


Ce oferă independenţa statelor popoarelor moldovenesc şi ucrainean?

● Pămîntul – casa noastră comună. Ocrotirea naturii.

Întrebare-problemă: Ce înseamnă pentru mine planeta Pămînt?

● Familia. Rudele. Relaţiile părinţi-copii. Sărbători tradiţionale în familie. Stima şi ajutorul reciproc în familie.


Cum îmi imaginez viitoarea familie?

● Normele moralei. Trăsături de caracter: sinceritate, hărnicie, acurateţă, modestie, simplitate.


Ce asigură armonia sufletească şi fericirea?

● Etica comunicării şi normele conduitei morale. Comunicarea în şcoală, pe stradă, în locuri publice, acasă. Salutările, adresările, politeţea,


În ce constă etica comunicării? De ce trebuie să fim amabili?

amabialitatea.

clasa a 10–a

Documents