CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

SĂ CUNOAŞTEM APAbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 1

CUVÂNT ÎNAINTE1 INTRODUCERE2 APA ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR 2.1 Apa în univers 2.2 Apa pe Terra 2.3 Hidrosfera 2.4 Hidrologia - ştiinţa apei 2.5 Cantitatea şi repartiţia apei pe Terra 2.6 Circuitul apei în natură 2.7 Apa privită de aproape 2.8 Compoziţia apei 2.9 Caractere fizico-chimice speciale ale apei şi importanţa lor3 APA ŞI BIOSFERA 3.1 Mediul acvatic ca loc de viaţă 3.2 Noţiuni fundamentale despre organismele vii din ape 3.3 Viaţa acvatică - indicator al calităţii apei 3.4 Efecte ale vieţii acvatice asupra calităţii apei 3.5 Influenţa vegetaţiei asupra circuitului apei în natură 3.6 Un sanctuar al vieţii: zonele umede4 APA ŞI OMUL 4.1 Nevoile de apă ale societăţii umane 4.2 Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă 4.3 Impactul antropogen asupra calităţii apei 4.4 Principalele probleme de calitate a apei 4.5 Impactul problemelor apei asupra omului5. ÎNCHEIERE

CUVÂNT ÎNAINTE

Problema apei este tot mai acută în ţară şi în lume. Ştiinţele şi tehnologiile au progresat mult, dar şipopulaţia globului, exploatarea resurselor şi poluarea au crescut continuu, astfel că asigurarea cantitativă şicalitativă a apei pentru colectivităţile umane, în ciuda eforturilor deosebite pe plan naţional şi internaţional,nu este nici pe departe "rezolvată" şi nici măcar aproape de rezolvare. În plus, se conştientizează tot maimult aspectul ecologic şi se impune abordarea globală şi integrată a problemei apei, şi nu prin viziunipredominant sectoriale şi tehniciste ca până acum. Noile provocări impun noi abordări iar specialiştii leoferă, dar ca ele să fie preluate şi puse în aplicare este nevoie de o apreciabilă transformare în percepţia şigândirea oamenilor în general şi a factorilor care conduc elaborarea şi implementarea politicilor de ape înparticular, de la primari şi consilieri locali la miniştri şi parlamentari, de la directori de agenţi economici lacadre didactice, ziarişti, conducători de diverse instituţii şi organizaţii şi alţi lideri sau formatori de opinie.

Aceste transformări necesare în modul de abordare a problematicii apei au început de mai multedecenii în statele dezvoltate. Apa fiind o problemă globală, decalajele trebuie recuperate şi eforturile lanivel internaţional coordonate. De aceea, Organizaţia Naţiunilor Unite, prin organisme specializate precumOrganizaţia Mondială a Sănătăţii, Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu, FAO, UNDP şi altelepromovează noile abordări necesare unei dezvoltări durabile, inclusiv cu privire la apă. ONU declarasedecada 1980 - 1990 ca "Deceniul apei potabile, igienei şi epurării apelor uzate" dar rezultatele au fost subaşteptări. Uniunea Europeană, prin Directiva-cadru nr. 60 / 2000 privind Apa, a dat un impuls şi unimportant cadru comun de acţiune către ţările europene, inclusiv cele candidate, printre care se numără şiRomânia. Numeroase acte normative în domeniu au fost adoptate sau revizuite în ultimii ani, iar procesuleste în continuare în plină desfăşurare, calendarul fiind chiar fixat prin documentul de poziţie al Românieila Capitolul 22 de negociere privind aderarea la UE şi detaliat în documentele guvernului şi MinisteruluiApelor şi Protecţiei Mediului. Greul va fi desigur punerea în practică a noilor standarde şi prevederilegislative, proces programat eşalonat până în anul 2022.

Eforturile de adaptare a legislaţiei şi punerea ei în aplicare nu trebuie considerate ca fiinddeterminate exclusiv sau predominant de factorii amintiţi, pentru că sunt valabile în orice conjuncturăpolitică, economică sau socială internă şi internaţională, deoarece problemele apei sunt serioase şicomunităţile umane ca şi natura pe ansamblu au nevoie indispensabilă de ape sănătoase şi îndestulătoare peansamblul României, altfel neexistând şanse reale de dezvoltare durabilă.

Toată această transformare necesară implică un efort dificil dar important, la care va trebui săcontribuie întreaga societate. Într-o perioadă cu atâtea schimbări şi greutăţi desigur că nu este uşor să seobţină acceptanţa şi mobilizarea publicului, autorităţilor locale, factorilor politici şi economici. Este nevoieîn primul rând de o largă informare, deoarece problema nu e nici pe departe conştientizată real la toatenivelele sociale şi mai ales nu se cunosc detaliile, conexiunile şi implicaţiile complexe, sursele de expertiză,soluţiile potenţiale, posibilităţile de acţiune, exemplele de succes sau cauzele eşecurilor altora, din care s-arputea învăţa multe. Iar o dată acest gol umplut, va trebui în al doilea rând un lung efort de mobilizare laacţiune la nivelul întregii societăţi.

Vasta acţiune de informare şi mobilizare necesară depăşeşte posibilităţile autorităţilor de resort şioricum ar fi de nedorit şi neeficient ca această necesară schimbare să fie percepută ca venită "de sus" şi sădeclanşeze prin aceasta o rezistenţă suplimentară a structurilor şi mentalităţilor. Soluţia mai bună este ogamă largă de eforturi multiple şi sinergice din partea tuturor celor care ştiu, vor şi pot face ceva.

De aceea, organizaţiile neguvernamentale de mediu au decis să se implice şi să contribuie dupăputerile lor la umplerea acestui gol de informare şi de militare activă pentru APĂ. Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA" au plăcerea să văofere un set de 10 broşuri dedicate problemelor apei. Ele au fost editate în cadrul proiectuluiECOAQUAXXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic, Crişului Repede şi Negru prin întărireaparteneriatelor de mediu, derulat cu sprijinul consorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală formatdin Fundaţia pentru Parteneriat Miercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

Prezentul set de broşuri face o prezentare generală asupra importanţei apei şi a problemelor care oameninţă (fasciculul prezent, cu nr.1), apoi abordează mai detaliat apele de suprafaţă (fasciculul 2), apapotabilă (fasciculul 3) şi epurarea apelor (fasciculul 4). În continuare, broşurile din seria ECOAQUA seopresc pe rând, cu rol de studiu de caz, asupra calităţii apei Someşului Mic (fasciculul 5) şi a CrişuluiRepede şi Crişului Negru (fasciculul 6), respectiv asupra apei Clujului (fasciculul 7) şi apei Oradiei(fasciculul 8). În fasciculului 9 aprofundăm relaţia omului cu apele - politici, dileme şi posibilităţilefiecăruia de a contribui la rezolvare. Al 10-lea fascicul e dedicat proiectului ECOAQUA XXI şi unor anexe.

Această serie de broşuri este destinată în principal primarilor şi consilierilor locali şi judeţeni,ONG-urilor de mediu, parlamentarilor, studenţilor, cadrelor didactice, funcţionarilor publici dinadministraţia locală şi judeţeană şi ziariştilor interesaţi de problemele apei. Abordarea este un compromisîntre una strict ştiinţifică şi una de popularizare, nefiind deci destinată publicului larg în general şi niciexperţilor, ci celor care, fără a fi specialişti în ape, au un nivel de instruire peste medie şi interesul de aaprofunda şi înţelege problematica atât de complexă a apei. Spaţiul desigur nu a permis decât o abordareultrasintetică a diverselor capitole, cu rol de trecere în revistă, rămânând ca cititorul să aprofundeze opţionaldiversele subiecte în monografii şi publicaţii de specialitate dedicate subdomeniilor respective. Deasemenea, specialiştii dintr-un anumit domeniu vor găsi poate aspecte interesante din alte domenii, care săîi incite la o mai largă sau o nouă abordare. Pentru publicul larg am destinat o serie de pliante şi materialevideo cu caracter informativ-educativ care să ducă mesajul nostru şi celor la care nu putem ajunge cu acestebroşuri din motive de tiraj sau de capacitate şi disponibilitate de a le studia şi înţelege.

În broşuri se întâlnesc abordări din unghiul geografiei, fizicii, chimiei, ingineriei civile, biologiei,medicinei etc., cu accent pe abordările ecologice şi interdisciplinare. Deşi avem convingerea că omultrebuie tratat obiectiv ca o parte din vastitatea naturii, am menţinut o abordare cu accent pe necesităţile deapă ale colectivităţilor umane, deoarece în această formă mesajul nostru este mai uşor perceput de ceinefamiliarizaţi cu abordarea ecologică şi totodată pentru că omul rămâne cel mai mare beneficiar dar şi ceamai mare ameninţare la adresa apelor şi tot el este cel chemat să intervină activ în acest domeniu.

Publicaţiile de faţă sunt bazate pe consultarea unei vaste literaturi de specialitate, predominantmonografii străine recente şi lucrări editate cu girul unor organizaţii internaţionale de prestigiu sau caurmare a unor conferinţe internaţionale de referinţă. Nefiind propriu-zis o lucrare ştiinţifică, nu a fostindicată prin indici sau note de subsol sursa fiecărei afirmaţii în parte, dar toate cele scrise sunt preluate saususţinute de lucrările din bibliografia selectivă indicată, pe care le ţinem la dispoziţia celor interesaţi. Undeexistă păreri contradictorii în literatură - şi sunt destule cazuri - am reţinut părerile majoritare sau mairecente, de regulă însă cu indicarea caracterului încă incert sau controversat.

Seria ECOAQUA nu se doreşte o analiză de pe poziţii riguros independente, ci este un set depublicaţii militante, produse de organizaţii neguvernamentale de protecţia mediului care activează pentrutrecerea de la abordarea predominant hidrotehnică la abordarea predominant ecologică a problematicii apei,în concordanţă cu concluziile ştiinţei şi tendinţele mondiale. Totuşi abordarea nu este propagandistică, ci nepropunem să oferim cititorului o imagine succintă dar cât mai obiectivă şi riguroasă asupra actualei situaţiia cunoaşterii apei şi problematicii ei, asupra dezbaterilor şi tendinţelor pe plan mondial şi asupra soluţiilorposibile, evitând pe cât posibil afirmaţii sau concluzii nefundamentate ştiinţific sau scoase din context şiabsolutizate sau prezentate cu iz emotiv sau senzaţional cum din păcate se întâmplă foarte frecvent în mass-media dar şi în rândul oamenilor politici sau organizaţiilor neguvernamentale.

În ciuda principiilor consacrate legislativ prin Legea Protecţiei Mediului şi prin Legea LiberuluiAcces la Informaţiile de Interes Public, am întâlnit numeroase obstacole în obţinerea datelor necesareîntocmirii prezentelor broşuri şi elaborarea lor a fost mult întârziată şi în final făcută sub o mare presiune atimpului. De aceea, cu tot efortul depus de a ne documenta cât mai bine, există probabil şi neclarităţi,inexactităţi sau chiar greşeli pentru care ne cerem scuze anticipat şi care rugăm insistent a ne fi semnalatepe coordonatele indicate pe copertă în vederea corectării lor în cadrul ediţiei a doua a acestei serii debroşuri, ediţie care se impune evident şi din alt cauze, printre care amintim apropiatele modificări în LegeaApelor.

În final ne exprimăm mulţumirile noastre pentru sprijinul tuturor instituţiilor care ne-au permisaccesul la documente sau au răspuns întrebărilor noastre: Administraţia Naţională Apele Române / DirecţiaApelor Someş-Tisa, Inspectoratul de Protecţia Mediului Cluj, Universitatea de Medicină şi Farmacie "IuliuHaţieganu", Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca, Universitatea "Babeş-Bolyai", Institutul deIgienă şi Sănătate Publică Cluj-Napoca, Consiliul Judeţean Cluj, Academia Română / Comisia pentruOcrotirea Monumentelor Naturii, Direcţia de Sănătate Publică Cluj, Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj, pentru broşurile dedicate problemelor Someşului şi apei Clujului, şi respectiv Universitatea dinOradea, Direcţia Apelor Crişuri, Regia Autonomă APATERM Oradea şi Centrul Regional de SupraveghereEcologică "Munţii Apuseni", pentru informaţiile legate de apa Crişurilor şi apa Oradiei, şi desigur încă odată Fundaţiei pentru Parteneriat căreia, ca finanţator al proiectului ECOAQUA , i se datorează apariţiaacestui set de broşuri care sperăm să fie o lectură interesantă, informativă şi utilă unor categorii cât mailargi şi să contribuie la o mai bună înţelegere, protecţie şi gestionare a factorului esenţial de mediu careeste APA.

1. INTRODUCERE

Anticii considerau apa ca origine a tuturor lucrurilor, fruct al dragostei dintre pământ şi cer.Concepţiile au evoluat, dar nimeni nu poate contesta rolul deosebit al substanţei pe care Leonardo da Vincio numea �seva vieţii pe pământ�.

Englezii o numesc water, germanii Wasser, francezii eau, spaniolii şi portughezii agua, ruşii voda,italienii acqua, arabii mayah, chinezii shui, danezii vand, finlandezii vetta, grecii hydor, hawaienii wai,evreii mayim, indienii pani, olandezii water, indonezienii air, japonezii mizuk, norvegienii vann, poloneziiwoda, suedezii vatten, maghiarii viz, turcii su, celţii suire.... în esperanto se numeşte akvo, în latină aqua, însanscrită udan....

Importanţa apei se evidenţiază în multe domenii: Stă la baza existenţei biosferei; e mediu de viaţăpentru plantele şi organismele acvatice; are energie cinetică şi potenţială utilizabilă pentru om şi necesarănaturii; e principalul agent de modelare a reliefului; e agent de răcire în tehnică dar şi în natură; e materieprimă în economie; e cale de transport (cel mai ecologic şi eficient energetic!) pentru ambarcaţiuni dar şipentru substanţe dizolvate; e mijloc de igienă pentru spălat şi pentru diluat şi îndepărtat poluanţi; e agentterapeutic (băi, cure de ape minerale...), e elementul central al climei prin capacitatea de înmagazinare şitransport a căldurii solare... Nu în ultimul rând, apa e cel mai important şi de neînlocuit aliment pentru om

Toate aceste roluri şi destule altele le îndeplineşte apa. E timpul să aflăm mai multe despre ea.

2. APA ÎN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

2.1 Apa în univers

Până nu demult se credea că apă există numai pe planeta noastră. Cercetările recente audemonstrat, prin metoda spectroscopiei, prezenţa indubitabilă a apei în univers, atât în formă gazoasă(vapori), cât şi în formă solidă (gheaţă).

Apa moleculară apare în norii circumstelari şi interstelari şi este un constituent important al coziiunor comete (de exemplu Halley). De asemenea, apare la suprafaţa stelelor mai puţin fierbinţi (�giganţiroşii�), unde sunt întrunite cerinţele speciale pentru existenţa moleculei de apă ( presiune ridicată,temperatură relativ joasă şi radiaţie ultravioletă redusă).

În sistemul nostru solar, planeta Marte are, în calotele polare, mari cantităţi de apă, iar relieful tipicpentru foste albii de râu indică existenţa unei perioade cu apă lichidă. Pe Venus, procentul ridicat dedeuteriu atmosferic a permis afirmarea existenţei, în trecut, a apei. Sateliţii marilor planete de la periferiasistemului solar au şi ei apă (solidă), Mirinda (satelit al lui Uranus) fiind constituit aproape exclusiv dingheaţă. Astfel, găsirea apei pe alte planete, care părea cândva un mit, este astăzi obiect de cercetare febrilă.

2.2 Apa pe Terra

Originea apei terestre este destul de controversată. Se susţine că ea e exista de la începutul formăriiPământului dar nu în formă lichidă şi nici ca vapori în atmosferă, ci legată în roci. Ea a fost eliberată treptatca vapori de rocile fierbinţi împreună cu bioxid de carbon, formând a doua atmosferă (cea iniţială, de heliuşi hidrogen, de la formarea pământului, se presupune că ar fi fost rapid "măturată" de vântul solar). Cândrăcirea scoarţei a progresat destul, apa s-a condensat, au apărut ploile şi s-au format mările, iar aportul deapă din adâncimi a continuat prin emanaţiile vulcanilor.

Pământul este unicul loc cunoscut în care apa apare cert şi în formă lichidă. Este rezultatulconvergenţei mai multor factori, mici modificări putând duce la dispariţia apei lichide şi deci a vieţii: ovariaţie de numai +/- 5% a distanţei faţă de Soare, sau o variaţie a intensităţii sau compoziţiei spectrale aradiaţiei acestuia, sau modificarea compoziţiei atmosferei planetei noastre.

Apa de pe Terra e o cantitate constantă, pe care nu o putem influenţa, spre deosebire de alte resursecum e peştele sau cheresteaua, pe care teoretic le putem înmulţi, sau altele precum combustibilii fosili(cărbune, petrol, gaz natural) pe care acum omenirea le reduce constant prin consum. Putem însă să îialterăm calitatea şi o facem din plin. Şi chiar şi cantitativ, deşi teoretic ar fi pe pământ destulă apă pentruomenire, pentru prezent şi viitor, la o privire mai detaliată vedem că ea este adesea e la locul nepotrivit, latimpul nepotrivit, în forma nepotrivită sau cantitatea nepotrivită pentru necesităţile noastre actuale, care auevoluat adesea ignorând faptul că apa nu e oriunde oricând oricum şi oricât la dispoziţia noastră. Cu toateacestea, omul modern încearcă să ajusteze aceşti factori în interesul său şi să determine unde, când, câtă şi

ce fel de apă să existe şi să îi servească interesele. El trece prea adesea cu vederea că şi chiar într-oconcepţie antropocentristă, resursele Terrei - inclusiv apa - nu sunt o moştenire de la părinţi ci doar unîmprumut de la copii noştri, iar într-una mai ecologică noi suntem doar simpli beneficiari fericiţi ai apei,alături de alte specii. Dincolo de concepţii filozofice şi etice, ştiinţa demonstrează că dacă abuzăm de apălovim alte specii, natura şi mediul în general şi că, deşi ne-am proclamat cu trufie în luptă cu natura şi chiarînvingători şi stăpâni ai ei, suntem de fapt parte a ei şi dependenţi de ea, şi că abuzul de cantitatea şicalitatea apei în dauna altor specii sau echilibrului din mediu e de fapt un rău care ni-l facem nouă înşine şimai ales generaţiilor viitoare. Pentru a avea apa dorită fără a compromite dezvoltarea durabilă, va trebuimai întâi să o cunoaştem şi să o înţelegem, deoarece aparent banala apă este de fapt un întreg univers.

2.3 Hidrosfera

Apa de pe planeta noastră formează un veritabil înveliş al Terrei, pe care îl numim hidrosferă, şicare e în strânsă relaţie şi interpătrunderi cu alte "învelişuri": cel gazos, pe care îl numim atmosferă, celsolid, al rocii de la suprafaţa continentelor sau fundul oceanelor, pe care îl numim litosferă, sau cel viu -biosfera. Hidrosfera e formată din trei mari compartimente: Apa din atmosferă (numită apă meteorică), apade la suprafaţa pământului (numită apă de suprafaţă) şi apa de sub suprafaţa acestuia (numită apăsubterană).

Apele de suprafaţă cuprind mările şi oceanele, lacurile şi bălţile (toate fiind ape stătătoare) şi apelede şiroire şi râurile (cu diversele lor denumiri în funcţie de dimensiune - pârâu, râu, fluviu...), care sunt apecurgătoare. O categorie distinctă de ape de suprafaţă sunt cele în stare solidă. Mari suprafeţe de pe pământsunt acoperite sezonier sau permanent de zăpadă sau gheaţă. Gheaţa acoperă temporar suprafaţa multorrâuri şi lacuri şi mări în zone de coastă, dar şi în mod permanent suprafeţe din munţii înalţi (gheţari alpini)sau din zone polare, formând gheţari continentali (de exemplu calota de gheaţă antarctică saugroenlandiană) sau banchize la suprafaţa mărilor polare (banchiza arctică, cele din jurul continentuluiantarctic) din care se desprind aisberguri ce se topesc lent şi uneori sunt duse în derivă de curenţii marinipână în zone calde.Din multitudinea de ape naturale, omul a intervenit asupra unora care le denumim modificate antropic (deobicei râuri care au fost regularizate) şi chiar a creat el ape stătătoare sau curgătoare artificiale, cum suntlacurile numite curent de acumulare sau respectiv canalele. Se face şi o distincţie importantă în funcţie deconţinutul de săruri dizolvate în apă: Mările şi oceanele precum şi unele lacuri sunt ape sărate, iar râurile şimajoritatea lacurilor au apă dulce.

Apa subterană poate fi şi ea apă dulce sau apă sărată. După adâncime distingem ape freatice şi apede profunzime. Ele se află de regulă în dinamică, în legătură cu apele de suprafaţă, dar sunt şi unele bineizolate de milenii pe care le numim ape fosile. Putem face clasificări mai fine ale apelor subterane,distingând ape de infiltraţie, apa higroscopică, apa de adeziune, apa capilară... Apele subterane exploatabilede către om se numesc acvifere. Omul a început şi el să influenţeze apele subterane naturale tot mai mult şichiar să creeze acvifere artificiale. În sol există şi apă în formă solidă. În zone temperate apa îngheaţă iarnapână la o adâncime de la câţiva centimetri la câţiva metri, dar în munţi înalţi şi mai ales în zonele arctice şiantarctice, pământul e îngheţat continuu de milenii pe adâncimi ce pot ajunge la sute de metri, acea apănumindu-se permafrost. Uneori în vara arctică respectiv australă se topeşte un strat subţire al suprafaţă, darîn profunzime apa rămâne în stare solidă.

2.4 Hidrologia - ştiinţa apei

Marea importanţă şi complexitate a problemei apei a determinat conturarea unei ştiinţe distinctededicate apei - hidrologia. S-au dat zeci de definiţii ale hidrologiei şi tot nu există un consens general,deoarece hidrologia este de fapt o familie de ştiinţe, un teren deosebit de vast, la intersecţia ştiinţelornaturale cu cele inginereşti, vecin şi cu ştiinţele economice, matematice, sociale etc. O putem încadra înprincipal în cadrul ştiinţelor naturale, subgrupa geoştiinţelor, dar în formele ei de hidrologie aplicatăaparţine mai degrabă altor categorii. E strâns legată de fizică, chimie, biologie, geologie, mecanicafluidelor, matematică, statistică etc.

Putem deosebi diverse subramuri: meteohidrologia (ştiinţa apei atmosferice, înrudită cumeteorologia şi climatologia), potamologia (ştiinţa râurilor), limnologia (ştiinţa lacurilor), criologia (ştiinţadespre zăpadă şi gheaţă, cu subdiviziuni precum glaciologia şi nivologia) şi oceanologia (ştiinţa mărilor şi

oceanelor), hidrogeologia (ştiinţa apelor subterane, înrudită cu geologia, geohidrologia şi geomorfologia),biohidrologia (ştiinţa apei în lumea vie, înrudită cu biologia, hidrobiologia, ecologia, silvicultura etc.).Când accentul este pe studiul fizico-geografic al maselor de apă vorbim de hidrografie (legat de râuri şilacuri) respectiv de oceanografie (mări şi oceane). Distingem hidrologie cantitativă şi calitativă, iar cea carese ocupă de măsurători de debite o numim hidrometrie. Putem deosebi discipline de graniţă cum suntmecanica fluidelor, ingineria hidraulică, dreptul apei, igiena apei, economia, politica şi managementulresurselor de apă, hidroenergetica, irigaţiile, navigaţia, controlul eroziunii, hidrotehnica, controlul poluării,hidrogeografia, ştiinţele sportive despre sporturile acvatice, tehnologiile de epurare şi depoluare etc. etc.

Istoria hidrologiei ca ştiinţă începe încă din antichitate. Trebuie să nu uităm ce realizări practicedeosebite avuseseră multe popoare vechi, cum au fost marile sisteme de irigaţie ale egiptenilor şimesopotamienilor, apeductele romane, sistemele de alimentaţie cu apă şi drenaj ale civilizaţiei de pe Indus,sistemele chinezeşti de irigaţie, canale şi protecţie contra inundaţiilor etc. Evoluţia hidrologiei se poategrupa orientativ în câteva mari perioade: a speculaţiei (din antichitate până la 1400); a observaţiei (1400-1600); a măsurătorilor (1600-1700); a experimentării (1700 - 1800), a modernizării (1800 - 1900), aempirismului (1900 - 1930), a raţionalizării (1930 - 1950), a teoretizării (după 1950). Dintre numeroaselepersonalităţi ale ştiinţei care s-au ocupat de ape merită amintiţi Thales din Milet, Platon, Aristotel, Seneca,Plinius cel Bătrân, Marcus Vitruvius (primul care a înţeles şi descris corect o parte din ciclul apei în natură),Leonardo Da Vinci, Einstein.....

Numeroase organizaţii şi instituţii se ocupă pe plan naţional, regional şi mondial de probleme deapă. Iată câteva exemple: Asociaţia Internaţională de Hidrologie Ştiinţifică (IASH, fondată în 1922);Societatea Internaţională de Hidrologie şi Climatologie Medicală (ISMHC, fondată în 1922); AsociaţiaInternaţională de Cercetări Hidraulice (IAHR, fondată în 1935); Asociaţia internaţională a Hidrogeologilor(fondată în 1960); Asociaţia Internaţională de Meteorologie şi Fizica Atmosferei (IAMAP, fondată în1922); Asociaţia Internaţională de Oceanografie Fizică (IAPO, fondată în 1919); Asociaţia Internaţională deLimnologie Teoretică şi Aplicată (IAL, fondată în 1922); Comisia Internaţională pentru Irigaţii şi Drenaje(ICID, fondată în 1950); Comisia Internaţională a Marilor Baraje (ICOLD, fondată în 1928); BiroulHidrografic Internaţional (IHB, fondat în 1921) şi multe altele. Importante sunt organismele specializate aleONU, cum sunt FAO, UNEP şi PNUD, Organizaţia Meteorologică Mondială şi altele.

Publicaţiile de specialitate, atât cărţile şi manualele, cât şi periodicele, abundă. Majoritatea însă suntdedicate unor anumite ramuri ale hidrologiei. Prima carte cu titlul "hidrologie" a fost probabil cea publicatăde Melchior în 1694. Prima revistă de specialitate dedicată hidrologiei este probabil Zeitschrift fuerGewaesserkunde, editată în Germania cu începere din 1898.

Învăţământul hidrologic a fost mult timp parte din diverse alte discipline, lucru în fond firesc princaracterul său interdisciplinar. Mai târziu a apărut şi ca materie distinctă, şi chiar ca specializare. În SUAspre exemplu primul curs universitar de hidrologie se pare că a fost cel de la Universitatea din Wisconsin în1904, iar primele masterate şi doctorate în hidrologie au fost oferite de Universitatea din Arizona în 1961.În România, învăţământul hidrologic are tradiţie şi a existat chiar ca specializare distinctă.

Să trecem în revistă câteva date esenţiale despre ape, aşa cum ni le oferă ştiinţele cu care tocmai amfăcut cunoştinţă.

2.5 Cantitatea şi repartiţia apei pe Terra

Decenii întregi s-au făcut mari eforturi de a determina cantitatea şi repartiţia apei. Cantitatea totalăactuală de apă de pe planeta noastră este estimată la circa 1,4 miliarde de kilometri cubi. Estimări maiexacte propun cifra de 1357,506 x1015 m3. Această cantitate se apreciază că a fost de multe zeci de ori mairedusă în urmă cu 4 miliarde de ani (20 x1015 m3) dar scoarţa pământului a eliberat treptat 3400 x1015 m3

apă. Diferenţa până la valoarea actuală este pusă pe seama apei disociate definitiv prin fotosinteză, care adat naştere actualei atmosfere. Acest proces continuă şi în momentul de faţă, apreciindu-se că se pierd anualdefinitiv, prin fotosinteză, 550 x109 m3 de apă. Pierderile externe (disiparea din atmosferă în spaţiul cosmic)sunt contrabalansate de aportul extern prin meteoriţi şi praf interplanetar (circa 10.000 tone anual), în careadesea există apă.

Din totalul apei din hidrosferă, 97,42 % este sub formă lichidă (1364 x 1015 m3), 2,57% în staresolidă (36 x1015 m3 ) şi sub 0,00001% (0,013 x 1015 m3) în stare gazoasă. Această proporţie a variat şi ea de-a lungul erelor geologice, după temperatură (conform principiului lui Le Catelier din fizică). Topirea totalăa calotei glaciare antarctice şi groenlandiene ar produce creşterea nivelului oceanului planetar cu peste 90metri, dar şi o puternică ridicare a celor două suprafeţe de uscat scăpate de povara gheţii. Din apă, 1350 x

1015 m3 aparţin oceanelor, lacurilor sărate şi mărilor interioare şi doar 2,57% este �dulce�. Din aceasta(100%), 30% sunt ape subterane (lichide sau sub formă de permafrost), 50% ape de suprafaţă staţionare şi20% ape de suprafaţă curgătoare. Cifre mai exacte estimează 125.000 km3 în lacuri cu apă dulce şi 1250km3 în râuri. Umiditatea din sol şi apa vadoasă ar totaliza 67000 km3 in schimb apele subterane, până la4000 m adâncime, ar cuprinde 8.350.000 km3, adică 0,61% din hidrosferă, iar gheţarii şi calotele de gheaţă29.200.000 km3 , adică 2,14 % din hidrosferă. În fine, biosfera înglobează numai 0,0006 x 1015 m3 de apă.La mari adâncimi există apă şi în scoarţa terestră, din care activitatea vulcanică mai aduc la suprafaţă alăturide alte gaze.

Nevoile de apă ale omului nu par mari la prima vedere faţă de cifrele arătate. Însă din apele dulcilichide, numai 4% (0,2 x 106 m3) se estimează ca fiind prelevabile pentru consumul uman, cantitate foarteredusă. Dacă am considera apa de pe Terra ca fiind 100 de litri, utilizabil de noi pentru consum este ojumătate de linguriţă! În plus, ţinând cont de creşterea puternică a consumului de apă în ultimele decenii şivariaţia sezonieră şi cea geografică a surselor, va fi de fapt mai puţin. Dacă ar fi o resursă neregenerabilă,cum sunt combustibilii fosili, la consumul actual faţă de disponibil, am epuiza apa în mai puţin de o zi!

• Apa în EuropaEuropa are resurse de apă estimate la 1015 m3 ape subterane, 2580 x 109 m3 ape de suprafaţă (din

care 131 x 109 m3 în râuri, 2027 x 109 m3 în lacuri naturale şi 422 x 109 m3 în acumulări artificiale) şi 4090x 109 m3 în gheţari. Scurgerea medie (runoff = precipitaţii minus absorbţie în sol şi evaporare) este de 304mm / an, adică 3100 x 109 m3, pe un teritoriu de 10,2 milioane km2 . Raportat la populaţia Europei (680milioane locuitori), înseamnă teoretic 4560 m3 / locuitor / an, la o captare totală actuală de 700 m3 / locuitor/ an = 1920 l / locuitor / zi.

Aparent, nu ar trebui să existe probleme cantitative privind resursele de apă deşi în America de Sudde exemplu există de 10 ori mai multă apă pe cap de locuitor decât în Europa. Repartiţia apei existente lanivel european este însă foarte inegală, ţările din nordul Europei având, pe cap de locuitor, resurse de 6-8ori mai mari decât celelalte. Şi totuşi se estimează că, în apropierea centrelor urbane din toate ţărileEuropei, cu excepţia Irlandei, resursele de ape subterane şi de suprafaţă sunt supraexploatate. Consumulglobal pe fiecare ţară trebuie şi el detaliat, căci sunt diferenţe importante. În plus, intervine puternicavariaţie sezonieră, variaţia interanuală şi alţi factori.

• Apa în RomâniaÎn comparaţie chiar cu restul Europei, România este o ţară cu resurse de apă reduse. Pe lista ONU a

ţărilor ce nu reuşesc să îşi acopere integral necesarul de apă, din Europa sunt menţionate Malta, Cipru,Polonia, Ucraina şi... România. În ciuda realizării a numeroase acumulări, volumul de ape de suprafaţăstătătoare este modest iar râurile au debit relativ mic. Cifric, resursele totale de apă ale României suntevaluate la 40 x 109 m3 / an, din care din râurile interioare numai 5 x 109 m3 / an (10 x 109 m3 / an în regimamenajat) şi 3 x 109 m3 / an apă subterană. Potenţialul hidric e aproximat la 1750 m3/locuitor/an, faţă demedia europeană de 4800 m3/locuitor/an. Dunărea este puţin utilizată ca sursă de apă şi punerea ei învaloare în acest sens nu se întrevede în viitorul apropiat, deşi planuri există. Chiar şi ridicând multprocentajul utilizării Dunării ca sursă de apă, volumul de resurse pe cap de locuitor rămâne modest încomparaţie cu media în Europa.

Rezervele de apă diferă geografic, ele fiind bogate în zonele montane şi reduse în Bărăgan şiDobrogea, precum şi în unele zone carstice, unde utilizarea apelor meteorice pentru nevoile populaţiei nueste o raritate. Diversele aducţiuni interbazinale nu au anulat discrepanţele şi nu cresc pe ansamblucantitatea de apă, fapt pentru care România are un motiv în plus să manifeste grijă faţă de apele ei, care punprobleme serioase nu doar cantitativ ci mai ales calitativ.

2.6 Circuitul apei în natură

Cantităţile şi procentele anterior amintite la prezentarea cantităţii şi repartiţiei apei pe Pământ suntde fapt cantitatea medie de apă aflată la un moment dat într-unul dintre compartimentele hidrosferei(oceanul, gheţarii, apele terestre şi subterane, atmosfera şi biosfera). Aceasta este într-o continuă dinamică,apa parcurgând binecunoscutul �circuit al apei în natură�, cu cele două principale componente: terestră şiatmosferică. În mod ultrasimplificat putem considera că circuitul apei în natură se derulează astfel: Dinatmosferă apa ajunge în principal ca ploaie sau ninsori pe suprafaţa continentelor şi oceanelor. De aici oparte se evaporă înapoi în atmosferă iar o altă parte este transportată prin apele de suprafaţă sau prin ape

subterane şi ajunge la ocean, de unde prin evaporaţie o parte ajunge iar în atmosferă. În realitate ciclul estefoarte complex, cu sute de "bucle" care uneori se închid local, alteori trec prin toate compartimentelehidrosferei la scara întregii planete, deoarece vânturile şi curenţii marini poartă aceiaşi moleculă de apă încălătorii pe distanţe uriaşe.

Energia care "pune în mişcare" acest uriaş circuit este radiaţia solară. Dinamica ciclului estevariabilă în funcţie de sectoarele sale: Statistic, o moleculă de apă staţionează în medie 9 zile în rezervorulatmosferic şi mai multe milenii în rezervorul oceanic şi în calotele glaciare. Totalul evaporaţiei este evaluatla 70 x 1012 m3 / an deasupra continentelor şi 350 x 1012 m3 / an deasupra oceanelor, iar cantitatea totală deprecipitaţii 100 x 1012 m3 / an deasupra continentelor şi 320 x 1012 m3 / an deasupra oceanelor. Diferenţelesunt egalate de curgerea apei şi gheţii de pe continente în ocean la suprafaţă (38 x 1012 m3 / an) şi prinsubteran (1,6 x 1012 m3 / an).

Spaţial, repartiţia apei şi raportul evaporare / precipitaţii cunoaşte remarcabile diferenţe, în funcţiede latitudine, relief, ocean/uscat şi alţi factori. Temporal, sunt variaţii sezoniere, cantitatea medie / regiunefiind statistic constantă. Mai ales pe termen lung, căci de la un an la altul există diferenţe, fiind cicluri deani secetoşi şi respectiv ploioşi. Cauzele sunt atât variaţii naturale cât şi efectul de seră cauzat de oameni, acărui aport este încă greu de cuantificat ştiinţific deşi tema schimbărilor climatice este tot mult în atenţialumii ştiinţifice şi politice la nivel mondial.

Norii sunt mase de apă uneori enorme, chiar dacă nouă ne par "uşori". Ei sunt cel mai mare mijlocde transport de pe Terra, deoarece un singur nor de furtună poate conţine sute de mii de tone de apă! (între0,1 şi 5 grame de apă condensată / m3 nor). Astfel la 633 mm de precipitaţii anual (cât e media anuală pe lanoi) pe o suprafaţă de 1 km pătrat înseamnă 633.000.000 litri de apă, adică zeci de mii de vagoane pentruun singur km pătrat. România are 237500 km pătraţi, deci.........Formarea norilor necesită, paradoxal, existenţa unei cantităţi de particule solide fine cu rol de nuclee decondensare, adică dacă "poluarea" ar lipsi complet şi aerul ar fi "pur" nu am avea nori! Pe asta se bazează şideclanşarea artificială a ploii prin zăpadă carbonică sau iodură de argint. Aceasta din urmă are unrandament foarte mare, ajungând 5 grame pentru a condensa 1km2 de nor respectiv 1000 tone apă.

Circuitul apei în natură este influenţat de mulţi factori. Unii vin din cosmos ( de exemplu variaţiileactivităţii soarelui, care determină şi oscilaţii în cantitatea de energie radiată spre pământ), altele dininteriorul pământului (de exemplu erupţiile vulcanice, care pot prin particulele ridicate în atmosferă săecraneze pământul de radiaţia solară).

Dar clima nu e doar rezultatul a ce face cosmosul şi interiorul Terrei, chiar dacă soarele estemotorul climei şi principalul determinant al temperaturii, vânturilor, precipitaţiilor... Pe plan global, dar maiales pe plan zonal şi local, apa e mult legată de vegetaţie, şi nu doar invers, cum putem fi tentaţi să credem.Şi pentru că ne propunem să abordăm apa din punct de vedere ecologic, în capitolul "Apa şi biosfera" nevom apleca mai atent asupra influenţei lumii vii asupra ciclului apei în natură şi a efectelor acestuia.

2.7 Apa privită de aproape

După ce am văzut câtă apă există pe Terra, cum e repartizată şi cum circulă la nivel global, e timpulsă privim apa mai de aproape, începând chiar de la nivel de moleculă, pentru a înţelege apoi caracterele eispeciale fizice şi chimice, care stau la baza rolului biologic atât de deosebit al apei.

Apa este o substanţă chimică, cu formula chimică H2O. Mult timp s-a crezut că apa este o substanţăprimară ce nu poate fi descompusă în elemente; abia în 1781 Cavendish a infirmat această teorie,sintetizând artificial apă din oxigen şi hidrogen, iar Lavoisier a descompus apa în cele două gazecomponente, trecând vaporii de apă printr-un tub incandescent.

Apa este o moleculă formată din doi atomi de hidrogen şi un atom de oxigen. Ca raport volumicavem 2:1 dar ca procent masic în apă este 11,11 % hidrogen şi 88,89 % oxigen. Cei doi atomi de hidrogensunt legaţi de oxigen prin legături polare covalente. Polaritatea permite ca moleculele să se lege între eleprin legături tip punte de hidrogen. Distanţa între atomul de oxigen şi cel de hidrogen este de 0,096nanometri sau după alte surse 0,101 nm (1.01 Angstromi). Cei doi nuclei de hidrogen stau faţă de oxigensub un unghi de 104,50, astfel că molecula are o formă triunghiulară. Distanţa între cei doi nuclei dehidrogen este de 0,163 nm (1,63 Angstromi). Masa moleculară relativă a apei este 18, mai exact 18,01534.Energia de ionizare a moleculei de apă este 12, 63 eV (electronvolţi). Un gram de apă pură conţine 10-7

grame de ioni H+.

Apa are şi în stare lichidă un caracter parţial ordonat, formând asociaţii efemere în care o moleculăpoate fi înconjurată de până la 6 alte molecule, formând efemere octaedre deformate. Densitatea maximă

(1000 kg / m3) este la 40C (mai exact la 3,980C). Compresibilitatea minimă este la 440C iar viteza maximă asunetului, de peste 1400 m/s, e atinsă la 74oC. La presiune atmosferică normală, apa fierbe la 1000C şiîngheaţă la 00C. Temperatura critică este de 3470C iar presiunea critică de 217 atmosfere. Tensiuneasuperficială a apei este foarte mare (75 x 10-5 N / cm). Capacitatea calorică e de 4,1781 kJ/kg/K la 200C iarcăldura specifică de topire 333,3 kJ/kg şi de evaporare 2257 kJ/kg. Conductivitatea electrică la 250C este de4x10-6 Siemens / metru iar constanta dielectrică 78,5.

Apa pură nu are gust, miros sau culoare. Culoarea albastră a lacurilor şi mării este generată dereflexia şi refracţia diferită pe suprafaţa apei a luminii cu diverse lungimi de undă. Proprietăţilor apeilichide sau cristalizate de reflexie, refracţie etc. a luminii datorăm diverse fenomene optice atmosfericecum sunt curcubeul (cu caracteristici în funcţie de poziţia soarelui - una joasă determină arc de cerc mailung- şi respectiv dimensiunea picăturilor de apă - picăturile mari determinând culori vii şi intense),halourile (mic sau mare, în funcţie de tipul de cristal de gheaţă din nori, care refractă lumina sub unghi de220 respectiv 900), aura, spectrul din Brocken etc.

• Apa în stare solidăPrin solidificare, apa formează gheaţă, o structură cristalină deosebită, cu volum mai ridicat cu 9%

decât cel al apei lichide, cristal tip hexagonal, cu structură tetraedrică, cu distanţă de 0,276 nanometri întrenuclee vecine de oxigen. Există însă şi feluri mai speciale de gheaţă, care se formează în condiţii deosebite(Gheaţă tip Ic, II, II, IV, V, VI,VII), unele cu alte structuri cristaline şi densităţi decât gheaţa "normală".Dacă se produce condensarea din vapori direct ca zăpadă, apar structuri cristaline de o frumuseţe şi odiversitate nemaiîntâlnită. Au fost clasificate în 8 grupe de bază. Zăpada artificială are structură diferită decea naturală. Un fulg de zăpadă are peste 1 milion de cristale distincte în compoziţia sa, iar într-un metrucub de zăpadă pot fi peste 30 de milioane de fulgi! Zăpada e din start foarte diferită: La un centimetru deprecipitaţii sub formă de ploaie corespund în medie un strat cu grosime medie de 12 cm de zăpadă: dacă efoarte afânată poate ajunge la 50 cm! Anual ninge pe Terra peste 500.000 kilometri cubi! În timp, zăpadadepusă suferă numeroase metamorfoze, transformări cristaline, de mare importanţă practică pentru predicţiariscului de avalanşe. Zăpada are un efect de bun izolator termic, apărând viaţa de dedesubt de ger.

Gheaţa pură perfect cristalizată e perfect transparentă, incoloră, rezistă mecanic până la o presiunede 2,45 MPa (MegaPascali) şi o tracţiune de 0,735 MegaPascali, dar gheaţa formată din apă de mare e multmai puţin rezistentă, ceea ce face să poţi circula pe râuri şi lacuri îngheţate dar şi să poată spărgătoarele degheaţă să răzbească prin banchize. Există şi fenomenul de sublimare a gheţii, astfel că şi la poli existăumiditate în aer deşi gheaţa nu se topeşte vreodată.

• Există mai multe tipuri de apăApa este în realitate de mai multe feluri, pentru că oxigenul şi hidrogenul au mai mulţi izotopi:

Oxigenul "obişnuit" 16O şi cel "greu" 18O, respectiv hidrogenul "obişnuit" 1H, cel "greu" - deuteriul 2H sauD, şi cel "supergreu", numit tritiu 3H sau T. Raportul dintre oxigenul 16 şi 18 e constant în apa mării dar laevaporare cu cât temperatura e mai redusă se reduce şi procentul de apă cu O18, ceea ce permite estimareatemperaturii din momentul formării gheţii pe baza procentului de apă cu O18, chiar cu peste 100000 de aniîn urmă, dacă forăm în calota groenlandiană sau antarctică. De asemenea, procentul de tritiu din apă permitedatarea vârstei apei fosile sau celei din gheţuri. Proprietăţile chimice sunt aproape identice şi cele fiziceapropiate, dar nu identice, între apa "obişnuită" şi cea care conţine oxigen greu sau deuteriu sau tritiu.

Cel mai cunoscută în practică este apa în care hidrogenul e substituit de deuteriu, numită curent"apă grea". Apa grea există în natură în proporţie de abia 1:5000 faţă de cea "normală". Totuşi sunt înocean 25.000.000.000.000 tone deuteriu! Apa grea are unele proprietăţi diferite de cea "normală", ceea ceîn conferă importanţă practică: Se topeşte la 3,820C, fierbe la 101,420C , atinge densitatea ei maximă la11,1850C (deci nu prezintă anomalia de densitate a apei "normale"), densitatea este de 1105,34 kg / m3 la200C, deci cu circa 10% superioară celei a apei "normale", diferă şi indicele de refracţie. Căldura specificăde topire este de 332,2 kJ / kg, cea de vaporizare de 2071 kJ/ kg iar capacitatea calorică specifică de 4,27kJ/kg/K la 20oC. Reactivitatea chimică e ceva mai mică. Este higroscopică. Biologic are efecte foartediferite de apa "normală", fapt utilizat în medicină. Se mai foloseşte în cercetare în domeniul biologiei şichimiei, dar principala aplicaţie o are în industria nuclearoelectrică în rol de moderator. În ea sunt marisperanţe în perspectiva realizării fuziunii nucleare. şi în perspectivă ca

2.8 Compoziţia apei

Apa nu apare în natură în stare pură, ci are multe săruri dizolvate şi alte substanţe. Desigurproporţia variază mult între apele dulci şi cele sărate, oceanice sau din lacuri sărate.

Astfel, în ea găsim cationi: calciu, magneziu, sodiu, potasiu, aluminiu, fier, mangan, titan, crom,nichel, cupru, staniu, plumb, zinc, cobalt, arsen, seleniu, cadmiu, stronţiu, bariu, litiu, beriliu etc. ;anioni : fluor, azotat, brom, fosfat, bor, iod, cian, sulfat, carbonat, bicarbonat, hidroxil, azotit etc. ;substanţe neionice: silice, substanţe uleioase, petroliere, grase, fenoli, detergenţi, gaze dizolvate (oxigen,bioxid de carbon, azot, în cantităţi mai mici şi metan, oxizi de azot, amoniac, hidrogen sulfurat, radon etc.)precum şi microfloră şi faună, care va fi descrisă la capitolul "Apa şi Biosfera".

Abundenţa relativă a solidelor dizolvate în apă este desigur dependentă mult de natura geologică azonei şi de alţi factori. Totuşi statistic unele elemente sunt prezente în cea mai mare parte a apelor şi auconcentraţii semnificative, pe când altele apar rar sau numai în cantităţi extrem de reduse. O statisticăasupra compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei:• Constituenţi majori (de la 1 la 1000 mg /litru): sodiu, calciu, magneziu, bicarbonat, sulfat, clor, silice;• Constituenţi secundari ( de la 0,01 la 10 mg / litru): fier, stronţiu, potasiu, carbonat, azotat, fluor bor;• Constituenţi minori (de la 0,0001 la 0,1 mg/litru): stibiu, aluminiu, arsen, bariu, brom, cadmiu, crom,cobalt, cupru, germaniu, iod, plumb, litiu, mangan, molibden, nichel, fosfat, rubidiu, seleniu, titan, uraniu,vanadiu, zinc;• Constituenţi prezenţi ca urme (de regulă sub 0,001 mg/ litru): beriliu, bismut, ceriu, cesiu, galiu, aur,indiu, lantan, neobiu, platina, aur, ruteniu, scandiu, argint, thaliu, toriu, cositor, tungsten, yterbiu, itriu,zirconiu;

În funcţie de ionii dominanţi, putem clasifica apa dulce în 24 de categorii. În practică aceastădistincţie este foarte utilă la apele minerale. Majoritatea apelor râurilor mari sunt calcice-hidrocarbonatate.

Pentru a ne face o idee despre ce înseamnă în practică aceste concentraţii, să vedem ce cantităţiimpresionante de diverse minerale solvite există în medie într-un volum cubic de apă de mare cu latura deo milă: 120.000.000 tone de clorură de sodiu, 18.000.000 tone de clorură de magneziu, 8.000.000 tone desulfat de magneziu, 6.000.000 tone de sulfat de calciu, 4.000.000 tone de sulfat de potasiu, 550.000 tone decarbonat de calciu, 350.000 de tone de bromură de magneziu, 60.000 de tone de stronţiu, 21.000 tone debor, 6400 de tone de fluor, 900 tone de bariu, între 100 şi 12.000 de tone de iod, 50 până la 350 tone dearsenic, 45 tone de argint, 25 de tone de aur şi 7 tone de uraniu.... Într-adevăr, marea ascunde comori... Doarcă nu avem capacitatea tehnică de a extrage la nivel industrial aceste minerale din apa mării şi continuăm săo facem prin mineritul pe uscat, uneori cu consecinţe de mediu catastrofale... Apa de mare are salinitateamedie de 3,5%, variind de la mare la mare de la 3,2% la 3,8% . La gurile marilor fluvii coboară spre 0% darîn Marea Roşie prin intensa evaporaţie poate atinge 41%! Apa de mare la salinitate de 3,5% îngheaţă la -1,910C şi nu mai are anomalia de densitate ca cea dulce, ceea ce întârzie îngheţul, face ca gheaţa mării să fiemai poroasă şi fragilă, împiedică stratificaţia şi asigură oxigenarea verticală a apei, toate cu efecte beneficeasupra vieţii, plus asigură tamponare mai ridicată a oscilaţiilor de temperatură a Terra.

2.9 Caractere fizico-chimice speciale ale apei şi importanţa lor

Apa este substanţa aparent cea mai comună şi totuşi ieşită din comun, prin caracterele fizico-chimice de excepţie, din care derivă proprietăţi unice. Despre ele se pot scrie tratate întregi. Prezentăm pescurt cele care au consecinţe importante practice din punct de vedere al rolului apei în lumea vie:• Variaţia neliniară a densităţii. Prezenţa punţilor de hidrogen produce în apa lichidă asociaţii molecularede tip polimeric (H2O)n, unde n ∈ [2; 6], în funcţie de temperatură. La presiunea de 1 atm (101325 Pa) şitemperatura de 4oC (277,15 K), apa este din punct de vedere statistic un amestec de 30% trimer (avândρ=908 kg/m3 ) 70% dimer (având ρ=1050 kg/m3 ), rezultând o densitate de ρ=103 kg/m3 - densitateamaximă a apei. În schimb, gheaţa are o densitate inferioară (ρ=910 kg/m3 ), motiv pentru care ea seformează şi pluteşte la suprafaţa apei, realizând un strat protector sub care viaţa poate continua. Deasemenea, scăderea densităţii la îngheţ produce fisurarea stâncii în care s-a infiltrat apa, deschizând caleapentru rădăcinile plantelor, în schimb congelarea ţesuturilor vii produce lezarea lor prin expansiune.• Căldura latentă specifică de vaporizare (λ) a apei are o valoare ridicată (1940 kcal / mol). De aceea,transpiraţia este un mecanism foarte eficient de termoreglare, prin disiparea căldurii.• Căldura specifică (c) are o valoare ridicată (1 cal / g x grd). De aceea, apa din ţesuturi amortizeazăşocurile termice, preluând sau cedând căldură cu modificări relativ reduse ale temperaturii, prevenind astfel

degerăturile şi arsurile. Din punct de vedere al habitatului, întinderile de apă au caracter moderator pentrutemperatura ambiantă: Răcirea cu 1oC a 1 m3 de apă poate încălzi cu 1oC 3222,4 m3 de aer. Nu întâmplătorabsoarbe oceanul peste 99% din căldura venită de la soare şi e astfel principalul reglator al climei!• Conductibilitatea termică a apei este ridicată în comparaţie cu a altor lichide, ceea ce permiteuniformizarea temperaturii şi disiparea căldurii excesive de provenienţă exo- sau endogenă dintr-o anumeregiune a organismului.• Tensiunea superficială a apei este foarte mare comparativ cu masa ei moleculară, coeficientul de tensiunesuperficială fiind σ=72,7 x 10-3 N/m. Aceasta îi conferă proprietăţi capilare bune, importante pentru rolulreologic (în circulaţia în organismele vii), dar şi biochimic, pentru fixarea substratului la suprafaţamoleculelor enzimatice. De asemenea acest fapt permite ascensiunea capilară spre suprafaţa solului,absorbţia prin rădăcinile plantelor, permite apei să susţină pe suprafaţă insecte, polen, permite spumarea,fixarea prafului etc.• Rezistivitatea electrică ridicată (permitivitatea = constanta dielectrică este ε=80 la 20 oC) face ca apa săfie un dielectric perfect. În stare impură (săruri solvite), apa devine însă un bun conductor electric.• Momentul de dipol al moleculei de apă este µ=1,87 D la 20 oC. Astfel, polaritatea înaltă a moleculei îipermite legarea de ioni (iar punţile de hidrogen de substanţele nepolare), explicând caracterul deemulsionant şi excelent solvent.• Neutralitatea electrochimică. Apa disociază spontan, dar în procent foarte redus, simetric, în ioni H+ şiOH-, fiind pe ansamblu neutră. Ea este chiar element de referinţă, baza sistemului pH. Astfel, ea este un bunmediu de reacţie şi, prin caracterul amfoter, amortizează tendinţele de modificare a pH-ului.

Proprietăţi ale apei de importanţă practică sunt şi duritatea, alcalinitatea, culoarea, turbiditatea,gustul, mirosul, radioactivitatea etc.

3. APA ŞI BIOSFERA

Apa este un element indispensabil vieţii, pentru toate organismele şi ecosistemele, datorită largiirăspândiri şi calităţilor deosebite pe care le are. Diversele teorii ale apariţiei vieţii pe pământ acordă apei unrol central, majoritatea considerând oceanul primul şi pentru miliarde de ani singurul leagăn al vieţii.

Echilibrul natural este adesea perturbat de om, din cauza favorizării unor specii şi distrugere aaltora, direct sau indirect prin modificările aduse mediului. Dar echilibrul ecologic este un echilibrudinamic, şi compoziţia cantitativă şi calitativă în specii evoluează în timp şi spaţiu, chiar fără influenţaomului, cu modificări ciclice sau ireversibile, echilibrul fiind doar pe ansamblu şi în dinamică. Ba mai mult,"teoria catastrofelor" afirmă că evoluţia ecosistemelor nu este liniară ci cu salturi determinate deevenimente majore climatologice sau de altă natură, iar în cazul particular al apelor de inundaţii, care suntun element natural necesar evoluţiei naturale. De aceea, decelarea procentului contribuţiei omului lamodificările din ecosistemele acvatice şi evaluarea semnificaţiei şi consecinţelor ecologice este o problemăcomplexă şi dificilă. Nu orice modificare naturală sau indusă e dăunătoare şi nu orice situaţie staţionarăînseamnă un mediu în bună stare ecologică. De aceea, relaţia apei cu biosfera trebuie cunoscută mai îndetaliu.

Toate vieţuitoarele, de la bacterii la mamifere, conţin un anumit procent de apă, ea jucând rolcrucial, fiind mediul în care au loc toate procesele metabolice. Pentru organismele superioare, aportul deapă din mediu este indispensabil şi carenţele hidrice sunt mai greu suportate decât cele în alte substanţe.

3.1 Mediul acvatic ca loc de viaţă

O mare, un râu, un lac nu sunt doar mase de apă, ci trebuie privite împreună cu vieţuitoarele din ele,ca ecosisteme. Viaţa există în aproape orice ape, chiar în cele mai "vitrege" condiţii de temperatură,presiune, luminozitate, chimism etc. Sunt vieţuitoare în abisurile oceanelor, sub calotele eterne de gheaţă, înlacuri vulcanice fierbinţi sau acide, în apele subterane...

Mediul lichid e mai favorabil vieţii ca cel terestru sau aerian, deoarece organismele acvatice se potdeplasa mai uşor în spaţiu tridimensional plutind pasiv sau înotând, nedepinzând de un substrat solid. Înschimb păsările nu pot rămâne continuu în aer, animalele terestre consumă multă energie pentru deplasareiar plantele terestre sunt cu rarisime excepţii fixate la sol.

Apele naturale nu sunt pure, ci sunt emulsii, suspensii, soluţii de diverse materii, deci pot ficonsiderate soluţii nutritive. Astfel plantele nu au nevoie de rădăcini. Există alge (dinoflagelatele) care

înoată activ, ca animalele! Animalele acvatice la rândul lor pot trăi toată viaţa fixate pe un substrat,hrănindu-se şi respirând cu hrana şi oxigenul adus de curenţii de apă ("hrănire prin filtrare") şi tot prin apăpot face schimburile sexuale şi se pot răspândi larvele.... De aceea, în ape diferenţa plante / animale nu esteaşa de clară ca în mediul terestru.

Eterogenitatea fizico-chimică a apelor este mai mare decât se poate crede, diferind în timp şi spaţiuviteza de curgere, compoziţia apei, temperatura, lumina etc. Prin urmare există o diversitate mare ahabitatelor, ceea ce permite o diversitate mare în compoziţia biocenozelor. Pe de altă parte oscilaţiile detemperatură sunt mai atenuate ca în mediul terestru, iar zilele sunt mai scurte din cauza fenomenului dereflexie totală a razelor soarelui la suprafaţa apei când unghiul de incidenţă creşte peste valoarea-limită. Înplus, la adâncimi mari domneşte întuneric veşnic.

Definirea habitatelor dintr-un râu se poate face după diverse criterii, ca dimensiuni, plante acvatice,vegetaţia terestră riverană, substrat etc.

3.2 Noţiuni fundamentale despre organismele vii din ape

Mediul acvatic este destul de străin omului, care de regulă are o imagine foarte simplistă şi parţialăcu privire la viaţa acvatică. El se gândeşte la peşti, eventual alge, meduze, scoici (mai ales dacă e vorba demare), iar despre bacterii se gândeşte că e o nedorită poluare. În realitate în ape există o imensă diversitatede plante şi animale. Cel mai mare animal de pe Terra e balena albastră, şi speciile de peşti sunt extrem demulte, dar nu se pot compara cu complexitatea şi diversitatea organismelor de mici dimensiuni, care da faptau cantitativ şi calitativ cel mai important rol.

O specie de plante sau animale este formată din organismele de acelaşi fel. Indivizii din aceeaşizonă formează o populaţie. Comunităţile sunt suma populaţiilor din specii diferite dintr-un anume areal.Habitatele sunt cadrul natural neviu în care trăiesc comunităţile. Ecosistemele sunt ansamblele de habitateplus comunităţi, adică vieţuitoarele cu mediul lor de viaţă şi relaţiile dintre ele.

Zoobentosul este totalitatea organismelor animale care trăiesc pe sau în substratul unui râu sau lac,adică pe sau în fundul apelor. E format din nevertebrate: oligochete (aparţinând grupului viermilor inelaţi);nematode, hirudinee, turbelariate, moluşte (organisme cu cochilie), melci (gastropode) şi scoici (bivalve);larve de insecte (plecoptere, efemeroptere, trichoptere, coleoptere, odonate, heteroptere, diptere, crustacee(decapode, izopode, amfipode). Analog, perifitonul reprezintă totalitatea algelor care se găsesc pesubstratul unui râu şi este format în general din diatomee.

Planctonul este format din organismele ce trăiesc în masa apei şi în general nu se deplasează activsau se deplasează nesemnificativ faţă de antrenarea lor de curenţii de apă. (S-a demonstrat însă că existăanumite migraţii pe verticală) Planctonul se împarte în fitoplancton (cum sunt algele: verzi, albastre,diatomee, dinoflagelatele....); bacterioplanctonul; zooplanctonul (cuprinzând mici animale precumprotozoare, rotifere, copepode, cladoceri etc.)

Nectonul este format din animalele care înoată activ, nefiind obligate să urmeze direcţia curenţilorde apă. E reprezentat în principal de peşti.

• Cicluri şi interacţiuniRelaţiile dintre specii sunt foarte complexe. Clasic se descria circuitul mineralelor cu gruparea

organismelor vii în producători (organisme care din substanţe anorganice sintetizează substanţe organice şieliberează şi oxigen, de exemplu algele verzi şi albastre, plantele superioare, bacterii etc.); consumatori(primari şi secundari - cum sunt carnivorele); descompunători (organisme care descompun materiileorganice în anorganice, cum sunt multe bacterii, mucegaiuri, ciuperci etc.). În funcţie de sursa de obţinere asubstanţelor organice - direct de la alte organisme vii sau respectiv din alte surse, descompunătorii pot ficlasificaţi în paraziţi şi saprofiţi. Apa e o soluţie de săruri inclusiv substanţe nutritive cum sunt azotul şifosforul. O concentraţie mare a acestora şi alte condiţii favorabile duc la înmulţirea producătorilor primariceea ce duce în cascadă la dezvoltarea celorlalte grupări. Acest model clasic s-a dovedit destul de simplist şiîn ziua de astăzi se propun modele mult mai elaborate cu privire la ciclurile substanţelor şi relaţiile dintrevieţuitoare. După nivelul de troficitate putem clasifica apele în oligotrofe, mezotrofe şi eutrofe.

Dacă există destul oxigen în apă, descompunerea se face aerob şi rezultă de regulă substanţenetoxice, care eventual sunt hrană pentru producători. Lipsa de oxigen duce la creşterea proceseloranaerobe, din care rezultă compuşi toxici cum sunt hidrogenul sulfurat şi amoniacul, care perturbăfuncţionarea ciclurilor normale. Scăderea oxigenului dizolvat poate fi din cauze fizice ale acelui râu / lacetc. sau din cauze biologice, cum e excesul de nutrienţi care duce la o creştere masivă a organismelor ce

consumă oxigen. Absenţa luminii (adâncime peste 200 m în ape curate, sau apă poluată, sau calotă degheaţă etc. ) împiedică fotosinteza şi deci producţia endogenă de oxigen.

Ecosistemele "sănătoase" sunt homeostazice, redundante, cu feedback multiplu şi durabile.

3.3 Viaţa acvatică - indicator al calităţii apei

Analizele chimice reflectă starea de moment a apelor. Oricât de dese şi precise ar fi, suntorientative, nu arată starea generală, iar undele de poluare pot trece neobservate între două recoltări deprobe. În schimb, organismele vii sunt supuse tot timpul condiţiilor mediului şi supravieţuiesc cele cerezistă la toate presiunile, toleranţa fiind diferită de la specie la specie, unele fiind mai tolerante ("speciieuribionte") iar altele mai puţin ("specii stenobionte"). Astfel prezenţa sau absenţa unei specii stenobionte eindicator mai fidel de calitate decât o analiză fizică sau chimică periodică. Dar se poate şti mult mai multdacă facem analize mai detaliate decât prezenţa sau absenţa unei specii. Procentul numeric şi evoluţia lui întimp, starea fiziologică / de sănătate şi reproducere a indivizilor dintr-o specie dau indicaţii şi mai detaliate.

Din cauza competiţiei naturale dintre specii, reducerea sau dispariţia uneia duce la dezvoltarea maiputernică a alteia, care e mai adaptată sau adaptabilă la noile condiţii intervenite. La deteriorarea mediuluide obicei dispar speciile autohtone şi se înmulţesc cele mai rezistente dar care normal apăreau puţin saudeloc în acea apă. Oricum relaţiile sunt mult mai complexe decât o simplă competiţie, există şi unele de"colaborare" plus clasicul lanţ trofic. Asociaţiile de vieţuitoare nu sunt deloc întâmplătoare. De aceea, nuneapărat numărul / masa de vieţuitoare în sine contează în apreciarea sănătăţii unui ecosistem, ci în primulrând diversitatea biologică, a cărei scădere trebuie să fie un semnal de alarmă.

Din păcate nici o autoritate publică nu face analize ecologice complexe a apelor, pe toate grupele deorganisme vii. Există puţine inventare bine făcute, actuale şi oficial recunoscute a ecosistemelor acvatice şiprin urmare omul adesea nu prea ştie ce are de protejat şi nici nu poate înţelege complet procesele dinecosistem. În plus multe studii ale instituţiilor ce dercetare şi învăţământ, deşi ireproşabile calitativ, nu suntluate în atenţie de autorităţile publice de resort.

Analiza biologică a apei se poate face în două moduri principale:• Metode ecologice: Sunt directe şi se bazează pe interdependenţa dinte organisme şi mediu, făcându-seanalize ale speciilor indicatoare şi ale le biocenozelor pe ansamblu.• Metode fiziologice (ecotoxicologice): Sunt metode indirecte şi au în vedere modul de comportare şireacţiile fiziologic ale organismelor acvatice faţă de mediu.

O metodă care a fost intens folosită este cea bazată pe sistemul saprobiilor. Bazele au fost puse deKolkwitz şi Marson în 1908 - 1900. Pe baza prezenţei şi abundenţei anumitor specii microscopice în ape sepoate determina gradul de poluare a acestora (în principal cu substanţe organice biodegradabile). Sistemulclasic a fost mult criticat, dar există variante îmbunătăţite şi care au în continuare aplicabilitate. Există şispecii indicatoare specifice de poluare cu anumite substanţe şi mai există alte metode bazate pe saprobitateplus zeci de diverşi indici biotici, care au tot mai largă utilizare.

De remarcat este faptul că unele aparenţe înşeală. Mediterana sau Marea Sargaselor sunt de unalbastru foarte intens, şi oamenii le percep ca "frumoase" şi şi le închipuie foarte curate şi favorabile vieţii.Mările nordice bat în verde şi nu au o asemenea transparenţă. În realitate culoarea verde vine de laabundenţa planctonului. Cele mai albastre par mai frumoase dar sunt deşerturi marine din punct de vederebiologic, pe când mările mai "verzi" sunt mult mai pline de viaţă! De asemenea trebuie remarcat că în apamării avem spre suprafaţă concentraţii foarte mari de oxigen dizolvat, mai mult ca în apele dulci.

3.4 Efecte ale vieţii acvatice asupra calităţii apei

Viaţa din ape influenţează masiv calitatea acestora. Prezentăm pe scurt câteva exemple:

• Epurarea naturală a apelorEpurarea naturală a apelor, impropriu numită autoepurare, este o sumă de procese fizice, chimice şi

biologice prin care se reduc treptat încărcăturile de poluanţi deversate în râuri sau lacuri, în mod deosebitsubstanţele organice biodegradabile. Procesul biologic corespunde lanţului trofic tipic, care poate fi descrisultrasimplificat astfel: Bacteriile autotrofe consumă substanţe anorganice iar cele heterotrofe consumăsubstanţele organice din ape. Împreună cele două clase de bacterii constituie hrană pentru protozoare(ciliate, flagelate etc.) care de fapt pot consuma şi direct detritus (substanţă organică nevie), acestea pentruviermi, rotifere, larve de insecte, moluşte etc. care la rândul lor sunt consumaţi de peşti.

Macronevertebratele contribuie mult şi prin alte mecanisme: spongienii, brizoanele şi bivalvele şi unelelarve de insecte filtrează apa, tubificidele şi larvele de chironomide aerează şi afânează subsctratul (ex.mâlul) şi îl stabilizează etc.

De asemenea, plantele clorofiliene produc oxigen, consumă bioxid de carbon şi săruri minerale. larândul lor sunt hrană pentru fitofage (animale ce consumă plante) şi uneori ele extrag din apă şi substanţeorganice. Macrofitele sunt adevărate filtre biologice şi de asemenea sunt şi adăpost pentru alte specii. Uneleplante pot absorbi eficient metale grele şi radionuclizi, contribuind la detoxifierea respectiv dezactivareaapei, dacă nu se depăşeşte o anumită concentraţie. Pe această bază se poate realiza epurarea cu plante aapelor uzate sau decontaminarea unor ape prin introducerea unor plante ce reţin respectivele substanţe şirecoltarea şi îndepărtarea acelor plante cu tot cu toxicul care prin alte metode ar fi fost extrem de greu saudeloc colectabil şi evacuabil.

• Concentrarea de-a lungul lanţului trofic Unele vieţuitoare acvatice, plante, animale sau microorganisme, din cauza modului şi mediului de

viaţă, al particularităţilor metabolice ale organismului lor şi al farmacodinamicii unor substanţe, ajung sărealizeze în cadrul ecosistemului acvatic respectiv o enormă concentrare a poluantului de-a lungul lanţuluitrofic (alimentar). De exemplu, într-un studiu, dieldrinul, nedozabil în apă, ajungea la 0,001 ppm înfitoplancton, 0,02 ppm în zooplancton, 0,1 ppm în peşti şi peste 1 ppm la cormorani. Pentru DDT,concentrarea este şi mai intensă: Factorul de concentrare este de 100 în plancton, 10.000 în peşte şi250.000.000 în ihtiofage!. Este pe de o parte un fel de proces de epurare biologică, dar astfel toxicul poateajunge în cantităţi tot mai mari la animale superioare şi la om deşi în apă avea concentraţii mici şinepericuloase.

• EutrofizareaO apă bogată în nutrienţi înseamnă viaţă intensă daca există şi destulă lumină, oxigen etc. Dacă

sunt multe substanţe nutritive se poate ajunge la o dezvoltare explozivă a algelor ("înflorirea apelor") saualtor producători, atrăgând dezvoltarea "în cascadă") a celorlalte categorii de vieţuitoare acvatice. Astaînseamnă şi creşterea consumului de oxigen (descompunători, producătorii în cursul nopţi, consumatoriiprimari şi secundari). Uneori suprafaţa apei e complet acoperită de plante, astfel că în masa apei scade multlumina şi deci şi fotosinteza, astfel că pe ansamblu nu mai poate produce destul oxigen deşi cererea este încreştere prin înmulţirea organismelor. În plus, algele albastre produc toxine. Astfel se poate ajunge până lamoartea peştilor şi alte fenomene. Acest fenomen în lanţ este numit (impropriu) în limbaj curenteutrofizare.

• Specii exoticeŞi peşti şi plante superioare legate de ape pot crea mari probleme , în special dacă ajung în medii

străine, unde creşterea lor e favorizată de condiţiile de climă etc. şi nu au alte plante sau animale care să lecontroleze înmulţirea. Se ajunge la înmulţiri spectaculoase a acestor specii "invazive" care pot "sufoca"apele, acoperindu-le complet. Un exemplu clasic este marea invazie a Eichornia crassipes, provenind dinGuyana (America de Sud) adusă în SUA iniţial ca plantă ornamentală. Ea se înmulţeşte vegetativ, rezultânddin fiecare plantă una nouă tot la 14 zile, ceea ce înseamnă că dintr-una singură ar putea apărea într-un an67 de milioane! Ele plutesc al suprafaţa apei şi formează un covor aşa compact că poate susţine un om,făcând să dispară complet oglinda apei, cu consecinţe catastrofale. Astfel, planta a ajuns în SUA în 1884Louisiana şi în 20 de ani a blocat complet navigaţia pe fluviul Mississippi! În 1894 a scăpat din grădinabotanică din Bogor şi în câţiva ani a invadat Indonezia, Filipine şi Australia. În 1902 a venit rândul Indiei,în 1910 a Africii pe fluviul Zair iar în 1938 Nilul a fost complet blocat pentru navigaţie şi s-au înfundat şitoate prizele de apă...

Invaziile s-au combătut mecanic (prin recoltare cu maşini specializate), chimic (prin ierbicidespecifice) şi biologic (prin introducerea de specii care consumă planta invadatoare - peşti, melci, omizi.....Există şi căi hibride, la limita dintre chimic şi biologic. Astfel multe invazii de alge pot fi controlate punândîn apă anume resturi de plante ce prin putrefacţie produc substanţe inhibitoare puternice ale creşterii algelor.

Peştii exotici au fost introduşi accidental dar mai adesea intenţionat, pentru sport / recreere,ornament, acvacultură, manipulare biologică, biocontrol. La fel s-au introdus insecte alohtone.

Soluţia este desigur să previi, să nu introduci specii străine decât cu extreme precauţii.

3.5 Influenţa vegetaţiei asupra circuitului apei în natură

Apa are influenţă determinantă asupra lumii vii, orice scădere a nivelului freatic sau a precipitaţiiloravând consecinţe ireversibile florei şi faunei. Dar şi lumea vie influenţează mult apa.

Vegetaţia are o influenţă importantă asupra circuitului apei în natură prin intercepţie, infiltraţie,transpiraţie şi reducerea eroziunii.

În lipsa vegetaţiei, ploaia ( apele meteorice în general) se scurg total sau în cea mai mare parte pesuprafaţa solului spre apele curgătoare permanente, producând eroziunea solului şi viituri. Vegetaţia însăinterceptează ploaia şi funcţionează ca un rezervor temporar, stocând pe moment o mare parte din apă.Astfel, în funcţie de specie şi alţi factori, un copac poate intercepta de la sub 5% la peste 50% din apa deploaie incidentă, dar de regulă procentul se încadrează între 20 şi 45 %. Contează nu doar specia de arboreci şi vârsta, starea lui de sănătate, anotimpul, temperatura etc.! Suprafeţele deforestate şi mai ales culturileagricole au un nivel de intercepţie incomparabil mai redus. Nu degeaba pădurea este numită casa apelor�

Apa interceptată de vegetaţie este aparent "stocată" pe moment Ea se scurge lent, treptat, iar o parteimportantă se infiltrează în sol şi respectiv se evaporă. Rata de infiltraţie în sol depinde şi ea foarte mult detipul de vegetaţie, nu doar de natura, panta şi configuraţia solului. Astfel, pădurea şi păşunile au o rată deinfiltraţie foarte bună, pe când folosinţele agricole au una mai redusă.

Pădurea este un rezervor mai bun ca orice lac de acumulare. Pământul din pădure e afânat.Lungimea rădăcinilor unui molid matur e de circa 4 km iar a unui fag de peste 20 km! Solul bun este celmai perfect filtru pentru ape, mai bun ca orice filtru produs de om şi ca orice metodă de epurare pentrusubstanţe organice. Pădurea e bun rezervor şi de zăpadă în sensul că împiedică producerea avalanşelor.

Rata de evaporare la rândul ei nu depinde numai de climă, ci foarte mult de vegetaţie. Aceastainterceptează ploaia şi totodată măreşte prin frunzele ei foarte mult suprafaţa de evaporare şi în plus are şirol activ prin transpiraţie. Astfel vegetaţia contribuie puternic la menţinerea unui nivel de umiditateatmosferică necesar unui climat perceput ca favorabil pentru om. Rata de transpiraţie este foarte diferită dela o plantă la alta. Astfel, pinul are un coeficient de 110, plopul tremurător 873, teiul 1038, cerul 669, ulmul738, carpenul 787, fagul 1043... iar dintre plantele de cultură floarea soarelui 623, castraveţii 1549, cartofii2100, fasolea 1699, grâul 1100-2000.... De acest lucru trebuie ţinut cont la alegerea culturilor agricole, înfuncţie şi de apa disponibilă.

Un nivel înalt de intercepţie asigură o eroziune redusă a solului şi oscilaţii reduse a nivelului apelorcurgătoare, fără viituri mari, evitând colmatări sau respectiv eroziuni puternice în maluri sau fundul albiilor.Pădurile asigură o foarte bună protecţie la eroziune. Pe alte terenuri, eroziunea este mult mai puternică: De1,6 ori la pădure defrişată, de 220 ori la drumuri nepavate, de 7-1500 ori la incendiere, de 100-1000 de orila teren cultivat agricol, de 1000 de ori la minerit de suprafaţă şi de 2000 de ori la activitate de construcţii.Conform unor statistici din SUA, eroziunea solului îndepărtează anual pe o milă pătrată următoarelecantităţi de sol: 24t la păduri, 240 t la păşuni, 4800 t la terenuri agricole, 12000 t la teren defrişat, 48000 t laminerit la suprafaţă sau la activităţi de construcţii.... După cum se vede, pădurile şi apoi păşunile protejeazăsolul, zonele transformate de om, chiar acoperite cu vegetaţie, fiind mult mai expuse eroziunii. În plus, apanereţinută de terenurile care nu mai au acoperirea de vegetaţie naturală reţin mult mai puţin apa şi eaproduce viituri şi debite mari pe râuri. Râurile produc şi ele o eroziune accelerată, ducând la pierdere deterenuri şi colmatări în aval. În SUA de exemplu volumul total al lacurilor de acumulare scade anual înmedie cu 0, 22%, dar cu mari diferenţe de la un lac la altul. Îndiguirea râurilor nu înlătură eroziunea, ci otransferă în zona neîndiguite de mai aval sau / şi o mută la fundul albiei râului, cu consecinţe în lanţ.

Intercepţia şi transpiraţia au importanţă practică mai mare decât poate să poară la prima vedere.Înlocuirea unui tip de vegetaţie cu altul poate modifica dramatic regimul hidrologic într-un bazin, deşiaparent s-a păstrat categoria de folosinţă a terenului. Astfel, coniferele interceptează mai puţină apă decâtfoioasele, dar nu şi în perioadele când sunt desfrunzite. Anumite specii au rată de evaporotranspiraţie foarteridicate şi dacă au şi rădăcini adânci pot scădea la anumite condiţii climatice în mod dramatic debitele deapă de suprafaţă sau subterană. Astfel, în sud-vestul arid al SUA s-a răspândit enorm planta Tamarixpentandra, adusă din Asia pentru a combate eroziunea solului, de la 4000 de hectare în 1920 la peste400.000 hectare în 1960. în New Mexico, în bazinul superior al Rio Grande, ocupând şi malurile apelor,având rădăcini foarte adânci şi o rată foarte mare de transpiraţie, a "izbutit" să reducă cu 45% debitelerâurilor din regiune, afectând grav şi alimentările cu apă şi trebuind combătută ca un inamic...

De asemenea reîmpăduririle reduc scurgerea şi deci normalizează situaţia, dar dacă între timpamenajările hidrotehnice reuşesc pe moment acceptabil să controleze inundaţiile şi necesarul de apă e mare

în aval, reîmpădurirea ajunge să fie percepută ca pericol pentru comunităţile riverane din aval deoarece princreşterea intercepţiei şi evaporotranspiraţiei scad debitele pe râuri. S-a ajuns chiar în unele ţări să se facădefrişări intenţionate pentru creşterea debitelor pe râuri, pentru a rezolva crize grave de alimentare cu apă înaval, ignorând consecinţele negative locale în zonele defrişate şi cele regionale climatologice...

Desecarea turbăriilor a produs surprize din punct de vedere hidrologic: La configuraţie morfologicăşi regim hidrologic iniţial identic, s-a constatat că unele mlaştini de turbă drenate reţineau mai multă apă,acţionând ca tampon antiinundaţie, pe când altele aveau o intercepţie mai scăzută. S-a constatat căintercepţia scădea la turbăriile populate cu Sphagnum, care prin scăderea umidităţi involua şi îşi reduceamult capacitatea de stocare a apei, pe când turbăriile cu alte specii de muşchi dovedeau modificăristructurale mai reduse prin drenaj în schimb o intercepţie mai mare, fiind mai uscate şi cu "loc de stocajdisponibil" mai mare.

Inundaţiile afectează şi flora şi fauna, dar unele specii sunt adaptate, altele nu. Majoritateaanimalelor fug din calea inundaţiilor, adesea le presimt şi chiar pot fi organisme indicatoare. Marilemamifere ştiu să înoate, păsările şi insectele zboară iar amfibienii şi alte animale sunt oricum obişnuişi aiapei. Plantele nu pot evita apele, dar unele sunt adaptate. Astfel, la inundaţii se distrug culturile agricole,mor merii, prunii, dar şi stejarii, molidul... în schimb salcia şi teiul nu sunt afectate.

3.6 Un sanctuar al vieţii: zonele umede

Zonele umede sunt un important habitat pentru peşti şi moluşte, păsări de apă şi un mare număr deanimale, precum şi pentru multe plante, insecte şi alte vieţuitoare. Contribuie la menţinerea calităţii apei,filtrează poluanţii, reţin materialul sedimentar, prin vegetaţia bogată oxigenează apa, absorb chimicale şinutrienţii (azot, fosfor etc.) sau îi reciclează, reglează microclimatul, contribuie la prevenirea inundaţiilor, aeroziunii, la reîncărcarea acviferelor, alimentarea cu apă, producţia de cherestea, stuf şi alte planteexploatabile, producţia de energie (turbă), oferă loc de păşunat, pescuit, vânătoare, recreere, activităţieducative, cercetare ştiinţifică şi nu în ultimul rând zonele umede au o valoare estetică ce trebuie apreciată.

Cauzele principale de dispariţie sau degradare a zonelor umede sunt foarte diverse: Drenaj pentruobţinere de teren arabil sau alte folosinţe agricole şi asimilate (forestier); drenaj pentru controlul înmulţiriiunor specii de exemplu ţânţari; dragare şi îndiguire pentru navigaţie, protecţie antiinundaţii, întreţinerelacuri de acumulare; Umplere / acoperire în scop de depozitare de material dragat, nămol, moloz deconstrucţii etc.; Construcţii de şosele, locuinţe, platforme industriale, alte asemenea folosinţe; Distrugere avieţii din zona umede prin deversări de substanţe toxice, exces de nutrienţi de provenienţă din ape uzate sauagricultură etc.; Minerit de suprafaţă în zone umede pentru cărbune, nisip, fosfaţi sau alte materiale.

Mai sunt şi cauze indirecte ce duc la reducerea sau dispariţia zonelor umede: Schimbarea fluxuluinatural al sedimentelor prin baraje, îndiguiri, canalizare etc. ; Modificări hidrogeologice generate deconstrucţii, canale adânci etc.; coborârea nivelului freatic prin supraexploatarea apelor subterane sausubsidenţa lor generată de exploatări de petrol, gaz, minerale diverse.

Există şi factori naturali ce ameninţă zonele umede: Secete, uragane, ridicarea nivelului mării,eroziunea, efecte biotice de genul specii ce dezechilibrează ecosistemul.

Valoarea zonelor umede este tot mai mult conştientizată. Au fost adoptate şi convenţiiinternaţionale pentru protecţia lor. Sunt ţări care au stopat desecările şi chiar le refac, altele însă continuă săle agreseze.

4. APA ŞI OMUL

Apa a fost şi este un element central în viaţa societăţii umane, aşezările şi civilizaţia înflorind înprezenţa resurselor de apă şi pierind adesea odată cu dispariţia sau degradarea acestora. Apa poate fi atâtfactor pozitiv cât şi negativ de dezvoltare, poate fi mijloc şi obiect de muncă, este o resursă reînnoibilă darde neînlocuit. De la bun universal şi gratuit, asemenea aerului, a devenit o marfă cu preţ uneori foarteridicat

4.1 Nevoile de apă ale societăţii umane

Colectivităţile umane necesită apă pentru un spectru de nevoi mult mai larg decât alte vieţuitoare şideţin în bună măsură controlul resurselor de apă, pe care le utilizează în interesul propriei specii. Nevoileplantelor şi animalelor care nu aduceau beneficiu direct uşor perceptibil omului au fost multă vreme

ignorate, dar în ultimele decenii atitudinea e în curs de revizuire spre o abordare mai durabilă şi ecologică aproblemelor de management a apelor, cu care satisfacerea nevoilor colectivităţilor umane e compatibilă.Să le trecem în revistă:

Nevoi ale colectivităţilor umane sunt în primul rând sunt nevoile directe pentru populaţie (70-360l/zi): Nevoi gospodăreşti / individuale cum sunt cele pentru asigurarea nevoilor fiziologice de aport hidriczilnic (2,5 l/zi), pentru asigurarea igienei personale, pentru întreţinerea curăţeniei locuinţei (40-280 l/zi),pentru spălarea alimentelor, pentru prepararea hranei... Sunt desigur mari diferenţe. Unii se spală foarte desşi mult pentru că este apă destulă sau ieftină, sau pentru că au bani, sau pentru că ţin mult la asta sau pentrucă aşa la prescrie religia (de exemplu la musulmani să se spele de 5 ori pe zi).

Urmează nevoi publice al comunităţii: consum divers de apă din unităţi sanitare, de cultură şieducaţie, de deservire etc. (25 - 60 l/zi), nevoi pentru stingerea incendiilor şi alte nevoi excepţionale; nevoiurbanistice (5-20 l/zi/locuitor) cum sunt apele pentru spălatul şi stropitul străzilor, pieţelor etc., pentrufântâni arteziene şi alte asemenea; pentru stropirea spaţiilor verzi. Există şi nevoi recreaţionale - înot,navigaţie de agrement etc.

Avem apoi nevoile pentru activităţile economice ale colectivităţilor umane: Nevoi pentruindustrie ( ape de răcire, pentru generare de energie electrică ex. în hidrocentrale, în procese tehnologice casolvent sau reactant etc.), nevoi pentru zootehnie, pentru piscicultură, pentru stropiri şi irigaţii înagricultură, nevoi pentru transport (navigaţie) etc.

Nu în ultimul rând, prin descărcarea apelor uzate în efluent, apa serveşte pentru înlăturareadeşeurilor (Deşi dezavantajele create pentru natură - şi implicit tot pentru om! - cer limitarea severă aacestei "utilizări"). Debitul de apă necesar diluării apelor uzate descărcate în emisar ar trebui şi el adăugat laconsumul de apă, alături de celelalte consumuri "neconsumptive" şi folosinţe "in situ".

Utilizarea apelor este în continuă dinamică. Statisticile oficiale oferă de regulă date detaliate despreconsumul de apă potabilă, de consumul din industrie şi agricultură. Alte folosinţe merită şi ele luate înseamă. De exemplu utilizarea pentru agrement a apelor, care este tot mai populară. În SUA, numărul deambarcaţiuni de agrement era de 8, 8 milioane în 1976, 11,8 milioane în 1980 şi 13, 9 milioane în 1985, cutendinţă de creştere continuă. Numărul de licenţe de pescar amator a crescut de la 31, 1 milioane în 1970 la35,2 milioane în 1980 şi 36,1 milioane în 1984. Activităţile recreative pe ape au înregistrat anual lanavigare / călătorii pe ape 101868 mi ore vizitator, la schi nautic 6420, la înot şi scufundări 56220 şi lapescuit 190140 mii ore-vizitator... Agrementul pe ape îşi ia tributul: SUA au între 1000 şi 1800 de morţipe an în accidente de navigaţie de agrement! De asemenea are impact asupra mediului, deoarece valurile dela bărcile cu motor şi schiul nautic erodează malurile lacurilor.

Irigaţiile. Peste 55% din apa consumată pe plan mondial este pentru irigaţii! În 1987 erau în lume270 milioane hectare irigate. 75% din irigaţii sunt în ţări în curs de dezvoltare. 80% din irigaţii sunt în zonearide şi semiaride. Peste 50% din apa prelevată pentru irigaţii de fapt nu ajunge la destinaţie! Din cauzaaplicării în exces, doar 40-80% din apă este efectiv "consumată" de plante, restul se evaporă sau seinfiltrează în sol la adâncimi mai mari decât cele ale rădăcinilor sau se scurge la suprafaţă .. Din totalulterenului agricol din lume e irigat circa 15%, dar care produce peste 50% din producţia agricolă mondială.Dar sunt multe consecinţe negative, dintre care amintim: Sărăturarea solului din cauza apei de irigaţie înexces; Creşterea mineralizării apei din lacurile şi canalele de irigaţii prin evaporare; Dizolvare şi pomparespre soluri sau înapoi spre lac / râu a sărurilor din sol la acumulări la nivel crescut sau respectiv la scădereabruscă a acestuia.

Irigarea a produs numeroase catastrofe ecologice. Se apreciază că sfârşitul multor civilizaţii celebrea venit din cauza irigării excesive ce a dus la sărăturarea solului. Exemple se găsesc în Mesopotamia, valeaIndusului etc. Şi în epoca modernă irigaţiile abuzează adesea de rezervele de apă. Marea Caspică şi-a redusnivelul cu trei metri în ultimii 70 de ani, fapt ce poate fi pus parţial pe seama schimbărilor climatice dar lacare contribuie şi reducerea debitului afluenţilor - mai precis Volga - prin masivele prelevări de ape pentruirigaţii. Scăderea nivelului afectează navigaţia dar mai grav este creşterea cu 30% a salinităţii, ceea ce aregrave consecinţe biologice şi desigur şi economice, prin reducerea recoltelor de peşte. Prin canalul Volga-Don a fost adusă mai multă apă dulce din Don pentru salvarea Mării Caspice. Natura însă pedepseşte acestemanipulări negândite: Reducerea aportului de apă al Donului în Marea de Azov a făcut ca salinitatea ei săcrească cu 40% în câteva decenii, cu consecinţe foarte grave asupra faunei dar şi a economiei piscicole.

Cel mai celebru este însă tragicul caz al Mării Aral: Cele două fluvii care o alimentau, Amu-Dariaşi Syr-Daria, au fost din anii '60 ţinta unei prelevări nechibzuite de ape în scop de irigaţii, reducându-ledebitul aşa de mult încât în 30 de ani marea Aral a pierdut peste 40 % din suprafaţă şi 60% din volum,salinitatea s-a triplat iar nivelul mării a scăzut cu 14 metri. Acest fapt a coborât nivelul apei freatice pe o

suprafaţă lată de 80 până la 170 de km şi a expus creat 24.000 km2 de sol acoperit cu sare - fostul fund almării - de pe care vânturile antrenează furtuni de praf de sare ce compromit terenurile agricole din jurulfostei mări. Marea Moartă era alimentată de Iordan şi intensa evaporare era compensată de apa dulce adusă deacest râu binecunoscut, menţinându-se şi o stratificaţie a mării, cu un strat superficial de circa 40 de metrimai puţin sărat decât apa de adâncime. Prelevarea intensă pentru irigaţii a făcut ca nivelul Mării Moarte săscadă şi stratificaţia să dispară, apărând şi un turnover spectaculos prin care au fost aduse la suprafaţă apelede adâncime deosebit de sărate şi s-a intensificat cristalizarea sării pe maluri. Consecinţele ecologice suntîncă incomplet cunoscute.

Se apreciază că 50% din terenurile irigate în lume sunt afectate de sărăturare şi alcalinizare, ceea cecrează pierderi economice uriaşe. Irigaţiile sunt scumpe. Costul mediu statistic de creare a unui sistem de irigaţii este, pe hectar, de1460 USD în Asia de Sud-Est, de 1500 USD în America Latină, 2400 USD în Africa şi 2467 USD înOrientul Mijlociu. Reabilitarea unor sisteme existente costă statistic la hectar în medie 420 de USD înAmerica Latină, 418 USD în Extremul Orient, 500 USD în Africa şi 560 în Orientul Mijlociu.

Pescuitul se face fie în apele naturale (mare, lacuri, râuri) fie în lacuri artificiale sau unele specialamenajate pentru piscicultură. În principiu pescuitul în ape naturale este u utilizare in situ şi deci nu"consumă" apă dar consumă o resursă - peştele - care în fond este o componentă a apelor privite caecosistem. La fel şi recoltarea plantelor acvatice, moluştelor etc. Dacă se practică piscicultura intensivă îniazuri artificiale atunci este un "consum" de apă, căci se prelevează debite din apele naturale şi mai alesrezultă cantităţi mari de ape uzate!

Pescuitul oceanic s-a intensificat de 4 ori din 1950 încoace, iar cel în ape dulci de 7 ori. Pescuitul înape dulci e la nivelul a 1/5 din cel oceanic deşi suprafaţa apelor dulci e de peste 50 de ori mai redusă ca aoceanului. În 1993, 43% din volumul total pescuit la nivel mondial în ape dulci era realizat de China, pecând întreaga Americă de Nord realiza 3,2% şi America de Sud 2,3%. Prin urmare pe ansamblu există încămare potenţial, deşi au apărut mari probleme ecologice prin pescuitul prea intensiv în unele zone sau asupraunor anumite specii, practicile de furajare a peştilor, de introducere de specii străine sau chiar modificategenetic etc.

Apa ca agent terapeutic este de mare importanţă atât prin apele minerale pentru băut (curăinternă) cât şi pentru îmbăiere (ape termale, minerale, radioactive etc.). Sauna sau chiar simpla îmbăieresau înotul au importante efecte sanogene, inclusiv asupra psihicului uman.

Apa ca sursă de energie. Producerea de energie electrică: Acum se utilizează în principal energiaapei din râuri, prin hidrocentrale. Considerând că numai 50% din potenţialul hidroenergetic total al râurilorTerrei e practic utilizabil, totuşi actuala utilizare nu atinge 10%. Aparent foarte puţin , e totuşi mult, datefiind impactul negativ ridicat al amenajărilor hidroenergetice. Principala utilizare a lacurilor de acumulareeste cea hidroenergetică. Se studiază însă şi hidrocentrale atipice ce ar putea fi realizate săpate în gheţurileGroenlandei... Este încă în fază incipientă utilizarea energiei mareelor, şi se studiază posibilităţi de a utilizaenergia valurilor şi mai ales uriaşa energie a curenţilor marini.... În plus, apa poate fi sursă de combustibilpentru celulele de combustie sau pentru fuziunea nucleară...

Multiplele roluri şi obiective impun o utilizare raţională a apei, motiv pentru care consumul este deregulă normat. În multe ţări economisirea apei este o obligaţie legală a cetăţenilor, inclusiv în ţăridezvoltate. Managementul resurselor de apă implică şi măsuri de monitorizare cantitativă şi calitativă aapelor, de prevenire şi control al inundaţiilor, de management bazinal şi interbazinal (stocaj, drenaj,transferuri etc.), de controlare a salinităţii, sedimentelor, insectelor etc.

4.2 Sursele şi situaţia asigurării necesarului de apă

Toate formele de viaţă au nevoie de apă. După cum am arătat anterior, nevoile biologice ale omuluisunt modeste, de numai câţiva litri pe zi. Totuşi, omul modern consumă mult mai mult. Până nu de multînsă omul a privit numai la necesităţile sale de apă, mereu crescânde, pentru satisfacerea cărora a apelattreptat la noi surse. Ţări precum Ciprul, Danemarca, Slovenia, Elveţia îşi asigură 80-100% din necesar dinape subterane; Spania, Belgia, Finlanda, Olanda îşi asigură peste 90% din ape de suprafaţă, Malta apeleazăşi la ape meteorice, ţările arabe se bazează mult (uneori exclusiv) pe desalinizarea apei marine şiexperimentează exploatarea gheţarilor, ploile artificiale etc.

Acumulările artificiale şi sistemele de irigaţii, aducţiunile interbazinale şi regularizarea cursurilorde apă, exploatarea masivă a pânzelor freatice şi a apelor de adâncime şi mai ales poluarea tuturor surselor

de apă pun probleme serioase din punct de vedere ecologic, ameninţând dezvoltarea durabilă în general şiadesea deja şi direct sănătatea colectivităţilor umane actuale.

Pe plan mondial, consumul de apă şi domeniile de consum variază mult. Pe ansamblu este încreştere, dar ţările dezvoltate, după ce au atins un vârf de consum la mijlocul anilor 70, au luat măsuri deeconomie şi au reuşit chiar o reducere treptată a consumului de apă. Astfel în 1980 consumul de apă pe capde locuitor a fost de 1980 m3 în SUA, 1172 în Canada, 962 în Egipt, 946 în Finlanda, 836 în Belgia, 460 înChina, 423 în Polonia, doar 60 în Malta..... În 1990, consumul de apă pentru industrie a atins 250 milioanetone pentru fier şi oţel, 30 milioane tone pentru industria aluminiului, 21 milioane tone pentru industriaîngrăşămintelor chimice, 14 milioane tone pentru industria alimentară, 47 milioane tone pentru industriacelulozei şi hârtiei, 50 milioane tone pentru industria textilă, 9 milioane tone pentru industria cauciucului,75 milioane tone pentru industria rafinări petrolului, 15 milioane tone în alte industrii.... În total peste500.000.000 tone de apă! Trebuie ţinut cont că sunt extrem de diferite consumurile. În industrie, o tonă deoţel necesită 4,3 tone apă, una de hârtie, 100 de tone, una de stofă 2700 de tone şi una de ciment 4500 tonede apă! În agricultură, hrănirea unui om consumă în medie 300 tone apă pe an, dar desigur variaţia e imensăde la culturi foarte rezistente la secetă până la culturi ce se cultivă efectiv în apă.

Asigurarea corespunzătoare a populaţiei cu apă este o problemă peste tot, deşi este în principiudeclarată prioritară faţă de satisfacerea altor nevoi de apă (industrie, agricultură etc.). Ca domeniu deutilizare, destinaţia este şi ea foarte diferită în funcţie de mulţi factori. Astfel, pentru ţări precum Olanda,Belgia, Austria sau Franţa, principala utilizare ex situ este ca apă de răcire; pentru Norvegia şi Suedia suntalte utilizări industriale, pentru Grecia, Italia, Portugalia, Turcia principala utilizare este cea pentruirigaţii.....SUA, care are cel mai mare consum pe cap de locuitor, avea în 1985 ca principale utilizări ex situsectorul energetic (la termocentrale) - peste 50% din total, urmată de irigaţii (30%) .... Din total, 81,7% dinapă era dulce şi 18,3% era apă de mare. Apa dulce era ca origine 78,3% apă de suprafaţă şi 21,7% apăsubterană. Apa potabilă utilizată a fost însă 56% din surse subterane, cu mari variaţii, de la sub 25% înColorado la peste 90% în Florida, Idaho, Nebraska şi New Mexico.

Consumul de apă a crescut continuu pe plan mondial, crescând de trei ori faţă de 1950, iarpierderile definitive din apele de suprafaţă sau subterane au crescut de peste şapte ori în ultimul secol.

În Europa, utilizarea apei pe categorii de folosinţă este foarte diferită de la o ţară la alta. Astfel, înGermania, Belgia, Finlanda, Lituania, peste 80 % din apa captată este folosită în industrie. În Grecia, Italia,Danemarca, Spania, industria consumă sub 30 %. În Luxemburg, Anglia şi Malta, nevoilor publice li sealocă peste 50 %, iar agricultura este principalul utilizator în toate ţările din sudul Europei .

În România, utilizarea apei este foarte diversă, existând o serie de particularităţi. Preţul este încăfoarte redus şi consumul cu randament scăzut, putându-se frecvent vorbi de risipă. Situaţia s-a modificatmult în ultimii ani. A scăzut consumul în industrie şi în zootehnie, prin reducerea activităţii respectivelorsectoare. Pentru irigaţii, în 1988, în 90 % din sisteme, apa nu corespundea normelor legale (STAS 9450 /88). Actualmente, utilizarea apei pentru irigaţii s-a redus foarte mult, iar în privinţa calităţii ei nu mai existădate. Pentru îmbăiere, nici o zonă amenajată naturală nu îndeplinea normele de calitate în vigoare ( STAS12585 / 87, iar din iunie 2002 Normele de Calitate aprobate prin HG 459 / 2002), nefiind prin urmare niciuna autorizată sanitar. Legat de acoperirea nevoilor de apă ale populaţiei, a crescut procentul de alimentareîn sistem centralizat, actualmente peste 60 % din populaţie (90% din populaţia urbană şi 15 % din cearurală) are asigurată aprovizionarea cu apă potabilă în sistem centralizat. Sursa predominantă o reprezintăapele de suprafaţă. Consumul menajer mediu în 1995 de exemplu a fost de 264 l / om / zi, valoare puternicsupraestimată din cauza marilor pierderi din reţele. Ca sisteme de alimentare individuală, sunt în evidenţăaproape un milion de fântâni. Problemele sunt numeroase şi grave: Nu toate sursele de suprafaţă suntprotejate sanitar, multe reţele funcţionează cu intermitenţe peste limitele admise, iar o mare parte dininstalaţiile de tratare au eficienţă sub 90 %.

4.3 Impactul antropogen asupra calităţii apei

Orice activitate umană are un impact potenţial asupra mediului înconjurător. Ca parte a naturii,omul interacţionează desigur cu mediul, dar stadiul la care a ajuns civilizaţia umană face ca noi să fimoarecum ieşiţi parţial de sub legile naturii şi mecanismele ei de reglare, ceea ce ne face mai puternici dartotodată foarte vulnerabili, greşelile nemaifiindu-ne corectate prompt de natură. Trebuie acum tot mai multsă ne purtăm de grijă singuri şi nouă dar şi naturii, de care continuăm totuşi să depindem. De aceea trebuiesă evaluăm cu atenţie impactul omului asupra calităţii apelor, pe care îl putem sintetiza astfel:

Modificări ale ciclului hidrologicAceste modificări pot viza capacitatea de mixaj sau diluţie sau echilibrul hidrologic al regiunii:

• Defrişări: scade capacitatea de retenţie a apei, creşte eroziunea şi sedimentarea• Lacuri artificiale: cresc evaporarea, sedimentarea şi timpul de rezidenţă a apei, astfel că în aval scadnutrienţii şi suspensiile şi adesea creşte salinitatea; Prizarea de ape de la fund la lacuri adânci dau aval apereci, anoxice, cu compuşi toxici etc.; uzinarea neregulată produce debite cu mari oscilaţii;• Irigaţiile: Produc sărăturarea solurilor şi apelor subterane în regiuni semiaride şi aride;• Dragarea pentru navigaţie produce mobilizarea sedimentelor şi creşterea concentraţiei unor toxici;• Aducţiunile interbazinale scad capacitatea de diluţie a râului din care se fac şi îi cresc salinitatea, coboarănivelele freatice şi fac transfer interbazinal de poluanţi;• Desecările de zone umede: reduc biodiversitatea, capacitatea apelor de autoepurare biologică şibiochimică; scad capacitatea de atenuare a apelor mari;• Supraexploatarea acviferelor costale şi dragarea estuarelor duce la invazia apelor sărate în interior;

Modificări ale ciclurilor naturale biogeochimice, în sensul amplificării sau diminuării lor:• Poluarea fecaloid-menajeră şi îngrăşămintele chimice aplicate neştiinţific etc. aduc un mare aport;• Reducerea zonelor umede reduce capacitatea naturală de stocare şi degradare a poluanţilor şi nutrienţilor;• construcţiile, şoselele, decopertările, haldările, defrişările etc. cresc eroziunea mecanică şi deci aportul;

Poluarea cu substanţe naturale:Poluarea directă şi indirectă prin deversări (directe sau indirecte) de substanţe naturale în apă, cum

sunt sarea (clorura de sodiu) pusă pe şosele, îngrăşămintele cu azot, fosfor şi potasiu folosite în agricultură,bioxidul ce carbon şi alţi compuşi rezultaţi din arderea petrolului, cărbunelui, gazului metan şi altorcombustibil fosili; mineralele antrenate în ape din haldele miniere expuse la zi etc.

Poluarea cu substanţe sintetice:Deversări directe sau indirecte de substanţe sintetice în apă, organice sau anorganice. Asemenea

substanţe sunt de exemplul masele plastice, biocidele (pesticide, ierbicide, insecticide, fungicide etc.),tetraetilplumbul, deşeurile radioactive etc.

4.4 Principalele probleme de calitate a apei

Multe efecte ale poluării se văd doar pe termen lung. Cum omul poluează puternic mediul la scarăglobală abia de câteva decenii, este clar că nu cunoaştem exact consecinţele, mai ales cele asupra unorsisteme complexe şi vaste cum sunt oceanele, acviferele subterane, ecosistemele legate de ape. De aceea,principiul precauţiei ar trebui să fie luat mult mai în serios.

Poluarea apelor are o istorie în care putem oarecum distinge faze succesive de percepţie aproblemelor. În anii '50 principala temă de îngrijorare a fost scăderea oxigenului, în anii '60 s-a adăugateutrofizarea, în anii '70 metalele grele, în anii '80 acidifierea, nitraţii şi micropoluanţii organici. Anii '90 auconcentrat puternic atenţia pe degradarea apelor subterane. Aceste faze nu sunt faze de poluare ci deconştientizare publică succesivă a diverselor aspecte. Ar fi evident de dorit ca în probleme de ape să existeperceperi complete şi corecte şi nu doar "pe bucăţi", abordări globale integrate proactive şi nu "mode",abordări reactive şi sectoriale.

Există mari diferenţe de abordare şi decalaje în lume. Astfel, ţările tehnologic avansate sunt înultimele decenii în curs de a îşi reface măcar parţial calitatea apelor grav afectată în perioada 1900 - 1950,pe când cele în curs de dezvoltare sunt acum în plin proces de a îşi degrada apele.

Principalele probleme de calitate a apei dulci de pe Terra pot fi grupate astfel: Agenţii patogeni;Compuşii organici biodegradabili şi conţinutul de oxigen ; Suspensiile; Eutrofizarea; Nitraţii; Salinitatea;Metalele grele; Micropoluanţii organici; Acidifierea. Toate aceste vor fi reluate mai pe larg în fasciculeleurmătoare din seria ECOAQUA.

4.5 Impactul problemelor apei asupra omului

• Impactul cantităţii: seceta şi inundaţiileEvidenţe hidrometeorologice mai exacte avem numai de circa un secol. Prin studii geologice şi alte

metode putem aproxima doar evoluţiile climatice din trecut. Astfel ştim de fapt puţin desprehidrometeorologia Terrei. Şi totuşi planificarea dezvoltării se bazează pe datele hidrometeorologice actuale,de parcă am avea o garanţie a nemodificării lor şi am fi uitat de principiul precauţiei.

Secetele sunt considerate printre cele mai mari catastrofe naturale ca impact uman. Se pare că elenici nu sunt (sau nu prea semnificativ) mai frecvente sau lungi sau intense decât în trecut. Întotdeauna auexistat perioade (ani - decenii) mai secetoase şi respectiv mai ploioase. În plus sunt oscilaţii de distribuţie lanivelul Terrei, anii secetoşi în anumite zone fiind frecvent corelaţi cu precipitaţii mai abundente chiarinundaţii în alte zone. A da vina pe secetă pentru problemele pe care le are omenirea este o prostie sau oşmecherie menită să mascheze vina omului (ignoranţă, planificare greşită etc.). Multe secete nu suntcapricii ale naturii ci le-a generat omul prin ingerinţe diverse: Zonele cu puţină vegetaţie (arături, zonesuprapăşunate) reflectă mai multe raze solare înapoi în atmosferă, ceea ce ridică temperatura şi afecteazănegativ norii. Este mecanismul prin care "deşerturile îşi autoîntreţin creşterea". Defrişarea duce la reducereaprecipitaţiilor în regiune, căci mare parte din apă provenea de la evaporarea din pădure. Transformarea înteren agricol atrage seceta. Ea nu înseamnă numai producţii agricole mai reduse, secări de izvoare şi fântânici şi afectarea altor folosinţe umane precum navigaţia (Canalul Panama a fost de mai multe ori închis dinlipsă de apă!) sau producţia de electricitate (nu doar cea hidroelectrică, ci şi cea termoelectrică şinuclearoelectrică, din lipsă de apă de răcire) dar şi a lumii vegetale şi animale naturale a zonei. Dispariţiavegetaţiei face solul foarte susceptibil la eroziune şi reduce masiv capacitatea de retenţie a apei când vorveni ploile, cu alte cuvinte seceta favorizează inundaţiile! Mai multe suspensii în atmosferă de la poluareaaerului pot afecta negativ evoluţia norilor şi deci ploile, generând secetă... Mai e mult de cercetat îndomeniu. Irigaţii masive nu sunt o soluţie pentru secetă, deoarece în zone aride duc la sărăturare.Deşerturile sunt o componentă naturală a Terrei şi nu orice zonă cu ploi puţine trebuie considerată ca fiindproblematică: Pur şi simplu condiţiile climatice nu sunt peste tot favorabile anumitor culturi de plante doritede om şi e firesc să fie aşa. Extinderea deşerturilor a început de milenii, noi trebuie însă să avem grijă să nuaccelerăm schimbările climatice. "Efectul de seră" este încă oarecum controversat. Bioxidul de carbon acrescut în atmosferă cu 30% şi temperatura globală cu 0,5 0C în ultimii 100 de ani. Pare poate foarte puţin,dar la ultima glaciaţie temperatura era în medie numai cu 5 grade mai scăzută ca cea actuală. Încălzireaglobală măreşte evaporaţia şi deci şi precipitaţiile, dar nu rezolvă problemele de apă, ci dimpotrivă: Seestimează că zonele umede vor deveni şi mai umede iar cele uscate şi mai uscate. Cu alte cuvinte crescsecetele şi inundaţiile, discrepanţe deja perceptibile... În plus, oscilaţiile crescute de climă înseamnă furtuni(ce pot produce pagube la fel de mari ca inundaţiile şi secetele, sau chiar mai mari - cea celebră din ani '70din Bangladesh cu sute de mii de victime!). Oceanul planetar deja creşte lent în nivel, cu 0,6 cm / an. Uneleţări deja iau măsuri urbanistice (Australia prevede în zone costiere joase partere mai înalte sau numaiparcaje li terenuri de golf etc. nu şi locuinţe!) şi fac planuri de lucrări de apărare în zonele de coastă (cucosturi estimate de circa 10 miliarde USD anual). Ţările sărace însă nu vor putea face faţă costurilor...

Inundaţiile Inundaţiile creează mari pagube materiale dar şi victime omeneşti. La inundaţiile dinEuropa ultimelor decenii auzim de câţiva morţi, mai rar câteva duzini. Dar au fost în istorie inundaţii cu untribut mult mai ridicat, de exemplu în Olanda 100.000 morţi în 1228.... Iar pe alte continente, China deţinerecorduri tragice: 300.000 de morţi în 1642, 900.000 în 1818, 100.000 în 1911, 3.700.000 în 1931!Inundaţii apar nu doar din cauze meteorologice, ci şi din ruperi de lucrări hidrotehnice - diguri, baraje....Ruperea unui baraj de acumulare în Italia la 19 iulie 1985 a făcut 361 de morţi.... Peste Ocean, americaniiau avut şi ei accidente mari, unele cu un număr foarte mare de victime, ca de exemplul ruperea barajului St.Francis (California) din 1928 (450 de morţi) sau a celui de la Johnstown (Pennsylvania) cu 3000 demorţi..... SUA au înregistrat ruperea a peste 20 de baraje de beton şi peste 75 de baraje de anrocamente.Inundaţiile "naturale" au făcut şi ele destule victime în USA, un trist record fiind cele din Texas de laGlaveston (6000 de morţi în 1900) sau Corpus Christi (900 de morţi în 1919). Râul Galben a ajuns în Chinadin cauza sedimentări să curgă pe mari porţiuni cu peste 8 metri deasupra nivelului câmpurilorînconjurătoare, în zone foarte populate, ceea ce înseamnă un uriaş potenţial de catastrofă dacă se rupe undig.... Şi cu în zonele inundabile stau de obicei săracii, catastrofele umanitare vor fi cu atât mai intense.

Măsurile de reducere a dezastrelor provocate de inundaţii se pot grupa în măsuri non-structurale şistructurale. Dintre măsurile non-structurale amintim: Zonarea detaliată din punct de vedere al risculuipentru toate zonele inundabile şi elaborarea de reglementări detaliate privind regimul de construcţii,

alimentări cu apă, canalizare, depozitare de reziduuri etc. ; Revizuirea politicilor de dezvoltare cu eventualaschimbare a destinaţiilor terenurilor, a drepturilor şi infrastructurilor de deplasare, relocarea diverselorutilităţi şi chiar evacuare permanentă; Planificarea pentru pregătire şi răspuns la situaţii de dezastru;sisteme de prognoză şi alarmare timpurie; Proiectare şi testare pentru rezistenţă la inundaţii; Reducereaimpactului inundaţiilor asupra comunităţilor prin asigurări, politici fiscale, educaţie specifică şi dezvoltareade servicii de intervenţie la dezastru, mecanisme şi politici coerente de reconstrucţie zonală postinundaţii.Măsurile structurale au ca scop modificarea fizică a inundaţiilor, prin baraje, acumulări, diguri, modificareaalbiilor, deversoare de debite mari, măsuri de contenţie on-site etc.

În acelaşi timp nu trebuie să uităm că percepţia inundaţilor ca evenimente pur negative nu estecorectă. Revărsările sunt un element natural, în anumite limite chiar necesar echilibrului ecologic în multezone din lume. Inundaţiile reîncarcă cu apă bălţile şi braţele moarte ale râurilor, care sunt esenţiale pentrumulte specii de peşti şi alte organisme, aduc material aluvionar fertil, modifică morfologia albiilor creândnoi nişe şi habitate şi astupând gropile adânci făcute de balastiere, produc alte variaţii de care natura arenevoie pentru menţinerea echilibrului dinamic şi a evoluţiei. Regularizarea completă a râurilor cumenţinerea constantă a debitelor este o greşeală şi dincolo de unele aparenţe e dăunătoare ecosistemeloracvatice şi riverane. De aceea, în multe ţări se creează artificial şi pe râurile regularizate anumite oscilaţii dedebit şi chiar "inundaţia anuală de întreţinere a albiei", desigur fără a depăşi anumite limite care ar aveaefect negativ asupra râului cu sistem viu şi fără a afecta grav infrastructurile şi folosinţele umane.

Anumite acţiuni umane au efecte neaşteptate asupra probabilităţii apariţiei inundaţiilor. Aşa cum seprezintă mai în detaliu în capitolul "Apa şi viaţa", reîmpădurirea în sine nu reduce necondiţionat riscul deinundaţie, iar drenarea unor mlaştini poate favoriza sau dimpotrivă preveni inundaţiile, în funcţie şi deasociaţiile de plante ce populează zona respectivă. De asemenea solurile au furnizat surprize şi au generatcontroverse: Drenarea unora în stare de saturaţie superficială cu apă a redus viiturile, la altele dimpotrivă s-au potenţat inundaţiile, constatându-se că anumite soluri au o capacitate limitată de stocaj şi îşi modificăbrusc comportamentul, "ca şi cum s-ar deschide o ecluză".

• Impactul calităţii apei asupra stării de sănătate a populaţiei umaneApa poate avea o mare influenţă directă sau indirectă asupra stării de sănătate a organismului uman.

De acest subiect se ocupă în principal igiena, care este o ramură a medicinei preventive. Mai precis este osubramură a igienei care de-a lungul timpului a avut variate denumiri precum igiena mediului, igienacomunală, sănătatea mediului etc. Prejudiciile pentru sănătate pe care le poate cauza apa le grupăm în:• boli produse de microbi şi alte organisme dăunătoare ("agenţi infecţioşi") ce ajung la / în noi prin apă("Patologia hidrică infecţioasă"), cuprinzând ca principale clase, în funcţie de felul microorganismului încauză: boli bacteriene, boli virale şi boli parazitare;• Boli produse de componente ne-vii din apă, deci diverse substanţe chimice organice sau anorganice acăror lipsă sau exces dăunează sănătăţii ("Patologia hidrică neinfecţioasă"), şi care sunt generate de treicategorii de modificări: modificarea conţinutului de micro şi macroelemente chimice în apă; contaminareaapei cu substanţe chimice toxice şi contaminarea apei cu elemente radioactive.• Alte influenţe ale apei asupra sănătăţii umane generate de probleme de calitatea apei, ca de exemplu depoluarea termică, eutrofizarea, suspensii, coloranţi, duritatea apei, modificarea pH-ului etc.

Aceste influenţe sunt prezentate mai detaliat în broşura "Apa potabilă".

5. ÎNCHEIERE

Această scurtă trecere în revistă a unor aspecte legate de ape este avanpremiera seriei de 10 broşuriprin care încercăm să prezentăm problematica apei în general şi studii de caz în bazinul hidrografic alSomeşului şi Crişurilor în special. Bibliografia aferentă acestei broşuri precum şi celorlalte se găseşte înfasciculul nr.10 şi merită a fi consultată, deoarece evident marea majoritate a problemelor a putut fi cel multtratată succint sau doar menţionată în prezenta broşură. Vă invităm să continuaţi lectura cu următorulfascicul, dedicat Apelor de Suprafaţă.

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

APELE DE SUPRAFAŢĂbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 2

1 INTRODUCERE2 PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA APELOR DE SUPRAFAŢĂ 2.1 Clasificare şi caracteristici 2.2 Utilizare de către oameni 2.3 Elemente de mecanica fluidelor 2.4 Principalele ape dulci de suprafaţă: Râurile şi lacurile3 FACTORI DETERMINANŢI AI CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ 3.1 Factori ce influenţează calitatea apelor de suprafaţă 3.2 Variaţia spaţio-temporală a calităţii apelor de suprafaţă 3.3 Influenţa compoziţiei apei asupra folosinţelor ei 3.4 Efectele modificării antropice a râurilor şi lacurilor4 POLUAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ 4.1 Surse de poluare 4.2 Tipuri de poluare a apelor şi modele de comportament a poluanţilor 4.3 Efectele poluării apelor de suprafaţă 4.4 Autoepurarea apelor de suprafaţă5 MANAGEMENTUL CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ 5.1 Măsuri de protecţie şi refacere a calităţii apelor de suprafaţă 5.2 Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă 5.3 Standarde şi reglementări 5.4 Interpretarea indicatorilor de calitate a apei6 ÎNCHEIERE

1. INTRODUCERE

Numim planeta noastră PĂMÂNTUL, şi tot aşa numim şi suprafeţele de uscat, de parcă ele ar fipredominante. În realitate pe Terra mările şi oceanele ocupă 70,8% din suprafaţă: 361200000 km2, adică de36 de ori mai mult decât suprafaţa Europei. "Uscatul" însă - continentele şi insulele - nu sunt deloc uscate.gheţurile acoperă 1.600.000 km2, lacurile circa 2.000.000 km2.... Iar suprafaţa râurilor nici nu o ştim, pentrucă e variabilă. Mlaştinile ocupă şi ele 2700000 km2. Mai mult, o parte din "uscat" e acoperit temporar cuzăpadă - în medie 61.000.000 km2 (75.000.000 în emisfera nordică, în timpul iernii boreale, şi 18.000.000în emisfera sudică, în timpul iernii australe). Aceasta înseamnă că şi din "uscatul" planetei de fapt mai multde jumătate e acoperit cu apă (în formă solidă sau lichidă). De aceea, planeta noastră e numită oarecumimpropriu PĂMÂNT, fiind de fapt mai degrabă o PLANETĂ A APELOR.

Cea mai mare parte din apa de pe Terra e apă de suprafaţă. Pe noi ca oameni ne interesează mai alesapa dulce, şi în particular apa potabilă. Totuşi aceasta se obţine de cele mai multe ori din ape dulci desuprafaţă. De aceea este regretabilă tendinţa oamenilor de a acorda cea mai mare parte a atenţiei lor apeipotabile cu neglijarea apelor de suprafaţă. Între ele şi cele subterane există numeroase legături, iar apapotabilă se obţine frecvent tot din apa de suprafaţă. În plus, o multitudine de alte utilizări ale apei încolectivităţile umane se bazează pe apele de suprafaţă, ceea ce impune să li se acorde importanţa cuvenită.

2. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

Apele dulci de suprafaţă reprezintă majoritatea rezervei de apă dulce lichidă. Ele formează reţeauahidrografică, fără de care peisajul geografic ne-ar fi multora de neconceput. Morfologic, ele fac impresiaunui sistem vascular al pământului, ceea ce în anumite privinţe şi sunt.

2.1 Clasificare şi caracteristici.

Apele de suprafaţă se clasifică în ape stătătoare (mări şi oceane, lacuri etc.), ape curgătoare (izvor- pârâu - râu - fluviu) şi ape stagnante. Distingem lacuri naturale şi lacuri artificiale, cursuri de apă naturale,modificate artificial / regularizate sau construite artificial (canale).

Apele dulci de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi variaţiile sale (la celecurgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor dizolvate sau aflate în suspensie, conţinutulbiologic şi microbiologic etc., fiecare masă de apă lichidă cu albia ei şi vieţuitoarele din ea fiind unecosistem distinct. Totodată, apele dulci de suprafaţă au şi numeroase caractere comune: Spre deosebire decele subterane, ele sunt de regulă mai puţin mineralizate, mai bogate în elemente biologice, maiinfluenţabile de către alţi factori (naturali şi antropici), mai uşor poluabile, mai puţin stabile în caracteristici,dar totodată au şi capacităţi mai crescute de a-şi automenţine calitatea.

2.2 Utilizare de către oameni

Apele dulci de suprafaţă sunt folosite in situ (navigaţie, îmbăiere, sporturi nautice, piscicultură,hidroenergetică etc.), dar mai ales captate şi folosite ex situ pentru nevoile cele mai diverse - pentrupotabilizare, în industrie, transporturi, agricultură etc. Neadmisă oficial, utilizarea directă în scop potabil nueste o raritate. Din diversele utilizări, crucială pentru oameni rămâne satisfacerea nevoilor populaţiei, fiindinterzisă prin lege limitarea accesului ei în detrimentul altor folosinţe. La fel de importantă ar trebui sădevină şi asigurarea apei necesare vieţii sălbatice. În România, apele de suprafaţă constituie sursa majorăpentru necesităţile umane, inclusiv pentru apa potabilă.

2.3 Elemente de mecanica fluidelor

Hidrologia, fizica şi matematica îşi dau întâlnire în disciplina pe care o numim mecanica fluidelorşi care permite o analiză, explicare, calculare şi prognozare a comportamentului apei lichide în variateîmprejurări, fără de care ar fi greu de conceput studiul şi managementul modern al râurilor şi mai alesproiectarea şi exploatarea de baraje, canale, aducţiuni de ape şi nici, la scară dimensională mai mică, reţelede conducte de alimentare cu apă sau canalizare, pompe, apometre şi alte instalaţii şi aparate în legătură cuapa.

Dintre proprietăţile fizice ale fluidelor sunt importante densitatea, greutatea specifică,compresibilitatea, vâscozitatea, presiunea vaporilor (de saturaţie, sau mai mare sau mai mică, ducând lacondensare respectiv evaporare), tensiunea superficială. S-au definit şi se folosesc în practică parametriadimensionali cum sunt Numărul lui Reynolds, Numărul lui Froude şi Numărul lui Weber.

În cadrul staticii fluidelor sunt importante noţiunile de presiune, presiune hidrostatică, centru depresiune, principiul lui Arhimede, centrul de plutire, echilibru stabil, instabil sau neutru la plutire etc.

Dinamica fluidelor este o ştiinţă foarte vastă. Sunt importante noţiunile de viteză, debit, curgereauniformă sau neuniformă, laminară şi turbulentă, separaţia, ecuaţia de continuitate, cea de moment şi cea deenergie pentru curgere, rezistenţa, strat marginal, ecuaţiile Darcy-Weisbach şi Colebrook-White, diagramaMoody, formula Hazen-Williams, metoda Cross-Doland, ecuaţiile DuBoys, Chezy, Manning, Lacey, Inglis,Bose, Kalinske, Einstein, Meyer-Peter, Bagnold, Colby, salt hidraulic, profile de curgere, formula Francisetc. etc.

Sutele de formule de calcul şi metode matematice avansate permit modelarea şi calcularea uneimari varietăţi de probleme de statică şi dinamică a apei, cu largi aplicaţii: Aparate de măsură a debitului,pompe, proiectarea de conducte şi reţele, reductoare de presiune etc. De asemenea se pot calcula curgerile şifenomenele ce apar în conducte, canale şi chiar în râuri cu diverse caracteristici ale albiei, cu metode pentruestimat sedimentarea sau eroziunea, valurile, modificarea formei albiei (meandre etc.), curgerea în juruldiverselor obstacole, contracurenţi etc. etc.

Hidrologia se foloseşte mult de matematici, de analiză statistică şi probabilistică (de frecvenţă, deregresie şi corelaţie, de varianţă, covarianţă şi serii temporale.)

2.4 Principalele ape dulci de suprafaţă: râurile şi lacurile

• RâurileCele mai mari 15 râuri duc 1/3 din scurgerea globală de apă pe continente. Cel mai lung e Nilul iar

debitul cel mai mare îl are Amazonul.Curgerea râurilor este foarte diferită în funcţie de pantă, configuraţia albiei (rugozitate, formă,

adâncime etc.) şi de alţi factori. Viteza de parcurs variază pe diversele secţiuni şi este importantă decunoscut, mai ales pentru a putea prezice poziţia la un moment dat a unei unde de viitură sau de poluare.Aceste lucruri se deduc prin analizarea datelor hidrologice (debit) şi de calitate a apei în diversele puncteale unui râu, date din care se poate observa viteza de înaintare a unei anume mase de apă mai voluminoasesau cu o anume compoziţie distinctă (de exemplu o undă de poluare) între două secţiuni de control. Modelede curgere se pot stabili şi experimental prin marcarea apei cu trasori cum sunt coloranţii (fluoresceină) sautrasorii radioactivi. Cunoscând bine morfologia albiei şi alte elemente se pot face şi modelări teoretice, darde obicei albia unui râu are o complexitate prea ridicată pentru a permite o modelare teoretică a curgerii acărei rezultate să fie utile practic, cu excepţia unor porţiuni scurte sau a râurilor mari şi lente.

În cadrul aceluiaşi râu, apa nu curge cu viteză uniformă, ci lent spre fund şi maluri şi mai rapid spresuprafaţă şi mijloc. Dar de regulă curgerea nu e laminară ci turbulentă iar variaţiile de pantă, lăţime,adâncime a albiei, pragurile şi obstacolele şi alţi factori determină o curgere de mare complexitate şivariabilitate, incluzând vârtejuri, bulboane, zone de contracurent sau cvasistaţionare alternând cu repezişuri.Acest fapt la rândul său determină o variaţie spaţială şi temporală a albiei râului şi curgerii apei. Toateaceste au o mare importanţă pentru autoepurarea apei şi pentru calitatea ecologică, oferind habitate variateîn cadrul aceluiaşi râu, ceea ce este esenţial pentru biodiversitate.

O moleculă de apă face în unele râuri zile sau săptămâni, dar în Nil drumul ei spre mare poate duraun an. Dacă pe parcurs întâlneşte un lac, molecula de apă poate fi "întârziată" mult, de la zile sau săptămânipână la secole întregi în lacuri mari precum Tanganyka sau Superior.

Râurile cu curgere rapidă şi turbulentă duc la un continuu amestec al apei şi deci la o compoziţierelativ uniformă. La râurile mari şi lente amestecul se face mai puţin. Astfel, apele Amazonului şi ale luiRio Negro sunt în continuare separate chiar la mai multe sute de kilometri aval de confluenţă, la fel şi celeale lui MIssissippi cu Missouri! În lacuri de asemenea nu se tinde oriunde spre uniformizare şi existăgradiente persistente în echilibru dinamic, nu doar pe verticală, ci şi pe orizontală, de la o zonă la alta, chiardacă există curenţi. Acest factor are mare importanţă în prelevarea de probe de apă, unde supraestimareauniformităţii poate duce la falsificarea rezultatelor.

Râul este un sistem dinamic, a cărui morfologie e normal să sufere anumite modificări în timp, atâtca şi configuraţie internă a albiei minore, cât şi c modificare a traiectului albiei, prin migrarea meandrelor şialte fenomene.

Fitoplanctonul în râuri există mult mai mult de cât se credea şi e de origine chiar din râu dacă acestae destul de lung sau lent sau cu destul golfuri, nişe de contracurent etc. Până la începutul anilor '90 subiectula fost sistematic neglijat, considerându-se că fitoplanctonul din râuri e nerelevant deoarece dacă există eadus din lacuri şi nu autohton.

În râuri, în spatele obstacolelor (bolovani, picioare de pod, arbori etc.) apar vârtejuri, contracurenţietc. car sunt de fapt microretenţii de apă care, însumate, dovedesc că într-un râu putem avea de fapt unimportant procent de apă stagnantă şi nu "curgătoare" după modelul clasic. Evaluări cantitative direct s-auputut face numai relativ recent, cu ajutorul teledetecţiei termice, deoarece apa din microretenţii e mai caldăca cea ce curge normal pe râu. Aceste rezultate influenţează predicţia evoluţiei concentraţiei unor poluanţisau a posibilităţilor de productivitate biologică a unui râu. De asemenea trebuie luat în calcul hyporheosul,zona de sub fundul apei unde sunt multe vieţuitoare acvatice ce trăiesc continuu sau doar temporar însedimente.

De la izvoare spre aval, râurile îşi modifică treptat caracteristicile de curgere, configuraţia albiei şicalitatea apei. Corespunzător variază şi structura biocenozelor. Pentru peşti putem distinge în zona noastrăgeografică pe un râu porţiuni de dominanţă a unei specii sau asocieri: zona fântânelului; zona păstrăvului(specii însoţitoare: boiştean, grindel, zlăvoacă); zona lipanului şi moioagei (specii însoţitoare: lostriţă, cleandungat) etc.

• LacurileLacurile sunt ape stătătoare şi se împart în naturale şi artificiale. Cele naturale sunt majoritatea

situate într-o depresiune naturală închisă a scoarţei pământului, dar există şi lacuri de altă origine, cum suntcele de baraj natural, sau în cratere vulcanice etc. Majoritatea sunt lacuri cu apă dulce, însă există multe cuapă sărată, mai ales în zone aride, dar şi în alte împrejurări cum sunt foste saline inundate, golfuri marine ceau fost separate de mare etc. Unele lacuri sunt alimentate de râuri sau pâraie / izvoare, altele aparent numaide precipitaţii şi eventual izvoare submerse. Unele au scurgere prin râuri sau chiar fluvii, altele sunt lipsitede scurgere. Majoritatea lacurilor sunt permanente, dar există şi numeroase lacuri temporare în zonecarstice sau aride, unele de foarte mari dimensiuni cum sunt lacul Erie din Australia, pe care geografii voiausă îl şteargă de pe hărţi căci nu avusese apă multe decenii dar brusc s-a reumplut după ploi puternice....

Suprafaţa totală a lacurilor este de circa 2,7 milioane km2, adică aproximativ 1,8% din suprafaţauscatului). Cel mai mare lac este Marea Caspică, cu 400.000 km2 (dar cu apă sărată şi considerată de unii cafiind o mare, chiar dacă nu are legătură cu oceanul planetar) Urmează ca mărime lacul Superior (80.000km2), apoi lacul Victoria şi alte circa 30 de lacuri cu peste 5000 km2. Cel mai adânc lac este lacul Baikal, ,ce atinge 1620 metri profunzime, fiind cel mai mare rezervor de apă dulce lichidă de pe Terra.

Lacurile artificiale sunt în marea lor majoritate lacuri de acumulare create prin bararea văilor cubaraje de beton sau anrocamente, creând în spatele lor lacuri de acumulare. Primul baraj se pare că a fostconstruit în Egipt acum peste 5000 de ani. La nivelul anului 1982, numărul de mari lacuri de acumulare erade: peste 18.500 în China, peste 5300 în SUA; peste 2100 în Japonia, peste 1000 în India, peste 690 înSpania, peste 600 în Coreea, peste 580 în Canada, peste 520 în Marea Britanie, peste 490 în Brazilia, 432 înFranţa, 408 în Italia, 219 în Norvegia, 184 Germania, 142 Cehoslovacia, 134 Suedia, 130 Elveţia, 114Yugoslavia, 112 Austria, 108 Bulgaria.... Principala folosinţă pentru majoritatea acumulărilor este ceahidroenergetică. Hidrocentralele sunt de diverse tipuri, determinate mai ales de caracteristicile de debit şicădere. Astfel, turbinele tip Pelton se folosesc la debite reduse cu căderi mari de apă, cele tip Francis lacăderi medii dar debite medii sau meri, cele tip Kaplan la căderi mici sau debite oscilante... Există şi turbinetubulare, turbine reversibile (ce pot funcţiona şi ca pompe) iar pentru stocare de energie se construieschidrocentrale prin pompaj.

O teorie clasică susţinea că un lac este o formaţiune efemeră la scara erelor geologice, că evoluţialui naturală este din punct de vedere biologic spre eutrofizare iar din punct de vedere hidrografic sprecolmatare şi dispariţie, prin afluxul de sedimente (râuri, vânt, erodarea malurilor....) şi prin depunerea desubstanţe organice din "ploaia biologică". Totuşi se constată că într-adevăr lacurile eutrofe, politrofe sauhipertrofe merg rapid spre colmatare, pe când cele oligotrofe nu au depuneri semnificative pe fund de laprocesele biologice. Şi nu în toate lacurile există aport exogen ridicat de material care să se sedimenteze,astfel că unele lacuri sunt practic nemodificate de milioane de ani.

În secolul XX toate marile lacuri fără scurgere din lume şi-au redus nivelul (Marea Caspică, MareaAral, Marele Lac Sărat, Marea Moartă etc.). Cauza este prelevarea de mari cantităţi de apă pentru irigaţiidar şi o aridizare a climei.

3. FACTORI DETERMINANŢI AI CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ

3.1 Factori ce influenţează calitatea apelor de suprafaţă

Calitatea apei este influenţată de factori antropici şi naturali.Apele meteorice aduc gaze dizolvate din atmosferă, naturale sau provenite din poluarea aerului,

particule de praf, pulberi şi particule radioactive, materiale antrenate în cursul şiroirii pe suprafaţa solului,cum sunt frunze, ierburi şi alte materiale vegetale în toate fazele posibile de biodegradare, bacterii, argile,insecticide şi erbicide, substanţe organice solubile extrase din vegetaţia în putrefacţie etc.

Utilizările casnice ale apelor aduc aport de material organic nedegradat ex. gunoi menajer, grăsimietc. , material organic parţial degradat cum ar fi materiale fecale trecute parţial sau deloc prin proces deepurare, bacterii inclusiv patogene, virusuri, ouă de viermi, hârtie, plastic, detergenţi etc.

Utilizarea industrială generează un input de materiale organice biodegradabile, solide anorganice,reziduuri chimice extrem de diverse, ioni de metale.

Folosinţele agricole aduc în apele de suprafaţă cantităţi suplimentare de săruri şi ioni, resturi deîngrăşăminte chimice, insecticide şi ierbicide, particule de sol, detritus organic.

Utilizările consumptive de apă reduc debitele şi implicit măresc concentraţiile de solide dizolvatesau în suspensie.

3.2 Variaţia spaţio-temporală a calităţii apelor de suprafaţăCalitatea apei nu rămâne constantă în timp, ci poate să varieze din cauza multor factori, fie produşi

de om (factori antropici), fie de origine naturală (dintre care evident la unii are şi omul o contribuţie).

• Factori antropiciFactori antropici de variaţie spaţio-temporală a calităţii apelor de suprafaţă sunt în primul rând

poluările antropice accidentale, dar şi descărcarea discontinuă de ape uzate ce produce variaţii-şoc deconcentraţie a poluantului, greu de suportat pentru vieţuitoarele acvatice.

Irigaţiile determină debite de reîntoarcere (cu încărcare specifică) numai în perioada de irigare aculturii în cauză. Fabricile de conserve de legume de regulă funcţionează (şi deci poluează) sezonier. Apelefecaloid-menajere neepurate ajung în emisar în cantităţi crescute la anumite ore, corespunzător programuluilocuitorilor. Apele uzate industriale adesea se generează în perioadele de activitate a fabricii (cu excepţiacelor unde se lucrează în 3 schimburi), iar detergenţi şi alte substanţe se antrenează la sfârşit de schimb sauîn pauze când se fac spălări etc.

• Factori naturaliCondiţiile climatice: Apele din topirea zăpezii sunt noroioase, moi, cu conţinut bacterian ridicat.

Apele în perioade de secetă sau din zone aride sunt dure şi cu conţinut mineral înalt, semănând cu apelesubterane. Apele la inundaţii sunt noroioase şi adesea au antrenat o multitudine de compuşi diverşi.Radiaţia solară, vânturile, variaţia de temperatură şi ciclul îngheţ-dezgheţ, atacă şi sfărâmă rocile dure,generând astfel şi particule antrenabile de ape ca suspensii.

Condiţiile geografice: Apele de munte, cu curgere rapidă, diferă de cele de şes ca putere detransport, gradient, acoperire a albiei etc. În apropierea mării, vântul aduce cantităţi importante de săruri ceajung apoi în ape determinând salinitate crescută.

Condiţii geologice: Solurile argiloase produc noroi. Cele organice şi mlaştinile produc coloraţie.Terenurile cultivate dau particule de sol, îngrăşăminte, ierbicide şi insecticide. Rocile fisurate sau fracturatepermit intrarea în apele subterane a bacteriilor, suspensiilor etc. Conţinutul mineral depinde de roci, atâtcantitativ cât şi calitativ. Astfel, capacitatea relativă de dezagregare a apei este de 1 pentru granit, 12 pentrucalcar şi 80 pentru sare! Prezenţa activităţii hidrotermale sau vulcanice poate duce la mari poluări"naturale", căci unele ape vulcanice au aciditate extremă ( lacul Kawah Idjen din insula Java, cu pH 1,5 !).La fel de mari influenţe pot avea alunecările de teren, cedarea bruscă a gheţarilor sau domurilor de sare saualte asemenea evenimente catastrofice naturale ce duc la descărcarea bruscă de ape cu mare conţinut salinsau de suspensii.

Vegetaţia: Vegetaţia atacă prin rădăcini (mecanic) şi prin mecanisme biochimice roca dură,generând astfel şi particule antrenabile de ape ca suspensii. În plus produce frunziş şi alte resturi vegetale,care cad direct în ape sau sunt antrenate de vânt sau viituri. Vegetaţia acvatică influenţează şi ea calitateaapei: Procesele biochimice productive sau de degradative reglează adesea cantitatea de azot şi fosfor, pH-ul,

carbonaţii, oxigenul dizolvat şi alte substanţe din apă. Acest control este pregnant în lacuri dar poate să semanifeste şi în râuri.

Anotimpul: Toamna în ape e antrenat frunziş şi alte resturi vegetale, modificându-se culoarea,gustul, conţinutul bacterian şi cantitatea de carbon organic şi azot din ape. Sezonul mai uscat determinăcreşterea concentraţiilor de săruri. Organismele acvatice se dezvoltă şi ele sezonier. Amestecul apei dinlacuri se produce sezonier. Inundaţiile sunt şi ele de regulă sezoniere, la fel şi perioadele secetoase, cudebite reduse.

Variaţia diurnă: Ziua algele din apă produc oxigen, noaptea consumă. Concentraţia de oxigendizolvat prin urmare variază şi ea într-o anumită măsură.

Practicile manageriale cu privire la resursele naturale: Terenurile suprapăşunate sau denudate suntsusceptibile la eroziune Pădurile mult mai puţin, dar sunt sursă de detritus organic, ca şi mlaştinile.

• Variaţia naturală în spaţiu a calităţii apelor de suprafaţăCa urmare a acestor factori majori şi a altora, calitatea apei din râuri este variabilă în spaţiu.

Diferenţele pot fi mari în râurile cu bazin mic, deoarece un singur factor din cei amintiţi poate modificamajor calitatea apei. La râuri cu bazin de sub 100 km2 variaţiile diverşilor parametri ating adeseamagnitudini de mai multe ordine de mărime, pe când in cazul râurilor cu bazin hidrografic mai mare, depeste 100 km2, calitatea este mult mai constantă, variaţiile fiind de regulă cu maxim un ordin de mărimepentru fiecare parametru chimic. Pe baza ordinii concentraţiilor ionilor majori, putem clasifica apa râurilorîn 24 de grupe. Râurile mari însă curg prin regiuni variate din punct de vedere geologic şi se produce unamestec al diverselor tipuri de ape, încât nu se mai pot face asemenea diferenţieri şi avem în final un singurtip de apă. În peste 97% din cazuri apa pe care o varsă râurile în oceane este apă calcico-bicarbonatată.În concluzie, nu orice apă naturală nepoluată antropic este utilizabilă pentru consum uman, neexistând o apănaturală "standard" faţă de care să le considerăm pe altele ca "poluate natural" deşi concepţiaantropocentristă a făcut să apară şi un asemenea termen, relevant numai pentru utilizare apei de către om şinu pentru înţelegerea apei în ansamblu. Oricum, în aproape în toate apele există viaţă care s-a adaptatcondiţiilor respective. Nu acelaşi lucru se poate spune despre apele cu calităţi modificate de om.

• Variaţia naturală în timp a calităţii apelor de suprafaţăDe asemenea, variaţia calităţii apei din cauze naturale poate fi semnificativă şi în timp, periodică

sau neperiodică, de cauză biotică sau abiotică, internă sau externă acelei mase de apă. Variaţiile depindmult de regimul hidrologic al respectivei ape de suprafaţă şi de originea şi comportarea fizico-chimico-biologică a diverşilor constituenţi.

Pentru râuri, variabilitatea temporală cea mai mare şi tipică este cea a debitului. Această variaţiedetermină importante variaţii ale concentraţiei de ioni şi alte substanţe dizolvate transportate. Primul gândar fi că un debit mai mare duce la concentraţii mai mici, prin diluţie. În practică lucrurile sunt mult maicomplexe, putându-se distinge 7 modele.

Primul model este într-adevăr scăderea concentraţiei odată cu creşterea debitului, prin diluţie, şi severifică de regulă pentru principalii ioni. Un alt doilea model este o creştere limitată a concentraţiei odatăcu creşterea debitului. Acest lucru se întâmplă pentru materiale organice şi compuşii de azot pe care apelede şiroire îi spală de pe sol şi îi duc în râu. Un al treilea model de corelaţie este o curbă pesudogaussiană, cuun maxim atins la vârful de viitură, prin diluţie. Al patrulea model este creşterea exponenţială aconcentraţiei suspensiilor şi a substanţelor ataşate acestora, cum sunt metalele şi pesticidele. Al cincileamodel este unul de tip buclă, ce apare la inundaţii, unde maximul de turbiditate este atins înainteamaximului de debit. Al şaselea model este concentraţia cvasiconstantă în ciuda creşterii debitului, şi severifică în caz că apa din râu are provenienţă predominant subterană, ca în regiunile carstice, sau dacăalimentarea se face dintr-un lac sau dacă substanţele în cauză au origine atmosferică. Al şaptelea model deevoluţie este o comportare neregulată a concentraţiei, fără clară corelare cu debitul, ce se verifică în cazulaporturilor externe întâmplătoare sau a fenomenelor biologice variabile din apă nelegate de debit ci de alţifactori cum e ciclul nictemeral (noapte / zi). În lacuri, dacă timpul de rezidenţă a apei este de peste un an, majoritatea variaţiilor în timp acalităţii apei au ca şi cauză procesele interne, determinate climatic şi biologic. În regiunile temperate,biomasa algală atinge de regulă un maxim în mai şi eventual un nou maxim la sfârşitul verii. Concordantvariază şi parametri cum sunt oxigenul dizolvat, nutrienţii, pH-ul, calciul şi bicarbonatul. În lacurile deacumulare, datorită timpului de rezidenţă scurt al apei şi a variabilităţii descărcării de debite de apă din lac,evoluţiile sunt mai complexe.

Sedimentele de pe fundul lacurilor sunt un excelent martor al calităţii apei, înregistrând fidel de-alungul mileniilor evoluţiile, inclusiv evenimente catastrofice precum inundaţii excepţionale, poluări de laerupţii vulcanice etc.

Pe baza acestor factori se poate modela şi înţelege modul de evoluţie a concentraţiei poluanţilor şialtor substanţe în ape, prezentat mai pe larg în capitolul "Poluare apelor de suprafaţă".

3.3 influenţa compoziţiei naturale a apei asupra folosinţelor eiApele de suprafaţă pot avea compoziţie variabilă şi fără a fi "poluate" de om. Principalele substanţe

ce se găsesc în mod natural dizolvate în apă au şi influenţă considerabilă asupra calităţii ei şi a posibilelorfolosinţe umane, lucru de care trebuie ţinut cont înainte de a analiza nivelul şi impactul poluanţilor deorigine antropică. Cele mai frecvente substanţe prezente naturale în ape şi care influenţează calitatea şiutilizările posibile sunt:

Silicea (bioxid de siliciu - SiO2) are concentraţii de obicei de la 1 la 30 mg / litru, dar au fost găsiteape şi cu 4000 mg / litru! În prezenţa calciului şi magneziului, se depune în boilere şi turbine de abur,precipitatul e foarte aderent şi crează probleme mari de utilizare a apei. În schimb la ape moi se adaugăsilice pentru a preveni corodarea ţevilor de fier.

Fierul se găseşte de regulă în concentraţii de sub 0,5 mg / litru în ape oxigenate, dar la apesubterane urcă des spre 50 mg /l. La ape acide termale, ape de mină şi ape uzate industriale s-au găsitconcentraţii de 6000 mg /litru.... La ape bine aerate la concentraţie de peste 0,1 mg / litru precipită, cauzândturbiditate, ruginire, pătarea hainelor la spălat, modificând gustul şi mirosul. Peste 0,2 mg / litru face ca apasă fie improprie majorităţii folosinţelor industriale. Frecvent se practică din aceste motiv deferizarea apei.El nu afectează sănătatea. Frecvent exisă în organismul uman un deficit. Absorbţia intestinală e foartediferită.

Manganul apare de regulă în concentraţii de sub 0,2 mg / litru. Apa subterană şi apele de minăconţin uneori peste 10 mg / litru iar apele din lacurile de acumulare care au suferit fenomenul de inversare(turn-over sezonier) pot ajunge la peste 150 mg/ litru. La concentraţii de peste 0,2 mg / litru, în prezenţaoxigenului, precipită , cauzând depuneri în reţele de distribuţie a apei şi filtre. Peste 0,2 mg / litru face caapa să fie problematică pentru multe folosinţe industriale. De aceea se practică uneori demanganizarea apei.Este esenţial pentru viaţă. Omul necesită 1,5 - 5 mg / zi. Nu este toxic.

Calciul ajunge uneori în râuri la 600 mg / litru, dar în ape foarte sărate poate atinge 75000 mg /litru. El nu afectează sănătatea dar prin duritatea crescută poate afecta conductele, spălatul, poate afectagustul alimentelor de exemplu ceaiul, cafeaua etc.

Magneziul ajunge uneori în unele râuri la mai multe sute mg / litru, în apa mării sunt peste 1000mg / litru în ape foarte sărate poate atinge 57000 mg / litru. Calciul şi magneziul se combină cubicarbonatul, carbonatul, sulfatul şi silicea şi se depun ca "piatră" aderentă în boilere, calorifere şi alteasemenea. În plus ionii de calciu şi magneziu se combină cu acizii graşi din săpunuri şi reduc puterea despălare a acestora, fiind necesare cantităţi mult mai mari de săpun pentru a face clăbuci şi a spăla.Magneziul în concentraţii mari are efect laxativ, producând diaree de exemplu la cei neobişnuiţi cu aceaapă. Mulţi oameni au deficit de magneziu, dar de obicei din cauza absorbţiei reduse a lui din cauze interne.

Sodiul este metal alcalin, al 6-lea element chimic ca răspândire pe Terra. Atinge în unele râuriconcentraţii de 1000 mg / litru, în apa mării 10.000 mg / litru şi în ape foarte sărate chiar 25.000 mg / litru.Vântul îl duce din mare până la 100 km în interiorul continentului şi poate polua apa subterană. Cantităţimari ingerate pot produce hipertensiune arterială. Peste 50 mg / litru în prezenţă de suspensii producespumare ce accelerează precipitarea şi depunerea de "piatră" în boilere şi cazane iar peste 65 mg / litru desodiu crează probleme în fabricarea gheţii.

Potasiul este tot metal alcalin, esenţial pentru viaţă. E de obicei sub 10 mg / litru, atinge însă 100mg / litru în unele izvoare termale şi peste 25.000 mg / litru în ape sărăturoase. Peste 50 mg / litru înprezenţă de suspensii produce spumare ce accelerează precipitarea şi depunerea de "piatră" în boilere şicazane. Excesul e toxic pentru peşti.

Carbonatul e de regulă aproape absent în ape de suprafaţă şi sub 10 mg / litru în ape subterane, darcreşte în ape care au mult sodiu.

Bicarbonatul e de regulă sub 500 mg / litru dar poate urca la peste 1000 mg / litru în ape cu multbioxid de carbon. La încălzire, bicarbonatul se transformă în apă, bioxid de carbon şi carbonat. Acesta secombină cu calciu şi magneziu şi formează depuneri calcare în interiorul ţevilor, cazanelor etc. creând mariprobleme. De aceea, ape cu încărcarea mare de alcaline şi bicarbonaţi sunt improprii multor folosinţeindustriale.

Sulfaţii sunt de regulă sub 1000 mg / litru în ape, dar pot ajunge la 200.000 mg / litru în apesalmastre. Sulfaţii se pot combina cu calciul şi precipita ca depuneri aderente în cazane şi instalaţii.Concentraţii peste 250 mg /litru nu sunt admise în unele utilizări industriale. Apa cu 500 mg /litru e amarăiar la peste 1000 mg / litru catarală (iritantă). Au roluri în organismul animal dar nu sunt esenţiali căci pot fiproduşi intern din alte substanţe. Pot la concentraţii mai mari în apa potabilă produce diaree, dar în timpexistă o anumită obişnuire.

Clorurile au concentraţii de obicei sub 10 mg / litru în regiuni nearide, în schimb în apa măriidepăşeşte 19300 mg / litru şi în unele ape foarte sărate chiar 200.000 mg / litru. La concentraţii peste 100mg / litru gustul apei este sărat. În multe industrii concentraţia de cloruri peste 100 mg / litru einacceptabilă. Apa cu exces de cloruri nici pentru consumul uman nu e adecvată, putând avea efecte nociveasupra sănătăţii.

Fluorul de regulă nu depăşeşte 01 mg/ litru în ape de suprafaţă şi 10 mg / litru în cele subterane,dar n unele ape foarte sărate atinge 1600 mg/litru. Fluorul în concentraţii până la 1,5 mg % litru are efectbenefic asupra sănătăţii umane, la mai mult se produc afecţiuni ale dinţilor şi oaselor.

Nitraţii în ape de suprafaţă nepoluate sunt de obicei sub 1 mg / litru, uneori până la 5 mg / litru. Înape subterane pot atinge 1000 mg / litru. De aceea uneori apele subterane trebuie amestecate cu alte apepentru a putea fi utilizate. La peste 100 mg / litru apa are gust amar şi poate fi dăunătoare sănătăţii. Poategenera methemoglobinemie la copii.

Solide dizolvate: De regulă nu depăşesc 3000 mg / litru la ape de suprafaţă sau 5000 mg / litru laape subterane. În regiuni aride sau cu sărături se poate ajunge la 15.000 mg / litru şi există ape sărate cupeste 300.000 mg / litru solide solvite. Cantităţi de peste 500 mg / litru solide dizolvate fac apa improprieconsumului uman iar multe industrii necesită apă cu încărcare sub 300 mg/litru.

• Influenţe indirecteLa multe substanţe, cum sunt de exemplu metalele, esenţială nu e doar concentraţia (deci cantitatea)

ci forma (solvită respectiv legată). Sunt mulţi factori ce intervin. Astfel, metalelor le creşte solubilitatea şimobilitatea la scăderea pH-ului, creşterea salinităţii, prezenţa factorilor de chelare, detergenţilor sau aproceselor redox. Acidifierea apei mobilizează metalele grele din sedimente şi astfel determină în modsecundar o poluare cu metale a apei. În plus, trebuie ţinut cont că efectele biologice ale unui anumit compusdepind nu doar de concentraţia lui în apă, ci şi de biodisponibilitatea lui - dacă se absoarbe în organismulviu, dacă există bioacumulare în individ sau acumulare în lanţul alimentar etc. Compuşii organici suferăprocese de absorbţie, evaporare, hidroliză, fotoliză, procese biochimice etc. şi deci îşi modifică concentraţiaîn timp....

3.4. Efectele modificării antropice a râurilor şi lacurilor

• Probleme generate de "amenajarea" râurilor

Vechea paradigmă "omul contra naturii" a lăsat urme teribile pe râuri, pe care societatea umană adepus eforturi deosebite să le îmblânzească. Deşi s-a dovedit profund dăunătoare, ieşim cu greu din braţeleacestei concepţii. Oamenii de ştiinţă nu au prea ştiut sau nu s-au străduit nici ei foarte tare să transmităconcluziile lor către cei ce iau decizii, lăsând impresia că mult timp s-a făcut ştiinţă pentru ştiinţă. În trecutde râuri s-au ocupat mai ales inginerii şi nu geomorfologii. Neînţelegând evoluţia naturală şi dinamica unuirâu, inginerii l-au considerat sau au încercat să îl forţeze să devină un element static, previzibil şicomandabil, cu debit cu oscilaţii reduse şi mai ales cu albie constantă, lucru comod pentru cadastru, fondfunciar, infrastructuri etc. dar contrar naturii. Astfel s-au făcut masive lucrări antierozive şi antiinundaţii şitotuşi problemele persistă, ceea ce e firesc, deoarece au fost vizate efectele şi nu cauzele. "Amenajând"cursuri de apă, omul a neglijat faptul că orice modificare a stării naturale are şi efecte negative şi că artrebui studii de impact foarte atente. Astfel, la majoritatea râurilor mari din Europa şi alte continente s-aufăcut în trecut masive amenajări pentru navigaţie, limitarea inundaţiilor, câştigul de teren agricol etc. Astăzise constată că multe amenajări trebuie demolate, cu toate reticenţele ce se mai manifestă. Pentru cămasivele amenajări hidrotehnice au o multitudine de efecte nedorite:

Tăierea meandrelor. Una din cele mai frecvente măsuri a fost tăierea meandrelor. Acest faptînsă duce la creşterea vitezei de curgere, care măreşte eroziunea, ceea ce atrage lăţirea sau / şi adâncireaalbiei. Prin aceasta omul pierde mai mult teren agricol decât a câştigat prin tăierea meandrelor sau e forţatsă îndiguiască râul.

Îndiguirile râurilor. Îndiguirea pare să rezolve problema inundaţiilor şi eroziunii prin râuri. Darea ar trebui folosită cu măsură, numai în locuri esenţiale (localităţi, infrastructuri importante) şi păstratezone inundabile pentru apele mari, deoarece îndiguirile crează probleme mult, printre care distrugereazonelor umede şi afectarea vieţii acvatice, scăderea capacităţii de autoepurare etc. Viteza crescută decurgere face ca mediul să nu mai fie favorabil multor specii acvatice. Dispare şi efectul lor filtrant, ceea ceafectează calitatea apei. Viteza crescută de curgere nu e favorabilă sedimentării, ceea ce reduce şi eacalitatea apei. Eroziunea nu dispare ci se mută la fundul albiei, ceea ce subminează malurile sau adâncindrâul coboară nivelul freatic ceea ce afectează vegetaţia şi seacă fântânile, iar apărarea antiinundaţii prindiguri înseamnă de fapt mutarea problemei spre aval unde râul nu e îndiguit sau unde digul va fi mai slab şiva ceda etc. Ba mai mult, odată apa trecută peste diguri, la scăderea nivelului apei din cursul principal alrâului nu se mai poate retrage de pe zona inundată, obţinându-e astfel o mare prelungire a perioadei deinundaţie, deci efect contrar celui scontat prin îndiguire. Mari fluvii sunt astăzi îndiguite pe porţiuni mari:Nilul pe peste 1000 km, HuangHo-ul pe peste 700 km, Râul Roşu din Vietnam pe peste 1400 km iar înbazinul Mississippi peste 4500 km! Din punct vedere ecologic nu sunt deloc nişte râuri fericite!

Betonarea albiilor. Betonarea albiilor râurilor este cea mai dăunătoare măsură din toate. Eaînsemnă distrugere peisagistică şi distrugere biologică, dar şi afectarea calităţii apei şi a capacităţii de arezista poluării, prin diminuarea gravă a capacităţii de autoepurare. Dacă nici mecanic nu se asigură o albiecu curs variat, ci una uniformă, şi asta pe porţiuni lungi, râul este condamnat şi devine doar un canal descurgere a unui fluid pe care nu mai merită să îl numim cu adevărat apă. Alternative la betonare existădestule, de exemplu cuşti cu pietre, blocuri de piatră sau fascine de lemn în exteriorul localităţilor... În plus,impermeabilizarea malului împiedică o comunicare cu apele subterane din vecinătate şi astfel se ajunge fiela o sărăcire a acestora în debit ş chiar o coborâre a nivelului freatic (cu grave consecinţe asupra vegetaţiei)fie, la irigare sau precipitaţii abundente - la o creşterii a nivelului freatic şi chiar înmlăştinire a zonelorînvecinate din cauza drenării insuficiente.

Lăţirea şi nivelarea albiilor minore. Pentru a putea prelua debite de inundaţie, multe albiiminore au fost lăţite dar şi fundul a fost nivelat. Acest fapt face ca la debite mici şi viteza de curgere să fiefoarte redusă, adâncimea la fel, să crească temperatura râului şi astfel să scadă concentraţia de oxigen, să sedepună tot sedimentul din suspensii şi albia să nu mai aibă variaţia necesară pentru viaţa din râu etc. Corecteste să amenajezi o mini-albie pentru ape mici, cu coturi, bulboane şi repezişuri, cu variaţii de viteză, cupietre şi stânci care să dea direcţionările necesare etc.

Praguri artificiale. Pe multe râuri s-au construit praguri de beton pentru a scădea panta (deciviteza şi puterea erozivă) şi a crea bulboane şi o mai bună oxigenare. Dar pragul de beton nu e cea maiecologică soluţie, putându-se face mai bine grămezi de bolovani sau stânci în albie.

"Igienizarea" şi dragarea albiilor minore. Încă mai întâlnim ideea de "igienizare" a albiilorîn sensul îndepărtării vegetaţiei, arborilor şi altor "obstacole", prin tăiere sau chiar dragare a albiei chiar fărănecesităţi reale pentru navigaţie sau pentru îndepărtarea obstacolelor mari şi a mări debitul prealabil în albiela inundaţii, ci pentru a "îmbunătăţi" curgerea şi "estetica" râului, mai ales când în vegetaţie sa agaţăgunoaie sau plante moarte duse de ape şi edilii consideră că cea mai comodă soluţie e o albie care să asigurecă totul e "cărat la vale" de râu şi "mizeria" nu se opreşte pe acea secţiune. Această practică este dăunătoareşi dovedeşte neînţelegerea râului ca un ecosistem. "Obstacolele" din albie sunt foarte importante pentruviaţa acvatică. Bolovanii, stâncile etc. modifică regimul de curgere, fac zone de repeziş şi de contracurent,bulboane etc. dar şi mai importante sunt arborii din albie, rădăcinile, plantele acvatice. Ele modifică şi maicomplex curgerea, şi cu efecte micro, deoarece forma şi densitatea diferită a platelor de apă, individuale sauîn grupuri / bancuri, determină regimuri şi viteze specifice de curgere şi microcurgere, ce pot fi calculatedacă ştim specia (Unele plante cresc turbulenţa curgerii, altele dimpotrivă...). în plus suprafeţele plantelorsunt foarte diferite ca rugozitate, material etc. Cum fiecare vieţuitoare acvatică are un anumit regim decurgere care îi prieşte, şi eventual un anumit tip de suprafaţă optimă pentru a se ataşa, numai planteleacvatice în cantitate şi diversitate suficientă pot oferi habitatul optim pentru o largă biodiversitate în râu,începând cu planctonul şi mergând până la specii de peşti de mari dimensiuni. Sub trunchiuri şi în bancuride plante găseşte fauna refugiu şi supravieţuieşte la ape mari şi de acolo recolonizează râul.

Aducţiunile interbazinale. Oamenii eu elaborat şi planuri hidrotehnice care chiar dacă tehnic şieconomic ar putea fi realizate sunt de-a dreptul iresponsabile ca potenţiale consecinţe climatice şi ecologice.Astfel, s-a proiectat bararea strâmtorii Gibraltar şi transformarea Mediteranei într-un lac închis, care să fiealimentat din ... râul Zair, care să fie adus prin Sahara din centrul până în nordul Africii (Proiectul"Atlanteuropa"). Alt proiect viza devierea râurilor din nordul Canadei şi Alaskăi spre sud până în bazinullui MIssissippi şi Colorado! Şi era cât pe ce ca URSS să demareze în practică proiectul de deviere a marilor

fluvii siberiene Obi şi Irtâş spre sud, spre Marea Aral. Alte proiecte vizau legarea Mediteranei de MareaMoartă, inundarea depresiunii El Quattra, devierea fluviului Zair spre lacul Ciad etc.

Bararea râurilor: Lacuri de acumulare. Construirea de baraje pe râuri are şi numeroase efectenegative, detaliate în următorul subcapitol.

• Probleme generate de acumulările artificiale

Lacurile de acumulare au roluri multiple şi sunt percepute ca un element valoros pentru societate.Majoritatea oamenilor însă nu acordă destulă atenţie şi aspectelor negative.

Stratificaţia. Lacurile adânci afectează negativ calitatea apei. Apare fenomenul de stratificaţie:Apa din stratul superior se încălzeşte şi fiind mai uşoară stă la suprafaţă. Lumina favorizează dezvoltareaalgelor care produc oxigen, iar vântul produce curenţi care asigură amestecul apei din stratul superficial şideci o bună distribuire a oxigenului dizolvat. În straturile profunde, fără curenţi verticali, nu există aport deoxigen, iar în lipsa luminii nici nu se produce. În schimb ajung din straturile superficiale ale laculuisubstanţe organice ("ploaia biologică") ce coboară lent, în ore sau zile, spre fundul lacului. Viaţa în acestestraturi adânci este redusă la forme simple cu metabolism anaerob, ceea ce la rândul ei duce la reducereacalităţii apei. Astfel lacurile adânci se stratifică, putând distinge stratul superficial (epilimnion) şi unulprofund (hypolimnion) între care se găseşte aşa-zisul metalimnion numit şi termoclină.

Acest fenomen nu este foarte grav în zona temperată, deoarece apare fenomenul de "turnover"bazat pe variaţia sezonieră de temperatură şi pe faptul că apa are cea mai mare densitate la 40C, atât cea mairece cât şi cea mai caldă fiind mai uşoare. Dacă lacul îngheaţă iarna la suprafaţă, turnoverul se produce dedouă ori pe an iar lacul se numeşte dimictic. Dacă nu apare îngheţ la suprafaţă, amestecul e o dată pe an şilacul e numit monomictic. Lacurile puţin adânci pot fi polimictice, iar cele adânci din zona tropicală suntamictice, adică nu se produce amestec. Distingem şi lacuri mecromictice, adică cu amestec verticalincomplet.

Mecanismul de turnover este următorul: Apa din epilimnion se răceşte toamna treptat şi cândajunge să aibă densitate mai mare ca cea din hipolimnion se lasă spre fund şi deci apa se amestecă.Dacă lacul îngheaţă, apa de la fund se menţine la 40C şi nu îngheaţă, iar stratul superficial e mai rece, substratul de gheaţă. Primăvara, dacă lacul a fost îngheţat, după topirea gheţii stratul superficial se încălzeşte şiatinge nivelul de densitate maximă, ceea ce produce lăsarea spre fund şi deci o a doua amestecare.Aparent un lac care îngheaţă, prin cele două turnoveruri, ar fi mai favorabil vieţii. În realitate stratul degheaţă are şi efecte negative, reducând sau anulând aerarea şi cantitatea de lumină solară ce pătrunde în lacdeci implicit producţia de oxigen prin fotosinteză, încât există riscul de apariţie a condiţiilor anoxice şireducătoare.

În lacurile adânci tropicale, unde stratificaţia e netă şi continuă, nu se produce turnover. Acolo apade fund e anoxică, încărcată de produşi toxici cum e hidrogenul sulfurat, săruri de mangan şi fier şi altesubstanţe ce modifică negativ culoarea, gustul şi mirosul apei. De exemplu marile lacuri din riftul african(Tanganyka, Malawi etc.) sunt lacuri anoxice şi cea mai mare parte a apei nu are o calitate bună.

În cazul lacurilor de acumulare artificiale, din aceleaşi motive, adâncimea ridicată este undezavantaj, din cauza acestui fenomen de stratificaţie ce afectează negativ calitatea apei. Prin urmarelacurile prea adânci nu sunt de dorit. La acumulări se poate combate stratificaţia, de exemplu prinamplasarea de prize de apă la înălţimi diferite în baraj, astfel că prizând de la diferite nivele se produceamestec şi nu iese apă neoxigenată de fund de lac cum adesea se întâmplă acum când la multe baraje seuzinează şi restituie în râu aval de baraj apă prizată la fund şi deci cu calitate mai redusă.

Variaţii de debit Teoretic lacurile de acumulare ar trebui să atenueze viiturile şi să asigure un debitmai constant pe râuri, în aval. În practică însă, rolul principal este hidroenergetic şi, la lacurile situate perâuri cu debit mic, uzinarea este numai în perioade scurte, de vârf de consum, în rest curgând pe râu avaldoar un minimal debit de servitute (în cazul bun!). Astfel au loc mari fluctuaţi de debit pe râu, de la un debitminimal în perioadele de nefuncţionare a hidrocentralei la debite mari şi foarte mari în timpul uzinării apeila capacitate maximă. Aceste extreme oscilaţii au efecte negative asupra râului, în special asupra vieţiiacvatice.

Eroziunea în aval. Lacurile de acumulare reţin cea mai mare parte a sedimentelor din ape. În avalde baraj, râul erodează albia dar, nevenind din amonte alt sediment care să "umple" ce se erodează, seproduce adâncirea albiei, erodarea malurilor şi multe alte consecinţe nedorite. Fenomenul e amplificat dacăuzinarea apei din lacul de acumulare se face în salturi, cu creşteri bruşte de debit analoge viiturilor.

Eroziunea albiei în aval duce la eroziune regresivă pe afluenţi în sus iar coborârea nivelului apei din râuduce la coborârea nivelului freatic din zonă, cu consecinţe grave pe mari suprafeţe.

Colmatare albiei în aval. Efectul barajelor în aval poate fi şi invers: Dacă aval de baraj vinafluenţi care aduc mari cantităţi de aluviuni dar râul principal nu mai asigură debit de transport spre aval alacelor aluviuni, acestea se depun, colmatează albia şi îi înalţă fundul, ajungându-se la inundaţii grave şi alteconsecinţe.

Depleţia în nutrienţi a zonelor din aval. Se ştie din vechiul Egipt că fertilitatea solului era dată demâlul adus anual de revărsarea Nilului. Odată cu ridicarea barajului de la Assuan aportul de sediment bogatîn nutrienţi a scăzut dramatic, ceea ce obligă la folosirea de îngrăşăminte artificiale, cu toate consecinţele cedecurg de aici. În plus, delta Nilului se erodează iar cantitatea de nutrienţi a scăzut semnificativ în apeleMediteranei de sud-est, cu consecinţe asupra faunei piscicole. În SUA, râul Colorado ducea în ocean între125 şi 150 de milioane de tone de sedimente anual. După 1930 barajele au făcut treptat ca el să nu mai ducăîn ocean nici sediment nici apă!

Sărăturarea solului Un lac artificial are oglinda mai sus decât alte ape naturale din zonă, adeseaaproape de sau deasupra nivelului unor terenuri vecine. Prin presiunea hidrostatică apa se infiltrează din elîn maluri, dizolvă săruri şi le împinge spre solul terenurilor vecine, contribuind major la sărăturare, alăturide cea prin irigaţiile care frecvent se bazează la rândul lor tot pe lacurile artificiale.

Modificarea nivelului freatic Un lac artificial are oglinda mai sus decât alte ape naturale dinzonă, ceea ce prin principiile hidrostatice determină ridicarea pânzei freatice din regiune, ceea ce produceînmlăştinire sau sărăturare, afectarea vegetaţiei, siguranţei construcţiilor etc.

Scufundarea solului Prin imensa presiune hidrostatică pe de o parte şi prin ridicarea niveluluifreatic şi excavarea de goluri subterane de către infiltraţiile din lacuri etc. se pot produce tasări şi scufundăriale solului din zonă.

Cutremure Tot imensa presiune hidrostatică şi forţele mari de tracţiune ale barajului asuprazonei de ancorare poate favoriza sau chiar genera în unele zone geologic instabile adevărate cutremure.

Alunecări de teren Alunecări de teren pot fi generate sau favorizate de lacurile de acumulareprin infiltraţia apelor şi prin presiunea puternică asupra versanţilor şi formaţiunilor geologice din zonă.

Modificarea faunei şi florei. Apariţia unui lac modifică profund flora şi fauna zonei. În primulrând cea specifică râului e înlocuită de cea specifică unui lac. Oglinda de apă întinsă şi volumul de apă mareatrage păsări de apă şi o populaţie mai mare de peşti, dar adesea diversitatea e mai redusă şi dacă e un lacadânc apare zona hipolimnică cu puţină viaţă. Se modifică şi lumea insectelor, dar şi vegetaţia de pe maluri.Efectele se simt şi la distanţă prin modificarea microclimatului. Barajele împiedică migraţia peştilor (dar sepot face unele amenajări speciale).

Modificarea microclimatului Apariţia unui mare lac de acumulare înseamnă o creştere aumidităţii atmosferice locale şi zonale, a nebulozităţii, un efect de atenuare a oscilaţiilor de temperaturădintre zi şi noapte şi intersezoniere etc.

• Acumulări subterane - o alternativă?

Dezavantajele marilor baraje au făcut ca oamenii să se gândească la realizarea de acumulăriartificiale subterane de apă. La rândul lor acestea au însă dezavantaje. O situaţie comparativă se prezintăastfel:

Acumulări subterane Acumulări de suprafaţăavantaje dezavantaje

1. Multe amplasamente disponibile de maridimensiuni

1. Puţine amplasamente disponibile de maridimensiuni

2. Pierderi prin evaporare reduse sau absente 2. Pierderi prin evaporare mari chiar la climat umed3. Ocupă puţin teren 3. Ocupă mult teren4. Risc de catastrofă structurală redus sau nul 4. Risc de catastrofă structurală ridicată5. Temperatură uniformă a apei 5. Temperatură fluctuantă a apei6. Puritate biologică înaltă 6. Uşor contaminabil7. Siguranţă faţă de contaminare radioactivă rapidă 7. Contaminare radioactivă imediată rapidă8. Nu implică transport prin canale sau conducteprin terenurile terţilor

8. Implică transport prin canale sau conducte printerenurile terţilor

dezavantaje avantaje1. Apa trebuie pompată 1. Apa de regulă vine gravitaţional2. Utilizabil numai pentru stocaj 2. Utilizări multiple3. Risc de mineralizare a apei 3. De regulă mineralizare redusă4. Contribuţie minoră la prevenirea inundaţiilor 4. Contribuţie majoră la prevenirea inundaţiilor5. Debit redus indiferent de punct de priză 5. Debite mari6. Utilizabilitate hidroenergetică de regulă absentă 6. Utilizabilitate hidroenergetică prezentă7. Dificil şi scump de studiat, evaluat şi administrat 7. Relativ facil de studiat, evaluat şi administrat8. Reîncărcarea de regulă dependentă de surplusurilescurgerii în apele de suprafaţă

8. Reîncărcarea dependentă de precipitaţiile anuale

9. Apa de reîncărcare poate necesita tratare scumpă 9. Apa de reîncărcare nu are nevoie de tratare10. Necesară întreţinere continuă şi scumpă depaturi sau puţuri pentru reîncărcare

10. Necesară puţină întreţinere

• Siguranţa lucrărilor de amenajare a râurilor şi lacurilor

O mare parte din lucrările hidrotehnice au rol de a preveni inundaţiile. Pe de altă parte pot fi eleînsele cauză de inundaţie în caz de accidente la asemenea lucrări hidrotehnice, cum sunt ruperi de diguri saubaraje. Acţiunea în situaţii de inundaţii sau accident hidrotehnic este o importantă activitate de apărarecivilă dar totodată şi de management al apei. În România, activitatea este reglementată de Legea Apelor(reprodusă în extras în fasciculul 9 din prezenta serie de broşuri) şi în mod specific în Regulamentul deapărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţiilehidrotehnice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 638 din 5 august 1999, publicată în Monitorul Oficialal României nr. 385 din 13 august 1999.

4. POLUAREA APELOR DE SUPRAFAŢĂ

Orice activitate umană e o potenţială sursă de poluare a apelor, eventual indirectă (prin intermediulpoluării atmosferei sau solurilor). Poluarea a început probabil cu milenii în urmă, odată cu primele oraşe.Apoi a venit mineritul, despăduririle, gunoaiele, devenind deja o problemă majoră în Imperiul Roman şiChina antică. Poluarea radioactivă a început abia în anii '40... Despăduririle au fost masive în ultimii 200-300 de ani, acum continuă să fie intensive în America de Sud şi Africa.... Dar şi reîmpăduririle pot aducepoluare, căci înlocuirea pădurilor de foioase cu conifere determină apreciabile scăderi de pH.... Continuă săse reducă zonele umede, a crescut mult uzul de fertilizante şi pesticide în agricultură, s-a intensificatmineritul, industria, consumul primar de energie şi s-au înmulţit accidentele industriale grave.....

Poluarea apelor este definită în diverse moduri. Astfel, Conferinţa de la Geneva din 1961o prezintăca �modificarea directă sau indirectă a compoziţiei sau stării apelor unei surse oarecare, ca urmare aactivităţii omului, astfel încât apele devin inadecvate utilizărilor pe care le au în mod obişnuit, ridicând riscpentru sănătatea omului şi pentru integritatea ecosistemelor acvatice".Unii recunosc şi noţiunea de poluare naturală. În acest sens, o definiţie simplă şi largă a poluării ar fi:�Poluarea apei = modificarea calităţii acesteia datorită activităţii umane sau în urma unor fenomenenaturale�. Definiţiile sunt deci destul de arbitrare, pentru că de fapt şi poluarea "naturală" uneori nu e chiarnaturală - apa anoxică provine adesea de la fundul unui lac artificial, invaziile de alge apar mai ales peterenul excesului de nutrienţi generat de poluarea cu nitraţi şi fosfaţi, suspensiile după ploi masiv vin înmare parte de pe terenuri poluate sau defrişate de om....

Poluarea apelor de suprafaţă constituie la ora actuală o problemă majoră şi care la scară globală seva amplifica, deoarece în lumea a III-a se dezvoltă rapid mari oraşe fără sanitaţie corespunzătoare, industriachimică, agricultură cu tot mai mult uz de produşi chimici şi minerit cu tehnologii cu grav impact de mediu.

Trebuie ţinut cont şi de interdependenţa dintre apele de suprafaţă şi cele din celelaltecompartimente ale hidrosferei: Precipitaţiile introduc poluanţi din atmosferă, apele subterane aduc şi elediverşi componenţi, respectiv poluarea apelor de suprafaţă determină adesea poluarea celor freatice, râurilepoluează lacurile ţi mările în care se varsă etc.

4.1 Surse de poluare

Sursele de poluarea a apei se clasifică în principal în surse organizate şi neorganizate.

• Surse de poluare organizate

Cele organizate sunt, în principal: apele reziduale comunale (fecaloid-menajere); apele rezidualeindustriale; apele reziduale agrozootehnice. Apele fecaloid-menajere sunt poluate mai ales chimic(substanţe organice, detergenţi etc.) şi bacteriologic şi provin în principal din spălat şi de la grupuri sanitare.De exemplu râul Zamuna care curge prin New Delhi are amonte o încărcare de 75.000 bacili coli / litru iarîn aval de 240.000.000 bacili coli pe litru! În cadrul celor industriale, de mare diversitate, trebuiemenţionate cazurile mai deosebite ale apelor uzate radioactive (din minerit, centrale nuclearo-electrice etc.),ale celor poluate termic (surse variate, mai ales centrale termice), din industria extractivă şi prelucrătoare deţiţei, din mineritul cu profil de metale neferoase, din industria chimică.

O mare sursă de poluare apelor de suprafaţă este mineritul hidraulic, procedeu cu impact deosebitde mare faţă de mediu. În Australia, de exemplu, ultima mină cu astfel de tehnologie a fost închisă abia în1994.

Sursele organizate de regulă poluează continuu sau sistematic şi sunt de obicei cunoscute şisupravegheate, calculându-se totalul emisiilor. Astfel, Rinul a trebuit să transporte în anii '80 anual până la700 tone cadmiu, 130 tone mercur, 4000 tone de plumb şi peste 1400 de substanţe poluante diferite!

• Surse de poluare neorganizate

Sursele neorganizate sunt în principal: surse individuale fără sistem de canalizare; reziduuri solidedepozitate îl locuri / moduri neadecvate; pesticide, îngrăşăminte spălate de apele meteorice sau de irigaţie.

O importantă sursă neorganizată de poluare sunt sărurile folosite iarna pe şosele contra zăpezii şipoleiului. Multe ţări dezvoltate au interzis sau limitat sever împrăştierea de sare, dar la noi continuă. Este osursă de poluare importantă: De exemplu în SUA în iarna 1982 / 1983 s-au împrăştiat pe 320.000 mile deşosele o cantitate de 2,5 milioane tone de sare (NaCl) şi 200.000 tone clorură de calciu, precum şi peste 5milioane de tone de material antiderapant!

În sursele neorganizate se includ însă şi sursele ocazionale (spălarea de animale, utilaje etc; topireainului şi cânepii, deversări diverse) şi accidentale (de exemplu inundaţii şi alte calamităţi, deversări înurma unor accidente industriale, rutiere etc.), care sunt greu de monitorizat şi rămân adesea necunoscute.

Sursele accidentale intervin mai rar, dar pot avea deosebită gravitate, iar poluarea poate surveni pecăi neaşteptate. Iată câteva poluări accidentale deosebite, survenite în Franţa în anii 1986-1988, şi care auafectat surse de apă ce deserveau peste 500000 locuitori: Un incendiu la uzina Sandoz, în cursul stingeriicăruia apa utilizată de pompieri a antrenat în Rin produse organofosforice şi organomercurice; prăbuşirea înapele Loirei a unui camion încărcat cu detergent; deversarea, în urma unui accident rutier, a 20000 l benzinăuşoară dintr-o cisternă .... Tot studiul precedent citează alte numeroase poluări în urma stingerii unorincendii, prin cadavre de oameni şi animale ajunse în castele de apă, poluări voluntare şi chiar criminale,inundaţii, refularea canalizării în uzine de apă şi chiar poluare accidentală a unei surse considerate prefectprotejate, prin ..... prăbuşirea unui avion exact în acel loc. În Berlin un poluant organo-clorurat a ajuns încanalizare şi a dizolvat materialul de etanşare dintre segmentele de conducte, ducând la exfiltrări masive aleapelor uzate în sol, deci o catastrofă în lanţ. În SUA în deceniul 1974-1984 au fost înregistrate anual între11000 şi 14500 poluări accidentale ale apelor. De exemplu în 1984, cele 10745 de poluări accidentale s-augrupat astfel: 245 petroliere, 545 barje petroliere, 1667 alte nave, 554 la conducte petroliere, 707 de lavehicule terestre, 1108 construcţii şi instalaţii pe ţărm, 198 la construcţii şi instalaţii costiere, 521 laconstrucţii şi instalaţii în largul mării, 176 de la construcţii şi instalaţii în interiorul continentului.

Dacă scufundarea unor vapoare a provocat mari poluări accidentale, nu mai puţin grave suntdescărcările intenţionate şi sistematice de reziduuri în mări şi oceane. De regulă sunt substanţe mai puţinpericuloase, dar în schimb în cantităţi foarte mari. Nu e vorba de deversările costiere de ape neepurate saude aportul râurilor poluate, ci de faptul că foarte multe ţări, incluzând pe loc fruntaş ţările dezvoltate, audeversat sistematic în ocean cantităţi imense de deşeuri cu vapoare speciale de "gunoi". După 1990 multeţări au redus drastic sau stopat aceste deversări, altele însă continuă. De exemplu SUA au aruncat în oceananual milioane de tone de deşeuri industriale (5,051 milioane tone în 1973, 2,548 milioane tone în 1978,dar apoi "numai" 304500 tone în 1983), nămol de la apele uzate (4,890 milioane tone în 1973, 5,535

milioane tone în 1978, 8,312 milioane tone în 1983), moloz de la construcţii (974000 tone în 1973, dardeloc în 1983), chimicale incinerate (800000 tone în 1982), lemn ars (11.000 tone în 1973, 31.000 tone în1983), explozibil (300 tone în 1981) etc. Germania a deversat în 1978 o cantitate de 728000 tone de deşeuriindustriale în mare, iar Marea Britanie peste 5 milioane de tone!

Dacă sursele localizate au şansa de a fi monitorizate, cele difuze sunt greu de evaluat şi semanifestă adesea indirect (din ploile acide, bunăoară) şi sunt încadrate la categoria de surse neorganizate,deşi sunt adesea pe ansamblu de departe mai importante decât cele organizate.

4.2 Tipuri de poluare a apelor şi modele de comportament a poluanţilor în râuri, lacuri şi apesubterane

• Tipuri de poluare - surse, caracteristici, efecte şi evoluţie

Distingem mai multe tipuri de poluare: cu germeni, virusuri şi alte organisme patogene; cusubstanţe organice biodegradabile (ce consumă oxigenul); cu substanţe organice greu- / nebiodegradabile;cu îngrăşăminte agricole; cu substanţe minerale diverse; cu substanţe uleioase şi reziduuri petroliere; cusubstanţe radioactive; deversări de ape calde etc.

Fiecărui tip de poluare îi corespund efecte specifice asupra calităţii apei, sănătăţii omului şimediului. De fapt orice poluare a apei se răsfrânge asupra lumii vii inclusiv a omului, direct sau prinintermediul florei şi faunei, uneori prin lungi lanţuri şi cicluri trofice.

Poluarea cu nitraţi provine mai ales din agricultură. Azotul e element esenţial pentru viaţă şi înape suferă foarte multe procese chimice şi biochimice. Apare mai ales ca azotat, azotit, amoniu, azot gazosşi cel fixat în compuşi organici, grupe între care există continue transformări / tranzitări, formându-se"ciclul azotului". Excesul duce la eutrofizare, contaminarea acviferelor, posibila afectare a sănătăţii umane:methemoglobinemie la copii, cancer gastric...

Sursele de azotaţi în ape sunt naturale şi antropice. Sursele naturale sunt : Din precipitaţii: Oxizi deazot din atmosferă, produşi de fulgere şi de arderea combustibililor fosili; Aportul prin spălarea din roci şicenuşă de vegetaţie arsă ajunsă în ape); Din nitrificarea amoniului (prin microorganismele nitrosomonas şinotrosococcus) şi a nitriţilor (prin nitrobacter); Din izvoare în urma dizolvării lor la adâncime în roci(nitratul având solubilitate crescută în ape); Din eroziunea solurilor ce conţin azotat. Aceste surse "naturale"sunt adesea indirect tot antropice. Surse antropice "directe" sunt cele punctiforme (deversări de ape uzateconţinând azotaţi) şi difuze, în principal azotaţii proveniţi din agricultură, din îngrăşămintele chimice şi dinîngrăşămintele naturale - gunoi de grajd - aplicate pe câmpuri, sau de la latrine. Dejecţiile conţin de fapturee şi amoniu, care se transformă în azotat de către microorganisme prin nitrificare. Pentru zootehnieputem calcula echivalenţa aproximativă de producţie de dejecţii 1,5 vite adulte = 7 porci = 100 găiniouătoare.

Apare frecvent exces pe câmp de azotat pe care plantele nu-l pot absorbi, fie pentru că pe ansamblucantitatea e prea mare, fie pentru că a fost aplicată la momentul greşit, în afara perioadei de vegetaţie. Acestfapt se întâmplă frecvent prin împrăştiatul toamna sau iarna a gunoiului de grajd pe câmp. (Multe ţăriinterzic gunoirea în perioada 15 octombrie - 15 februarie). Astfel excesul de nitraţi ajunge în sol şi în ape,pe care le poluează.

Îndepărtarea nitraţilor din apa potabilă este scumpă şi complicată. S-au experimentat tehnicichimice (schimbători de ioni) şi biochimice sau se recurge la amestecarea apelor contaminate cu altele cuconcentraţie mai redusă de azotaţi. Dar e mult mai uşor şi ieftin să previi. În plus, pentru surse individuale(fântâni) prevenţia e singura şansă, altfel trebuie abandonate. Există posibilitatea tehnică de a măsura derutină azotul din sol înainte de însămânţare, în timpul şi după recoltă, ceea ce permite aplicarea dozei exactenecesare, fără exces. Trebuie analize periodice, nu ajunge că ai studiat o dată acel sol şi "ştii ce tip este".

În apa subterană, NO3 este modificat, transformat de microorganisme, reacţionează cu fier, sulfaţisau bicarbonaţi etc. Astfel solul este un "filtru" bun dar dacă i se depăşeşte capacitatea, concentraţia deazotat va creşte brusc în apele de suprafaţă sau subterane sau nu va creşte azotatul ci sulfatul pe care îldezlocuieşte din combinaţii azotatul! În plus nitraţii pe care îi tot deversăm actualmente în sol vor ajunge înunele acvifere peste doar ani sau decenii, când ne putem trezi brusc cu o prăbuşire a calităţii multor ape.

Azotaţii au asupra organismului animal efect de toxicitate prin multe mecanisme, direct sau prin alţicompuşi pe care îi formează (azotiţi, nitrozamine etc.). Acidifierea apelor dulci vine în principal de la ploile acide. Ele au fost observate încă din secolulXVII în Anglia. Termenul de ploaie acidă l-a introdus chimistul Robert Angus Smith în 1872, văzând cum

ploaia ataca plantele şi clădirile. Doar din anii '50 s-a constatat că problema e transfrontalieră. Suedia aconstatat că îi mor lacurile prin acidifiere şi a identificat ca şi cauză emisiile de poluanţi transfrontalieri dinEuropa centrală şi de vest. Era şi rezultatul coşurilor foarte înalte de fum din Germania şi alte ţări, care nudisperaseră poluarea ci... o împinseseră mai departe. Problema a fost luată în serios numai când fenomenula apărut şi în Europa centrală şi de vest. În 1978 s-a lansat programul european EMEP de cercetare şimonitoring în domeniu, iar SUA au lansat iniţiative similare în 1980, ajungându-se apoi la programemondiale.

Cauza principală sunt bioxidul de sulf şi oxizii de azot degajate în atmosferă. Pe plan global surselenaturale au aceeaşi magnitudine cu cele antropice, care sunt în principal arderea combustibililor fosili, darcare în zone industriale le eclipsează pe cele de origine naturală. Astfel oamenii au emis în 1975 80x 106

tone de oxizi de sulf şi 90x 106 tone în 1985. Europa a contribuit cu 44%, America de Nord cu 24%, Asiacu 23%, America Centrală şi de Sud cu 5,2%, Africa cu 3% şi Oceania cu 1%. Producţia de oxizi de azot eestimată la 50x 106 tone anual, din care 35% din surse naturale, 25% din arsul biomasei şi 40% din ardereade combustibili fosili - jumătate de la motoarele vehiculelor şi jumătate din termocentrale şi alte sursestaţionare. S-a reuşit ca emisiile de bioxide de sulf să nu mai crească ba chiar s se reducă după 1970 în ţăriledezvoltate, însă cele de oxizi de azot continuă creşterea. Mecanismul de formare a ploii acide constă înoxidarea în atmosferă a oxizilor de azot şi sulf la acid azotic şi sulfuric sau aerosoli de azotat şi sulfat, prinprocese complexe incomplet elucidate de oameni. Ajung pe sol şi în ape pe cale umedă sau uscată. Pe caleumedă ajung prin ploaie sau ninsoare sau "ocult" prin ceaţă, chiciură etc. Staţionarea în atmosferă dureazăîn medie mai multe zile, permiţând astfel afectarea unor regiuni depărtate. Pe cale uscată ajung prin difuzieca şi gaze sau în particule de aerosoli, ca azotat de amoniu sau sulfat de amoniu. În aceste cazuri staţioneazăpuţin în atmosferă, astfel că afectează mai mult regiunea înconjurătoare nu marile depărtări.

O altă sursă importantă de ape acide vine de la poluarea solului cu amoniu, care bacteriile îlnitrifică rezultând însă şi ioni de hidrogen, ce dau aciditate. De asemenea din minerit pirita expusă la aer şiumiditate eliberează H+ acidificând puternic apele.

Solurile şi apele au capacitatea de a neutraliza aciditatea prin bicarbonaţii de calciu şi magneziu.Capacitatea însă e limitată şi se pierde la bombardarea cu un aflux ridicat de ioni de hidrogen şi de sulfatsau azotat. Acidifierea lacurilor nu e dată de simpla creştere a H+ atmosferic, ci prin procese complexemediate de sol. Acidifierea apelor nu apare în zone calcaroase. De aceea ea s-a manifestat mai ales înnordul Americii şi Europei, unde a fost glaciaţiune şi nu prea este calcar. În lipsa carbonaţilor, aciditatea eanihilată de aluminosilicaţi, dar nu aşa de eficient, existând riscul acidifierii. După riscul de acidifiere şicapacitatea de tamponare, rocile se clasifică în 4 tipuri: I sensibilitate foarte mare: granit, gresie quarţitică;II sensibilitate crescută: gresii, conglomerate; III sensibilitate redusă: multe din rocile vulcanice; IVsensibilitate nulă la acidifiere (capacitate te tamponare teoretic infinită): calcare, dolomite

Sulfatul este un "ion transportor". Venit din atmosferă ia cu el calciu şi magneziu. Dacă nu suntdestule, scoate din roci aluminiu şi H+, provocând acidifiere. De aceea solurile care au capacitatea de areţine sulfaţii previn acidifierea apelor. Azotatul crează mai puţine probleme căci e folosit ca nutrient deorganismele acvatice. Dacă e în exces poate genera acidifiere prin acelaşi mecanism ca ionul sulfat.

Pot apărea acidifierii temporare "naturale" la topirea zăpezilor, dar majoritatea sunt din cauzeantropice. Scăderea pH-ului atrage o creştere a solubilităţii metalelor grele, toxice pentru viaţă, care suntmobilizate din sedimente sau nu se mai sedimentează. Unele metale toxice pot fi dezlocuite şi mobilizatechiar din combinaţii stabile din sol. De aceea degeaba tratezi lacul acidifiat cu var, că ridici din nou nivelulde pH dar metalele grele sunt şi rămân în apă, deci nu mai poţi de fapt "însănătoşi" lacul. Mortalitateapiscicolă este numai manifestarea extremă a acidifierii, vârful aisbergului! De fapt deja la scăderea sub pH6 mor unele componente ale ecosistemelor şi peştii îşi pierd sursele de hrană , ajung la deficite de minerale,consecinţa fiind debilitate fizică, decalcifiere a oaselor, infertilitate.... De asemenea, reducerea pH-ului ducela reducerea oxigenului, creşterea bacteriilor anaerobe, reducerea biodiversităţii, dezvoltarea algelorfilamentoase şi macrofitelor acidotolerante etc. Ploaia acidă afectează şi pădurea, agravând criza apei,favorizând inundaţiile etc. deci consecinţe în lanţ. Apele acide sunt agresive şi pentru conducte, beton etc.

Poluarea cu compuşi organici biodegradabiliDe rutină pentru a evalua această poluare se determină indicatori indirecţi cum sunt consumul

chimic de oxigen (CCO) şi consumul biochimic de oxigen (CBO), plus concentraţia oxigenului. Mulţispecialişti consideră că CCO şi CBO sunt mult prea generali şi informaţia rezultată nu este suficientă.Trebuie înţelese şi respectate metodologiile de analiză şi interpretare, altfel se riscă concluzii greşite. Oparte din substanţele organice din ape sunt în continuare cunoscute doar vag, în linii generale, de exemplucele naturale complexe gen "acizi humici" sau "humus acvatic". Evoluţia nivelelor de compuşi organici

degradabili aval de o deversare într-un râu se poate modela şi corela bine cu evoluţia oxigenului dizolvat,dioxidului, amoniului, azotiţilor şi azotaţilor, a bacteriilor, protozoarelor, algelor, crustaceelor şi rotiferelor,peştilor etc., existând succesiuni tipice previzibile.

Cea mai tipică poluare cu compuşi organici biodegradabili este cea cu ape fecaloid-menajere. Unom de exemplu poluează zilnic în medie la nivel de: 45-55 g CBO5, 1,6 - 1,9 x CBO5 g CCO-Cr, 0,6 - 1,0 xCBO5 g carbon organic total, 170-220 g suspensii totale, 10-30 g grăsimi, 4-8 g cloruri, 6-12 g azot total(circa 40% organic), 0,6 - 4,5 g fosfor total (circa 30% organic). Ştiind aceasta se poate prezice cantitateade poluanţi produsă de un oraş cu un anumit număr de locuitori şi s-a introdus pentru această categorie depoluare o unitate de măsură numită locuitor-echivalent. În SUA; după adoptarea în 1972 a "Clean WaterAct", CBO a scăzut cu 45% în apele fecaloid-menajere şi cu 70% în cele industriale.

Alte poluări frecvente cu compuşi organici biodegradabili provin de la industrie, mai ales de la ceaa celulozei, alimentară etc. Biodegradabilitatea practică scade mult până la zero dacă sunt prezente în apăsubstanţe toxice sau inhibitoare pentru bacteriile ce realizează biodegradarea compuşilor organici.

Compuşii organici din lacuri şi râuri se oxidează şi descompun, sau se depun ca particule pe fundulapelor. Există şi degradare fotolitică, dar redusă. Baza este degradarea microbiologică. Dacă există oxigendizolvat destul degradarea este aerobă, cu consum de oxigen şi producţie de bioxid de carbon şi apă(respiraţie). Dacă oxigenul e insuficient, se trece la procese anaerobe cum sunt denitrificarea, dezaminarea,reducerea sulfatului, fermentarea. Acestea produc oxigenul necesar descompuneri substanţelor organice darşi compuşi nedoriţi precum hidrogenul sulfurat, metanul etc. Aceste procese anaerobe sunt rare în râuri darfrecvente în lacuri adânci şi comune în mlaştini. Aparent paradoxal, dacă un râu e poluat cu substanţeorganice biodegradabile, e de dorit să fie poluat şi cu azotaţi, căci prin denitrificare bacteriile pot obţineoxigenul necesar descompunerii substanţelor organice, altfel râul devine anoxic, deci poluarea cu nitraţicontracarează poluarea cu compuşi organici biodegradabili!

Bioxidul de carbon CO2 s-a dovedit a nu fi totdeauna corelat cu nivelul de încărcare organică, maiales când substanţele organice în cauză sunt puţin sau deloc biodegradabile sau când curgerea esteturbulentă şi deci CO2 se degajă uşor în atmosferă.

Distincţia între carbonul organic particulat (COP)şi cel dizolvat (COD) este relativ arbitrară, înfuncţie de diametrul moleculei, testat practic prin trecerea sau nu prin filtrul cu o anumită porozitate. COP ede regulă mai mare decât COD în râuri, dar sunt excepţii cum sunt râurile din Arctica sau America de Sud...La nivel global se estimează transportul în râuri la 0,42-0,57 x 109 tone / an pentru COP şi 0,11 - 0,25 x 109

tone / an pentru COD. Estimările sunt foarte dificile şi multe "adevăruri consacrate" au fost infirmate înultimul deceniu, inclusiv corelaţiile debit - COP - COD. sau CBO - O2 dizolvat. COP poate fi stabil saulabil (metabolizabil) cum sunt zahărurile, aminoacizii etc. (6-30% din COP). Din COP ajuns până în mare,30-70% e degradat în estuare, restul rămâne ca sediment pe fundul mării. COD poate fi şi el degradabil saunedegradabil.

Poluările petroliere - caz particular de poluări cu substanţe organice - sunt un mare duşman alapelor, deoarece culoarea, gustul şi mirosul sunt afectate chiar la concentraţii reduse. Sunt grav afectatemulte organisme acvatice, ceea ce duce la dezechilibru ecologic. Fiind mai uşoare ca apa, produselepetroliere formează peliculă / strat la suprafaţa apei, ce împiedică oxigenarea. În ape subterane sunt şi maipersistente, căci biodegradarea e redusă sau absentă în lipsa oxigenului şi luminii... Pe apele navigabileprovin de cele mai dese ori de la accidente cu petroliere sau de la spălarea ilegală a rezervoarelor navelor...

Suspensiile în râuri şi lacuri. Suspensiile sunt un transportator major de nutrienţi şi poluanţiorganici şi anorganici. Particulele transportate de râuri nu sunt doar suspensiile clasice ci şi particuleletârâte / rostogolite pe fundul apei ("bed load"). Suspensiile provin din poluare, dar şi din eroziunea naturală(şi cea provocată de om!) şi din producţia endogenă din ape (care provine din alege - până la 20 mg / litru înape eutrofe - şi din precipitarea carbonatului de calciu la ape dure şi alcalinitate ridicată...). Activităţileumane cele mai mari generatoare de suspensii sunt arăturile - mai ales pe pantă -, suprapăşunatul,despăduririle, exploatarea pădurilor cu drumuri de tractor sau pârtii de alunecare / târâre în pantă,incendierea vegetaţiei şi mai puternic ca toate mineritul la suprafaţă. Majoritatea suspensiilor nu ajung înocean ci se depun pe fundul apelor, în lacuri sau în zonele inundate. Suspensiile depind mult de pantarâului, de natura geologică a regiunii etc. Apa potabilă nu trebuie să conţină suspensii. Cele organice şianorganice fine sunt greu de îndepărtat şi crează probleme: înfundare filtre; gust şi miros neplăcut;perturbarea dezinfecţiei, transportul de toxice, metale grele, poluanţi diverşi; creşte CBO5-ul...În râuri concentraţia de suspensii e foarte variabilă în timp şi chiar în cadrul secţiunii pe un râu, ceea ce oface mai greu de monitorizat corect.

Eutrofizarea se defineşte ca îmbogăţirea apei cu substanţe nutritive pentru plante - în primul rândazot şi fosfor (ceilalţi zeci de compuşi necesari dezvoltării fiind foarte rar limitanţi) - conducând la ocreştere puternică a algelor şi macrofitelor ("înflorire") care apoi mor, cu consecinţe grave: Scădereacalităţii apei (culoare, gust, miros, tulburare, scăderea oxigenului, creşterea concentraţiei de fier, mangan,bioxid de carbon, amoniu, metan, hidrogen sulfurat etc.); corodarea conductelor; afectarea funcţiunilorrecreative (turbiditate crescută a apei şi miros ce o fac neatractivă, afectarea înotătorilor prin dermatite şiconjunctivite de contact cu apa alcalină, risc crescut de diverse boli ex. schistostomiază, risc boli diareice laînghiţirea apei încărcate cu toxice algale); afectarea pisciculturii (mortalitate piscicolă, dezvoltarea speciilornedorite); alte consecinţe diverse: înfundarea filtrelor, ţevilor etc. Unele boli apar mai des odată cueutrofizarea deoarece ea determină creşterea macrofitelor (plante de apă) ce favorizează creşterea unororganisme ce sunt gazde ale paraziţilor. De asemenea, înmulţirea algelor albastre duce la producere detoxine ce pot otrăvi animalele care se adapă şi cresc şi nitraţii de pot produce methemoglobinemie. Uneoriplantele acvatice crescute exploziv şi excesiv pot bloca navigaţia pe râuri şi lacuri....

Eutrofizarea se produce mai rar în râuri şi e mai puţin gravă ca cea pe lacuri. Eutrofizarea seproduce în multe zone şi pe cale naturală, dar de regulă lent. de aceea cel mai corect ca poluare de origineantropică ar trebui să vorbim de eutrofizare accelerată. Ea a devenit o mare problemă în ţările dezvoltate.unde se ajunsese ca în 1985 65% din lacuri să se considere eutrofe (numai 12% în Canada, 28% Africa deSud, dar 70% în SUA!). Suedia avea deja în 1990 la 80% din staţiile de epurare şi treaptă terţiară pentrueliminarea fosforului. NU sunt bani aruncaţi, deoarece odată produsă eutrofizarea, costurile de "reparaţie"sunt enorme. Austria a plătit peste 750 milioane USD pentru 28 de lacuri , peste 1 milion USD / km2 lac!

Eutrofizarea se poate reversa (Metode sunt descrise într-un subcapitol ulterior) dar trebuie o maregrijă deoarece fenomenul este foarte complex şi în ciuda intenselor cercetări este încă incomplet cunoscut şiînţeles de oameni. Se pot face deja predicţii, există şi formule de calcul. Lupta cu eutrofizarea accelerată aînregistrat succese dar şi eşecuri multe. Ea nu se poate rezolva cu măsuri tehnice punctiforme, deoarece e oadevărată boală a civilizaţiei moderne, trebuind abordată strategic, p escară largă de spaţiu şi timp, în toatepoliticile de dezvoltare urbană, investiţii, legislaţie etc.

Agenţi patogeni care ajung în ape pot fi bacterii, virusuri sau paraziţi. Ei provoacă la om şi animaleboli transmise hidric, fie prin ingestie fie prin contact direct sau inhalare de aerosoli din apă contaminată.Creşterea procentuală a bolilor virale din ultimele decenii este nereală, explicaţia fiind creşterea procentuluide diagnosticare prin îmbunătăţirea tehnică. Rezervoarele de patogeni pot fi oamenii sau anumite animale,dar sunt şi specii ubiquitare. Multe specii de bacterii au tulpini patogene şi tulpini nepatogene, sau nu suntpatogene ci doar oportuniste, provocând boli la organisme slăbite, cu imunitatea slăbită. De exemplu un omelimină zilnic prin fecale miliarde de bacili coli, în principiu nepatogeni. Majoritatea bacteriilor suntspecifice de specie, dar sunt şi unele ce provoacă boli şi la om şi la animale. Viruşii sunt specifici fiecăreispecii, neinfluenţând alte specii. Bolile pot fi de contact (piele, mucoase), digestive sau generale. Înpractică de regulă nu se determină prezenţa agenţilor patogeni în ape, ci prezenţa contaminării fecale, careindică şanse crescute ca să existe şi patogeni. Indicatorii de poluare fecală (coliformi totali, coliformi fecali,streptococi fecali etc.) însă nu sunt adecvaţi estimării riscurilor de boli transmise prin contact cu apa, nuprin ingestie. În plus, ape dezinfectate prin clorinare pot avea indicatorii de poluare fecaloidă cu valorifoarte joase, indicând teoretic şanse reduse de existenţă a patogenilor. Dar clorinarea nu distruge mulţidintre viruşi şi paraziţi, motiv pentru care în aceste cazuri valoarea "indicatorilor" este redusă.Monitorizarea bacteriologică este obligatorie oricât de perfectă ar fi considerată o staţie de epurare sautratare. Epurarea clasică nu reuşeşte să elimine decât parţial agenţii infecţioşi. Autoepurarea apelor reduceşi ea din contaminarea bacteriană, dar puţin în caz de temperatură joasă sau nivel ridicat de poluare...

Contaminarea salină a apelor este cea mai răspândită poluare a apelor subterane dar afecteazăindirect şi apele de suprafaţă. Cauzele sunt în principal irigaţiile şi infiltraţiile apelor marine în acvifereledulci. Problema nu e nouă. Acum 6000 de ani, sumerienii şi-au distrus propria civilizaţie prin irigareaexcesivă a Mesopotamiei.

Sursele de salinizare sunt naturale (evaporaţie crescută; dizolvarea de minerale; sarea de mareadusă de vânt pe continent; ape vulcanice sau de mare saline ce erup) şi antropice (irigaţii; exfiltraţii dincanale şi halde de gunoi; intruzie salină de la minerit, dezgheţarea şoselelor cu sare; extracţia petrolului saualtele inclusiv minerit hidraulic pentru sare). Fierul e frecvent în exces în unele ape, subteran şi în apaproaspătă nu se văd modificări, dar ulterior dă precipitat brun de hidroxid de fier. La fel şi borul înconcentraţii excesive (ce apar mai ales în zone vulcanice) e toxic pentru plante.

Principala sursă de salinizare a apelor rămân irigaţiile excesive: Se apreciază că peste 50% din apaprelevată pentru irigaţii de fapt nu ajunge la destinaţie! În plus, din cauza aplicării în exces, doar 40-80%

din apă este efectiv "consumată" de plante, restul se evaporă (dar sărurile rămân) sau se infiltrează în sol laadâncimi mai mari decât cele ale rădăcinilor (ajungând în apa freatică după ce pe drum a dizolvat săruri)sau se scurge la suprafaţă şi dizolvă diverse substanţe şi le antrenează în ape... Din canalele deschise şi dinlacurile de acumulare create pentru irigaţii se produce evaporare intensă şi deci creşte mineralizarea acelorape; În acumulări la nivel crescut apa prin presiune se infiltrează în maluri dizolvă din sol sare şi o scoate lasuprafaţa solurilor înconjurătoare sau la scăderea nivelului aduce sărurile în lac.

S-a început "spălarea" solurilor sărăturate cu mari cantităţi de apă, dar aceasta nu face decât să muteexcesul de săruri în altă parte. Frecvent se salinizează apa subterană şi creşte şi nivelul freatic din care,devenind apropiat de nivelul solului, începe evaporare intensă ceea ce produce salinizare secundară, deci unadevărat cerc vicios. Prin aceşti multipli factori, irigarea a produs numeroase catastrofe ecologice.

O altă mare sursă de contaminare salină este mineritul, în special cel pentru cărbune, fosfaţi şiuraniu, şi în oarecare măsură cel pentru metale. Efectuându-se sub nivelul freatic, se pompează la zi ape demină foarte mineralizate. În plus apele de şiroire dizolvă săruri din haldele de steril. Extracţia petroluluiimplică şi ea mari cantităţi de ape sărate, ce trebuie puse în bazine de evaporare sau reinjectate profund. Peşosele se mai pune la noi multă sare, în schimb în multe ţări dezvoltate se renunţă pe cât posibil.

Salinitatea crescută în principiu nu afectează direct sănătatea, dar degradează terenurile agricole şisursele de apă potabilă. Sunt însă săruri ce au impact direct negativ: Cele de fluor, de fier, sulfatul etc.

Poluarea cu metale grele. Problema s-a manifestat acut în anii '50 - '70 în ţări dezvoltate, unde aufost mari scandaluri şi grave afectări ale sănătăţii publice (inclusiv cazuri cu sute de morţi în Japonia deexemplu). Deşi în toate ţările s-au luat măsuri, problema este departe de a fi stăpânită. Chiar dacă de mâineteoretic nu s-ar mai deversa în apă metale grele, avem în continuare apele de mină, cele provenind dinhaldele de gunoaie orăşeneşti (unde decenii întregi au ajuns, şi în unele ţări - inclusiv România - continuă săajungă şi deşeurile periculoase) şi mai ales sedimentele depuse de-a lungul multelor decenii pe fundulrâurilor puternic contaminate cu metale grele, de unde la dragare sau viitură sau modificarea chimismuluiapei se pot uşor mobiliza cantităţi imense de metale grele.

Metalele grele includ plumbul, arsenul, mercurul, cadmiul, cobaltul, nichelul, seleniul, fierul,argintul, zincul, cromul, cobaltul, manganul..... De regulă nu se ajunge la intoxicaţii acute, însă metalelegrele au proprietatea de a se concentra în organismele vii, manifestându-se toxicitatea cronică. Niveleletoxice sunt relativ bine cunoscute pentru om, dar nici pe departe pentru imensa diversitate de organismeacvatice. Contaminarea omului depinde mult de obiceiurile alimentare, vârstă, stare de sănătate etc.Contează foarte mult şi forma, nivelul de absorbţie şi de toxicitate find diferit între Cr3+ şi Cr6+ sau întremercurul metalic şi cel legat organic.... Aluminiul a produs uneori mortalitate piscicolă sau a algelor.

Principalele surse de poluare a apelor cu metale grele sunt: surse geologice (naturale); industriaminieră şi prelucrătoare de metale; utilizările industriale şi casnice ale sărurilor de metale grele de exemplucele de crom la tăbăcării, cele de cupru şi arsen în pesticide, sau plumbul în benzină; din excreţiile umane şianimale; din infiltraţiile de la haldele de gunoi. Monitorizarea concentraţiilor de metale grele este destul dedificilă.

Micropoluanţii organici sunt compuşi organo-cloruraţi, fenoli, cetone etc. Mulţi intră în clasabiocidelor (pesticide, fungicide, ierbicide, insecticide etc.). Există peste 10 milioane de compuşi chimici,din care zeci de mii sunt în uz în industrie, ceea ce face ca în apă să poată ajunge o uriaşă varietate,imposibil de identificat şi dozat individual. De aceea se monitorizează numai compuşii mai frecvenţi şi maitoxici. Există în legislaţie liste cu substanţe prioritare ce trebuie eliminate. Frecvente sunt pesticideleorgano-clorurate şi organo-fosforice, triazinele, derivatele de uree, erbicidele tip hormon vegetal, solvenţiide uz casnic, substanţele de sinteză şi reactivi din industrie, de exemplu cei pentru fabricarea de polimeri...Unele produse cum sunt DDT şi alte pesticide organoclorurate au fost interzise aproape în toate ţările sausunt foarte strict controlate, după ce s-a constatat ce dezastre au produs.

Efectele toxice ale diverşilor micropoluanţi pot fi letale sau neletale, atât pe termen scurt cât şi laexpunere cronică. Mari probleme şi controverse sunt cu privire la efectele cancerigene şi genotoxice îngeneral la expuneri cronice la cantităţi reduse de substanţă, deoarece informaţia ştiinţifică e incompletă.Degradabilitatea biologică şi chimică a diverşilor micropoluanţi este extrem de diferită. Unii persistăsăptămâni (de exemplu insecticide organofosforice), altele luni (triazine de exemplu) iar altele foarte mult(10 ani DDT-ul!). Unele sunt reţinute / descompuse de procedeele obişnuite de epurare / preparare a apei,altele însă trec aproape nemodificate (lindan, pentaclorfenol etc.).

Pentru identificarea micropoluanţilor se folosesc metode de laborator foarte diverse: evaporare,ultrafiltrare, spumare, extracţie, schimb de ioni, adsorbţie pe carbon activat, pe oxid de aluminiu, pe nămolactiv, precipitare cu săruri de fier sau aluminiu, cromatografie gazoasă, spectrofotometrie etc.

• Modele de comportament a poluanţilor în ape

Evoluţia concentraţiei unei anumite substanţe ajunse în apă, depinde de caracterul reactiv sau non-reactiv al substanţei, de dimensiunea acelei mase de apă, de timpul mediu de rezidenţă a apei (în acel lac,râu sau acvifer) şi de intensitatea proceselor de amestec şi difuzie în acea masă de apă. Cunoaşterea şiînţelegerea acestor factori ne permit să prezicem consecinţele şi evoluţia concentraţiei unei anumitesubstanţe ajunse într-un râu, lac sau acvifer, fapt foarte important mai ales în cazul că e vorba de unpoluant.

Cea mai mare parte a substanţelor ajunse în apă nu sunt complet nonreactive în sensul că nu secomportă exact ca apa. Se pot precipita, pot fi absorbite pe roci, complexate sau fixate pe particulele însuspensie, incluse în diverse cicluri biologice, suferi diverse procese chimice sau fotochimice etc. Sodiul, ţiclorul pot fi aproximate bine ca nonreactive în râuri şi lacuri, la fel tritiul. Dimensiunea masei de apăvariază enorm, cu cinci sau şase ordine de mărime. Cel mai mare râu are peste 175.000 m3/s (Amazonul),cel mai mare lac 23.000 km3 (Baikalul) iar acviferul cel mai mare (cel nubian, din Africa de nord, cu volumde mii de miliarde de metri cubi) se întinde pe 106 km2 (Alte mari acvifere se găsesc în Asia centrală şiAustralia). Timpul de rezidenţă a unei molecule de apă poate atinge un an în cele mai lungi râuri, secole înlacurile mari şi milenii în unele acvifere cu ape "fosile". Mixajul se produce în râuri destul de repede, nu şiîn cele mari şi lente, unde poate necesita sute de kilometri după confluenţă (Amazonul cu Rio Negro,MIssissippi cu Missouri etc.). În lacurile adânci poate apărea termostratificaţia ce duce la o separare netă şiîmpiedică amestecul. Acviferele de regulă permit o mixare şi difuzie mult mai lentă, dar depinde mult detipul de acvifer.

De exemplu, într-un râu, o poluare punctiformă va produce în aval la o anumită secţiune de controlo creştere temporară a concentraţiei cu un grafic în formă de clopot. Maximul va fi atins mai repede la debitmare dar nu va avea amplitudinea celui atins la debite mici, când unda de poluare ajunge mai lent darconcentraţiile sunt mai mari. Tot aşa, o poluare cronică într-un lac mic atinge mai repede un palier deconcentraţie; într-un lac mai mare cu acelaşi timp de rezidenţă a apei, palierul e atins mai târziu şi e la unnivel mai jos, fiind diluţia mai puternică. Diferenţa de timp de rezidenţă a apei face ca nivelulconcentraţiilor peste limita critică să se menţină mai mult timp dacă e un lac sau acvifer cu timp lung derezidenţă şi să scadă mai rapid sub concentraţia critică la mase de apă cu timpi scurţi de rezidenţă.

Aceste modelări ale evoluţiei concentraţiei diverselor substanţe aproximează mai bine ape cuproprietăţi uniforme. În practică însă amestec bun există numai în râuri cu curgere turbulentă, sezonier înlacuri cu ocazia "turnoverului" şi niciodată în apele subterane. De asemenea aşa cum am arătat nu existăsubstanţe perfect "nereactive" şi nici măsurătorile cele mai exacte nu pot caracteriza perfect un râu, lac sauacvifer, motiv pentru care calculele teoretice şi predicţiile matematice vor avea întotdeauna o precizielimitată şi trebuie obligatoriu făcute observaţii concrete pe teren prin prelevarea de probe de apă.

4.3 Efectele poluării apelor de suprafaţă

Poluarea apelor de suprafaţă, ca de altfel şi a celor subterane, are efecte grave asupra biosferei,afectând viaţa acvatică de la microorganisme la insecte, peşti şi păsări, dar şi sănătatea animalelor şiplantelor terestre. În plus, poluarea afectează posibilitatea oamenilor de a folosi apa. În funcţie de natura ţiintensitatea poluării poate fi diminuată sau anulată utilizabilitatea aproape în aproape orice scop (fiziologic,igienic, industrial, recreativ etc.).

Cea mai gravă implicaţie este cea asupra sănătăţii diverselor specii de plante şi animale care trăiescîn ape sau vin direct sau indirect în contact cu acestea. Fiecare specie are necesităţile ei cantitative şicalitative şi poate fi afectată mai mult sau mai puţin grav, mai mult sau mai puţin direct, de poluareaapelor, prin mecanisme foarte diferite.

Omul nu face excepţie şi de aceea vom prezenta implicaţiile directe şi indirecte ale poluării apelorde suprafaţă asupra sănătăţii umane. Ne-am putea aştepta ca efectele să fie puţine şi minore, ştiind că înprincipiu omul nu foloseşte pentru băut apele de suprafaţă netratate. Şi totuşi vom vedea în continuare câtpoate fi de afectat. Prin urmare e lesne de imaginat ce implicaţii poate avea poluarea apelor asupra altorvieţuitoare, care nu beneficiază ca noi de staţii de tratare apei şi sunt deci expuse mult mai mult.

Un mare număr de boli pot fi transmise pe cale hidrică prin contact direct ( îmbăiere, spălare,contact cu apa în cursul diverselor activităţi). Dintre bolile infecţioase, amintim diversele conjunctivite şiafecţiuni ORL (oto-rino-laringologice: nas - gât - urechi) ce pot rezulta în urma imersiei în apă contaminată.

Leptospiroza, tularemia şi schistostomiaza se transmit prin contact direct cu apa infestată. Mulţi poluanţidin ape pot cauza afecţiuni dermatologice, prin mecanism alergic, chiar chimic. Toxici liposolubili prezenţiîn apă (cum sunt derivaţii halogenaţi) se pot absorbi prin piele. Alte elemente pot pătrunde indirect, prindegajarea din apă şi inhalarea lor, cum este radonul, în special în cazul pulverizării apei la duş sau îninstalaţii de condiţionare a aerului.

Poluarea apei de suprafaţă poate sta şi la baza îmbolnăvirilor prin ingestie, deoarece se realizeazăprocesul de prelucrare în scopul potabilizării, dar acesta nu poate înlătura decât parţial mulţi poluanţichimici dar şi parazitologici şi virusologici. Astfel, OMS consideră prezenţa virusurilor enterice în apa desuprafaţă ca risc pentru sănătatea populaţiei. În unele cazuri, apele de suprafaţă sunt utilizate direct, în scoppotabil, implicaţiile asupra sănătăţii fiind identice cu cele ale apei potabile.

Efectele posibile ale poluării apei asupra sănătăţii omului sunt prezentate mai pe larg în fasciculul"Apa potabilă", deoarece poluarea ei e cea mai directă ameninţare pentru specia noastră.

4.4 Autoepurarea apelor de suprafaţă

Până la un punct, apele au capacitate de purificare naturală, denumită impropriu autoepurare sauautopurificare, şi definită prin �capacitatea pe care o are apa naturală de a neutraliza impurităţile ajunse înea şi de a restabili echilibrul ecologic existent anterior impurificării�. Autopurificarea se realizează prin:- procese fizice: diluare, amestec, difuzie, sedimentare, coagulare, dizolvarea de oxigen, degajare de gaze înaer, influenţate şi de radiaţia solară IR şi UV, temperatura apei;- procese chimice: neutralizare, oxidare, reducere, floculaţie, precipitare, adsorbţie, absorbţie,descompunere fotochimică;- procese biologice: prin biocenoza proprie ce concurează elementele străine, fie direct, prin acţiune litică(bacteriofagi), filtrare (scoicile), consum (de către protozoare) sau secreţia de substanţe toxice pentru�intruşi� (actinomicetele);- procese biochimice - în cadrul ciclurilor azotului, sulfului şi carbonului, pe baza activităţiimicroorganismelor specifice (bacterii, fungi). Acestea sunt mult influenţate de diverşi factori, cum sunt pH,însorirea, saturaţia în oxigen, temperatura. Aceasta din urmă acţionează conform legii lui Vant� Hoff:descompunerile se dublează la creşterea cu 10oC.

Autoepurarea este influenţată negativ de curgere lentă şi neturbulentă, de temperaturi prea joase sauprea înalte ale apei, de concentraţii prea mari de toxice, de spume sau substanţe ce formează pelicule lasuprafaţa apei etc.

Esenţială este oxigenarea apei, care se face exogen (dizolvarea oxigenului atmosferic: cele liniştitepreluând 1,4 mg oxigen / zi / m2, cele ce curg f. turbulent însă chiar 50 mg!) şi respectiv endogen (prinfotosinteză: Un m3 de alge poate da ziua la temperatură optimă 23 grame de oxigen zilnic! Acesta estefactorul limitant care la eutrofizarea apei poate duce la catastrofă prin creşterea exagerată a consumului deoxigen peste nivelul aportului posibil endogen sau exogen.

5. MANAGEMENTUL CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ

5.1 Măsuri de protecţie şi refacere a calităţii apelor de suprafaţăCreşterea calităţii apei unui râu o putem obţine prin tehnici nestructurale (stoparea poluării,

modificări în legislaţie, standarde, educaţie, schimbarea regimului de uzinare în hidrocentrale; refacereazonelor umede etc.) şi tehnici structurale: garduri, pază, deflexie curenţi, remodelare albie; manipulareavegetaţiei şi substanţelor organice etc.

Prevenirea este desigur mai simplă decât tratamentul. Acest principiu este perfect valabilîn cazul apelor, fiind important să prevenim poluarea râurilor şi lacurilor. Când măsurile preventive au venitprea târziu sau nu au avut efectul scontat, trebuie să recurgem la tratament, care poate fi la ape extrem decostisitor, complicat şi totdeauna cu riscuri şi efecte secundare nedorite.

Protecţia nu se face numai prin evitarea ajungerii în ape a anumitor poluanţi, ci şi prin menţinereaapelor într-o formă cât mai naturală şi sănătoasă, cu capacitate intactă de epurare naturală. Numai ca anexăla o politică generală de protecţie şi promovare a sănătăţii râurilor şi lacurilor sunt eficiente şi măsurilespecifice dedicate anumitor clase de poluanţi, dintre care îi prezentăm pe unii în continuare:

Acidifierea se poate evita prin reducerea emisiilor de oxizi de azot şi sulf. Există convenţiiinternaţionale în acest sens. mai puţin s-a făcut pentru reducerea amoniului care apare în mari cantităţi dincauza agriculturii. Apele acide de mină se neutralizează cu var sau alte alcaline. În caz extrem apele

naturale acidifiate, cum sunt lacurile, pot fi tratate cu var ("liming"). Astfel Suedia a tratat astfel peste 4000de lacuri în perioada 1977 - 1987, dar e doar o soluţie de moment şi cu impact de mediu apreciabil.

Eutrofizarea afectează mai ales lacurile. Se poate combate prin măsuri externe masei de apă vizateşi prin măsuri interne.

Măsurile externe vizează reducerea aportului de azot şi fosfor, prin: reducerea utilizării lor cafertilizatori agricoli sau în alt scop în zonă; epurarea lor din apele uzate; canalizare inelară în jurul lacurilorca să nu mai existe deloc deversări; sedimentarea şi precipitarea directă a substanţelor nutritive în efluent;înlocuirea fosfaţilor din detergenţi; reîmpăduriri, reducerea zootehniei intensive etc.

Unde prevenţia nu a avut succes trebuie măsuri interne, în lacul în cauză, instituită o "terapieintensivă", constând în manipulare fizică, chimică şi sedimentică sau biologică. Dintre metodele demanipulare fizică amintim aerarea hipolimnetică ( furtun cu aer comprimat la fundul lacului, uneoricontinuu timp de ani în şir!), destratificare (asigurarea amestecului apei de fund cu cea de suprafaţă),eliminarea apei hipolimnice (pomparea afară din lac a apei din adâncime), modificarea regimului de şiroire;Din metodele chimice şi sedimentare amintim precipitarea nutrienţilor in situ; dragarea mâlului anoxic depe fundul lacului sau inactivarea lui; Dintre manipulările biologice amintim cosirea şi extragerea vegetaţiei(macrofite) şi algelor chiar peştilor; aplicarea de substanţe toxice - ierbicide, algicide, pesticide; manipulăridirecte ale echilibrului ecologic şi lanţului trofic prin introducere de specii alohtone etc.

Costurile sunt imense, ajungând în Austria de exemplu la 740 milioane USD în perioada 1989 -1995, când au trebuit tratate 28 de lacuri cu suprafaţă totală de 960 km2, ceea ce înseamnă peste 1 milionUSD / km pătrat de lac tratat!

Suspensiile în concentraţii ridicate în apă pot fi prevenite prin prevenirea eroziunii, realizabil multprin rotaţia culturilor, aratul pe contur, recoltare în fâşii; terasări ale pantelor; menţinerea de perdele şicenturi forestiere sau evitarea tăierilor pe ras, plantarea de vegetaţie pe malul amenajărilor hidrotehnice etc.Apa cu mare turbiditate se poate decanta în lacuri sau râuri cu curgere liniştită, dar produce colmatare;Dragările au şi ele mari efecte negative, ceea ce face ca tot prevenţia să fie singura cu adevărat fezabilă.

Nitraţii în ape pot fi combătuţi prin diverse măsuri: Să aibă cine să consume azotul fixatsuplimentar în sol de unele legume; să nu se aplice îngrăşăminte pe câmp în exces sa în afara perioadei devegetaţie; reducerea eroziunii solului.... Plus toate metodele preventive menţionate la secţiunea dedicatăprevenirii şi combaterii eutrofizării. În cazuri extreme se pot folosi metode directe de combatere, printrecare precipitare chimică in situ şi inhibitori de nitrificare pentru a frâna mineralizarea azotului.

Salinizarea se poate combate prin irigarea eficientă (prin stropitoare circulare sau pe role, sau multmai bine prin microirigare cu tuburi găurite direct la rădăcina plantelor, evitarea pierderilor pe reţeaua deaducţiune a apei, evitarea canalelor deschise de irigaţii şi a irigării excesive); prin drenaj (astfel ca nivelulfreatic să fie la 2-3 metri sub nivelul solului); prin evitarea realizării de lacuri cu oglinda mai sus ca terenulînconjurător, prin depozitarea şi injectarea foarte atentă a apelor sărate, prin epurarea celor industrialesărate, stoparea presărării de sare pe şosele. Desalinizarea terenurilor prin spălare cu multă apă nu este osoluţie adevărată pe ansamblu deoarece împinge doar problema în altă parte.

5.2 Monitorizarea calităţii apelor de suprafaţă

Pentru monitoringul mediului, la nivel mondial există �Monitoringul de fond global integrat alpoluării mediului� - IGBM şi �Sistemul global de monitoring al mediului� GEMS. Primul se ocupă demonitoringul de fond (înainte de intervenţia poluării) iar al doilea de monitoringul de impact (dupăintervenţia poluării). Componenta GEMS pentru ape a fost lansată în 1977, cuprinzând peste 300 de staţiide monitorizare răspândite în toată lumea. GEMS are norme şi monitorizează zeci de parametri de calitate aapei, pentru diverse categorii de apă, inclusiv unii cum sunt clorofila, borul, hidrogenul sulfurat,molibdenul, vanadiul, numeroşi compuşi organici care nu sunt analizaţi de rutină în multe ţări.

În România funcţionează Sistemul Naţional global de monitoring al mediului GEMS-RO şiMonitoringul Naţional de fond global integrat al poluării mediului IGBM-RO, cu subsisteme pentru aer,apă şi sol. Pentru apă, există la noi în ţară �secţiuni de referinţă�, dar până în prezent nu sunt puse înfuncţiune staţii de monitoring de fond, ceea ce îngreunează evaluările impactului.

În cadrul Monitoringului Naţional al Calităţii Apelor, se urmăreşte, prin Compania Naţională�Apele Române�, calitatea apelor de suprafaţă pe peste 300 de secţiuni de control de ordinul I: 65 desecţiuni în flux informaţional rapid (zilnic) iar în flux informaţional lent pe peste 250 de secţiuni de ordinulI (analize lunare) şi un mare număr de secţiuni de ordinul II. Diferite analize legate de calitatea apelor de

suprafaţă mai fac multe alte instituţii. Totalitatea datelor legate de ape constituie �Fondul naţional de datede gospodărire a apelor�.

Poluatorii mari sunt obligaţi să îşi facă automonitorizare şi în plus sunt controlaţi de CompaniaNaţională "Apele Române". Acest lucru nu este uşor de făcut. De aceea în alte ţări s-au imaginat tot felul deprocedee. Unul este de a obliga poluatorul să ia des, chiar de mai multe ori pe zi, probe de apă pe care să leconserve / congeleze şi să la păstreze neprelucrate mai multe săptămâni. În caz de nevoie se pot atunci facemulte analize retroactiv (nu chiar toate, că unii parametri se modifică ) şi mai ales poţi să le faci specific,stabilind concentraţii, evoluţii etc. care altfel ar fi imposibil de stabilit deoarece a lua şi prelucra exhaustivaşa des probe de apă e economic imposibil. În afară de anchetarea în detaliu a unei (posibile) poluări se potface şi analiza aleator din acel stoc de probe. Astfel poluatorul se simte mult mai supravegheat, altfel poateadesea polua liniştit şi falsifica analizele proprii, că nu e greu de aflat când şi ce analize face periodic derutină autoritatea de ape sau de mediu....

5.3 Standarde şi reglementări pentru calitatea apei de suprafaţă

Primele legi privind asigurarea calităţii apelor au fost emise în Anglia în 1338 şi apoi în Franţa în1404. Culegerea de legislaţie de ape a Germaniei are nu mai puţin de 6 volume. La noi sunt în vigoareparţial STAS 4708 / 88 ca şi cadru general şi o serie de reglementări sectoriale care treptat înlocuiescprevederile STAS 4708 / 88..

• Norma generală încă parţial în vigoare pentru apele de suprafaţă: STAS 4706 / 88

Principalul normativ - încă parţial în vigoare - pentru apele de suprafaţă este STAS 4706 / 88.Acesta este normativ-cadru; Pentru anumite folosinţe au apărut între timp reglementări sectoriale mai noi.Categoriile şi condiţiile tehnice de calitate pentru apele de suprafaţă prevăzute de STAS 4706 / 1988 sunt:- Categoria I sunt ape care pot fi folosite pentru alimentarea centralizată cu apă potabilă şi a unităţilorzootehnice, industria alimentară, anumite irigaţii, piscicultură (pt. salmonide), piscine etc.- Categoria a II-a de ape pot fi utilizate în industrie, pentru piscicultură (exceptând salmonidele), pentruagrement şi nevoi urbanistice etc.- Categoria a III-a de ape pot fi utilizate pentru irigaţii, alimentarea hidrocentralelor, răcirea agregatelor,alimentarea staţiilor de spălare etc.

Evaluarea calităţii apei se face prin prisma indicatorilor organoleptici, fizici, chimici, deradioactivitate, biologici (de eutrofizare) şi microbiologici. Valorile admise sunt prezentate în continuare:

Categorii şi condiţii tehnice de calitate pentru apele de suprafaţă - cursuri de apă în situaţie naturală sauamenajată, lacuri naturale şi lacuri de acumulare (După STAS 4706 / 88)Indicatorul Simbol UM Categorii de calitate

I II IIIIndicatori organolepticiCuloare fără culoare fără culoare fără culoareMiros fără miros fără miros fără mirosIndicatori fizicipH unităţi pH 6.5 - 8.5Indicatori chimici generaliAmoniu NH4

+ mg/dm3 1 3 10Amoniac NH3 mg/dm3 0.1 0.3 0.5Azotaţi NO3

- mg/dm3 10 30 nenormatAzotiţi NO2

- mg/dm3 1 3 nenormatCalciu Ca2+ mg/dm3 150 200 300Clor Cl2 mg/dm3 0.005 0.005 0.005Cloruri Cl- mg/dm3 250 300 300Bioxid de carbon liber CO2 mg/dm3 50 50 50Fenoli antrenabili cu vapori de apă C6H5OH mg/dm3 0.001 0.02 0.05Fier total Fe2+ mg/dm3 0.3 1 1Fosfor P mg/dm3 0.1 0.1 0.1

Hidrogen sulfurat şi sulfuri S2+ mg/dm3 lipsă lipsă 0.1Magneziu Mg2+ mg/dm3 50 100 200Mangan Mn7+ mg/dm3 0.1 0.3 0.8Oxigen dizolvat O2 mg/dm3 6 5 4Produse petroliere mg/dm3 0.1 0.1 0.1Reziduu filtrabil uscat la 105oC mg/dm3 750 1000 1200Sodiu Na+ mg/dm3 100 200 200Consum biochimic de oxigen CBO5 mg/dm3 5 7 12Consum chimic de oxigen - metoda cupermanganat de potasiu

CCOMn mg/dm3 10 15 25

Consum chimic de oxigen - metoda cubicromat de potasiu

CCOCr mg/dm3 10 20 30

Sulfaţi SO42- mg/dm3 200 400 400

Indicatori chimici specificiArgint Ag2+ mg/dm3 0.01 0.01 0.01Arsen As mg/dm3 0.01 0.01 0.01Bariu Ba2+ mg/dm3 1 1 1Cadmiu Cd2+ mg/dm3 0.003 0.003 0.003Cianuri CN- mg/dm3 0.01 0.01 0.01Cobalt Co2+ mg/dm3 1 1 1Crom trivalent Cr3+ mg/dm3 0.5 0.5 0.5Crom hexavalent Cr6+ mg/dm3 0.05 0.05 0.05Cupru Cu2+ mg/dm3 0.05 0.05 0.05Detergenţi anionactivi mg/dm3 0.5 0.5 0.5Fluor F- mg/dm3 0.5 0.5 0.5Hidrocarburi policiclice aromate mg/dm3 0.0002 0.0002 0.0002Mercur Hg2+ mg/dm3 0.001 0.001 0.001Molibden Mo mg/dm3 0.05 0.05 0.05Nichel Ni2+ mg/dm3 0.1 0.1 0.1Plumb Pb2+ mg/dm3 0.05 0.05 0.05Seleniu Se mg/dm3 0.01 0.01 0.01Zinc Zn mg/dm3 0.03 0.03 0.03PesticideTriazine mg/dm3 0.001 0.001 0.001Triazinone mg/dm3 0.001 0.001 0.001Toluidine mg/dm3 0.001 0.001 0.001Insecticide organoclorurate mg/dm3 0.0001 0.0001 0.0001Insecticide organofosforice mg/dm3 lipsă lipsă lipsăInsecticide organometalice mg/dm3 lipsă lipsă lipsăNitroderivaţi mg/dm3 lipsă lipsă lipsăRadioactivitate

conform normelor în vigoareIndicatori microbiologiciBacterii coliforme totale număr

probabil /dm3

100000 nu senormează

nu senormează

Indicatori pentru eutrofizare lacurioligotrofe

lacurimezotrofe

lacurieutrofe

Grad de saturaţie în Oxigen O2 % minim 70 40 - 70 sub 40Azot total N mg/dm3 maxim 0.3 maxim 1 minim 1.5Fosfor total P mg/dm3 maxim 0,03 maxim 0,1 minim 0,15Biomasă fitoplanctonică mg/ dm3 < 10 10 (incl) -20

(excl)minim 20

În practică se determină doar unii dintre indicatorii chimici specifici, în schimb se mai determină:debitul, temperatura, conductivitatea, duritatea permanentă, duritatea temporară, duritatea totală, număr degermeni totali mezofili (uneori şi coliformi fecali şi streptococi fecali), diverşi indicatori biologici,saprobitatea, încărcarea parazitologică (chiste de Giardia, ouă de geohelminţi...) şi virusologică(bacteriofagi etc.).

• Noua reglementare pentru apa destinată potabilizării: HG 100 / 2002

În principiu apa destinată potabilizării trebuie să îndeplinească prevederile pentru calitatea I de apedin STAS 4706 / 88, care a fost anterior prezentat şi după care parţial se mai lucrează în continuare lamomentul actual la instituţiile de profil. Această situaţie este însă în curs de modificare, deoarece pe măsuraapariţiei de reglementări sectoriale normele din STAS sunt implicit înlocuite. Astfel în domeniulpotabilizării avem Hotărârea Guvernului nr. 100 din 7 februarie 2002 pentru aprobarea Normelor de calitatepe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privindmetodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinateproducerii de apă potabilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie2002. Reproducem în extras cele mai importante prevederi ale acesteia:

Hotărârea Guvernului nr. 100 din 7 februarie 2002pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentrupotabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelordin apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă-EXTRAS-[.........] Art. 1. - Se aprobă Normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizatepentru potabilizare, NTPA-013, prevăzute în anexa nr. 1. Art. 2. - Se aprobă Normativul privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză aprobelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă, NTPA-014, prevăzute în anexa nr. 2.[.........]

ANEXA Nr. 1NORME DE CALITATE pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizareNTPA-013 [.........]Art. 1. - (1) Prezentele norme de calitate reglementează cerinţele de calitate pe care apele dulci de suprafaţăutilizate sau destinate potabilizării, denumite în continuare ape de suprafaţă, trebuie să le îndeplineascădupă o tratare corespunzătoare.(2) Apa subterană şi apa salmastră nu fac obiectul prezentelor norme de calitate.(3) Aplicarea prezentelor norme de calitate conduce la reducerea nivelului de tratare a apei brute desuprafaţă, cu influenţă directă asupra costurilor.(4) Sunt considerate ape potabile toate apele de suprafaţă din care se captează apa pentru consumul uman şicare se transportă prin reţele de distribuţie pentru uz public.Art. 2. - Apele de suprafaţă se clasifică, în funcţie de valorile limită, în 3 categorii: A1, A2 şi A3. Fiecăreicategorii îi corespund o tehnologie standard adecvată de tratare, prezentată în anexa nr. 1a), şicaracteristicile fizice, chimice şi microbiologice, prezentate în anexa nr. 1b).Art. 3. - (1) Autorităţile bazinale de gospodărire a apelor stabilesc pentru apa de suprafaţă, din toatepunctele de prelevare sau pentru fiecare punct individual de prelevare, valori pentru toţiparametrii/indicatorii de calitate prevăzuţi în anexa nr. 1b).[.........](4) În situaţia în care în tabel nu sunt prevăzute valori decât în col. G, autoritatea bazinală de gospodărire aapelor le va utiliza pe acestea ca linii directoare/valori ghid în stabilirea valorilor limită pentru parametriidin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor pe care le emite. După caz, aceasta poate stabili înavizele şi în autorizaţiile de gospodărire a apelor condiţii mai severe decât cele prevăzute în col. G dinanexa nr. 1b). Art. 4. - [.........] (3) În conformitate cu prezentele norme de calitate, autoritatea competentă în domeniulgospodăririi apelor, prin autorităţile sale bazinale de gospodărire a apelor, va lua toate măsurile necesare

asigurării îmbunătăţirii calităţii apelor. Pentru aceasta va întocmi un plan-cadru de acţiune pe 10 ani, cu unprogram calendaristic de ameliorare a calităţii apelor de suprafaţă, cu precădere a celei din categoria A3. (4) Planul-cadru de acţiune şi programul calendaristic prevăzute la alin. (3) se stabilesc atât în funcţie denecesităţile de îmbunătăţire a calităţii mediului şi în special a apelor, cât şi de limitările de ordin economicşi/sau tehnic existente ori care pot apărea la nivel naţional sau local.[.........] (6) Autoritatea competentă în domeniul gospodăririi apelor urmăreşte şi raportează anualautorităţii publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului îndeplinirea prevederilor planului-cadru de acţiune şi respectarea programului calendaristic. (7) Apele de suprafaţă ce prezintă caracteristici fizice, chimice şi microbiologice sub limitele obligatoriiprevăzute pentru categoria A3 nu vor fi utilizate pentru potabilizare. Totuşi, în cazuri excepţionale o apă decalitate inferioară poate fi folosită pentru potabilizare după o tratare adecvată, inclusiv prin amestecarea cuo apă de calitate mai bună, pentru a fi adusă la caracteristicile de calitate corespunzătoare nivelului apeibrute din categoria A3.[.........] Art. 5. - (1) Se consideră că o apă de suprafaţă îndeplineşte condiţiile pentru potabilizare, dacăprobele prelevate la intervale regulate de timp, din acelaşi punct de control utilizat şi pentru captarea apeide băut, arată că ea corespunde din punct de vedere calitativ, în cazul în care: a) la 95% din numărul de probe prelevate parametrii de calitate respectă valorile cuprinse în col. I dinanexa nr. 1b); b) la 90% din numărul de probe prelevate parametrii de calitate respectă celelalte cerinţe cuprinse înanexa nr. 1b). (2) De asemenea, cele 5-10% din numărul de probe care nu se conformează cerinţelor calitative seconsideră că pot fi potabilizate când: a) calitatea apei nu se abate cu mai mult de 50% de la valorile parametrilor stabiliţi, excepţie făcând:temperatura, pH, oxigenul dizolvat şi indicatorii microbiologici; b) apa nu prezintă pericol pentru sănătatea publică; c) valorile parametrilor analizaţi la probe consecutive de apă, prelevate la intervale determinate statistic,se încadrează în valorile stabilite pentru parametrii relevanţi/de interes. (3) La calculul procentajelor prevăzute la alin. (1) şi (2) nu vor fi luate în considerare valorile mai ridicatedecât cele pentru apa de suprafaţă respectivă, dacă ele sunt cauzate de viituri, dezastre naturale sau decondiţii meteorologice anormale. (4) Prin punct de prelevare se înţelege secţiunea prizei de apă de unde se captează apa de suprafaţă înaintede a fi trimisă la tratare. Art. 6. - Autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului poate oricând să fixezevalori mai severe decât cele stabilite prin prezentele norme de calitate. Art. 7. - [.........] (2) Derogări de la prevederile prezentelor norme de calitate se pot acorda în următoarelesituaţii: a) în caz de inundaţii sau de alte dezastre naturale; b) în cazul anumitor parametri marcaţi cu O în anexa nr. 1b), din cauza unor condiţii geografice saumeteorologice excepţionale; c) dacă apa de suprafaţă se îmbogăţeşte pe cale naturală cu anumite substanţe, ceea ce conduce ladepăşirea valorilor limită prevăzute în anexa nr. 1b), pentru categoriile A1, A2 şi A3; d) în cazul apelor de suprafaţă puţin adânci sau al lacurilor aparent stagnante, pentru parametrii marcaţi cuasterisc în anexa nr. 1b), această derogare este aplicabilă numai lacurilor cu o adâncime care nu depăşeşte20 m, cu un schimb de apă mai redus de un an şi în care nu se descarcă ape uzate. (3) Îmbogăţirea naturală a apelor înseamnă procesul prin care, fără intervenţia omului, o masă de apăprimeşte din sol anumite substanţe pe care acesta le conţine. (4) Derogările prevăzute la alin. (2) nu se aplică dacă prin aceasta sunt afectate cerinţele impuse pentruprotecţia sănătăţii publice.[.........] Art. 8. - Ori de câte ori cunoştinţele ştiinţifice şi tehnice ori tehnologiile de tratare înregistrează unprogres sau când standardele de apă potabilă se modifică, autoritatea competentă în domeniul gospodăririiapelor, pe baza unei propuneri a autorităţii bazinale de gospodărire a apelor, poate revizui valorilenumerice şi lista cuprinzând parametrii din anexa nr. 1b), care cuprind caracteristicile fizice, chimice şimicrobiologice ale apei de suprafaţă.ANEXA Nr. 1b) la normele de calitateCARACTERISTICILE

apei de suprafaţă utilizate la obţinerea apei potabile

Nr. Unitatea A1 A2 A3crt. Parametrii de măsură ------------------------------------------------------------- G I G I G I--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1. pH unităţi pH 6,5-8,5 5,5-9 5,5-92. Coloraţie (după filtrare simplă)mg/l pe scara de Pt 10 20 (O) 50 1003. Materii în suspensie, total mg SS/l 254. Temperatura 0C 22 25 (O) 22 25 (O) 22 25 (O)5. Conductivitate µs/cm-1 la 200C 1000 1000 10006. Culoare (factor de diluţie la 250C) 3 10 207.*) Azotaţi mg NO-3/l 25 50 (O) 50 (O) 50 (O)8. Fluoruri mg F-/l 0,7 la 1 1,5 0,7 la 1,7 0,7 la 1,79. Compuşi organici cu clor extractibili, mg Cl-/l10.*) Fier dizolvat mg Fe/l 0,1 0,3 1 2 111.*) Mangan mg Mn/l 0,05 0,1 112. Cupru mg Cu/l 0,02 0,05 (O) 0,05 113. Zinc mg Zn/l 0,5 3 1 5 1 514. Bor mg B/l 1 1 115. Beriliu mg Be/l16. Cobalt mg Co/l17. Nichel mg Ni/l 0,05 0,05 0,118. Vanadiu mg V/l19. Arseniu mg As/l 0,01 0,05 0,05 0,05 0,120. Cadmiu mg Cd/l 0,001 0,005 0,001 0,005 0,001 0,00521. Crom total mg Cr/l 0,05 0,05 0,0522. Plumb mg Pb/l 0,05 0,05 0,0523. Seleniu mg Se/l 0,01 0,01 0,0124. Mercur mg Hg/l 0,0005 0,001 0,0005 0,001 0,0005 0,00125. Bariu mg Ba/l 0,1 1 126. Cianuri mg CN-/l 0,05 0,05 0,0527. Sulfaţi mg SO42-/l 150 250 150 250 (O) 150 250 (O)28. Cloruri mg Cl-/l 200 200 20029. Agenţi de suprafaţă anionici mg laurilsulfat/l 0,2 0,2 0,530.*) Fosfaţi mg P2O5/l 0,4 0,7 0,731. Fenoli (indice fenolic) mg C6H5OH/l 0,001 0,001 0,005 0,01 0,1 p-nitroanilină 4 aminoantipirină32. Hidrocarburi dizolvate sau în emulsie mg/l 0,05 0,2 0,5 133. Hidrocarburi policiclice aromatice mg/l 0,0002 0,0002 0,00134. Pesticide totale (paration, HCH, dieldrin) mg/l 0,001 0,0025 0,00535.*) Consum chimic de oxigen (CCO)mg O2/l 10 20 3036.*) Gradul de saturaţie în oxigen dizolvat % O2 > 70 > 50 > 3037.*) Consum biochimic de oxigen (CBO5)mg O2/l < 3 < 5 < 738. Azot Kjeldahl (fără NO3

-) mg N/l 1 2 339. Amoniu (NH4

+) mg /l 0,05 1 1,5 2 4 (O)40. Substanţe extractibile în cloroform mg SEC/l 0,1 0,2 0,541. Carbon organic total mg C/l42. Carbon organic rezidual mg C/l după floculare şi filtrare pe membrană (5µ) TOC43. Coliformi totali la 370C /100 ml 50 5.000 50.00044. Coliformi fecali /100 ml 20 2.000 20.00045. Streptococi fecali /100 ml 20 1.000 10.00046. Salmonella Absent în 5.000 ml Absent în 5.000 ml-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- I = valori obligatorii

G = valori orientative O = condiţii climatice şi geografice excepţionale

ANEXA Nr. 2NORMATIV din 7 februarie 2002 privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi de analiză aprobelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă NTPA-014[..........]

• Noile norme pentru calitatea apei de îmbăiere: HG 459 / 2002

Reglementările de calitate pentru apa de îmbăiere diferă după natura acesteia. Pentru piscine şi altebazine de înot care folosesc apă potabilă se aplică normele de calitate pentru apa potabilă. Pentru apele desuprafaţă folosite pentru îmbăiere - râuri şi lacuri naturale sau artificiale, amenajate pentru înot, existăSTAS 12585/87. Mai recent a apărut o nouă reglementare, şi anume Hotărârea Guvernului nr. 459 din 16mai 2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 350 din 27 mai 2002, care a intrat în vigoare al 16 iunie 2002 şicare, pentru a fi pusă în aplicare, mai necesită o serie de norme şi alte acte ce trebuie adoptate de diverseministere. Reproducem în extras prevederile mai importante:

Hotărârea Guvernului nr. 459 / 2002privind aprobarea Normelor de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere[.......]ANEXĂNORMĂ DE CALITATE din 16 mai 2002 pentru apa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere[.......] Art. 1. - Prezentele norme de calitate reglementează cerinţele de calitate pe care trebuie să le îndeplineascăapa din zonele naturale amenajate pentru îmbăiere, cu excepţia apei folosite în scopuri terapeutice şi a apeidin piscine sau bazine de înot. Art. 2. - În sensul prezentelor norme de calitate, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cumurmează: a) apă de îmbăiere - un râu sau un lac ori părţi ale acestora, precum şi apa de mare, în care: - îmbăierea este explicit autorizată de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei; - îmbăierea nu este interzisă şi este tradiţional practicată de un număr mai mare de 150 de persoane; b) zonă de îmbăiere - orice loc unde există apă de îmbăiere; c) sezon de îmbăiere - perioada pe durata căreia un număr mai mare de 150 de persoane este de aşteptat să folosească apa în acest scop, conform obiceiurilor, oricăror reguli locale referitoare la îmbăiere oricondiţiilor de climă. Art. 3. (1) Parametrii de calitate şi valorile admise pentru apa de îmbăiere din zonele naturale suntprevăzute în anexă.[..........] Art. 4. - (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba, pentru calitatea apei de îmbăiere într-o anumităzonă de îmbăiere, şi alte valori pentru parametri decât cele prevăzute în anexă. (2) Valorile stabilite potrivit alin. (1) nu trebuie să fie mai mari decât valorile cuprinse în coloana "Valoriobligatorii" prevăzută în anexă. Art. 5. - (1) Ministerul Alimentaţiei Publice, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului şi MinisterulSănătăţii şi Familiei vor lua toate măsurile necesare pentru a asigura conformarea cu parametrii de calitateprevăzuţi la art. 3, în termen de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor norme de calitate. (2) Toate zonele de îmbăiere stabilite, special echipate în acest scop, trebuie să fie autorizate de cătreMinisterul Sănătăţii şi Familiei, iar valorile din coloana "Valori obligatorii" prevăzută în anexă trebuie săfie urmărite din momentul în care îmbăierea este permisă pentru prima dată. (3) În primii 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor norme de calitate apa din zonele de îmbăiereautorizate potrivit alin. (2) poate respecta doar valorile obligatorii prevăzute în anexă.[.......] Art. 6. - (1) Cerinţele de calitate pentru apa dintr-o zonă naturală amenajată pentru îmbăiere suntconsiderate ca fiind corespunzătoare dacă rezultatele analizelor efectuate din acea apă, din aceleaşi puncteşi la intervalele prevăzute în anexă arată că ele se conformează valorilor parametrilor de calitate în cazul: a) a 95% din probele prelevate pentru parametrii din coloana "Valori obligatorii" prevăzută în anexă;

b) a 90% din probele prelevate pentru toţi ceilalţi parametri, cu excepţia coliformilor totali şi a coliformilorfecali, pentru care procentajul poate fi de 80%. (2) Diferenţele de 5%, 10% sau 20% din probele prelevate, care nu sunt conforme cerinţelor de calitate, se consideră corespunzătoare când: a) depăşirea valorii respectivului parametru nu este mai mare de 50%, cu excepţia valorilor pentru parametrii microbiologici, pH şi oxigenului dizolvat; b) în probele prelevate consecutiv, la intervale statistic determinate, valorile nu depăşesc valorile stabilitepentru parametrii relevanţi. (3) Depăşirile valorilor stabilite potrivit art. 4 nu se iau în considerare în calculul procentajelor prevăzute laalin. (1) şi (2), dacă aceste depăşiri sunt consecinţa inundaţiilor, a altor dezastre naturale sau a condiţiilormeteorologice excepţionale. [.........] Art. 7[.........] (4) Pentru autorizarea sanitară a zonei şi a apei de îmbăiere se fac investigaţii locale privindcondiţiile din amonte în cazul apelor curgătoare şi condiţiile din zonă, cu posibil impact, în cazul lacurilorşi mărilor, investigaţii ce trebuie făcute periodic în scopul obţinerii de date geografice şi topografice cât maicomplete şi al determinării volumului, naturii şi efectelor deversărilor poluante sau potenţial poluante. (5) Dacă în cadrul inspecţiei efectuate de către autorităţile de sănătate publică teritoriale împreună cuautorităţile locale de mediu sau dacă din rezultatele obţinute în laborator se evidenţiază prezenţa uneideversări sau a unei posibile deversări ce poate contribui la modificarea calităţii apei, se vor preleva probeadiţionale. Probele adiţionale se vor recolta ori de câte ori există suspiciunea unei posibilităţi de deteriorarea calităţii apei.[.........] Art. 9. - (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate acorda derogări de la prezentele norme de calitate înurmătoarele situaţii: [........]Art. 10. - Valorile parametrilor prevăzuţi în anexă pot fi revizuiţi prin ordin al ministrului sănătăţii şifamiliei, în funcţie de progresul tehnic şi ştiinţific în domeniu. Art. 11. - (1) Sezonul de îmbăiere este de la 1 iunie la 15 septembrie. (2) În funcţie de condiţiile locale, sezonul de îmbăiere poate fi stabilit pentru o altă perioadă de cătreadministraţia publică locală sau de Ministerul Turismului. (3) Populaţia va fi informată asupra perioadei sezonului de îmbăiere de către organele administraţieipublice, prin anunţ public. (4) În zonele de îmbăiere autorizate pentru acest scop de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei populaţia vafi informată de către acesta asupra oricăror modificări în calitatea apei. (5) În zonele de îmbăiere folosite tradiţional în acest scop şi neautorizate pentru folosire, populaţia va fi, de asemenea, informată prin panouri avertizoare asupra calităţii apei de îmbăiere. Informarea populaţiei se vaface conform normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi control elaborate potrivit art. 2 din hotărâre.[.......]ANEXĂPARAMETRII DE CALITATE[..........]------------------------------------------------------------------------------------------------ |Nr. | PARAMETRI DE REFERINŢĂ | VALORI OBLIGATORII | VALORI DE REFERINŢAParametrii microbiologici1 |Coliformi totali/100ml | 500 | 10000 |2 |Coliformi fecali/100 ml | 100 | 2000 |3 |Streptococi fecali/100 ml | 100 | - |(2) |4 |Salmonella/L | - | 0 |(2) |5 |Enterovirusuri UFP/10 L | - | 0 |(2) |Parametrii fizico-chimici6 |pH | - | 6-9 (0) |(2) |7 |Culoare | - |Fără modificări |8 |Uleiuri minerale mg/l | <= 0,3 | Fără film | |9 |Substanţe tensioactive | <= 0,3 | Fără spumă |10 |Fenoli |<= 0,005 | Fără miros |11 |Transparenţa m | 2 | 1 (0) |12 |Oxigenul dizolvat % de | 80-120 | |(2) |13 |Reziduuri de gudron şi materiale plutitoare cum ar fi lemn, articole din plastic, sticle, recipiente dinsticlă, cauciuc sau din orice alt material. Deşeuri sau aşchii | Absente | |

14 |Amoniu mg/l NF4 | | categoria A1 - |(3) |15 |Azot - Kjeldahl mg/l N | | categoria A1 - |(3) |Alte substanţe considerate ca indicatoare de poluare16 |Pesticide (paration, HCH, dieldrin | | categoria A1 - |(2) | | |) mg/l17 |Metale grele mg/l | | categoria A1 - |(2) |18 |Cianuri mg/l | | categoria A1 - |(2) |19 |Nitraţi | | categoria A1 - |(2) | |20 |CBO5 mg/l O2 | 5 | categoria A1 - |21 |Suspensii totale | Absente | - | |

NOTE:* Valoarea de referinţă este acea valoare, superioară calitativ valorii obligatorii şi care trebuie atinsă înperioada de derogare solicitată ** Valoarea obligatorie este acea valoare minimă a fi respectată pentru parametrii fizico-chimici,microbiologici, speciali şi toxici, în momentul utilizării apei cu scop de îmbăiere.[............]

• Norme de calitate pentru apa pentru irigaţii: STAS 12585 / 87

Calitatea apei pentru irigaţii este prevăzută în detaliu de STAS 12585 / 87 dar care are aplicare mairară deoarece irigaţiile s-au redus foarte mult în România.

• Noile norme pentru apa destinată pisciculturii şi acvaculturii: HG 201 / 2002 şi HG 202 / 2002

Şi în acest domeniu au apărut reglementări recente, care se aplică şi apelor naturale de suprafaţă încare se practică piscicultura şi respectiv creşterea moluştelor şi care conţin norme detaliate de calitate aapei. Este vorba de Hotărârea Guvernului României nr. 202 din 28 februarie 2002 pentru aprobareaNormelor tehnice privind calitatea apelor de suprafaţă care necesită protecţie şi ameliorare în scopulsusţinerii vieţii piscicole, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 196 din 22 martie 2002, şi respectivHG 201 / 2002, publicat în acelaşi monitor oficial, ce prescrie norme de calitate pentru apele marine şisalmastre pentru moluşte.

• Apa destinată vieţii sălbaticeState precum SUA au standarde de calitate a apei pentru viaţa acvatică, care normează peste 50 de

poluanţi. Există şi liste detaliate cu concentraţiile letale pentru diverse substanţe, pe specii.România nu are deocamdată norme de calitate a apei specifice pentru protecţia vieţii acvatice, toate fiindgândite numai pentru utilizările umane (consum direct, îmbăiere, irigaţii, piscicultură etc. etc.).

5.4 Interpretarea indicatorilor de calitate a apei

• Probleme de metodologie a monitorizării

Toate standardele de calitate a apei sunt şi vor rămâne un instrument subiectiv şi imperfect, din maimulte cauze: Abordările cu adevărat ştiinţifice sunt blocate de diverse mentalităţi şi deprinderi sociale cumsunt percepţia diferită a riscului, punerea pe prim plan a intereselor omului desprinse din ansamblul naturiietc. De asemenea standardele sunt încă uniforme deşi apa diferă de la râu la râu, analizele se prelevează dintimp în timp relevând deci doar situaţia din segmente temporal înguste, metodele statistice pot mascasituaţii grave de moment, interpretările diferă în funcţie de scopul analizelor, există briere tehnico-economice ce impun compromisuri şi axarea numai pe situaţi "tipice" etc. Astfel, însăşi noţiuneafundamentală de "concentraţie maximă admisă" e o noţiune în realitate destul de arbitrară, un compromis, şila interpretare trebuie cunoscute şi luate în calcul principiile şi metodologia pe baza căreia s-au stabilit acelevalori.

Această situaţie se încearcă a fi parţial compensată prin alegerea de multiple categorii de valorideterminate în cursul analizelor de apă. După cum s-a menţionat, din varii cauze, la unii indicatori se potobţine date care, interpretate izolat, pot conduce la aprecieri greşite. O parte din concluziile nereale se pot

atenua sau elimina prin corelarea şi compararea indicatorilor de diverse categorii: organoleptici, fizici,chimici, biologici, bacteriologici etc.

La interpretarea datelor trebuie ţinut cont de diverşi factori care intervin în planificarea, recoltarea,conservarea, transportul, prelucrarea probelor de apă prelevate pentru analiză. Toate recoltările şi analizelese fac teoretic după metode riguros standardizate, fapt care teoretic ar trebui să asigure o uniformitate şicomparabilitate. Totuşi sunt parametri pentru care nu există metode standardizate de analiză, sau pentrucare există probleme de aparatură (prea veche sau inexactă sau defectă sau necalibrată etc.) sau reactivi(lipsă sau impuri etc.), mai intervin şi erori umane, contaminare a probelor de apă etc. În plus existăîntotdeauna riscul ca proba recoltată să nu fie reprezentativă, chiar dacă metodologic totul pare în regulă larecoltare - de exemplu să se fi produs în amonte chiar atunci o deversare masivă punctiformă de poluant.Invers, la o poluare sistematică dar discontinuă, dacă proba se prelevează tocmai în "fereastra" dintredeversări în râu, rezultatul înşeală. Aceste situaţii se încearcă a fi evitate prin prelevări repetate, prinignorarea rezultatelor obţinute când proba s-a recoltat la regim de viitură etc. Suspensiile de exempluvariază foarte tare în râuri, fapt care ar trebui să determine o analizare mult mai deasă. În plus există o mareheterogenitate în secţiunea râului, ceea ce ar trebui să determine utilizarea nu a unui punct de prelevare, ci aunui front de prelevare, cu probe recoltate atât la mal cât şi la mijloc, atât la fund cât şi la suprafaţă etc. Înplus ar fi esenţială prelevarea de probe pentru suspensii la viituri şi inundaţii, când e transportul maxim, şinu ignorarea acelor probe cum se practică de regulă acum! 90% din sedimente se transportă în 10% dintimpul unui an. De aceea, prin analizele "regulate" se ajunge la o puternică subestimare a transportului realde suspensii şi deci de poluanţi, motiv pentru care organismele specializate ale ONU (OMS şi PNUM )recomandă frecvenţe de analiză mai ridicate decât cea obişnuită, lunară.

O mare problemă izvorăşte din metodologia de prelucrare statistică şi interpretare a datelor.Analizele se fac pe probe de apă prelevate periodic. Pentru că, în actuala concepţie valabilă în România şiîn multe ţări, scopul principal este să se monitorizeze apa ca potenţial de utilizare pentru diverse folosinţeumane şi ca nivel de poluare produs de diversele folosinţe umane (în vederea calculului cantităţilor totale depoluanţi transportaţi de ape, a penalizării sau amendării poluatorilor etc.), rezultatele anunţate sunt mediistatistice care, dacă nu cunoaştem cum se calculează, ne pot înşela profund asupra calităţii apei chiar dacăîn sine fiecare probă a fost perfect recoltată ţi analizată şi rezultatele fiecărei analize sunt foarte riguroase.

Astfel, un prin caz tipic este faptul că de regulă se preiau şi se prelucrează statistic nu concentraţiile/ valorile efective, reale, ci cele ponderate cu debitul (în cazul râurilor) respectiv cu volumul de apă (lalacuri). Aceste concentraţii ne arată dacă creşterea sau scăderea nivelului unui anumit poluant este reală,indicând deversare mai ridicată sau redusă, sau este aparentă din cauza diluţiei diferite prin debitul oscilantal apei. Rezultatul este foarte util pentru monitorizarea surselor de poluare, nu însă şi pentru viaţa acvatică!Pe o anumită vieţuitoare o "interesează" concentraţia reală efectivă a unui anumit poluant / nivelul unuianumit indicator în apa în care trăieşte în acel moment. Nu-i ajută faptul că în râu nu au ajuns mai mulţipoluanţi ca de obicei ci s-a atins o concentraţie letală de poluant prin faptul că debitul apei este foarte redusşi deci nu se mai asigură diluţia obişnuită.... Pentru organisme care rezistă mai mult timp unui stres ridicatsau pentru poluanţi unde pentru efecte negative e nevoie de expunere cronică, aprecierea calităţii apei pebaza indicatorilor calculaţi cu ponderare cu debitul poate să fie parţial relevantă. Pentru organisme foartesensibile sau pentru substanţe cu toxicitate prag, concentraţiile devin complet nerelevante dacă le ponderămcu debitul. Se mai folosesc la noi şi concentraţii ponderate cu debite teoretice de exemplu Q80% sau Q95%,debite-model ce se estimează a fi regăsite într-un anumit procent de situaţii. Aceste concentraţii suntimportante pentru comparabilitatea concentraţiilor de poluanţi în apele cu debit variabil, pentru calcululcantităţilor de substanţe transportate de râuri, pentru estimarea impactului potenţial al unei poluări dacădebitul ar fi avut un anumit nivel etc. Dar nu sunt relevante pentru situaţia reală pe râu la un moment dat.Astfel putem avea valori care o analiză le arată ca indicând apă de calitatea I, la ponderare cu debitul să iasăînsă categoria I sau III sau "degradat" iar concentraţia ponderată cu debite teoretice Q95 sau Q80 să indiceiar altceva. De aceea, la tragerea de concluzii din date de analize trebuie atent ţinut cont de faptul că aceaconcentraţie / cifră e cea efectivă sau a fost ponderată cu debitul real sau cu un debit teoretic....

O a doua problemă este calcularea mediilor statistice, care să facă posibile evaluări de ansamblu,deoarece analizele de apă dintr-un anumit punct de recoltare se fac periodic, de exemplu zilnic ("fluxrapid"), săptămânal sau lunar ("flux lent") sau trimestrial sau semestrial.... Se ştie că metodele de calcul potinfluenţa puternic rezultatul dacă nu sunt adecvate scopului urmărit. Astfel, dacă am calcula mediaaritmetică a vârstei unui grup de 100 de persoane şi rezultatul ar fi 15 ani, am putea crede că e un grup deadolescenţi, deşi ar putea foarte bine să fie 50 de mame de 30 de ani şi 50 de nou-născuţi.... La fel, dacă amcalcula timpul în care trec trenuri pe o anumită secţiune de cale ferată ar putea rezulta că locul e bun de a

parca maşina, fiind "sigur" în 99,999% din momentele zilei.... Butada "există minciună, minciună sfruntatăşi statistică" vrea să spună de fapt că dacă nu înţelegem exact scopul şi metoda statistică aleasă, rezultateleei ne pot înşela. Revenind la rezultatele analizelor de apă, avem frecvent situaţia că la un număr spreexemplu de 12 analize lunare a rezultat că un anumit indicator încadrează apa la categoria I de calitate în 10dintre cazuri şi la categoria a II-a sau III-a în restul de 2 situaţii. Metodologia de calcul folosită la oraactuală va duce la rezultatul că în acel an la acel indicator în acea secţiune de control "apa râului a fost decalitatea I". Deşi putea să însemne că timp de 2 luni a fost de calitate foarte proastă şi restul de 10 lunifoarte "bună".... Mediile sunt utile pentru aprecieri de ansamblu, de evoluţie a calităţii de la un an la altul,indicând eficienţa politicilor de ansamblu de protecţie a apei, dinamica de ansamblu a poluărilor etc. dar nutrebuie în nici un caz să aplicăm rezultatele statistice generale la nivel de an la cazurile particulare, cum estecalitatea apei la o anumită dată, chiar dacă analizele s-ar face zilnic sau chiar orar. Eventual dacă ştim exactşi valorile minime şi maxime, dispersia datelor etc.

O a treia problemă este aprecierea calităţii de ansamblu pe baza calităţii indicate de diverşiiindicatori. Desigur nu este practic să ai concluziile numai pe fiecare indicator sau grupă de indicatori înparte, ci trebuie în multe situaţii concluzii de ansamblu. Aici apar însă aceleaşi probleme, dacă uniiindicatori arată calitatea I iar alţii calitatea II sau III sau "degradat".... Concluzia finală în mod inevitabil vamasca detaliile şi poate da impresii profund greşite. Pentru că scopul principal al actualului sistem demanagement al apelor de suprafaţă este furnizarea de apă brută pentru diverse folosinţe umane, şi aicimetodologiile de calcul utilizate apreciază în ansamblu calitatea şi o consideră bună dacă majoritateaindicatorilor se încadrează în limitele dorite, chiar dacă unii (adesea mulţi şi esenţiali) indică ape de calitateredusă sau degradate. Având în vedere scopul, metoda nu este greşită. Îţi spune că majoritatea indicatorilorsunt de exemplu de calitatea I, ceea ce înseamnă că pentru potabilizare de exemplu trebuie eventualcorectaţi doar câţiva, nu majoritatea sau toţi. De asemenea această generalizare ajută la urmărirea evoluţieide ansamblu a calităţii, scăderea procentului de parametri ce se încadrează la categorii inferioare ducând lacreşterea procentului de ape încadrate în categorii superioare, indicând dispariţia anumitor poluări. Dacăînsă ne luăm după această interpretare de ansamblu pentru a trage concluzii privind viaţa din ape saupotenţialul unei utilizări directe în scop potabil sau de îmbăiere etc. fără prelucrare a apei, concluziile pot ficatastrofale, deoarece apa unui râu statistic pe ansamblu "de categoria I", chiar dacă nu ar fi existat nici ooscilaţie şi toate concentraţiile ar fi fost uniforme în tot parcursul acelui an, poate însemna că toţiindicatorii au fost de calitatea I dar la fel de bine că majoritatea au fost, dar unii au arătat nu doar uneori cişi pe ansamblul anului calitatea II sau III sau chiar "degradat". De aceea din punct de vedere biologic saumedical categoriile de calitate aşa cum sunt definite de standardele româneşti actuale nu au mare relevanţă.Dacă un bolnav ar putea avea 100 de boli, dar are una singură din cauza căreia moare, putem spune că era"sănătos" pentru că aşa ar indica un calcul statistic? Nicidecum. În asemenea cazuri indicatorul cel mainefavorabil dă aprecierea de ansamblu, chiar dacă toţi ceilalţi sunt mult mai "bine situaţi". Este ca însisteme, unde valoarea de exemplu bănească a sistemului, privit pe componente, poate fi foarte mare pentrucă majoritatea sunt foarte valoroase, dar dacă e vorba de funcţionarea lui aşa cum este, fără să putem facereparaţii sau înlocuiri de piese, la funcţionare veriga cea mai slabă determină rezultatul de ansamblu chiardacă toate celelalte verigi ar putea potenţial să dea rezultate mult superioare, şi deci pe ansamblu valoarea emult mai mică sau nulă.... Şi totuşi, metodele de apreciere pe ansamblu a calităţii apelor de suprafaţă aşalucrează, dând ansamblului valoarea rezultată din majoritate, chiar dacă unii parametri indică situaţie multmai nefavorabilă. Nu este ceva greşit, este vorba doar de un scop diferit decât cel de apreciere a calităţii dinpunct de vedere biologic a efectelor posibile in situ asupra vieţii acvatice sau asupra consumului direct decătre organisme vii.... Lumea vie e un indicator mai fidel decât analizele fizico-chimice, deoarece de regulănu e influenţată de modificări de scurtă durată în schimb înregistrează cele sistematice chiar dacă se referăla un singur component al apei. De aceea, aprecierile statistice de ansamblu pe baza caracteristicilor fizico-chimice frecvent indică ape de calitatea I dar analiza biologică indică doar calitatea II sau a III-a. NU e nicio greşeală, e doar rezultatul faptului că vieţuitoarele nu se lasă "păcălite" de statistică, în sensul că indicăimpactul biologic real generat chiar de un singur poluant, neinteresându-le că zeci de alţi indicatori sunt lacote foarte bune..... Procesul prin care din cauza calculului statistic calitatea este supraevaluată şi valorilede poluare înaltă nu sunt evidenţiate se numeşte efect de mascare (masking) şi este o boală de care suferămetodologiile multor ţări. Pentru contracararea lui s-a introdus metoda operatorului minim, conform căreiacalitatea de ansamblu este dată de variabila cea mai nefavorabilă. Această metodă este relevantă din punctde vedere ecologic.

O mare problemă este cea de scară. Multe concluzii greşite şi rezultate inexplicabile vin de lagreşita alegere sau apreciere a scării temporale sau spaţiale, care sunt esenţiale datorită caracterului

eterogen şi dinamic al ecosistemelor acvatice, cu cicluri uneori cu durate de decenii sau secole. Astfel s-austudiat zone prea mici şi concluziile s-au extrapolat la zone prea mari şi viceversa; Temporal adesea se alegperioade prea scurte de observaţie sau frecvenţe prea reduse de recoltări de probe. Pentru rezolvareaproblemei, ştiinţa ne pune la dispoziţie fascinanta teorie a ierarhiilor.

O altă problemă este alegerea parametrilor. Nu se pot studia practic toate caracteristicile. Dacă celefizice se pot, cele chimic ar putea fi eventual pentru compuşi anorganici şi unii compuşi organici simpli.Dar există o enormă diversitate de compuşi organici ce nu vor putea fi vreodată toţi izolaţi, identificaţi şidozaţi şi se găsesc în ape doar întâmplător, la testări cu aparatură analitică avansată. Nu poţi găsi ce nucauţi! Cu atât mai mult în domeniul microbiologic şi biologic, unde diversitatea enormă de specii facepractic imposibilă analiza completă cu identificarea şi determinarea abundenţei fiecărei specii. De aceea, latoate analizele de calitatea apei se determină de fapt unii parametri consideraţi mai relevanţi şi care seconsideră că dau indirect informaţii şi despre nivelul sau probabilitatea de prezenţă a altor compuşi, inclusivunii foarte toxici sau infecţioşi pe care am dori să îi depistăm şi dozăm în primul rând dar nu avemposibilitatea practică de rutină. Acest nou compromis implică automat riscuri, pentru că alegereaparametrilor se face inevitabil plecând de la situaţii tipice, model, care în practică se verifică statistic înmajoritatea cazurilor, dar nu în toate, căci natura e prea diversă pentru a o putea încadra în tipare fixe saupentru a putea avea metode care să acopere orice situaţie! De aceea trebuie totdeauna ţinut cont depremisele de la care a plecat metodologia în vigoare şi văzut dacă ele sunt valabile pe acel caz, sau avem osituaţie de excepţie, când rezultatele pot fi nerelevante fără să se fi "greşit" cu ceva. Acest lucru are odeosebită importanţă mai ales la analize microbiologice, unde de fapt căutăm agenţi patogeni pentru om sauanimale (bacterii, virusuri...) deşi de fapt determinăm altele, nepatogene, dar care ştim statistic că de regulăînsoţesc cele patogene şi deci prezenţa lor ar putea indica prezenţa sau riscul de prezenţă a celor patogene.Care însă pot foarte bine în unele cazuri să fie prezente fără obişnuiţii lor "însoţitori" pe care îi monitorizămnoi!

O altă limitare tehnico-economică sau de concepţie este alegerea parametrilor în funcţie decaracteristicile "obişnuite" ale respectivei ape şi a riscurilor potenţiale. Nu avem cum monitoriza toateposibilele substanţe sau organisme, şi atunci alegem cele "indicatoare" sau cele mai periculose care suntprezente sau le considerăm ca putând să apară. Nu putem găsi însă ceea ce nu căutăm! De aceea, nu arstrica să se cerceteze din timp în timp dacă în apă nu există şi componente nedorite pe care noi nu ledeterminăm de rutină pentru că prezumăm că nu sunt. Multe cercetări văzute iniţial ca inutile au adussurprize de proporţii, şi nu plăcute. Au fost multe situaţii în care decenii întregi poluanţi periculoşi nu aufost depistaţi pentru că ... nu au fost căutaţi, presupunând greşit că nu au cum apărea în acele ape. Inclusivmicroorganisme despre care se credea că sunt "tropicale" şi deci nu trebuie căutate în apele din zonatemperată şi viceversa.....

Cu aceste precizări preliminare să trecem în revistă câteva aspecte importante de interpretare şicorelare a diverşilor parametri de calitate a apelor.

• Indicatori fizici şi chimici

Nivelul acidităţii este măsurat de pH. pH 7 înseamnă ape neutre, sub pH 7 apele sunt acide iarpeste pH 7 sunt bazice. Scăderea pH apare cel mai frecvent prin ploi acide, ape de mină sau alte deversăriacide. Scăderea pH atrage creşterea solubilităţii metalelor grele deci posibila mobilizare a lor din sedimente,ceea ce înseamnă analize atente ţintite. La pH sub 6 mor multe organism e vii şi altele sunt afectate subletal(peştii) cea ce impune pentru evaluare analize biologice asupra nectonului. Scăderea pH duce de regulă lascăderea oxigenului dizolvat, de unde consecinţe în lanţ. pH-ul alcalin poate şi el provoca dermatite sauconjunctivite.

Conductivitatea electrică specifică indică nivelul salinităţii apei şi este o comodă măsură deansamblu a sărurilor.

Încărcarea cu substanţe organice se evaluează sectorial, prin determinarea unora dintre claselerespective, cum sunt "substanţele extractibile" (de regulă cele petroliere) dar global se evaluează indirect.Determinând reziduul uscat (reprezentând suma dintre substanţele organice şi anorganice) şi apoicalcinându-l, putem obţine prin diferenţă substanţele organice. Mai frecvent folosim însă determinarea unorindicatori cum sunt:- consumul chimic de oxigen CCO (metoda cu permanganat de potasiu - CCO-Mn, metoda cu bicromatde potasiu - CCO-Cr);- consumul biochimic de oxigen CBO după 5 zile la 200C (CBO5);

- oxigenul dizolvat şi saturaţia în oxigen a apei.Distincţia între compuşii organici particulaţi şi cei dizolvaţi e arbitrară.CBO5 arată numai substanţele care s-au degradat biochimic în 5 zile (nu şi cele care sunt degradabilebiochimic dar mai lent) şi numai cele la 200C (dar mai sunt unele care la alte temperaturi se degradeazăaltfel). Nu dă indicaţii despre toxicitatea respectivelor substanţe. Mult oxigen se consumă nebiochimic, lanitrificarea amoniului, deci nu tot consumul de oxigen e biochimic. La interpretări trebuie ţinut cont că înape mult oxigen se consumă noaptea prin respiraţia plantelor şi peştilor.CCO trebuie determinat cu catalizator, altfel dă indicaţii incomplete căci rămân neoxigenaţi unii acizi şialcooli organici.Raportul CBO5 / CCO dă informaţii despre capacitatea de autoepurare biologică: dacă este peste 0,6autoepurarea va fi uşoară, dacă este cuprins între 0,2-0,4 autoepurarea se va produce numai la regim termicfavorabil, iar la raport sub 0,2 nu se mai poate produce autoepurarea biologică.O serie de elemente pot constitui indicatori complementari de poluare organică:- Fosfaţii, când au concentraţii constant crescute, sunt de origine probabil telurică, dar creşterile temporarepot fi puse pe seama descompunerii substanţelor organice în urma unor impurificări fecale, agricole sau dela detergenţi. În ţevi de plumb, la pH scăzut, fosfaţii sunt bineveniţi căci formează un strat cvasiprotector.- Clorurile pot fi poluanţi naturali sau industriali, dar pot proveni şi din dejecţii.- Sulfaţii pot fi şi ei de provenienţă telurică, în zone cu soluri cu ghips sau cărbune brun, dar şi dindescompunerea substanţelor organice provenite din impurificări, din ploile acide etc.- Duritatea poate fi indicator de poluare organică, deoarece la descompunerea substanţelor organice seproduce CO2, care măreşte solvirea de săruri din sol.Bioxidul de carbon s-a dovedit a nu fi totdeauna corelat cu gradul de încărcare cu substanţe organice.Corelaţia COP - COD - debit cât şi cea "clasică" CBO - oxigen dizolvat sunt astăzi sub semnul întrebării.

Suspensiile de obicei transportă şi mulţi poluanţi fixaţi pe ele, care astfel scapă dozărilor dacăfacem analizele pe apă filtrată. În plus, suspensiile au concentraţii foarte variabile în râuri, motiv pentrucare gradul de acurateţe a rezultatelor analizelor standard e mai redus în cazul lor, dacă nu se utilizeazăfront de recoltare în loc de un simplu punct de recoltare în cazul râurilor.

• Indicatori microbiologici

Contaminarea bacteriană se determină prin analize bacteriologice. Germenii patogeni nu se potdetermina direct decât extrem de dificil. De aceea, se recurge la indicatori indirecţi, de probabilitate. Înplus, recoltările sunt supuse unor multiple erori, foarte greu de evitat. Apa are o biocenoză bacterianăautohtonă foarte bogată (ce se dezvoltă la temperaturi relativ joase), de aceea în practică se urmărescgermenii totali mezofili (care sunt alohtoni) (= NTG). Dar NTG este relevant doar studiat ca evoluţie întimp, sau coroborat cu alţi indicatori. Pentru confirmarea originii fecale a poluării, se determină şi numărulprobabil de coliformi. Concentraţia de germeni indică doar parţial riscul pe care îl prezintă apa respectivă,deoarece pentru unele boli contagioase, doza infectantă este de 104-105 germeni, dar pentru altele câţivasunt suficienţi. Determinarea coliformilor fecali şi streptococilor fecali permite evaluarea originii umane aimpurificării fecaloide, aspect deosebit de important, deoarece creşte probabilitatea prezenţei de germenipatogeni pentru om. Determinarea clostridiilor sulfit-reducătoare poate servi la verificarea eficienţeidezinfecţiei apei. Nivelul coliformilor nu se corelează cu cel al protozoarelor şi virusurilor, neputând fiutilizat ca indicator pentru estimarea acestora. Tot în acest sens se determină uneori bacteriofagii colici şitifici, specifici germenilor patogeni respectivi. Poluarea fecaloidă se reflectă şi în indicatori chimici, cepermit şi aprecierea dinamicii impurificării: amoniacul NH3 indică poluare recentă, nitriţii NO2 unarelativ recentă iar nitraţii NO3 o poluare veche.

• Indicatorii biologici.

Una dintre metodele de studiu privind calitatea apelor de suprafaţă este determinarea diverşilorindicatori biologici. Criteriul faunei piscicole poate fi relevant, dar trebuie ţinut cont de viteza de curgere,baraje, braconaj şi alte elemente ce pot influenţa ihtiofauna în afară de calitatea apei. Ouăle de helminţi şichistele de giardia sunt indicator de poluare, deoarece provin din fecale. Chiar dacă numărul lor este înlimite admise, existenţa lor indică posibilitatea prezenţei unor germeni patogeni. Pentru o evaluare globalăse pot obţine rezultate bune prin analiza cantitativă şi calitativ-relativă a comunităţilor acvatice, folosindsistemul saprobic. La ora actuală în România se utilizează de rutină metoda Hans Knoepp, care determină

"indicele de curăţenie" şi clasifică apele în 7 categorii de saprobitate. Metoda este aplicabilă practic darexactitatea este criticată de unii cercetători. O metodă mai recentă - Zelinka şi Marvan - mai precisă darlaborioasă, greu de aplicat de rutină - distinge următoarele categorii de ape:- xenosaprobe (x): ape foarte curate, nepoluate. Grad oligotrofic.- oligosaprobe (o): ape curate, fără aport străin semnificativ de substanţe organice sau uşor poluate, fărăefecte negative decelabile. Substanţele organice străine sunt în totalitate incluse în ciclurile metaboliceautohtone, integral descompuse şi mineralizate. Autosaprobitate pură. Echilibru între producători,consumatori şi descompunători. Biomasa şi bioactivitatea este scăzută. Comunităţi de organisme în generalsărace în indivizi şi număr moderat de specii. Grad oligotrof / slab eutrof.- β-mezosaprobe (β): Ape moderat poluate, semi-sănătoase, nivel recuperabil de saprobitate,autopurificabil. Aport alohton de substanţă organică, parţial inclusă în ciclurile metabolice şi parţialdescompusă şi mineralizată, restul depunându-se sub formă de detritus organic. Autosaprobitatea întrecealosaprobitatea. Cresc numeric descompunătorii şi consumatorii acestora. Biomasă şi bioactivitate foarteridicată. Comunităţi de organisme bogate în indivizi şi specii. Condiţii aerobe. Grad eutrof.- α-mezosaprobe (α): Ape poluate. Aport alohton de substanţă organică din care doar o mică parte esteinclusă în ciclurile metabolice şi parţial descompusă şi mineralizată. Se depun cantităţi ridicate de detritusorganic, formând mâl cu condiţii anaerobe. Alosaprobitatea egalează sau întrece autosaprobitatea.Producătorii sunt în declin şi printre ei predomină formele mixotrofe şi amfitrofe. Biomasa şi bioactivitateasunt extrem de ridicate. Comunităţi de organisme bogate în indivizi dar sărace în specii. Macroorganismelesunt slab reprezentate, în schimb se dezvoltă în masă ciliatele şi bacteriile. Grad eutrof.- polisaprobe (p): Ape puternic poluate. Grad final de încărcare organică a apei. Condiţiile anaerobe dinsedimente trec şi în masa apei. Comunităţi extrem de bogate în indivizi, număr redus de specii. Dezvoltareîn masă a bacteriilor, numeroase flagelate şi ciliate. În β-polisaprobitate: Producătorii sunt drastic reduşi.Macrofauna foarte redusă. În α-polisaprobitate: Apă total anaerobă. Producători absenţi. Biomasă compusăexclusiv din bacterii anaerobe şi fungi. Nu mai există procese autotrofe. Grad politrofic.

Se pot face corelări între saprobitate şi datele microbiologice. Astfel, numărul de microorganismepe cm3 de apă este de ordinul 103 în apele oligosaprobe, 104 în β-mezosaprobe, 105 în α-mezosaprobe şi 105

în polisaprobe.Alte sisteme sunt: Procentul EPT (Ephemeroptera, Plecoptera şi Trichoptera), bun la râuri din

emisfera nordică ce au probleme de oxigenare; Procentul de tubificide, care se bazează pe oligochete; Indicide diversitate foarte variaţi, cum sunt HBI, IBI, ICI; RBP, AMOEBE, BBI, TBI, FBI.... Mult sunt specificeunei ţări, fiind adaptate anumitei ecoregiuni. S-au propus şi indici non-numerici cum este sistemul WQI.

Indicatorii biologici pot da informaţii şi despre poluarea în trecut şi evoluţia acesteia, prin analizaorganismelor moarte, conservate în bentos. Analiza celor fosile din bazin permite chiar studii pe perioadefoarte îndelungate.

• Alţi factori

Interpretarea corectă a datelor organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice şi biologice obţinuteprin analiza apei impune şi o bună cunoaştere a bazinului hidrografic, naturii geologice a solului, aactivităţilor antropice, a surselor potenţiale de poluare şi a condiţiilor hidrometeorologice, în caz contrarexistând riscul interpretărilor eronate:

Cunoaşterea debitului apei permite corectarea valorilor concentraţiilor diverşilor poluanţi: Ele potpărea nesemnificative din cauza diluţiei apărute la debite ridicate, sau foarte mari la ape scăzute. În afarasituaţiei din momentul recoltării, este necesară cunoaşterea climei zonei - a nivelul de precipitaţii (mediemultianuală, variaţia sezonieră şi multianuală etc.) debitului mediu, cu variaţiile sale sezoniere şimultianuale.

Temperatura apei influenţează caracteristicile biologice şi microbiologice, precum şi sedimentareaşi oxigenul dizolvat, atât pe cale directă (difuzie) cât şi indirectă (producţie / consum). Contează şi variaţiasezonieră a temperaturii, durata şi profunzimea îngheţului respectivului curs de apă, nu doar starea lamomentul recoltării.

Viteza de curgere influenţează biologia şi bacteriologia apei, la peste 1 m/s apreciindu-se căplanctonul, dar şi formele superioare de viaţă, sunt antrenate de curent, speciile vegetale şi animale prezentefiind special adaptate unui asemenea regim de curgere. În aceste condiţii analiza planctonică nu arerelevanţă, iar influenţele din aval nu se resimt în amonte nici în ceea ce priveşte biologia apei.

Morfologia albiei are şi ea influenţă. Cascadele împiedică migrarea unor specii, contribuind însă laoxigenare. Un caz particular este cel legat de prezenţa lacurilor, în special a lanţurilor de acumulări, careface ca, la analiza apelor curgătoare respective, acestea să poată fi asimilate celor stătătoare, care au altecaracteristici. În plus, lacurile de acumulare au câteva caracteristici: Stabilizarea regimului biologic se faceîn 3-4 ani. Dacă lacul are volum mare, regimul e puţin influenţat de cursurile de apă ce îl alimentează.Acumulările au efecte benefice asupra calităţii apei: duc la scăderea turbidităţii, a numărului de bacterii, aCBO5, a variaţiei substanţelor dizolvate etc., dar au şi efecte nefavorabile, prin scăderea O2 dizolvat,creşterea concentraţiei de Fe şi Mn şi apariţia gustului şi mirosului neplăcut prin înmulţirea unor organismecum sunt diatomeele Asterionella fosmosa şi Fragilaria crotonensis (conferă apei gust şi miros de peşte)sau dinoflagelatul Dinobryon serrtullaria, ce colorează apa în brun-gălbui şi îi conferă gust şi mirosneplăcut. Există mari diferenţe între suprafaţă şi profunzime, între mijlocul lacului şi coadă / maluri.

Pe râurile cu acumulări hidroenergetice ce uzinează apa intermitent apar variaţii foarte mari dedebit. Acestea au influenţe multiple şi în plus rămân nereflectate în datele hidrologice uzuale şi sunt astfelignorate, putând altera interpretarea unor analize.

Regularizarea cursului râurilor şi alte lucrări se reflectă indirect în calitatea apei, iar ignorareaapariţiei respectivelor lucrări poate altera interpretările. Astfel, îndiguirile, betonarea albiilor influenţeazăsuprafaţa râului (şi deci oxigenarea prin difuzie, insolarea ...), viteza de curgere şi turbulenţa ei,posibilităţile de trai ale plantelor acvatice şi ihtiofaunei etc. Aducţiunile artificiale din alte bazine atragmodificarea debitului, dar şi a chimismului şi biologiei respectivului curs. În plus, lungile trasee subteranemodifică şi ele biocenozele.

Predicţia distribuţiei oxigenului dizolvat în râuri are o mare importanţă practică când se planificăvreo regularizare. O formulă a fost stabilită în 1969 de Owens şi colaboratorii. Astfel, variaţia cantităţii deoxigen dizolvat între două puncte de pe o apă curgătoare este dată de relaţia:∆O2 = Q (C2 - C1) / S = PB + PP - RN - RB - RP + D ,unde: ∆O2 = viteza variaţiei cantităţii de O2 (În g / m2 x h) între cele două puncte de observare;

Q = debitul râului (în m3 / s);C2 şi C1 = concentraţiile de oxigen la cele două puncte de observare, măsurate la intervalul ∆t =

perioada de retenţie a întinderii;S = suprafaţa segmentului respectiv de râu (în m2);PB = cantitatea de oxigen produsă de plantele din râu (în g / m2 x h) = αIβ, unde I = intensitatea

radiaţiei solare la suprafaţa apei (În cal / cm2 x h), şi α şi β = coeficienţi: α ∈ (0,06 ; 0,270) şi β ∈ (0,424 ;1,26).

PP = cantitatea de oxigen produsă de fitoplancton (în g / m2 x h) ;RN = cantitatea de oxigen consumată de nămol (în g / m2 x h) = γ Cδ, unde γ şi δ sunt coeficienţi: la

15oC, γ ≈ 0,033 iar δ ≈ 0,6;RB = cantitatea de oxigen consumată de plante (în g / m2 x h) = ε MCξ , unde ε şi ξ sunt coeficienţi:

ε = 0,75 x 10-3 şi ξ = 0,30; M = biomasa plantelor cu rădăcini ( în g produs uscat / m2) şi C = concentraţiaoxigenului (în mg/l);

RP = cantitatea de oxigen consumată de organismele aflate în suspensie (în g / m2 x h);D = oxigen adus prin difuzie de la suprafaţa apei (în g / m2 x h).În râuri puţin poluate, PP ≈ 0 şi RP ≈ 0. Astfel, putem deduce relaţia:

D = 1,024 (T-20) x 0,508 U 0,67 x H -0,85 x (Cs - C) , unde:T = temperatura apei (în oC);U = viteza medie de curgere (în cm / s);H = adâncimea medie a apei (în cm);CS = concentraţia O2 la saturaţie (în mg / l);C = concentraţia medie a oxigenului în apa respectivă (în mg / l).Din cele de mai sus se pot deduce teoretic influenţele temperaturii, luminii, vitezei de curgere,

morfologiei albiei (adâncime, suprafaţă), cantităţii de plante verzi etc. asupra oxigenării apei. Cantitatea deoxigen dizolvat e mai crescută seara şi mai redusă dimineaţa, e redusă aval de baraje dacă apa uzinată seprizează l afundul lacului, e crescută în râuri rapide sau cu cascade şi de asemenea unde sunt populaţii maride alge (car numai ziua!).

După evenimente hidrometeorologice deosebite (ploi masive, topire bruscă a zăpezilor etc.)produse înaintea recoltării sau numai amonte de punctul de recoltare, scăpând observaţiilor / informăriicelui ce face recoltarea probei, o apă care în condiţii obişnuite ar fi mai curată poate părea serios poluată cu

suspensii. Pe de altă parte, la viitură sunt antrenate elemente poluante ce la debite normale nu ar ajunge înapa respectivă.

Cunoaşterea geologiei regiunii permite deosebirea poluărilor naturale de cele de origine antropică,apele putând avea constant concentraţii crescute de elemente (metale, săruri) dizolvate din rocile regiunii, şicare pot fi confundate cu poluanţi datoraţi activităţii antropice.

Cunoaşterea exactă a activităţilor antropice poluante din bazin permite interpretarea corectă aunor rezultate: Necunoaşterea sau ignorarea sistării momentane / temporare a unor deversări cunoscute,continue / regulate de poluanţi, poate altera concluziile, ajungându-se ca pe baza unor analize tehnic corectesă se facă interpretări false, atribuind apei respective o calitate superioară celei medii reale.

Alte activităţi umane, nelegate direct de cursurile de apă, le influenţează, trebuind ţinut cont de elela interpretarea analizelor. De exemplu, defrişări ample din bazinul respectiv atrag nu numai reducereacapacităţii de atenuare a viiturilor, dar şi la eroziuni sporite, cu antrenarea în apă a numeroase suspensii - opoluare fals naturală, asimilabilă unei deversări de sol / rocă.

Variaţia naturală, de regulă sezonieră, a unor factori, se reflectă în variaţia unor indicatori decalitatea apei (oxigen dizolvat, concentraţii bacteriene etc.), modificări ce trebuie deosebite de cele produsede poluări prin activităţi antropice.

Toate motivele anterior expuse arată faptul că aprecierea calităţii apei (şi implicit a posibilităţiiutilizării ei în diverse scopuri) este o activitate de mare complexitate. Simpla existenţă a unor rezultateprecise ale unei mari diversităţi de analize organoleptice, fizice, chimice, biologice şi bacteriologice etc. sedovedeşte insuficientă pentru o interpretare corectă, stabilirea cauzalităţilor, predicţia tendinţelor evolutiveşi stabilirea celorlalte elemente necesare unui management corespunzător. Se impune colaborareainterdisciplinară între geografi / hidrologi, geologi, meteorologi, biologi, fizicieni, medici, chimişti,informaticieni etc.

6. ÎNCHEIERE

Prezenta broşură nu a făcut decât să treacă în revistă vasta problematică a apelor de suprafaţă, cuaccent pe problemele de calitate şi pe aspectele ecologice. Am considerat că aspectele hidrografice şihidrotehnice sunt mai cunoscute sau mai bine tratate în literatura de la noi dar că lipsea o abordare integristăa subiectului. Acest fascicul se doreşte a fi baza documentară pregătitoare pentru broşura nr. 5 din seriaECOAQUA, intitulată "Calitatea apei Someşului Mic". Aspectele de management ale apei sunt discutate înfasciculul nr. 9 al prezentei serii de broşuri, intitulat "Noi şi apa" iar bibliografie selectivă se găseşte înfascicului nr. 10. Ca oameni suntem pasionaţi de apele de suprafaţă, dar avem indispensabilă nevoie de apăpotabilă. Este subiectul următorului fascicul.

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

APA POTABILĂbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 3

1 INTRODUCERE2 APA ÎN ORGANISMUL UMAN 2.1 Cantitate şi repartizare 2.2 Rolul apei în organismul uman 2.3 Necesităţi de apă pentru organismul uman3 INFLUENŢA APEI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A OMULUI 3.1 Patologia hidrică infecţioasă 3.2 Patologia hidrică neinfecţioasă 3.3 Alte influenţe ale apei asupra sănătăţii umane4 SURSE DE APĂ POTABILĂ 4.1 Apele de suprafaţă 4.2 Apele subterane 4.3 Alte surse de apă potabilă5 STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI6 ALIMENTAREA CU APĂ POTABILĂ 6.1 Prelevarea apei din surse 6.2 Prepararea apei potabile 6.3 Transportul, stocarea şi distribuţia apei potabile7 ÎNCHEIERE

1. INTRODUCERE

Apa este cel mai important aliment. Nu poate fi înlocuit. Aceste afirmaţii nu sunt figuri de stil, cicitate din standardele de apă din ţări dezvoltate. Omul se poate lipsi in extremis de apă pentru alte folosinţe,dar nu şi de apa de băut. Rezistă timp destul de îndelungat fără mâncare, dar foarte puţin fără apă. Şi găseşteapă în diverse alimente, dar nu se poate lipsi de apa lichidă. De aceea pentru om cea mai importantă apă afost, este şi va fi APA POTABILĂ. Pentru a o cunoaşte vom vedea mai întâi de ce este aşa de importantăapa în organismul uman, apoi care sunt necesităţile omului şi ce influenţă are apa asupra stării lui desănătate. În continuare vom trece în revistă sursele de apă potabilă, standardele şi reglementările îndomeniu, alimentarea cu apă potabilă - prelevare, tratare, transport, stocare şi distribuţie.

2. APA ÎN ORGANISMUL UMAN

Apa este un constituent fundamental şi indispensabil al organismului uman. Modificări mici productulburări grave iar insuficienţa aportului de apă este mult mai puţin tolerată decât carenţa în alte elemente.

2.1 Cantitate şi repartizare

Proporţia de apă din organism variază după vârstă: de la peste 97 % la embrionul de 7 zile, scăzândtreptat la 80 % la nou-născut, 60-65 % la adult şi 50-55 % la vârstnic. Procentul de apă variază dupăintensitatea proceselor metabolice. Acest fapt se reflectă şi în proporţia diferită a apei în ţesuturi: smalţdentar 0,2 %, dentină 10 %, ţesut osos 22 %, ţesut adipos 20 %, ţesut cartilaginos 55 %, muşchi striat 75 %,ficat 75 %, rinichi 80 %, creier (substanţă cenuşie) 85 %, plasmă sangvină 90%. Femeile având o proporţiemai ridicată de ţesut adipos (relativ sărac în apă), procentul de apă din organism depinde de sex: în medie52 % la femei şi 63 % la bărbaţi. La obezi, procentul de apă poate scădea astfel până la 40 %.

În organismul uman, apa totală (60% din greutatea corporală) se repartizează în mai multecompartimente: Apa intracelulară (40 %) şi apa extracelulară (20 %), aceasta la rândul ei reprezentată deapa circulantă = intravasculară (4- 4,5 %), apa interstiţială (15 % - majoritatea legată în geluri) şi apatranscelulară (1%).

2.2 Rolul apei în organismul uman

Rolurile apei în organism sunt multiple, cele mai importante fiind:- rolul structural, ca şi principal component al organismului;- rolul de mediu de reacţie pentru şi intervenţia în toate procesele metabolice; - contribuţia la menţinereahomeostaziei (fiind esenţială pentru variate procese, ca absorbţia, transportul, difuzia, osmoza, excreţia...);- rol în metabolismul macronutrienţilor (din a căror degradare rezultă apă);- sursă de Ca, Mg, Na, K şi alte substanţe utile pentru organism, dar uneori şi de elemente nedorite (toxice,agenţi patogeni...).

Dinamica apei în corpul uman şi bilanţul hidric al organismului au fost îndelung studiate înfiziologie şi sunt astăzi binecunoscute, având largi aplicaţii medicale. Deshidratarea respectivhiperhidratarea, cu numeroasele variante fiziopatologice, sunt întâlnite în cadrul multor afecţiuni şi punserioase probleme de diagnostic şi tratament.

2.3 Necesităţi şi surse de apă pentru organismul uman

Un om are nevoie în medie de circa 100 de litri de apă pe zi: 4 litri pentru nevoia fundamentală,alimentară (2,5 litri pentru băut şi 1,5 litri prepararea hranei), 13 litri pentru spălat vesela, 13 litri pentruspălat rufe, 70 de litri pentru nevoi sanitare (spălat pe mâini şi faţă, duş, apa pentru clătirea toaletei etc.).Variabilitatea este desigur foarte mare, în funcţie de disponibilitatea şi preţul apei, de obiceiuri etc. Unde nuexistă apă curentă şi consumul casnic e mai mic, iar unde trebuie cărată de la mari distanţe sau e foartescumpă se face economie. Sunt şi situaţii, chiar ţări întregi, unde consumul este sub minimul acceptabil şiduce la consecinţe negative asupra igienei şi sănătăţii publice. A face baie în vană în loc de duş duceautomat la un consum mult mai mare de apă, la fel şi utilizarea frecventă de maşini se spălat haine, veselăetc. sau dacă aceste au eficienţă redusă din punct de vedere al consumului de apă.

Pe plan mondial, în 1980, problema asigurării necesarului de apă pentru populaţie era oficialrezolvată în procent extrem de diferit: Belgia 95%, Finlanda 79%, Sudan şi Bangaldesh 40%, Sri Lanka37%, Angola 28%, Paraguay 25%, Uganda 16%, Mozambic 9%, Mali 6%.... Ţările socialiste pretindeau căsituaţia lor e cea mai favorabilă - Ungaria 84%, Albania 92% şi URSS chiar 100%, exagerare evidentă...

Având în vedere caracterul limitat al resurselor de apă în general şi de apă potabilă în particular,consumul acesteia se normează şi uneori chiar se raţionalizează.

Pentru nevoile populaţiei, consumul admis în România pentru nevoi gospodăreşti şi publice esteprevăzut în STAS 1343 / 77 (valori în litri / zi / locuitor):

Tipul de alimentare cu apă mediu maxim1. prin cişmele publice pe stradă 70 1002. prin cişmele în curte 120 1553. apă curentă, fără apă caldă 145 1804. apă curentă + apă caldă produsă prin cazane pe bază de lemne sau

cărbuni195 235

5. apă curentă + apă caldă produsă prin cazane cu pe bază de gaz saucurent electric

235 280

6. apă curentă + apă caldă produsă în sistem centralizat 360 415

Se prevăd 2,5 l/om/zi pentru băut, 2-4 l/om/zi pentru spălarea mâinilor şi feţei, 20-25 l/om/zi pentruduş şi 200-250 l/om/zi pentru baie.

Un om poate rezista în medie 30 de zile fără hrană, dar numai 4-5 zile fără apă. De fapt intervaluldiferă foarte mult în funcţie de starea de sănătate, vârstă, efort fizic etc. dar în primul rând de temperaturamediului ambiant. La climat răcoros se poate rezista peste o săptămână şi chiar două, în schimb la climatuscat şi cald abia 2-3 zile. Deshidratarea organismului determină un sindrom complex, ce afectează toateorganele şi sistemele şi în final produce moartea prin diverse mecanisme.

Apa poate fi ingerată de om ca atare, în formă de diverse băuturi sau prin intermediul alimentelor.În acestea, procentul de apă variază foarte mult. Astfel avem procente de 2% în untul de arahide, 4% înfloricele, 14%în margarină, 29% în gem, 38% în caşcaval, 38% în pâinea integrală, 60 % în puiul fript, 74% în banane, 75% într-un ou fiert, 88% în lapte, 90% în ciuperci, 94% în roşii.....

În situaţii extreme, omul poate de supravieţui şi cu apă procurată din plante, din condens, cu lichiddin diverse animale etc. dar în mod normal indiferent de aportul de apă prin alimente are nevoie şi de apă înformă lichidă liberă, în cantitate şi calitate corespunzătoare, pe care o numim apă potabilă.

3. INFLUENŢA APEI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAŢIEI

Apa poate avea o mare influenţă asupra stării de sănătate a organismului uman. Sunt teorii careafirmă chiar că succesul civilizaţiei moderne nu se trage în principal din revoluţia industrială ci mai multdin redescoperirea igienei...

3.1 Patologia hidrică infecţioasă

Pe primul plan al acţiunii apei asupra sănătăţii omului stă patologia hidrică infecţioasă. Ea esteastăzi un concept firesc, dar a fost acceptat public târziu şi nu uşor. Prima demonstraţie oficială şi practică arelaţiei apă - epidemii a făcut-o dr. John Snow la Londra în 1854, probând corelaţia dintre epidemia deholeră consumul apei din fântâna de pe Broad Street şi o latrină din vecinătate, folosită de bolnavi deholeră, determinând oficialităţile să realizeze primele canalizări.

Patologia hidrică infecţioasă a scăzut semnificativ în prima parte a secolului XX, dar în ultimeledecenii este statistic în creştere, acest fapt datorându-se includerii în categoria celor transmise hidric a unorboli virale şi parazitare, care stau tot mai mult în atenţia specialiştilor. Bolile cu transmitere hidrică continuăsă facă în lume zilnic peste 25.000 de victime.

O statistică americană pe 60 de ani (1920-1980) indică 1405 epidemii hidrice, din care 5 cu peste10.000 cazuri, 5 între 5-10.000 cazuri, 9 între 3.5000 cazuri, 31 între 1-3000 cazuri, 39 între 500-1000cazuri, 44 cu 300-500 cazuri, restul cu sub 300 de cazuri / epidemie. Din aceste 1405 epidemii, 603 ausurvenit în sisteme comunitare, 500 în sisteme non-comunitare şi 302 în sisteme individuale. Spectrul de

boli a cuprins zeci de afecţiuni diferite. Germania a înregistrat multe epidemii hidrice, unele de mareamploare cum este cea din 1882 de la Hamburg care a făcut 8500 de morţi....

În România au fost înregistrate oficial în perioada 1985 - 1995 un număr de 75 de episoade deepidemii hidrice, cu un total de 10238 persoane afectate. Maximul s-a înregistrat în 1993. Se estimează însăcă aceste date sunt mult subevaluate faţă de situaţia reală, din cauza raportării deficitare.

Principala cale de transmitere este cea prin ingestie (directă, sau a alimentelor contaminate prinapă), dar este posibilă infectarea şi prin spălare şi îmbăiere (leptospiroză, schistostomiază, tularemie) şi prininhalare (aerosoli cu Legionella). Principalele boli cu transmitere (predominant sau posibil ) hidrică sunt:boli microbiene; boli virale; boli parazitare.

Dacă anumite boli sunt specifice zonelor tropicale, iar altele au fost cvasieradicate în România,multe au încă o frecvenţă ridicată în ţara noastră. La nivel mondial, boala diareică este a doua cauză dedeces după bolile cardiovasculare, iar studii în ţări dezvoltate arată că incidenţa bolilor diareice esteputernic subestimată, ele fiind, contrar părerii generale, mai frecvente la vârstnici decât la copii, iar efectelesocio-economice foarte importante. Un studiu pe 10 ani în Cleveland (SUA) indică boala diareică deetiologie virală ca a doua cauză de boală după rinofaringită.

Mari diferenţe în patologia hidrică vin din diverse cauze, din care unele legate de agentul patogen.Unii agenţi patogeni trăiesc doar în anumit climat (de regulă tropical), alţii au nevoie pentru ciclul lorbiologic de anumite insecte sau alte organisme vii ca să se înmulţească.... Acelaşi tip de sursă de infecţieface să ajungă în apă cantităţi diferite de infectant. Astfel, în cazul impurificării fecaloide, într-un gram defecale există Escherichia coli şi Salmonella typhi de ordinul miliardelor, Amoeba dizenteriae, Vibriocholerae şi Shigella şi Enterovirusuri de ordinul sutelor de milioane, Giardia de ordinul milioanelor, ouă detenii şi ascarizi de ordinul zecilor de mii etc. Timpul de supravieţuire în apă a agentului patogen diferă multşi el. De aceea, unele ape contaminate masiv nu produc epidemii deoarece prin diluţie scade doza c ajungeîntr-un anumit om sau animal, sau agenţii patogeni liberi în apă mor repede. Astfel, supravieţuirea în apă eîn medie de un an la ascarizi, 9 luni la tenii, 3 luni la enterovirusuri şi Escherichia coli, 2 luni la Salmonellatyphi, 1 lună la Shigella şi Vibrio cholerae, 25 de zile la Amoeba dizenteriae şi Giardia, 10 zile laHymenolepis....

Doza infectantă diferă şi ea enorm de la o boală la alta. Astfel, pentru a se îmbolnăvi, statistic unom trebuie să ingere în medie (Doza infectantă 50%) miliarde de Escherichia coli, sute de milioane devibrioni holerici, zeci de milioane de Salmonella typhi, zeci de mii de Shigella, dar numai câteva sute deenterovirusuri, câteva zeci de Amoeba sau Giardia sau Balantidium câţiva ascarizi sau leptospire... şi în fineajung pentru infectare un singur Hymenolepis sau Tenia.... Desigur doza depinde ţi de orgaismul-ţintă -vârstă, stare de sănătate etc.

Evoluţiile recente sunt foarte îngrijorătoare. Succesele obţinute în prima parte a secolului încombaterea bolilor infecţioase cu transmitere hidrică a dus la o reducere a atenţiei şi fondurilor alocate înacest sector, iar autorităţile sunt adesea ignorante. 2 milioane de copii mor anual prin boli diareice transmisehidric, iar numărul anual de astfel de îmbolnăviri se estimează la 900.000.000. Astfel, în ţările în curs dedezvoltare, se înregistrează anual amibiaze (400 milioane infectaţi, 30.000 morţi), poliomielită (80 milioaneinfectaţi, 10.000 morţi), febră tifoidă (1 milion infectaţi, 25.000 morţi), ascaridoză (1 miliard infectaţi,20.000 morţi), schistostomiază (200 milioane infectaţi, 500.000 - 1.000.000 morţi), trepanosomiază (1milion infectaţi, 5.000 morţi), malarie (800 milioane infectaţi, 1.200.000 morţi) etc.

Calitatea microbiologică a apei este în scădere în majoritatea ţărilor, iar germenii sunt tot mairezistenţi la dezinfectante. Scăderea imunităţii populaţiei, în principal prin îmbunătăţirea generală a igienei,a produs o creştere a susceptibilităţii la boli hidrice. Se preconizează că securitatea microbiologică a apei vafi o mare problemă a secolului viitor.

• Boli virale.Peste 100 de tipuri de virusuri patogene pot fi vehiculate de către apă. Multe virusuri pot

supravieţui în apele de suprafaţă timp îndelungat: V.poliomielitic până la 180 zile, V.Echo până la 115 iarV.Coxackie peste doi ani. Boli virale transmise hidric pot fi induse de regulă de enterovirusuri(poliomielitic, Coxackie A şi B, Echo, v.hepatitic A, altele), rotavirusuri şi calicivirusuri, v.hepatitic C şi E,parvovirusuri, dar şi torovirusuri, coronavirusuri şi picobirnavirusuri.

În ţările dezvoltate, gastroenteritele de etiologie virală tind să le surclaseze, ca frecvenţă, pe celebacteriene. Incriminate sunt în principal rotavirusurile, adenovirusurile enterice, calicivirusurile şiastrovirusurile. Rotavirusurile (în special tipul A) afectează mai ales nou-născuţii şi copii mici, iar la cei cuimunitate redusă poate produce diaree cronică. Adenovirusurile enterice (subgrupul F - serotipurile 40, 41,

mai rar 31) produc gastroenterite mai ales la copii sub vârsta de 6 luni, diareea putând persista până la 12zile. Infecţiile cu calicivirusuri, în particular cu Agentul Norwalk, afectează mai ales comunităţi temporareşi sunt indicii că ar fi la originea unui foarte mare procent de boli diareice acute nonbacteriene.Astrovirusurile sunt incriminate în unele ţări ca al doilea agent cauzal de boli diareice virale dupărotavirusuri.

Se estimează că epidemiile virale cauzate de apă contaminată sunt subevaluate: O epidemie viralăcu transmisie hidrică este rar recunoscută, din cauză că mulţi oameni au imunitate, procentul de infecţiiclinic manifeste este redus, acelaşi virus poate da tablouri clinice diferite iar două virusuri diferite potproduce simptomatologie identică. Excepţie face hepatita virală A, a cărei transmitere hidrică estebinecunoscută şi producătoare de mari epidemii, cum a fost cea din Delhi (India, în 1955-1956), cu peste30000 cazuri.

• Boli bacterieneTransmiterea hidrică este incriminată pentru febra tifoidă, dizenteria, holera, boala diareică a

copilului mic, gastroenteritele, bruceloza, tularemia etc. În trecut, epidemiile microbiene cu transmisiehidrică au făcut ravagii. Epidemia de holeră din 1849 din Anglia a produs peste 110000 decese. Era holereinu a apus: Pandemia debutată în 1961 în Indonezia a produs în America peste 1000000 de cazuri de boală şipeste 10000 de decese. Bolile diareice bacteriene continuă să fie o ameninţare pentru sănătatea publică,chiar şi în ţările dezvoltate. Astfel, o shigelloză cu transmitere hidrică a afectat peste 1000 de locuitori înregiunea Havre (Franţa), epidemia fiind stăpânită printr-o amplă mobilizare a tuturor factorilor responsabili.Şi în SUA s-au înregistrat contaminări bacteriene (Shigelle, Yersinii) ale unor reţele de apă potabilă, ce auprodus epidemii cu mii de cazuri de boală. În 1966, în California, o salmoneloză apărută prin contaminareareţelei de apă potabilă a produs peste 15000 cazuri. În Germania, în 1978, la Ismaning, Shigella sonnei aprovocat o epidemie hidrică cu 2450 de cazuri (din totalul de 12.000 de locuitori!). Legionella pneumophilaa devenit celebră din 1976, când 221 din participanţii la o reuniune la Philadelphia a "Legiunii Americane"s-au îmbolnăvit de o boală necunoscută şi 34 au murit. S-a descoperit că infecţia venea din apa contaminatădin instalaţia de aer condiţionat. Şi acum boala apare cu mii de cazuri anual în ţări dezvoltate iar circa 20%din bolnavi mor.

• Boli parazitarePot fi transmise hidric un mare număr de boli parazitare:

- produse de protozoare: amibiaza, giardiaza, trichomoniaza, coccidioza, balantidioza;- produse de cestode: cisticercoza, echinococoza, cenuroza, himenolepidoza;- produse de trematode: fascioloza, dicrocelioza, schistotomiaza;- produse de nematode: ascaridoza, trichocefaloza, oxiuroza, strongiloidoza, ankylostomiaza, filarioza.

În ultimul timp se acordă importanţă tot mai mare giardiazelor, a căror prezenţă în zona temperată afost multă vreme ignorată. Actualmente, lambliaza este cotată ca cea mai răspândită parazitoză cutransmitere fecal-orală la om, calea hidrică fiind cert dovedită. Ea poate provoca epidemii importante, cumii de cazuri. În SUA, pe un studiu extins pe 35 ani, cel mai frecvent agent etiologic pentru boli transmisehidric a fost unul parazitologic - Giardia, cel mai frecvent agent microbian (Salmonella) fiind abia pe loculdoi. Uneori, epidemiile de giardiază transmise hidric au afectat mii de oameni, cum a fost cea din Rome(SUA, statul New York) din 1974, cu 5300 de cazuri. Rezervorul este reprezentat de om şi peste 40 despecii de animale.

Criptosporidioza cu transmitere hidrică este pe cale să devină o mare ameninţare la adresa sănătăţiipublice. A fost diagnosticată prima dată la om în 1976. În 1984 s-a consemnat prima epidemie hidrică, iarÎn ultimii ani frecvenţa şi amploarea acestora a devenit dramatică. În 1993, la Milwaukee (Wisconsin,SUA), Criptosporidium a produs cea mai mare epidemie hidrică cunoscută: peste 400000 de cazuri !

3.2 Patologia hidrică neinfecţioasă

Diversele substanţe chimice dizolvate în apă pot avea importante efecte asupra sănătăţiiorganismelor vii în general şi asupra omului în particular. Sunt substanţe care pot să fie dăunătoare peste oanumită concentraţie. Altele crează probleme la concentraţii prea mici. În fine, sunt substanţe care potdăuna la orice concentraţie. Pe această bază putem grupa efectele biologice ale substanţelor din apă în treicategorii:

• Substanţe toxice cu efect de prag: Sunt toxice numai peste o anumită concentraţie (prag); subaceasta nu se observă efecte asupra sănătăţii. Toxicitatea poate fi acută, la aportul unei doze mari, sau laatingerea unei concentraţii toxice în urma unui aport repetat sau continuu în doze mici de toxic care nu eeliminat sau neutralizat de metabolismul organismului viu şi deci se acumulează. Astfel de substanţe suntcianurile sau nitraţii, care devin toxice peste o anumită concentraţie şi pentru care e nevoie de doză crescutădeoarece nu se acumulează, sau diverse metale care sunt toxice peste concentraţia-prag, aceasta putând fiatinsă şi treptat prin fenomenul de bioacumulare.

• Substanţe genotoxice: Sunt substanţe toxice ce produc efecte nocive: carcinogene (produccancer), mutagene (produc mutaţii genetice) sau teratogene (produc malformaţii) posibil la oriceconcentraţie, deci pentru care nu s-a putut stabili existenţa unui prag sub care să nu fie nocive. Organismelevii au mecanisme de reparare a efectelor genotoxice, dar acestea nu fac faţă oricărei sau oricâtor asemeneaagresiuni şi deci prezenţa unei substanţe genotoxice nu înseamnă automat apariţia efectului ci a riscului caun asemenea efect să se producă, risc cu atât mai ridicat cu cât e şi substanţa genotoxică are concentraţiemai mare (şi deci are şansa să atace mai multe gene). În categoria substanţelor genotoxice pentru om intrăarsenul, unele substanţe organice sintetice, mulţi compuşi organici halogenaţi, unele pesticide etc.

• Elemente esenţiale: Sunt substanţe care trebuie să facă parte obligatoriu din dieta organismului.Unele din acestea sunt aduse predominant sau exclusiv prin apă şi de aceea lipsa lor sau cantitatea prearedusă afectează sănătatea respectivului organism viu. Totodată însă şi concentraţiile prea crescute suntnocive, la fel ca la substanţele toxice cu efect prag. Astfel de substanţe esenţiale sunt la om seleniul, fluorul,iodul etc.

La baza patologiei hidrice neinfecţioase stau trei mecanisme:- modificarea conţinutului de micro şi macroelemente chimice în apă;- contaminarea apei cu substanţe chimice toxice;- contaminarea apei cu elemente radioactive.

• Modificarea conţinutului de micro- şi macroelemente

Carenţa de iod poate produce distrofia endemică tireopată (�guşa endemică�). Apa este o sursărelativ minoră de J (majoritatea provenind din alimente) dar carenţa este indusă nu doar de cantitateainsuficientă ingerată, ci şi de interferarea absorbţiei iodului de către cantităţile prea ridicate de Ca, F sauMn.

Carenţa de fluor ( caracterizând majoritatea surselor de apă din România) favorizează cariadentară, explicând parţial marea ei incidenţă la noi în ţară. Fluorul poate contracara şi efectelemethemoglobinizante ale nitraţilor. Exces de fluor există în mai multe zone (din cauze naturale sauartificiale - poluare) şi provoacă fluoroză, iar la doze mari osteoscleroză şi osteofluoroză anchilozantă.Fluorizarea apei este foarte controversată. Se practica în diverse ţări ca Elveţia, USA etc. Majoritatea ţărilorau renunţat şi chiar au interzis-o.

Duritatea apei afectează negativ procesul de spălare (inclusiv a corpului uman) (39), darinfluenţează pozitiv patologia cardiovasculară, apa dură fiind considerată factor protector. Studii mairecente consideră că nu duritatea în sine este benefică, ci calciul (Ca) şi magneziul (Mg), ai căror compuşisunt factorul major determinat al durităţii.

Studii clinice indică un efect favorabil al calciului (Ca), magneziului (Mg), cromului (Cr),vanadiului (Vn), manganului (Mn) şi zincului (Zn), în schimb sodiul (Na), cuprul (Cu) şi cobaltul (Co)sunt incriminaţi pentru efecte defavorabile.

• Contaminarea apei cu substanţe chimice toxice

Dintre toxicele vehiculate prin apă, o parte au origine naturală, dar majoritatea provin din poluareaacviferelor.• Nitraţii (NO3

-) pot constitui o problemă majoră, concentraţia lor în apa potabilă peste limitele admisefiind frecventă la noi în ţară. În legume, nitraţii sunt puternic concentraţi. Azotaţii sunt propriu-zis nocivinumai la concentraţii foarte mari, ce rareori sunt atinse în apă. Nocivi sunt în fapt nitriţii ce rezultă dinnitraţi în anumite condiţii, în organism dar şi abiotic în rezervoare şi ţevi zincate, unde nitraţii sunt reduşi lanitriţi generând o toxicitate secundară a nitraţilor.• Nitriţii (NO2

-) rezultă din nitraţi fie înaintea consumului (reducere în fântâni etc.) fie în lumenul tubuluidigestiv, în cazul migrării, în diverse împrejurări, spre stomac şi intestinul subţire a elementelor reducătoare

din biocenoza intestinală. Consecinţa este methemoglobinemia, ce afectează vârstele mici, dar uneori şiadulţi (cum ar fi cei cu rezecţii gastrice). Ţara noastră are o incidenţă ridicată a methemoglobinemiei, cumortalitate semnificativă. În 1984-1995, s-au înregistrat 2346 cazuri de methemoglobinemie la copii sub 1an şi 80 de decese. Sunt indicii că cifra este mult subestimată, din cauza dificultăţii diagnosticului. Sursaeste şi contaminarea fecaloidă a apei, dar morbiditatea a crescut puternic în principal prin utilizarea pe scarălargă a substanţelor fertilizante în agricultură. În 1988, 36 % din fântânile din România aveau concentraţiide nitraţi de peste 45 mg / l. În judeţul Iaşi, de la cazuri sporadice de methemoglobinemie în urmă cu douădecenii, s-a ajuns la sute de cazuri anual. Nitriţii sunt incriminaţi şi pentru cancer gastric, prin intermediulnitrozaminelor pe care le formează în anumite condiţii ("toxicitatea terţiară a nitraţilor")....• Arsenul (As) a fost semnalat în apă în concentraţii uneori semnificativ peste normele admise. As este maitoxic în formă trivalentă decât în stare pentavalentă şi în compuşi anorganici decât în formă organică. Înforma metalică e puţin toxic. Are şi un rol biologic în organism, de aceea nici absenţa totală nu e dezirabilă.El poate da intoxicaţii acute sau hiperkeratoză, hiperpigmentaţie şi cancer al pielii. Intoxicaţii colective s-ausemnalat în Taiwan, Argentina şi Chile, în special în zone cu activitate vulcanică, şi în Mexic şi Japonia dincauza contaminării cu ape industriale cu arsenic.• Seleniul (Se) este prezent uneori în concentraţii crescute în anumite surse de apă. Este element esenţialpentru om, necesarul fiind de 0,05 - 0,2 mg / zi. Deficitul afectează sănătatea (de exemplu boala Keshan). Îndoze excesive produce afecţiuni dermatologice, gastroduodenale, respiratorii etc. Seleniul poate fi foartetoxic pentru plante. El reduce toxicitatea pentru animale a mercurului şi arsenului, iar la rândul său e maipuţin toxic în prezenţa zincului.• Cadmiul (Cd) a generat boala Itai-Itai, care a făcut în Toyama (Japonia) peste 200 de victime. Limiteleadmise se depăşesc frecvent. Bioacumularea este puternică. Organul afectat în principal la om este rinichiul.O sursă de contaminare a apei sunt ţevile de zinc în care se găseşte ca impuritate cadmiu. Este şi elsuspectat pentru posibile efecte cancerigene.• Mercurul (Hg) anorganic se absoarbe puţin din apă, dar poate fi metilat de bacterii, iar metil-mercurul seabsoarbe în proporţie de 95%. Ca şi alte metale grele, mercurul se acumulează în organism şi poate fiabsorbit pe cale hidrică indirect, prin consumul de peşte şi alte produse. Printre altele, Hg generează graveefecte asupra nou-născutului, fiind celebru cazul Minamata (Japonia). De asemenea a rămas de tristăamintire dezastrul din 1972 din Irak, unde circa 500.000 oameni au rămas cu sechele pe viaţă pentru că înloc să-l semene au mâncat grâul de sămânţă tratat cu fungicide pe bază de mercur.• Plumbul (Pb) este frecvent întâlnit printre poluanţi şi poate genera intoxicaţii mai ales cronice -saturnism, din cauza fenomenului de bioacumulare. OMS recomandă neadmiterea vreunei cantităţi pentrucopii sau gravide. Multe conducte de apă mai sunt încă din plumb. Apa dacă stagnează sau are anumitecaractere fizico-chimice poate dizolva plumb şi duce la intoxicaţii. Cunoscute sunt cele din Leipzig sau dinFranţa din zona Vosgilor, cu sute de intoxicaţi. De asemenea este suspectat pentru efecte cancerigene.• Cromul (Cr), este un element esenţial pentru viaţă, în cantităţi de 0,05-0,2 mg / zi pentru om. Înconcentraţii mari, are efecte toxice. Forma metalică e netoxică, dar sărurile sunt toxice. Cromul hexavalenteste de 100 de ori mai toxic decât cel trivalent. Unele săruri sunt suspectate a fi cancerigene. Cr seacumulează în organismele vii (de 10000 ori în peşte), rezultând riscuri sporite. A fost găsit în 1979 în apaTokyo-ului într-o concentraţie de peste 2000 de ori limita maximă admisă.• Cuprul (Cu) în concentraţii prea ridicate în apă e toxic. A făcut victime omeneşti în Germania. El nu sebioacumulează în organismul uman. Poate proveni din ţevile de cupru, care sunt atacate de apele moi sauacide.• Cianurile (CN-) sunt săruri ale acidului cianhidric. ŞI acidul şi sărurile sale (cianurile , mai ales cele desodiu, potasiu...) sunt deosebit de toxice pentru om şi animale. Acţiunea este acută, prin blocarea respiraţieila nivel biochimic, celular. Doza letală pentru om este de 0,57 - 1 mg / kilogram corp. Pentru peşticoncentraţia letală în apă se estimează la 0,05 mg / litru ion cian. În cazul cianurilor nu există bioacumulareşi nu sunt dovezi clare despre o eventuală toxicitate cronică.• Aluminiul (Al) în cantitate crescută este toxic pentru sistemul nervos central. În organismul uman existăcirca 300 mg aluminiu. Rolul şi metabolismul lui nu este complet cunoscut. În mod normal e puţin solubil,dar la pH foarte acid sau alcalin solubilitatea creşte puternic. Biodisponibilitatea e influenţată şi de prezenţaaltor substanţe.• Nichelul (Ni) se pare că are şi el rol biologic, dar în cantităţi mai mari este toxic. Sărurile de nichel potprovoca alergii şi chiar cancer.

• Azbestul este un grup de minerale de silicaţi cu structură filamentară, care se folosesc la realizat materialerezistente la foc şi căldură şi foi şi conducte de azbociment, multe folosite pentru apă. În foarte multe ţărieste interzisă utilizarea azbestului, deoarece fibrele de azbest sunt cancerigene. Ajunge în apă dinmineralele de pe sol şi subsol, din poluări diverse şi din conductele de azbociment dacă apa are duritateredusă, fapt ce a determinat renunţarea la utilizarea de conducte de azbociment pentru apa potabilă.• Pentru elemente cum sunt Ba, Be, Ni, Ag, etc. OMS nu consideră necesară stabilirea unor limite.

• Poluanţii organici din apă sunt de o enormă diversitate, în concordanţă cu spectaculoasa înmulţire aspectrului de substanţe sintetizate de industria actuală. Există peste 10.000.000 de substanţe chimice, dincare peste 100.000 se comercializează şi deci au răspândire tot mai largă. Din punct de vedere al toxicităţiidoar circa 3500 sunt studiate relativ complet, din care 600 au fost declarate ca prezentând risc pentrusănătatea omului. Există şi compuşi toxici organici naturali, cum sunt toxinele cianobacteriilor, ce pot fihepatotoxice, neurotoxice sau iritante cutanate etc. şi care au fost găsite chiar şi în conducte de alimentarecu apă potabilă!

Determinările substanţelor organice toxice nefăcând parte din analizele uzuale privind calitateaapei, contaminările ne- sau tardiv descoperite sunt frecvente. În SUA, într-un număr foarte mare de sursesubterane de apă s-au decelat concentraţii de poluanţi organici (îndeosebi derivaţi halogenaţi) peste normeleadmise, fiind necesară în sute de cazuri renunţarea la utilizarea respectivei surse. Şi în Europa, compuşiichimici de sinteză apar adesea în concentraţii neadmisibile în apele de suprafaţă şi pot fi puţin sau deloceliminate în cadrul proceselor de potabilizare, ajungând în reţelele de alimentare a populaţiei. În România,situaţia este îngrijorătoare: În oraşele de pe Dunăre, 86% din probele de apă de reţea indică depăşiri aleconcentraţiilor maxime admise la insecticide organoclorurate. Dintre fântâni, erau depăşite concentraţiilemaxime admise pentru insecticide organoclorurate în 64 % din cazuri şi pentru erbicide tiazinice în 73% dincazuri. OMS pune mare accent pe supravegherea şi limitarea lor.

Probleme deosebite ridicate de poluanţii organici. Substanţele poluante organice, în special celede sinteză, pun probleme mai deosebite, câteva fiind amintite în continuare.• Substanţe teoretic puţin poluante pot fi în practică un greu balast, prin mecanisme neprevăzute. Astfel,mulţi detergenţi neionici, teoretic biodegradabili, s-a constatat că se transformă adesea în nedoriţi derivaţistabili, rezistenţi chimic şi biochimic.• Multe substanţe nu pot fi suspicionate organoleptic sau proprietăţile în cauză pot deruta. De exemplu, laclorinarea apei, dacă ea conţine fenol, apar derivaţi tip clor-fenol (mono-, di-, tri-, tetra-, pentaclorfenoli).Cei inferiori modifică puternic gustul apei, dar pe măsură ce procesul de clorurare avansează se ajunge lapoliclorfenoli care nu mai au gust specific.• O atenţie mărită se caută să se acorde poluanţilor cu efect carcinogenetic, cum sunt benzenul, substanţelepoliaromatice HAP (de exemplu benzpirenii), clorura de vinil, derivaţii polihalogenaţi, deoarece suntpotenţial periculoase la orice doză, efectul carcinogenetic neavând prag, iar sursele de contaminare a apeisunt multiple, inclusiv endogene (sinteză de către organisme acvatice).• Detergenţii sunt foarte persistenţi, afectează proprietăţile organoleptice, produc spumare (îngreunândoxigenarea, prelucrarea apei) şi, deşi nu sunt toxici în sine, favorizează mult absorbţia toxicelor prinmucoase, perturbând în plus oxigenarea apei, autoepurarea şi posibilităţile de prelucrare în scop depotabilizare.• Unii compuşi organohalogenaţi sunt mai greu solubili în apă dar sunt solubili în alte medii, inclusiv în solîn straturi impermeabile. Astfel ei pot pătrunde până la acvifere protejate faţă de ape poluate şi substanţeledizolvate în acestea, pe care le puteam crede "la adăpost" de asemenea poluări.• Uneori, poluarea este chiar consecinţa nedorită a măsurilor luate în scop de depoluare. Astfel, laclorinarea apei se formează şi trihalometani, incriminaţi pentru efecte cancerigene.• O altă situaţie unde concentraţia poluantului organic în apă nu este relevantă se întâlneşte în cazulcompuşilor liposolubili, în particular derivaţii halogenaţi utilizaţi pe scară largă în agricultură ca insecticide/ ierbicide. Ei se concentrează în organismul uman, în ţesutul adipos (şi nu numai), dozele cumulându-sede-a lungul vieţii. Asemenea substanţe pot ajunge din apă în organismul uman nu doar prin ingestie, ci şipercutan, şi de asemenea pot prezenta risc indirect, dar chiar mai grav, prin consumul de peşte sau alteproduse acvatice, din cauza mecanismului amintit în continuare:

Concentrarea de-a lungul lanţului alimentar. Unele vieţuitoare acvatice, plante, animale saumicroorganisme, din cauza modului şi mediului de viaţă, al particularităţilor metabolice ale organismuluilor şi al farmacodinamicii unor substanţe, ajung să realizeze în cadrul ecosistemului acvatic respectiv o

enormă concentrare a poluantului de-a lungul lanţului alimentar. De exemplu, într-un studiu, dieldrinul,nedozabil în apă, ajungea la 0,001 ppm în fitoplancton, 0,02 ppm în zooplancton, 0,1 ppm în peşti şi peste 1ppm la cormorani. Pentru DDT, concentrarea este şi mai intensă: Factorul de concentrare este de 100 înplancton, 10.000 în peşte şi 250.000.000 în ihtiofage!

Se estimează că cercetările indică deocamdată numai partea vizibilă a aisbergului, deoareceprocentul de surse de apă monitorizate pentru poluanţi organici este încă redus (deşi în creştere) şi multenecesită pentru detectare şi mai ales identificare metode foarte complexe şi costisitoare.

• Contaminarea apei cu elemente radioactive

Contaminarea radioactivă a apei este de luat în seamă în principal prin expunerea internă pe care oproduce din cauza absorbţiei şi fixării în organism a radionuclizilor. Apa poate conţine uraniu (U), prezentîn numeroase minereuri, zăcămintele fiind însoţite de Radon (Rn). Acest gaz nobil poate fi prezent şi el înapa contaminată radioactiv şi se degajă uşor, putând fi contaminant prin inhalare când apa respectivă sefoloseşte la duş, pentru vaporizatoare şi umidificatoare. Radiul (Ra) ajunge în unele ape minerale laconcentraţii foarte mari, dar apare şi în surse obişnuite. Astfel, peste 500000 de americani din statele Iowaşi Illinois consumă apă ce depăşeşte norma maximă admisă în SUA de 5 pCi / litru. În ape mai găsimfrecvent thoriu şi potasiu radioactiv. Apa mării este în medie de 100 de ori mai puţin radioactivă casedimentele din râuri, dar unele ape termale sunt puternic radioactive. A existat o modă de cură de îmbăiereîn ape radioactive, supralicitându-se efectele benefice. Grav a fost faptul că s-a ajuns să se producă chiarapă radioactivă artificială prin punerea în contact a apei cu săruri de radiu, care însă cu timpul treceau înapă şi astfel ajungeau să se fixeze în organism. Comercializarea sărurilor de radiu pentru producerea de apăradioactivă de îmbăiere a încetat după un mare scandal generat de moartea unui senator american careapelase excesiv la acele băi.....

Alături de sursele naturale de contaminare radioactivă au apărut în ultimii 60 de ani masive surseantropice de poluare radioactivă a apei, de la testele nucleare atmosferice şi submarine până la descărcareasistematică de deşeuri radioactive în mări şi oceane, ape radioactive, butoaie cu deşeuri radioactive diversesau chiar zeci de întregi reactoare nucleare cu durata de utilizare expirată! Se mai adaugă armele nuclearepierdute în ocean din accidente de bombardiere sau submarine de atac nuclear prăbuşite sau scufundate înocean, de care s-a aflat abia după decenii sau poate de multe nu ştim nici acum....

Radionuclizii suferă şi ei procese de concentrare de-a lungul lanţurilor trofice. Astfel, fosforulradioactiv din apa unui râu, de la factorul de concentraţie 1, ajungea succesiv la factor 35 în nevertebrate,2000 în peşti, 7500 în raţe şi 200000 în ouăle de raţă. În apă se întâlnesc tot mai frecvent poluanţiradioactivi produşi artificial, cu dezintegrare de tip β. Aceştia pot fi şi ei periculoşi prin faptul că, deşi puţinpenetrante, radiaţiile β sunt puternic ionizante, atacând moleculele organice direct sau prin compuşiirezultaţi din radioliza apei, proces complex în care apar ionizări, recombinări etc. , radicalii liberi de oxigensau hidroxil fiind neutri dar foarte reactivi chimic. În plus, unii izotopi de Sr şi Cs au timp de înjumătăţirede ordinul deceniilor, fixarea lor în organism ducând la expunere de durată, cu riscurile corespunzătoare. Înorganism, este important şi �timpul de înjumătăţire biologic� într-un anumit organ, timp ce depinde maiales de starea fizico-chimică a radionuclidului absorbit Dacă efecte somatice se produc numai la doze maride radiaţie, efecte cancerigene sau genetice pot apare la orice doză, neexistând prag.

• Alte influenţe ale apei asupra sănătăţii umane

Poluarea şi gospodărirea neraţională a apei poate produce numeroase efecte indirecte asupraorganismului uman.Poluarea termică

Poluarea termică a apei produce perturbări ecologice importante. Multe organisme acvatice fiindpoichiloterme, încălzirea apei le modifică temperatura organismului spre nivele pentru care nu suntadaptate. Prin apartenenţa lor la lanţurile alimentare este afectat secundar întreg ecosistemul. Temperaturaridicată atrage scăderea concentraţiei de oxigen, precum şi proliferarea masivă a diverselor clase demicroorganisme, inclusiv a germenilor patogeni. De exemplu, temperatura apelor de răcire evacuate de lacentralele nuclearoelectrice este de 37-38oC, ideală pentru multe bacterii saprofite dar şi patogene pentruorganismul uman. Astfel, creşte în emisar concentraţia bacteriilor şi virusurilor patogene, dar şi a toxinelorproduse de acestea. Toxine puternice produc şi o serie de alge, care proliferează puternic în apele calde.

Eutrofizarea.Deversările ridicate de compuşi conţinând fosfor şi azot pot provoca fenomenul de eutrofizare.

Înmulţirea excesivă a algelor duce la scăderea concentraţiei de oxigen, reducându-se autoepurarea şiajungându-se până la virarea proceselor biochimice spre anaerobioză, cu producerea de substanţe toxice şimoartea vieţuitoarelor, cu consecinţe indirecte grave (economice, ecologice...) asupra comunităţilor umaneLa nivelul instalaţiilor de tratare se produce corodare, colmatare sistematică a filtrelor, precipitarea Fe şiMn şi alterarea proprietăţilor organoleptice.Influenţa altor modificări ale calităţii apei

Suspensiile, (organice şi anorganice) a apei, chiar şi în absenţa unei acţiuni negative directe asuprasănătăţii umane, tulbură major folosinţa respectivei ape (potabilizare, îmbăiere, utilizare în industrie, irigaţiişi agrement etc.), colmatează acumulările, afectează navigaţia etc.

Poluarea cu substanţe în suspensie plutitoare (ţiţei) şi cu substanţe tensioactive (detergenţi, altesubstanţe spumante) se interpun la suprafaţa liberă a apei şi împiedică oxigenarea, cu efecte anterioramintite. Coloranţii afectează şi ei fotosinteza şi autoepurarea, alături de prejudiciul estetic. Duritateamare a apei duce la depuneri în conducte şi multiple alte efecte nedorite, făcând apa adesea improprieutilizării fără dedurizare.

Substanţele puternic acide sau alcaline afectează pH-ul apei, cu consecinţe negative multiple.Peştii mor de regulă la pH 4,5. Pe această linie, a apărut în ultimele decenii marea problemă a ploilor acide,ce au dus nu doar la moartea pădurilor, ci şi la �moartea� multor lacuri, în special în nordul Europei,fenomen dificil de combătut.Exploatarea neraţională a resurselor

Exploatarea neraţională a resurselor de apă (subterane şi de suprafaţă) şi modificările artificiale alefluxurilor naturale (devierea cursurilor, lanţuri de acumulări, modificarea nivelului normal al oglinzii apei )se repercutează, mai devreme sau mai târziu, direct sau indirect, pe comunităţile umane - secarea fântânilor,coborârea nivelului pânzei freatice, sau dimpotrivă - ridicarea nivelului apei freatice, sărăturarea şiînmlăştinirea terenurilor etc., perturbând alimentarea cu apă, asigurarea hranei sau ducând chiar la dispariţiaîn timp a comunităţii respective.

4. SURSE DE APĂ POTABILĂ

Apa potabilă provine de regulă din ape subterane sau din ape de suprafaţă, mai rar din alte surse.Această situaţie se va menţine, deoarece sunt factori obiectivi. De exemplu 85% din apa dulce de pe Terra eprinsă în calotele glaciare, dar nu ne putem atinge aproape deloc de ele, deoarece diminuarea lor ar însemnacreşteri catastrofale de nivel a mărilor şi oceanelor.

4.1 Apele de suprafaţă

Întreaga problematică a apelor de suprafaţă a fost prezentată în fasciculului omonim din prezenta serie debroşuri ECOAQUA.

4.2 Apele subterane

Apele subterane sunt o sursă importantă deoarece, spre deosebire de apele de suprafaţă, celesubterane sunt de regulă mai puţin sau deloc poluate şi pot fi potabilizate cu măsuri minimale, uneori doarcu dezinfecţie sau fără vreo prelucrare. Astfel, în Germania în 1990 circa 60% din apa potabilă furnizatăprovenea din surse subterane şi nu trebuia supusă dezinfecţiei!

• Noţiuni de hidrologie a apelor subterane

Volumul de apă conţinut într-o anumită formaţiune geologică depinde de procentul de spaţii libereîntr-un anumit volum de rocă, element definit ca porozitate. Nu toată apa conţinută în aceste spaţii edisponibilă. Procentul care poate fi drenat sub influenţa gravitaţiei este productivitatea specifică (specificyield). În solul şi roca de aproape de suprafaţă, spaţiile libere sunt umplute parţial cu aer şi parţial cu apă,ceea ce definim ca zonă nesaturată, care se întinde uneori zero metri (băltire la suprafaţă) uneori până lazeci de metri adâncime sau chiar mai mult. Mai adânc, toate spaţiile sunt pline de apă, fiind zona saturată.Dacă săpăm până aici o fântână / puţ, apa se adună înăuntru şi se stabilizează la un nivel numit nivel freatic.

În zona nesaturată, mişcările apei sunt de regulă pe verticală în jos, timpul de rezidenţă variind de lazero la câteva zeci de ani. Apa de regulă curge prin straturile respective ale subsolului, în funcţie depermeabilitatea acestora, care e dată de numărul şi dimensiunile porilor din rocă şi nivelul lor deinterconectare. Straturile de roci suficient de poroase pentru a stoca apă şi suficient de permeabile pentru apermite curgerea de cantităţi de apă ce pot renta a fi exploatate economic se numesc acvifere. Apa ce sescurge prin ele iese uneori la zi pe cale naturală, în izvoare, devenind apă de suprafaţă, sau uneori trece înapele de suprafaţă sub oglinda acestora, ca izvoare submerse (în râuri, lacuri sau chiar în ocean). Dispersiase petrece în acvifere atât datorită difuziei moleculare cât şi curgerii mecanice şi are o mare importanţălegată de răspândirea în acvifer a eventualilor poluanţi.

Acviferele pot fi contenţionate sau libere, în funcţie de existenţa sau nu a unui strat impermeabildeasupra lor în locul zonei nesaturate, cu nivel mai coborât decât cel la care s-ar stabiliza normal nivelulfreatic dacă nu ar exista acel strat impermeabil ce contenţionează acviferul. La acviferele libere, limitasuperioară a zonei de saturaţie, adică nivelul freatic, e la presiune atmosferică, pe când în cele contenţionateapa e între două straturi impermeabile şi în orice punct are presiune superioară celei atmosferice. Săpareaunui puţ duce la ascensionarea apei până la un nivel corespunzător de echilibru cu presiunea din acvifer.Acest nivel este numit suprafaţă potenţiometrică. Dacă presiunea din acvifer e destul de mare ca aceastăsuprafaţă să fie deasupra nivelului solului, apa va ţâşni din subteran sub forma unui izvor artezian.

Datorită stratului impermeabil de deasupra lor, acviferele contenţionate sunt mult mai bine protejatedecât cele libere. Săparea de puţuri, mine etc. străpunge această protecţie şi scade nivelul de siguranţă alacviferului faţă de poluarea de la suprafaţa solului.

Un caz particular de acvifere sunt cele carstice. Ele pot avea volume foarte mari dar şipermeabilitatea poate fi extrem de ridicată şi deci vulnerabilitatea la poluare pe măsură. Atunci când existădebite mari, peşteri inundate sau cu râuri subterane, este greu să trasezi limita între un acvifer şi o apăcurgătoare care o poţi numi apă de suprafaţă cu parcurs temporar subteran, fiind asimilabilă din aproapetoate punctele de vedere unui râu de suprafaţă.

Principalele tipuri de acvifere sunt prezentate în următorul tabel:

Nr.crt

Tip de acvifer litologie regimulcurgerii

porozitate (%)

permeabilitate(m/zi)

productivitatespecifică(%)

ratanaturalădecurgere(m/zi)

timp derezidenţă

1 Strat aluvionarsuperficial

pietriş,nisip,

intergranular

25-3530-4240-45

100-10001-500,005-0,1

12-2510-255-10

2-100,05-10,001-0,1

de lafoartepuţinpână laani;depindede volum

2 formaţiunisedimentare deadâncime

nisip intergranular

30-40 0,1-5 2-10 0,001-0,01

multe miide ani

3 gresii granulecimentatede quarţ

intergranular şifisuri

10-30 0,1-10 8-20 0,001-0,1 zeci -sute deani

4 calcare carbonatcimentat

predominant fisuri

5-30 0,1-50 5-15 0,001-1 zeci -sute deani

5 calcare carstice carbonatcimentat

fisuri şicanale

5-25 100-10000

5-15 10-2000 ore - zile

6 bazalt cristalinfingranulat

fisuri 2-15 0,1-1000 1-5 1-500 foartevariabil,posibilfoartescurt

7 tuf vulcanic granulecimentate

intergranular şifisuri

15-30 0,1-5 10-20 0,001-1 variabil

8 granite şigneisse intacte

cristalin fisuri 0,1-2 10-7 -5x10-5

10-6 - 10-2 mii deani, darpuţindacă efracturatăroca

9 granite şigneissedezagregate

cristalindezagregat

intergranular şifisuri

10-20 0,1-2 1-5 0,001-0,1 zeci -sute deani

• Probleme de calitate a apelor subterane

Factorii care influenţează calitatea apelor subterane sunt în mare parte identici cu cei ceinfluenţează calitatea apelor de suprafaţă, descrişi în capitolul omonim din fasciculul "Apele de suprafaţă".Apele meteorice aduc aport de gaze dizolvate atmosferice (oxigen, azot, dioxid de carbon, hidrogen sulfuratetc.) şi minerale dizolvate (bicarbonaţi şi sulfaţi de calciu şi magneziu dizolvaţi din roci; azotaţi şi cloruride sodiu, potasiu, calciu şi magneziu dizolvate din sol şi detritusuri organice; săruri de fier şi mangan).Utilizările casnice fac să ajungă în apa subterană, prin intermediul exfiltrărilor din tancuri septice saucanalizări neetanşe, precum şi din infiltrarea din apele de suprafaţă, detergenţi, azotaţi, sulfaţi şi alţi produşide degradare a substanţelor organice, săruri şi ioni dizolvaţi din reţeaua de apă potabilă, precum şi compuşiorganici solubili.

Utilizările industriale ale apelor generează ajungerea în apele subterane a diverselor săruri dizolvateîn ape uzate industriale ce se infiltrează în sol din apele de suprafaţă poluate.

Agricultura generează aport de săruri din apa de irigaţie. Depozitele de gunoi aduc aport de produşiorganici de descompunere, substanţe chimice solubile, gaze solubile, săruri provenite din cenuşă.

• Probleme de cantitate a apelor subterane

SupraexploatareaPe lângă poluare, supraexploatarea este principala ameninţare la adresa apelor subterane.

De exemplu în mari părţi din SUA nivelele piezometrice au coborât cu metri sau zeci de metri, chiar până la200 de metri în zona Chicago. În Israel, la Tel Aviv, supraexploatarea apei subterane a coborât nivelulfreatic sub cel al mării şi acviferele erau în pericol de a fi invadate de ape sărate, ceea ce a impusconstruirea unei "linii defensive" formată din puţuri de reîncărcare cu apă dulce a pânzei freatice paralel cuţărmul, pentru a bara intruziunea apei sărate.

Refacerea rezervelor: Reîncărcarea acviferelorAcviferele pot fi reîncărcate sau îmbogăţite artificial, fapt necesar mai ales la exploatare intensă. În

acest fel de fapt folosim litosfera ca filtru în loc de staţie de tratare a apei. Desigur reîncărcarea artificială aacviferelor nu este lipsită de riscuri, trebuind vegheat la calitatea apei utilizate şi ţinut cont de natura rociigazdă, permeabilitatea straturilor superficiale etc.

O metodă este îmbogăţirea prin infiltrare din ape de suprafaţă. În acest sens se pot realiza serii debazine de mică adâncime paralel cu cursul râurilor şi alimentate cu apă din acestea. De asemenea se potface şanţuri paralele cu un capăt deschis în râu în care apa să stagneze şi să se infiltreze, sau se poatemodifica chiar albia râului pentru a lungi cursul prin praguri sau baraje temporare parţiale ce prelungesccursul apei sau reduc viteza de curgere, favorizând infiltrarea.

A doua metodă este reîncărcarea prin pomparea de apă în puţuri săpate în acvifer, aplicabilă la celede adâncime sau unde permeabilitatea straturilor dintre suprafaţa solului şi acvifer nu ar permite infiltrareade la suprafaţă sau asemenea bazine nu se pot realiza.Ridicarea exagerată a nivelului freatic: Dacă o coborâre a nivelului freatic este dăunătoare, nici ocreştere excesivă nu este de dorit, putând avea numeroase consecinţe, dintre care amintim: creştereadebitelor în izvoare şi râuri; apariţia de noi izvoare); inundarea suprafeţei solului; poluarea apelor desuprafaţă respectiv antrenarea poluanţilor de la suprafaţă în apa subterană; creşterea infiltraţiilor în

subsoluri, tunele etc. până la inundarea lor; favorizarea alunecărilor de teren; slăbirea stabilităţi fundaţiilorşi deci periclitarea siguranţei construcţiilor; agresiune chimică sau hidrostatică asupra fundaţiilor etc.

• Poluarea apelor subterane

Anual în SUA trebuie abandonate sute de surse de apă subterană din cauza contaminării lor cupoluanţi. La fel şi în Germania. În România avem un procent foarte mare de surse care nu ar trebui folosite,dar ignoranţa şi lipsa de alternative perpetuează folosirea de fântâni şi izvoare necorespunzătoare.

Principalele poluări ale apei subterane nu se deosebesc ca tip şi efecte de cele ale apelor desuprafaţă, din cauza strânsei legături, şi au fost tratate în fasciculul respectiv din prezenta serie de broşuriECOAQUA. Doar dinamica e diferită, prin caracteristicile rezervoarelor şi curgerii apelor subterane.

• Cercetarea şi monitorizarea resurselor de apă subterană

Studiul calitativ Calitatea apelor subterane se urmăreşte prin foraje din care se prelevează probede apă care sunt supuse analizelor de laborator.

Studiul cantitativ Găsirea acviferelor şi cercetarea lor se face cu metode variate. Se pot face unelededucţii din observarea vegetaţiei, geomorfologiei etc. dar în principal apa se caută activ, instrumental. Dela imaginea legendară a omului cu băţul de alun, trecând prin foraje de probă, s-a ajuns la metode avansate,cum sunt de exemplu cele geofizice: gravitaţionale (măsurarea gravitaţiei, mai intense deasupra rocilorsaturate de apă), electrice (măsurarea conductivităţii şi rezistivităţii - metoda polarizării spontane, metodamăsurării sarcinilor, metoda măsurării rezistenţei geoelectrice etc.), cu radiaţii (raze gamma, neutroni etc.),sonice / seismice, termometrice (pe baza temperaturii din roci), magnetice, forare şi studierea eşantioanelorprelevate, marcare radioactivă, colorare sau alte marcări pentru determinarea vitezei de curgere subteranăetc. Vârsta unei mase de apă poate fi determinată prin dozarea tritiului. Acesta se formează în atmosferaînaltă prin lovirea azotului de către neutronii rapizi din radiaţia cosmică. Are un timp de înjumătăţire de12,5 ani şi este în atmosferă în cantitate constantă (circa 3,5 - 8,5 kg). Nivelul tritiului a crescut de peste1000 de ori în perioada 1945 - 1963 de la testele nucleare în atmosferă, acum fiind iar în scădere. Cantitatemare de tritiu înseamnă că apa e relativ recentă, absenţa însemnă ape vechi, fosile, respectiv gheaţă foarteveche.

Productivitatea anumitor acvifere se studiază cu calcule hidrogeologice, cu sondare pentrudeterminarea stratificaţiei solului şi cu foraje de probă. Acestea pot fi de scurtă durată (24 h) sau de zile/săptămâni. Randamentul maxim al acviferului se obţine la pomparea de la 1/3 din adâncimea lui.

Forajele situate aproape de malul apelor de suprafaţă trebuie verificate pentru a vedea dacă nu efluxul prea rapid dinspre acelea, caz în care nu mai avem apă subterană propriu-zisă ci filtrat de mal. Deasemenea izvoarele trebuie supravegheate dacă la ploi nu îşi cresc rapid debitul sau nu se tulbură, ceea ce arindica un caracter de ape ce nu sunt cu adevărat subterane (caz frecvent în zone carstice).

4.3 Alte surse de apă potabilă

Desalinizarea. Multe ţări din zone aride folosesc pentru oraşele de coastă apa mării ca sursă de apăpotabilă, supunând-o la costisitoare procese de desalinizare. Primele procedee au fost descrise deja dinGrecia şi Egiptul antic! Evident, cea mai veche şi mare uzină de desalinizare e natura însăşi prin evaporaţiadin mări..... Se cunosc peste 30 de procedee de desalinizare a apei, printre care condensarea, congelarea,extracţia, electrodializa, osmoza inversă, schimbătorii de ioni etc. Preţul apei desalinizate se ridică în lumeîn medie la circa 0,4 USD / m3, dar cu mari diferenţe de la o regiune la alta şi o uzină la alta....

Reciclarea apei uzate. În mai multe ţări se experimentează utilizarea ca sursă de apă potabilă chiara apelor uzate orăşeneşti, după un proces avansat de epurare şi tratare. Unul din oraşele cu asemeneainstalaţie-pilot este chiar Washington DC! Reciclări complete se fac în staţiile orbitale, unde apa de la duş,transpiraţia, condensul atmosferic, urina etc. sunt complet epurate şi transformate în apă potabilă.

Apă din gheţari. Este în studiu utilizarea apei din aisberguri, care se preconizează să fie remorcatepână la ţărmurile însetate ale Americii, Australiei, Africii etc. Deşi teoretic apa rezultată ar fi ieftină, practiceste tehnic extrem de dificilă remorcarea şi mai ales ecologic sunt mari semne de întrebare asupraposibilelor efecte, atât pe traseul şi la locul unde vor fi remorcaţi gheţarii plutitori, cât şi pe plan global,dacă se prelevează prea multă gheaţă şi scade cantitatea totală se ajunge la influenţe climatice şi mai ales lacreşterea nivelului oceanului, cu inundarea zonelor costiere.

Apele meteorice sunt folosite în Malta şi în ţări din sudul Europei ca apă potabilă, deşi au multecalităţi necorespunzătoare şi trebuie atent filtrate. Se experimentează şi provocarea de ploi artificiale înscopul obţinerii de apă potabilă din surse atmosferice, dar impactul ecologic potenţial este şi în acest cazfoarte ridicat şi prin urmare trebuie extremă precauţie.

Apa din topirea zăpezii este folosită de alpinişti dar şi de cabane şi alte rezidenţe umane iarna sauîn zone polare sau la mare altitudine, unde nu există apă lichidă. În România ţărani din cătunul Gheţar dinMunţii Apuseni tăiau blocuri de gheaţă din peştera Gheţarul de la Scărişoara şi o topeau pentru a obţine apăpotabilă.

Apă din ceaţă. În anumite zone de "deşert umed" unde există ceaţă dar nu se ajunge la precipitaţii,s-au putut amenaja panouri de condensare ce furnizează apă lichidă.

Alte surse. În situaţii de survival, apă în mici cantităţi se poate obţine şi din seva sau transpiraţiaplantelor, din umorile unor animale şi peşti şi din alte asemenea surse.

5. STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI

Norme calitative pentru apa potabilă există de mult timp. Pe măsură ce a progresat ştiinţa dar şipoluarea s-a intensificat şi diversificat, a crescut exigenţa şi complexitatea standardelor, metodelor deanaliză şi control. Se afirmă astăzi că de regulă apa este cel mai bine cunoscut şi monitorizat factor demediu. Dar chiar în ţările dezvoltate s-a dovedit că nu s-a făcut încă destul şi că standardele şireglementările trebuie periodic reconsiderate şi actualizate, pentru a asigura sănătatea populaţiei.

Fiecare ţară sau regiune dintr-o ţară are propriile norme de calitate. Totuşi pe plan mondial se tindespre o bază comună, rezultată din experienţa şi necesităţile tuturor. În acest sens Organizaţia Mondială aSănătăţii a emis şi reeditează periodic "Directivele pentru calitatea apei potabile" iar organismeinternaţionale precum Uniunea Europeană promovează şi ele norme comune detaliat sau cel puţinorientative, cum sunt Directiva 98/83/EC privind calitatea apei destinate consumului uman.

În România, norma de calitate pentru apa potabilă în anii '80 a fost STAS 1342/84, iar în ultimuldeceniu, a fost STAS 1342 / 1991, în vigoare până de curând, din care reproducem în continuareprevederile esenţiale:

STAS 1342/91 APĂ POTABILĂ(Extras)Acest standard de stat s referă la apa potabilă furnizată de instalaţiile centrale sau sursele locale dealimentare apă, de rezervoarele de înmagazinare transportabile, precum şi la cea folosită pentru apă caldămenajeră (baie şi bucătărie). NU se referă la apele minerale.

Indicatori Valoare/Concentraţieadmisă

Valoare/Concentraţieadmisă excepţional

Indicatori organolepticiMiros, grade, max. 2 2Gust, grade, max. 2 2Indicatori fiziciConcentratia ionilor de hidrogen (pH), unitati de pH 6,5 � 7,4 max. 8,5Conductivitatea electrica �miu�S/cm, max. 1000 3000Culoare, grade, max. 15 30Turbiditate, grade sau unitati de turbiditate deformazina, max. 5 10

Indicatori chimici generaliAluminiu(Al3+), mg/dm3, max. 0,05 0,2Amoniac (NH4

+), mg/dm3, max. 0 0,5Azotiti (NO2

-), mg/dm3, max. 0 0,3Calciu (Ca2+), mg/dm3, max. 100 180Clor rezidual in apa dezinfectata prin clorizare (Cl2),mg/dm3

- la consumator- clor rezidual liber- clor rezidual total

0,10 � 0,250,10 � 0,28

- la intrarea in retea- clor rezidual liber max- clor rezidual total max

0,500,55

Cloruri (Cl-), mg/dm3, max. 250 400Compusi fenolici distilabili, mg/dm3, max. 0,001 0,002Cupru (Cu2+), mg/dm3+, max. 0,05 0,1Detergenti sintetici, anionici, mg/dm3, max. 0,2 0,5Duritate totala, grade germane, max. 20 30Fier (Fe2+ + Fe3+), mg/dm3, max. 0,1 0,3 (Fe2+ + Fe3+ + Mn)Fosfati (PO4

3-), mg/dm3, max. 0,1 0,5Magneziu (Mg2+), mg/dm3, max. 50 80Mangan (Mn), mg/dm3, max. 0,05 0,3 (Mn + Fe2+ + Fe3+)Oxigen dizolvat (O2), mg/dm3, min. 6 6Reziduu fix, mg/dm3 min

max100800

301200

Substante organice oxidabile, mg/dm3, max.- prin metoda cu permanganat de potasiu, exprimate

in: CCO-Mn (O2)- permanganat de potasiu (KMnO4)

- prin metoda cu dicromat de potasiu, CCO-Cr (O2)

2,5103

3,0125

Sulfati (SO42-), mg/dm3, max. 200 400

Sulfuri şi hidrogen sulfurat, mg/dm3, max. 0 0,1Zinc (Zn2+), mg/dm3, max. 5 7Indicatori chimici toxiciAmine aromatice (fenil � B - naftalina), mg/dm3, max. 0Arsen (As3+), mg/dm3, max. 0,05Azotati (NO3

-), mg/dm3, max. 45Cadmiu (Cd2+), mg/dm3, max. 0,005Cianuri libere (CN-), mg/dm3, max. 0,01Crom (Cr6+), mg/dm3, max. 0,05Fluor (F), mg/dm3, max. 1,2Hidrocarburi policiclice aromatice, �miu�g/dm3, max. 0,01Mercur (Hg2+), mg/dm3, max. 0,001Nichel (Ni2+), mg/dm3, max. 0,1

Pesticide (insecticide organoclorurate,organofosforice, carbamice, erbicide), �miu�g/dm3,max.: fiecare componenta- suma tuturor componentelor din fiecare clasa 0,1

0,5Plumb (Pb2+), mg/dm3, max. 0,05Seleniu, mg/dm3, max. 0,01Trihalometani, mg/dm3, max. total

- din care cloroform (CHCl3)0,1

0,03Uraniu natural, mg/dm3, max. 0,021Indicatori radioactiviValorile maxime admise pentru indicatorii radioactivicorespund unui aport al apei potabile la doza pentrupopulaţie de 5 mrem/an (0,05 mSv/an) la un consumzilnic de 2 litri de apăActivitatea globală alfa şi beta, maxim admisă, sestabileşte în funcţie de aportul însumat maxim alradionuclidului radiu 226 alfa radioactiv şi alradionuclidului stronţiu 90 beta radioactiv şi este:

Activitatea globala, max. (Bq/dm3) Concentraţii admise Concentraţii admiseexcepţional

alfa 0,1 2,3beta 0 50

Indicatori biologiciIndicatori Concentratii admise

Volumul sestonului obtinut prin filtrare prin fileuplanctonic, cm3/m3, max.:- instalatii centrale

- instalatii locale

110

Organisme animale, vegetale şi particule vizibile cuochiul liber lipsa

Organisme animale microscopice, numar/dm3, max. 20Organisme care prin inmultirea in masa modifica

proprietatile organoleptice sau fizice ale apei in 100dm3

lipsa: se admitexemplare izolate in

functie de specieOrganisme indicatoare de poluare lipsa

Organisme daunatoare sanatatii: oua de geohelminti,chisturi de giardia, protozoare intestinale patogene lipsa

Indicatori bacteriologiciFelul apei potabile Numarul total de

bacterii care sedezvolta la370C/cm3

(UFC/cm3)

Numarul probabilde bacteriiceliforme

(coliformi totali) /100 cm3

Numarul probabilde bacteriicoliforme

termotolerante(coliformi fecali) /

100 cm3

Numarul probabil destreptococi fecali /

100 cm3

Apa furnizata deinstalatii centraleurbane şi rurale cuapa dezinfectata- punct de intrare inretea sub 20 0 0 0- punct din reteaua dedistributie sub 20 0 0 0Apa furnizata deinstalatii centraleurbane sir urale cuapa nedezinfectata- punct de intrare inretea sub 100 sub 3 0 0- punct din reteaua dedistributie sub 100 sub 3 0 0Apa furnizata dinsurse locale (fantani,izvoare, etc) sub 300 sub 10 sub 2 sub 2

Semnificaţia, importanţa şi interpretarea valorilor diverşilor parametri au fost expuse pentrumajoritatea acestora în fasciculul "Apele de suprafaţă" din prezenta serie de broşuri ECOAQUA.

Acest STAS nu se mai aplică pe viitor, deoarece la 29 august 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 458/ 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552din 29 iulie 2002. Anexa I la noua lege indică o altă listă de parametri de calitate a apei potabile ce trebuieîndepliniţi şi pe viitor va putea fi modificată prin Hotărâri ale Guvernului. Unii parametri din noua listă suntidentici cu cei din STAS 1342-91 alţii diferă. Noua lege însă are nevoie de numeroase norme de punere înaplicare şi conformarea la noile standarde se prevede a se eşalona pe o perioadă lungă, dincolo de anul2010. Oricum ea trebuie să fie pe viitor baza de lucru în materie de calitate a apei potabile. Ea dă şiimportante definiţii oficiale şi desemnează autorităţi responsabile. Reproducem în extras în continuareprincipalele prevederi:

Legea nr. 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabilePublicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 552 din 29 iulie 2002- EXTRAS-

Art. 1. - Prezenta lege reglementează calitatea apei potabile, având ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilorîmpotriva efectelor oricărui tip de contaminare a apei potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şisanogenă. Art. 2. - În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: 1. Prin apă potabilă se înţelege apa destinată consumului uman, după cum urmează: a) orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru altescopuri casnice, indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, dinrezervor sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente; b) toate tipurile de apă folosită ca sursă în industria alimentară pentru fabricarea, procesarea, conservareasau comercializarea produselor ori substanţelor destinate consumului uman, cu excepţia cazului în careMinisterul Sănătăţii şi Familiei şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor aprobă folosirea apei şieste demonstrat că apa utilizată nu afectează calitatea şi salubritatea produsului alimentar în forma lui finită. 2. Prin sistem de distribuţie sau instalaţie interioară se înţelege totalitatea conductelor, garniturilor şidispozitivelor instalate între robinete de apă utilizată în mod normal pentru consumul uman şi reţeaua dedistribuţie exterioară, dar numai atunci când acestea nu intră în responsabilitatea furnizorului de apă, încalitatea sa de producător şi/sau distribuitor de apă, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Art. 3. - (1) Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică următoarelor tipuri de ape: a) apelor naturale minerale, recunoscute ca atare de către autorităţile competente, în conformitate culegislaţia în vigoare; b) apelor care au proprietăţi terapeutice, în sensul prevederilor stabilite prin lege, reglementări sauprocedee administrative referitoare la produsele farmaceutice. (2) Se exceptează de la prevederile prezentei legi: a) apa destinată exclusiv utilizărilor în condiţii speciale, pentru care Ministerul Sănătăţii şi Familiei sedeclară satisfăcut de calitatea acesteia, şi care nu influenţează, direct sau indirect, sănătatea consumatorilorcărora le este destinată; b) apa potabilă provenind de la producător de apă individual, care furnizează mai puţin de 10 m3 înmedie/zi sau care deserveşte mai puţin de 50 de persoane, cu excepţia cazului în care apa este produsă caparte a unei activităţi comerciale sau publice. [............]Art. 4. - (1) Apa potabilă trebuie să fie sanogenă şi curată, îndeplinind următoarele condiţii: a) să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin număr sau concentraţie, pot constituiun pericol potenţial pentru sănătatea umană; b) să întrunească cerinţele minime prevăzute în tabelele 1A, 1B şi 2 din anexa nr. 1; c) să respecte prevederile art. 5-8 şi 10. [........]Art. 5. - (2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei aprobă valori pentru parametrii suplimentari, care nu suntincluşi în anexa nr. 1 [........]Art. 6. - (1) Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite pentru parametri sunt înconformitate cu anexa nr. 1, în următoarele puncte de prelevare a probelor: a) la robinetul consumatorului şi la punctul de intrare în clădire, în cazul apei potabile furnizate prinreţeaua de distribuţie; b) la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul apei potabile furnizate în acest mod; c) în punctul în care apa se pune în sticle sau în alte recipiente, în cazul apei potabile îmbuteliate; d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie, în cazul apei utilizate în industriaalimentară. (2) Dacă în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) se constată că valorile parametrilor nu se încadrează învalorile stabilite pentru parametri, în conformitate cu anexa nr. 1, din cauza sistemului de distribuţieinterioară sau a modului de întreţinere a acestuia se consideră că au fost îndeplinite obligaţiile ce revinproducătorului, respectiv distribuitorului, cu excepţia situaţiei în care apa este furnizată direct publicului,precum: unităţi de învăţământ, unităţi de asistenţă medicală, instituţii socioculturale şi cantine. [........]Art. 7. - (1) Monitorizarea calităţii apei potabile se asigură de către producător, distribuitor şi de autoritateade sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti. [........]

(3) Producătorii, distribuitorii sau utilizatorii de apă potabilă, prin sistem public colectiv ori individual, prinîmbuteliere în sticle sau alte recipiente, pentru industria alimentară, vor asigura monitorizarea curentă, decontrol al apei potabile, conform unui program care trebuie să cuprindă cel puţin controlul eficienţeitehnologiei de tratare, îndeosebi a dezinfecţiei, şi al calităţii apei potabile produse, distribuite şi utilizate.[........](7) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, poate decide efectuareaunei monitorizări suplimentare dacă există dovezi care atestă prezenţa în apă a unor substanţe saumicroorganisme, care nu au fost stabilite ca parametri în conformitate cu anexa nr. 1 şi care pot constitui unpericol potenţial pentru sănătatea umană. Monitorizarea suplimentară se realizează individualizat pentrufiecare substanţă sau microorganism în cauză. [........]Art. 8. - (3) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, dispuneinterzicerea sau restricţionarea utilizării apei potabile, fie că s-au înregistrat sau nu neconformităţi faţă devalorile parametrilor, dacă apa potabilă constituie un pericol pentru sănătatea umană şi verifică dacă au fostluate toate măsurile necesare pentru protejarea sănătăţii umane. În astfel de cazuri consumatorii trebuie săfie informaţi de îndată şi primesc toate recomandările ce se impun. (4) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu alte instituţiişi servicii publice competente vor decide ce tip de măsură dintre cele prevăzute la alin. (3) se aplică, ţinândseama de riscurile pentru sănătatea populaţiei generate de întreruperea aprovizionării cu apă potabilă sau derestricţii în utilizarea acesteia. [........](7) În orice situaţie în care sunt luate măsuri de remediere autoritatea de sănătate publică judeţeană,respectiv a municipiului Bucureşti, dispune informarea consumatorilor, cu excepţia cazurilor în carenerespectarea valorilor parametrilor nu are însemnătate pentru sănătatea acestora. [........]Art. 9. - (1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba, la solicitarea autorităţii de sănătate publicăjudeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, derogări pe o perioadă determinată de la valorile parametrilorstabiliţi în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) sau cu tabelul nr. 2 din anexa nr. 1 până la o valoare ceva fi stabilită şi aprobată de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, luându-se în considerare riscul pentrusănătate şi alternativele de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei din zona respectivă. Derogările vor fi limitate la o perioadă cât mai scurtă şi nu vor depăşi o durată de 3 ani. În situaţia în careautoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, solicită prelungirea derogării,se va înainta Ministerului Sănătăţii şi Familiei analiza situaţiei şi motivarea solicitării de obţinere a celei de-a doua derogări. Pentru o a doua derogare nu se va depăşi termenul de 3 ani. (2) În cazuri excepţionale Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba o a treia derogare pentru o perioadăcare, de asemenea, nu va depăşi 3 ani. Decizia pentru o astfel de cerere va fi luată de către MinisterulSănătăţii şi Familiei, în termen de 3 luni de la depunerea solicitării. [........](6) Autorităţile de sănătate publică şi autorităţile administraţiei publice locale din teritoriul pentru care s-arecurs la derogările prevăzute în acest articol vor informa populaţia afectată despre aceste derogări şi desprecondiţiile de gestionare a acestora, în termen de 48 de ore de la confirmare. Autoritatea de sănătate publicăjudeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale vorasigura acordarea de asistenţă grupurilor de populaţie vulnerabile, pentru care derogarea implică un riscspecial. Aceste obligaţii nu se vor aplica în cazurile prevăzute la alin. (4), cu excepţia situaţiilor în careautorităţile implicate decid contrariul. [........]Art. 10. - (1) Nici o substanţă sau material utilizat în instalaţiile de producere, distribuţie, îmbuteliere,transport sau stocare a apei potabile nu trebuie să se regăsească în concentraţii mai mari decât este necesarscopului pentru care a fost utilizat şi nu trebuie să lase în apa potabilă, direct sau indirect, compuşi oriimpurităţi care să diminueze protecţia sănătăţii. . [........]Art. 11. - (1) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, trebuie săasigure disponibilitatea informaţiei în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, avizarea consumatorilordespre posibilele efecte asupra sănătăţii şi despre măsurile de remediere luate sau care se impun a fi luate decătre autorităţile competente ori de către consumatorii în cauză. Informaţia trebuie să fie corectă, clară,furnizată la timp şi actualizată. (2) În scopul informării consumatorilor Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin Institutul de Sănătate PublicăBucureşti, întocmeşte şi publică, o dată la 3 ani, Raportul naţional asupra calităţii apei potabile, care vacuprinde cel puţin [........]:(6) Producătorii de apă potabilă distribuită prin sistem public trebuie să asigure accesul populaţiei la dateleprivind calitatea apei potabile produse, să permită inspecţia de către reprezentanţii populaţiei la orice oră

acceptabilă, la cel puţin un birou de relaţii cu publicul, să afişeze programul şi numărul de telefon la care sepot obţine date despre calitatea apei potabile produse şi distribuite. (7) Datele privind calitatea apei potabile sunt disponibile fără plată pentru populaţia deservită deproducător, respectiv de distribuitor. Pentru persoanele fizice sau juridice, altele decât cele din zona deaprovizionare a producătorului, respectiv a distribuitorului, se pot percepe taxe pentru obţinereainformaţiilor privind calitatea apei potabile. (8) Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, împreună cu producătorii,respectiv distribuitorii de apă potabilă, întocmesc şi publică anual, Raportul judeţean, respectiv almunicipiului Bucureşti, privind calitatea apei potabile, care va cuprinde[........]:Art. 12. - (1) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, disciplinară,contravenţională sau penală, după caz. (2) În perioada de implementare a prevederilor prezentei legi neconformarea la unii dintre parametrii decalitate a apei potabile de către un producător, respectiv distribuitor de apă potabilă prin sistem public, nu sesancţionează conform Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legalede igienă şi sănătate publică, cu modificările şi completările ulterioare, decât în situaţia în care nu au fostrespectate planul şi calendarul activităţilor de conformare a respectivului producător ori distribuitor.Neconformarea la parametrii respectivi nu trebuie să pună în pericol starea de sănătate a consumatorilor.[........].Art. 13. - (1) Ministerul Administraţiei Publice va lua toate măsurile necesare pentru a asigura respectareaparametrilor de calitate a apei potabile produse şi distribuite prin sisteme publice, respectiv colective, pânăîn anul 2020. [........](2) Ministerul Sănătăţii şi Familiei va lua toate măsurile necesare pentru a asigura monitorizarea de audit alcalităţii apei potabile, conform cerinţelor prezentei legi, în termen de 3 ani de la data publicării acesteia înMonitorul Oficial al României, Partea I. [........](4) Producătorii, respectiv utilizatorii de apă în sistem individual, vor lua măsurile necesare pentruasigurarea parametrilor de calitate prevăzuţi în prezenta lege, în termen de 10 ani de la data publicăriiacesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Producătorii de apă îmbuteliată vor lua măsurile necesare pentru asigurarea parametrilor de calitateprevăzuţi de lege, în termen de un an de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, ParteaI. (6) Producătorii, respectiv utilizatorii de apă din industria alimentară, care au surse proprii, vor luamăsurile necesare pentru asigurarea parametrilor de calitate prevăzuţi în prezenta lege, în termen de 2 ani dela data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. (7) Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va întocmi şi va centraliza planul şi calendarulactivităţilor de conformare la prevederile prezentei legi a producătorilor, respectiv utilizatorilor de apă dinindustria alimentară, în termen de 180 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I. Art. 14. - (1) În situaţiile excepţionale şi pentru zonele geografice bine definite se va înainta Comisiei deigienă a Ministerului Sănătăţii şi Familiei o cerere specială pentru prelungirea perioadei de conformare.Perioada de prelungire nu trebuie să depăşească 3 ani. La sfârşitul perioadei de prelungire se va efectuaevaluarea situaţiei, care va fi înaintată Comisiei de igienă a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care poatedecide, pe baza acestei evaluări, o altă perioadă de prelungire, de maximum 3 ani. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică apei potabile îmbuteliate în sticle sau în alte recipiente. [........]Art. 17. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.. [........]

ANEXA Nr. 1PARAMETRI DE CALITATE ai apei potabile

1. Parametri de calitate Parametrii de calitate sunt microbiologici, chimici şi indicatori. 2. Valorile concentraţiilor maxime admise pentru parametrii de calitate ai apei potabile sunt cele prevăzuteîn tabelele 1A, 1B, 2 şi 3.

Tabel 1A Parametri microbiologiciParametrul/Unitatea de măsură | Valoarea admisă |Escherichia coli (E. coli)/100 ml | 0Enterococi (Streptococi fecali)/100 ml | 0

Tabel 1B Parametri microbiologici pentru apa îmbuteliată în sticle sau alte recipienteParametrul/Unitatea de măsură | Valoarea admisă |Escherichia coli (E. coli)/250 ml | 0 |Enterococi (Streptococi fecali)/250 ml | 0 |Pseudomonas aeruginosa/250 ml | 0 |Număr de colonii la 220C/ml | 100 |Număr de colonii la 370C/ml | 20

Tabel 2 Parametri chimiciParametrul/Unitatea de măsură | Valoarea admisă CMA |Acrilamidă1) (µg/l) | 0,10Arsen (µg/l) | 10Benzen (µg/l) | 1,0Benz(a)piren | 0,01 |Bor (mg/l) | 1,0 |Bromaţi2) (µg/l) | 10 |Cadmiu (µg/l) | 5,0 |Clorură de vinil1) (µg/l) | 0,50 |Crom (total) (µg/l) | 50Cupru3) (mg/l) | 0,1Cianuri (totale) (µg/l) | 50 |Cianuri (libere) (µg/l) | 10 |Dicloretan (µg/l) | 3,0 |Epiclorhidrină1) (µg/l) | 0,10Fluor (mg/l) | 1,2 |Hidrocarburi policiclice aromatice4) (µg/l) | 0,10 |Mercur (µg/l) | 1,0 |Nichel3),5) (µg/l) | 20 |Nitraţi6) (mg/l) | 50Nitriţi6) (mg/l) | 0,50Pesticide7),8) (µg/l)/ clasă | 0,10 |Pesticide7),9) (µg/l)/ Total | 0,50 |Plumb3),10) (µg/l) | 10 |Seleniu (µg/l) | 10Stibiu (µg/l) | 5,0 | -*) |Tetracloretan şi Tricloretenă (µg/l) (| 10 |Trihalometani11) (µg/l)/Total 100 |

NOTĂ: 1) Valoarea se referă la concentraţia în apă a monomerului rezidual, calculată conform specificaţiilorprivind concentraţia maximă eliberată de către polimer în contact cu apa. Staţiile de tratare vor notificaautorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, utilizarea compusului înprocesul de tratare a apei pentru potabilizare. 2) Unde este posibil, valoarea concentraţiei trebuie să fie cât mai joasă, fără a compromite eficienţadezinfecţiei. Pentru apa la care se referă art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi d) respectarea în practică a valorii se varealiza în maximum 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în primii 5 ani acceptându-se o valoarede 25 µg/l. 3) Valoarea se aplică la o probă de apă prelevată de la robinetul consumatorului printr-o metodă deprelevare adecvată, astfel încât să fie reprezentativă pentru cantitatea medie săptămânală ingerată de cătreconsumator. Metoda de monitorizare trebuie să ţină seama şi de frecvenţa concentraţiilor maxime care potcauza efecte asupra sănătăţii.

4) Pentru cupru se acceptă valoarea 2,0 mg/l, dacă reţeaua de distribuţie are componente din cupru, curespectarea celor menţionate la pct. 3. 5) Compuşii specificaţi sunt: benzo(b)fluorantren, benzo(k)fluorantren, bezo(ghi)perilen, indeno(1,2,3-cd)piren. 6) Se va aplica următoarea formulă: [nitrat] [nitrit] -------- + -------- <= 1, 50 3 în care concentraţiile de nitraţi şi nitriţi sunt exprimate în mg/l. 7) Prin pesticide se înţelege: insecticide, erbicide, fungicide, nematocide, acaricide, algicide, rodendicide,slimicide organice, compuşi înrudiţi (ca de exemplu: regulatori de creştere) şi metaboliţii relevanţi, produşiide degradare şi de reacţie. Se vor monitoriza numai pesticidele presupuse prezente în sursa de apă. 8) Concentraţia se referă la fiecare compus individual. Pentru aldrin, dieldrin, heptaclor şi heptaclorepoxid, concentraţia maximă este 0,030 µg/l. 9) Prin Pesticide-Total se înţelege suma tuturor compuşilor individuali, detectaţi şi cuantificaţi în urmaprocedurii de monitorizare. 10) Pentru apa la care se referă art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi d) respectarea în practică a valorii se va realiza înmaximum 15 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în primii 5 ani acceptându-se o valoare de 25µg/l. 11) Concentraţia totală a THM trebuie să fie cât mai mică, fără a compromite dezinfecţia. Compuşii individuali specificaţi sunt: cloroform, bromoform, dibromoclormetan, bromdiclormetan. Pentru apa la care se referă art. 6 alin. (1) lit. a), b) şi d) respectarea în practică a valorii se va realiza înmaximum 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în primii 5 ani acceptându-se o valoare de 150µg/l pentru concentraţia totală a THM.

Tabel 3 Parametri indicatoriParametrul/Unitatea de măsură | Valoarea CMA|Aluminiu (µg/l) | 200 |STAS 6326/90 ||Amoniu (mg/l) | 0,50 |STAS 6328/85 ||Bacterii coliforme1) număr/100 ml) | 0 |STAS 3001/91 ||Carbon organic total (COT)2) |Nici o modificare anormală | ||Cloruri3) (mg/l) | 250 |Clostridium perfringens4) |(număr/100 ml) | | 0 |Clor rezidual liber (mg/l):- la intrarea în reţea | 0,50 | |- la capăt de reţea | 0,25 | |Conductivitate3) µS cm-1 la 200C) | 2500 |Culoare | |Acceptabilă consumatorilor şi nici o modificare anormală | ||Duritate totală minim (grade germane), | 5 |Fier (µg/l) | 200 |Gust | Acceptabilă consumatorilor şi nici o modificare anormală |Mangan (µg/l) | 50 |Miros | |Acceptabil consumatorilor |şi nici o modificare anormală | |Număr de colonii la 220C/ml |Nedetectabili la 100 de mlOxidabilitate5) (mg O2/l) | 5,0 |pH3),6) (unităţi de pH) | >= 6,5; <= 9,5Sodiu (mg/l) | 200 | -*) |Substanţe tensioactive - Total (µg/l) | 200 |Sulfat3) (mg/l) | 250 |Sulfuri şi hidrogen sulfurat (µg/l) | 100 |SRTurbiditate7) (UNT) | <= 5 |Zinc (µg/l) | 5000 |Tritiu (Bq/l)8) | 100 |Doza efectivă totală de referinţă (mSv/an) 8),9),10) | 0,10 | -Activitatea alfa globală (Bq/l)11) | 0,1 |Activitatea beta globală (Bq/l)11) | 1 |

NOTĂ: 1) Pentru apa îmbuteliată unitatea de măsură este număr/250 ml. 2) Acest parametru va fi măsurat numai pentru sistemele de aprovizionare care furnizează mai mult de10.000 m3 pe zi. 3) Apa nu trebuie să fie agresivă. 4) Acest parametru trebuie monitorizat atunci când sursa de apă este de suprafaţă sau mixtă, iar în situaţiaîn care este decelat trebuie investigată şi prezenţa altor microorganisme patogene, ca de exemplu:criptosporidium. 5) Acest parametru se va analiza când nu se poate sau nu este prevăzută determinarea COT. 6) Pentru apa plată îmbuteliată valoarea minimă poate fi redusă până la 4,5 unităţi de pH. Pentru apaîmbuteliată care conţine în mod natural sau este îmbogăţită cu bioxid de carbon, valoarea pH poate fi maimică. 7) Pentru apa rezultată din tratarea unei surse de suprafaţă nu se va depăşi 1,0 UNT (unităţi nefelometricede turbiditate) înainte de dezinfecţie. 8) Frecvenţa, metodele şi localizările pentru monitorizare vor fi stabilite conform anexei nr. 2 pct. 1.3. 9) Doza efectivă totală de referinţă acceptată pentru un adult corespunde unui consum zilnic de 2 litri apăpotabilă pe o durată de un an. Monitorizarea tritiului şi a radioactivităţii în apa potabilă se face în cazul încare nu există datele necesare pentru calcularea dozei efective totale. În situaţia în care este demonstrat pebaza unor monitorizări efectuate anterior că nivelurile de tritiu la doza efectivă totală de referinţă sunt cumult inferioare valorii parametrice, se poate renunţa la monitorizarea tritiului. 10) Exclusiv tritiu, potasiu-40, radon şi descendenţii radonului. Frecvenţa, metodele şi localizările pentrumonitorizare vor fi stabilite conform anexei nr. 2 pct. 1.3. 11) Caracterizarea calităţii apei din punct de vedere al conţinutului radioactiv se face prin măsurareaactivităţii alfa şi beta globală. În cazul în care valoarea de referinţă este depăşită, este necesară determinareaactivităţii specifice a radionuclizilor, conform Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizarea calităţii apei potabile.

ANEXA Nr. 2 MONITORIZAREA DE CONTROL ŞI DE AUDIT

1. Monitorizarea de control 1.1. Scopul acestei monitorizări este de a produce periodic informaţii despre calitatea organoleptică şimicrobiologică a apei potabile, produsă şi distribuită, despre eficienţa tehnologiilor de tratare, cu accent petehnologia de dezinfecţie, în scopul determinării dacă apa potabilă este corespunzătoare sau nu din punct devedere al valorilor parametrilor relevanţi stabiliţi prin prezenta lege. 1.2. Pentru monitorizarea de control sunt obligatorii următorii parametri: Aluminiu1) Amoniu Bacterii coliforme Culoare Concentraţia ionilor de hidrogen (pH) Conductivitate Clorul rezidual liber2) Clostridium perfringens3) Escherichia coli

Fier1), 4) Gust Miros Nitriţi5) Oxidabilitate6) Pseudomonas aeruginosa7) Sulfuri şi hidrogen sulfurat8) Turbiditate Număr de colonii dezvoltate7) (220C şi 370C)

NOTĂ: 1) Numai acolo unde este folosit cu rol de coagulant. 2) Clorul rezidual liber trebuie să reprezinte minimum 80% din clorul rezidual total. 3) Acest parametru trebuie monitorizat atunci când sursa de apă este de suprafaţă sau mixtă, iar în situaţiaîn care este decelat trebuie investigată şi prezenţa altor microorganisme patogene, ca de exemplucriptosporidium. 4) Se vor determina ferobacteriile la staţiile de tratare unde se practică deferizarea apei. 5) Se va determina numai acolo unde este utilizat clorul sau substanţele clorigene pentru dezinfecţie. 6) Se va determina în situaţia în care dotarea tehnică nu permite determinarea COT. 7) Se va determina numai pentru apa îmbuteliată. 8) Se va determina numai în situaţia în care se practică desulfurizarea apei. [.........]

1.4. Autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, poate completa lista de lapct. 1.2 cu alţi parametri relevanţi pentru condiţiile locale şi/sau pentru tehnologiile de tratare. 2. Monitorizarea de audit 2.1. Scopul monitorizării de audit este de a oferi informaţia necesară pentru a se determina dacă pentru toţiparametrii stabiliţi prin prezenta lege valorile sunt sau nu conforme. 2.2. Pentru monitorizarea de audit este obligatoriu să fie monitorizaţi toţi parametrii prevăzuţi la art. 5, încare autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, a stabilit că, pentru operioadă determinată de către ea, un anumit parametru dintr-un anumit sistem de aprovizionare cu apăpotabilă nu ar putea fi prezent în asemenea concentraţii încât să conducă la modificarea valorii lui stabilite. 2.3. Monitorizarea de audit se va efectua de către autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv amunicipiului Bucureşti, conform Normelor de supraveghere, inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţiiapei potabile. 3. Frecvenţa minimă de prelevare şi analiză a apei potabile, distribuită prin sistem public, rezervor mobilsau folosită ca sursă în industria alimentară se face conform tabelului 1A. 3.1. Probele trebuie prelevate din punctele de conformare definite la art. 6 alin. (1) pentru a se asigura căapa potabilă îndeplineşte cerinţele prezentei legi. Prelevarea probelor din reţeaua de distribuţie dintr-o zonăde aprovizionare sau de la staţia de tratare, pentru determinarea unui anumit parametru, se face numai dacăse poate demonstra că prin prelevare nu are loc nici o modificare adversă a valorii măsurate pentruparametrul în cauză.Tabel 1A [.......]NOTĂ: 1) Prin zonă de aprovizionare se înţelege o suprafaţă geografic delimitată în care apa potabilă provine dinuna sau mai multe surse şi în care calitatea apei poate fi considerată ca fiind aproximativ uniformă. 2) Volumele de apă sunt calculate ca medii pe perioada unui an. Pentru determinarea numărului minim deprobe de apă ce trebuie prelevate dintr-o zonă de distribuţie poate fi utilizat numărul locuitorilor în loculvolumului de apă produs sau distribuit, luându-se în considerare un consum de 200 l/cap de locuitor/zi. 3) În situaţii de distribuţie intermitentă de scurtă durată şi în cazul apei distribuite din cisterne numărul deprobe va fi stabilit de către autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti. 4) Numărul de probe şi parametrii stabiliţi în anexa nr. 1 pot fi reduşi de către autoritatea de sănătatepublică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, dacă: a) rezultatele analizelor efectuate pe probele prelevate pe o perioadă de cel puţin 2 ani succesivi suntconstante şi semnificativ mai bune decât cele prevăzute în anexa nr. 1; b) nu a intervenit nici un factor suplimentar cu potenţial de a afecta calitatea apei. Frecvenţa de prelevare şi analiză nu poate fi redusă atât cât să conducă la prelevarea a mai puţin de 50%din numărul total de probe prevăzute în tabel, cu excepţia situaţiei de la pct. 6. 5) Punctele şi frecvenţa de prelevare, atât cât este posibil, vor fi alese şi distribuite uniform în timp şispaţiu. 6) Frecvenţa de prelevare şi numărul de probe vor fi decise de către autoritatea de sănătate publicăjudeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti.4. Frecvenţa minimă de prelevare şi analiză pentru apa potabilă îmbuteliată se face conform tabelului 1B.Tabel 1B [.....]

ANEXA Nr. 3 SPECIFICAŢII pentru analiza parametrilor Laboratoarele în care se efectuează analiza probelor de apă pentru monitorizare trebuie să aibă asiguratcontrolul calităţii analitice şi să fie supuse periodic unui control efectuat de un laborator aprobat deMinisterul Sănătăţii şi Familiei pentru acest domeniu. [.........]NOTĂ: 1) Acurateţea este eroarea sistematică şi este exprimată ca diferenţa dintre valoarea medie a unui numărmare de determinări repetate şi valoarea adevărată (definiţie ISO 5725). 2) Precizia este eroarea aleatoare şi este exprimată ca deviaţia standard a dispersiei rezultatelor faţă de ovaloare medie (definiţie ISO 5725). 3) Limita de detecţie este considerată a fi: a) o valoare de 3 ori mai mare decât deviaţia standard asociată unui număr de determinări, pentru o probăsimplă de apă conţinând o concentraţie mică a parametrului; sau b) o valoare de 5 ori mai mare decât deviaţia standard a unei probe martor pentru fiecare serie de probe. [.........]

6. ALIMENTAREA CU APĂ POTABILĂ

Alimentarea cu apă potabilă a stat dintotdeauna pe primul plan când s-au ridicat noi aşezări umanesau s-au extins cele existente. Unde vezi o casă sau un sat ştii că trebuie să existe în apropiere şi un izvorsau o fântână. În lumea modernă această regulă nu mai este strict valabilă deoarece s-au realizat alimentăricentralizate cu apă pentru întregi localităţi sau lanţuri de localităţi, cu apă din surse aflate uneori la sute dekilometri distanţă. De asemenea s-a răspândit masiv consumul de apă îmbuteliată - plată, minerală sau subforma diferitelor băuturi. Totuşi alimentrea oricărei locuinţe sau instituţii cu apă potabilă rămâne unstandard de la care nu se poate abdica.

6.1 Prelevarea apei din surse

• Zone de protecţie

Zonele din care se captează apa ce va fi folosită ca apă potabilă trebuie îngrijite astfel încât să seevite încă de aici poluarea lor, motiv pentru care se institui e "zone de protecţie sanitară". Ele suntreglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 101 din 3 aprilie 1997 pentru aprobarea Normelor specialeprivind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 62din 10 aprilie 1997.

Există trei nivele ce se dispun în principiu concentric în jurul sursei de apă:• Zona de protecţie sanitară cu regim sever;• Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;• Perimetrul de protecţie hidrogeologică.

Zona de protecţie sanitară cu regim sever cuprinde terenul din jurul captării, unde este interzisăorice folosinţă sau activitate care, punând apa în contact cu factorii externi, ar putea conduce lacontaminarea sau la impurificarea acesteia. Ea se extinde în toate direcţiile în jurul punctului de prelevare aapei - foraj sau dren. Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie cuprinde teritoriul din jurul zonei de protecţiesanitară cu regim sever, astfel delimitat încât prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiilelocale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei. Limitele zonei se marchează prin borne sau semnevizibile, cu menţiunea "zonă de protecţie sanitară".

Perimetrul de protecţie hidrogeologică, cel mai îndepărtat de punctul de prelevare a apei, are rolulde a asigura protecţia faţă de orice substanţe greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului deapă prelevat prin lucrările de captare.

Dimensiunile lor se stabilesc individual pentru fiecare captare de apă subterană sau priză de apă desuprafaţă în parte, pe baza unor studii hidrogeologice, care ţin seama de factorii locali - naturali şi artificiali- care pot interveni în contaminarea sau în impurificarea apei, şi anume: obiectivele social-economiceexistente în vecinătatea captărilor şi potenţialul de impurificare pe care îl reprezintă; dispoziţia şicaracteristicile geologice şi geotehnice ale straturilor situate deasupra acviferelor captate; adâncimeastratului acvifer şi caracteristicile sale hidrogeologice; caracteristicile morfologice ale zonei; regimuldebitelor de apă preluate din captarea respectivă; condiţiile de calitate a apelor de suprafaţă, în cazurile încare acviferele sunt îmbogăţite artificial cu astfel de ape; utilizarea suprafeţelor de teren aferente captării.Criterii hidrogeologice ce trebuie avute în vedere sunt: capacitatea de purificare asigurata de formaţiunileacoperitoare; extinderea ariei in care se înregistrează scăderi ale nivelurilor apelor subterane in timpulexploatării; timpul de tranzit şi viteza reala de curgere in acvifer; distanta rezultata din calculehidrodinamice; condiţiile la limita ale acviferului.

Delimitarea zonelor de protecţie în cazul captărilor de ape subterane. În practică seselecţionează criteriile relevante fiecărei captări, astfel încât ariile delimitate să asigure protecţiacorespunzătoare gradului lor de risc. De aceea, la dimensionarea zonelor de protecţie sanitară cu regimsever şi cu regim de restricţii se utilizează, de regulă, criteriul timpului de tranzit al unei particule de apăastfel încât durata de parcurgere de la intrare în zona severă până la captare să fie de minimum 20 de zile,pentru orice picătură de apă, presupusă contaminată, care s-ar infiltra. Pe acelaşi criteriu se ia în calcul odurată minimă de 50 de zile a unei particule de apă de la intrarea în zona de restricţii până la intrarea înzona cu regim sever. (Această normă de 50 de zile este tot mai contestată din cauza apariţiei multorsubstanţe poluante care sunt mult mai lent biodegradabile). În fine, perimetrul de protecţie hidrogeologică

se va întinde până la limita zonei de regenerare a acviferului respectiv, care poate fi uneori până la cumpănaapelor!

Dimensiunile zonelor de protecţie sanitară stabilite conform criteriilor de mai sus au următoarelecondiţii de dimensiune: minim 50 metri în amonte şi 20 metri în aval de captare pentru zona severă.Se indică şi delimitarea unei zone suplimentare de protecţie şi o subîmpărţire a perimetrului de protecţiehidrogeologică (zona III), în zonele III A şi III B, în caz de extindere mare a acviferului, grosime mică azonei de aeraţie şi viteze mari de curgere a apei în acvifer.

Pentru acviferele de adâncime la care depozitele acoperitoare conferă o protecţie naturală bunăantipoluare, zonele de protecţie sanitară pot fi reduse numai la zona de regim sever.

Zona de regim sever trebuie împrejmuită, pentru oprirea accesului necontrolat al populaţiei,animalelor şi utilajelor de orice fel.

Delimitarea zonelor de protecţie în cazul captărilor de ape de suprafaţăZona de protecţie sanitară cu regim sever şi zona de protecţie sanitară cu regim de restricţii se delimitează şiele de la caz la caz, în funcţie de condiţiile locale. Pentru râuri se ţine cont în principal de caracteristicilealbiei. Dimensiunea minimă a zonei de regim sever va fi de minim 100 metri spre amonte, 25 spre aval şi25 lateral de priză. Când dimensiunea laterală nu poate fi respectată se iau măsuri constructivecompensatorii. Pentru captările din lacuri, zona severă va avea o dimensiune minimă de 100 de metri radial,de la mal, pe suprafaţa lacului, şi de minim 25 metri radial pe mal. Zona de protecţie severă seîmprejmuieşte pe maluri iar pe oglinda de apă se marchează prin geamanduri sau prin alte asemenea.

Regimul terenurilor din zonele de protecţie. Ca ele să-şi atingă scopul, activităţile pe aceste terenurisunt condiţionate. Astfel:• In zona III B de protecţie se interzice: evacuarea de ape pluviale din zone urbane sau din zone de traficrutier; amplasarea de centrale nucleare sau de unităţi care evacuează ape radioactive; amplasarea de unităţiindustriale care evacuează ape reziduale cu risc mare de poluare, precum rafinării, industrie siderurgica,industrie chimica, pielărie, uzine militare, daca apele evacuate de acestea nu sunt in totalitate epurate;depozitarea, staţionarea sau introducerea in subteran a substanţelor radioactive sau a altor substanţepoluante provenite din activitatea industriala, ca: fenoli, gudroane, detergenţi, substanţe fitosanitare, petrolşi reziduuri de petrol, uleiuri, combustibili lichizi, coloranţi, cianuri, metale toxice etc.; efectuarea de irigaţiicu ape uzate, neepurate sau insuficient epurate.• In zona III A de protecţie se interzice: toate activităţile menţionate ca restricţii pentru zona III B deprotecţie; amplasarea de unităţi zootehnice, abatoare; depozitarea pe sol şi întrebuinţarea de stimulenţi decreştere, substanţe fitosanitare pentru protecţia plantelor şi pentru lupta împotriva dăunătorilor in agriculturaşi silvicultura; amplasarea de staţii de epurare şi infiltrare de ape reziduale; amplasarea de locuinţe, spitale,staţiuni turistice, chiar daca dispun de canalizare, daca apele reziduale nu sunt epurate in totalitate şievacuate din zona III A de protecţie in condiţii depline de siguranţa; depozitarea de substanţe poluante, cuexcepţia depozitelor de combustibili pentru încălzirea locuinţelor şi pentru unităţile agricole, cu condiţiarespectării măsurilor de siguranţă pentru prevenirea poluării, amplasarea de puncte de transfer şicomercializare a combustibililor lichizi sau a oricăror substanţe poluante ce pot vicia calitatea apelorsubterane; amplasarea de aeroporturi, unităţi militare şi efectuarea de manevre militare; amplasarea deplatforme de gunoi, conteinere cu deşeuri, cimitire de maşini; vidanjarea cisternelor ce transportă apefecaloid-menajere; infiltrarea sau injectarea de ape de răcire; executarea de decopertări prin care stratulacoperitor, protector, al acviferului este îndepărtat; amplasarea de cimitire umane sau pentru animale;amplasarea de triaje de cale ferata; executarea de foraje şi lucrări miniere pentru prospecţiuni, explorări şiexploatări de petrol, gaze, ape minerale, sare, substanţe radioactive etc.• In zona de protecţie cu regim de restricţie se permit activităţi agricole dar cu interzicerea utilizăriiingrăşămintelor naturale; utilizarii substanţelor fitofarmaceutice care nu se degradează intr-un timp maiscurt de 10 zile; irigării cu ape uzate, chiar epurate complet; crescătoriilor de animale şi depozitarii degunoaie animale. În plus se mai interzic toate activităţile menţionate ca restricţii pentru zonele III B şi III Ade protecţie; executarea de construcţii pentru activităţi industriale şi agricole, precum: grajduri, silozuri decereale, depozite de ingrăsăminte şi de substanţe fitosanitare etc.; amplasarea de şantiere de construcţii şidepozite de materiale aferente; amplasarea de cai rutiere, linii de garare, parcări şi alte unităţi de transportde mărfuri; amplasarea de campinguri, terenuri de sport, ştranduri; spălarea maşinilor şi efectuareaschimburilor de ulei; balastiere, exploatări de turba, cariere de piatra şi orice alte lucrări prin care sediminuează stratul acoperitor; realizarea de activităţi miniere prin care se îndepărtează stratul protector, seproduc explozii ce produc fisuri sau se creează posibilitatea acumulării de apa; păşunatul animalelor şiînsilozarea nutreţurilor; folosirea ingrasamintelor naturale sau de sinteza, precum şi depozitarea lor in spatii

deschise, unde pot fi spalate de apele din precipitatii şi antrenate in subteran; amplasarea de sere;depozitarea de carburanti, lubrifianti, combustibili solizi - lemne şi carbuni; transportul pe conducte de apeuzate şi substante poluante de orice fel; amplasarea de bazine pentru ape reziduale, puturi absorbante,haznale cu groapa simpla; executarea de lucrari de canalizare şi drenaje; amplasarea de iazuri piscicole.În condiţii speciale se pot admite unele excepţii, cu aprobarea autorităţilor sanitare.Terenurile cuprinse in zona de protectie sanitara cu regim sever vor putea fi folosite numai pentruasigurarea exploatarii şi intretinerii sursei, constructiei şi instalatiei de alimentare cu apa. • In zona de protectie cu regim sever sunt interzise toate activitatile mentionate pentru zonele III B şi III Aşi pentru zona de restrictie, precum şi: constructii sau amenajari care nu sint legate direct de exploatareasursei şi a instalatiilor; efectuarea de explozii şi de excavatii de orice fel; depozitarea de materiale, cuexceptia celor strict necesare exploatarii sursei şi a instalatiei; traversarea zonei de catre sisteme decanalizare pentru ape uzate, cu exceptia celor ce se colecteaza prin canalizarea aferenta obiectivuluiprotejat. Dacă e vorba de o captare de suprafaţă sunt interzise şi deversarea de ape uzate, chiar daca suntepurate complet; navigarea şi acostarea de ambarcatiuni, cu excepţia unor cazuri special reglementate;pescuitul şi scaldatul; recoltarea ghetii şi moraritul pe apa, precum şi adaparea animalelor. În zonele de regim sever se iau măsuri speciale constructive şi de exploatare: Nu trebuie să fieprobleme de proprietate a terenului, nu se admit nici un fel de interventii asupra stratului de sol activ şidepozitelor acoperitoare ale acviferului; se iau măsuri de protecţie antiinundaţie; toate lucrarile vechi deexcavatii deschise şi galerii, canale, puturi, pilnii de explozii trebuie astupate sau luate alte măsuri pentru apreveni infiltrarea de posibili poluanţi. Se admite folosinţa agricolă dar numai cu culturi de plante perene,păioase sau pomi fructiferi, dar fără utilizarea ingrasamintelor animale sau chimice şi a substantelorfitofarmaceutice, fără irigare cu ape care nu sunt potabile; fără culturi care necesita lucrari de ingrijirefrecventa sau folosirea tractiunii animale. Nu e admis păşunatul.

6.2 Prepararea apei potabile

Apele subterane sunt adesea de o calitate care permite utilizarea directă ca apă potabilă, fărăprelucrare. Apa provenită din alte surse, cum sunt apele de suprafaţă, trebuie prelucrată în scopulpotabilizării, complex de procese numite curent preparare sau tratare a apei.

Deja vechii egipteni foloseau sifonarea şi filtrele pentru apă. Au urmat grecii, romanii, indienii....Procedeele au variat - fierbere, filtrare, tratare cu argint... Evul mediu a dus la o decădere tehnologică şi înacest domeniu, din care revenirea a început destul de târziu. În 1772 s-a introdus în Franţa sterilizarea apeicu hipoclorit de sodiu şi în 1829 a început la Londra folosirea "filtrului lent" utilizat şi astăzi.

Metode convenţionale de tratare a apei sunt : sedimentare, coagulare, filtrare (fizică sau biologică),apoi dezinfecţie. Se mai folosesc opţional procedee de mineralizare, demineralizare, dezactivare, flocularemecanică, despumare etc. Filtrarea poate fi rapidă sau lentă, filtrare directă, filtrare cu presiune şi cu vid, cumicrosite şi membrane.... Demineralizarea poate viza dedurizarea, deferizarea sau demanganizarea... De şiremineralizările se fac adesea cu schimbători de ioni. Dezinfecţia se face de regulă prin clorinare (cu clor,cu dioxid de clor, cu cloramină), dar şi prin ozonizare, iodurare sau bromurare, sau cu argint, permanganatde potasiu etc.

Metodele avansate de tratare a apei cuprind: Adsorbţie, aerare, cartuş filtrant, electrodializă,osmoză inversă, distilare, congelare, ultrafiltrare, ultraviolete etc.

Dezactivarea apei radioactive se poate face prin metode chimice (precipitare, coagulare), fizico-chimice (absorbţie, schimbători de ioni) şi fizice (evaporare).

Nu există metode aplicabile practic de a epura specific o anumită substanţă. Prin urmare suntemnevoiţi să epurăm nediscriminatoriu clase întregi de componenţi ai apei, nu doar cei toxici, ceea ce duce şila îndepărtarea unor substanţe dorite, şi mai ales la costuri mari şi muncă multă, consum mare de reactivi,schimbare frecventă de filtre etc.

În România, prin HG 100/2002 de aprobare a normei de calitate a apelor NTPA 013 s-au definiturmătoarele trei tehnologii standard de tratare a apei pentru transformarea apelor de suprafaţă de categoriileA1, A2 şi A3 în apă potabilă:• Categoria A1: Tratare fizică simplă şi dezinfecţie (de exemplu: filtrare rapidă şi dezinfecţie).• Categoria A2: Tratare normală fizică, chimică şi dezinfecţie [de exemplu: preclorinare, coagulare,floculare, decantare, filtrare, dezinfecţie (clorinare finală)].

• Categoria A3: Tratare fizică, chimică avansată, perclorare şi dezinfecţie [de exemplu: clorinareintermediară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbţie (pe cărbune activ), dezinfecţie(ozonizare, clorinare finală)].

Printre substanţele chimic utilizate în tratarea apei se numără varul nestins, sulfatul de aluminiu,clorul, hidroxidul de calciu, soda caustică, dioxidul de carbon, carbonatul de sodiu, sulfatul feros şi sulfatulferic, cărbunele activat praf sau granule, silicoflorura de sodiu, polielectroliţi, amoniacul, fosfaţii, sulfatulde cupru, permanganatul de potasiu, hipocloriţii, clorura de sodiu argilele etc. Deşi sunstanţele sunt foartediverse, elementul activ şi mecanismul e comun mai multor categorii.

• Procedeele şi etapele de tratare a apei

Staţiile de tratare a apei au structuri destul de diferite în funcţie de dimensiuni, complexitate,tehnologii folosite etc. De asemenea există şi ministaţii de tratare sau chiar dispozitive individuale. Totuşi,etapele de tratare sunt de cele mai multe ori aceleaşi şi principiile la fel.

Apa se prizează de regulă din lacuri de acumulare, mai rar din râuri, din zonă de protecţie sanitară.Faptul că priza de apă nu e la suprafaţă şi că există grătare face ca de regulă la staţia de tratare, numităcurent uzină de apă, să nu ajungă corpuri plutitoare sau solide mari. Ideal este ca înainte de tratare să opreepurezi prin trecerea printr-o porţiune de sol, fapt practicat în multe ţări, unde apa prizată se injectează însol superficial şi la mică distanţă se extrage şi se introduce deja prepurificată în staţia de tratare propriu-zisă. Iată pe scurt procesele la care este supusă apa brută în continuare pentru a deveni apă potabilă:

Sitarea este prima etapă a preparării apei. În staţia de site, prin trecerea apei succesiv prin site cu ochiurimari apoi mici şi ulterior prin microsite, se îndepărtează corpuri plutitoare, peşti, plancton şi alte suspensiigrosiere.Sedimentarea se produce în decantoare, care pot fi liniare sau circulare. Aici apa staţionează un anumittimp, în care suspensiile se depun gravitaţional pe fundul decantorului, de unde sunt îndepărtate periodic.Pentru că nu toate substanţele particulate se depun sau ar dura prea mult, procesul este amplificat prinfloculare şi coagulare. În acest scop se introduc în apă reactivi cum sunt sulfatul de aluminiu, sulfatul sauclorura de fier, varul etc. Astfel particulele încărcate electric sunt legate şi se formează agregate mai mari,neutre electric, care precipită.Filtrarea este următoarea etapă, care se derulează în staţia de filtre. Există mai multe tipuri de filtre, carefolosesc nisip respectiv cărbune activ. Cele mai răspândite sunt filtru lent (englez) şi filtrul rapid(american). Sunt de fapt bazine cu nisip pe care apa la parcurge de sus în jos, gravitaţional, ieşind limpede.Filtrele se spală periodic pentru a îndepărta masa de impurităţi reţinute. La "filtrul rapid" procesul de filtrareeste mecanic, dar la "filtrul lent" este de fapt un proces mecanico-biologic deoarece în principal la suprafaţafiltrului se formează un strat colonizat cu alge, bacterii şi protozoare, care contribuie activ la reţinereaimpurităţilor prin mecanisme chimice, enzimatice şi bacterivore. .Oxidarea este un procedeu suplimentar de îndepărtare a substanţelor poluante, care nu se aplică la oricestaţie de tratare. Oxidarea se face cu reactivi precum ozon, clor sau Cl2O. Ozonul distruge clorfenolii şi altesubstanţe ce afectează gustul apei. Clormetanii pot fi descompuşi cu ultraviolete plus apă oxigenată. Cl2Oreuşeşte să oxideze şi ce nu poate oxida clorul şi ozonul. Eficienţa oxidării este redusă dacă sunt prezenţiacizi humici în apă. Pentru o oxidare eficientă trebuie ştiut ce poluanţi sunt în apă. În cele de suprafaţă estegreu, pentru că sunt mulţi şi se tot modifică. Oxidarea îndepărtează mulţi compuşi nedoriţi, dar poategenera alţii, cum sunt cetonele, acizii carboxilici etc.Adsorbţia este o metodă folosită la unele staţii şi se face pe oxid de aluminiu, pe răşini adsorbante sau pecărbune activ (impropriu numită filtrare pe cărbune activ).Stabilizarea apei cuprinde procedee destinate prevenirii modificărilor apei între preparare şi utilizarea decătre consumator, şi anume evitării corodării conductelor sau precipitării / depunerilor în conducte. Idealcontra corodării este să se depună un fin strat de carbonat de calciu sau magneziu pe interior, dar astadepinde practic mult de pH, oxigen, bicarbonat etc. Dezacidifierea se aplică apelor acide, pentru a nu ficorozive. Se face prin aerare mecanică sau adăugare de reactiv sau trecere peste substanţe alcaline.Deferizarea sa demanganizarea se face în scopul îndepărtării acestor metale, care pot precipita înconducte sau crea probleme la consumatori. Prin introducere de oxigen, Fe2+ se transformă în hidroxid defier 3+ puţin solubil. Asemănător se face şi demanganizarea, care este stânjenită însă puternic dacă suntprezenţi în apă mult amoniu, clor sau substanţe organice. Există şi metode biologice de deferizare şidemanganizare, la care se folosesc bacterii.

Dedurizare / decarbonatare. Duritatea apei este carbonatică (dată de carbonaţii de calciu şi magneziu) şinecarbonatică (dată de sulfaţii, azotaţii şi clorurile de calciu şi magneziu). Apa dură nu e favorabilă sănătăţiidar dăunătoare multor folosinţe practice (spălat, gătit, instalaţii de apă caldă etc.). De aceea, pentrupotabilizare apa nu se dedurizează decât în cazuri excepţionale. Se face însă pentru folosinţe tehnicespecifice, cum sunt încălzirea centrală, dializa renală etc. Distingem dedurizarea propriu-zisă, la care seextrage calciul şi magneziul cu schimbători de ioni care cedează în schimb ioni de sodiu şi hidrogen, saudecarbonatarea, prin care se elimină ionul bicarbonat, prin schimbător de ioni sau precipitare.Dezactivarea apei se face în scopul îndepărtării compuşilor radioactivi. Cel mai frecvent se folosescschimbătorii de ioni.Dezinfecţia apei se practică la apele de suprafaţă, filtratul de mal, apele subterane din soluri fisurate,carstice, sau ce filtrează slab din alt motiv. Scopul este distrugerea agenţilor patogeni - bacterii, virusuri şiparaziţi, incluzând chistele. Dezinfecţia apei poate avea efecte nedorite prin persistenţa în apa potabilă aunor substanţe folosite la tratarea ei sau subproduşi a acestora, cum sunt clorfenolii, haloacetonitrilii sautrihalometanii (în cazul clorinării) respectiv aldehidele, fenolii şi acizii carboxilici (în cazul ozonizării). Deaceea metoda trebuie aleasă şi în funcţie de poluanţii prezenţi. Sunt mai multe posibilităţi de dezinfecţie,dintre care prezentăm cele mai utilizate:Clorinare gazoasă indirectă, cu clor gazos care se transformă întâi în soluţie. Asigură şi oxidarea diverselorsubstanţe organice şi anorganice. Dezavantajul major este că se formează compuşi secundari toxici (deexemplu trihalometani cum sunt cloroformul) , incriminaţi inclusiv pentru posibil efect cancerigen. Osoluţie de evitare a formării lor este prealabila tratare cu ultraviolete şi ozon, procedeu controversatdeoarece şi ozonul dă produşi secundari nedoriţi. Apa ce se supune clorinării trebuie să fie curată în rest,altfel cea mai mare parte din clor se consumă în alte reacţii decât cele vizate, de distrugere a microbilor. Unalt efect nedorit este cel al formării clorfenolilor, care afectează grav gustul chiar la concentraţii infime de1:20.000.000 ! În apă trebuie să mai rămână o cantitate de clor rezidual care să anihileze microbii ce maiimpurifică apa pe parcurs pe reţea până la consumator, dar nu în exces deoarece alterează apa organolepticşi e şi dăunător sănătăţii.Cl2O are avantaje importante faţă de clorul gazos: pH-ul apei nu influenţează utilizarea lui; are gust şimiros propriu mai puţin deranjant ca şi Cl2; nu reacţionează cu fenolii şi deci nu alterează organoleptic apaprin clorfenoli; E mai puţin reactiv cu compuşii organici din ape şi ca atare se consumă mai puţin pe direcţiinedorite; formează mai puţini trihalometani şi produse secundare. Dezavantajele sunt că reacţionează cuacizii humici rezultând produşi toxici chiar mutageni. În plus formează cloruri şi cloraţi şi alţi compuşi,mulţi toxici. De aceea pe ansamblu nu se poate afirma că e mai bun dar nici clar mai rău decât clorul gazos.Ozonizarea constă în tratarea apei cu ozon, oxidant puternic care are şi el avantaje şi dezavantaje faţă declor. Avantaje: Necesită timp mai puţin pentru reacţie (10 minute, faţă de 30 minute la clor); activitateabactericidă este de 20 de ori mai puternică; nu este influenţat de pH-ul apei; nu persistă în apă şi nici nu dăproduşi remanenţi (se degajă oxigen); nu produce clorfenoli şi nu afectează nici în alt fel gustul.Dezavantaje: Nu are efect de durată, remanent în reţea; eficienţa e afectată în prezenţa substanţelororganice, care "concurează" bacteriile pe care ar trebui să le atace; produce compuşi toxici cum suntozonidele, greu de dozat...Ultravioletele sunt o metodă de dezinfecţie aplicabilă apelor foarte curate, deoarece depind de transparenţaapei. Trebuie aplicate în strat subţire şi timp relativ îndelungat, fapt ce face metoda aplicabilă numai pentruvolume relativ mici de apă. Se formează şi anumite cantităţi de ozon, care la rândul lui dă derivaţi toxici,deci nici tratarea cu UV nu e perfect "curată".Tratare cu argint: Necesită apă foarte curată şi contact de mai multe ore a apei cu plăcile de argint. Este unbun dezinfectant dar aplicabil mai degrabă pentru a menţine o apă sterilă după ce a fost deja dezinfectată.Razele gamma sunt radiaţii electromagnetice, ionizate. Se folosesc mai rar pentru dezinfecţie.Ultrasunetele sunt vibraţii mecanice de înaltă frecvenţă care pot ucide microorganismele. Sunt rar folosite.

La de dezinfecţia apei trebuie ţinut cont că viruşii sunt mai rezistenţi ca şi bacteriile coliforme, darmai puţin rezistenţi ca protozoarele. Clorinarea obişnuită practic nu poate elimina Giardia de exemplu. Cametode de dezinfecţie, eficienţa acestora scade în următoarea ordine: O3 > Cl2O > HClO > ClO- >cloramine.

• Tratarea apei la nivel casnic

Pentru cei care nu au o sursă individuală de apă ce nu necesită tratare şi nu au alimentarecentralizată cu apă potabilă sau aceasta ajunge la ei în stare necorespunzătoare calitativ, s-au dezvoltat

sisteme de uz casnic de potabilizare a apei. Gama de dispozitive este foarte largă, de la simpli schimbătoride ioni pentru dedurizarea apei (pentru înlesnirea spălatului etc.) până la instalaţii complexe ce imită cele"industriale" de tratare a apei. Totuşi, cele mai multe filtre de uz casnic se bazează pe trei procedee,prezentate în continuare:

Schimbătorii de ioni artificiali sunt dispozitive ce copiază procesul natural din sol prin careplantele extrag ionii de care au nevoie. Au o mare varietate constructivă şi schimbă anioni ( azotat, sulfat şimetale grele în schimbul clorului şi hidroxilului pe care îl cedează în apă) sau cationi (reţin calciu şimagneziu şi cedează sodiu). Ei sunt teoretic regenerabili, dar cei de uz casnic sunt majoritatea capsulaţi încartuşe "de unică folosinţă" ce se aruncă la gunoi după epuizare din păcate. Dezavantajul este că aduc înape alţi ioni care nu sunt chiar inofensivi (sodiul). De asemenea există un risc important de contaminarebacteriană masei filtrului. Nu reţine plumbul sub formă de particule şi nici compuşii organohalogenaţi şiexistă riscul de a ceda substanţe din răşina-matrice (monomeri etc.).

Filtrele cu cărbune activ purifică apa prin adsorbţia substanţelor dăunătoare în interiorul maseiporoase de cărbune. Aceasta are o suprafaţă uriaşă, de 1000 m2 / gram. Adică 5-12 g cărbune activ aresuprafaţa unui teren de fotbal! El reţine acizii humici, hidrocarburile, compuşii organici halogenaţi,pesticidele nepolare, plumbul particule etc. Sunt regenerabile şi performante. Procesul de adsorbţie pecărbunele activ este foarte complex şi incomplet cunoscut. Marea lor problemă este reversibilitateaprocesului, adică desorbţia, uneori imprevizibilă, ce depinde de mulţi factori şi există ca risc mai ales cândîn apa de purificat sunt tot felul de poluanţi sau sunt oscilaţii de pH, temperatură, compoziţie. Unii poluanţipot să îi dezlocuiască pe alţii şi astfel să fie cedaţi în apa care de fapt nici nu îi mai conţine de mult ci doarrămăseseră stocaţi în filtru. Alt dezavantaj este că şi în aceste filtre se pot dezvolta microorganismele şi deasemenea că nu reţin poluanţi precum azotaţii, EDTA, unele săruri, pesticide polare...

Osmoza inversă este performantă, dar are ca dezavantaj faptul că demineralizează apa, eliminândşi compuşii a căror prezenţă e benefică. În plus s-au descoperit molecule ce reuşesc să depăşească cele maibune membrane, inclusiv compuşi toxici. Sistemul trebuie curăţat des pentru a nu fi invadat demicroorganisme.

Filtrele de apă - prieten sau duşman?Filtrele sunt o soluţie extremă, scumpă, temporară şi imperfectă, oricât de performante ar fi. Ele nu

fac bine nici mediului nici societăţii, pentru că în loc să protejăm apa visăm ca tehnica tot mai performantăs ne salveze, şi din apă foarte poluată să iasă apă bună de băut. Tehnic nici nu e posibil, deoarece nici unfiltru nu reţine orice poluant, iar poluanţii se schimbă mereu şi se înmulţesc. Un filtru bun la ceva nu e bunla altă clasă de poluant. Un filtru imaginar care ar reţine toate moleculele în afara celor de apă ar fi undezastru pentru scopul de potabilizare a apei, căci furniza o apă distilată, improprie consumului uman, ce artrebui apoi remineralizată.

Filtrele au şi multe efecte secundare. Schimbătoarele de cationi reţin beneficul calciu şi magneziu,introduc sodiu, potasiu sau ioni de hidrogen, argint şi prezintă risc de contaminare bacteriană.Schimbătoarele de anioni introduc clor, argint şi prezintă risc de contaminare bacteriană. Filtrele cu cărbuneactiv au riscul de "străpungere" (să lase poluanţii să treacă) şi prezintă risc de contaminare bacteriană, ca şifiltrele mecanice şi ca şi osmoza inversă, care în plus demineralizează apa, dau debit mic şi au randamentredus, consumând multă apă brută pentru a obţine apa "purificată".

"Testarea" clasică a filtrelor, aşa cum e prezentată în majoritatea prospectelor şi reclamelor, este unnonsens, deoarece rezultatele depind direct de compoziţia apei brute ce se supune filtrării. Un test ar trebuisă spună exact de la ce apă pleci şi ce apă iese, rezultate ce nu poate fi pur şi simplu transpus pentru o altăapă. Şi chiar atunci rămâne incertitudinea dată de filtrele de carbon activ.

Dacă totuşi sunteţi obligaţi de împrejurări să cumpăraţi un filtru casnic, trebuie urmărit ca acesta săîndeplinească un procent cât mai mare din următoarele criterii: să nu îndepărteze complet calciul şimagneziul; să înlăture plumbul, cadmiul şi alte metale grele; să poată elimina azotaţii chiar când creştebrusc concentraţia lor; să reţină hidrocarburile policiclice aromatice, hidrocarburile halogenate şi alteasemenea substanţe organice dăunătoare; să nu introducă argint în apă; să nu introducă mult sodiu în apă.

Sfaturi practice pentru cei siliţi să utilizeze filtre casnice:- Respectaţi cu stricteţe durata de funcţionare înscrisă pe cartuş şi faceţi schimbul la timp, altfel nu doar cănu mai reţine poluanţii, dar posibil să îi reintroducă în apă pe cei reţinuţi anterior!- Apa filtrată nefolosită imediat trebuie fiartă şi apoi pusă la frigider, altfel e mediu excelent de dezvoltare amicroorganismelor.- După schimbarea cartuşului / setului filtrant, primii litri de apă produsă trebuie aruncată.

- Regeneraţi sau schimbaţi cartuşele filtrante dacă au stat nefolosite zile / săptămâni întregi, deoarece risculde contaminare bacteriană este foarte ridicat.- Nu încercaţi să reutilizaţi cartuşe vechi- Nu lăsaţi cartuşele să se usuce. Ca să funcţioneze, schimbătorul de ioni trebuie să fie "umed".- Evitaţi filtrele ce folosesc argint ca mijloc de dezinfecţie- Colorarea apei în gri înseamnă carbon activ fabricat prost, dar este nepericulos pentru sănătate. Înlocuiţicartuşul.- Afectarea gustului sau mirosului apei este indiciu clar că ceva nu e în regulă!

• Tratarea apei în condiţii de teren

În situaţii când trebuie consumată apă dintr-o sursă de suprafaţă sau una subterană dubioasă, serecurge la mijloace de teren de purificare a apei. Există filtre speciale de dimensiuni relativ mici (câţivalitri) cu care se poate obţine apă de băut pentru un grup restrâns. Mai sunt pastile de dezinfecţie(permanganat, perogen) dar trebuie mare atenţie la dozaj. Apa se poate filtra în filtre improvizate cu nisip şicărbune şi fierbe pentru dezinfecţie.

• Fântânile

Apa din fântâni este în principiu bună direct de consum dacă apa freatică din zonă nu estecontaminată şi fântâna bine construită şi întreţinută. Există norme precise în acest sens. Fântâna trebuieamplasată departe de latrină sau grajd, pe cât posibil mai sus sau la acelaşi nivel. Pereţii interiori trebuie săfie din tub de beton sau piatră iar la exterior vecinătatea imediată impermeabilizată contra infiltraţiilor.Fântâna trebuie să fie închisă / acoperită pentru a o feri de impurităţi iar găleata să atârne în timpulnefolosirii şi lanţul / cablul să aibă limitator pentru a nu ajunge găleata la fundul fântânii şi a tulbura apa.Calitatea apei din fântână trebuie verificată periodic şi fântâna trebuie tot periodic golită, curăţată şidezinfectată cu clor.

6.3 Transportul, stocarea şi distribuţia apei potabile

Apeductele au apărut încă din China şi Roma antică. În evul mediu le-au utilizat arabii, dar înEuropa s-a reluat uzul lor numai în secolul XII. Unele aveau deja din timpul romanilor debite importante şilungimi de zeci de kilometri.

La ora actuală există apeducte de lungimi impresionante. În SUA; ape pentru New York este adusăde la 190 km, pentru Los Angeles de la 390 de km iar pentru San Francisco de la 500 km!

În multe oraşe occidentale, castelul de apă este un veritabil castel ca arhitectură şi poziţieurbanistică. La noi multe rezervoare sunt mai "anonime" în mediul urban, subterane sau la nivelul solului.Rezervoarele clasice cel mai des folosite în România în mediul rural şi industrial sunt cele suspendatesferice sau tronconice inverse.

Conductele folosite la alimentarea cu apă sunt din fontă sau oţel, mai rar din polietilenă, sticlă sauceramică. Materialul trebuie testat şi autorizat, pentru a asigura că nu reacţionează cu apa sau nu cedeazăsubstanţă către aceasta. În multe ţări mai sunt reţele de apă din ţevi de plumb, şi pentru riscul de poluaresunt ţări în care legea prevede chirii mai mici la acele clădiri dacă se dovedeşte că apar concentraţii deplumb mai ridicate în apă sau chiar pentru simplul fapt că reţeaua e cu ţevi de plumb. În alte ţări utilizareaplumbului fusese interzisă încă din secolul XIX. De asemenea nu se admit ţevi de azbociment. Unelemateriale plastice s-au dovedit atacabile de enzime bacteriene, devenind mediu de cultură pentrumicroorganisme. Trebuie ca materialul să fie absolut inert din punct de vedere biologic.

Principiul de construcţie a reţelei de apă potabilă poate fi cel terminal (ca ramurile unui copac) saucel inelar, care are avantajul că o întrerupere pe o conductă nu înseamnă automat privarea de apă a tuturorcelor situaţi distal de acel punct. Reţeaua trebuie să fie bine protejată, să nu îngheţe, să nu fie avariată la altelucrări, să nu treacă paralel sau pe sub cea de canalizare, pentru a evita posibile exfiltraţii şi contaminări.

Ca principiu de funcţionare, o reţea de distribuţie a apei poate fi gravitaţională sau presională(bazată pe pompare). Totdeauna reţeaua trebuie să fie sub presiune, pentru ca în caz de neetanşietăţi apa săiasă din ea şi să nu se poată infiltra din exterior substanţe contaminante. Presiunea se asigură în reţeasuplimentar cu unde e nevoie. Pe reţea se intercalează şi rezervoare. Acestea trebuie atent protejate, curăţateperiodic etc.

Calitatea apei din reţea trebuie supravegheată de către autorităţile sanitare şi de către furnizor. Seprelevează probe periodic de la uzina de tratare, de pe parcursul reţelei şi de la robineţi ai consumatorilor.Pentru a contracara eventualele impurificări trebuie ca în cele mai depărtate puncte să mai fie în apă urmede clor, dar nici prea mult. De aceea sunt dezavantajele reţelele foarte lungi sau asimetrice de distribuţie.

Defecţiunile la reţeaua de apă trebuie reparate operativ şi cu precauţii pentru a reducecontaminarea. După întreruperi sau nefolosire mai îndelungată a unui robinet, apa trebuie lăsată un timp săcurgă pentru a se elimina impurităţi din reţeaua apropiată.

În scop de evidenţă, consumul de apă se contorizează cu apometre.

• Aparate de stabilizare a apei?

Diverse firme au lansat aparate ce pretind că previn efectele negative ale apei dure, "stabilizând"carbonaţii de calciu şi magneziu în apă astfel încât să nu se mai depună în conducte. De fapt aceste aparateobţin asta prin adăugare de fosfaţi, silicaţi şi polifosfaţi, ceea ce înseamnă o importantă poluare. În plus nufuncţionează la temperaturi ridicate sau dacă apa în cauză rămâne mai mult timp în acele conducte /recipienţi. Soluţia mai simplă este ca apa dură caldă să nu treacă de 650C, şi atunci nu se depune. Sestudiază şi metode fizice de stabilizare, cum sunt tratarea cu ultraviolete, câmpuri electromagnetice,ultrasunete etc. rezultatele sunt încă neclare şi puţin concludente, unele aparate lansate cu mare pompă pepiaţă dovedindu-se fără efect notabil.

• Apa îmbuteliată - o alternativă?

În ultimele decenii a crescut masiv consumul de apă minerală carbogazoasă, apă plată, apă de masă,băuturi răcoritoare etc. în locul apei potabile de la reţea, a cărei calitate a scăzut sau în care oameni nu maiau încredere. Omul de fapt nu are nevoie de apă minerală. O alimentaţie corectă asigură aportul suficientdin toate microelementele necesare. Consumul de apă minerală în sine nu e în principiu dăunător, deşi apaplată ar fi preferabilă celei carbogazoase. În plus trebuie atenţie la diverşi factori, în special compoziţiaacelei ape: Să aibă cât mai puţin sodiu, că oricum prin alimentaţie ingerăm exces; să nu aibă radioactivitateridicată sau arsen mai mult dacă o consumăm ani în şir; ambalajul să fie din material perfect inert, căci suntunele mase plastice care pot ceda substanţe nedorite în apă sau sunt mediu bun pentru microorganisme....Bioxidul de carbon are efect conservant, de aceea apa plată are termen de garanţie mai redus. Sticleledestupate trebuie ţinute la frigider pentru a evita înmulţirea microorganismelor. pentru sugari şi bolnaviihipertensivi sau cu afecţiuni renale etc. trebuie mare atenţie la alegerea apei minerale.

7. ÎNCHEIERE

În această broşură am trecut pe scurt în revistă aspecte esenţiale ale relaţiei apei cu sănătateaomului şi alte informaţii despre apa potabilă. Detalii mai multe se găsesc în tratate de igienă şi în lucrăritehnice de profil. Bibliografia selectivă pentru întreaga serie de broşuri este reprodusă în fasciculul nr. 10 alseriei de broşuri ECOAQUA. Pentru a vedea ce se întâmplă cu apa după ce omul o foloseşte (consumptivsau nu), vă invităm la lectura următorului fascicul din seria ECOAQUA; şi anume broşura "EpurareaApelor".

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

EPURAREA APELORbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 4

1 INTRODUCERE2 CANALIZAREA 2.1 Generalităţi despre canalizări 2.2 Structura unei reţele de canalizare 2.3 Problema canalizării apelor pluviale3 EPURAREA APELOR UZATE 3.1 Istoric şi evoluţie 3.2 Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate 3.3 Probleme particulare ale epurării apelor uzate4 REGLEMENTĂRI5 ÎNCHEIERE

1. INTRODUCERE

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin urmare,principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele uzate, subiect ceface obiectul prezentei broşuri, a 4-a din seria ECOAQUA.

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare. elesunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării localităţilor,deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de surse - toatechiuvetele, WC-urile, cadele de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau apele pluviale. Apeleacestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite în emisar, de obiceiun râu. În final vom vedea o serie de reglementări în domeniu, pentru a înţelege mai bine problema epurăriiapelor.

2. CANALIZAREA

2.1 Generalităţi despre canalizări

La densităţi foarte reduse de populaţie nu e nevoie de latrine şi canalizări, câmpurile şi pădurileservind ca pentru orice animal drept loc de defecare şi urinare. Asemenea condiţii erau cândva peste tot peglob, dar treptat s-au redus încât astăzi se mai întâlnesc numai în zone montane sau deşertice sau polare. Înrest e nevoie de un sistem organizat.

Primele canalizări se pare că au fost făcute acum 5000 de ani la Mohenjo-Daro, pe valea Indusului.În Roma antică, celebra cloaca maxima deservea 1 milion de locuitori. Canale romane sunt şi astăzi în uz,fiind tehnic excelent executate dar nefăcând pe atunci decât să deverseze apele uzate din oraşe în emisar(râu sau mare) mai aval. În evul mediu situaţia în oraşele europene era dezastruoasă, fecalele fiind aruncatepe stradă, în cel mai bun caz în şanţul din mijlocul străzii.

În zilele noastre în ţări dezvoltate există sisteme performante de canalizare şi în mediul rural, înschimb în meri oraşe din lumea a treia fecalele sunt în continuare depuse pe stradă, unde sunt spălate deploi, consumate de porci sau câini sau uscate de soare şi transformate în praf. De exemplu în Mexico CIty omare parte din praful din atmosferă este de fapt format din fecale umane uscate. Consecinţele asuprasănătăţii publice sunt pe măsură de grave.

În zone rurale cu climat nu foarte rece şi nu prea umed se pot folosi cu succes sisteme de tancuriseptice cu câmpuri de absorbţie pe sol. Mai sigure dar mai scumpe sunt tancurile septice închise, care sevidanjează periodic şi se transportă întreg conţinutul la o staţie de epurare, sau se face sistem centralizat decanalizare ca în mediul urban. O soluţie ieftină hibridă este combinaţia între tanc septic care să reţină numaicomponenta solidă a apelor uzate fecaloid-menajere şi canalizare centralizată dar care să colecteze şi săducă la staţia de epurare numai componenta lichidă. Avantajele unui astfel de sistem sunt că tancul septictrebuie golit mult mai rar iar sistemul de canalizare se poate realiza cu ţevi de diametre mult mai mici şideci cu costuri reduse.

2.2 Structura unei reţele de canalizare

Există diverse variante constructive, soluţii tehnice, de design şi de material folosit la canale.Majoritatea conductelor de canal sunt la noi din ciment sau azbociment, iar marile colectoare au structuridiverse, unele armate sau de metal, fiind adevărate tunele. Există însă principii comune şi variante largfolosite.

În mod tipic, în interiorul clădirilor sistemul începe cu sifoane la chiuvete, WC-uri, pisoare, cade deduş sau baie, canale la nivelul podelei etc. Aceste converg gravitaţional spre subsolul clădirii de unde trec înexterior spre racordul cu reţeaua publică de canalizare

Canalele pentru ape pluviale au deschideri spre străzi, curţi şi alte spaţii. Ele sunt laterale în rigolesau orizontale, acoperite cu grătare. În interiorul puţului se montează dispozitive care să împiedice intrareade gunoaie şi eventual şi emanarea de mirosuri, având astfel canal cu găleată sau cu găleată şi sifon. Găleatareţine corpurile solide şi se goleşte periodic.

Structura unei reţele de canalizare este arborescentă: canalele de racord converg în canalecolectoare secundare ce se reunesc în colectoare principale, ce se termină sau ar trebui să se termine la staţiade epurare.

Reţelele au şi guri pentru vizitare, care să permită accesul pentru control şi întreţinere.Canalele pot fi curăţate prin diverse tehnici: Spălare cu presiune ridicată, curăţare cu dragă cu lanţ

sau cablu; curăţare cu vehicule speciale....Construcţia sistemului de canalizare trebuie să asigure o perfectă etanşeitate, o netă separare de

reţeaua de alimentare cu apă (cu care nu trebuie să vină în contact şi în nici un caz să nu treacă deasupra ei)ca să se evite orice posibilă contaminare. Trebuie să fie cădere suficientă, coturi nu prea strânse, adâncimecorespunzătoare ca să nu apară iarna îngheţ şi dimensionările (diametre) adecvate ca să permită preluareaîntregului debit, să nu se ajungă la blocaje şi refulări la exterior pe străzi sau şi mai rău în interiorulclădirilor.

2.3 Problema canalizării apelor pluviale

O mare problemă în zonele urbane o constituie apele pluviale. Uneori sunt colectate de sisteme decanalizare distincte şi deversate direct în emisar - de regulă râul care trece prin / pe lângă localitatea încauză. Dar ele sunt mai mult decât nişte simple ape de şiroire încărcate cu suspensii.... De pe străzi ele seîncarcă cu reziduuri petroliere şi de uleiuri, plumb de la combutibili, particule din abrazarea cauciucurilor şidiscurilor de frână ale automobilelor etc. şi deci sunt suficient de poluate încât să necesite de fapt epurare înstaţia de epurare orăşenească la fel ca alte ape uzate.

În alte cazuri ele sunt colectate împreună cu apele uzate fecaloid-menajere sau alte asemenea apeputernic poluate, şi ajung în comun în staţiile de epurare. La ploi puternice însă, se generează debite căroranici o staţie de epurare nu le-ar putea face faţă, şi se ajunge ca volume mari de ape uzate să fie deversatedirect în râurile apropiate, scurtcircuitând staţia de epurare, obţinând deci un efect şi mai grav decât dacănumai apele pluviale ar fi fost deversate neepurate în emisar.

Soluţii s-au încercat mai multe. Unele oraşe au cheltuit imens pentru a construi rezervoare uriaşepentru apele pluviale unde să se colecteze în timpul ploilor torenţiale debitele ce nu pot fi preluate destaţiile de epurare şi să fie apoi treptat epurate în perioadele fără precipitaţii.

Mai logic şi ieftin este să se caute rezolvări cât mai aproape de cauzele fenomenului, nu d efecte, şianume reducerea debitului apelor uzate pluviale ce ajung în canalizare, fie pe ansamblu, fie cel puţinîntârzierea lor pentru a evita debit de vârf.

Reducerea permanentă se obţine prin reducerea suprafeţelor sigilate (impermeabilizate) din zoneleurbane şi mărirea celor de pe care apa se poate infiltra în sol în loc să se scurgă în sistemul de canalizare.Astfel în locul asfaltului sau altor materiale impermeabile se pot pune pe trotuare, pieţe, parcaje şi chiarstrăzi pavaje din materiale poroase, permeabile la apă, ce permit o anumită infiltraţie. Această soluţie dejase răspândeşte tot mai mult, deşi motivaţia este adesea uşurinţa desfacerii ei în caz de apariţia necesităţiiunor săpături (acces la conducte, cabluri etc.) şi nu din motive de ape. Alte soluţii sunt încă puţinrăspândite, deşi sunt fezabile: Grilaje de metal, beton sau material plastic, în loc de asfalt, pe zonele deparcaj şi alte suprafeţe, chiar pietriş în loc de asfalt pe alei şi diverse drumuri, intercalarea în şanţuri şirigole de zone înierbate sau de gropi şi alte elemente ce favorizează infiltraţia; conducte poroase sauperforate pentru apele pluviale, intercalarea de cisterne şi rezervoare pentru apele din parcaje şi de peacoperişuri şi conducerea acestor ape, alături de cele stradal unde diferenţele de nivel permit, spre paturi deinfiltrare, ochiuri de apă sau bazine din parcuri şi zone verzi urbane, colectarea în cisterne şi recircularea înscop menajer, de stropire a spaţiilor verzi sau în alte scopuri a apelor pluviale etc.

Întârzierea afluxului spre canalizare a apelor meteorice se fac prin creşterea rugozităţii suprafeţelorde recepţie şi colectare şi scăderea utilizării de materiale ce favorizează o curgere rapidă: Înierbarearigolelor şi şanţurilor colectoare sau dispunerea de pietriş în ele, intercalarea de fâşii de iarbă, minigropi şialte adâncituri, realizarea de acoperişuri plate eventual cu gazon sau pietriş, sau chiar inundarea temporară aacoperişului plat prin limitatoare de debit la sistemul de scurgere, utilizarea de materiale cu microcreste şimicroşanţuri pentru acoperiş şi citerne pentru a întârzia curgerea apei etc. De asemenea se pot intercala lascurgerile de pe acoperişuri şi parcări cisterne pentru colectarea şi stocarea temporară a apelor pluviale şi sepot realiza prelungiri ale căilor de scurgere pentru o parte din ape, ca ele să se descarce succesiv încanalizare şi deci să se evite debitul "de vârf".

3. EPURAREA APELOR UZATE

3.1 Istoric şi evoluţie

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări, care aurezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilenţial,încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-atrecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consumbiochimic de oxigen" CBO5 a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în concordanţă cu realităţileenglezeşti - temperatură de 200C, timp de rezidenţă în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind ceafecaloid-menajeră...

În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de 172205000locuitori, adică 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurateprin CBO5 a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul 2005 se prevedeatingerea unui nivel de 16980 de staţii de epurare care să deservească 243723000 locuitori, adică 86,6% .Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO5 e planificat săatingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.

În SUA tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din nou în emisar. Se infiltrează în solsau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, şi chiar ca sursă deapă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparareavansată. De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în oraşe ca Palo Alto,Denver, El Paso şi chiar Washington DC! Aceasta e destul de scumpă, dar totuşi mai ieftină decâtdesalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se răspândeşte în ţări arabe şi africane...

3.2 Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a apeloruzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip turn, darmajoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran,cu spaţii verzi deasupra.

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii(deocamdată nu la toate!) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:• Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.). Deregulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute se facemecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului...• Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic.• Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor anisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se menţin în ape liniştite mai multde câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeuîmpreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.• Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat,astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent decoagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă(grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colecteazăşi înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.

Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:• Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine microorganisme cedescompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.• Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urmaproceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conţin multmetan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala termică.

Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuşiîn exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare).Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precumfiltrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat, precipitarea chimică etc. Eliminareaazotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit şi apoi azotat) urmatăde denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pecale biologică, sau chimică.

În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundăstandardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie puternică, apele epuratetrebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate" darîn practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc, dar pede altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să fie şi pe carestaţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.

În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată amonte deoraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să fie marepentru a asigura diluţie adecvată.

Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar, deoarece auun conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin toxice specifice pestelimitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest caz nu mai este necesarătreapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitivpentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturalenepoluate antropic). Se experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cusupunerea la tratamente avansate de purificare.

Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie, numitemetantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură temperaturărelativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi descompunsubstanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi şi gaze care,conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.

3.3 Probleme particular ale epurării apelor uzate

• Staţii de epurare integral biologiceÎn anumite condiţii de climă se poate folosi şi epurarea biologică cu plante, prin mlaştină / lagună

de epurare, care poate reţine fosfaţii, nitraţii şi agenţii patogeni. Un hectar de stuf de exemplu extrage dinapă anual 10-15 tone de azot, fosfor şi sulf şi peste 150 tone de poluanţi organici!

La Arcata (California) în mod experimental s-a introdus un sistem de epurare exclusiv biologic, cuplante, într-un sistem de mlaştini şi lacuri. Fezabilitatea pe termen lung şi posibilitatea de a folosi pe scarălargă asemenea tehnologie este deocamdată controversată.

• Preepurarea apelor uzate industrialeApele uzate industriale au de regulă nivele înalte de încărcare cu poluant şi mai ales au

caracteristici frecvent foarte diferite de cele uzate fecaloid-menajere. De aceea ele nu pot fi epurate direct înstaţiile de epurare orăşeneşti, ci trebuie supuse unui proces de preepurare specifică, adaptată naturiipoluantului sau poluanţilor în cauză, şi apoi eventual descărcate în canalizarea orăşenească şi duse la staţiaclasică de epurare. Se poate face şi o staţie complet separată pentru apele industriale, care să asigure epurarepână la nivelul la care pot fi descărcate legal în emisar (râu de exemplu). O asemenea staţie completseparată se poate justifica economic la mari întreprinderi...

Ape industriale uzate sunt şi cele ce provin din "spălarea" gazelor, inclusiv a celor de la centraleletermice sau termoelectrice, unde apele încarcă bioxid de sulf, rezultând gaze mai puţin poluante pentruatmosferă dar ape foarte poluate, ce trebuie epurate.

Uneori apele uzate industriale au încărcări de poluanţi pentru care nu există tehnologie de epurareadecvată, singura soluţie rămânând în acest caz injectarea profundă.

• Problema nămoluluiDin staţiile de epurare rezultă mari cantităţi de nămol. De exemplu în Germania se produc anual

peste 100 de milioane de tone de nămol brut! Acesta este în final uscat prin diverse procedee şi poate fi

utilizat ca îngrăşământ agricol sau după caz este transportat la rampa de gunoi şi haldat sau incinerat sausupus pirolizei. Utilizarea ca îngrăşământ oricum nu se face direct, ci mai întâi trebuie supus unui proces de"condiţionare" ce poate cuprinde dezinfecţie, adăugare de săruri de aluminiu şi fier, var, cenuşă, materialede floculare apoi deshidratare prin presă sau centrifugă....

În ultimul timp în apele uzate ajung tot mai multe metale grele şi alţi poluanţi care fac ca nămolulsă fie toxic şi neadecvat utilizării ca îngrăşământ. În Germania de exemplu doar circa 40% poate fi utilizatîn agricultură.... Alternative sunt folosirea lui ca materie primă la cărămizi speciale şi alte materiale deconstrucţii. O practică larg răspândită în trecut şi din fericire abandonată după îndelungi scandaluri a fostdeversarea în ocean a nămolului provenit din staţii de epurare a apelor.

• Metode speciale de epurare a apelor - osmoza inversaOsmoza a fost descoperită în 1748 iar osmoza inversă mult mai târziu, dar cu vaste aplicaţii. Ea

produce apă curată, chiar prea "curată" (demineralizată) şi se poate folosi pentru epurarea apelor uzate ,preparare de apă potabilă, dar şi în alte scopuri ( producerea gheţii, aplicaţii biomedicale şi de laborator, înfotografie, industria farmaceutică, cosmetică, electronică şi electrotehnică, zootehnie, medicină pentruhemodializă, dedurizarea apei pentru centralele termice etc.).

Principiul de funcţionare al procedeului este o membrană semi-permeabilă prin care apa trece foarteuşor dar alte substanţe mai puţin sau deloc din cauza mărimii moleculei. Punând în contact două mase deapă cu concentraţii diferite de diverse substanţe, separate prin membrană, la osmoza normală apa va tindesă traverseze membrana de la soluţia mai diluată către cea mai concentrată până la egalarea concentraţiilor.Dar dacă pe soluţia mai concentrată se aplică o presiune mare, peste nivelul celei osmotice produsă dediferenţa de concentraţie, procesul este invers şi apa trece din soluţia concentrată spre cea diluată, cu altecuvinte de la cea poluată spre cea purificată.

Stratul de soluţie concentrată care se formează pe suprafaţa membranei trebuie îndepărtat periodicpentru a preveni astuparea microporilor prin care trec moleculele de apă. În acest sens se poate utiliza unpre-filtru cu carbon activ pentru reţinerea clorului care poate distruge membrana şi a unui pre-filtru pentrusedimente care să reţină suspensiile fine. Dedurizarea prealabilă a apei e necesară dacă e foarte dură.

• Latrinele nu sunt o adevărată rezolvare a problemelor apelor uzate. Multe sunt doar nişte gropi în pământde unde dejecţiile se infiltrează în sol şi îl contaminează cu multiple substanţe. Corect ele ar trebui să aibăbazinele betonate şi să fie vidanjate periodic iar dejecţiile să fie transportate la staţia de epurare.

• Injectarea profundă - o alternativă la epurare? O soluţie mai puţin ecologică în locul tratării în staţii de epurare sau alte metode este injectareaprofundă a apelor uzate, în zone şi adâncimi unde nu contaminează surse de apă subterană în uz curent saucunoscute. În funcţie de natura poluantului, unele sperăm să îşi modifice sau reducă conţinutul de poluanţi,dar la majoritatea se speră doar să nu ne deranjeze în următoarele secole sau chiar milenii, ceea ce nu estedeloc o abordare durabilă, dar se practică, la fel ca depozitarea deşeurilor nucleare puternic radioactive.

Injectarea se face la adâncimi de regulă de 500-2000 metri, cu extreme de la câteva sute de metripână la peste 4000 de metri. Depinde şi de tipul de rocă / formaţiune geologică în care se injectează, deregulă nisip, gresie, dolomit sau calcare. Debitul şi presiunea sunt şi ele variabile, iar tipurile de ape uzatecare se injectează sunt de regulă ape grav contaminate şi foarte greu de epurat sau în cantităţi foarte mari.Categorii de ape uzate injectate profund: ape uzate comunale şi industriale, ape sărate de la exploatăripetroliere, ape utilizate la minerit prin solvire a diverselor minerale (clorură de sodiu, potasiu, fosfaţi,uraniu, cupru etc.), ape utilizate în procedeul de ardere in situ a combustibililor fosili (cărbune, şisturibituminoase...), producere de energie electrică pe baza celei geotermale; ape radioactive sau încărcate cusubstanţe de înaltă toxicitate din industria farmaceutică, chimică etc.; ape de răcire; ape meteorice colectatede canalizări municipale şi alte structuri. Se practică ţi reinjectare de ape ne sau puţin uzate din raţiunihidrogeologice, cum sunt reîncărcarea acviferelor, injecţii de barare a intruziuni apei sărate în acvifer,injecţii de solide sub formă de suspensie înapoi în golurile de unde au fost extrase ex. steril înapoi în mine.În SUA, cel mai frecvent au fost injectate ape uzate de provenienţă din industria chimică, farmaceutică şipetrochimică (55%), rafinării şi industrie extractivă de gaze naturale (20%), industria metalurgică (7%).

4. REGLEMENTĂRI

Epurarea apelor uzate este o disciplină tehnică, în care se întâlnesc ştiinţele inginereşti, fizica,chimia şi biologia. Există o bogată literatură de specialitate legată de operarea staţiilor de epurare. Sunt însăşi reglementări legale şi tehnice detaliate. Principalul act normativ specific este Hotărârea Guvernului nr.188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic aapelor uzate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 187 din 20 martie 2002, din care reproducem înextras o serie de prevederi importante:

• Hotărârea Guvernului nr. 188 / 2002pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate- EXTRAS- [.........]Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti,NTPA-011, prevăzute în anexa nr. 1. Art. 2. - Se aprobă Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare alelocalităţilor şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002, prevăzut în anexa nr. 2. Art. 3. - Se aprobă Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzateindustriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002, prevăzut în anexa nr. 3.[.........]

ANEXA Nr. 1NORME TEHNICE din 28 februarie 2002 privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti,NTPA-011[.........]I. Domeniul de aplicare Art. 1. - (1) Prezentele norme tehnice se referă la colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneştişi la epurarea şi evacuarea apelor uzate provenite din sectoarele industriale prevăzute în tabelul nr. 4. (2) Încărcarea cu poluanţi a apelor uzate se exprimă în echivalenţi locuitor - e.I. - şi se calculează pe bazaîncărcării medii maxime săptămânale în CBO5 intrat în staţia de epurare în cursul unui an, exceptândsituaţiile de fenomene hidrometeorologice neobişnuite, cum sunt precipitaţiile abundente. Art. 2. - Definiţii În sensul prezentelor norme tehnice, prin termenii înscrişi mai jos se înţelege: 1. ape uzate orăşeneşti - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industrialeşi/sau ape meteorice; 2. ape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodării şi servicii, care rezultă de regulă dinmetabolismul uman şi din activităţile menajere; 3. ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se desfăşoară activităţiindustriale şi/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere şi apele meteorice;[.........]6. punct de control - locul de unde se prelevează probe de apă în vederea efectuării analizelor de laborator,acest loc fiind: a) în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a apelor uzate menajere şi industriale, ultimulcămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă înainte de debuşarea în reţeaua de canalizare alocalităţii; b) în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, a apelor uzate industriale sau alevacuărilor directe, punctul de evacuare finală a apelor uzate în apa receptoare; 7. reţea de canalizare - sistem de conducte şi/sau canale care colectează şi transportă apele uzate orăşeneştişi/sau industriale; 8. aglomerare umană - o zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentratepentru a face posibile colectarea apelor uzate orăşeneşti şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre unpunct final de evacuare; 9. un echivalent locuitor (e.I.) - încărcarea organică biodegradabilă având un consum biochimic de oxigenla 5 zile - CBO5 - de 60 g O2/zi;

10. epurare primară - epurarea apelor uzate printr-un procedeu fizic şi/sau chimic care implică decantareamateriilor în suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin20%, iar materiile în suspensie, cu cel puţin 50%; 11. epurare secundară - epurarea apelor uzate printr-un procedeu biologic cu decantare secundară sauprintr-un alt procedeu care permite respectarea condiţiilor prevăzute în prezentele norme tehnice;[.........]14. eutrofizare - dezvoltarea accelerată a algelor şi a speciilor vegetale superioare, cauzată de îmbogăţireaapei cu elemente nutritive, în special compuşi ai azotului şi/sau ai fosforului, şi care produce o perturbare aechilibrului organismelor prezente, precum şi a calităţii apei respective;[.........]18. receptor natural - resursa de apă care primeşte apele uzate evacuate direct sau epurate.[.........] II. Colectarea apelor uzateArt. 3. - (1) Proiectarea, construirea şi întreţinerea reţelelor de canalizare se realizează în conformitate custandardele şi normele tehnice naţionale din domeniu, fără a antrena costuri excesive în ceea ce priveşte: a) volumul şi caracteristicile apelor uzate orăşeneşti; b) prevenirea pierderilor; c) limitarea poluării receptorilor naturali determinate de fenomene hidrometeorologice neobişnuite. (2) Colectarea apelor uzate menajere şi industriale în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţiile deepurare a apelor uzate orăşeneşti se realizează în condiţiile prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre - Normativprivind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile deepurare, NTPA-002/2002. III. Epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti Art. 4. - (1) Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali apele uzate colectate în reţelele de canalizare vorfi supuse unei epurări secundare sau corespunzătoare, în vederea conformării cu prevederile art. 5 (tabelulnr.1 şi/sau tabelul nr.2).[.........]Tabelul nr. 1 Prescripţii referitoare la evacuările provenite din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti

Se aplică valorile de concentraţie sau procentele de reducere. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Indicatori/ Concentraţie Procentul minim Parametrii de [mg/dm3] de reducere calitate [%] -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Consum biochimic de oxigen 25 mg O2/dm3 70-90 Consum chimic de oxigen 125 mg O2/dm3 75Materii în suspensie 35 mg/dm3 90[.........](2) Evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti în zonele sensibile supuse eutrofizării, care aufost identificate conform art. 3 alin. (2) din anexa la prezentele norme tehnice, trebuie să respectesuplimentar prescripţiile din tabelul nr. 2.Tabelul nr. 2 Prescripţii referitoare la evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti în zonele sensibilesupuse eutrofizării În funcţie de condiţiile locale se vor aplica unul sau ambii indicatori. Se aplică valorile de concentraţie sau procentele de reducere. ----------------------------------------------------------------------------------------------- Indicatori/ Concentraţie Procentul minim Parametrii de de reducere calitate) ----------------------------------------------------------------------------------------------- Fosfor total 2 mg/l 80% (10.000-100.000 e.I.) 1 mg/l

(peste 100.000 e.I.)Azot total 15 mg/l 70% - 80% (10.000-100.000 e.I.) 10 mg/l (peste 100.000 e.I.)(3) Pentru a se asigura că resursele de apă, care sunt şi receptoare pentru apele uzate, corespund, din punctde vedere al calităţii, reglementărilor în domeniu, autoritatea competentă poate stabili în vizele/autorizaţiilede gospodărire a apelor prescripţii mai severe decât cele prezentate în tabelele nr. 1 şi 2, aşa cum se arată şiîn art. 4 alin. (2) din anexa nr. 3 la hotărâre. (4) În funcţie de specificul apelor uzate industriale care intră în reţelele de canalizare, de utilizările din avalşi de obiectivele de calitate ale receptorului natural, autoritatea competentă, prin autorităţile bazinale degospodărire a apelor, poate stabili şi alte condiţii de calitate pentru efluenţii staţiilor de epurare a apeloruzate orăşeneşti, suplimentar celor prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2. Stabilirea acestor condiţii se va faceavând ca nivel de referinţă concentraţiile maxim admisibile prevăzute în anexa nr. 3 (NTPA-001/2002). (5) Punctele de evacuare pentru apele uzate orăşeneşti se aleg avându-se în vedere maxima reducere aefectelor asupra receptorului. Art. 6. - (1) Apele uzate epurate se vor reutiliza ori de câte ori acest lucru este posibil, cu avizulautorităţilor în domeniu, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare. Reutilizarea acestor ape trebuie săse facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor negative asupra mediului. (2) Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se depozitează în mod corespunzător sau se utilizeazăori de câte ori acest lucru este posibil.[.....] Art. 8. - (1) Apele uzate orăşeneşti sau industriale, înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, trebuiemonitorizate în concordanţă cu procedurile de control stabilite la art. 10. (2) Monitorizarea constituie obligaţia tuturor prestatorilor/operatorilor de servicii publice ai reţelelor decanalizare şi/sau ai staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, ai staţiilor de epurare a apelor uzateindustriale şi ai oricăror evacuări directe în receptorii naturali. Art. 9. - Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încât din punctele de control stabilite săse poată preleva probe reprezentative din influentul staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul final,înainte de evacuarea în receptori.[.....]3. Se consideră că apa uzată epurată respectă valorile maxim admisibile fixate pentru parametriirelevanţi/de interes, dacă pentru fiecare parametru relevant, luat individual, probele de apă arată că acestarespectă valoarea fixată astfel: a) pentru indicatorii/parametrii din tabelul nr. 1 numărul maxim de probe care pot să nu corespundăvalorilor fixate, exprimate în concentraţii sau procente de reducere, este prevăzut în tabelul nr. 3; b) se consideră probe necorespunzătoare acele probe prelevate în condiţii normale de exploatare, în careconcentraţiile găsite pentru indicatorii CBO5 şi CCO(Cr) din tabelul nr. 1 se abat cu cel mult 100% de lavalorile fixate, iar pentru indicatorul Total suspensii solide, cu cel mult 150%; c) pentru indicatorii prevăzuţi în tabelul nr. 2 media anuală a probelor, pentru fiecare indicator, trebuie sărespecte valorile fixate.[.....] 5. Nu se iau în considerare valorile extreme pentru calitatea apei respective dacă acestea sunt rezultatulunor situaţii neobişnuite, cum ar fi ploile torenţiale.

Tabelul nr. 3 Numărul de probe prelevate Numărul maxim de probe permise în cursul unui an a se abatede la cerinţe[.....]

ANEXĂ la normele tehnicePLAN DE ACŢIUNE privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti

[.....]ARTICOLUL 3 Zone sensibile (1) Până la data de 31 decembrie 2003 autoritatea competentă colaborează cu comitetele de bazin pentruîntocmirea listelor tronsoanelor de apă de suprafaţă şi lacurilor afectate de eutrofizare şi a hărţii zonelor

sensibile, zone în care pentru evacuarea apelor uzate epurate se impun cerinţe suplimentare faţă de celeprevăzute la art. 5 alin. (1) şi art. 7. Aceste cerinţe suplimentare sunt prevăzute la art. 5 alin. (2) şi art. 8.Listele şi harta respectivă se elaborează în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (2) şi se aprobă prinordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. Atât listele, cât şi harta se revizuiesc la intervale nu maimari de 4 ani. (2) Criterii pentru identificarea zonelor sensibile[.....]Acolo unde instalarea unei reţele de canalizare nu se justifică fie pentru faptul că nu produce nici unbeneficiu asupra mediului, fie pentru că necesită costuri excesive, se montează sisteme individuale sau altesisteme corespunzătoare care pot asigura acelaşi nivel de protecţie a mediului. Planul de urbanism ţineseama de aceste cerinţe.ARTICOLUL 5 Colectarea apelor uzate orăşeneşti (1) Localităţile pe teritoriul cărora sunt cuprinse, parţial sau în totalitate, zone de aglomerări umane trebuiesă fie prevăzute cu reţele de canalizare pentru partea lor de teritoriu cuprinsă în această zonă, astfel: a) pentru zonele de aglomerări umane cu mai mult de 15.000 e.l., până la data de 31 decembrie 2017; b) pentru zonele de aglomerări umane cu 2.000-15.000 e.l., până la data de 1 ianuarie 2022. (2) Pentru evacuările provenite din zone de aglomerări umane cu mai mult de 10.000 e.l. în zone sensibilecondiţiile prevăzute la alin. (1) vor trebui îndeplinite până la data de 31 decembrie 2015. (3) Termenele pot fi modificate prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului şi al ministruluiadministraţiei publice.ARTICOLUL 6 Obligaţia racordării la reţeaua de canalizare orăşenească(1) Deţinătorii de locuinţe individuale sau colective ori de incinte în care se desfăşoară activităţisocioeconomice, ale căror ape uzate nu pot fi epurate separat, au obligaţia să se racordeze la reţelele decanalizare ale localităţilor, în condiţiile prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011, astfel: a) pentru reţelele existente, până la data de 31 decembrie 2003; b) pentru reţelele noi, o dată cu punerea în funcţiune a acestora. Autorităţile locale trebuie să informezepopulaţia în timp util, prin mass-media, care sunt termenele de punere în funcţiune a noilor reţele. (2) În situaţia în care deţinătorii de locuinţe individuale sau colective ori de incinte în care se desfăşoarăactivităţi socioeconomice au deja sisteme individuale de colectare a apelor uzate - fose septice, puţuriabsorbante -, aceştia vor lua toate măsurile sanitare necesare pentru dezafectarea lor, o dată cu racordarea lareţelele de canalizare.ARTICOLUL 7 Epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti(1) Apele uzate orăşeneşti care intră în reţelele de canalizare ale localităţilor trebuie ca înainte de a fievacuate în receptorii naturali să fie supuse unei epurări secundare sau unei epurări corespunzătoare, şianume: a) pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cu peste 15.000 e.l., până la data de 31decembrie 2017; b) pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cu mai puţin de 15.000 e.l., până la data de 1ianuarie 2022. Excepţie de la aceste prevederi fac situaţiile prevăzute la alin. (2) şi la art. 8. (2) În regiunile muntoase înalte, cu altitudinea de peste 1.500 m deasupra nivelului mării, unde este dificilsă se aplice o epurare biologică eficientă din cauza temperaturilor scăzute, autoritatea administraţiei publicelocale poate solicita autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului o epurare maipuţin severă. Această solicitare trebuie să fie clar motivată, să prezinte dificultăţile tehnice întâmpinate şi săfie însoţită de un studiu detaliat din care să reiasă că astfel de evacuări nu influenţează negativ mediul.Studiul va cuprinde şi măsurile care trebuie luate în acest scop.[.....]ARTICOLUL 8 Epurarea apelor uzate orăşeneşti care se evacuează în zone sensibile(1) Până la data de 31 decembrie 2015 apele uzate orăşeneşti provenite de la aglomerări umane cu mai multde 10.000 e.l., care intră în reţelele de canalizare, trebuie ca înainte de evacuarea în zonele sensibile să fiesupuse unei epurări mai severe decât cea descrisă la art. 7, privind azotul şi fosforul. (2) Evacuările ce provin din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, descrise la alin. (1), trebuie săsatisfacă cerinţele din anexele nr. 1 şi 3 la hotărâre, respectiv NTPA-011 şi NTPA-001/2002. (3) Termenele pot fi modificate prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului.[.....]ARTICOLUL 10 Monitorizarea evacuărilor de ape uzate orăşeneşti sau industriale în receptorii naturali

(1) Apele uzate orăşeneşti sau industriale, înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, trebuie monitorizateîn concordanţă cu procedurile stabilite în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011. Monitorizarea esteobligatorie pentru toţi prestatorii/operatorii de servicii publice care exploatează reţelele de canalizare,staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, staţiile de epurare a apelor uzate industriale sau oricareinstalaţii de evacuare directă în receptori naturali.(2) Autoritatea competentă în domeniu verifică periodic respectarea prevederilor cuprinse în anexele nr. 1,2 şi 3 la hotărâre, în acordurile de racordare şi în avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor.ARTICOLUL 11 Monitorizarea receptorilor naturali în care se evacuează apele uzate orăşeneşti sauindustriale (1) Autoritatea în domeniu monitorizează receptorii naturali în care se evacuează apele uzate orăşeneşti sauindustriale, direct sau din staţiile de epurare. Monitorizarea se realizează prin intermediul SistemuluiNaţional de Supraveghere a Calităţii Apelor - S.N.S.C.A. Secţiunile de control reprezentative pentru apelede suprafaţă, lacuri şi apele subterane sunt reglementate prin ordin al ministrului apelor şi protecţieimediului. (2) S.N.S.C.A. va fi reactualizat şi completat cu lista secţiunilor de control situate în zonele sensibile şi cutabelul cu frecvenţa de prelevare şi de analiză a probelor de apă prelevate din zonele sensibile, până la datade 31 decembrie 2003.ARTICOLUL 12 Raportări Prestatorii/operatorii de servicii publice care administrează şi/sau exploatează reţelele de canalizare, staţiilede epurare a apelor uzate orăşeneşti, staţiile de epurare a apelor uzate industriale şi evacuările directe vorprezenta lunar şi, respectiv, anual autorităţii competente un raport privind situaţia cantitativă şi calitativă aevacuărilor de ape uzate. Datele conţinute în acest raport servesc la elaborarea raportului anual privindstarea mediului şi a sintezelor anuale de gospodărire a apelor.

ANEXA Nr. 2NORMATIV din 28 februarie 2002 privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizareale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002

[.....] Art. 3. - (1) Principalii parametri/indicatori de calitate ce trebuie să caracterizeze apele uzate sunt prevăzuţiîn tabelul nr. 1 din prezentul normativ. Tabelul prezintă şi limitele maxim admisibile. Aceste limite pentrusubstanţele poluante sunt concentraţii momentane, exprimate în mg/dm3, şi se măsoară în punctele decontrol. (2) În funcţie de activitatea specifică desfăşurată apele uzate pot fi caracterizate şi prin alţi indicatori decalitate decât cei din tabelul nr. 1. Limitele maxim admisibile pentru aceştia se vor stabili pe bază de studiide specialitate, la comanda utilizatorului de apă. Studiile trebuie să cuprindă, de asemenea, metodele deanaliză cantitativă şi calitativă a substanţelor în cauză şi tehnologiile de epurare adecvate şi se aprobă decătre autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului. (3) Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încât în punctul de control să fieasigurată respectarea condiţiilor prevăzute în contractul-abonament şi în avizul/autorizaţia de gospodărire aapelor. Art. 4. - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisă numai dacă prinaceasta: a) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de exploatare; b) nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a canalelor colectoare; c) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale staţiilor de epurare şi aleechipamentelor asociate; d) nu sunt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare sau nu se diminuează capacitatea depreluare a acestora; e) nu se creează pericol de explozie. III. Restricţii privind evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile deepurare Art. 5. - Apele uzate care se evacuează în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile deepurare nu trebuie să conţină: 1. materii în suspensie, în cantităţi şi dimensiuni care pot constitui un factor activ de erodare a canalelor,care pot provoca depuneri sau care pot stânjeni curgerea normală, cum sunt:

a) materialele care, la vitezele realizate în colectoarele de canalizare corespunzătoare debitelor minime decalcul ale acestora, pot genera depuneri; b) diferitele substanţe care se pot solidifica şi astfel pot obtura secţiunea canalelor; c) corpurile solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul cu spaţiu liber de 20 mm între bare,iar în cazul fibrelor şi firelor textile ori al materialelor similare - pene, fire de păr de animale - care nu trecprin sita cu latura fantei de 2 mm; d) suspensiile dure şi abrazive ca pulberile metalice şi granulele de roci, precum şi altele asemenea, careprin antrenare pot provoca erodarea canalelor; e) păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau aderenţă pot conduce la creareade zone de acumulări de depuneri pe pereţii canalului colector; f) substanţele care, singure sau în amestec cu alte substanţe conţinute în apa din reţelele de canalizare,coagulează, existând riscul depunerii lor pe pereţii canalelor, sau conduc la apariţia de substanţe agresivenoi; 2. substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sunt realizate reţelele de canalizare şiechipamentele şi conductele din staţiile de epurare a apelor uzate; 3. substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stânjeniexploatarea normală a canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care împreună cu aerul pot formaamestecuri explozive, cum sunt: benzina, benzenul, eterii, cloroformul, acetilena, sulfura de carbon,solvenţi, dicloretilena şi alte hidrocarburi clorurate, apa sau nămolul din generatoarele de acetilenă; 4. substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericolpersonalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare; 5. substanţe cu grad ridicat de periculozitate, cum sunt: a) metalele grele şi compuşii lor; b) compuşii organici halogenaţi; c) compuşii organici cu fosfor sau cu staniu; d) agenţii de protecţie a plantelor, pesticidele - fungicide, erbicide, insecticide, algicide - şi substanţelechimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, a pieilor sau a materialelor textile; e) substanţele chimice toxice, carcinogene, mutagene sau teratogene, ca: acrilonitril, hidrocarburipoliciclice aromatice, ca benzpiren, benzantracen şi altele asemenea; f) substanţele radioactive, inclusiv reziduurile; 6. substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri ce contribuie lapoluarea mediului; 7. substanţe colorante ale căror cantitate şi natură, chiar în condiţiile diluării realizate în reţeaua decanalizare şi în staţia de epurare, determină prin descărcarea lor o dată cu apele uzate modificarea culoriiapei receptorului natural; 8. substanţe inhibitoare ale procesului biologic de epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului; 9. substanţe organice greu biodegradabile. Art. 6. - (1) Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de lalaboratoarele şi institutele de cercetare medicală şi veterinară, întreprinderile de ecarisaj, precum şi de laorice fel de întreprinderi şi instituţii care prin specificul activităţii lor pot produce contaminarea cu agenţipatogeni - microbi, virusuri, ouă de paraziţi - se descarcă în reţelele de canalizare ale localităţilor şi înstaţiile de epurare numai în condiţiile în care s-au luat toate măsurile de dezinfecţie/sterilizare prevăzute delegislaţia sanitară în vigoare.[.....]Art. 7. [.....] Dacă reţeaua de canalizare nu conduce apele uzate într-o staţie de epurare dintr-o localitateapropiată, ci într-un receptor natural, atunci condiţiile de evacuare sunt cele prevăzute în anexa nr. 3 lahotărâre - NTPA-001. (2) Pentru localităţile care au în curs de realizare staţii de epurare sau extinderi ale acestora, prevăzute prinprograme de etapizare aprobate conform legii, autoritatea competentă poate stabili alte condiţii de evacuarepe perioada de derulare a programului, până la îndeplinirea obiectivelor acestuia, ţinându-se seama deprevederile prezentului normativ.[.....] Art. 11. - Acordul de racordare şi contractul-abonament pentru serviciul de preluare a apelor uzate înreţeaua de canalizare a localităţii şi/sau în staţia de epurare precizează: a) debitele şi concentraţiile maxim admisibile ale impurificatorilor apelor uzate evacuate în punctul decontrol;

b) eventualele restricţii de evacuare la anumite ore; c) măsurile de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor substanţelor poluante conţinute; d) obligaţia montării de debitmetre cu înregistrare şi contorizare pe canalul de evacuare a apelor uzate şi amenţinerii lor în stare de funcţionare; e) obligaţia abonatului de a semnala operatorului de servicii publice toate accidentele sau anomaliile dininstalaţiile proprii, care pot perturba buna funcţionare a sistemului de canalizare; f) obligaţia de elaborare a planului de combatere a poluărilor accidentale, inclusiv dotarea cu mijloace şimateriale pentru intervenţie, sau de încheiere a unui precontract cu o unitate specializată pentru intervenţiiîn caz de poluare accidentală; g) punctele de control al calităţii apelor uzate evacuate şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor de apăuzată.[.....]Tabelul nr. 1Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor ----------------------------------------------------------------------------------------------- Nr. Valorile maxime crt. Indicatorul de calitate U.M.----------------------------------------------------------------------------------------------- 1. Temperatura 0C 40 2. pH unităţi pH 6,5-8,5 3. Materii în suspensie mg/dm3 350 4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) mg O2/dm3 300 5. Consum chimic de oxigen - metoda cu mg O2/dm3 5006. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 307. Fosfor total (P) mg/dm3 5,08. Cianuri totale (CN) mg/dm3 1,0 9. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 1,0 10. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2 11. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600 12. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 30 13. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 3014. Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm3 25 15. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,516. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,317. Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 1,518. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,219. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,220. Nichel (Ni2+) mg/dm3 1,021. Zinc (Zn2)2) mg/dm3 1,0 22. Mangan total (Mn) mg/dm3 2,023. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0,5 1) Valoarea concentraţiei CCO(Cr) este condiţionată de respectarea raportului CBO5/CCO mai mare sauegal cu 0,4. Pentru verificarea acestei condiţii vor putea fi utilizate şi rezultatele determinării consumuluichimic de oxigen, prin metoda cu permanganat de potasiu, urmărindu-se cunoaşterea raportuluiCCO(Mn)/CCO(Cr) caracteristic apei uzate. 2) Pentru localităţile în care apa potabilă din reţeaua de distribuţie conţine zinc în concentraţie mai mare de1 mg/dm3 se va accepta aceeaşi valoare şi la racordare, dar nu mai mare de 5 mg/l. 3) Metoda de analiză va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare. NOTĂ: Dacă pe colectorul reţelei de canalizare a localităţii, în punctul de racord al sursei de ape uzate, curge înpermanenţă un debit care asigură diluarea corespunzătoare a acestora, operatorul de servicii publice careexploatează şi administrează reţeaua de canalizare poate stabili condiţiile de evacuare, ţinând seama dediluţia realizată. În aceste situaţii utilizatorii de apă care se racordează la reţeaua de canalizare din localitatesunt obligaţi să amenajeze căminul de racord corespunzător necesităţilor de protejare a construcţiei şi curespectarea condiţiilor de salubritate şi a igienei mediului. În cazul în care în apa uzată se găsesc mai multemetale grele din categoria: Cu, Cr, Ni, Mn, suma concentraţiilor lor nu trebuie să depăşească valoarea de

5,0 mg/dm3; dacă se găsesc doar metale grele, precum Zn şi/sau Mn, suma concentraţiilor acestora nu poatedepăşi valoarea de 6,0 mg/dm3. Enumerarea din tabel nu este limitativă; operatorul de servicii publice careexploatează şi administrează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare, împreună cu proiectantul care deţinerăspunderea realizării parametrilor proiectaţi şi, după caz, prin implicarea unităţii de cercetare tehnologică,care a fundamentat soluţia de proiectare pentru reţeaua de canalizare şi/sau pentru staţia de epurare, potstabili, în funcţie de profilul activităţii desfăşurate de abonat, limite şi pentru alţi indicatori, ţinând seama deprescripţiile generale de evacuare şi, atunci când este cazul, şi de efectul cumulat al unor agenţi corosivişi/sau toxici asupra reţelei de canalizare şi instalaţiilor de epurare.

ANEXA Nr. 3NORMATIVdin 28 februarie 2002 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzateindustriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002 I. Obiect şi domeniu de aplicare Art. 1. - (1) În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului evacuarea/descărcarea în receptoriinaturali a apelor uzate orăşeneşti şi industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în condiţiilerespectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului normativ. (2) Prezentul normativ are drept scop stabilirea condiţiilor generale de calitate a tuturor categoriilor de apeuzate, înainte de evacuarea acestora în receptorii naturali, precum şi a valorilor limită admisibile aleprincipalilor indicatori de calitate ai acestor ape. Art. 2. - Domeniul de aplicare a prezentului normativ cuprinde apele uzate industriale şi orăşeneşti care aufost sau nu epurate. El se aplică şi apelor uzate evacuate din staţiile de epurare orăşeneşti caracterizate şiprin alţi indicatori de calitate decât cei prevăzuţi în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011. Art. 3. - Condiţiile de evacuare a apelor uzate, stabilite conform art. 2, sunt prevăzute în tabelul nr. 1 dinprezentul normativ. II. Modul de stabilire a valorilor limită admisibile ale poluanţilor din apele uzate evacuate în receptoriinaturali Art. 4. - (1) Limitele maxime admisibile de încărcare cu poluanţi a apelor uzate la evacuarea în receptoriinaturali sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din prezentul normativ şi reprezintă concentraţii exprimate înmg/dm3. Valorile acestor concentraţii limită sunt pentru probe momentane; nu se admit concentraţii mediişi ele se măsoară în punctul de control situat înainte de descărcare.[.....] (3) Prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor emitentul acestora poate stabili ca valori admisibilevalori mai mici decât cele prevăzute în tabelul nr. 1, pe baza încărcării în poluanţi deja existente în receptor,în amonte de punctul de evacuare a apelor uzate, şi având în vedere obiectivele de calitate ale receptoruluinatural. (4) La stabilirea valorilor admisibile pentru metale grele emitentul trebuie să ţină seama de faptul că, deşiindividual, concentraţia maximă admisibilă poate fi cea prevăzută în tabelul nr. 1, atunci când în apele uzatesunt prezente mai multe metale grele (de exemplu: plumb, cadmiu, crom, cupru, nichel, zinc sau mercur),concentraţia totală a acestora în apă neputând depăşi 2 mg/dm3. Excepţie fac apele uzate provenite de laobţinerea şi prelucrarea metalelor, pentru care valoarea limită de concentraţie pentru fiecare metal - plumb,zinc, mangan, staniu - nu trebuie să depăşească 2 mg/dm3. În privinţa mercurului concentraţia acestuia nupoate depăşi 0,05 mg/dm3 chiar în situaţia în care este unicul metal prezent în apele uzate. (5) Pentru substanţele pentru care nu sunt prevăzute limite maxime admisibile în standardele sau înnormativele în vigoare, acestea se stabilesc pe bază de studii elaborate de institute specializate, abilitateconform legii, la comanda utilizatorului de apă. Studiile vor cuprinde, de asemenea, metodele de analizăcalitativă şi cantitativă a substanţelor respective, precum şi tehnologiile de epurare adecvate. Limitelemaxime admisibile vor fi aprobate de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţieimediului. (6) Pentru substanţele poluante, altele decât cele prevăzute în tabelul nr. 1, limitele maxime admisibile sestabilesc prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, în funcţie de caracteristicile receptoruluinatural, de capacitatea sa de autoepurare, de caracteristicile celorlalte ape uzate evacuate în acelaşireceptor, de cerinţele utilizatorilor de apă şi de necesitatea protecţiei mediului. (7) În cazul apelor uzate ce conţin substanţe poluante peste valorile limită stabilite prin prezentul normativ,este obligatorie epurarea acestora sau luarea de măsuri tehnologice adecvate, până la atingerea valoriloradmise.

(8) În situaţii excepţionale autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului poate facederogări de la prezentul normativ.[.....] (10) În cazuri speciale - după probe tehnologice, la amorsarea treptelor biologice din staţiile de epurare,revizii periodice sau pe parcursul execuţiei unor lucrări de retehnologizare sau extindere a capacităţii staţieide epurare - este permisă depăşirea valorilor limită ale indicatorilor de calitate, dacă prin aceasta nu se puneîn pericol sănătatea populaţiei, a ecosistemelor acvatice sau nu se produc pagube materiale, şi numai cuavizul autorităţilor bazinale de gospodărire a apelor şi, după caz, şi al inspectoratelor teritoriale de sănătatepublică.[.....](11) Pentru utilizatorii existenţi care realizează capacităţi de epurare în conformitate cu programul deetapizare aprobat, în autorizaţia de gospodărire a apelor, emisă pe o perioadă limitată, se înscriu valori alesubstanţelor poluante ce nu depăşesc valorile limită din tabelul nr. 1 din anexa nr. 2 la hotărâre - NTPA-2/2002.III. Restricţii privind evacuarea apelor uzate Art. 5. - (1) Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să conţină: a) substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate, prevăzute în tabelul nr. 2, precum şi acele substanţe acăror interdicţie a fost stabilită prin studii de specialitate; b) materii în suspensie peste limita admisă, care ar putea produce depuneri în albiile minore ale cursurilorde apă sau în cuvetele lacurilor; c) substanţe care pot conduce la creşterea turbidităţii, formarea spumei sau la schimbarea proprietăţilororganoleptice ale receptorilor faţă de starea naturală a acestora. (2) Apele uzate provenind de la spitale de boli infecţioase, sanatorii TBC, instituţii de pregătire apreparatelor biologice - seruri şi vaccinuri -, alte instituţii medicale curative sau profilactice, de la unităţizootehnice şi abatoare nu pot fi descărcate în receptori fără a fi fost supuse în prealabil dezinfecţieispecifice. În această situaţie se aplică prevederile art. 6 din anexa nr. 2 la hotărâre - NTPA-002/2002. Art. 6. - Descărcarea apelor uzate epurate în reţeaua de canale de desecare, de irigaţii ori pe terenuriagricole se va face numai în condiţiile realizării unei epurări corespunzătoare şi numai cu avizuladministratorului/deţinătorului acestora, astfel: 1. când apa din canale se foloseşte la irigarea culturilor agricole, limitele indicatorilor de calitate secorelează şi cu standardul privind calitatea apei pentru irigarea culturilor agricole, STAS 9450/83; 2. când apa uzată se descarcă într-un canal de desecare ce debuşează într-un receptor natural, limiteleindicatorilor de calitate vor fi cei corespunzători prezentului normativ.[.....] Art. 9. - În scopul protejării resurselor de apă împotriva poluării: 1. se recomandă folosirea apelor uzate şi/sau a nămolurilor care conţin nutrienţi la fertilizarea ori la irigareaterenurilor agricole sau silvice, cu acceptul deţinătorilor terenurilor respective şi cu avizul autorităţilorcompetente în domeniul îmbunătăţirilor funciare. În funcţie de natura culturii se va cere şi avizulinspectoratului teritorial de sănătate publică; 2. este obligatorie asigurarea impermeabilizării tuturor depozitelor; eventualele exfiltraţii, precum şi apeledin precipitaţii ce se scurg de la aceste depozite trebuie colectate şi epurate astfel încât acestea săcorespundă prevederilor prezentului normativ. Art. 10. - Prevederile prezentului normativ se aplică şi la evacuarea apelor uzate în soluri permeabile sau îndepresiuni cu scurgere asigurată natural.[.....]Tabelul nr. 1Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti evacuate în receptori naturali Se aplică tuturor categoriilor de efluenţi proveniţi sau nu din staţii de epurare.[.....]Tabelul nr. 2Substanţe poluante cu grad ridicat de periculozitateTabelul cuprinde următoarele clase şi grupe de substanţe selectate în special pe baza toxicităţii, persistenţeişi bioacumulării lor: 1. compuşi organohalogenaţi; 2. compuşi organostanici şi organofosforici; 3. substanţe cu proprietăţi cancerigene;

4. compuşi organici ai mercurului; 5. compuşi organosilicici; 6. deşeuri radioactive care se concentrează în mediu sau în organismele acvatice. Este interzisă evacuarea în receptorii naturali o dată cu apele uzate a substanţelor individuale care aparţinclaselor sau grupelor de substanţe enumerate mai sus şi care au un grad ridicat de periculozitate. [.....]

• O MAPPM 1097 / 1997Normele tehnice de epurare biologică în staţiile de epurare şi ghidul de stabilire a programelor de

recoltare şi analizare a probelor şi metodologia de prevalare a probelor de ape uzate sunt aprobate prinOrdinul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 1097 din 17 decembrie 1997, publicat înMonitorul Oficial nr. 47 din 3 februarie 1998, pe care îl reproducem mai jos:

OMAPPM 1097 / 1997[..........]Art.1. - Se aproba Normele tehnice*) privind metodologia de conducere şi control al procesului de epurarebiologica cu nămol activ in staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti, industriale şi din zootehnie, NTPA-003/1997, prezentate in anexa nr.1 la prezentul ordin.Art.2. - Se aproba Normele tehnice*) privind ghidul de stabilire a programelor de recoltare şi analizare aprobelor de apa uzata, NTPA-004/1997, prezentate in anexa nr.2 la prezentul ordin.Art.3. - Se aproba Normele tehnice*) privind metodologia de prevalare a probelor de ape uzate din efluenţiifinali, NTPA-005/1997, prezentate in anexanr.3.Art.4. - Anexele 1-3 fac parte integranta din prezentul ordin.Art.5. Deţinătorii, persoane fizice şi persoane juridice, de staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti,industriale şi din zootehnie, precum şi de laboratoarele de analiza a probelor de ape uzate vor aplicanormele prevăzute in prezentul ordin.Art.6. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului ordin atrage după sine răspunderea materiala,contravenţionala sau penala, după caz.*) Normele tehnice prevăzute in anexele nr.1-3 vor putea fi procurate de la Institutul de Cercetare şiInginerie a Mediului Bucureşti.[.........]

• HG 472 / 2000privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apăPublicat în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 15 iunie 2000[EXTRAS][....]Art. 1. - Protecţia resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiectameliorarea şi menţinerea calităţii naturale a acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediuluişi sănătăţii umane, în contextul realizării unei dezvoltări durabile. Art. 2. - (1) Concentraţiile maxime admise ale poluanţilor conţinuţi de apele uzate, evacuate în resursele deapă, în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere asigurată natural, precum şi în reţelele de canalizare,se stabilesc pentru zona de deversare în funcţie de capacitatea de primire a receptorilor şi se înscriu înavizele şi în autorizaţiile de gospodărire a apelor eliberate utilizatorilor de apă. (2) Compania Naţională "Apele Române" - S.A. urmăreşte, prin Sistemul naţional de supraveghere acalităţii apelor, starea calităţii resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, precum şi modul de respectare aconcentraţiilor de poluanţi, înscrise în actele de reglementare emise utilizatorilor pentru protecţia calităţiiapelor. Art. 3. - (1) Stimularea economică a utilizării durabile a resurselor de apă implică servicii specifice degospodărire a apelor, de protecţie a calităţii apelor, de monitorizare cantitativă şi calitativă a poluanţilor dinapele uzate evacuate de utilizatori în limitele prevăzute în contractele economice încheiate cu aceştia. (2) Compania Naţională "Apele Române" - S.A. percepe, pe bază de contract, tarife pentru serviciile demonitorizare cantitativă şi calitativă a poluanţilor din apele uzate evacuate şi de protecţie a calităţiiresurselor de apă, ale căror niveluri, pe categorii de poluanţi, sunt prevăzute în anexa nr. 1.Art. 4. - (1) Pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate,înscrise în contractele de furnizare a serviciilor, utilizatorii de apă sunt penalizaţi în cuantumul prevăzut în

anexa nr. 2. (2) Constatarea depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate se face depersonalul sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau, după caz, alunităţilor de gospodărire comunală pentru sistemele de canalizare ale localităţilor. (3) Prelevarea probelor de apă uzată se face în prezenţa unui reprezentant al utilizatorului de apă. (4) Constatarea abaterii şi stabilirea cuantumului penalităţii se fac prin proces-verbal de constatare întocmitde personalul împuternicit al sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau,după caz, al unităţilor de gospodărie comunală, care se comunică prin poştă, cu confirmare de primire. (5) Unitatea penalizată va achita cuantumul penalităţii prin ordin de plată, în termen de 10 zile lucrătoarede la primirea procesului-verbal de constatare. (6) Procesul-verbal de constatare poate fi contestat de unitatea în cauză la judecătoria în a cărei razăteritorială a fost săvârşită abaterea, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă în contract nu este prevăzutun alt termen. (7) Sumele de bani încasate cu titlu de penalităţi, calculate conform modelului prezentat în anexa nr. 4, sefac venit la Fondul apelor, constituit la Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, gestionat prinbuget separat, elaborat de Compania Naţională "Apele Române" - S.A. şi aprobat de Ministerul Apelor,Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Art. 5. - (1) Utilizatorii de apă care manifestă constant o grijă deosebită cu privire la protecţia calităţiiapelor şi care realizează evacuarea apelor uzate epurate în concentraţii mai reduse de substanţeimpurificatoare decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor vor primi bonificaţii. (2) Bonificaţia se acordă în procent de 10% din valoarea anuală a serviciilor de monitorizare a poluanţilordin apele uzate evacuate. (3) Bonificaţiile se calculează de Compania Naţională "Apele Române" - S.A. şi se acordă utilizatorilor cuaprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Art. 6. - Compania Naţională "Apele Române" - S.A. stabileşte anual secţiunile reprezentative din cadrulSistemului naţional de supraveghere a calităţii apelor, care sunt monitorizate pe cursurile de apă desuprafaţă, lacurile de acumulare şi în apele subterane. Aceste secţiuni se aprobă prin ordin al ministruluiapelor, pădurilor şi protecţiei mediului. Art. 7. - Punctele nr. 1, 2, 3 şi 4, precum şi nota cuprinsă în anexa nr. 5 "Servicii specifice de gospodărire aapelor realizate prin unităţile de gospodărire a apelor" la Hotărârea Guvernului nr. 981/1998 privindînfiinţarea Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 530 din 31 decembrie 1998, se modifică conform anexei nr. 3. Art. 8. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.[.......]• O MAPM 325 / 2001privind aprobarea Instrucţiunilor tehnice pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 472/2000privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă - NTPA 012 şi pentru modificarea Ordinuluiministrului mediului nr. 242/1990Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 28 martie 2001[EXTRAS] [.....]Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile tehnice pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 472/2000privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă - NTPA 012, prevăzute în anexa*) care faceparte integrantă din prezentul ordin.*) Anexa va fi pusă la dispoziţie celor interesaţi de către Compania Naţională "Apele Române" - S.A. şi desucursalele sale bazinale.[.......]Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin îşi încetează aplicabilitatea Ordinul ministruluiapelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 1.711/2000,[.........]

5. ÎNCHEIERE

În această broşură am trecut foarte pe scurt în revistă câteva probleme legate de canalizare,epurarea apelor uzate şi reglementările din domeniu. Detalii mai multe se găsesc în lucrări tehnice şibiologice special dedicate acestei teme. Noi am vrut doar să creăm o bază pentru înţelegerea fasciculului nr.7 din seria ECOAQUA, dedicat apei Clujului, inclusiv canalizării şi epurării apelor uzate. Bibliografiaselectivă pentru întreaga serie de broşuri este reprodusă în fasciculul nr. 10 al seriei de broşuri ECOAQUA.

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

CALITATEA APEI SOMEŞULUI MICbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de CIcloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-CIuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 5

1 INTRODUCERE2 PREZENTAREA SOMEŞULUI MIC 2.1 Privire generală asupra Someşului Mic 2.2 Someşul Cald 2.3 Someşul Rece 2.4 Someşul Mic3 INSTITUŢII RESPONSABILE 3.1 Reglementări privind organizarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului 3.2 Reglementări privind organizarea C.N. Apele Române 3.3 Scurtă prezentare a Direcţiei Apelor Someş-Tisa4 CHESTIUNI SPECIFICE PRIVIND CALITATEA APEI SOMEŞULUI

MIC 4.1 Necesitatea studierii calităţii apei Someşului Mic încă de la izvoare 4.2 Monitorizarea calităţii apei Someşului Mic 4.3 Surse de poluare5 REZULTATE DE ANALIZĂ A CALITĂŢII APEI6 IMPACTUL POLUĂRII ŞI POSIBILITĂŢI DE ACŢIUNE 6.1 Impactul poluărilor 6.2 Posibilităţi de acţiune7 ÎNCHEIERE

Broşură realizată cu ajutorul informaţiilor furnizate în principal deAdministraţia Naţională "Apele Române" - Direcţia Apelor Someş-Tisa

INTRODUCERE

2. PREZENTAREA SOMEŞULUI MIC

2.1 privire generală asupra Someşului Mic

Amplasarea, apartenenţa şi administrarea zoneiSomeşul Mic îşi are bazinul în nord-vestul României, pe teritoriul judeţului Cluj (şi parţial şi

Bihor), putându-e distinge clar un subbazin superior şi unul inferior. Cel superior e situat în zonă de muntesau în relativa vecinătate a munţilor Apuseni, mai precis în masivele Gilău-Muntele Mare şi Bihor-Vlădeasa, iar cel inferior într-o zonă de podiş, până la confluenţa cu SOmeşul Mare.

Apele de suprafaţă din zonă aparţin aceluiaşi bazin hidrografic, formând izvoarele acestuia. Cele culungime de peste 5 km sau suprafaţă a bazinului de peste 10 km2 sunt administrate de COmpnia Naţională�Apele Române� Filiala Someş (respectiv Mureş, pentru câteva dintre ele). Restul nu sunt cadastrate şi suntadministrate de Consiliile locale. Lacurile sunt administrate de Hidroelectrica şi CNAR.

BH al S: Mic este format din subbazinele râurilor Someşul Rece şi Someşul Cald, cu afluenţii lor,la care se adaugă, din punct de vedere hidrologic, şi bazinul superior al Văii Ierii (până la barajulBondureasa) şi afluenţi.

i ei de stânga - Calul şi Şoimul, din cauza devierii acestor ape (aparţinând geografic bazinului Mureşului)înspre sistemul hidroenergetic Someşul Cald. Acest sitem a pecetluit legătura dintre Someşul Rece şiSomeşul Cald, care, pe lângă faptul că se unesc în acumularea Gilău, mai au acum două legături artificialesubterane, prin care Someşul Rece îşi �dăruieşte� o mare parte din ape �fratelui� său Someşul Cald.

Delimitarea zoneiLimita zonei vizate este: Barajul Gilău - interfluviul dintre Someşul Rece şi Stolna, apoi Feneş,

apoi V. Ierii, până la Cerc, apoi intersectează V.Calului la barajul acumulării Lacul Calului, trece pesteVf.Cornului în V.Şoimului, pe care o intersectează la barajul Şoimu I, trece peste culme şi intersecteazăV.Lindului la barajul omonim, urcă pe culmea Cracul Lung până în amonte de colibele Vârtopeana, apoicoboară în V.Ierii la acumularea Bondureasa, apoi urcă pe piciorul dintre Pârâul Negru şi V.BondureasaMică până în Vf.Buscat (1676 m), parcurgând apoi creasta principală a masivului Gilău-Muntele Mare,peste Vf.Pietrele Mărunte, Muntele Mare (1826 m), Vf.Căpăţânii, Vf.Balomireasa (1632), Steaua,Vf.Costeasa, Vf.Lămăşoaia, Vf. Petreasa, pasul Ursoaia. De aici continuă pe creasta Munţilor Bihor,interfluviu între Arieş şi Someş, peste Vf.Clujului, poiana Călineasa, Apa din Piatră, Vf.Biserica Moţului,intrând pe interfluviul dintre Someş şi Crişuri, peste platoul Padiş (intrare pe creasta masivului Vlădeasa) -şaua Cumpănăţelu, Vf.Piatra Grăitoare, Vf. Briţei (1758 m), Piatra Tâlharului, Vf.Micău - Piatra Arsă -pasul Prislop - Vf.Cuciulata - Dealul Botii - Vf.Măgura Călăţele - Beliş - Dealul Negru - Râşca - Mărceşti -Dângăul Mare - Dl.Şatra Mare - baraj Gilău .

Separaţia dintre bazinele celor două Someşuri este dată de interfluviul ce porneşte din culmeaprincipală a munţilor Gilău-Muntrele Mare, din Vf.Petreasa, trecând prin Chicera Negrului, poianaFântânele, satul Mărişel, Vf.Ijar, Dl.Arsurii, Vf.Blidaru, Dl.Cetăţii, sfârşind pe malul lacului Gilău .

Separaţia între bazinul Someşului Rece şi Cel superior al Văii Ierii (este dat de interfluviul ceporneşte din culmea principală a munţilor Gilău-Muntrele Mare, din Vf. Piatra Groşilor, trecând prin şauaTina Bogdanului, Vf.Dumitreasa, Dobrin, Vf.Buturii, Vf.Testieşu, Plopi, Dl.Custurii, sfârşind tot pe malullacului Gilău .

Caracteristicile zonei vizateZona vizată are câteva caractere deosebite, printre care:

- cadrul peisagistic foarte pitoresc, variat şi atractiv;

- prezenţa unor obiective etnografice şi mai ales naturale (arii protejate, rezervaţii ştiinţifice şi monumenteale naturii) valoroase, dintre care o parte sunt chiar pe cursul apei (chei, defilee, molhaşuri);- alternanţa de zone locuite (sate, case de vacanţă) şi zone sălbatice sau cu impact antropic minim;- marea variabilitate în timp şi spaţiu a caracterelor hidrologice ale cursurilor de apă vizate, alternanţaacumulărilor cu porţiuni cu pantă mare de scurgere;- absenţa aproape totală a poluatorilor industriali;- multipla şi tot mai intensa utilizare a apelor de suprafaţă în cele mai diverse scopuri, inclusiv ca apăpotabilă, fără tratare prealabilă;- creşterea masivă, în ultimii ani, a surselor de poluare, în principal de natură fecaloid-menajeră;- calitatea iniţial foare bună a apei, ce ar putea constitui o sursă excelentă;- supravegherea foarte redusă a calităţii apei;- faptul că Someşul Rece şi Someşul Cald se varsă în acumularea Gilău - sursa de apă potabilă pentru peste400000 persoane (Cluj-Napoca, Gherla ş.a.)

2.2 Someşul Cald

Someşul Cald izvorăşte din Munţii Bihor, de la limita platoului Padiş, într-o regiune carstică. Aici,limita bazinului nu este încă stabilită cu certitudine, în ciuda eforturilor intensive ale speologilor. Ieşit lasuprafaţă, firul de apă al Someşului Cald intră imediat în subteran, în peştera Rădeasa, iese iar la suprafaţăpentru doar câteva zeci de metri, reintrând în adâncuri, în peştera Cetatea Rădesei , semiamenajată şi intensvizitată de turişti (peste 10.000 în fiecare sezon estival), având aşadar contact cu posibile surse de poluareîncă de la izvor.

Ieşit din peşteră, după 250 m de subteran, străbate un canion, primeşte din stânga valea Feredeu,apoi Cuciulatu, apoi străbate Cheile Someşului Cald, însoţit de o potecă. Mai jos valea se lărgeşte şi eînsoţită de un drum forestier. Din stânga vine valea Alunu Mare, apoi Alunu Mic, apoi V.Ponorului. Aiciîntâlnim cantonul silvic Runcul Ars. La câţiva km în aval vine din dreapta V.Bătrâna (formată din unireavăilor Izbucu şi Călineasa), însoţită de drumul ce vine de la Beiuş prin Padiş. La obârşia văii Izbucu suntdepresiuni acoperite de tinoave întinse (mlaştini de altitudine), cursul apei făcând nenumărate meandre şiavând pantă de scurgere redusă. Unul dinte tinoave (molhaşuri) este declarat rezervaţie naturală (MolhaşulMare de la Izbuc). Suntem la Ic Ponor, unde este în curs de înfiripare o staţiune turistică, cu numeroasecabane, lipsite însă de utilităţi (canalizare etc.).

Mai aval, la Doda Pilii, vine din stânga Valea Firii. La Doda Pilii erau până în 1989 câtevagospodării tărăneşti, acum s-au ridicat numeroase case de vacanţă. Urmează satul Smida, unde este şi primasecţiune de control (de referinţă), unde, amonte de sat, se recoltează lunar probe de apă de către RA ApeleRomâne (cu excepţia sezonului de iarnă). La Smida, Someşul Cald se varsă în coada lacului de acumulareBeliş-Fântânele. Lacul Beliş-Fântânele are un volum de 250 x 106 m3 apă şi are oglinda situată la 997 mdeasupra mării. În el se varsă şi Belişul (afluent de dreapta, ce trece prin satul Poiana Horea), precum şiapele aduse prin subteran din bazinul Văii Ierii şi Someşului Rece, printr-un sistem de tunele în lungimetotală de peste 25 km. Pe malul lacului există una din puţinele surse organizate de poluare - staţiuneaturistică Beliş-Fântânele.

Din lacul Beliş-Fântânele, apa este deviată prin subteran, printr-un tunel de 8,475 km, până laturbinele Centralei Hidorelectrice Mărişel, situate adânc în inima muntelui. După un nou parcurs subterande 3,65 km, apele ies la suprafaţă la coada lacului Tarniţa. Centrala hidroelectrică uzinează apa intermitent,în rest apa se acumulează în lac. Aval de barajul lacului Beliş-Fântânele, albia naturală a Someşului Cald seadânceşte formând sălbaticul Defileu al Someşului Cald (zonă protejată de interes judeţean), nestrăbătutnici de drum nici de potecă, activităţile antropice fiind practic absente pe o porţiune de peste 10 km. Imediatsub baraj, debitul rămas în albie este cvasinul (contrar reglementărilor în vigoare). Abia după aportulafluentului Valea Neagră râul se înfiripă din nou.

La Ruseşti, la ieşirea din defileu, pe lângă casele pitorescului cătun s-au realizat numeroase case devacanţă. După cinci kilometri, la Roşeşti (Mărişel-Colonie / Uzina Electrică), întâlnim un alt cătun şi omultitudine de case de vacanţă recent construite, plus câteva cabane mari, aparţinând unor agenţieconomici, şi care reprezintă a treia sursă organizată de poluare pe parcursul Someşului Cald (A doua fiindsatul Beliş). Aici vine din dreapta V.Leşului, însoţită de şoseaua asfaltată ce coboară din satul Mărişel şicare va însoţi cursul râului până la vărsarea în lacul Gilău.

După câţiva kilometri spre aval, Someşul Cald ajunge la coada lacului Tarniţa. Aici este o plajă ceatrage în sezonul estival şi la sfârşit de săptămână sute de turişti. Tot aici iese la zi galeria de fugă a

hidrocentralei Mărişel şi aducţiunea Someşul Rece II. Şoseaua asfaltată continuă pe malul drept al laculuiTarniţa, iar pe cel stâng merge un drum neasfaltat care intră apoi pe V.Râşca, urcând în satul Dângău. Acestdrum trece pe la gura galeriei pe unde se scot (şi se deversează în lac !) mari cantităţi de rocă, provenind dinconstrucţia viitoarei centrale hidroelectrice (prin pompaj) Lăpuşteşti.

Lacul Tarniţa are un volum de 80 x 106 m3 apă şi este administrat de RENEL. Pe malul drept sunttrei zone în care s-au ridicat case de vacanţă, importante fiind �Plaja II� şi �Plaja I�. La Plaja II, un marenumăr de case de vacanţă prezintă aspecte ilegale, unele cu implicaţii sub aspect sanitar (captări de apănetratată din lac, canalizare neautorizată...). La Plaja I, pe lângă marele număr de case de vacanţă înălţate înultimii ani (majoritatea de asemenea cu eludarea legilor), mai există o zonă redusă de plajă, ce atrage unmare număr de turişti. În lac se practică navigaţia cu motor, deşi interzisă (şi din cauza poluării pe care oproduce). Lîngă baraj există un debarcader şi alte cabane.

TARNIŢA

An PIF 1974Râul Someşul CaldTip baraj ArcTip etanşareTip teren fundare Roci stâncoaseÎnălţime 97 mLungime coronament 237 mVolum lac 74 mil. mcSuprafaţă lac 220 haFolosinţe Energie electricăSuprafaţă bazin 491 kmpDebit deversor 850 mc/sTip deversor Cu vaneAdministrator HIDROELECTRICAProiectant ISPH

Nr.crt.

Numelebarajului

AnPIF

Râul Tip Tipetanş

Tipfund

H[m]

L[m]

Vol.lac[mil.mc]

Sup.lac[ha]

Lung.lac[km]

Scop Sup.bazin[kmp]

Qd[m

1 FANTANELE

1978 Somesul Cald ER

fc R 92,0 400 225,0

826 17,3 HC 325 70

2 TARNITA 1974 Somesul Cald

VA x R 97,0 237 74,0 220 9,7 H 491 85

3 SOMESULCALD

1983 Somesul Cald

PG x R 34,0 131 7,0 78 3,8 SH 520 60

4 GILAU 1971 SomesuMic

PG/TE

ic R 23,0 285 4,2 68 2,0SHF

947 14

5 FLORESTIII

1986 Somesul Mic

PG/TE

fc R/S

16,0 1650 1,0 38 1,6 H 115 11

6 SOMESULRECE

1977 Somesul Rece

VA x R 43,0 122 0,8 6 0,5 H 276 35

Din lacul Tarniţa, apa este uzinată (intermitent) prin hidrocentrala situată la poalele barajului, ieşindla zi imediat sub acesta. Aici se află clonia Mărişel, organizare de şantier şi blocuri de locuinţe - a patrasursă organizată de impurificare (cu ape menajere) a Someşului Cald. Apa curge, printr-o albie betonată,doar câteva sute de metri, vărsându-se în coada lacului de acumulare Someşul Cald. Acesta are un volum de10,77 x 106 m3 apă şi este administrat de RENEL. Şoseaua asfaltată trece pe malul drept, iar pe malul stângcontinuă o bucată un drum nemodernizat, care intră apoi spre stânga, pe valea Agârbiciului (afluent destânga). Pe malul stâng al lacului, aproape de coadă, s-au ridicat în ultimii ani zeci de case de vacanţă,debarcadere etc., fără a se respecta zonele de protecţie. Pe malul drept se află satul Someşul Cald şi case devacanţă. Unele proiecte prevăd acest lac ca alternativă la lacul Gilău pentru sursă de apă potabilă, cumutarea aici a actualei prize de la barajul Gilău.

Din lacul Someşul Cald, apa este uzinată (intermitent) prin hidrocentrala situată la poalelebarajului, ieşind la zi imediat sub acesta. După un scurt parcurs, de numai 2-300 m, printr-o albie artificială,betonată, se varsă în coada lacului de acumulare Gilău. Lacul Gilău are un volum de 4,07 x 106 m3 apă, esteadministrat de RAJAC Cluj, rolul lui principal fiind de sursă de apă potabilă pentru mun.Cluj-Napoca şialte localităţi. În lac se varsă şi Someşul Rece. Lacul Gilău ridică numeroase probleme, dar nu face obiectulprezentei lucrări de diplomă, ea propunându-şi să studieze numai aportul de poluanţi venit din amonte, şicare, impurificând lacul, crează probleme uzinei de apă Gilău în procesul potabilizării apei captate.

Subbazinul Someşului Cald are o suprafaţă de 530 m2, panta medie de 25,9 m / km. Iniţial, elstrăbate o zonă de calcare jurasice şi triasice, apoi de şisturi cristaline acoperite cu sedimente paleozoice şimezozoice. Aval de lacul Beliş-Fântânele şisturile au frecvente intruziuni granitice, prin care Someşul Calda ferestruit un defileu spectaculos. Alimentarea cu apă a râului este de tip pluvio-nival. Debitul mediumultianual la Beliş a fost de 7,86 m3 / s, (alte surse dau valori diferite), cu variaţii importante: media luniiaprilie 16,2 m3 / s iar media lunii septembrie 2,7 m3 / s. Clima zonei este continental-moderată, influenţamontană determinând umiditate şi precipitaţii accentuate.

2.3 Someşul Rece

Someşul Rece izvorăşte din masivul Gilău-Muntele Mare, prin pârâul Zboru, ce-şi are obârşia subVf.Balomireasa, la aproape 1600 m altitudine. Zona are un relief plat, cu tinoave întinse (mlaştini dealtitudine, numite aici molhaşuri), unele fiind rezervaţii naturale (Molhaşurile Căpăţânii). Pe mulţikilometri, Someşul Rece are pantă de scurgere relativ redusă şi face nesfârşite meandre, ca o apă de şes.Este însoţit pe tot parcursul său de un drum carosabil (asfaltat aval de Răcătău). În zona superioară se aflăpe malul său sau în apropiere numeroase aşezări sezoniere moţeşti (�nămaşe�): Zboru, Munţişoru, Blăjoaia,Damiş, La Întorsuri... Ele utilizează Someşul Rece pentru adăpat vitele, spălat şi alte folosinţe, putând fitotodată surse de impurificare fecaloidă. La circa 3 km de izvor trece de o importantă intersecţie dedrumuri, de aici în aval circulaţia pe malul său fiind destul de intensă. Mai aval, tabăra şcolară Blăjoaia şicabanele silvice şi forestiere din apropiere constituie primul nucleu mai dezvoltat al prezenţei antropice, şiun prim posibil punct serios de impurificare. Aici, râul formează un mic lac, în mare parte colmatat, înspatele vechiului baraj (hait) pentru plutărit.

În aval de Blăjoaia mai sunt câteva cabane silvice şi forestiere, în rest intervenţia antropică în zonăeste foarte redusă. Apar treptat afluenţi de dreapta, mai demni de remarcat: Fieşul, apoi Ursul, apoi seajunge la fostul lac Irişoara, format în spatele unui vechi hait (baraj de plutărit) dar distrus de inundaţii în1995. Apoi vin din stânga micii afluenţi Durgheul şi Furnicarul, iar din dreapta valea Irişoara (însoţită de undrum forestier ce face legătura cu V.Şoimului din bazinul V.Ierii), apoi V.Făgetu şi Pârâul Săteanului.Ajungem la coada lacului de acumulare Someşul Rece (Izvorul Băii). Aici îşi varsă apele aducţiunile cecolectează apele văilor Iara, Şoimu, Calu, Lindu, Ursu, Negruţa şi Dumitreasa. Din lac, apa este dirijatăartificial pe sub munte, spre lacul Răcătău, şi de acolo în lacul Beliş-Fântânele.

Aval de baraj, peisajul se schimbă complet. Firul văii rămâne complet sec (contrar dispoziţiilorlegale), în albie acumulându-se diverse reziduuri. Valea se adânceşte în spectaculosul Defileu al SomeşuluiRece, cu versanţi înalţi, uneori verticali. Apa reapare treptat, în special după aportul (acum modest, după cea fost captată amonte) a Dumitresei, care debuşează după un spectaculos sector de chei. În defileu, panta decurgere este foart mare, iar intervenţia antropică aproape nulă, drumul carosabil evoluând departe de vale.Zona este declarată arie naturală protejată de interes judeţean.

La ieşirea din defileu, valea se lărgeşte, panta scade şi apar primele case din Răcătău, plus cabanesilvice şi case de vacanţă. Din dreapta vine valea Negruţa (însoţită de un drum forestier ce face legătura cuV.Calului din bazinul V.Ierii), captată şi ea mai amonte. Satul Răcătău este grupat pe vale, de-a lungul apei,

constituind o sursă de impurificare predominant fecaloidă şi cu tanini (de la rumeguşul sistematic deversatîn apă). În sat vine din dreapta V.Păltiniţa, iar din stânga Răcătăul.

Acesta este cel mai important afluent al Someşului Rece şi prezintă numeroase similitudini cuacesta: izvoreşte nu departe de originea lui, are pe primii 15 km o pantă relativ redusă, străbătând şi zone deturbării (care sunt exploatate la suprafaţă, în punctul �La Dorne�, posibilă sursă de poluare). Este însoţit deun drum forestier, trece pe lângă cabane silvice / forestiere şi aşezări sezoniere. De la Dobruş, intră într-unsector de defileu sălbatic, lipsit de orice intervenţie antropică, şi pus sub ocrotire ca arie naturală protejatăde interes judeţean �Defileul Răcătăului�. În defileu există un mic baraj (Lacul Răcătău, numit şi IzvorulAlb), de unde apele sale sunt trimise pe sub munte (împreună cu cele venite din lacul Someşul Rece). Laieşirea din defileu este o rezervaţie de urşi, apoi o zonă cu multe cabane şi case de vacanţă.

Aval de Răcătău (Denumit oficial Măguri-Răcătău), Valea are lunci largi alternând cu porţiuniînguste, meandrate. După gura văii Căpriţa (afluent de dreapta), panta este relativ redusă iar sursele depoluare tot mai numeroase: gospodării şi grupuri de zeci de case de vacanţă, multe construite în albiamajoră, cu încălcarea normelor legale, cu latrine ce au fost în mod repetat inundate la viituri.

Urmează un nou punct de captare (Someşul Rece II), de unde apele sunt deviate artificial prinsubteran spre lacul Tarniţa. Aval de acest mic baraj, albia rămâna aproape complet seacă (contar normelorlegale). Curând, valea ajunge la cabana Someşul Rece, dotată cu apă curentă şi canalizare, funcţionândnecorespunzător şi constituind o sursă organizată de poluare. Puţin aval de cabană este fosta uzină electricăSomeşul Rece, punct care a constituit până în 1977 punct hidrologic şi până în 1993 secţiune de control,unde RA �Apele Române� făcea prelevări lunare de probe de apă pentru analize. Urmează o nouă serie degospodării şi gurpări masive de case de vacanţă, toate recent construite şi majoritatea nerespectând normelelegale legate de ape. Se ajunge la intrarea în satul Someşul Rece, unde se află actuala secţiune de control şipunct de recoltare de probe. Someşul Rece străbate apoi satul omonim, sursă importantă de impurificareprin latrinele şi platformele neimpermeabilizate de depozitare a gunoiului de grajd, toate situate la micădistanţă de cursul de apă. Sub podul şoselei ce duce spre Tarniţa se află un alt punct de recoltare de probe,utilizat în cursul campaniilor de recoltare vizând lacul Gilău, şi numit generic �Someşul Rece amonte lac�.După câteva zeci de metri, Someşul Rece se varsă în lacul Gilău, printr-o veritabilă deltă produsă princolmatare.

Subbazinul Someşului Rece are o suprafaţă de 296 km2 şi o altitudine medie foarte mare, de 1220m. Panta de curgere are o înclinaţie variind între 30 şi 50 m / km iar debitul mediu multianual măsurat lafosta uzină hidroelectrică Someşul Rece, înainte de realizarea devierilor de apă din amonte, a fost de 4,67m3 /s.(Maximul se înregistrează în aprilie). Geologic, regiunea străbătută este formată în principal dinŞşisturi cristaline şi roci eruptive, remarcându-se intruziunile granitice, în care Someşul Rece şi-a săpatdefileul. Alimentarea râului este de tip pluvio-nival, clima zonei fiind umedă, cu precipitaţii abundente.

2.4 Someşul Mic

3. INSTITUŢII RESPONSABILE

Autoritatea de stat în domeniul apelor este Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului care are însubordine la nivel judeţean Inspectorate de protecţia Mediului. Administratorul apelor de suprafaţă şisubterane este regia autonomă Administraţia Naţională "Apele Române" RA. Ei îi revin toate sarcinileprincipale, iar specific Someşului ea le exercită prin filiala bazinală Direcţia Apelor Someş-Tisa (DAST) şiSistemul de Gospodărirea Apelor Cluj, care se ocupă concret de Someşul Mic. De aceea vom cunoaşte perând atribuţiile acestora conform legislaţiei în vigoare şi apoi vom vedea mai multe detalii despre DirecţiaApelor Someş-Tisa.

3.1 Reglementări privind organizarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului

HOTARAREA GUVERNULUI nr. 17 din 4 ianuarie 2001privind organizarea si functionarea Ministerului Apelor si Protectiei Mediuluipublicată în Monitorul Oficial nr. 14 din data 10.01.2001modificată prin HG nr. 352 din 4 aprilie 2001 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 176 din 6aprilie 2001- EXTRAS-

Art. 1. [........] (2) Ministerul Apelor si Protectiei Mediului realizeaza politica in domeniul apelor si protectiei mediului, lanivel national, elaboreaza strategia si reglementarile specifice de dezvoltare si armonizare a acestoractivitati in cadrul politicii generale a Guvernului, asigura si coordoneaza aplicarea strategiei Guvernului indomeniile respective, indeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteza, coordonare si control in acestedomenii.Art. 2. - Ministerul Apelor si Protectiei Mediului are urmatoarele atributii principale:1. stabileste prioritatile programelor de dezvoltare si cercetare in domeniile sale de activitate, elaboreazastudii, prognoze si strategii de dezvoltare si urmareste aplicarea si realizarea acestora, avand si calitatea detitular al investitiilor cu finantare din bugetul de stat sau al celor pentru a caror finantare sunt asigurategarantii de catre stat;2. elaboreaza proiecte de acte normative privind activitatea in domeniul sau, avizeaza proiecte de actenormative elaborate de alte ministere si autoritati ale administratiei publice centrale si locale, care privescsfera sa de competenta;3. asigura la nivel national controlul respectarii de catre persoanele juridice si fizice a legilor si areglementarilor din domeniile gospodaririi apelor si al protectiei mediului;4. reprezinta Guvernul in relatiile cu organisme interne si internationale din domeniile apelor si al protectieimediului;5. initiaza si dezvolta programe de educatie si de formare a specialistilor in domeniul sau, colaboreaza cuministerele economice, cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si locale, cu institutiile deinvatamant, stiinta si cultura, cu mijloacele de informare in masa;6. aplica prevederile legale in raporturile cu companiile nationale de sub autoritatea sa, indeosebi in ceea cepriveste administrarea bunurilor din patrimoniul public;7. emite acordurile de mediu, avizeaza licentele sau permisele speciale prevazute de actele normative invigoare pentru activitatile de import-export sau supuse unui regim special de autorizare, omologheazaimpreuna cu alte autoritati competente tehnologii, echipamente, produse si aparatura din domeniile sale deactivitate si acorda asistenta tehnica de specialitate;8. initiaza si sprijina dezvoltarea activitatii de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica in domeniile salede activitate, valideaza rezultatele cercetarii si proiectarii in domeniile mentionate si actioneaza pentrurealizarea acestora, organizeaza elaborarea unor studii necesare obiectului sau de activitate, pe bazecontractuale, prin unitatile din subordinea, din coordonarea sau de sub autoritatea sa;9. asigura baza metodologica si atesta persoanele juridice pentru intocmirea studiilor de meteorologie,hidrologie si hidrometeorologie, a studiilor de impact asupra surselor de apa si apelor riverane acestora,precum si lucrarilor construite pe ape sau in legatura cu apele, a studiilor si a proiectelor de gospodarire aapelor, pentru executarea de expertize la lucrarile hidrotehnice, precum si pentru executia lucrarilorspecifice;

10. asigura controlul in domeniul gospodaririi apelor si sigurantei constructiilor hidrotehnice si constatacontraventiile la normele legale in vigoare, aplica sanctiunile contraventionale in domeniul apelor sisesizeaza organele de urmarire sau de cercetare penala, potrivit prevederilor legale;11. organizeaza periodic actiuni de verificare a starii tehnice si functionale a lucrarilor hidrotehnice deaparare impotriva inundatiilor din administrarea unitatilor subordonate sau coordonate si stabileste masurilece se impun;12. organizeaza si sprijina editarea publicatiilor de specialitate si de informare specifice;13. exercita atributiile ce ii revin, potrivit legii, fata de unitatile economice care functioneaza sub autoritateasa;14. organizeaza, sprijina si urmareste elaborarea de studii si proiecte pentru investitii in domeniile protectieimediului, gospodaririi apelor, meteorologiei si hidrologiei si asigura elaborarea de studii si prognoze dedezvoltare in domeniul sau de activitate;[........]16. organizeaza si exercita, potrivit legii, direct si prin autoritatile teritoriale pentru protectia mediului,controlul privind respectarea legislatiei si a standardelor de protectie a mediului, precum si al aplicariisanctiunilor si stabilirii masurilor corespunzatoare de inlaturare a situatiilor care contravin reglementarilorlegale;17. acrediteaza personalul imputernicit sa exercite controlul privind protectia mediului, conformprocedurilor legale;[........]19. dezvolta cadrul legal pentru facilitarea accesului societatii civile la informatiile privind calitateafactorilor de mediu, precum si la elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniile sale de activitate;20. avizeaza programele de exploatare a resurselor naturale ale tarii in raport cu cerintele dezvoltariieconomico-sociale pe termen mediu si lung, formuleaza si propune autoritatilor nationale competentestrategii si politici pentru mediu si dezvoltare durabila, corelate cu capacitatea de suport a ecosistemelor;[........]27. avizeaza, potrivit legii, planurile de interventie pentru cazurile de accident ecologic industrial, nuclear siparticipa la asigurarea interventiei;[........]31. indeplineste orice alte atributii prevazute de legile in vigoare.Art. 3. - Ministerul Apelor si Protectiei Mediului, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale,indeplineste si urmatoarele atributii specifice domeniilor de activitate pe care le coordoneaza:I. In domeniul gospodaririi apelor:a) stabileste regimul de utilizare a resurselor de apa si asigura elaborarea de cercetari, studii, prognoze sistrategii pentru domeniul gospodaririi cantitative si calitative a apelor, precum si a programelor dedezvoltare a lucrarilor, instalatiilor si amenajarilor de gospodarire a apelor;b) realizeaza unitatea de conceptie in domeniul gospodaririi apelor si colaboreaza cu celelalte autoritati aleadministratiei publice centrale si locale pentru amenajarea complexa a bazinelor hidrografice, valorificareaunor noi surse de apa in concordanta cu dezvoltarea economico-sociala a tarii, protectia apelor impotrivaepuizarii si degradarii, precum si pentru apararea impotriva efectelor distructive ale apelor;c) asigura reactualizarea schemelor-cadru de amenajare si gospodarire a apelor pe bazine sau pe grupe debazine hidrografice si desfasurarea activitatilor de interes public din domeniul meteorologiei si hidrologiei;d) coordoneaza activitatea de avizare si de autorizare, din punct de vedere al gospodaririi apelor, a lucrarilorcare se construiesc pe ape sau in legatura cu apele;e) organizeaza activitatea de avizare si reglementare a regimului de utilizare a surselor de apa minerale sigeotermale;f) organizeaza intocmirea cadastrului apelor si a evidentei dreptului de folosire cantitativa si calitativa aapelor;g) asigura documentatiile necesare pentru concesionarea resurselor de apa si a lucrarilor de gospodarire aapelor apartinand domeniului public si urmareste indeplinirea de catre concesionar a sarcinilor din caietelede concesionare;h) stabileste strategia organizarii la nivel national a activitatilor de meteorologie, hidrologie sihidrogeologie, a sistemului de informare, prognoza si avertizare asupra fenomenelor hidrometeorologicepericuloase si a sistemului de avertizare in caz de accident la constructiile hidrotehnice;i) stabileste metodologia de fundamentare a sistemului de plati in domeniul apelor, precum si procedura deelaborare a acesteia;

j) dispune masuri de instituire a unui regim de supraveghere speciala sau de oprire a activitatii poluatoruluiori a instalatiei care provoaca poluarea apelor;k) reprezinta statul in calitate de unic actionar la companiile nationale din domeniile meteorologiei,hidrologiei si gospodaririi resurselor de apa, care se afla sub autoritatea sa;l) elaboreaza, potrivit legii, regulamente, instructiuni si norme tehnice specifice domeniilor meteorologiei,hidrologiei, hidrogeologiei si gospodaririi apelor;m) asigura secretariatele tehnice ale Comisiei Centrale pentru Aparare impotriva Inundatiilor, FenomenelorMeteorologice Periculoase si Accidentelor la Constructiile Hidrotehnice, Comisiei Nationale pentruSiguranta Barajelor si a Altor Lucrari Hidrotehnice si Comitetului National Roman pentru ProgramulHidrologic International;n) actualizeaza si, dupa caz, pune in aplicare strategia nationala si planul national de actiuni pentrugospodarirea resurselor de apa;o) reglementeaza modul de desfasurare a activitatii privind hidrometria de exploatare si emite normespecifice;p) indeplineste functiile de secretariat tehnic si administrativ pentru tratatele, acordurile si conventiileinternationale din domeniul gospodaririi apelor, precum si de punct focal national si/sau de autoritatenationala competenta pentru activitatile aflate in coordonarea unor institutii, organisme si organizatiiinternationale, in conformitate cu prevederile actelor juridice internationale la care Romania este parte;asigura secretariatele comisiilor mixte pentru apele transfrontaliere.[........]Art. 8. - (1) Pe langa Ministerul Apelor si Protectiei Mediului functioneaza urmatoarele organismeconsultative:a) Comisia Centrala pentru Aparare impotriva Inundatiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase siAccidentelor la Constructiile Hidrotehnice, al carei regulament de organizare si functionare se aproba prinhotarare a Guvernului;b) Comisia Nationala pentru Siguranta Barajelor si a Altor Lucrari Hidrotehnice;c) Comitetul National Roman pentru Programul Hidrologic International.[........]

3.2 Reglementări privind organizarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

ORDONANŢA DE URGENŢĂ NR. 107 / 2002privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române"publicată în Monitorul Oficial nr. 691/ 20.09. 2002- EXTRAS -

[.....]Art. 1. - (1) Se înfiinţează Administraţia Naţională "Apele Române" prin reorganizarea CompanieiNaţionale "Apele Române" - S.A. şi prin preluarea activităţii de hidrologie, hidrogeologie şi de gospodărirea apelor de la Compania Naţională "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire aApelor" - S.A., în scopul administrării, păstrării integrităţii şi al protecţiei patrimoniului public de interesnaţional care constituie infrastructura Sistemului naţional de gospodărire a apelor şi pentru gospodărireadurabilă a resurselor de apă, care reprezintă monopol natural de interes strategic. (2) Administraţia Naţională "Apele Române", cu statut de regie autonomă de interes public naţional, estepersoană juridică română şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, subautoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. (3) Administraţia Naţională "Apele Române" îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu dispoziţiile legaleîn vigoare şi cu regulamentul de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. 1. (4) Administraţia Naţională "Apele Române" are în structura sa direcţii de ape, organizate pe bazine şigrupuri de bazine hidrografice, şi în subordine unităţi fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2,care vor efectua operaţiuni contabile până la nivelul balanţei de verificare, în condiţiile legislaţiei învigoare. (5) Sediul Administraţiei Naţionale "Apele Române" este în municipiul Bucureşti, str. Edgar Quinet nr. 6,sectorul 1. Art. 2. - (1) Patrimoniul Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. şi patrimoniul public aferentactivităţii de hidrologie, hidrogeologie şi de gospodărire a apelor de la Compania Naţională "Institutul

Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A. se preiau de Administraţia Naţională"Apele Române". (2) Administraţia Naţională "Apele Române" administrează bunurile de natura celor prevăzute la art. 135alin. (4) din Constituţie şi în Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia,cu modificările ulterioare, prevăzute în anexa nr. 3. (3) Predarea-preluarea patrimoniului între Compania Naţională "Apele Române" - S.A., CompaniaNaţională "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire a Apelor" - S.A. şi AdministraţiaNaţională "Apele Române" se va face pe bază de protocol încheiat în termen de 90 de zile de la data intrăriiîn vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, pe baza evidenţei contabile la 31 decembrie 2001. (4) Bunurile din domeniul public local, constituite din: lacurile care nu sunt declarate de interes publicnaţional, digurile de apărare împotriva inundaţiilor, care nu se constituie într-o linie continuă de apărare,consolidările şi apărările de maluri şi lucrările de dirijare, trec prin hotărâre a Guvernului în administrareabeneficiarilor care sunt deserviţi de acestea. Art. 3. - (1) Administraţia Naţională "Apele Române" are ca principal obiect de activitate: a) aplicarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a resurselor deapă, precum şi a programului naţional de implementare a prevederilor legislaţiei armonizate cu directiveleUniunii Europene în domeniul gospodăririi durabile a resurselor de apă; b) administrarea şi exploatarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor; c) gestionarea şi valorificarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane cu potenţialele lor naturale şi afondului naţional de date din domeniu. (2) Administraţia Naţională "Apele Române", în vederea îndeplinirii obiectului său de activitate, areurmătoarele atribuţii: a) cunoaşterea, conservarea, utilizarea, raţionalizarea, restaurarea şi valorificarea resurselor de apă desuprafaţă şi subterane; b) protecţia şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice pentruatingerea stării bune a apelor; c) elaborarea schemelor-cadru de amenajare şi de gospodărire integrată a apelor şi a planurilor degospodărire a apelor pe bazine sau grupuri de bazine hidrografice; d) realizarea de anuare, sinteze, studii şi cercetări de hidrologie, hidrogeologie, gospodărire a apelor şimediu, de instrucţiuni şi monografii, studii de impact, bilanţuri de mediu; e) exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurii Sistemului naţional de gospodărire a apelor, aflatîn administrarea sa; f) monitorizarea hidrologică, hidrogeologică şi de calitate a resurselor de apă, precum şi elaborareadiagnozelor şi prognozelor; g) elaborarea studiilor de hidrologie, hidrogeologie şi gospodărire a apelor; h) constituirea şi gestionarea Fondului naţional de date hidrologice, hidrogeologice şi de gospodărire aapelor; i) avertizarea şi realizarea măsurilor de prevenire, combatere şi înlăturare a efectelor inundaţiilor prinlucrările proprii de gospodărire a apelor; j) avertizarea şi participarea la aplicarea măsurilor pentru prevenirea, combaterea şi înlăturarea efectelorinundaţiilor şi a poluărilor accidentale; k) avizarea, autorizarea şi controlul folosinţelor de apă, al lucrărilor construite pe ape sau în legătură cuapele, indiferent de deţinător, în condiţiile legii; l) asigurarea implementării prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene dindomeniul gospodăririi resurselor de apă; m) asigurarea aplicării prevederilor convenţiilor şi ale altor acorduri internaţionale din domeniul apelor; n) urmărirea realizării de lucrări noi în domeniul gospodăririi apelor, din surse bugetare, şi realizarea deinvestiţii din surse proprii şi atrase; o) asigurarea activităţii de inspecţie şi aplicarea de sancţiuni conform prevederilor legale în domeniu; p) gestionarea Fondului apelor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (3) Administraţia Naţională "Apele Române" este operator unic pentru serviciile specifice în domeniulgospodăririi şi valorificării resurselor de apă de suprafaţă şi subterane cu potenţialele lor naturale, încondiţiile legii. (4) Administraţia Naţională "Apele Române" propune ministerului de resort, în condiţiile legii,reglementări specifice domeniului gospodăririi apelor.

Art. 4. - (1) Cheltuielile pentru funcţionarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" se vor asigura dinvenituri proprii, rezultate din aplicarea mecanismului economic specific în domeniul gospodăririicantitative şi calitative a apelor. (2) Veniturile proprii se asigură din prestarea serviciilor de gospodărire a apelor prevăzute în anexa nr. 4. (3) Administraţia Naţională "Apele Române" aplică sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi specifice degospodărire a apelor, prevăzut în anexa nr. 5, pentru toate categoriile de folosinţe consumatoare şineconsumatoare de apă, indiferent de deţinătorii cu orice titlu ai amenajării. (4) Structura tarifelor pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor, precum şi nivelul acestora suntprevăzute în anexa nr. 6. (5) Tarifele prevăzute în anexa nr. 6 se aplică tuturor beneficiarilor serviciilor şi se ajustează periodicconform regimului instituit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilorşi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată şi modificată prinLegea nr. 205/2002, cu modificările ulterioare. (6) Penalităţile aplicate de Administraţia Naţională "Apele Române" potrivit art. 82 alin. (2) din Legeaapelor nr. 107/1996 se fac venit la Fondul apelor. (7) Penalităţile pentru abateri de la normele privind concentraţiile maxime admise ale poluanţilor din apeleuzate evacuate sunt prevăzute în anexa nr. 7. (8) De la bugetul de stat, bugetele locale şi din surse proprii ale persoanelor fizice şi juridice se vor asiguracheltuielile pentru: a) acţiunile operative de interes public de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor hidrometeorologicepericuloase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, precum şi cele pentru constituirea stocului demateriale şi mijloace de apărare; b) întreţinerea şi repararea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, refacerea şi repunerea înfuncţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor afectate de calamităţi naturale sau alte evenimente deosebite. (9) Realizarea sarcinilor rezultate din aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniulapelor, precum şi implementarea prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene şi aprogramelor de preaderare din domeniul apelor, în scopul îndeplinirii angajamentelor luate de statul românprin acordurile şi convenţiile internaţionale, conform Hotărârii Guvernului nr. 455/2001 privind aprobareaPlanului de acţiune al Programului de guvernare pe perioada 2001-2004, se asigură din surse proprii,Fondul apelor şi în completare de la bugetul de stat, în limita sumelor alocate cu această destinaţie înbugetul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. (10) Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire a apelor, declaratede utilitate publică potrivit legii, se asigură de la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz. (11) Administraţia Naţională "Apele Române" poate beneficia de credite cu dobândă preferenţială şifacilităţi în domeniul impozitelor şi taxelor, în condiţiile legii. (12) Administraţia Naţională "Apele Române" preia toate drepturile şi este ţinută de toate obligaţiileCompaniei Naţionale "Apele Române" - S.A. Art. 5. - (1) Conducerea Administraţiei Naţionale "Apele Române" este asigurată de un consiliu deadministraţie format din 7 membri şi de un director general care este şi preşedintele consiliului deadministraţie, numiţi prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. (2) Atribuţiile şi competenţele consiliului de administraţie sunt cuprinse în regulamentul de organizare şifuncţionare prevăzut în anexa nr. 1. Art. 6. - Structura de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se aprobă deconsiliul de administraţie. Art. 7. - (1) Activităţile nespecifice gospodăririi apelor, enumerate în anexa nr. 2, vor fi externalizate întermen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) Capacităţile de producţie aferente activităţilor ce se vor externaliza potrivit alin. (1) se stabilesc deConsiliul de administraţie al Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi se supun aprobării ministruluiapelor şi protecţiei mediului. Art. 8. - (1) Personalul Administraţiei Naţionale "Apele Române" se preia de la Compania Naţională"Apele Române" - S.A. şi personalul aferent activităţii de hidrologie, hidrogeologie şi gospodărire a apelor,se preia de la Compania Naţională "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şi Gospodărire aApelor" - S.A., conform prevederilor legale în vigoare, pe posturile din noua structură aprobată, urmând ase încheia contracte individuale de muncă. (2) Personalul preluat se consideră transferat în condiţiile legii.

(3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se va încheia unnou contract colectiv de muncă. Art. 9. - (1) În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii specifici utilizaţi se definesc în anexa nr.8. (2) Metodologia cu privire la desfăşurarea activităţilor specifice de gospodărire a apelor va fi elaborată deMinisterul Apelor şi Protecţiei Mediului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezenteiordonanţe de urgenţă. Art. 10. - Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă. Art. 11. - Litera B punctul 1 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 17/2001 privind organizarea şifuncţionarea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, ParteaI, nr. 14 din 10 ianuarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorulcuprins: "1. Administraţia Naţională «Apele Române»" Art. 12. - Legea apelor nr. 107/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8octombrie 1996, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. Alineatul (3) al articolului 81 va avea următorul cuprins: "(3) Administraţia Naţională «Apele Române» este operator unic pentru serviciile specifice în domeniulgospodăririi şi valorificării resurselor de apă de suprafaţă şi subterane cu potenţialele lor naturale." 2. Alineatul (3) al articolului 84 va avea următorul cuprins: "(3) Fondul apelor este gestionat de Administraţia Naţională «Apele Române» prin buget separat aprobatde Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului care stabileşte şi metodologia de întocmire a acestui buget, cuavizul Ministerului Finanţelor Publice." Art. 13. - Anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelorreglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,Partea I, nr. 115 din 7 martie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, semodifică după cum urmează: 1. La prima coloană, liniuţa a 8-a "Apă brută" va avea următorul cuprins: "- Servicii specifice de gospodărire a apelor" 2. Liniuţa a 14-a "Servicii specifice de gospodărire a nisipurilor şi pietrişurilor" se elimină. Art. 14. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă Hotărârea Guvernului nr. 1.001/1990privind stabilirea unui sistem unitar de plăţi pentru produsele şi serviciile de gospodărire a apelor, publicatăîn Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 15 septembrie 1990, cu modificările ulterioare,Hotărârea Guvernului nr. 981/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A.,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 31 decembrie 1998, cu modificărileulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.[........]

ANEXA Nr. 1Regulament de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale "Apele Române"

[........] Art. 1. - Administraţia Naţională "Apele Române", cu statut de regie autonomă de interes public naţional,are personalitate juridică, se află sub autoritatea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, funcţionează pebază de gestiune economică şi autonomie financiară şi îşi desfăşoară activitatea pe baza reglementărilor învigoare şi a prezentului regulament. Art. 2. - (1) Sediul Administraţiei Naţionale "Apele Române" este în municipiul Bucureşti, str. EdgarQuinet nr. 6, sectorul 1. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" are în structura sa direcţii de ape, organizate pe bazine şigrupuri de bazine hidrografice, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, ExploatareaComplexă Stânca-Costeşti, precum şi alte unităţi din subordine prevăzute în anexa nr. 2 la prezentaordonanţă de urgenţă.[.......] Art. 3. - (1) Administraţia Naţională "Apele Române" aplică strategia şi politica naţională în domeniulgospodăririi cantitative şi calitative a resurselor de apă, scop în care acţionează pentru cunoaşterearesurselor de apă, conservarea, folosirea raţională şi protecţia resurselor de apă împotriva epuizării şidegradării, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile, prevenirea efectelor distructive ale apelor,

reconstrucţia ecologică a cursurilor de apă, asigurarea supravegherii hidrologice şi hidrogeologice,implementarea prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririidurabile a resurselor de apă şi conservarea ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede. (2) Pentru realizarea scopului Administraţia Naţională "Apele Române" coordonează şi răspunde de modulde folosire a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane pe ansamblul teritoriului ţării şi de exploatarealucrărilor de gospodărire a apelor şi colaborează cu toţi deţinătorii altor lucrări construite pe ape sau înlegătură cu apele.[........] Art. 4. - Administraţia Naţională "Apele Române" administrează apele din domeniul public al statului şiinfrastructura Sistemului naţional de gospodărire a apelor, formată din lacuri de acumulare, diguri deapărare împotriva inundaţiilor, canale, derivaţii interbazinale, prize de apă şi alte lucrări specifice, precumşi infrastructura sistemelor naţionale de veghe hidrologică, hidrogeologică şi de monitorizare a calităţiiresurselor de apă aflate în patrimoniul său, în scopul cunoaşterii şi al gestionării unitare pe ansamblul ţării aresurselor de apă de suprafaţă şi subterane. Art. 5. - Administraţia Naţională "Apele Române" are ca obiect de activitate şi atribuţii următoarele: 5.1. gospodărirea unitară a resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi protecţia acestora împotrivaepuizării şi degradării; 5.2. protecţia şi restaurarea resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice pentruatingerea stării bune a apelor; 5.3. administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea Sistemului naţional de gospodărire aapelor aflat în administrarea sa; 5.4. coordonarea exploatării lacurilor de acumulare, pe bazine hidrografice, indiferent de deţinătorulacestora; dispunerea, în perioadele de ape mari, în caz de poluări accidentale, precum şi în caz deintroducere a restricţiilor în alimentarea cu apă, a măsurilor operative obligatorii în legătură cu exploatareaacestora; 5.5. elaborarea şi urmărirea aplicării planurilor de folosire a apei în perioadele hidrologice normale şi deevacuare a apelor uzate; 5.6. elaborarea balanţei apei, pe bazine hidrografice şi la nivelul ţării, elaborarea şi urmărirea aplicăriiplanurilor de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare, pe bazine hidrografice, precum şicoordonarea elaborării de către utilizatorii de apă a programelor de restricţii în alimentarea cu apă în caz desecetă; 5.7. organizarea şi desfăşurarea activităţii de urmărire a comportării în timp a construcţiilor hidrotehnicedin administrare; 5.8. stabilirea programului de măsuri pentru fiecare unitate hidrografică în vederea atingerii unei stări bunea apelor; 5.9. realizarea registrului zonelor protejate în conformitate cu prevederile legislaţiei armonizate cudirectivele Uniunii Europene; 5.10. administrarea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor şi bălţilor în starea lor naturală sauamenajată, a falezei şi plajei mării, a zonelor umede şi a celor protejate aflate în patrimoniu; 5.11. administrarea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii Sistemului naţional de veghe hidrologică şihidrogeologică; 5.12. monitorizarea stării şi evoluţiei cantitative şi calitative a apelor; 5.13. efectuarea de analize fizico-chimice, biologice şi bacteriologice pentru apă, sedimente şi biotă; 5.14. elaborarea diagnozelor şi prognozelor hidrologice şi avertizarea în caz de producere a fenomenelorhidrologice periculoase; reprezentarea României la Organizaţia Meteorologică Mondială, pe linie dehidrologie; 5.15. administrarea, exploatarea şi întreţinerea Sistemului naţional de monitorizare a calităţii resurselor deapă; 5.16. avizarea lucrărilor ce se execută pe ape sau au legătură cu apele, eliberarea autorizaţiilor degospodărire a apelor; 5.17. controlul utilizatorilor de apă şi al lucrărilor construite pe ape şi în legătură cu apele, din punct devedere al funcţionării şi al încadrării în prevederile avizelor şi autorizaţiilor de gospodărire a apelor; 5.18. apărarea împotriva inundaţiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate în administrarea sa şiconstituirea stocului de materiale şi mijloace specifice de apărare împotriva inundaţiilor, aferente acestora;

5.19. asigurarea secretariatelor tehnice permanente în domeniul apărării împotriva inundaţiilor; participareala coordonarea acţiunilor de apărare împotriva inundaţiilor şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice şi lapregătirea populaţiei pentru apărarea împotriva inundaţiilor prin exerciţii periodice de simulare; 5.20. avertizarea şi intervenţia în caz de producere a fenomenelor hidrologice periculoase şi de accidente laconstrucţiile hidrotehnice din administrare; 5.21. elaborarea planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şiaccidentelor la construcţiile hidrotehnice din administrare, a celor pe bazine hidrografice, precum şiacordarea asistenţei tehnice la elaborarea de către utilizatorii de apă şi comisiile locale a planurilor propriide apărare; 5.22. participarea, în caz de producere a poluărilor accidentale, la activităţile operative de avertizare autilizatorilor de apă şi a autorităţilor administraţiei publice din aval, de eliminare a cauzelor şi de diminuarea efectelor şi de monitorizare a propagării undei poluante; 5.23. colaborarea permanentă cu comisiile de dezastre, cu unităţile de ordine publică, cu autorităţile publiceteritoriale, pentru sănătate şi altele, pentru înlăturarea cauzelor şi efectelor poluărilor accidentale; 5.24. elaborarea şi urmărirea aplicării planurilor bazinale de prevenire şi de înlăturare a efectelor poluăriloraccidentale, coordonarea elaborării de către utilizatorii de apă a planurilor proprii de prevenire şi decombatere a poluărilor accidentale, precum şi asigurarea protecţiei sporite şi a îmbunătăţirii mediuluiacvatic prin măsuri specifice de reducere progresivă a poluării; 5.25. intervenţia în scopul reducerii treptate a poluării apelor subterane şi al prevenirii poluării ulterioare aacestora; 5.26. evaluarea daunelor produse şi a valorii serviciilor executate de Administraţia Naţională "ApeleRomâne" pentru monitorizarea şi combaterea poluării accidentale şi recuperarea acestora de la poluator; 5.27. participarea la conservarea, protejarea şi restaurarea ecosistemelor acvatice şi la protecţia faunei şiflorei acvatice; 5.28. constituirea şi ţinerea la zi a Fondului naţional de date hidrologice, hidrogeologice şi de gospodărire aapelor, prin validarea de fond şi stocarea datelor şi a informaţiilor specifice colectate de unităţile proprii, dealte unităţi specializate autorizate şi de utilizatorii de apă; 5.29. realizarea de anuare, sinteze, studii şi cercetări de hidrologie, hidrogeologie, gospodărire a apelor şide mediu, de instrucţiuni şi monografii, studii de impact, scheme-cadru de amenajare, bilanţuri de mediu; 5.30. elaborarea şi ţinerea la zi a cadastrului apelor şi a drepturilor de folosire a apelor; 5.31. inventarierea şi ţinerea la zi a patrimoniului de interes public şi privat al statului, aflat înadministrare; 5.32. elaborarea planurilor de gospodărire a resurselor de apă pe bazine hidrografice, în conformitate cuprevederile legislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene în domeniul apelor; 5.33. întocmirea, în mod corelat, pe ansamblul fiecărui bazin hidrografic, de propuneri de lucrări noi deamenajare, necesare satisfacerii cerinţelor de apă, protecţiei calităţii apelor şi restaurării cursurilor de apă,precum şi prevenirii acţiunii distructive a apelor; 5.34. urmărirea promovării şi executării de lucrări noi în domeniul gospodăririi apelor din alocaţiibugetare, în calitate de ordonator secundar al cheltuielilor de capital; 5.35. asigurarea proiectării lucrărilor de întreţinere şi reparaţii ale lucrărilor de gospodărire a apelor dinadministrare; 5.36. realizarea de lucrări de amenajare a cursurilor de apă şi a altor lucrări de investiţii, acordareaasistenţei tehnice de specialitate; 5.37. analiza de impact a activităţii umane asupra situaţiei apelor de suprafaţă şi a apelor subterane; 5.38. constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţia în domeniul gospodăririiapelor; 5.39. instituirea regimului de supraveghere specială la folosinţe, în condiţiile legii, şi urmărirea realizăriiacestuia; 5.40. efectuarea de audituri, inspecţii, expertize, consultanţă, a recepţiei calităţii serviciilor şi lucrărilor deconstrucţii-montaj şi a lucrărilor de punere în siguranţă a construcţiilor hidrotehnice; 5.41. realizarea sistemului informatic şi de telecomunicaţii în unităţile sistemului de gospodărire a apelor,elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei; 5.42. participarea la activităţile internaţionale de schimb de date şi informaţii, la reuniuni tehnico-ştiinţifice, studii şi proiecte în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şi hidrogeologiei;

5.43. asigurarea aplicării prevederilor convenţiilor şi ale altor acorduri internaţionale din domeniul apelorla care România este parte şi a implementării prevederilor legislaţiei armonizate cu directivele UniuniiEuropene în domeniul gospodăririi apelor; 5.44. iniţierea de acţiuni de cooperare tehnico-ştiinţifică în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei şihidrogeologiei cu agenţi economici şi autorităţi publice din ţară şi din străinătate; 5.45. aplicarea mecanismului economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a apelor; 5.46. valorificarea complexă a apelor ca resursă economică, cu potenţialele şi uzufructul acestora,realizarea serviciilor specifice şi comune de gospodărire a apelor şi executarea acestora pe bază de contracteeconomice încheiate cu beneficiarii; 5.47. asigurarea funcţiilor de unic prestator al serviciilor specifice de gospodărire a apelor; 5.48. propunerea de tarife pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor şi de actualizare a acestoraconform legislaţiei în vigoare; 5.49. efectuarea altor servicii comune de gospodărire a apelor, de hidrologie, hidrogeologie, analize delaborator, asistenţă tehnică, reparaţii la construcţii hidrotehnice etc.; 5.50. valorificarea potenţialului hidromecanic şi hidroenergetic din administrarea proprie şi a nămoluluidin lacurile naturale şi asigurarea potenţialului turistic şi de agrement al Dunării, râurilor, lacurilor, al măriiteritoriale, al plajelor apelor de suprafaţă şi al plajei Mării Negre; 5.51. gestionarea brevetelor şi a documentelor privind protecţia proprietăţii intelectuale pentru careAdministraţia Naţională "Apele Române" este titulară; 5.52. pregătirea şi perfecţionarea personalului prin diverse forme; 5.53. promovarea imaginii în context economic şi social, activităţi de informare directă şi de sensibilizare apublicului şi mass-media în problemele apei; 5.54. editarea, tipărirea şi comercializarea de publicaţii tehnice în domeniul apelor; 5.55. urmărirea corelării lucrărilor şi activităţilor desfăşurate pe ape sau în legătură cu acestea cuprevederile schemelor-cadru de amenajare şi gospodărire a bazinelor hidrografice; 5.56. asigurarea secretariatelor tehnice ale comitetelor de bazin şi a participării publicului la luareadeciziilor în domeniul gospodăririi apelor şi furnizarea de informaţii corespunzătoare cu privire la măsurileplanificate şi prezentarea de rapoarte privind evoluţia punerii în aplicare a acestora; 5.57. gestionarea Fondului apelor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; 5.58. orice alte activităţi ori servicii necesare realizării obiectului principal de activitate.[.........] Art. 6. - Administraţia Naţională "Apele Române" are un patrimoniu compus din domeniul public alstatului dat în administrare, prevăzut în anexa nr. 5 la Hotărârea Guvernului nr. 1.326/2001 pentruaprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, în valoare de 28.955 miliarde lei, şi dinpatrimoniul propriu de 1.163 miliarde lei, constituit prin preluarea patrimoniului Companiei Naţionale"Apele Române" - S.A. pe baza bilanţului contabil întocmit la data de 31 decembrie 2001, şi care va ficompletat cu valoarea patrimoniului public aferent activităţilor de hidrologie, hidrogeologie şi degospodărire a apelor, preluat de la Compania Naţională "Institutul Naţional de Meteorologie, Hidrologie şiGospodărire a Apelor" - S.A., prin protocol de predare-primire. Art. 7. - Administraţia Naţională "Apele Române", în exercitarea dreptului său de administrator, posedă,foloseşte şi dispune în mod autonom de bunurile pe care le are în patrimoniu şi de uzufructul acestora, dupăcaz, în vederea realizării scopului pentru care a fost constituită.[..........] Art. 8. - Administraţia Naţională "Apele Române" are în structura sa direcţii de ape, organizate pe bazine şigrupuri de bazine hidrografice, Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, ExploatareaComplexă Stânca-Costeşti şi alte unităţi în subordine. Art. 9. - Unităţile prevăzute la art. 8 au aceleaşi competenţe economico-financiare ca şi AdministraţiaNaţională "Apele Române", efectuând operaţiuni contabile până la nivelul balanţei de verificare, încondiţiile legislaţiei în vigoare, iar în ceea ce priveşte competenţele juridice, sunt împuternicite să încheiecontracte şi reprezintă Administraţia Naţională "Apele Române" în litigiile cu agenţi economici sau cupersoane fizice. Art. 10. - Structura organizatorică a Administraţiei Naţionale "Apele Române" se aprobă de consiliul deadministraţie. Art. 11. - Atribuţiile, competenţele şi sarcinile unităţilor prevăzute la art. 8 se stabilesc de consiliul deadministraţie prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora, în conformitate cu cerinţelelegislaţiei armonizate cu directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi apelor.

[.......] Art. 12. - (1) Conducerea Administraţiei Naţionale "Apele Române" se asigură prin: - consiliul de administraţie; - directorul general; - comitetul director. (2) La Administraţia Naţională "Apele Române", direcţiile de apă, Institutul Naţional de Hidrologie şiGospodărire a Apelor şi Exploatarea Complexă Stânca-Costeşti se pot înfiinţa comitete de direcţie prinhotărâre a consiliului de administraţie. (3) Consiliul de administraţie este numit prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului şi estecompus din 7 membri dintre care unul este directorul general care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte alconsiliului de administraţie. Din consiliul de administraţie fac parte în mod obligatoriu un reprezentant alMinisterului Finanţelor Publice, un reprezentant al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, precum şispecialişti în domeniul de activitate al Administraţiei Naţionale "Apele Române". (4) Consiliul de administraţie îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu propriul regulament deorganizare şi funcţionare şi hotărăşte în toate problemele privind activitatea Administraţiei Naţionale"Apele Române", cu excepţia celor care, potrivit legii, sunt date în competenţa altor organe. (5) Membrii consiliului de administraţie răspund individual sau solidar, material, civil şi penal, după caz,pentru prejudiciile provocate Administraţiei Naţionale "Apele Române" ca urmare a încălcării prevederilorlegale sau ca urmare a unei administrări necorespunzătoare a acesteia. În astfel de situaţii ei vor fi revocaţide către ministrul apelor şi protecţiei mediului. Art. 13. - (1) Membrii consiliului de administraţie se numesc pe o perioadă de 4 ani, iar jumătate dintre eipot fi înlocuiţi la fiecare 2 ani. (2) În situaţia în care se creează un loc vacant în consiliul de administraţie, se numeşte un nou membrupentru completarea locului vacant, el urmând a funcţiona până la expirarea mandatului predecesorului său. (3) Preşedintele consiliului de administraţie poate propune ministrului apelor şi protecţiei mediuluirevocarea şi înlocuirea unui membru necorespunzător sau dacă acesta solicită înlocuirea din motivepersonale.[.......] Art. 15. - (3) Consiliul de administraţie poate apela pentru consultanţă la experţi pentru studierea şisoluţionarea anumitor probleme şi poate atrage în activitatea sa de analiză a unor probleme complexespecialişti din diferite sectoare, activitatea acestora urmând a fi plătită conform prevederilor legale.[.........]Art. 20. - (1) De la bugetul de stat, bugetele locale şi din surse proprii ale persoanelor fizice şi juridice sevor asigura cheltuielile pentru: - acţiunile operative de interes public de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor hidrometeorologicepericuloase şi accidentelor la construcţiile hidrotehnice, precum şi cele pentru constituirea stocului demateriale şi mijloace de apărare; - întreţinerea şi repararea lucrărilor cu rol de apărare împotriva inundaţiilor, refacerea şi repunerea înfuncţiune a lucrărilor de gospodărire a apelor afectate de calamităţi naturale sau alte evenimente deosebite. (2) Realizarea sarcinilor rezultate din aplicarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale din domeniulapelor, precum şi pentru implementarea directivelor Uniunii Europene şi a programelor de preaderare dindomeniul gospodăririi apelor se asigură din surse proprii, Fondul apelor şi în completare de la bugetul destat, în limita sumelor alocate cu această destinaţie în bugetul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. (3) Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire a apelor, declaratede utilitate publică potrivit legii, se asigură de la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz. [.......] Art. 22. - (1) Administraţia Naţională "Apele Române" poate asigura sumele necesare satisfacerii unornecesităţi sociale, culturale, sportive, de perfecţionare-recalificare ale personalului angajat, precum şi pentrucointeresarea prin premieri a acestuia. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" poate sponsoriza activităţi şi acţiuni, potrivit legii, în bazacontractelor încheiate cu beneficiarii. În aceleaşi condiţii se poate efectua actul de mecenat.

ANEXA Nr. 2 DENUMIREA ŞI SEDIILEdirecţiilor de ape, organizate pe bazine şi grupuri de bazine hidrografice, ale subunităţilor acestora şi alecelorlalte unităţi din subordinea Administraţiei Naţionale "Apele Române"

A. Direcţiile de ape şi subunităţile acestora: 1. Direcţia Apelor Someş-Tisa, organizată la nivelul grupului de bazine hidrografice Someş-Tisa, cu sediulîn municipiul Cluj-Napoca, Str. Vânătorului nr. 17, judeţul Cluj, cu următoarele subunităţi: - Sistemul de gospodărire a apelor Maramureş, cu sediul în municipiul Baia Mare, Str. Hortensiei nr. 2; - Sistemul de gospodărire a apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare, str. Mircea cel Bătrân nr.81A; - Sistemul de gospodărire a apelor Bistriţa-Năsăud, cu sediul în municipiul Bistriţa, str. Avram Iancu nr. 9; - Sistemul de gospodărire a apelor Sălaj, cu sediul în municipiul Zalău, str. Corneliu Coposu nr. 91; - Sistemul de gospodărire a apelor Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. Donath nr. 157/a.[..........]

B. Alte unităţi din subordine: 1. Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, cu sediul în municipiul Bucureşti, şos.Bucureşti-Ploieşti nr. 97; 2. Exploatarea Complexă Stânca-Costeşti, organizată la nivelul acumulării Stânca-Costeşti, cu sediul înmunicipiul Iaşi, str. Toma Cosma nr. 13, judeţul Iaşi; 3. Centrul de Perfecţionare şi Documentare în Gospodărirea Apelor, cu sediul în municipiul Bucureşti,Splaiul Independenţei nr. 294, sectorul 6; 4. Revista Hidrotehnica, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. Edgar Quinet nr. 6, sectorul 1.[...........]

ANEXA Nr. 3 LISTAcuprinzând bunurile de natura celor prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie şi în Legea nr. 213/1998,cu modificările ulterioare, aflate în administrare

1. Apele cu potenţial energetic valorificabil şi cele ce pot fi folosite în interes public, cu albiile lor minore,malurile şi cuvetele lacurilor, cu bogăţiile lor naturale, apele subterane, plajele şi marea teritorială. Bunurile aparţinând patrimoniului public de interes naţional sunt nominalizate în Hotărârea Guvernului nr.1.326/2001, anexa nr. 5, de la pag. 153 la pag. 358 şi cele de la pag. 74 la pag. 153, care se referă labunurile aferente activităţii de hidrologie, hidrogeologie şi gospodărire a apelor.

ANEXA Nr. 4*)SERVICII DE GOSPODĂRIRE A APELOR

A. SERVICII SPECIFICE DE GOSPODĂRIRE A APELOR[.......]B. SERVICII COMUNE DE GOSPODĂRIRE A APELOR ÎN SCOPUL PRELUCRĂRII ŞI UTILIZĂRIIACESTORA[.......] Cod CPSA Denumirea serviciului 4100.24.1. Captarea, tratarea şi pomparea apei 4100.24.2. Distribuţia apei prin reţeaua publică 4100.24.3. Distribuţia apei pe platforme industriale 4100.24.4. Distribuţia apei prin reţeaua de irigaţii. 4100.24.5. Distribuţia apei prin reţeaua altor unităţi. 4100.24.6. Transportul apei prin conducte şi canale. 4100.4.1. Asigurarea folosirii potenţialului de turism şi agrement al râurilor, lacurilor naturale,lacurilor de acumulare amenajate, al Dunării şi mării teritoriale. 4100.4.2. Asigurarea folosirii potenţialului piscicol al râurilor, lacurilor naturale, lacurilor deacumulare amenajate, al Dunării şi mării teritoriale. 4100.5. Apărarea împotriva inundaţiilor prin lucrări de gospodărire a apelor. 4100.6. Suplimentarea debitelor. 4100.7. Pomparea apelor în vederea protecţiei lacurilor terapeutice, precum şi din incinte îndiguite. 4100.8. Activităţi conexe legate de valorificarea potenţialelor apelor şi a patrimoniului. 4100.9. Alte servicii privind prelucrarea şi utilizarea apei, cu potenţialele ei.

ANEXA Nr. 5MECANISMUL ECONOMIC SPECIFICîn domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a apelor

Art. 1. - (1) Mecanismul economic specific în domeniul gospodăririi cantitative şi calitative a apelorinclude sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi, ca parte a modului de finanţare pe principii economice aAdministraţiei Naţionale "Apele Române", în scopul funcţionării în siguranţă a Sistemului naţional degospodărire a apelor. (2) Apa brută constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de folosire de cătreutilizatori, care plătesc contravaloarea serviciilor prestate de Administraţia Naţională "Apele Române". (3) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) utilizatorii care folosesc apa brută în condiţiile prevăzute la art.81 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996. Art. 2. - (1) Administraţia Naţională "Apele Române" aplică sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţipentru serviciile specifice şi comune de gospodărire a apelor. (2) Sistemul de plăţi, conform reglementărilor legale în vigoare, se bazează pe regula "beneficiarulplăteşte", în funcţie de serviciile de gospodărire a apelor prestate de Administraţia Naţională "ApeleRomâne". (3) Administraţia Naţională "Apele Române" este singura în drept să aplice sistemul de plăţi pentruserviciile specifice de gospodărire a apelor tuturor utilizatorilor, indiferent de deţinătorul cu orice titlu alamenajării, precum şi din sursele subterane, cu excepţia apelor geotermale. (4) Tarifele pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor, prevăzute în anexa nr. 6 la prezentaordonanţă de urgenţă, sunt diferenţiate pe categorii de surse, ca urmare a condiţiilor diferite de asigurare aapei, şi pe utilizatori, pentru stimularea economică a utilizării durabile a apelor. (5) Tarifele pentru serviciile specifice de gospodărire a apelor pentru ameliorarea şi monitorizareacantitativă şi calitativă a poluanţilor din apele uzate evacuate şi de protecţie a calităţii resurselor de apă suntcele stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselorde apă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 15 iunie 2000. (6) Tarifele prevăzute la alin. (4) şi (5) se aplică tuturor beneficiarilor serviciilor specifice de gospodărire aapelor şi se ajustează periodic conform legislaţiei în vigoare, cu avizul Oficiului Concurenţei. Art. 3. - (1) Prestarea de către Administraţia Naţională "Apele Române" a serviciilor de asigurare a apeibrute în sursă şi a celorlalte servicii specifice şi comune de gospodărire a apelor, prevăzute în anexa nr. 4 laprezenta ordonanţă de urgenţă, se face pe bază de contracte economice încheiate cu utilizatorii. (2) Administraţia Naţională "Apele Române" contractează serviciile specifice de gospodărire a apelor înlimitele prevederilor din actul de autorizare a folosinţei din punct de vedere al gospodăririi apelor. (3) Autorizaţia de gospodărire a apelor atestă că agentul economic are capacitatea să efectueze activităţi deproducţie, servicii care nu periclitează calitatea apelor în sursă, dar nu dă dreptul de folosire a serviciilor degospodărire prestate de Administraţia Naţională "Apele Române", fără contract economic încheiat cuaceasta. (4) Calitatea apei brute asigurată în sursă este cea existentă la momentul preluării de către utilizator. (5) Divergenţele apărute la încheierea contractelor între direcţiile bazinale şi unităţile subordonateAdministraţiei Naţionale "Apele Române" şi agenţii economici, în calitate de beneficiar, vor fi negociate caetapă finală a concilierii, la nivelul central al Administraţiei Naţionale "Apele Române". Art. 4. - Pentru serviciile comune de gospodărire a apelor prezentate în anexa nr. 4 lit. B la prezentaordonanţă de urgenţă, tarifele se stabilesc de direcţiile bazinale ale Administraţiei Naţionale "ApeleRomâne", conform prevederilor legale în vigoare. Art. 5. - (1) Administraţia Naţională "Apele Române", în relaţiile cu utilizatorii serviciilor de gospodărire aapelor, poate aplica acestora bonificaţii şi penalităţi, după caz. (2) Utilizatorilor de apă care demonstrează constant o grijă deosebită pentru folosirea raţională şi protecţiacalităţii apelor, evacuând o dată cu apele uzate epurate substanţe impurificatoare în concentraţii mai micidecât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor, li se acordă, potrivit legii, bonificaţii. Bonificaţiilese acordă în procent de până la 10% din valoarea anuală a serviciilor specifice de gospodărire a apelordecontate, pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. (3) Administraţia Naţională "Apele Române" este singura în drept să constate cazurile în care se acordăbonificaţii sau să aplice penalităţi.

(4) Pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, înscrise încontractele de furnizare a serviciilor specifice, utilizatorii sunt penalizaţi în cuantumul prevăzut în anexa nr.7 la prezenta ordonanţă de urgenţă. Penalităţile se pot actualiza prin hotărâre a Guvernului. (5) Constatarea abaterilor prevăzute la alin. (4) se face prin proces-verbal încheiat de personalul direcţiilorbazinale ale Administraţiei Naţionale "Apele Române", împuternicit în acest scop. (6) Decizia şi procesul-verbal de constatare se comunică unităţii penalizate, prin poştă, cu confirmare deprimire, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data emiterii acesteia. Împotriva procesului-verbal de constatare şi de stabilire a penalităţilor unitatea în cauză poate face plângere, în termen de 15 zilelucrătoare de la primirea comunicării, la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită abaterea.Hotărârea prin care se rezolvă plângerea este definitivă. Procesul-verbal de stabilire a penalităţilor, neatacatîn justiţie în termenul stabilit, constituie titlu executoriu în înţelesul art. 372 lit. b) din Codul de procedurăcivilă. (7) Penalităţile aplicate pentru abaterile prevăzute în anexa nr. 7 la prezenta ordonanţă de urgenţă se facvenit la Fondul apelor. Art. 6. - (1) Unităţile de gospodărie comunală care au în administrare reţelele de alimentare cu apă apopulaţiei şi de canalizare a localităţilor pot aplica penalităţile prevăzute în Hotărârea Guvernului nr.472/2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă, cu ajustările ulterioare, prinpersonalul împuternicit în acest scop. (2) Penalităţile încasate de unităţile de gospodărie comunală se fac venit al acestora şi se folosesc pentrumodernizarea instalaţiilor şi retehnologizarea staţiilor de epurare a apelor uzate, conform legislaţiei învigoare.

ANEXA Nr. 6)TARIFELEpentru serviciile specifice de gospodărire a apelor-------------------------------------------------------------------------------------------------- Cod CPSA DENUMIREA SERVICIULUI U.M. Tarif*) (Lei/U.M.) -------------------------------------------------------------------------------------------------- 4100.12 SERVICIUL DE ASIGURARE A APEI BRUTE PE CATEGORII DE SURSE ŞI UTILIZATORI4100.12.1 RÂURI INTERIOARE, LACURI NATURALE ŞI LACURI DE ACUMULARE AMENAJATEDIN ADMINISTRAREA ALTOR AGENŢI ECONOMICI4100.12.1.1 Agenţi economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală), instituţii publice, unităţi de cult,agrozootehnici de tip industrial, producători de energie electrică şi termică prin termocentrale şi alţii mc238,004100.12.1.2 Agenţi economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de putereainstalată mc 1,004100.12.1.3 Irigaţii, piscicultură mc 18,004100.12.2 DUNĂRE4100.12.2.1 Agenţi economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală), instituţii publice, unităţi de cult,agrozootehnici de tip industrial, producători de energie electrică şi termică prin termocentrale, producătoride energie nuclearo electrică şi alţii mc 28,004100.12.2.2 Agenţi economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de putereainstalată mc 1,004100.12.2.4 Irigaţii, piscicultură mc 18,004100.12.3 SUBTERAN4100.12.3.1 Agenţi economici (inclusiv servicii de gospodărie comunală pentru industrie) exclusiv cei carefolosesc apă în scop potabil mc 264,004100.12.3.2 Agenţi economici, de gospodărire comunală pentru populaţie, instituţii publice, unităţi de cultşi alţii care folosesc apă în scop potabil. mc 123,004100.12.3.3 Irigaţii, piscicultură mc 18,004100.12.3.4 Agenţi economici agrozootehnici mc 156,004100.12.4 LACURI DE ACUMULARE AMENAJATE DIN ADMINISTRAREA UNITĂŢILOR DE GOSPODĂRIRE A APELOR4100.12.4.1 Agenţi economici, industriali, de construcţii montaj, de transporturi, gospodărie comunală(pentru populaţie, industrie, etc), instituţii publice, unităţi de cult, producători de energie electrică şi termicăprin termocentrale mc 240,00

4100.12.4.2 Agenţi economici producători de energie electrică prin hidrocentrale, indiferent de putereainstalată mc 1,304100.12.4.3 Irigaţii, piscicultură mc 18,004100.21.1 SERVICIUL PENTRU CĂDEREA MEDIE ASIGURATĂ PRIN BARAJELE LACURILOR DE ACUMULARE DIN ADMINISTRAREA "APELOR ROMÂNE"4100.21.1.1 Căderea medie asigurată la hidrocentrale cu putere instalată mcad/ 1.300.055,00 mai mică de 4MW lună4100.21.1.2 Căderea medie asigurată la hidrocentrale cu putere instalată mcad/ 1.747.510,00 cuprinsă între 4MW şi 8 MW lună4100.21.1.3 Căderea medie asigurată la hidrocentrale cu putere instalată mcad/ 2.154.114,00 mai mare de 8MW lună4.100.21.2. SERVICIILE SPECIFICE DE GOSPODĂRIRE A APELOR PENTRU AMELIORAREA CANTITATIVĂ ŞI CALITATIVĂ A POLUANŢILOR DIN APELE UZATE EVACUATE ŞI DE PROTECŢIE A CALITĂŢII RESURSELOR DE APĂ a) INDICATORI CHIMICI GENERALI - Materii totale în suspensie (MTS) Kg 53,00 - Cloruri (Cl-), sulfaţi (SO42-) Kg 217,00 - Sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu (Ca2+), magneziu (Mg2+) Kg 217,00 - Azotaţi (NO3-) Kg 217.00 - Amoniu (NH4+), azot (N(total)), azotiţi (NO2-) Kg 870,00 - Consum biochimic de oxigen (CBO5) Kg 217,00 - Consum chimic de oxigen (CCOMn) (metoda de permanganat de potasiu) Kg 217,00 - Consum chimic de oxigen (CCOCr) (metoda cu bicromat de potasiu) Kg 217,00 - Fosfaţi (PO43-) Kg 43,00 - Fosfor (P) Kg 870,00 - Mangan (Mn2+) Kg 2.175,00 - Aluminiu (Al3+), fier total ionic (Fe2+, Fe3+) Kg 2.610,00 - Substanţe extractibile cu eter de petrol, produse petroliere Kg 1.631,00 - Detergenţi sintetici anionactivi, biodegradabili Kg 870,00 - Reziduu filtrabil uscat la 1050C kg 217,00 b) INDICATORI CHIMICI SPECIFICI - Sulfiţi (SO32-), fluoruri (F-), fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) Kg 870,00 - Nichel (Ni2+), crom (Cr3+) Kg 54.389,00 - Amoniac (NH3) Kg 54.389,00 - Bariu (Ba2+), zinc (Zn2+), cobalt (Co2+) Kg 2.610,00 - Sulfuri (S2-), hidrogen sulfurat (H2S) Kg 2.719,00 c) INDICATORI CHIMICI TOXICI ŞI FOARTE TOXICI - Arsen (As) Kg 169.167,00 - Cianuri (CN-) Kg 169.167,00 - Mercur (Hg2+), cadmiu (Cd2+) Kg 217.556,00 - Plumb (Pb2+), argint (Ag+), crom (Cr6+), cupru (Cu2+), molibden (Mo2+) Kg 54.389,00 d) INDICATORI BACTERIOLOGICI - Bacterii coliforme totale 106 bacterii/ 100 cm3 18,00- Bacterii coliforme fecale 104 bacterii/ 100 cm3 315,00- Streptococi fecali 5x103 bacterii/ 100 cm3 810,00e) INDICATORI FIZICI - Temperatura m3x0C**) 2,004100.22 SERVICIUL DE ASIGURARE A GOSPODĂRIRII NISIPURILOR ŞI PIETRIŞURILOR DINALBIILE MINORE ALE CURSURILOR DE APĂ, MALURILOR ŞI CUVETELOR LACURILOR DEACUMULARE4100.22.1 SERVICIUL DE ASIGURARE A GOSPODĂRIRII NISIPURILOR ŞI PIETRIŞURILOR DINALBIILE MINORE ALE CURSURILOR DE APĂ, MALURILOR ŞI CUVETELOR LACURILOR DEACUMULARE AMENAJATE mc 25.000,004100.22.2. SERVICIUL DE ASIGURARE A GOSPODĂRIRII NISIPURILOR ŞI mc 14.000,00 PIETRIŞURILOR DIN ALBIA MINORĂ A FLUVIULUI DUNĂREA --------------------------------------------------------------------------------------------------

*) Tarifele nu conţin TVA **) Diferenţa de temperatură dintre evacuare şi prelevare

ANEXA Nr. 71) ___________ 1) Anexa nr. 7 este reprodusă în facsimil.

PENALITĂŢIpentru abateri de la normele privind concentraţiile maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate

-------------------------------------------------------------------------------- UM Nivelul penalităţilor lei/UM -------------------------------------------------------------------------------- 1. Depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate a. INDICATORI CHIMICI GENERALI - Materii totale în suspensie (MTS) Kg 100 - Cloruri (Cl-), sulfaţi (SO42-) Kg 350 - Sodiu (Na+), potasiu (K+), calciu Kg 350 (Ca2+), magneziu (Mg2+) - Azotaţi (NO3-) Kg 400 - Amoniu (NH4+), azot (N(total)), Kg 30.000 azotiţi (NO2-) - Consum biochimic de oxigen (CB05) Kg 800 - Consum chimic de oxigen (CCOMn) Kg 1.800 (metoda cu permanganat de potasiu) - Consum chimic de oxigen (CCOCr) Kg 5.000 (metoda cu bricromat de potasiu) - Fosfaţi (PO43-) Kg 8.000 - Fosfor total (P) Kg 30.000 - Mangan (Mn2+) Kg 9.000 - Aluminiu (Al3+), fier total Kg 9.000 ionic (Fe2+, Fe3+) - Substanţe extractibile cu eter de Kg 10.000 petrol, produse petroliere - Detergenţi sintetici anionactivi, Kg 15.000 biodegradabili - Reziduu filtrabil uscat la 1050 C Kg 350 b. INDICATORI CHIMICI SPECIFICI - Sulfiţi (SO32-), fluoruri (F-), Kg 30.000 fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) - Nichel (Ni2+), crom (Cr3+) Kg 150.000 - Amoniac (NH3) Kg 150.000 - Bariu (Ba2+), zinc (Zn2+), cobalt Kg 9.000 (Co2+) - Sulfuri (S2-), hidrogen sulfurat Kg 80.000 (H2S) c. INDICATORI CHIMICI TOXICI ŞI FOARTE TOXICI - Arsen (As) Kg 1.000.000 - Cianuri (CN-) Kg 1.000.000 - Mercur (Hg2+), cadmiu (Cd2+) Kg 1.000.000 - Plumb (Pb2+), argint (Ag+), crom (Cr6+), cupru (Cu2+), molibden Kg 150.000 (Mo2+) - Clor rezidual liber (Cl2) Kg 50.000 - Substanţe cancerigene Kg 6.000.000

(benzpirenul şi compuşii lui, nitroderivaţi) - Hidrocarburi policiclice aromatice Kg 4.000.000 HPA - Pesticide - erbicide, triazine, Kg 1.000.000 triazinone, toluidine - Pesticide - insecticide Kg 2.000.000 organoclorurate - Pesticide - insecticide: Kg 4.000.000 organofosforice, organometalice d. INDICATORI BACTERIOLOGICI - Bacterii coliforme totale 106 1.000.000 bacterii/ 100 cm3 - Bacterii coliforme fecale 104 2.000.000 bacterii/ 100 cm3 - Streptococi fecali 5x103 5.000.000 bacterii/ 100 cm3 - Salmonela nr./100 cm3 10.000.000 e. INDICATORI FIZICI - Temperatură m3x0C*) 10 - pH (concentraţia ionilor de m3x unităţi 5 hidrogen) PH --------------------------------------------------------------------------------

*) Diferenţa de temperatură dintre evacuare şi prelevare

Notă: Determinarea cantităţilor de poluanţi evacuate şi constatate la depăşirea valorii medii zilnice se va realizapentru toţi poluanţii (fizici, chimici şi bacteriologici) prevăzuţi în contract, în conformitate cu instrucţiunileprevăzute în metodologia în vigoare. Depăşirea cantităţilor de poluanţi înscrişi în contract atrage penalizarea, indiferent de valoarea debituluievacuat. Cantitatea de poluanţi evacuată, pentru care se aplică penalităţi, reprezintă produsul dintrediferenţa de concentraţie cu care se depăşeşte limita aprobată a poluanţilor şi volumul evacuat. Penalităţile se aplică pentru depăşirea fiecărui tip de poluant. Pentru evacuarea în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere naturală a poluanţilor din apele uzatepenalităţile se majorează cu 200%.

ANEXA Nr. 8DEFINIŢII

1. Gospodărirea apelor - activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative,economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sauîmbunătăţirea calităţii resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţiaîmpotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructiveale apelor. 2. Resurse de apă - apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apelemaritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane, în totalitatea lor. 3. Ape de suprafaţă - ape interioare şi, respectiv, marine, stătătoare şi curgătoare, ale căror suprafeţe sunt încontact direct cu atmosfera. 4. Ape subterane - apele aflate sub suprafaţa terenului în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul saucu subsolul. 5. Ape interioare - toate apele aflate în interiorul liniei de bază, de la care se măsoară extinderea apelorteritoriale. 6. Râu - masa de apă care curge în cea mai mare parte la suprafaţă în lungul unei albii.

7. Lac - masă de apă stătătoare care ocupă o concavitate a scoarţei pământului. 8. Bazin hidrografic - unitate fizico-geografică ce înglobează reţeaua hidrografică până la cumpăna apelor. 9. Starea bună a apelor - acea stare pe care o ating corpurile de apă de suprafaţă atunci când parametriiecologici şi chimici ai apei au valori corespunzătoare regimului natural de scurgere, cu impact antropicnesemnificativ. 10. Apa brută - apă captată din surse de suprafaţă sau subterane, care are calitatea sursei în momentulprelevării şi care necesită un proces de tratare conform cerinţelor calitative ale folosinţei. 11. Serviciul de asigurare a apei brute în sursă - totalitatea activităţilor de gospodărire a apelor desfăşuratepentru crearea de noi surse de apă şi de regularizare a debitelor de apă ale surselor existente, în vedereasatisfacerii cerinţelor folosinţelor, corelat cu prevederile actelor de reglementare emise pentru folosirearesurselor de apă. 12. Serviciul specific de gospodărire a apelor pentru ameliorarea şi monitorizarea cantitativă şi calitativă apoluanţilor din apele uzate evacuate şi de protecţie a calităţii acestora - totalitatea activităţilor desfăşuratepentru cunoaşterea stării şi evoluţiei cantitative şi calitative a apelor. 13. Serviciul de cădere medie asigurat prin baraje - totalitatea activităţilor de gospodărire a apelordesfăşurate pentru regularizarea debitelor cursului de apă într-o anumită secţiune în vederea asigurăriifolosinţei energetice. 14. Serviciul de asigurare a nisipurilor şi pietrişurilor - totalitatea activităţilor de gospodărire a apelordesfăşurate pentru asigurarea unei scurgeri normale a apelor de suprafaţă, pentru regularizarea debitelorsolide şi crearea de depozite de nisipuri şi pietrişuri în condiţiile menţinerii stabilităţii albiilor şi malurilorcursurilor de apă. 15. Plan de gospodărire a apelor pe bazin hidrografic - instrument de planificare şi aplicare a măsurilor deasigurare a protecţiei şi utilizării durabile a apei în cadrul unui bazin hidrografic. 16. Schema-cadru de amenajare şi gospodărire a apelor - documentaţie de gospodărire a apelor careprezintă modelul sistemului de gospodărire a apelor, cuprinzând reţeaua hidrografică, lucrările de gospodărire a apelor şiprelevările-evacuările aferente folosinţelor, analizate în diferite scenarii şi etape de dezvoltare economico-socială a spaţiului hidrografic respectiv, precum şi modul de protecţie, de menţinere sau de îmbunătăţire acalităţii apelor. 17. Fondul naţional de date de gospodărire a apelor - totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice,hidrogeologice, de gospodărire cantitativă şi calitativă a apelor. 18. Sistem naţional de gospodărire a apelor - ansamblul activităţilor şi lucrărilor care asigură administrareadomeniului public de interes naţional al apelor şi gestiunea durabilă, cantitativă şi calitativă a resurselor deapă. 19. Balanţa apei - alocarea resurselor de apă pentru satisfacerea cerinţelor folosinţelor de apă în situaţiihidrologice normale. 20. Folosinţe de apă - orice formă de activitate sau unitate cu caracter social orieconomic, care utilizează apa dintr-o sursă de apă.

3.3 Scurtă prezentare a Direcţiei Apelor Someş-Tisa

Direcţia Apelor Someş-Tisa (DAST) este o structură teritorială a regiei autonome de interes naţionalAdministraţia Naţională "Apele Române" şi funcţionează conform Ordonanţei de urgenţă nr. 107 / 2002privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române" publicată în Monitorul Oficial nr. 691/ 20.09.2002. Ea are caracter bazinal şi în are astfel competenţă în bazinul hidrografic Someş-Tisa pe teritoriulRomâniei, cuprinzând total sau parţial judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Sălaj, Maramureş şi Satu Mare.Sediul DAST este în Cluj-Napoca, Str. Vânătorului nr. 17, judeţul Cluj.DAST are în subordine, ca unităţi fără personalitate juridică,: - Sistemul de gospodărire a apelor Maramureş, cu sediul în municipiul Baia Mare, Str. Hortensiei nr. 2; - Sistemul de gospodărire a apelor Satu Mare, cu sediul în municipiul Satu Mare, str. Mircea cel Bătrân nr.81A; - Sistemul de gospodărire a apelor Bistriţa-Năsăud, cu sediul în municipiul Bistriţa, str. Avram Iancu nr. 9; - Sistemul de gospodărire a apelor Sălaj, cu sediul în municipiul Zalău, str. Corneliu Coposu nr. 91; - Sistemul de gospodărire a apelor Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, str. Donath nr. 157/a.SGA Cluj se ocupă de bazinul hidrografic Someş pe teritoriul judeţului CLuj, deci în principal de SomeşulMIc şi afluenţii săi de la izvoare până la Dej. DAST are în subordine 6 staţii hidrologice cu 96 de staţii

hirdometrice, 89 de secţiuni satelit, 5 staţii evaporimetrice, 272 de foraje hidrogeologice, posturipluviometrice etc.

DAST desfăşoară activitate de monitoring integrat a resurselor de apă din bazinul Someş-Tisa: alresurselor de apă, cel ambiental, cel de conformare, hidrometria de exploatare, monitoringul evenimentelorcu impact negativ asupra resurselor de apă. Monitoringul ambiental calitativ se realizează cu ajutorul a 5laboratoare pentru analize de apă, , cuprinde

4. CHESTIUNI SPECIFICE PRIVIND CALITATEA APEI SOMEŞULUI MIC

4.1 Necesitatea studierii calităţii apei Someşului Mic încă de la izvoareAcordarea unei atenţii sporite calităţii apei Someşului Rece şi Someşului Cald a devenit o

necesitate, argumentată în continuare:• Situaţia Someşului Rece şi Someşului Cald în trecut

Someşul Rece şi Someşul Cald au fost cunoscute în trecut pentru pitorescul zonei, intervenţiaantropică foarte redusă, absenţa totală a oricărei poluări de tip industrial sau urban, organizat, un mediufoarte sănătos din care se distingea apa, considerată de calitate excepţională.

Zona era foarte greu accesibilă (numai drumuri de care, majoritatea pe culmi) iar firul văilor eraaproape nemodificat antropic (pe lungi porţiuni văile fiind complet sălbatice). Majoritatea satelor erausituate pe înălţimi, sau erau de tip risipit (Smida, Giurcuţa de Jos, Giurcuţa de Sus, Poiana Horea), iar înafara lor nu existau aglomerări umane semnificative (nici staţiuni turistice, nici cel puţin cabane, tabere...).Cu excepţia exploatării lemnului, făcută cu mijloace artizanale, nu existau nici un fel de activităţiindustriale, extractive sau prelucrătoare şi nici alte posibile surse de poluare. Comunităţilor rurale din zonăle era străină utilizarea oricăror produse chimice şi deversările de produse petroliere, vopsele şi solvenţi,detergenţi sau alte produse erau practic nule. De asemenea, nu existau practic reziduuri nebiodegradabile şitotul era reciclat în gospodărie, într-un foarte eficient (dar neconştientizat) model de dezvoltare durabilă.Populaţia prezenta o mobilitate redusă, navetismul era necunoscut şi turismul sau alte forme de aflux depersoane din alte regiuni erau foarte modeste. Singurele perturbări ale ecosistemelor acvatice erau celeproduse de inundaţii şi, ca activitate antropică, de practicarea plutăritului, iar riscul potenţial era reprezentatîn principal de existenţa fenomenelor carstice (sisteme de drenaj subteran) ce pot conduce rapid poluanţiidintr-un punct în altul, la mare distanţă, care poate fi aparent o sursă de apă subterană fără risc.• Evoluţia în timp.

În ultimele decenii, situaţia în zona vizată s-a modificat substanţial. Transporturile au evoluat şi aumodificat peisajul, dar şi viaţa socială şi economică. Pe văi s-au construit căi ferate forestiere, urmate în anii�60 de drumuri auto forestiere. Tractoarele forestiere pătrund în orice ungher şi a devenit un obicei ca ele săcircule şi să târască buştenii prin albiile pâraielor, cu consecinţele de rigoare. Traficul auto în zonă a fost încontinuă creştere şi deversările accidentale de combustibil (şi adesea voluntare în cazul uleiurilor mineraleuzate) nu au fost o raritate.

Activităţi industriale. Au apărut numeroase cabane şi aşezări muncitoreşti temporare, legate deexploatările forestiere la nivel industrial. Au apărut gatere şi fabrici de cherestea. Pe lângă poluărileproduse, exploatările neraţionale prin tăieri �pe ras� pe suprafeţe extinse au contribuit major la producereainundaţiilor catastrofale din anii �70, când au fost complet distruse numeroase locuinţe, obiective sociale şieconomice în Beliş, Răcătău, Someşul Rece, Valea Ierii etc., şi mulţi locuitori au părăsit definitiv zona. Cuaceastă ocazie, sursele de apă (fântâni, izvoare) din zonele calamitate au avut mult de suferit. Au apărutcariere şi alte exploatări (Cariera de feldspat �Corabia� de la Muntele Rece, exploatarea de turbă de laDorna).

De la păşunatul tradiţional, cu efective reduse de animale, s-a încercat în anii �80 trecerea lapăşunat mai intensiv, ridicându-se saivane şi aducându-se efective numeroase de vite din zone de câmpie.Lipsa oricăror măsuri şi amenajări destinate gestionării marilor cantităţi de dejecţii rezultate de la saivanelerespective a dus, printre altele, la poluarea semnificativă a apelor. Într-un caz, un saivan s-a construit chiardeasupra zonei de protecţie pentru o sursă de apă potabilă, fiind necesare eforturi administrative intensepentru mutarea lui. Pătrunderea zootehniei de tip industrial a însemnat şi campanii de fertilizare a pajiştiloralpine prin împrăştierea de îngrăşăminte chimice. În mai multe cazuri, cei însărcinaţi să o facă au aruncatabandonat sacii, neprotejaţi, care au fost degradaţi de intemperii şi sutele de kilograme de îngrăşământconcentrat au fost antrenaţi în apă. Alteori, (cazurile de �La Poduri�, Avenul din Bătrâna, Tina Bogdanului)sacii cu îngrăşământ au fost aruncaţi cu zecile / sutele, în avene, doline sau cursuri de apă, raportând că şi-

au îndeplinit sarcinile de serviciu. Au rezultat grave poluări ale apelor de suprafaţă, cu mortalitate piscicolădar pentru care nu s-au făcut cercetări.

Realizarea sistemului hidroenergetic �Someşul Cald� a însemnat modificarea substanţială abazinului superior al Someşului Mic. Au apărut acumulările Fântânele-Beliş, Tarniţa, Someşul Cald şiGilău, precum şi lacuri mai mici şi captări diverse (Bondureasa, Calul, Lindru, Şoimu, Negruţa,Dumitreasa, Someşu Rece I, Someşu Rece II, Răcătău) şi peste 25 km de tunele pentru aducţiuni subteranede apă. Consecinţele au fost reducerea pericolului de inundaţii şi constituirea unor rezerve de circa 345 x106 m3 de apă, dar şi strămutarea unor localităţi întregi (Someşul Cald, Beliş), poluarea zonei pe timpulşantierelor şi modificarea regimului hidrografic: Multe văi au devenit seci pe porţiuni însemnate. Înasemenea situaţii, efectele asupra apelor subterane (şi deci asupra vegetaţiei, dar şi a fântânilor şiizvoarelor) se pot face resimţite uneori numai după decenii. Unele colonii şi organizări de şantier continuăsă funcţioneze, sistemul nefiind complet finalizat: Se preconizează realizarea Centralei Hidroelectrice prinPompaj Lăpuşteşti, la care au demarat lucrările, fiind în lucru o galerie (roca extrasă fiind deversată în laculTarniţa!). Alte obiective au primit destinaţii diferite, cum este fosta colonie Fântânele, devenită staţiuneturistică, şi fosta colonie Mărişel, viitoare staţiune. Pe lacuri se navighează cu diverse ambarcaţiuni,inclusiv cu motor, fapt ce a stârnit numeroase controverse prin poluările produse. De asemenea, scăldatulneorganizat şi sporturile nautice au luat o mare amploare, în principal pe lacul Tarniţa.• Evoluţii recente.

În ultimii 10 ani, activitatea şi impactul antropic în zonă au luat o amploare deosebită. În primulrând este vorba de înmulţirea explozivă a caselor de vacanţă, ridicate cu sutele, de regulă fără autorizaţie şicu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniul construcţiilor, sanitar şi de gospodărirea apelor, formând sursemultiple (în special potenţiale) de poluare a apei cu reziduuri menajere şi fecaloide, dar adesea captânddirect respectiva apă de suprafaţă pe post de apă potabilă, în ideea că este �apă de munte� şi deci �curată�.Zonele cele mai vizate de construirea de case de vacanţă au fost, pe Someşul Rece, porţiunea între satulomonim şi Răcătău, iar pe Someşul Cald malurile lacului Someşul Cald, Tarniţa (plajele I şi II), zonaRoşeşti - Ruseşti şi zona Giurcuţa de Sus - Smida.

De asemenea, tăierile ilegale de pădure, de o amploare deosebită în zonă, au avut printre efecte şideversarea sistematică a unor foarte mari cantităţi de rumeguş în ape, cu consecinţe poluante serioase printaninii şi alte substanţe conţinute în coaja şi rumeguşul proaspăt de molid.

Dacă eventualele impurificări microbiologice, parazitologice etc. ale apelor, inclusiv de suprafaţă,în trecut vizau un grup populaţional restrâns şi constant, deci probabil în bună măsură imunizat, în ultimultimp a crescut puternic în zonă mobilitatea populaţiei, navetismul şi în special turismul. Numai regiuneaPadiş de la izvoarele Someşului Cald este vizitată de peste 60000 de turişti în fiecare vară, iar malurilelacului Tarniţa atrag mii de clujeni. În cele două zone amintite (şi în multe altele), consumul apei desuprafaţă în scop potabil este foarte frecvent, iar bolile transmise hidric probabil la fel, dar aproapeimposibil de urmărit epidemiologic din cauza mobilităţii subiecţilor .

Din cele expuse anterior rezultă că în trecut necesitatea supravegherii calităţii apei pe Someşul Caldşi Someşul Rece se putea susţine în baza unor principii generale, din motive de cunoaştere ştiinţifică şi deatitudine preventivă, pentru preîntâmpinarea oricărui risc. Nu existau însă elemente obiective care să indicerisc semnificativ de impact sau existenţa de poluări şi consecinţe ale acestora, necesitând monitorizare şicombatere.

În prezent, creşterea masivă, calitativă şi cantitativă a activităţilor antropice în zonă, a impactuluilor potenţial asupra calităţii apei şi asupra sănătăţii umane, prin numărul crescut de persoane aflate în zonăşi utilizările tot mai largi ale apei, coroborat cu nivelul redus de informare şi educaţie a publicului şi stareaprecară a respectării legalităţii în toate domeniile, ar fi trebuit să fi condus la o intensificare a supravegheriicalităţii apei.

În afara acestor argumente legate de situaţia din zonă, pledau pentru creşterea activităţilor îndomeniu şi elemente de ordin general, dintre care amintim:- preocuparea tot mai intensă, la nivel mondial, cu privire la sursele de apă;- aderarea României la diverse convenţii internaţionale în domeniu, ce impun monitoring intensificat;- prevederile Art.35 pct.(1) din Legea nr. 107 / 1996 (Legea Apelor): � Gospodărirea apelor se desfăşoară şise bazează pe cunoaşterea ştiinţifică, complexă, cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ţării, realizatăprintr-o activitate unitară şi permanentă de supraveghere, observaţii şi măsurători asupra fenomenelorhidrometeorologice şi resurselor de apă, inclusiv de prognozare a evoluţiei naturale a acestora, ca şi aevoluţiei lor sub efectele antropice, precum şi prin cercetări multidisciplinare�.

Necesitatea imperioasă a cunoaşterii calităţii apei din cele două cursuri de apă a fost teoreticrecunoscută de autorităţi, în cadrul dezbaterilor din Comisia Judeţeană de Urbanism şi AmenajareaTeritoriului (în care autorul a fost inclus prin Decizia Consiliului Judeţean Cluj nr. 139 / 12.12.1995). Înacel cadru, cu ocazia avizării unor planuri de urbanism (de exemplu PUZP Tarniţa), s-a constatatimposibilitatea adoptării unei hotărâri privind alegerea în principiu a surselor de alimentare cu apă a caselorde vacanţă şi altor obiective din zonă din cauza absenţei oricărui studiu.

4.2 Monitorizarea calităţii apei Someşului Mic[.........]

În mod paradoxal şi în opoziţie cu multiplele argumente prezentate anterior, activitatea decunoaştere şi control a calităţii apei pe Someşul Rece şi Someşul Cald este în stagnare şi chiar în declin.Astfel:- În 1957 existau posturi hidrometrice pentru: Someşul Cald (la Giurcuţa), Someşul Cald (la Beliş), Beliş(la Beliş), Someşul Cald (la Someşul Cald), Someşul Rece (la Răcătău), Răcătăul (la Răcătău), SomeşulRece (la uzina electrică) şi Someşul Rece (la Someşul Rece); (4) La ora actuală majoritatea s-au desfiinţat.- În trecut s-au efectuat analize fizico-chimice pe secţiunile Someşul Cald (la Beliş), Beliş (la Beliş),Someşul Cald (la Someşul Cald), Someşul Rece (la uzina electrică); La ora actuală se mai fac analize numaipe secţiunile Someşul Cald (la Smida) şi Someşul Rece (la Someşul Rece). Unica secţiune de control de peSomeşul Rece a fost chiar desfiinţată în 1993, Someşul Rece rămânând complet nemonitorizat. A fost totuşireînfiinţată, dar mutată de la Uzina Electrică pe actualul amplasament, aproape de vărsarea în lacul Gilău- În unele puncte nu se mai fac analize decât în anumite perioade ale anului (la secţiunea Smida doar dinmartie - mai până în octombrie - noiembrie, deşi este secţiune �de referinţă�).- Multe analize, prevăzute în planul de recoltări, nu se efectuează sau se efectuează sporadic, din lipsă demijloace umane, materiale şi financiare.- În sintezele anuale întocmite de RA �Apele Române�, pentru anumiţi indicatori se menţionează în ultimiiani numai încadrarea sau depăşirea normelor admise dar nu se mai publică rezultatele analizelor (cazulindicatorilor bacteriologici) sau se comunică doar media anuală. (Cazul indicatorilor biologici).- În ciuda prevederilor Legii Apelor, nu există o comunicare între RA �Apele Române� şi celelalte insitituţiicu preocupări în domeniul calităţii apei, nefăcându-se o sinteză, comparare, corelare şi valorificare a datelorobţinute de diversele instituţii cu referire la Someşul Cald şi Someşul Rece.- Alterărilor calităţii apei, decelate pe Someşul Cald şi Someşul Rece (spre deosebire de cele pe cursulSomeşului Mic în sectorul Cluj-Napoca, de exemplu) nu li se indică originea / cauzalitatea şi în consecinţănu se pot stabili nici măsurile de combatere. În fapt, nici nu există informaţiile necesare stabilirii acestora şinici resursele şi mecanismele pentru obţinerea acestor date.

Discrepanţa între necesităţile crescânde (inclusiv igienico-sanitare) de cunoaştere a calităţii apeiSomeşului Cald şi Someşului Rece, pe de o parte, şi activitatea de monitorizare redusă şi chiar în scădere,pe de altă parte, constituie motivaţia realizării prezentei lucrări

• Date existente şi problemele legate de acesteaDate referitoare la calitatea apei Someşului Cald şi Someşului Rece există foarte puţine. Multe sunt

nepublicate, altele publicate în rezumat sau fără indicarea exactă a locului şi datei recoltării şi a altorelemente indispensabile unei corecte interpretări, practică impusă înainte de 1989 inclusiv în publicareadatelor ştiinţifice, adesea prezentate abstract, fără legătură cu cazul concret studiat. Datele oficiale maivechi adesea nu prezintă încredere, existând alterări voite (pentru prezentarea �cosmetizată� a realităţilor),înregistrări fictive (prin interpolare, pentru a masca lipsa unor date) sau chiar lipsă de date. Multe baze dedate sunt incomplete sau s-au pierdut (cazul unei importante părţi a arhivei RA �Apele Române� filialaSomeş, păstrată actualmente la Agenţia de Protecţia Mediului Cluj). S-au modificat în timp diversestandarde, metode de analiză, unităţi de măsură etc., dar s-au înregistrat şi situaţii când instituţii diferite auutilizat metodologii diferite, în acelaşi an, sau instituţii care nu au fost consecvente în tehnicile utilizate,adesea din motive obiective (De exemplu cazul analizelor biologice - saprobitatea). De asemenea, în maimulte cazuri există mari confuzii de ordin geografic (toponimic), făcând dificil de identificat locul derecoltare. Toate aceste elemente au îngreunat compararea şi interpretarea datelor obţinute. Accesul lainformaţii se dovedeşte de asemenea dificil. Dacă în trecut problema principală era includerea multora însfera secretului de stat sau de serviciu, în această perioadă problema principală s-a dovedit inerţia unorstructuri birocratice, limitări abuzive pe motive de secret comercial, dar foarte adesea lipsa unor mecanismeşi proceduri de acces la informaţii, lipsa de timp şi personal a instituţiilor în cauză, număr limitat de

exemplare sau pierderea totală a bazelor de date şi arhivelor, sau dezorganizarea sau inaccesibilitateaacestora. (Cu titlu de exemplu, o instituţie, după mutare în noul sediu, şi-a ţinut arhiva doi aninedespachetată, în saci, iar o altă instituţie are şi acum arhiva în subsolul unei alte clădiri, într-o pivniţăneluminată, în saci neetichetaţi şi neinventariaţi). În multe situaţii, dificultatea accesului la puţinadocumentaţie existentă se explică prin faptul că, documentele în cauză indică sau confirmă ilegalităţi, cuposibile implicaţii disciplinare, administrative, civile şi chiar penale, dar cu privire la care nu s-au luatmăsurile legale de sancţionare a celor vinovaţi. În domeniul accesului la informaţie s-a făcut simţită din plinlipsa de reglementări legale specifice. Legea Accesului la Informaţii nu este promulgată şi dispoziţiileactuale sunt doar generale şi sectoriale, în ciuda prevederilor legale privind accesul la informaţiile demediu.

4.3 Surse de poluare

Pe parcursul Someşului Rece şi Someşului Cald se manifestă numeroşi factori poluanţi saupotenţial poluanţi, ce influenţează sau pot influenţa calitatea apei şi care explică modificările prezentateanterior.Surse de poluare

Marea majoritate sunt surse neorganizate, frecvent accidentale, dar există câteva surse organizatede poluare a apei pe traseul celor două râuri:

Surse organizate de poluareSursele organizate de poluare de pe Someşul Cald sunt redate în tabelul 30, împreună cu câtevacaracteristici :Tabel nr.30 Surse organizate de poluare pe Someşul Rece şi Someşul Cald şi caracteristicile lor medii în1985-1989 (Sursa Emisarul Debit evacuat*

Qmed / Qmax

Modepurare

Observaţii

Staţiunea Fântânele S.Cald 0.0 / 1.0 mec/ bioBeliş (sat) S.Cald 1.4 / 1.5 mec/ bio epurare insuficientăColonia Tarniţa S.Cald 3.6 / 6.0 - epurare insuficientăCab. Blăjoaia S.Rece 0.1 / 0.1 mec epurare insuficientăCab.Someşul Rece S.Rece 0.2 / 0.2 - epurare insuficientă*)= în l / sEvacuările de poluanţi sunt:Tabel nr.31 Evacuări de poluanţi de către sursele organizate de pe Someşul Rece şi Someşul Cald - mediiîn 1985-1989, în mg / l , amonte / aval (Sursa Susp CBO5 CCOCr Rez.fix NH4

+

Beliş (sat) 185 / 272 19.9 / 88.5 129 / 208 332 / 185 43 / 7.8Cab.Someşu Rece 68 / 24 117 / 15.4 271 / 50 356 / 238 80 / 4Colonia Tarniţa 120 / 270 23 / 23 68 / 68 462 / 480 2.3 / 2.3Cab. Blăjoaia nu s-au efectuat analizele programateStaţiunea Fântânele nu s-au efectuat analizele programateDupă 1990 nu mai sunt date accesibile respectiv nu s-au mai făcut analize.Cu rare excepţii, funcţionarea staţiilor de epurare a fost insuficientă sau chiar nu a existat (). Surseleorganizate au avut mai ales în trecut o contribuţie remarcabilă la poluarea acestor ape, dar în prezent sunt�umbrite� de sursele neorganizate. Surse neorganizate de poluareTabel nr.32 Surse mai importante (certe sau potenţiale) neorganizate de poluare pe Someşul Cald (cursulprincipal)Nr.crt

Amplasarea sursei Natura sursei (obiectivul /activitatea)

Natura principalelor (potenţiale) poluări

1 Cetatea Rădesei turism neorganizat resturi menajere; contaminare fecaloidă2 Ch. Someşului Cald turism neorganizat resturi menajere; contaminare fecaloidă3 Runcul Ars turism neorganizat

autovehiculecontaminare fecaloidă; deversărihidrocarburi; deversări rumeguş

4 Ic Ponor aşezare sezonieră resturi menajere; contaminare fecaloidă;

(latrine, autovehicule) deversări hidrocarburi;deversări rumeguş

5 Doda Pilii sat (latrine, gatereautovehicule)

contaminare fecaloidă; deversări rumeguş

6 Smida sat, sat de vacanţă (latrine,gatere autovehicule)

resturi menajere; contaminare fecaloidă;deversări hidrocarburi;deversări rumeguş

7 Giurcuţa de Sus sat, sat de vacanţă (latrine,gatere autovehicule)

resturi menajere; contaminare fecaloidă;deversări hidrocarburi;deversări rumeguş

8 Lacul Beliş-Fântânele agrement - navigaţie, pescuit,îmbăiere

resturi menajere; deversări hidrocarburi

9 Staţiunea Beliş-Fântânele

staţiune turistică contaminare fecaloidă; deversărihidrocarburi

10 Ruseşti şi Lăpuşteştiidin Vale

sat, sat de vacanţă contaminare fecaloidă; deversărihidrocarburi; deversări rumeguş

11 Roşeşti sat, cabane turistice(latrine, adăpat vite, spălathaine)

resturi menajere; contaminare fecaloidă;deversări hidrocarburi; deversări rumeguş

12 Coada lacTarniţa agrement (îmbăiereneorganizată)

impurificare fecală; resturi menajere )

13 Şantier CHELăpuşteşti

săpare galerie deversări de roci

14 Plaja II - Tarniţa case de vacanţă, debarcadere canalizări neigienice; resturi menajere;deversări hidrocarburi

15 Plaja I - Tarniţa case de vacanţă, îmbăierineorganizate

resturi menajere; impurificare fecaloidă

16 L.Tarniţa navigaţie, îmbăiere, pescuit,înot

resturi menajere; impurificare fecaloidă;deversări hidrocarburi

17 Baraj Tarniţa debarcader, cabane resturi menajere; deversări hidrocarburi18 Colonia Tarniţa aşezare (blocuri) + organizare

de şantierresturi menajere; deversări hidrocarburi;deversări rumeguş

19 Lac Someşul Cald navigaţie, pescuit, resturi menajere; impurificare fecaloidă;deversări hidrocarburi

20 Mal stâng L.SomeşulCald

case de vacanţă, debarcadere resturi menajere; impurificare fecaloidă

21 sat Someşul Cald sat (adăpare vite) resturi menajere impurificare fecaloidădeversări rumeguş

22 coadă lac Gilău pescuit, navigaţie, case devacanţă

resturi menajere; impurificare fecaloidă;deversări rumeguş

Notă: lista cuprinde principalele obiective / surse cu principalele categorii de poluări posibile. Nu au fosttrecute cele difuze sau care pot surveni oriunde pe râu.Tabel nr.33 Surse mai importante (certe sau potenţiale) neorganizate de poluare pe Someşul Rece (cursulprincipal)Nr.crt

Amplasarea sursei Natura sursei (obiectivul /activitatea)

Natura principalelor (potenţiale) poluări

1 La Zbor aşezare sezonieră (adăparevite etc)

impurificare fecaloidă

2 Munţişoru aşezare sezonieră (adăparevite etc)

impurificare fecaloidă

3 Blăjoaia tabără şcolară, cabane resturi menajere; impurificare fecaloidă

4 Damiş aşezare sezonieră (adăparevite etc)

impurificare fecaloidă

5 La Întorsuri aşezare sezonieră impurificare fecaloidă

6 Vojăita cabană impurificare fecaloidă7 Lunca Diacului cabană impurificare fecaloidă;

deversare rumeguş8 baraj Someşu Rece obiectiv economic resturi menajere9 sat Răcătău sat (latrine) impurificare fecaloidă;

deversare rumeguş10 (grupe de case,

cabane)case de vacanţă resturi menajere;

impurificare fecaloidă11 Cab.Someşul Rece cabană turistică, case resturi menajere;

impurificare fecaloidă12 Gura Râştii case de vacanţă resturi menajere13 sat Someşu Rece sat (adăpat vite, spălat) resturi menajere; impurificare fecaloidă;

deversare rumeguşNotă: lista cuprinde principalele obiective / surse cu principalele categorii de poluări posibile. Nu au fosttrecute cele difuze sau care pot surveni oriunde pe râu.

Din posibilele surse de poluare menţionate în tabelele nr.32-33, cea mai mare parte au apărut înultimii ani:- sute de case de vacanţă cu elementele aferente având uneori alimentare cu apă dar nu şi canalizare;- exploatările neraţionale de pădure şi industria forestieră semiartizanală, cu zeci de gatere şi deversareaunor cantităţi enorme de rumeguş în apă sau depozitarea lui pe malul râurilor.

Majoritatea acestor surse nu sunt în (deplină) legalitate, multe nu figurează deloc în evidenţeleoficiale şi sunt puţin sau deloc supravegheate din punct de vedere sanitar, urbanistic şi al ocrotirii mediuluietc.

De exemplu, �Regulamentul General privind executarea de construcţii şi desfăşurarea unoractivităţi în zonele naturale protejate de interes judeţean� (Aprobat prin Decizia nr. 67 / 26.05.1995 aConsiliului Judeţean Cluj) interzice navigaţia cu motor pe lacurile Tarniţa şi Someşul Cald. Totuşi, bărcilecu motor şi scuterele sunt masiv utilizate şi apar frecvente impurificări ale apei cu combustibil şilubrefianţi.

Poluări indirecte şi alte aspecte ce afectează calitatea apei.Nelăsarea de către RENEL a debitului de servitute aval de captările Bondureasa, Calul, Şoimul,

Lindul, Dumitreasa, Negruţa, Someşul Rece, Răcătău, Fântânele, pe lângă afectarea peisajului,microclimatului, a apei freatice şi a biotopului acvatic, determină şi posibilitatea unor poluări puternice:Lacurile sunt o atracţie turistică. De pe baraj se aruncă diverse reziduuri, ce se strâng în grămezi în albiaseacă. Localnicii şi alte persoane folosesc albia seacă drept loc de depozitare a diverselor reziduuri. În unelezone din albie persistă ochiuri de apă, loc ideal de dezvoltare a diverşilor germeni. Toate aceste elementepoluante sunt antrenate de apă brusc, la prima viitură, echivalând cu deversarea simltană în apă aconţinutului a numeroase gunoiere.

Construirea ilegală de case de vacanţă şi latrine în zona inundabilă a determinat în trecut (şi maipoate determina) o nedorită �vidanjare� a acestora pe cale naturală. Asemenea fenomene au avut loc înultimii 3 ani în fiecare primăvară sau început de vară, pe Someşul Rece amonte şi aval de cabana omonimă,precum şi în zona Ruseşti. Zecile de case de vacanţă afectate (construite ilegal, în zone inundabile) au fostuneori complet distruse, alteori avariate în proporţii variabile. Dar distrugerea latrinelor şi antrenarea înSomeşuri a unor mari cantităţi de reziduuri fecaloide în caz de viituri a fost aproape constantă, echivalândcu deversarea simultană a conţinutului mai multor cisterne vidanjoare în apa râului.

Uneori, oamenii potenţează singuri riscurile generate de poluarea apei. Astfel, la plaja II de la laculTarniţa, o serie de cabane se aprovizionează cu apă direct din lac, printr-un hidrofor nelegal. La micădistanţă de priza improvizată se află fosa septică (neetanşă) a unui sistem ilegal de canalizare.

5. REZULTATE DE ANALIZĂ A CALITĂŢII APEI

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 1999SOMESU RECE AMONTE SAT cod 2130

Nr.probe

Min Med Max Conc.pond cu

Q

Categoria de

calitate

Conc. laQ95

Categoria de

calitateDebit 12 0,1 0,644 1,56

T apă OC 11 1 9,9 19,8pH 12 7,5 8,0 8,3 IO2 12 7,9 10,9 13,1 10,4 I 10,5 I

CBO5 12 0,8 2,2 4,2 2,5 I 2,0 ICCOMn 12 1 3,1 5,7 3,3 I 2,9 ICCOCr 12 - - - -Rez fix 12 69 130,5 246,0 119,6 I 118,6 I

Cl 12 4 8 15 7,4 I 7,6 ISO4 12 10 21,6 34 22,3 I 20,3 ICa 12 7,9 24,3 36 24,4 I 23,4 IMg 12 1,7 9,9 16,4 8,2 I 8,9 IN2 12 2,0 5,2 8,0 5,3 I 4,9 I

NH4 12 0,04 1,33 3,55 1,61 II 0,65 INO2 12 0,01 0,04 0,12 0,04 I 0,03 INO3 11 0,8 3,0 7,2 3,4 I 2,7 ICN� - - - - - -

Fenoli - - - - - -Detergenţi 8 0 0,1 0,07 0,01 I

Subst. extract. - - - -Fe 10 0,05 0,32 0,62 0,37 II 0,27 IP 11 0 0,026 0,08 0,021 I 0,025 I

Mn 10 0 0,04 0,13 0,04 I 0,03 IHg - - - - - -Ni - - - - - -Cr - - - - - -Cu - - - - - -Pb - - - - - -Zn 10 0,02 0,04 0,1 0,038 D 0,036 DCd - - - - - - - -

Suspensii 12 8 23,3 75 22,2 22,6HCO3 12 48,8 95,6 152,5 90,8 89,7

Duritate perm. 12 0,5 1,3 3,0 1,1 1,1Duritate temp. 12 2,2 4,5 7 4,3 4,3Duritate totală 12 2,1 5,8 8,0 5,3 5,3

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 1999SMIDA

Min Med Max Conc.pond

Conc.Q95

Debit 10 1,2 3,59 12,7T apă OC 9 1,0 8,6 16,0

pH 10 7,4 8 8,4 I 8,2 IO2 10 9,8 13,2 10,6 I

CBO5 1,3 2,0 3,3 2,1 I 1,8 ICCOMn 10 1,5 3 4,1 3,2 I 1,8 ICCOCr -Rez fix 10 62,0 92,1 150 85,1 I 247,2 I

Cl 10 1 4,6 10 6,2 I 1,8 ISO4 10 6,1 12,5 27,5 10 I 51,7 ICa 10 15,7 26,1 36,2 23,0 I 38,9 IMg 10 1,3 2,7 4,7 2,7 I 2,2 INa 10 1 2,3 6,0 3,5 I 0,5 I

NH4 10 0,1 1,76 3,58 1,05 II 10,2 DNO2 10 0,01 0,05 0,2 0,09 I 0,01 INO3 9 2,0 3,1 5,1 3,7 I 1,9 ICN� -

Fenoli -Detergenţi 1 - 0 - 0

Subst. extract. -Fe 8 0,05 0,21 0,48 0,17 I 0,61 IIP 9 0 0,028 0,09 0,018 I 0,205 D

Mn 8 0 0,01 0,03 0,01 I 0,03 IHg -Ni 1 0Cr -Cu -Pb -Zn 8 0,02 0,051 0,110 0,045 D 0,192 DCd -

Suspensii 10 3 11,3 21 14 3,6HCO3 10 1,3 71,4 133,7 67,9 - 17,8

Duritate perm. 10 0,2 0,9 2,6 0,8 1,2Duritate temp. 10 2,2 3,5 5,6 3,1 4,8Duritate totală 10 2,6 4,4 6,2 3,9 6,0

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 1999APAHIDA

Nrdeterm.

Min Med Max Conc.pond Q

Categ. Conc.Q95

Categ.calitate

Debit 12 9,63 20,5 51,4T apă OC 12 4,0 9,6 18,0 - -

pH 12 7,0 7,6 7,9 I - -O2 12 6,8 9,2 12,1 9,4 I 7,2 I

CBO5 12 2,6 6,8 17,7 6,0 II 40,7 DCCOMn 12 5,3 11,7 26,2 10,7 II 51,1 DCCOCr - - - - - - - -Rez fix 12 180 346,2 497 311 I 1051,2 III

Cl 12 20 57,3 96 47,3 I 418 DSO4 12 24 78,7 150 72,4 I 116,3 ICa 12 29,3 50,6 92,1 49 I 75,8 IMg 12 4,8 17,8 35,4 15,2 I 85,6 IIN2 12 9,0 24,7 51 20,5 I 165 II

NH4 12 2,00 4,03 8,16 3,56 III 22,4 DNO2 11 0,13 0,57 1,12 0,51 I 1,77 IINO3 12 3,2 6,7 12,2 6,7 I 23,9 IICN� 11 0,002 0,008 0,030 0,066 I 0,113 D

Fenoli 10 0,00 0,000 0,002 0,001 I - -Detergenţi 10 0,0 0,08 0,2 0,08 I 0,15 I

Subst. extract. 1 - 4,33 - 4,33 - -Fe 11 0,03 0,53 3,75 0,55 II 0,03 IP 12 0,0 0,137 0,430 0,138 D 0,123 D

Mn 11 0,01 0,07 0,40 0,07 I 0,02 IHg - - - - - - - -Ni 9 0,0 0,0 0,0 0 I - -Cr 11 0,0 0,008 0,03 0,008 I ? DCu 11 0,0 0,012 0,04 0,015 I 0,003 IPb 11 6,0 0,0 0 0 I - -Zn 11 0,0 0,087 0,18 0,089 D 0,052 DCd - - - - - - - -

Suspensii 12 12 84,2 463,0 87,3 41,5HCO3 12 61 128,7 195,2 120 - 456,4 -

Duritate perm. 12 1,5 4,3 8 4 14 -Duritate temp. 12 2,8 5,9 9 5,5 20,8 -Duritate totală 12 6,0 10,4 15,2 9,6 23,6 -

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 2000APAHIDA

Nr.probe

Min Med Max Conc.pond cu

Q

Categoria de

calitate

Conc. laQ95

Categoria de

calitateDebit 12 9,15 21,6 52,4

T apă OC 11 4 10,3 18,0pH 12 7,2 7,8 8,6 IO2 12 5,6 8,9 12,2 9,3 I 5,7 II

CBO5 12 1,5 4,3 7,9 3,8 I 19,5 DCCOMn 12 3,2 6,7 12,6 5,8 I 30,6 DCCOCr -Rez fix 12 120 266,1 591,0 226,7 I 1557,3 D

Cl 12 9 49 134 36,0 I 416,4 DSO4 12 13 53,2 115,1 40 I 425 DCa 12 20,9 46,0 68,2 43,2 I 136,1 IMg 12 3,9 9,6 19,5 8,9 I 37,6N2 8 6,0 45 100 28,8 I 381 D

NH4 12 1,35 4,85 14,1 3,67 III 37,4 DNO2 12 0,04 0,21 0,62 0,19 I 0,71 INO3 12 0,8 3 5,6 3,1 I 1,4 ICN� 10 0 0,008 0,023 0,006 I 0,049 D

Fenoli 1 - 0 - 0 -Detergenţi 10 0 0,03 0,18 0,03 I

Subst. extract. -Fe 3 0,04 0,12 0,18 0,11 IP 12 0,023 0,082 0,15 0,089 I 0,226 D

Mn 3 0,01 0,03 0,06 0,03 IHg -Ni 2 0 0 0 0Cr 3 0 0,002 0,005 0,002 ICu 2 0 0,01 0,02 0,015Pb 2 0,024 0,027 0,030 0,027Zn 2 0,010 0,016 0,021 0,015Cd -

Suspensii 12 19 87,1 399 117,6 20,8HCO3 12 73,2 139,8 207,4 130,5 461,3

Duritate perm. 9 0.3 2,8 7,9 2,6 16,5Duritate temp. 9 3,4 5,6 7,8 5,6 10,7Duritate totală 12 6 9,1 14 8,5 30,6

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 2000SOMESU RECE amonte sat

Nr.probe

Min Med Max Conc.Pond cu

Q

Categoria de

calitate

Conc. laQ95

Categoria de

calitateDebit 12 0,037 0,161 0,342

T apă OC 11 1 9,3 16pH 12 6,6 8,2 8,8 IO2 12 8,3 10,7 12,6 10,6 I I

CBO5 12 1 2 4,2 2 I 1,9 ICCOMn 12 1 3,1 9,8 2,8 I 2,5 ICCOCr -Rez fix 12 67,0 166 252 169,6 I 180,3 I

Cl 12 5 8,3 12,6 8,6 I 9,1 ISO4 12 4 24,3 58,8 23,7 I 21,9 ICa 12 12,8 35,1 59,7 34,9 I 33,3 IMg 12 4,9 13,1 36 14,1 I 14,3 IN2 8 1 7,9 18 6,9 I 7,5 I

NH4 12 0,71 1,7 4,7 2,03 II 2,04 IINO2 12 0,01 0,03 0,11 0,03 I 0,03 INO3 12 0,2 2,6 6,0 3,3 I 2,4 ICN� -

Fenoli -Detergenţi 10 0 0,02 0,13 0,01 I

Subst. extract. -Fe 3 0,03 0,06 0,08 0,05 IP 12 0 0,022 0,080 0,020 I I

Mn 3 0 0,01 0,01 0,01 IHg -Ni -Cr 1 0 - 0Cu 1 0 0Pb 1 0 0Zn 2 0,020 0,021 0,022 0,021Cd -

Suspensii 12 6 16,3 64 14,8 13,4HCO3 12 61 125,1 213,5 124,5 116,1

Duritate perm. 0,2 3,4 16,3 3,6 1,3Duritate temp. 9 2,8 4,9 8,6 5,3 5,3Duritate totală 12 3,6 8,8 19,1 9,1 8,4

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 2000SMIDA

Nr.probe

Min Med Max Conc.pond cu

Q

Categoria de

calitate

Conc. laQ95

Categoria de

calitateDebit 11 0,76 3,96

T apă OC 10 0,2 8,5 15,0 95pH 11 7,0 8,0 8,8 IO2 11 9,5 11,5 13,2 11,3 I 12,1 I

CBO5 11 0,5 1,8 3,1 2,2 I 1,2 ICCOMn 11 1,7 2,7 4,8 3,1 I 2,3 ICCOCr - - - - - -Rez fix 11 54 107,2 181 91,1 I I

Cl 11 2 3,6 6,0 3,9 I 3,1 ISO4 11 4 15,8 34,1 13,4 I 31,8 ICa 11 11,2 26,9 44,8 22,4 I 52,5 IMg 11 2,9 7,7 12,6 4,6 I 21,2 IN2 7 1 2 3 1,8 I 4,6 I

NH4 11 0,61 1,35 2,7 2,15 II 0,63 INO2 11 0 0,02 0,08 0,01 I 0,06 INO3 11 1 2,1 3,8 1,9 I 1,9 ICN� - - -

Fenoli -Detergenţi 1 0,0 0,0

Subst. extract. -Fe 3 0,1 0,17 0,28 0,12 IP 11 0 0,039 0,17 0,018 I 0,159 D

Mn 3 0,0 0,01 0,02 0,01 IHg -Ni -Cr 1 0 0Cu 1 0 0Pb 1 0 0Zn 2 0,02 0,024 0,028 0,028Cd -

Suspensii 11 4 9,5 17 7,9 26,5HCO3 11 18,3 83,2 152,5 70,8 163,7

Duritate perm. 8 0,5 2,4 5,1 1,1 13,7Duritate temp. 8 0,8 3,0 5,0 3,1 1,7Duritate totală 11 3,3 8,0 9,0 4,4 8,8

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 2000CLUJ-NAPOCA

Nr.probe

Min Med Max Conc.pond cu

Q

Categoria de

calitate

Conc. laQ95

Categoria de

calitateDebit 12 4.96 16.0 32.7

T apă OC 11 0.4 9.4 17.9pH 12 7.6 8.0 8.3 IO2 12 7.1 10.1 12.3 10 I 12.7 I

CBO5 12 1.4 2.1 2.9 2 I 5.2 IICCOMn 12 2 2.7 3.4 2.5 I 4.3 ICCOCrRez fix 12 73 114.7 175 104.4 I 403.5 I

Cl 12 3.3 7.3 15.7 5.6 I 44.7 ISO4 12 5.7 20.2 36.0 15.7 I 130 ICa 12 18.2 27.5 37 26.9 I 52.7 IMg 12 2.8 6 9.1 5.8 I 7.1 IN2 8 1.5 5.3 10.3 4.1 I 27.9 I

NH4 12 0.17 1.38 3.30 1.46 II 1.49 IINO2 12 0 0.03 0.06 0.03 I 0.06 INO3 12 0 2.2 3.9 2.1 I 5.2 ICN�

FenoliDetergenţi

Subst. extract.Fe 3 0.04 0.11 0.16 0.14 IP 12 0 0.032 0.087 0.039 I 0.005 I

Mn 3 0.01 0.02 0.04 0.03 IHg 1 0.0 0.0Ni 2 0.0 0.005 0.010 0.008Cr 2 0 0.01 0.02 0.016Cu 1 0.03 0.03Pb 2 0.026 0.036 0.046 0.035ZnCd 12 6.3 24.8 49 26.5 16.0

Suspensii 12 61 79.6 107.8 81.1 75.8HCO3 9 0.3 1.8 4.0 1.7 9.2

Duritate perm. 9 1.8 3.7 5.0 3.7 3.4Duritate temp. 12 4.4 5.7 7.2 5.5 11.4Duritate totală

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 1998APAHIDA

Nr.probe

Min Med Max Conc.pond cu

Q

Categoria de

calitate

Conc. laQ95

Categoria de

calitateDebit 12 9,63 20,5 51,4 - - - -

T apă OC - 4,0 9,6 18,0 - - - -

pH - 7,0 7,6 7,9 - I - -O2 - 6,8 9,2 12,1 9,4 I 7,2 I

CBO5 - 2,6 6,8 17,7 6,0 II 40,7 DCCOMn - 5,3 11,7 26,2 10,7 II 51,1 DCCOCr - - - - - - - -Rez fix 12 180 346,2 497 311 I 1051,2 III

Cl - 20 57,3 96 47,3 I 418 DSO4 - 24 78,7 150 744 I 116,3 ICa - 29,3 50,6 92,1 49 I 75,8 IMg - 4,8 17,8 35,4 15,2 I 85,6 IIN2 - 9,0 24,7 51 10,5 I 165 II

NH4 - 2,00 4,03 8,16 3,56 III 22,4 DNO2 11 0,13 0,57 1,12 0,51 I 1,77 IINO3 12 3,2 6,7 12,2 6,7 I 23,9 IICN� 11 0,002 0,008 0,030 0,006 I 0,113 D

Fenoli 10 0,00 0,000 0,002 0,001 I - -Detergenţi - 0,0 0,08 0,2 0,08 I 0,15 I

Subst. extract. 1 - 4,33 - 4,33 - - -Fe 11 0,05 0,53 3,75 0,55 II 0,03 IP 12 0,0 0,137 0,430 0,138 D 0,123 D

Mn 11 0,01 0,07 0,40 0,07 I 0,02 IHg - - - - - - - -Ni 9 0,0 0,0 0,0 0 I - -Cr 11 0,0 0,008 0,03 0,008 I ? DCu 11 0,0 0,012 0,04 0,015 I 0,003 IPb 11 0,0 0,0 0 0 I - -Zn 11 0,0 0,087 0,18 0,089 D 0,052 -Cd - - - - - - - -

Suspensii 12 12 84,2 463,0 87,3 - 41,5 -HCO3 12 61 128,7 145,2 120 - 456,4 -

Duritate perm. 12 1,5 4,5 8 4 - 14 -Duritate temp. 12 2,8 5,9 9 5,5 - 20,8 -Duritate totală 12 6,0 10,4 15,2 9,6 - 23,6 -

CN APELE ROMANE - SINTEZA CALITATE APA SOMES 1998LACUL GILĂU

Nr.probe

Min Med Max Categoria decalitate

Coliformi totali 37 180000 21753.243

240000 I

pH 37 6420 9244 73000O2 8030 9924 11880 I

saturatie O2 % 70000 90921 104500 0CBO5 1090 2871 7420 I

CCOMn 3130 5898 23360 ICCOCr - - -Rez fix 54000 80703 130000

Cl 1000 6.027 15000SO4 8000 15.481 30000Ca 12100 17643 34300Mg 0.400 4505 14700N2 1000 2946 10000

NH4 0.080 1970 3550NO2 0.020 0.255 4160NO3 0.070 2.245 6560CN� - - -

Fenoli 37 0 0 0Detergenţi 37 0 0.005 0.050

Subst. extract.Fe 37 0.030 0.373 5.020P 0.010 0.057 0.220

Mn 37 0.010 0.174 3.450Hg

Azot min T 37 0.964 2.432 5539PO4 0.030 0.182 0.670

Pesticide - - -Ag - - -

Fitoplancton D 37 1600.00 44762.162

308200

Fitoplanton B 37 0.004 0.389 1.896 0Ni - - -Cr - - -Cu - - -Pb - - -Zn 37 0.010 0.077 0.240Cd - - -

Suspensii 3000 32027 131000HCO3 0.800 31.657 91500

Duritate perm.Duritate temp.Duritate totală 37 2400 3443 6700

Sunt prezentate în cele ce urmează date şi rezultate existente privind indicatorii organoleptici, fizici,chimici, microbiologici şi biologici privind calitatea apei Someşului Rece şi Someşului Cald. O parte dindate sunt reproducerea celor primare, majoritatea fiind valori medii şi sinteze ale datelor primare.Indicatori organoleptici

Miros. Nu s-a înregistrat cu nici o ocazie vreun miros particular al apei. Ea face impresie deprospeţime, cu excepţia celei din lacul Gilău.

Gust. Nu s-a înregistrat gust particular, cu excepţia cazurilor repetate de deversări de rumeguş,când a fost perceptibil un uşor gust astringent (3 cazuri pe S.Rece, în aval de captarea Someşul Rece II) şi 2pe Someşul Cald, în defileu, amonte de Ruseşti.Indicatori fizici

Atât apa Someşului Rece cât şi cea a Someşului Cald au caracteristici fizice apropiate.Temperatură. Ambele sunt râuri de munte, cu ape relativ reci, fapt reflectat în tab.5:

Tabelul nr.5: Media anuală a temperaturii apei Someşului Cald şi Someşului Rece [în oC, după]Cursul 1993 1994 1995 1996 ObservaţiiS. Rece 9.1 10.3 8.6 la 48 km de izvoareS. Cald 11.8 9.2 8.7 la 13 km de izvoare, dar

determinat numai pentru martie-noiembrie

Apropierea mai mare de izvoare a punctului Smida compensează întrucâtva lipsa datelor din lunilede iarnă, făcând valorile comparabile cu cele ale Someşului Rece, obţinute la 40 - 48 km de izvoare. Debituldin momentul recoltării şi starea meteo are influenţă importantă în valorile obţinute, deoarece albiile suntlargi, adâncimea mică şi insolaţia puternică.

Există o variaţie sezonieră apreciabilă a tempraturii, reflectată în tab. 6:Tabelul nr.6: Media multianuală (1993-1996) a temperaturii apei Someşului Cald şi Someşului Rece îndiferite anotimpuri [în oC, calculată după (50-53)]:Cursul mart mai aug nov ObservaţiiS. Rece 3.75 12.5 15.0 9.1 la 48 km de izvoareS. Cald 5.3 9.4 15.2 6.5 la 13 km de izvoareDe aceste variaţii se ţine cont la interpretarea variaţiei O2, a indicatorilor biologici şi bacteriologici.

Culoare. Nu s-au înregistrat coloraţii particulare ale apei S.Cald şi S.Rece, cu excepţia celorproduse de cantităţile mari de suspensii după viituri.

Turbiditate. Este variabilă, de regulă foarte redusă pe cursurile superioare, cu excepţia perioadelordin timpul sau imediat de după ploi însemnate cantitativ. După viituri, turbiditate ridicată apare în lacurilede acmulare, persistând uneori timp de săptămâni. Nu s-au efectuat măsurători.

Conductivitate electrică. Măsurătorile efectuate indică o conductivitate redusă, ce atestă şi eagradul redus de mineralizare. Un set de valori este prezentat în tabelul nr.7:Tabelul nr.7: Conductivitatea electrică a apei Someşului Cald şi Someşului Rece [în µS / cm,

ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov decS.Rece1997

165 204 256 163 112 125 200

S.Rece1989

130 145 121 170 125 140 180 232 165 230 243

S.Cald 105 158 200Conductibilitatea uşor mai ridicată din lunile de toamnă - iarnă poate fi pusă pe seama debitului mai redus,cu mineralizare mai ridicată.

pH. pH-ul s-a încadrat în limitele admise la toate punctele de recoltare, la toate prelevările de-alungul anilor. Câteva date sunt sintetizate în tab.8:Tabelul nr.8: Media anuală a pH-ului apei Someşului Cald şi Someşului ReceCursul 1993 1994 1995 1996 ObservaţiiS. Rece 7.6 7.7 7.9 la 48 km de izvoareS. Cald 7.7 7.9 7.7 la 13 km de izvoarepH-ul prezintă o anumită variaţie de la o lună la alta. Făcând media multianuală pentru fiecare lună, rezultădatele din tabelul 9:

Tabelul nr.9: Media lunară a pH-ului apei Someşului Cald şi Someşului Rece [calculată prin mediavalorilor înregistrate timp de mai mulţi ani pentru fiecare lună în parte,

ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov decS.Rece 7.7 7.5 7.7 7.6 7.6 7.6 8.0 7.9 7.6 8.1 7.7 7.5S.Cald 7.7 7.5 7.5 7.7 7.9 7.7 7.8 7.7 7.8pH-ul apei prezintă anumite variaţii, dar nesemnificative statistic.Indicatori chimici

Oxigen dizolvat. Pe toate secţiunile, pe toţi anii, în fiecare campanie lunară de recoltări,concentraţia oxigenului a fost bună, considerabil peste nivelul minim admis. Pe Someşul Cald (la Smida),media multianuală a fost de 10.5 mg / l (calculat după 37-40). Pe Someşul Rece (la uzina electrică), mediamultianuală a fost de 10.3 mg / l (calculat după 50-53). Condiţiile hidrodinamice de oxigenare suntexcelente.

Concentraţia variază sezonier, iarna fiind de circa 12 mg / l iar vara de circa 9 mg / l. Variaţia poatefi pusă pe seama cauzelor naturale, deşi poluarea prin activităţi antropice (practic absente iarna) poate aveao contribuţie.

Ca evoluţie în timp, se poate decela şi o uşoară scădere a mediei concentraţiei de oxigen dizolvat înluna august din ultimii ani, aşa cum rezultă din tabelul nr.10:Tabelul nr.10: Evoluţia concentraţiei oxigenului dizolvat în apa Someşului Cald şi Someşului Rece înlunile de vară de-a lungul anilor 1989 - 1997 [ în mg / l,

iul89

aug89

iul93

aug93

iul94

aug94

iul95

aug95

iul96

aug96

iul97

aug97

S.Rece 9.2 9.1 9.3 9.1 7.3 7.8 9.5 7.8 8.8S.Cald 7.7 9.8 8.4 9.8 8.6 8.6 8.8Semnificaţia statistică a valorilor nu este foarte mare, dar ar putea fi pusă pe seama poluării tot mai masiveprin prezenţa antropică în zonă, maximă în luna august. Tendinţa este confirmată de alţi indicatori.

Consumul biochimic de oxigen după cinci zile - CBO5. CBO5 se menţine în general în limiteleadmise, în concordanţă cu caracterul de râu de munte al celor două cursuri. Media CBO5 este reflectată întabelul nr.11:Tabelul nr.11: Valorile medii anuale ale CBO5 în apa Someşului Cald şi Someşului Rece de-a lungul anilor1989 - 1997 [ în mg / l,Cursul 1989 1993 1994 1995 1996 1997*S. Rece 2.73 2.2 3.3 3.0 3.1S. Cald 3.7 2.2 2.5 3.0*) = ianuarie-iulie 1997

Semnificative sunt însă depăşirile normelor admise în perioada de vară, când poluările antropicesunt maxime, coroborate şi cu evenimente hidrometeorologice ce antrenează reziduurile din sau de lângăalbii. Astfel, până în 1995 nu au fost depăşite limitele la CBO5 (47-52). În iulie 1996 s-a înregistrat peSomeşul Cald la Smida valoarea de 5,4 mg / l, indicând calitatea a-II-a de apă, iar pe Someşul Rece s-aînregistrat în mai 1996 valoarea de 8,5 mg / l, indicând apă de calitatea a III-a. (53) În 1997, în luna iunie, s-a înregistrat pe Someşul Rece valoarea de 8,76 (calitatea a III-a de apă) şi pe Someşul Cald, în aceeaşi lună,un CBO5 de 5,2 mg / l, indicând calitatea a-II-a de apă (54).

Consumul chimic de oxigen. S-au făcut determinări prin metoda cu permanganat de potasiu(CCO-Mn). S-au găsit în general valori mici, mediile fiind date în tabelul nr.12.Tabelul nr.12: Valorile medii anuale ale CCO-Mn în apa Someşului Cald şi Someşului Rece de-a lungulanilor 1989 - 1997 [ în mg / l,Cursul 1989 1993 1994 1995 1996 1997*S. Rece 3.05 3.2 5.0 5.9 5.9S. Cald 5.0 3.0 4.1 6.4*)= până în luna iulie, inclusiv

Toate valorile medii se încadrează în normele pentru calitatea I de apă de suprafaţă, dar. Fluctuaţiilesezoniere rezultă din tabelul nr.13:Tabelul nr.13: Valorile lunare (medii multianuale) ale CCO-Mn în apa Someşului Cald şi Someşului Rece[ în mg / l, calculate după

ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov decS.Rece 2.2 3.0 3.5 4.0 5.0 8.3 3.3 5.3 5.3 3.0 3.0 2.2

S.Cald 3.6 3.0 4.4 5.4 4.5 3.3 4.8 3.6 3.5Analizând fluctuaţiile lunare, se constată şi în acest caz creşterea CCOMn în sezonul estival, fapt ce poate fipus pe seama condiţiilor naturale, deşi poate intra în discuţie influenţa antropică, prezenţa potenţialelorsurse de poluare fiind maximă vara.

Comparând evoluţia în timp a valorilor, se constată o evidentă înrăutăţire a calităţii apei prin prismaCCO-Mn. Astfel, redăm în tabelul 14 date comparative din 1989 şi 1996:Tabelul nr.14: Valorile lunare ale CCO-Mn în apa Someşului Rece în 1989 şi 1996 [ în mg / l, calculatedupăS.Rece ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec1989 1.5 1.7 2.9 2.0 3.2 7.8 0.8 2.3 2.6 1.7 2.1 1.71996 2.7 2.9 3.0 5.3 12.2 3.3 3.8 14.9 10.6 4.3 3.4 3.1în italice = depăşesc limita pentru calitatea I Punct de recoltare: Someşul Rece amonte satDiferenţa este bine vizibilă în graficul din figura nr.2:

Se observă că în lunile mai, august şi septembrie 1996 apa Someşului Rece a fost de calitatea a II-a dupăCCO-Mn, situaţie confirmată şi de alţi indicatori şi care nu poate fi pusă pe seama fluctuaţiei sezonierenormale. Ea poate fi atribuită poluării puternice din ultimii ani, prin intensifiarea ativităţilor antropice.Acest fapt este confirmat de analizele din 1997, când, în luna iunie, CCO-Mn a indicat apă de calitatea a II-a pe Someşul Cald (11,2 mg/l) şi chiar a III-a pe Someşul Rece (20,5 mg/l) ! (54).

Analizând raportul CBO5 / CCO-Mn constatăm că el a fost până în 1995 (inclusiv) constant peste0,6 pe ambele Someşuri, indicând o foarte bună capacitate de autoepurare. În 1996 şi 1997, raportul ascăzut mult în anumite perioade, de regulă în concordanţă cu modificările altor indicatori. Astfel, peSomeşul Cald (secţiunea Smida), în iunie 1996, raportul a scăzut la 0,34, iar în 1997 s-a înregistrat 0,46 îniunie şi 0,27 în iulie, ceea ce indică o serioasă afectare a capacităţii de autoepurare. O situaţie similară s-aprodus pe Someşul Rece (studiat la S.Rece-sat): în 1996 s-a înregistrat un raport CBO5 / CCO-Mn de 0,39în aprilie, 0,14 în august şi 0,28 în septembrie. În 1997 s-a înregistrat 0,33 în aprilie şi 0,27 în iulie,reflectând o reducere semnificativă a capacităţii de autoepurare. Gradul de încredere al datelor nu estefoarte înalt, dar concordanţa variaţiei cu alţi indicatori confirmă scăderea calităţii apei în lunile de vară dinultimii ani.

Amoniacul, azotiţii şi azotaţiiConcentraţia de amoniac de regulă nu a fost determinată. Concentraţia de azotiţi şi azotaţi se

încadrează constant în limitele pentru categoria I de ape. Azotiţii au înregistrat constant valori scăzute. Laazotaţi, faţă de 1989, se observă în ultimii ani o oarecare creştere cum arată tabelul nr.15:Tabelul nr.15: Valorile medii anuale ale NO3

- în apa Someşului Cald şi Someşului Rece de-a lungul anilor1989 - 1997 [ în mg / l,Cursul 1989 1994 1995 1996 1997*Someşul Rece (S.Rece) 0.9 0.3 2.7 3.0 4.2Someşul Cald (Smida) 0.3 3.0 1.3 3.3*)= până în luna iulie, inclusivS-au înregistrat ocazional şi uşoare depăşiri ale concentraţiei maxime admise pentru încadrarea în categoriaI de apă, cum ar fi azotiţii în mai 1995 (1,15 mg / l) sau azotaţii în mai 1997 (10,1 mg / l). Nu s-a pututdecela vreo variaţie sezonieră semnificativă a concentraţiei de azotaţi sau azotiţi. Totuşi, dintre poluări, celeaccidentale fiind majoritare şi apa cu viteză mare de curgere, sunt şanse ca poluările să nu fie evidenţiate înaceste analize, recoltate doar lunar. Semnificaţia rezultatelor poate fi considerată incertă.

Amoniul (NH4+). Se constată o puternică ridicare a concentraţiei de amoniu în ultimii ani. Astfel,

pe Someşu Rece, evoluţia este redată în graficul din figura 3:

Tabelul nr.16: Valorile medii anuale ale NH4+ în apa Someşului Rece de-a lungul anilor 1989 - 1997 [ în

mg / l, calculate dupăCursul 1989 1993 1995 1996 1997*Someşul Rece (S.Rece) 0.32 0.47 1.40 1.26 1.5*)= până în luna iulie, inclusiv în italice = depăşesc limita pentru calitatea ISe observă că, începând din 1995, apa se încadrează doar în categoria a II-a de calitate. În unele luni s-auînregistrat şi valori încadrabile numai în calitatea a III-a, aşa cum rezultă din tabelul 17:Tabelul nr.17: Valorile lunare ale NH4

+ în apa Someşului Rece în 1995-1997 [ în mg / l,)]:S.Rece ian feb mar apr mai iun iul aug sep oct nov dec1995 3.00 0.85 0.35 0.04 1.40 0.62 3.70 1.70 0.05 2.60 1.081996 4.45 0.21 2.84 3.31 1.55 0.11 0.25 0.17 0.34 0.38 0.20 0.111997 1.78 1.69 0.28 1.30 0.10 1.80 3.76în italice = depăşesc limita pentru calitatea I Punct recoltare: Someşul Rece amonte sat

O asemenea evoluţie negativă se constată şi pe Someşul Cald, unde apa s-a încadrat în trecut încalitatea I după amoniu, dar în 1996 a fost de calitatea a II-a în peste 70% din probele recoltate, iar în 1997s-a ajuns în luna iulie chiar la calitatea a III-a de apă.Tabelul nr.18: Valorile lunare ale NH4

+ în apa Someşului Cald în 1996-1997 [ în mg / l, după (Someşul Cald mai iun iul aug sep oct nov1996 1.55 1.33 2.75 1.12 0.43 1.89 0.201997 0.10 0.80 3.76în italice = depăşesc limita pentru calitatea I Punct recoltare: Smida

Nu se constată o variaţie sezonieră semnificativă, dar ea ar putea exista, deoarece iarna debitelesunt mult mai reduse decât vara, deci concentraţiile poluanţilor sunt relativ mai mari, la o scurgere posibilegală. Faptul că depăşirile au apărut în ultimii doi ani permite atribuirea lor activităţii antropice, dar nupoate fi exclusă originea naturală.

Fierul (Fe). Spre deosebire de multe alte metale, fierul apare în apa Someşului Rece în concentraţiicrescute. Astfel, în 1986 s-a înregistrat o medie de 1,37 mg / l (47) iar în 1989 s-a înregistrat o medie de1,29 mg / l, (48) apa depăşind normele admise pentru calitatea a III-a (fiind deci în afara categoriilor decalitate). Şi în 1993, media anuală a fost de 0,55 (50), ceea ce corespunde calităţii a II-a de apă. Depăşirileconstante, practic în toate lunile anului şi în toţi anii, în lipsa unei surse de poluare organizate, conduc laconcluzia că este vorba de o poluare naturală, fapt confirmabil geochimic.

Zincul (Zn). Zincul este un element indezirabil prezent în Someşul Rece şi în Someşul Cald înconcentraţii apropape totdeauna peste limitele admise. Astfel, în 1988 Someşul Rece avea calitatea a II-adupă Zn (48). În 1991 şi 1993, media a fost de 0,07 mg / l (= depăşire) iar în 1997 categoriile de calitateerau depăşite în toate probele recoltate ! (48 - 50, 54). Şi pe Someşul Cald, toate probele recoltate în 1997au depăşit CMA (54):Tabelul nr.19: Valorile lunare ale Zn în apa Someşului Rece şi Someşului Cald în 1997 [ în mg / l,1997 feb mart apr mai iun iulSomeşul Rece 0.10 0.07 0.04 0.05 0.05 0.08Someşul Cald 0.13 0.08 0.08în italice = depăşesc limita pentru calitatea I Punct recoltare: Someşul Rece amonte sat; SmidaDepăşirile constante, în lipsa unei surse de poluare organizate, conduc la concluzia că este vorba de opoluare naturală, fapt confirmabil geochimic. Faptul că a fost prezentă în anumiţi ani s-ar putea pune peseama deversării de rocă extrasă din galeriile în construcţie / reparaţie din cadrul sistemului hidroenergeticSomeşul Cald, în acest caz fiind vorba de o poluare cu componentă antropică.

Duritate.Duritatea Someşului Rece şi Someşului Cald este foarte redusă:

Tabelul nr.20: Valorile medii anuale ale durităţii totale a apei Someşului Rece şi Someşului Cald de-alungul anilor 1989 - 1997 [ în oG, dupăCursul 1989 1994 1995 1996 1997*Someşul Rece (S.Rece) 4.3 4.2 4.6 5.4 4.4Someşul Cald (Smida) 3.8 3.2 3.7 4.8

*)= până în luna iulie, inclusiv Există o oarecare variaţie sezonieră a durităţii, mai ridicată iarna şi mai redusă vara, explicabilă prindiluarea, la debitele mari, a sărurilor. Limita maximă pentru categoria I nu a fost niciodată depăşită,dimpotrivă se poate considera că apa este foarte moale.

Alţi compuşi anorganici : Calciu, magneziu, sodiu, fosfaţi, sulfaţi etc. Au concentraţii scăzute,mult sub normele maxime admise pentru calitatea I. Someşul Cald şi Someşul Rece au o mineralizare foarteredusă.

Detergenţi, fenoli, produse petroliere şi alţi compuşi organici au de asemenea concentraţii foartereduse sau sunt nedozabile, dovadă a cvasiabsenţei poluării de tip urban sau industrial a Someşului Cald şiSomeşului Rece (Indicatori bacteriologici

S-a făcut determinarea numărului total de germeni mezofili, a numărului probabil de coliformi, încâteva recoltări şi a coliformilor fecali şi streptococilor fecali. STAS 4706 / 88 normează numai coliformiitotali

Germeni totali mezofili. (NTG). Concentraţia lor în Someşul Cald şi Someşul Rece a fosturmătoarea:Tabel nr.21 Numărul total de germeni mezofili (valori medii anuale) pe Someşul Rece, în anii 1989 şi1994-1997 (NTG / ml) (Râul: Someşul Rece. Secţiunea: 1989 1995 1996 1997*Someşul Rece - amonte sat 34 51000 170000 160000Someşul Rece - amonte lac 14000000 481000 160000***)= până în iulie (inclusiv)**)= la mai multe detrminări nu s-a putut face numărătoarea din cauza fungilor.Tabel nr.22 Numărul total de germeni mezofili (valori medii anuale) pe Someşul Cald, în anii 1995-1997(NTG / ml) (Râul: Someşul Cald. Secţiunea: 1995 1996 1997*Smida 167000 27750 1230Someşul Cald - amonte lac Gilău 35000000 27300000 fungi !*)= până în iulie (inclusiv)- Pe ambele râuri, variaţia de la o recoltare la alta este enormă, diferind cu ordine de mărime. Acest lucru seexplică prin poluarea masivă dar ocazională / accidentală, care poate surveni sau nu în momentul recoltării.- Se observă marea diferenţă între secţiunile de pe Someşul Rece: amonte sat şi amonte lac (care esteimediat aval sat), şi care arată influenţa poluatoare a satului Someşu Rece.- Se observă diferenţa importantă între Smida (la 13 km de la izvoare) şi amonte lac Gilău (la peste 50 kmde izvoare, după ce a trecut prin zone cu surse de poluare, dar şi prin 3 lacuri de acumulare).- Datele amonte lac Gilău ar putea fi influenţate şi de uzinarea redusă a apei din lacul Someşul Cald, careuneori are debit foarte redus în punctul de recoltare şi poate stagna pe un pat de beton, în strat subţire,creându-se condiţii favorabile dezvoltării germenilor mezofili.- Se observă creşterea enormă faţă de 1989. Înainte de 1989 pentru numărători trebuiau efectuate diluţii deordinul 10-2, rar 10-3, acum sunt necesare 10-3, 10-4 şi 10-5 ! (Laboratorul R.A.A.R. Cluj, comunicare făcutăautorului). Coroborat cu creşterea la alţi indicatori, putem atribui această evoluţie negativă poluării prinactivităţile antropice.- Un element nou este apariţia recentă şi masivă a fungilor.

Coliformi totali. Numărul probabil de bacterii coliforme în apa Someşului Rece şi Someşului Calda fost determinată în câte 2 puncte. Tabel nr.23 Numărul total de coliformi (valori medii anuale) peSomeşul Rece, în anii 1989 şi 1994-1997 (coliformi / l) (Râul: S. Rece. Secţ 1989 1994 1995 1996 1997*S.Rece - amonte sat 5795 3 x104 3,5 x104 24 x104 70,5 x104

S.Rece - amonte lac 106 x106 1,1 x106 0,17 x106***)= până în iulie (inclusiv) **)= număr enorm de fungi, ce împiedică numărătoarea corectă- Şi în cazul coliformilor se observă marea diferenţă între secţiunile Someşul Rece amonte sat şi amonte lac,cu aceeaşi explicaţie.- Se vede foarte pregnant diferenţa între Smida şi amonte lac Gilău, conform tabelului următor:Tabel nr.24 Numărul total de coliformi (valori medii anuale) pe Someşul Cald, în anii 1994-1997(coliformi / l) (

Râul: S. Cald. Secţiunea: 1994 1995 1996 1997*Smida 803000 30900 453S.Cald - amonte L.Gilău 0,2 x 104 4000 x104 1,1 x104 24 x104

*)= până în iulie (inclusiv) - valorile foarte crescute depăşesc în multe cazuri cu ordine de mărime norma pentru apele de calitatea I şiatestă că numărul mare de germeni totali nu se datorează condiţiilor naturale, ci poluării în urma activităţiiantropice (impurificare fecală).- Ca şi la NTG, variaţia de la o recoltare lunară la alta diferă adesea cu ordine de mărime, deoarece poluareaeste ocazională.- Datele amonte lac Gilău ar putea fi influenţate şi de uzinarea intermitentă a apei din lacul Someşul Cald,prin mecanismul amintit.- Se observă şi la coliformi creşterea enormă faţă de 1989, şi în cazul lor trebuind să se treacă de la diluţiide 10-1 - 10-2 în trecut la diluţii de 10-3, 10-4 şi 10-5 în prezent ! (Laboratorul de microbiologie / biologie alR.A.A.R. Cluj, comunicare făcută autorului). Poluarea nu este de origine naturală, ci antropică, fecaloidă.

Coliformi fecali şi streptococi fecali. Numărul de coliformi termotoleranţi şi streptococi fecali s-adetrerminat numai în 1994:Tabel nr.25 Numărul total de coliformi fecali şi streptococi fecali (media pe 1994) pe Someşul Rece şiSomeşul Cald (germeni / 100 ml) (9):

1994 Coliformi fecali Streptococi fecaliS. Cald. Secţ. amonte L.Gilău 78 10S.Rece. Secţiunea amonte sat S.R. 1630 143- Se remarcă diferenţa semnificativă între cele două Someşuri, explicabilă probabil prin lanţul de lacuri depe Someşul Cald, amonte de punctul de recoltare.- Prezenţa coliformilor fecali şi streptococilor fecali confirmă existenţa poluării apei prin fecale de origineumană.Germeni patogeni. Atât în apa Someşului Rece cât şi în cea a Someşului Cald s-au pus calitativ în evidenţăbacterii din genurile Escherichia, Pseudomonas şi Clostridium (9), ceea ce reprezintă un indiciu privindposibila existenţă a tulpinilor patogene pentru om. (Pseudomonas poate produce infecţii cutanate princontact cu apa contaminată).Indicatori parazitologici

Despre contaminarea parazitologică a apei Someşului Rece şi Someşului Cald există extrem depuţine date, provenite din activităţi ocazionale de cercetare. Nu se face o urmărire sistematică a vreunuiindicator parazitologic.

Analizele pentru Giardia sp. s-au efectuat în 1994, pe Someşul Cald şi Someşul Rece, amonte lacGilău. S-au obţinut rezultate pozitive în cazul a 69 % din probe, atestând prezenţa chistelor de Giardia (9).

Prezenţa chistelor de Giardia atestă impurificarea fecală a apei celor două râuri.Indicatori pentru fungi

Nu există determinări pentru fungi, dar la analizele bacteriologice s-a întâmplat frecvent să nu poatăfi citite preparatele microscopice din cauza abundenţei ciupercilor. Marea lor varietate şi existenţa unorspecii patogene pentru om, posibilitatea de infectare prin contact direct (dermatite etc.) impune acordareaatenţiei pe viitor şi acestei clase de organisme, de regulă ignorată în literatura de specialitate axată pecalitatea apei.Indicatori virusologici

Ca şi în cazul paraţiţilor, încărcarea virală a apei Someşului Rece şi Someşului Cald nu seurmăreşte sistematic în cadrul monitoringului obişnuit. Singurele date existente provin de la studii realizatede instituţii ştiinţifice.

În 1994 s-au dozat bacteriofagii coli şi tifici în apa Someşului Rece şi Someşului Cald, amonte delacul Gilău. Observaţie: Valorile sunt la limita de detecţie a metodei dar pot confirma prezenţa poluăriifecale şi posibilitatea existenţei germenilor patogeni.

Tabel nr.26 Bacteriofagii tifici şi coli în apa Someşului Rece şi Someşului Cald (valori medii în 1994)(nr.virusuri / 100 ml) (9):

1994 Bacteriofagi coli Bacteriofagi tifici

S. Cald. Secţ. amonte L.Gilău 2-9 2-2S.Rece. Secţiunea amonte sat S.R. 2-4 2

O statistică pe 20 de ani relevă prezenţa contaminării virusologice a lacurilor Gilău şi Tarniţa în 10% din probele analizate .

Se poate considera că situaţia şi dinamice contaminării cu virusuri a Someşului Rece şi Cald estefoarte puţin cunoscută.Indicatori biologici

Spre deosebire de STAS-ul pentr apa potabilă, cel pentru apele de suprafaţă nu prevede indicatoribiologici, cu excepţia dozării fitoplanctonului ca indicator de eutrofizare. În practică se determinăsaprobitatea apelor Someşului Rece şi Cald, fiind un bun indicator global de calitate a apei.Tabel nr.27 Evoluţia saprobităţii apei Someşului Rece şi Someşului Cald (valori medii anuale) pe anii1986, 1989 şi 1994-1996, după fitoplancton şi zoobentos, metoda H.Knoepp (

1986 1989 1994 1995 1996Someşul Rece*indice de curăţ.*** 88.2 % 95.5 % 73.22 % 65.41 %categorie sapr. β-mezo oligo-β-mezo β-mezo β-mezoSomeşul Cald**indice de curăţ.*** 61.4 % 72.79 % 82.86 %categorie sapr. β-mezo β-mezo β-mezo*)=1986, 1989 la S.Rece uzină , 1995-1996 la S.Rece- sat **)= la Smida ***)= după KnoeppSe poate observa o sădere a calităţii comparativ cu 1989, iar în 1996 o diferenţă între punctul Smida (la 13km de izvoare) şi S.Rece-sat, la peste 40 km de izvaorele râului.

Variaţiile sezoniere sunt puţin semnificative, în special în ceea ce priveşte saprobitatea indicată dezoobentos, care e foarte stabil. Planctonul are o relevanţă discutabilă în cazul acestor râuri.

Un studiu din 1979 relevă următoarele (41):- De regimul lacurilor Someşil Cald şi Tarniţa depinde şi regimul biologic al L.Gilău, care funcţionează calac-tampon şi decantor (volum de seston până la 1200 ml / m3);- Din 1979 a apărut în L.Gilău, venit din L.Tarniţa, dinoflagelatul Dinobryon serrtullaria, producător demiros şi gust neplăcut (41). (β-mezosaprob);- În L.Tarniţa s-a înmulţit Dinobryon serrtullaria (producător de miros şi gust neplăcut), iar diatomeeleAsterionella fosmosa şi Fragilaria crotonensis (ce dau miros / gust de peşte) au prezentat mai multeînfloriri;- L.Tarniţa este β-mezosaprob;- L.Fântânele e β-mezosaprob;- Sub 30 m adâncime, apa lacurilor de acumulare de pe S.Cald este necorespunzătoare calitativ, din cauzadescompunerii anaerobe a organismelor moarte, formând �ploaia biologică�.

De-a lungul cursurilor lor, apele Someşului Rece şi Cald se modifică semnificativ în ceea cepriveşte saprobitatea. Spre izvoare sunt foarte curate, iar spre vărsarea în L.Gilău sunt poluate, ieşind dincategoria I, după cum rezultă din analiza comunităţilor de diatomee:Tabel nr.28 Evoluţia saprobităţii apei Someşului Rece de-a lungul cursului său (mai 1994), după dupămetoda Zelinka şi Marvan :Someşul Rece aval Blăjoaia amonte lac

S.ReceamonteRăcătău

uzinaelectricăS.Rece

amonte satS.Rece

indice de sapr.* 1.4 1.32 1.35 1.6 1.65categorie saprobă oligo-xeno xeno oligo-beta-

mezooligo-beta-mezo

β-mezo

Se remarcă scăderea evidentă a calităţii apei pe măsura coborârii spre aval. Faptul că în amonte de barajulSomeşu Rece apa este mai curată dect aval Blăjoaia se poate explica prin a) întinsele tinoave / mlaştini depe cursul superior, amonte Blăjoaia, şi b) existenţa la Blăjoaia a unor surse de impurificare precum tabăraşcolară. Spre aval, în lipsa altor surse, apa se autopurifică, devenind xenosaprobă. Evoluţia saprobităţii sepoate observa şi în graficul din figura nr.4:

Tabel nr.29 Evoluţia saprobităţii apei Someşului Cald de-a lungul cursului său (mai 1994), după metodaZelinka şi MarvanPunct de recoltare Pe bază de comunităţi: categoria saprobăPârâul Roşu epilitice xenosaprobV.Izbucului epilitice xenosaprobV.Ponorului epilitice xenosaprobV.Călinesei epilitice oligo-xenosaprobL.Fântânele planctonice oligosaprobUzina electrică Mărişel epilitice β-mezosaprobL.Tarniţa planctonice oligosaprobL.Gilău planctonice oligo-β-mezosaprobL.Gilău bentotice β,α-mezosaprobL.Gilău epifitice β-mezosaprobGrafic, spectrele saprobice ale lacurilor sunt reprezentate în figura nr.5:

Pentru punctele de recoltare din râu, rezultatele sunt reprezentate în figura nr.6:

Se remarcă scăderea calităţii dinspre izvoare (xenosaprob) spre vărsarea în L.Gilău, unde în bentosul litoralse ajunge la β,α-mezosaprob. De asemenea, se observă discordanţa introdusă de L.Tarniţa, oligosaprob,fapt explicat de marele său volum, ce permite o diluţie şi o autopurificare a apei.

6. IMPACTUL POLUĂRII ŞI POSIBILITĂŢI DE ACŢIUNE

6.1 Impactul poluărilor

• Impactul cert

• Impactul potenţialPrincipalul impact al poluării apei celor două râuri este asupra uzinei de apă Gilău, care o

prelucrează în scop de potabilizare, deoarece volumul lacului Gilău e redus şi debitul mare, lacul având rolde tampon. La ora actuală, uzina de apă face faţă cu greu cerinţelor cantitative şi calitative (şi funcţioneazănecorespunzător la unii parametri), iar sporirea presiunii asupra ei prin continuarea agravării poluării apeibrute va putea avea consecinţe serioase asupra stării de sănătate a populaţiei. Este vorba în primul rând de

elementele virale şi parazitare, pe care Uzina de Apă Gilău a dovedit că nu le poate înlătura total şi careteoretic pot produce boli prin transmisie hidrică.

Scăderea calităţii apei pe cele două râuri poate afecta turiştii şi alte categorii de oameni careutilizează apa în diverse scopuri, venind în contact cu ea (îmbăiere, înot, canotaj, windsurfing, schi nautic,navigaţie, pescuit şi alte sporturi nautice.....), putându-se transmite prin contact infecţii generale,cojunctivite şi dermatite - boli parazitare, bacteriene şi frecvent fungice. În zonă trebuie luată în calcul şiingestia de apă netratată, atât neintenţionat, în cantităţi mici, în cursul practicării sporturilor nautice, cât şivoluntar (contrar normelor de igienă), fapt frecvent întâlnit printre cei ce petrec mai mult de 1-2 zile pemalul lacului şi care, lipsiţi de altă sursă de apă, o consumă direct pe cea din lac... S-au înregistrat astfelepidemii hidrice repetate la grupuri de copii aflaţi în tabără la Tarniţa, pe malul lacului, şi care seaprovizionau cu apă �potabilă� direct din lac. (Constatări personale ale autorului).

Parametrii calitativi parzentaţi în capitolele anterioare se referă la ape de suprafaţă. În cazul folosirii(neadmise) ca apă potabilă, indicatorii trebuie comparaţi cu prevederile STAS 1342 / 91, în care majoritateavalorilor nu se încadrează nici pe departe. Apa lacurilor Fântânele, Someşul Cald şi mai ales Tarniţa, multutilizată pentru îmbăiere, trebuie verificată din punct de vedere al încadrării în STAS 12585 / 87.

Prin poluarea celor două râuri sunt afectate şi o serie de folosinţe umane cum sunt: adăpareaanimalelor, spălatul hainelor, pregătrea hranei, pescuitul etc. Nu în ultimul rând, trebuie luat în calculefectul asupra mediului înconjurător, apa poluată afectând ihtiofauna şi întreg ecosistemul acvatic. În zonăexistă o serie de chei şi defilee declarate arii naturale protejate, în care apa e un element central, degradareaei anulându-le în bună măsură valoarea ştiinţifică, etică, turistică şi implicit şi economică. Defapt, putemaplica principiul potrivit căruia lovind în mediu, omul loveşte în final în sine.

Pentru diminuarea impactului negativ asupra sănătăţii umane, trebuie bine cunoscută nu numaicalitatea apei, ci şi regimul ei cantitativ şi hidrodinamic, morfologia cursurilor şi amenajărilor. În zonavizată, cu accent special pe lacul Tarniţa, s-au înregistrat decese prin înec cauzate de spasme musculare,decese prin prinderea în valul brusc de apă ieşit din galeria de fugă a CHE Mărişel la începutrul uzinăriiapei, decese prin sărituri de la înălţime în apă (inclusiv o tentativă de record mondial cu consecinţe tragiceetc.). Toate acestea puteau fi prevenite prin măsuri de igienă a petrecerii timpului liber, semnalizareaadecvată a zonelor de pericol etc. Nu în ultimul rând, inundaţiile au constituit o reală ameninţare chiar laadresa vieţii locuitorilor, iar pericolul nu a dispărut complet nici după realizarea sistemului hidroenergetic�Someşul Cald�. Şi în acest caz, cunoaşterea din timp a pericolului poate feri omul de capcanele întnse decel mai bun prieten, devenit uneori cel mai mare duşman - APA.

Deteriorarea calităţii apei din zonă, ajunsă în conştiinţa publică, este de natură să afecteze turismul,dar şi să producă efecte socio-economice greu de prevăzut - descurajarea investiţiilor, favorizarea migraţieipopulaţiei rurale etc. , ceea ce face ca problema apei să fie una dintre cele mai serioase.

6.2 Posibilităţi de acţiune

O mare parte din problemele ridicate de zonă pot fi rezolvate pe termen scurt şi mediu.- În ceea ce priveşte latrinele în zonele inundabile, autorităţile competente (RA Apele Române) împreunăcu autorităţile sanitare şi cele de disciplină în construcţii pot acţiona pentru mutarea lor din zona inundabilă.- În ceea ce priveşte depozitarea ilegală de mari cantităţi de rumeguş pe malul apelor sau chiar direct în ape,trebuie acţionat educativ-informativ, pe de o parte, şi coercitiv, prin Regia Naţională a Pădurilor şi APM-uri.- Pentru depozitarea ilegală de deşeuri în / lângă albii, RA Apele Române şi APM-urile pot acţiona.- În ceea ce priveşte poluarea lacurilor, se pot impune reglementări mai stricte privind pesuitul, navigaţia cumotor etc.- În ceea ce priveşte utilizarea apelor de suprafaţă pentru consum direct, în locuri lipsite de izvoare(ex.Tarniţa) trebuie captate surse subterane.- În ceea ce priveşte monitoringul, îmbunătăţirea lui în general şi intensificarea cunoaşterii apei celor douărâuri, trebuie procurate fonduri, identificaţi oameni competenţi şi entuziaşti, dar mai ales trebuie instituită ocolaborare cu alte instituţii publice şi organizaţii neguvermanentale etc. Concret, se impune crearea unornoi secţiuni de urmărire a calităţii apei şi lărgirea paletei de analize, precum şi găsirea de soluţii pentru mailargul şi mai facilul acces la informaţii.- Prevenirea efectelor negative ale apei se poate face nu numai prin procurarea cantităţii, menţinerea /îmbunătăţirea calităţii ei şi �îmblânzirea� prin amenajarea bazinelor, ci şi prin educarea populaţiei îndomeniul igienei şi gospodăririi apei.

Viitorul trebuie să aducă o aprofundare a cercetării igienico-sanitare a Someşului Cald şi SomeşuluiRece, în vederea cunoaşterii complete a problemei şi luării măsurilor adecvate pentru asigurarea uneicalităţi corespunzătoare a apei acestor râuri, care, printre altele, stă la baza alimentării cu apă a municipiuluiCluj-Napoca şi a altor colectivităţi.

7. ÎNCHEIERE

Concluzii cu privire la calitatea apei Someşului Mic

1. În perioada după 1990 s-a înregistrat o masivă creştere numerică şi calitativă a surselor (certe şipotenţiale) de poluare a apelor râurilor Someşul Cald şi Someşul Rece.2. Apa Someşului Cald şi Someşului Rece a înregistrat în ultimii 7 ani o scădere calitativă lamajoritatea indicatorilor.3. Această înrăutăţire poate fi pusă pe seama poluării şi a altor efecte negative produse de activităţileantropice crescânde în zonă.4. În ciuda diferenţelor de morfologie a bazinului, activităţi antropice etc., există o puternicăsimilitudine între caracterele, problemele şi evoluţia indicatorilor privind apa de pe Someşul Cald şiSomeşul Rece.5. Nepoluată, apa râurilor Someşul Rece şi Someşul Cald ar avea calităţi igienico-sanitare excelente,fiind o valoroasă sursă potenţială pentru aprovizionarea cu apă a populaţiei şi pentru alte utilizări.6. Scăderea calităţii apei celor două râuri poate influenţa negativ starea de sănătate a unui mare numărde persoane, indirect, dar şi direct, prin boli cu transmitere hidrică prin apele de suprafaţă.7. Scăderea calităţii apei Someşului Cald şi Someşului Rece afectează calitatea apei lacului Gilău, şipe această cale crează dificultăţi uzinei de apă Gilău în procesul de prelucrare în vederea potabilizării.8. Cunoaşterea stării calităţii apei pe cele două râuri este momentan total insuficientă, impunându-seextinderea cantitativă şi calitativă monitoringului şi aprofundarea studiilor;9. Prevenirea şi combaterea poluării râurilor Someşul Cald şi Someşul Rece necesită cooperarea largăîntre diversele instituţii şi autorităţi publice cu atribuţii în domeniu, precum şi informarea şi implicareacetăţenilor, mass-mediei şi organizaţiilor neguvernamentale.10. Este nevoie de o sitematică acţiune educativă, legislativă şi coercitivă, de combatere a poluărlorexistente şi de prevenire a apariţiei de noi surse.

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

APA CLUJULUIbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de CLubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 7

1 INTRODUCERE2 INSTITUŢII RESPONSABILE 2.1 RAJAC 2.2 DSP3 REGLEMENTĂRI4 APA POTABILĂ A CLUJULUI 4.1 Sursele de apă 4.2 Potabilizarea apei 4.3 Distribuţia apei potabile 4.4 Politica RAJAC privind apa potabilă5 APELE UZATE ALE CLUJULUI 5.1 Colectarea apelor uzate 5.2 Magistralele de canalizare - marile colectoare 5.3 Epurarea apelor uzate6 ÎNCHEIERE

Broşură realizată cu ajutorul informaţiilor furnizate deRAJAC - Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj

1. INTRODUCERE

Apa este pentru Cluj-Napoca, la fel ca pentru orice alt mare oraş, o sevă a vieţii, fără de care nu arputea exista. Locuitorii, instituţiile publice, fabricile, lacurile şi bazinele oraşului - peste tot este nevoie deapă, de apă curată, de bună calitate, de nivel potabil. Şi apă se "consumă". De fapt cea mai mare parte semurdăreşte, devine apă uzată, pe care o colectează canalele şi după epurare e redată Someşului, de unde afost direct sau indirect preluată amonte de Cluj. Toţi ne dăm seama de importanţa apei potabile şi acanalizării, dar majoritatea nu bănuim ce complexitate are sistemul care asigură Clujul şi o lungă serie dealte localităţi cu apă de băut şi respectiv preia apele uzate. Tocmai acest lucru şi-l propune broşura de faţă,să prezinte cele mai importante aspecte ale acestor probleme, pentru a creiona o imagine a vastului angrenajal managementului apei Clujului.

Vom prezenta mai întâi instituţia care ne asigură apa şi canalizarea - RAJAC-ul - şi instituţia caresupraveghează calitatea apei noatre de băut - Direcţia de Sănătate Publică. În continuare vom reproduce unact normativ esenţial şi nou apărut, care reglementează pe viitor organizarea serviciilor de apă-canal, şi vomtrece apoi la prezentarea propriu-zisă a apei potabile şi apoi a canalizării şi epurării apelor uzate.

2. INSTITUŢII RESPONSABILE

2.1. Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj- RAJAC

Asigurarea cu apă potabilă şi canalizarea Clujului şi unui număr important de comune de pe valeaSomeşului este asigurată de Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj- RAJAC, pe care o prezentămîn cele ce urmează, deoarece practic toţi clujenii sunt clienţii ei şi trebuie să o cunoască.

• Scurt istoric al RAJAC şi a alimentării cu apă şi canalizării ClujuluiRAJAC îşi are începuturile de la sfârşitul secolului XIX. Până la acea dată Clujul nu avea

canalizare ci doar rigole pe unele străzi, ceea ce însemna o igienă ce lăsa mult de dorit. Alimentarea cu apăpotabilă se făcea din mai multe fântâni, din care documentele amintesc de Fântâna Rozelor sau Fântâna luiBodon, şi în plus era adusă cu butoaie, ciubere etc. ca o marfă sau luată chiar din Someş sau Canalul Morii.Probabil situaţia era mai nefavorabilă decât în antichitate, când municipiul - devenit ulterior colonia Napocaavea cu certitudine un sistem mai avansat, ştiută fiind preocuparea intensă a romanilor pentru igienă şipasiunea pentru băi, care în Evul Mediu ajunseseră desuete... Oraşul crescuse lent ca număr de locuitori, dela 6.000 în 1453 la 13.900 în 1784, 24.000 în 1837, 26.638 în 1869 şi 31.746 în 1881, încât fântânileexistente nu mai făceau faţă cantitativ şi calitativ, prin poluarea de la gunoaie şi fosele septice. De aceea, la8 martie 1881 primăria decide forarea a 11 noi fântâni, dar renunţă şi procedează doar al repararea celorexistente, fiind evidentă necesitatea unei soluţii mai ample, mai ales că epidemiile îşi făceau des simţităprezenţa (holeră în 1973 şi 1874, difterie în 1878, plus variolă, scarlatină etc.) şi în ciuda unui nivel de traidestul de ridicat mortalitatea era foarte mare, de peste 35%).

Un studiu tehnic amplu a fost realizat de firma vieneză a lui Karl Freiherr von Schwartz în mai1882, cu sprijinul băncii Union din Viena . El propune surse subterane, tehnici de captare şi transport şiînmagazinare, canalizare. Autorităţile locale îl aprobă cu o serie de amendamente, dar punerea în practicăse tergiversează din nou, se mai întocmeşte un raport, şi în sfârşit la mijlocul anilor '80 se realizează prinefort financiar comun al municipalităţii şi Universităţii primul sistem de alimentare centralizată cu apăpotabilă.

Proiectul se pare că a fost executat de firma Knuth. Se baza pe o sursă de apă subterană de pe maluldrept al Someşului / zona Stadion - Parcul Mare, numită "Grădina Bărnuţiului", exploatată prin cinci puţuriunite printr-un dren din tuburi de gresie. De aici, prin conducte de fontă, apa ajungea la staţia de pompare,de unde mai departe ajungea tot prin conductă de fontă pe traseul aproximativ al actualelor străzi Coşbuc -Moţilor - Iuliu Haţieganu - Clinicilor, traversa incinta (acum vechilor) clinici şi ajungea într-un rezervor cucapacitatea de 140 metri cubi. În total erau 1180 metri de conductă şi pe parcurs erau montate 5 cişmelepublice. În domeniul canalizării s-a realizat o conductă de beton de 190 metri lungime pe str. CLinicilor şiuna de fontă de 400 metri pe str. Iuliu Haţieganu şi Eminescu. Apele meteorice se colectau în 16 recipienţi.Această reţea se deversa în final în Canalul Morii.

În iulie 1888 Primăria aprobă şi un prim regulament pentru racordarea şi utilizarea apei potabile dinreţea, cu condiţii tehnice, principii, preţuri etc.

În scurt timp sistemul a devenit insuficient, mai ales că se făceau noi branşamente. În iunie1889Primăria anunţă un concurs de proiecte pentru o dezvoltare a sistemului de apă-canal. O comisie deevaluare este numită în 1890 iar raportul de evaluare este dupus abia în 1892, deci totul s-a făcut cu multetergiversări. Proiectul adoptat ce consiliul orăşenesc a fost cel elaborat de firma Schlieck, care lua în calculo viitoare populaţie de 50.000 locuitori pentru care propune asigurarea unui debit de 2275 metri cubi pe zi(majorat de municipalitate la 3500 metri cubi zilnic), peste 26 km reţea de apă, cu 47 de vane, 107 hidranţişi 65 de cişmele publice, noi rezervoare şi o a doua zonă de presiune, şi peste 12 km de noi canalizări.Pentru punerea în practică a acestui proiect s-a semnat în octombrie 1892 un contract între MinisterulÎnvăţământului şi municipalitatea clujeană, prin care aceasta prelua integral infrastructurile deja existente deapă şi canalizare, şi se pune baza unei unităţi specializate.

Uzinele de Apă şi Canalizare Cluj se nasc la 8 noiembrie 1892 şi sunt strămoşul actualului RAJAC.Aveau în patrimoniul iniţial sursa subterană "Grădina Bărnuţiului" ce furniza circa 1700 metri cubi pe zi, unrezervor de apă de 140 metri cubi, 4,4 km reţea de apă şi abia câteva sute de metri de canalizări, la opopulaţie de circa 35.000 locuitori.

În 1893 încep lucrările la proiectul de extindere. Sursa existentă se dovedeşte inadecvată uneiextinderi, încât după diverse cercetări încredinţate firmei Zellerin se alege actuala sursă subterană Floreşti,unde se execută 14 foraje şi în final se dă în exploatare în 1900: cinci puţuri, o staţie de pompare de maridimensiuni, o conductă de aducţiune de fontă de peste 5 km până la noul rezervor de 2000 metri cubi dinlocul numit "bisericii" şi situat deasupra actualei Universităţi de Ştiinţe Agricole. Se instituie a doua zonăde presiune, un nou rezervor de 700 metri cubi amplasat în zona "între Brazi" cu încă 5 km de conductă deaducţiune afarentă. Astfel la finele anului 1901 sunt deja peste 42 km de reţea de apă şi peste 20 km reţeade canalizare şi se asigură 7500 metri cubi de apă pe zi. Denumirea oficială a uzinelor de apă eraDirecţiunea Conductelor de Apă. Se desfiinţează unele cişmele publice din centru deoarece dejat toateclădirile se racordaseră la sistemul de alimentare cu apă şi se face o masivă campanie de concetare lacanalizare şi desfiinţarea latrinelor. Apare şi un nou regulament detaliat de apă şi canal, cu 153 de articolegrupate pe 12 capitole. Începe şi contorizarea consumului prin instalarea primelor apometre la branşamenteşi se sapă treptat noi puţuri la sursa Floreşti. , ajungându-se în 1914 la un număr de 12 puţuri de captare.Energia necesară la staţia de pompare fusese asigurată de o locomobilă a cărei întreţinere era foarte scumpăDin aceste motiv s-a trecut la utilizarea energiei apei, realizându-se un mic baraj pe Someş cu o priză de apăpe malul drept din care apa era condusă gravitaţional printr-un canal circular (conductă de beton de 1,6metri diametru şi lungime de 1180 metri) ce apoi printr-o cădere de 2,6 metri acţiona o turbină de 80 de caiputere tip Francis ce la rândul ei acţiona pompele. Turbina a funcţionat până în 1975, iar aducţiunea de apăeste folosită şi astăzi! Se mai realizează o staţie de pompare "Mănăştur" vizavi de Fabrica de Bere. Lasfârşitul primului război mondial oraşul avea circa 60.000 locuitori, peste 76 km conducte de apă şi 45 kmreţea de canalizare.

În 1919 uzinele de apă se reorganizează ca şi Direcţiunea Apaductului Cluj. În 1923 apare"Statutul Apaductului şi canalizării oraşului municipal Cluj", ce prevede pe parcursul a 55 de articoledetaliile necesare unei bune funcţionări a intreprinderii şi reguli şi proceduri privind alimentarea cu apă şicanalizarea, inclusiv reguli de protecţie a calităţii apei şi a lucrărilor aferente. Tot la începutul anilor '20 sefinalizează lucrările la un nou front de captare la Floreşti ("Şapca verde"), care apoi se extinde treptat. Deasemenea continuă modernizările la staţia de pompare Floreşti şi se realizează alte staţii de pompare - în1928 una lângă hotelul Astoria şi în 1929 una pe strada Victor Babeş. Tot în 1929 încep lucrările la un noufront de capătări la sursa Floreşti ("Captaţia nouă"), unde se realizează 28 de puţuri, o staţie de vid şi una declorinare, şi o conductă de beton de aproape 3 kilometri lungime şi diametru de 70 cm (din tuburi tipVianini, fabricate la Cluj după licenţă elveţiană), ce traversa pe sub Someş şi ducea la "Uzina Grigorescu",unde s-au montat pompe acţionate de un motor electric (Marca "Ganz", care a funcţionat până în 1999!) şide rezervă unul Diesel (fabricat la uzinele Leobersdorf, Austria). Inaugurarea noului sistem are loc în 1932,ajungându-se astfel la furnizarea unui volum de apă de 16.000 metri cubi pe zi. Preţul de furnizare a apeipotabile era diferenţiat în funcţie de categoria de beneficiar: 3,50 lei / mc la persoane fizice, 10,50 lei pentrucomerţ şi17,50 lei pentru utilizatorii din industrie.

În 1930 sediul intreprinderii s-a mutat în clădirea de pe colţul str. Coşbuc cu Calea Moţilor (la oraactulă Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii). Totodată e de consemnat ca moment importanttransformarea intreprinderii comunale la 31.01.1931 în regie autonomă, sub denumirea de Uzinele de Apăşi Canalizare Cluj (UACC), în conformitate cu Legea publicată în Monitorul Oficial nr. 62 / 16.03.1929 şiRegulamentul aprobat de Consiliul de Miniştri cu nr. 77 / 31.01.1931. În 1934 se adoptă ţi un nouregulament, mult îmbunătăâit calitativ faţă de cel din 1923.

În 1934 se inaugurează un nou rezervor, de 3000 metri cubi, numit "Rahova". De asemenea s-a ajunsla monitorizarea şi centralizarea automată la sediul regiei a debitelor furnizate de surse şi a nivelelor apeidin rezervoare. Remercabil este că debitmetrele din acea vreme au funcţionat până în anii '70 iarnivelmetrele au apucat în plină funcţionare zorile noului mileniu, ceea ce spune mlte despre calitatea lor!Uzina Floreşti se reutilează cu două pompe fabricate de firma Schiel din Braşov (dintre care una se găseşteastăzi la Muzeul Apei), o nouă turbină tip Francis (înlocuind-o pe cea din 1906) şi un nou motor Diesel.

Extinderea treptată a oraşului spre cote de altitudine mai mare a impus realizarea unor noi facilităţi.În 1940 s-a dat în folosinţă staţia de pompare "Bisericii", cu două grupe de pompe: 3 pentru alimentareazonei de medie presiune şi 3 pompe pentru zona de presiune înaltă. Acţionarea era electrică, cu motorDiesel ca rezervă. Rezervorul de 2000 mc existent devine un rezervor-tampon. Oraşul avea 160 kmconducte de apă, 79 km de canalizare, 6950 de branşamente cărora li se furniza 18500 metri cubi / zi apăpotabilă, de care beneficiau 116.500 locuitori. În timpul războiului la uzina Floreşti s-a realizat un adăpostantiaerian ce proteja personalul permiţând totodată supravegherea uzinei în timp de bombardament, pentrua se putea lua măsuri imediate în caz de avarii.

Primii ani de după război nu aduc noi investiţii, în schimb aduc cunoscutele transformări politicenefaste ce se răsfrâng implicit şi asupra regiei. Ca o mostră a "vremurile noi", se schimbă denumiri şidenumirile unor obiective.... staţia de pompare "Bisericii" devine "Govora".... În 1947 lungimea reţele deconducte de apă este de circa 170 km, dar cea de canalizare de numai puţin peste 60 km. Existau 7780branşamente cărăra li se furniza zilnic aproape 20.000 mecti cubi de apă.

În 26 octombrie 1949, UACC devine Intreprinderea Edilitară Cluj, care la 11 septembrie 1950devine Întreprinderea Comunală Cluj. În această formulă sunt comasate alimentarea cu apă şi canalizarea cualte activităţi cum sunt alimentarea cu gaz metan, salubrizarea, transportul în comun, ba chiar şi coşeritul,afişajul, ecarisajul, spălarea vitrinelor!

Între 1955 şi 1960 se mai forează 6 puţuri la "Şapca Verde" iar altele sunt reamenajate şi în plus setrece la îmbogăţirea artificială a stratului freatic prin realizarea unui lanţ de bazine deschise la câteva zecide metri de puţuri, bazine alimentate cu apă din Someş.

În 1960 încep lucrări mai ample, proiectate de institutele IPACH Bucureşti şi IPC şi DSAPC Cluj.Pe această bază în 1962 se extinde sursa suberană Floreşti: Pe malul stâng al râului se realizează 29 depuţuri, un dren de 1 km lungime şi două staţii de pompare şi conducte care duc apa la Cluj. Pe malul dreptse mai fac 19 puţuri amonte de Şapca Verde şi un dren nevizitabil de circa 800 metri lungime şi noi bazinepentru îmbogăţirea artificială a stratului freatic. În 1966 se inaugurează o nouă conductă de transport a apei,de 80 cm diametru, din beton precomprimat "Premo", paralelă cu cea tip "Vianini" realizată în 1930.Alimentarea cu apă din sursa Floreşti se extinde în 1965 cu o conductă de 8 km prin Someşeni şiSânnicoară până la Apahida.

Astfel, la sfârşitul anilor '60 se atinge dezvoltarea maximă a sursei subterane Floreşti: Peste 100 depuţuri, 3 km de drenuri, 5 staţii de pompare, un perimetru de protecţie sanitră de peste 250 hectare cuperimetru de aproape 7 km. Sursa producea peste 50.000 metri cubi de apă pe zi, din care trei sferturiajungeau gravitaţional la uzina Grigorescu iar restul prin staţia de pompare Floreşti prin cele două conductede fontă. vechi de peste 90 de ani dar încă în funcţiune. Noile mari cartiere de blocuri planificate impuneaunoi extinderi ale reţelei de distribuţie, motiv pentru care s-au realizat circa 15 km de conducte magistrale,trei rezervoare de câte 5000 metri cubi (Rahova, Între Brazi şi Alverna) şi unul de 2500 mc în Zorilor.

Canalizarea s-a dezvoltat mult mai lent. La mijlocul anilor '60 erau abia 65 km de reţea, iarcapacitatea celor două colectoare era depăşită. Canalele deversoare în loc să evacueze numai ape meteoriceduceau în Someş apele uzate iar la ploi mai mari canalele refulau pe străzi sau în subsoluri în zone precumCipariu, Calea Turzii, Pavlov, Paris. În 1963 începe realizarea colectoarelor de cartier şi a colectoruluiprincipal de mal drept şi se proiectează staţia de epurare.

Ca mod de organizare, de la amalgamul Î.C.C. s-a revenit treptat la separarea activităţii de apă-canal de restul de activităţi, din păcate nu pentru mult timp.

În 1970 se realizează o staţie de pompare un rezervor de 1000 metri cubi şi o conductă de 12 kmpână la Cojocna, care ajunge să beneficieze de apa Clujului.

În 1968 se întocmeşte studiul de amenajare complexă a bazinului Someşului Mic şi de alimentarecu apă din sursă de suprafaţă a Clujului, deoarece sursa subterană Floreşti nu putea fi exinsă mai mult. În1971 se realizeză lacul de acumulare Gilău, la circa 20 km amonte de Cluj, ceva mai jos de confluenţaSomeşului Rece cu Someşul Cald, cu un volum util de 3,5 milioane metri cubi de apă. În corpul barajului s-a realizat o priză dublă de apă care e dusă prin două conducte de 1 m diametru în apropiere, la noua Uzinăde Apă Gilău. De aici, după tratare, apa ajunge în Cluj gravitaţional, printr-o conductă PREMO de 16,5 km

lungime şi 1 metru diametru. Noul sistem a fost inaugurat la 14 mai 1974 şi furniza 60.000 metri cubizilnic, astfel că împreună cu apa furnizată de sursa subterană Floreşti se ajunge ca municipiul Cluj-Napocasă beneficieze de 120.000 metri cubi de apă pe zi, la o populaţie ce atinsese deja 220.000 locuitori.Totodată, se realizează alimentarea cu apă a satelor Gilău şi Floreşti şi ulterior şi canalizarea lor, adusăprintr-o conductă de 60 cm diametru şi 16 km lungime până în canalizarea Clujului. Pe dealul Breaza s-arealizat în 1976 un rezervor de 10.000 metri cubi de apă, iar în alte punct noi rezervoare , unul de 5000 mcşi unul de 2500 mc şi se amplifică staţia de pompare Bisericii şi Uzina Grigorescu. Modernizările au fostînsoţite însă şi de măsuri nefericite, cum ar fi sacrificarea impresionantului motor Diesel cumpărat în 1934pentru uzina Grigorescu, care a căzut pradă goanei valorificării "fierului vechi" deşi avea o mare valoareistorică. Una dintre cele trei pompe Schiel din 1934 a putut fi totuşi salvată şi se găseşte acum la MuzeulApei.

Începutul anilor 70 a adus cu sine realizarea alimentării cu apă şi canalizării pentru noua zonă deindustrie alimentară Baciu (şi pentru localitatea omonimă) - circa 5 km de conducte de apă, un canalcolector de 7 km pentru ape uzate şi un sistem separat pentru cele meteorice, care erau conduse în pârâulNadăş. Un colector mare de 1,6 km lungime a fost realizat şi pentru cartierul Mănăştur, după îndelungidispute şi compromisuri din cauza febrei "economiilor". Au început şi lucrările la staţia de epurare,amplasată vizavi de aeroport, pe malul stâng al Someşului, care ajunsese extrem de poluat. Staţia, proiectatăpentru un debit de 1200 litri / secundă şi grad de epurare 92%, cu 2 trepte (mecanică şi biologică) a fostoficial recepţionată la 27 decembrie 1976 dar în realitate abia mai târziu a putut funcţiona cu adevărat.Pentru zonele de presiune înaltă s-au realizat două noi rezervoare de 2500 mc şi o staţie de pompare înZorilor. Sfârşitul anilor '70 a impus o extindere a Uzinei de Apă Gilău, cu un nou decantor, 5 baterii defiltre şi, în 1978, o nouă conductă de aducţiune, tip SENTAB, cu diametrul de 1,4 metri şi lungime de 16,5km. Aducţiunile de apă au fost prelungite printr-o conductă PREMO de 50 km lungime şi 60 cm diametrupână la Gherla, care a ajuns să beneficieze tot de apă din sursa Gilău.

Anul 1973 a adus recomasarea activităţii de apă-canal într-o structură-mamut ce reunea toatăgospodăria comunală, locativă şi mica industrie din întreg judeţul: GIGCL (Grupul Intreprinderilor deGospodărie Comunală şi Locativă al Judeţului Cluj).

În 1980 s-a început realizarea canalului colector de mal stâng, deşi nu era cea mai mare urgenţă iardiametrul este mult exagerat chiar şi astăzi. În schimb finalizarea canalului colector de mal drept (de laStadionul Municipal la Piaţa Abator) a început doar în 1992, proiectat de Institutul de Proiectări Miniere şiexecutat de SC Hidroconstrucţia. El s-a săpat cu un utilaj special "scut" la un diametru brut de 3 metri, la 7-8 metri adâncime: Un prim tronson (de 680 de metri, de la piaţa Abator la piaţa Mihai Viteazu) s-a realizatîntre 1992 - 1996 iar al doilea tronson, până la stadion, s-a finalizat abia în anul 2000 şi a cuprins şi săparela suprafaţă în zona Parcului Mare.

În 1987 începe execuţia - tehnic dificilă - a unei mari conducte destinate echilibrării presiunii, caretraversează Someşul şi centrul oraşului, în lungime de 4,9 km, asigurând presiune corespunzătoare în parteaestică a Clujului şi pentur localităţile din aval. A fost proiectată de DSPAC Cluj şi executată de Grup IVInstalaţii şi s-a finalizat abia în 1994 dar a rezolvat foarte bine problemele.

În 1988 au început şi lucrările de extindere şi modernizare a staţiei de epurare, cu creşterea cu încă1200 litri / secundă a debitului prelucrat şi îmbunătăţirea tehnologiei.

Anul 1990 a adus reorganizarea GIGCL şi înfiinţarea Regiei Autonome Judeţene de Apă-Canal, înforma pe care o cunoaştem astăzi. La 14 octombrie 1992 s-a deschis Muzeul Apei, în clădirea vechii Staţiide Pompare Floreşti, construite în 1898. În 1993 Clujul ajunge să aibă 345.000 locuitori cărora li sefurnizează 190.000 metri cubi de apă zilnic, prin 402 km conducte de apă cu 15300 de branşamente.Rezervoarele de apă au capacitate totală de 40.800 metri cubi. Se pune în funcţiune o nouă baterie de filtrela uzina de apă Gilău. În 1994 se inaugurează conducta menţionată de echilibrare a presiunilor şi se dă înfuncţiune un nou rezervor de 2500 metri cubi în Zorilor. În 1995 se ajunge la producţia de 220.000 metricubi de apă pe zi, 410 km reţea de apă şi 305 km reţea de canalizare, peste 19.000 de branşamente şirezervoare cu volum total de 43.300 metri cubi. La Staţia de Tratare Gilău se inaugurează un nou decantorşi se începe extinderea canalizărilor în cartierul Dâmbul Rotund.

În 1997 la Staţia de Tratare Gilău se dă în funcţiune etapa a 2-a a micrositelor şi se începeconstrucţia conductei (tip HOBAS; de 1,2 metri diametru) de aducţiune a apei de la barajul Someşul Cald lastaţia de tratare. Se semnează acordul de împrumut cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.În 1998 s-a dat în exploatare tronsonul de canal colector mal drept dintre piaţa Abator şi piaţa MihaiViteazu. În 1999 se finalizeză etapa I de noi canalizări în cartierul Dâmbul Rotund ( 10 km).

În 2000 se recepţionează un nou rezervor de 5000 mc în Baciu şi unul de 10000 mc în Mănăştur,precum şi noi canalizări. De asemenea se finalizează reabilitarea staţiilor de pompare Grigorescu, Govora,Zorilor, Mănăştur, Clăbucet, a unor canale în cartierul Zorilor şi aducţiunea Someşul Cald - Gilău. În plusse recepţionează 33,6 km de noi reţele de apă potabilă.

Anul 2001 este marcat de inaugurarea celui de-al doilea tronson, de 1592 metri, a canalului colectorde mal drept, de finalizarea lucrărilor de retehnologizare a staţiei de tratare de la Gilău şi de continuareamodernizării staţiei de epurare Someşeni.

• RAJAC - Furnizorul nostru de apă şi servicii de canalizare

Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj - RAJAC - funcţionează în actuala formă deorganizare de la 1 ianuarie 1991. A fost înfiinţată prin Decizia Prefecturii Cluj nr. 510 / 16.11.1990 odatăcu reorganizarea întreprinderilor în societăţi comerciale şi regii autonome, în baza Legii nr. 15 / 1990. Estepersoană juridică organizată ca regie autonomă de interes judeţean, subordonată Consiliului Judeţean Cluj,funcţionând pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Detaliile activităţii RAJAC suntstabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF) aprobat de Consiliul Judeţean Cluj cu nr.116 / 27.10.1995, cu precizarea că un nou regulament este în curs de oficializare. Activitatea are la bazăOrdonanţa 32 / 2002, pentru care urmează să apară norme de aplicare şi care probabil va influenţa viitoareafuncţionare a RAJAC.

Atribuţiile RAJAC sunt destul de diverse, conform ROF în vigoare. Principalele sunt desigurcaptarea, purificarea şi distribuirea apei şi serviciile de captare şi tratare a apei uzate, restul fiind accesorii.RAJAC nu este autoritate publică şi nu are atribuţii de reglementare şi control. Ca proprietar al reţelelorpublice de apă-canal emite avize pentru lucrări ce pot afecta aceste infrastructuri. Avizarea de către RAJACa contorizării sau altor lucrări la instalaţii interioare de apă şi canal este o chestiune controversată.

Regia este condusă de un consiliu de administraţie numit în principal de Consiliul Judeţean şiformat la ora actuală din directorul general şi economic, trei consilieri judeţeni, un reprezentant alAsociaţiei Române a Apei şi unul al Ministerului Finanţelor.

Conducerea executivă a RAJAC este asigurată la ora actuală de directorul general ing. DorinCiatarâş, secondat de directorul economic ec. Rodica Filip, directorul tehnic ing. Iacob Mihai şi directorulde producţie ing. Călin Neamţu.

Conform noului proiect de structură, RAJAC va avea o serie de compartimente subordonatedirectorilor. Astfel, directorul general coordonează compartimentele de protecţia mediului, urmărireacalităţii apei, relaţii publice, protecţia muncii şi PSI, control financiar şi de gestiune, serviciul medical,oficiul de informatică, biroul administrativ şi de pază, biroul de resurse umane, oficiul juridic şi unitatea deimplementare a proiectelor MUDP şi ISPA. Directorul tehnic coordonează biroul mecano-energetic, biroulde investiţii şi biroul tehnic proiectare. Directorul economic are în subordine biroul facturare-încasări,biroul financiar-contabil, biroul contracte, citiri, consumuri, biroul preţuri-tarife, birourile metrologie,aprovizionare, contorizare. În fine, de directorul de producţie depinde dispeceratul, biroul merketing-producţie, secţia captare, tratare, transport apă; secţia distribuţie apă Cluj-Napoca, Secţia canalizare-epurare, coloana auto şi atelierul mecanic auto, secţia construcţii-instalaţii, secţia zonală distribuţie apă şicanalizare, laboratorul automatizări, laboratorul vizualizări conducte, laboratorul monitorizare pierderi deapă, laboratorul monitorizare parametri apă în sistem. Secţiile au sectoare de lucru. Pe lângă directorulgeneral sunt prevăzute comisii de lucru, cu rol consultativ, cum sunt cele de apărare civilă, apărare contradezastrelor şi fenomenelor naturale periculoase, tehnico-economică etc. RAJAC are în acest moment circa900 de angajaţi, acoperind un larg spectru de nivele şi domenii de pregătire - de la muncitori necalificaţi lapersonal cu studii superioare. De exemplu la 17 mai 2002 erau 900 de angajaţi - 691 de posturi de muncitoricalificaţi, 125 de posturi cu angajaţi cu studii superioare (biologi, chimişti, ingineri, informaticieni,economişti etc.) restul personal cu studii medii.

RAJAC a derulat şi derulează programe ample de investiţii, cu fonduri externe, atât credite cât şiîmprumuturi nerambursabile (granturi). Astfel, programul MUDP II, derulat în perioada 1997-2002, aînsemnat investiţii de 38 milioane USD, reprezentaţi de 17 milioane USD nerambursabili din fonduriPHARE şi restul credit BERD ce va fi plătit în 11 ani, beneficiindu-se şi de o perioadă de graţie, plus ocontribuţie a bugetului de stat, a Consiliului Judeţean şi a RAJAC. Lucrările s-au făcut în domeniuladucţiunilor, preparării şi distribuirii apei potabile (reabilitări şi extinderi pe 80,4 km reţea), canalizare

( extinderi şi reabilitări pe 103 km), ridicarea capacităţii staţiei de epurare la 2170 litri / secundă, creştereacapacităţii de înmagazinare a apei la 58900 metri cubi, modernizarea şi automatizarea tuturor staţiilor depompare, 30 de puncte de monitorizare a presiunii în reţelele de distribuţie, informatizare etc.

Din 2002 a demarat un program ISPA ce va dura până în 2006 şi va avea valoarea de 1426 miliardede lei (60 milioane EUR), din care 1069 miliarde lei nerambursabil, 356 miliarde lei credit BEI şi 440,5miliarde din surse "proprii" RAJAC. Lucrările vor fi contractate cu firme de prestigiu, probabil străine,licitaţiile urmând a fi organizate la Bucureşti de către Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. Lucrările vorcuprinde extinderea reţelelor de apă cu 42,9 km, înlocuiri de reţea veche de apă pe 35,3 km, reabilitarea a272 de staţii de hidrofor, extiderea reţelei de canalizare din Cluj cu 50,3 km, reabilitarea canalizării dincartierul Aurel Vlaicu pe 27 km, realizarea unui canal colector Gheorgheni de 1,4 km (str. Iaşilor - cartierulGheorgheni), conductă de aducţiune Tarniţa - Someşul Cald (5 km), construire a 41,4 km reţea decanalizare în localităţi limitrofe municipiului Cluj-Napoca, îmbunătăţiri la procesul de tratare a apei de lauzina Gilău.

RAJAC deserveşte municipiile Cluj-Napoca şi Gherla şi comunele Jucu, Iclod, Bonţida, Fundătura,Livada, Gilău, Floreşti, Baciu, Apahida, Sânnicoară, Băişoara, Cojocna, Răscruci şi Aghireş şi sunt planuride extindere la alte localităţi. Cele de pe culoarul Someşului şi din vecinătate, de la Someşul Rece laGherla, sunt racordate la sistemiul centralizat de alimentare cu apă din sursa Gilău şi o parte şi la reţeaua decanalizare a municipiului Cluj-Napoca.

Patrimoniul RAJAC este destul de vast. Cifrele spun că bugetul regiei a fost: în 1991: 0,303miliarde lei la venituri şi 0,300 mrd. lei cheltuieli; în 1999: 206 miliarde la venituri şi 115 la cheltuieli; în2000 : 276 miliarde la venituri şi 158 miliarde la cheltuieli; în 2001 : 318 miliarde lei venituri şi 294miliarde lei cheltuieli. Proiectul de buget pe 2002, aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 94 /19.12.2001, a prevăzut venituri de 375 de miliarde lei şi cheltuieli de 261 miliarde. Bilanţul contabil pe2000 arată nivelul pasivului la 31.12.1999 de 530 miliarde şi la 31.12.2000 de 1002 miliarde lei, rezultatulbrut al exerciţiului fiind de 90 miliarde precedent respectiv 117 miliarde curent, iar cel net de 55 miliardeprecedent respectiv 86 miliarde curent. Cheltuielile operaţionale erau de 603 lei al 1000 de lei venituri.Profitabilitatea a atins 22%. Veniturile se cifrau la 401 lei la fiecare 1000 lei mijloac fixe. Structuraaproximativă a cheltuielilor de exploatare: Materii, materiale, carburanţi, energie, apă brută: 35 %; reparaţii10%; amortizare 10%; salarii 26%; taxe şi impozite pe salarii 11%; alte cheltuieli 8%.

Aceste cifre contabile oficiale nu trebuie să ne înşele. În primul rând veniturile şi cheltuielilereproduse anterior sunt cele de exploatare, fără cele de investiţii. Ori, aşa cum s-a arătat, s-au făcut investiţiiimportante, rulajele globale băneşti fiind deci mult mai mari. În al doilea rând sunt sumele în lei la nivelulcursului din anul în cauză, astfel că pot fi comparate între ele numai după corecţii pe baza nivelului inflaţieişi ratei de schimb faţă de valute. Pe ansamblu veniturile de-a lungul anilor au scăzut, căci s-a redus multconsumul deşi preţul a crescut... În al treilea rând, diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile menţionateurmează un drum destul de complicat: Se aplică impozitul pe profit, apoi o parte este pre luată de ConsiliulJudeţean, un fond de maxim 10% se utilizează pentru stimularea salariaţilor, restul merge la fondurispeciale de rezervă şi din care vor fi achitate creditele şi se fac pe viitor investiţiile. Nivelul investiţiilor afost de circa 220 miliarde lei în 1999, 500 miliarde lei în 2000 şi 300 miliarde lei în 2001. În al patrulearând, în materie de patrimoniu, în bilanţurile de până în 2001 nu s-a făcut separaţia dintre bunurile care suntproprietatea regiei (clădiri, utilaje etc.) şi cele care sunt proprietate publică, dată în administrarea regiei(reţelele de alimentare cu apă şi canalizare) fără a fi proprietatea acesteia. În al cincilea rând trebuie ţinutcont că tranşele din finanţări nerambursabile şi credite vin în etape şi cheltuirea de asemenea e în etape, cenu sunt în strictă concordanţă de genul cum intră banii cum se şi cheltuie în acea lună sau semestru, şi înplus acum se acumulează fonduri din care trebuie plătite pe viitor creditele luate de la diversele bănci.

RAJAC are clienţi persoane fizice şi juridice din Cluj-Napoca şi localităţi rurale din zonă, plusregia de resort din Gherla (RAGCL). Sunt 1850 de branşamente la blocuri (2080 contracte, că uneoriasociaţiile sunt la nivel de scară), 1617 la firme şi instituţii din CLuj, 15583 branşamente la populaţie (case)în CLuj-Napoca şi 5875 branşamente în mediul rural (marea majoritate fiind la populaţie). RAJACdeserveşte peste 434.000 locuitori.

Există contracte-tip de furnizare de apă potabilă şi de preluare a apelor uzate. Prin creştereadebitului de apă asigurat şi scăderea consumului nu sunt necesare restricţii sau prioritizări, ceea ce face capreţul apei să fie identic pe metru cub indiferent de client, destinaţie, perioadă şi cantitate. Există un debitmaxim contractual furnizabil, generat de limitările tehnice din reţea. 99% din consumatori sunt contorizaţi.Unde nu există contorizare sau când ea nu funcţionează, se aplică norme e consum pauşal, conformOrdinului MLPAT nr. 29 / N / 1993. La fel şi în cazul consumatorilor în condominiu. Probeleme apar în

interiorul unor consumatori colectivi, cum sunt asociaţiile de proprietari, unde nu există contorizăriindividuale sau acestea sunt parţiale sau necorespunzătoare - apometre de clase mici de precizie, montareincorectă etc. Există situaţii de consum în condominiu (de exemplu magazine la parter de bloc) undefacturarea se face pauşal conform unei convenţii între consumatorii în cauză, ce se depune la RAJAC.CItirea apometrului de la branşament se face în prezenţa reprezentantului consumatorului. Absenţa lui nu dădrept la neplată, deoarece există fişă de consum şi chiar la necitire sau nefuncţionare a apometrului se poatefactura pauşal şi se face regularizarea luna viitoare. Contractual, RAJAC se obligă să anunţe întreruperileplanificate, cu 48 de ore înainte. RAJAC îşi prevede drept de control al instalaţiilor consumatorilornecontorizaţi şi să ia măsuri contra lor în caz de pierderi excesive pe reţea din vina acestora. Consumatoriila rândul lor au obligaţia de a declara prealabil folosinţa apei, de a nu consuma la un nivel cantitativnecontractat, de a plăti facturile în maxim 30 de zile etc. Contractul-tip defineşte forţa majoră ca "secetăexcesivă sau lungă, condiţii meteorologice deosebite, infestarea apei, precum şi în situaţia întreruperiifurnizării apei în amonte de staţia de tratare, ca şi altele prevăzute de lege". În domeniul industrial existăbareme de consum în funcţie de procesul tehnologic. Pentru piscine nu există dar în cazul nostru nu pre aenecesar, preţul apei impunând economie. Există şi o taxă specială de apă impusă de Consiliul Local almunicipiului Cluj-Napoca, ce are cuantum diferit pentru populaţie şi agenţii economici. RAJAC nu mai arede câţiva ani tarife diferenţiate, dar noua legislaţie permite reintroducerea de tarife binome.

Pentru canalizare, sunt abonaţi de drept toţi care au branşament în casă sau în curte plus care au pestradă canalizare şi cişmea. Există norme oficiale de calcul al apelor meteorice şi a celor uzate ce suntpreluate în sistemul de canalizare. Există termeni contractuali şi cu privire la limita de debit de ape uzatepreluabile de către RAJAC, care poate preleva probe pentru a verifica dacă apa uzată respectă normativeleîn vigoare cum ar fi NTPA 002 şi de a introduce penalităţi pentru nerespectarea acestora. Abonaţii trebuiesă declare schimbarea naturii activităţii, să nu facă modificări la instalaţiile de canalizare decât prinpersoane autorizate, să aibă sisteme antirefulare în subsoluri etc. Contractele-tip de preluare de ape uzatesunt în practică strâns legate de cele de furnizare a apei potabile şi deci rezilierea contractului de canalizareface de regulă inutilă debranşarea fizică (de la căminul de racord) căci cine nu mai are canalizare de regulănu are nici apă curentă. Nu s-a ajuns la Cluj deocamdată la debranşări de canalizare, în schimb au fostcâteva debranşări de la sistemul centralizat de alimentare cu apă. Pentru primirea apelor uzate se percepeaceeaşi taxă pe metru cub de la toţi clienţii, indiferent de volumul total de ape şi de compoziţia acestora, cucondiţia încadrării în limitele de încărcare prevăzute de normativul NTPA 002. Acolo unde concentraţiapoluantului depăşeşte acea limită se plăteşte preţ majorat, dar penalitatea nu e proporţional cu numărul deparametri nerespectaţi sau gradul de depăşire a lor.

Clienţii RAJAC sunt în general buni platnici. Restanţele erau în vara anului 2002 de circa 66miliarde lei (din care circa 2 miliarde restanţă la plata taxei speciale de apă instituită de Consiliul Local darcare este colectată de RAJAC odată cu taxa normală de apă ), dintre care 22,4 miliarde lei erau datorii aleclienţilor persoane fizice şi restul erau ale firmelor şi instituţiilor publice, marii datornici fiind RegionalaCFR, CUG, Termorom, SC NAPOCA etc. RAJAC a fost nevoită să sisteze furnizarea apei la mariirestanţieri, aceştia însă de regulă plătind apoi destul de prompt datoriile şi fiind rebranşaţi. Astfel, deexemplu în 16 mai s-a sistat furnizarea apei la 58 de agenţi economici iar în 23 mai la 16 asociaţii deproprietari... Nu o dată RAJAC a fost nevoit să ceară în justiţie executarea silită a datornicilor, neputândobţine pe altă cale plata datoriilor clienţilor, deoarece crenţele lor su sunt considerate bugetare şi deci nusunt urmărite prin procedurile administrative mai simple specifice acelor datorii... În medie, perioada derecuparare a creanţelor era de 94 de zile şi de plată a datoriilor de 29 de zile, ponderea datoriilor restantefiind de circa 20%.

RAJAC are cu Administraţia Naţională "Apele Române" relaţii contractuale de client, cumpărândapa brută de suprafaţă şi subterană şi plătind pentru primirea apelor uzate, cu penalităţi pentru depăşireaparametrilor, fapt ce se întâmplă mai puţin de când a fost sensibil îmbunătăţită cantitativ şi calitativfuncţionarea staţiei de epurare.

RAJAC are sediul în Cluj-Napoca pe bd. 21 Decembrie 1989 nr. 79, telefon 191444, 190863 (sediucentral) 196302 (dispecerat non-stop), fax 430886, e-mail rajac@rajaccj.ro. Prezentare mai detaliată segăseşte pe Internet la adresa www.rajaccj.ro. Ca interfaţă cu clienţii şi alte structuri exisă Biroul de RelaţiiPublice, Biroul de contracte şi facturare, registratura, casieria şi încasatorii de teren....

RAJAC a editat mai multe materiale de prezentare (broşuri, pliante), este membră a AsociaţieiRomâne a Apei (ARA), a Patronatului Serviciilor Publice, a Asociaşiei Naţionale a Prestatorilor dinGospodăria Comunală şi Locativă. Colaborează şi are schimburi de experienţă cu structuri similare dinstrăinătate.

2.2 Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj (DSP) este reprezentantul în judeţul Cluj aMinisterului Sănătăţii şi Familiei, autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice. Compartimentul deinspecţie sanitară de stat / supravegherea stării de sănătate din structura DSP are şi un compartiment ce seocupă de igiena mediului, inclusiv a apei. Acesta face supravegherea calităţii apei potabile din reţeauapublică de distribuţie, neavând însă atribuţii de control a calităţii surselor folosite pentru reţelele publice şinici a surselor private individuale, a căror calitate este verificată numai contra cost sau în situaţii deosebite.

DSP întocmeşte sinteze anuale, precum şi rapoarte lunare înaintate autorităţilor judeţene şi locale.Analizele obişnuite în domeniul apei sunt cele chimice şi cele bacteriologice. Penru cele efectuate la cerere,taxa este de 150.000 lei analiza chimică şi 400.000 lei cea bacteriologică. DSP are laboratoare la Cluj-Napoca, Dej, Turda, Gherla şi Huedin. Dotarea tehnică este acum bună şi a fost iniţiată procedura deacreditare a laboratoarelor.

Actele normative specifice după care se ghidează DSP sunt HG 536 / 1997, OMS 1193 / 1996 şiLegea 458 / 2002. Legislaţia este în curs de revizuire şi completare.

DSP ia zilnic 30 de probe de apă de reţea, din diverse cartiere, în puncte ce se schimbă aleator,incluzând unităţi de alimentaţie publică, spitale, şcoli, cantine. De asemenea ia probe din rezervoareleRAJAC, de la staţiile de tratare şi de pompare, din piscine şi ştranduri, la intervale regulate plus deasemenea şi inopinat. Nu au fost supravegheate zonele naturale de îmbăiere deoarece nu există nici unaoficială, la fel nici apa de irigaţii.

DSP emite şi autorizaţiile sanitare de funcţionare pentru instituţiile implicate în alimentarea cu apăşi în canalizare şi epurarea apelor uzate, precum şi pentru piscine etc.

Din constatările DSP în anul 2001 amintim: Nu s-au înregistrat epidemii hidrice în Cluj-Napoca.Au fost luate 2517 probe din reţea, obţinând un indice de potabilitate de 95,9% , mult mai mic însă lasisteme locale de alimentare cu apă, la fântâni publice precum şi în zone ca Turda, Câmpia Turzii etc. S-aufăcut 14 expertize sanitare la surse de apă, cuprinzând 1376 de determinări chimice şi 303 bacteriologice(dintre care la 21 respectiv 50 s-a constatat că apa a fost necorespunzătoare calitativ). Din piscine s-au luatdoar 79 de probe, dintre care 90% au arătat încadrare în standarde. Pe ansamblu din cauze bugetaremonitorizarea calităţii apei de către DSP deşi a crescut calitativ ca acurateţe a datelor, s-a redus multcantitativ ca număr de analize.

3. REGLEMENTĂRI

Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj funcţionează în baza reglementărilor legale generaleprivind regiile autonome şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare aprobat de Consiliul JudeţeanCluj cu nr. 116 / 27 octombrie 1995, şi care va fi în curând înlocuit cu un regulament actualizat.

Situaţia se va modifica şi pentru că în acest an a intrat în vigoare un nou cadru legislativ privindserviciile de alimentare cu apă şi canalizare. Este vorba de Ordonanţa Guvernului nr. 32 / 2002, publicată înMonitorul Oficial, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, pe care o reproducem în continuare:

Ordonanţa Guvernului nr. 32 / 30 ianuarie 2002privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea,reglementarea, finanţarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de alimentare cu apă şide canalizare, ţinând seama de strategia naţională de dezvoltare a serviciilor publice de gospodăriecomunală. (2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare,denumite în continuare servicii de apă şi de canalizare, din localităţile în care există sisteme publice dealimentare cu apă şi de canalizare, indiferent de mărimea acestora. Art. 2. - (1) Statul sprijină prin măsuri legislative şi economice dezvoltarea cantitativă şi calitativă aserviciilor de apă şi de canalizare, precum şi a infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor, afectatăacestora.

(2) Prin organizarea şi desfăşurarea activităţii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţile publice suntobligate să asigure realizarea următoarelor obiective: a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor; b) realizarea unei infrastructuri edilitare moderne, ca bază a dezvoltării economice şi în scopul atrageriiinvestiţiilor profitabile pentru comunităţile locale; c) dezvoltarea durabilă a serviciilor; d) protecţia mediului. Art. 3. - În sensul prezentei ordonanţe, noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează: a) servicii de apă şi de canalizare - activităţile de utilitate publică şi de interes economic general, aflate subautoritatea administraţiei publice locale, care au drept scop asigurarea apei potabile şi a serviciilor decanalizare pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor; b) serviciul public de alimentare cu apă - cuprinde, în principal, activităţile de captare, de tratare a apeibrute, de transport şi de distribuţie a apei potabile şi industriale la utilizatori; c) serviciul public de canalizare - cuprinde, în principal, următoarele activităţi: colectarea şi transportulapelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare, epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar,colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de scurgere a apelor meteorice şi asigurareafuncţionalităţii acestora, supravegherea evacuării apelor uzate industriale în sistemul de canalizare,evacuarea şi tratarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din activităţile prevăzute mai sus,precum şi depozitarea lor; d) sistem public de alimentare cu apă potabilă - ansamblul construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilortehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public dealimentare cu apă potabilă. Sistemul public de alimentare cu apă potabilă cuprinde de regulă următoarele componente: - captări; - aducţiuni; - staţii de tratare a apei brute; - staţii de pompare, cu sau fără hidrofor; - rezervoare pentru înmagazinarea apei potabile; - reţele de distribuţie; - branşamente până la punctul de delimitare; e) sistem public de canalizare - ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente, instalaţiilor tehnologice,echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de canalizare.Sistemul public de canalizare cuprinde de regulă următoarele componente: - racorduri de canalizare de la punctul de delimitare; - reţele de canalizare; - staţii de pompare a apelor uzate; - staţii de epurare; - colectoare de evacuare spre emisar; - guri de vărsare în emisar; - depozite de nămol deshidratat; f) reţea publică de alimentare cu apă sau de canalizare - partea din sistemul de alimentare cu apă, respectivdin sistemul de canalizare, alcătuită din reţeaua de conducte, armături şi construcţii-anexe care asigurădistribuţia apei potabile, respectiv preluarea, evacuarea şi transportul apelor de canalizare la sau de la doiori mai mulţi utilizatori independenţi, respectiv de la două sau mai multe persoane fizice ce locuiesc în caseindividuale ori de la două sau mai multe persoane juridice ce administrează câte un singur condominiu,astfel cum este el definit de lege. Părţile componente ale unei reţele de alimentare cu apă, precum şi cele aleunei reţele de canalizare sunt amplasate de regulă pe domeniul public; în cazurile în care condiţiile tehnico-economice sunt avantajoase, reţeaua publică de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi amplasată, cuacordul proprietarului, şi pe terenuri private. Nu constituie reţele publice: reţelele de distribuţie aferenteunei singure clădiri de locuit, chiar dacă aceasta este administrată de mai multe persoane fizice sau juridice;reţelele de distribuţie aferente unei incinte proprietate privată pe care se află mai multe locuinţe despărţitede zone verzi şi alei interioare private; reţelele de distribuţie aferente unei platforme industriale, în caredrumurile de acces şi spaţiile verzi sunt proprietate privată, chiar dacă aceasta este administrată de maimulte persoane juridice; g) branşament - partea din reţeaua publică de distribuţie a apei care asigură legătura între reţeaua publică şireţeaua interioară a unei incinte sau clădiri aparţinând utilizatorilor. Branşamentul deserveşte un singur

utilizator. Părţile componente ale unui branşament se precizează în regulamentul-cadru de branşare şiutilizare a serviciului de alimentare cu apă. Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de branşament şicontorul, aparţine reţelei publice de distribuţie a apei, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia; h) racord - partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura dintre utilizator şi canalizareapublică. Părţile componente ale unui racord se precizează în regulamentul-cadru de racordare şi utilizare aserviciului de canalizare. Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţine reţeleipublice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia; i) ape uzate menajere - apele rezultate din folosirea apei în gospodării, instituţii publice şi servicii, carerezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere şi igienico-sanitare; j) ape uzate provenite din activităţile economice - toate deversările de ape folosite în activităţileeconomico-industriale sau corespunzând unei alte utilizări a apei decât cea menajeră; k) ape meteorice - acele ape care provin din precipitaţii atmosferice. Sunt considerate ape meteorice şiapele care provin din stropirea şi spălarea drumurilor publice sau private, a grădinilor şi curţilor imobilelor; l) instalaţii interioare de apă potabilă - totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau administrareautilizatorului, amplasate după apometrul/contorul de branşament, în sensul de curgere a apei, sau, dacăbranşamentul nu este contorizat, după punctul de delimitare dintre reţeaua publică şi instalaţia interioară deutilizare a apei şi care asigură transportul apei potabile preluate din reţeaua publică la punctele de consumşi/sau la instalaţiile de utilizare; m) instalaţii interioare de canalizare - totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau în administrareautilizatorului, care asigură preluarea şi transportul apei uzate de la instalaţiile de utilizare a apei până lacăminul de racord din reţeaua publică; n) punct de delimitare a instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă dintre prestator şi utilizator - locul încare instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului se racordează la instalaţiile aflate înproprietatea sau în administrarea operatorului furnizor/prestator de servicii. Delimitarea dintre instalaţiileinterioare de canalizare şi reţeaua publică de canalizare se face prin căminul de racord, care este primacomponentă a reţelei publice, în sensul de curgere a apei uzate; o) contor de branşament - aparatul de măsurare a volumului de apă potabilă consumat de utilizator, care semontează pe branşament între două vane/robinete, la limita proprietăţii utilizatorului, fiind ultimacomponentă a reţelei publice, în sensul de curgere a apei potabile; p) contor de reţea - aparatul care măsoară consumul de apă potabilă la mai multe asociaţii delocatari/proprietari sau la mai mulţi utilizatori individuali ori care măsoară transportul de apă dintr-o zonă înalta a reţelei publice.

CAPITOLUL II: Principii şi condiţii de funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare Art. 4. - La organizarea şi administrarea serviciilor de apă şi de canalizare vor fi respectate următoareleprincipii: a) securitatea serviciilor; b) tarifarea echitabilă; c) calitatea serviciilor şi eficienţa acestora; d) transparenţa şi responsabilitatea publică; e) consultarea cu sindicatele, precum şi cu utilizatorii şi asociaţiile lor reprezentative. Art. 5. - (1) Serviciile de apă şi de canalizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de funcţionare: a) continuitatea din punct de vedere cantitativ şi calitativ; b) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor; c) acces fără discriminare la servicii; d) respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului. (2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) vor fi cuprinse şi dezvoltate în regulamentul-cadru de organizare şifuncţionare a serviciilor de apă şi de canalizare. Art. 6. - (1) Serviciile prestate prin sistemele publice de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie săîndeplinească la nivelul utilizatorilor indicatorii de performanţă aprobaţi de consiliile locale, consiliilejudeţene sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, prin regulamentul de organizare şifuncţionare a serviciilor de apă şi de canalizare. (2) Indicatorii de performanţă ai serviciilor la utilizatori se aprobă de către consiliile locale, consiliilejudeţene sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în baza unui studiu care va ţineseama cu prioritate de necesităţile consumatorilor, starea tehnică şi eficienţa sistemelor de alimentare cu apăşi de canalizare.

(3) Propunerile de indicatori de performanţă ai serviciilor de apă şi de canalizare la utilizatori, rezultate dinstudiul efectuat în acest scop, vor fi supuse dezbaterii publice înaintea supunerii lor spre aprobare. (4) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, voraproba indicatorii de calitate ai serviciilor de apă şi de canalizare, cu respectarea prevederilor stabilite înacest scop în regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare, care suntminimale. Acestea pot aproba şi alţi indicatori de performanţă ai serviciilor de apă şi de canalizare, pe bazaunor studii de specialitate. (5) Proprietarii instalaţiilor cu care se furnizează/prestează serviciile de apă şi de canalizare, precum şioperatorii care au primit delegarea serviciului se bucură de dreptul de servitute legală pentru toate acesteinstalaţii.

CAPITOLUL III: Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizareSECŢIUNEA 1: Gestiunea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare Art. 7. - Organizarea, reglementarea, conducerea, gestionarea, coordonarea, monitorizarea şi controlulfuncţionării serviciilor de apă şi de canalizare intră în atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale. Art. 8. - (1) Gestiunea serviciilor de apă şi de canalizare se organizează la nivelul comunelor, oraşelor,municipiilor, judeţelor sau asociaţiilor intercomunale după criteriul raportului cost/calitate optim pentruserviciile furnizate/prestate utilizatorilor şi ţinându-se seama de mărimea, gradul de dezvoltare şi departicularităţile economico-sociale ale localităţilor, de starea dotărilor şi echipamentelor tehnico-edilitareexistente şi de posibilităţile locale de finanţare a exploatării, întreţinerii şi dezvoltării acestora. (2) Organizarea gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare se face în baza unor studii care vor analizaelementele prevăzute la alin. (1), precum şi în baza consultării şi dezbaterii publice în urma cărora se vaadopta soluţia optimă pentru utilizatori. (3) În cazul extinderii ariei de gestiune a serviciilor de apă şi de canalizare, care implică mai multeautorităţi ale administraţiei publice locale, organizarea serviciilor se poate face, în condiţiile respectăriiprevederilor alin. (1) şi (2), prin asociere intercomunală. Art. 9. - (1) Administrarea şi gestionarea serviciilor publice de apă şi de canalizare se realizează prinurmătoarele modalităţi: a) gestiune directă; b) gestiune indirectă sau gestiune delegată. (2) Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de apă şi de canalizare se face prin hotărâre aconsiliului local, consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz. Art. 10. - (1) În cazul gestiunii directe autorităţile administraţiei publice locale îşi asumă nemijlocit toatesarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea, administrarea, finanţarea, gestionarea şicontrolul funcţionării serviciilor de apă şi de canalizare. (2) Gestiunea directă se realizează prin compartimente de specialitate organizate în cadrul aparatuluipropriu al consiliului local, consiliului judeţean sau al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupăcaz, ori prin servicii publice organizate în subordinea consiliilor locale, consiliilor judeţene sau aConsiliului General al Municipiului Bucureşti. (3) Desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor de apă şi de canalizare, organizate şi exploatate însistemul gestiunii directe, se face pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare întocmit înconformitate cu regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare şiaprobat de către consiliile locale, consiliile judeţene sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti,după caz. Art. 11. - (1) În cazul gestiunii indirecte autorităţile administraţiei publice locale îşi deleagă o parte dinsarcinile şi responsabilităţile proprii către o altă persoană juridică, denumită operator al serviciului, căreia îiîncredinţează, în baza unui contract de delegare a gestiunii, dreptul de furnizare/prestare a serviciilor de apăşi de canalizare, precum şi exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare necesarepentru realizarea acestora. (2) Delegarea gestiunii se face în condiţii de transparenţă, prin licitaţie publică organizată cu respectareacontractului-cadru şi a regulamentului-cadru de delegare a serviciilor de apă şi de canalizare, în termen de 2ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. (3) Delegarea gestiunii poate fi făcută numai către operatori atestaţi. (4) În realizarea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţileadministraţiei publice locale vor urmări obţinerea celui mai bun raport cost/calitate, precum şi asigurareacondiţiilor necesare realizării interesului general specific acestor servicii.

(5) Prevederile alin. (2) nu se aplică operatorilor care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe auîncheiate contracte de concesiune în acord cu prevederile contractului-cadru sau în urma unor licitaţiipublice. Exceptarea prevăzută de prezentul alineat operează până la expirarea sau rezilierea contractului. (6) Autoritatea administraţiei publice locale semnatară a contractului va organiza un nou concurs pentrudelegarea gestiunii în toate cazurile în care, timp de 2 ani consecutivi, operatorul serviciului nu şi-aîndeplinit obligaţiile contractuale cu privire la calitatea serviciului şi performanţele economico-financiare. Art. 12. - (1) În procesul delegării gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, în conformitate cucompetenţele şi atribuţiile ce le revin potrivit legii, autorităţile administraţiei publice locale păstreazăprerogativele privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelorde dezvoltare a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi dreptul de a urmări, de acontrola şi de a supraveghea: a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatorii furnizori/prestatoride servicii publice; b) calitatea şi eficienţa serviciilor furnizate/prestate la nivelul indicatorilor de performanţă stabiliţi încontractele de delegare a gestiunii; c) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare şi/sau modernizare asistemelor publice din infrastructura edilitar-urbană încredinţată prin contractul de delegare a gestiunii; d) modul de formare şi stabilire a tarifelor pentru serviciile de apă şi de canalizare. (2) Aprobarea strategiei de dezvoltare a serviciilor de apă şi de canalizare, a regulamentului de organizareşi de funcţionare a acestora, a criteriilor şi procedurilor de exercitare a controlului intră în competenţaexclusivă a consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupăcaz. (3) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot delega integralsau parţial numai activităţile propriu-zise de furnizare/prestare, gestionare, administrare şi exploatare aserviciilor publice de apă şi de canalizare, precum şi pregătirea, finanţarea şi realizarea investiţiilor aferenteacestora. (4) Activităţile de monitorizare şi control al modului de respectare a obligaţiilor stabilite în contractele dedelegare a gestiunii se încredinţează Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor deGospodărie Comunală, care va dezvolta un sistem informaţional ce va permite compararea continuă afiecărui indicator de performanţă cu nivelul atins de operatorul cel mai performant în acest domeniu. (5) În realizarea sistemului informaţional şi implementarea activităţilor de monitorizare vor fi implicateorganizaţiile profesionale de interes public. Autorităţile administraţiei publice locale au acces la oriceinformaţie deţinută de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Serviciilor de GospodărieComunală cu privire la serviciile publice delegate de aceasta. (6) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală are înprincipal sarcina de a controla activitatea operatorilor cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţă,ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare, respectarea legii concurenţei, asigurareaprotecţiei utilizatorilor şi exploatarea eficientă a patrimoniului public şi/sau privat afectat serviciilor. Art. 13. - (1) În vederea asigurării continuităţii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţile administraţieipublice locale au responsabilitatea planificării şi urmăririi lucrărilor de investiţii necesare funcţionăriisistemelor în condiţii de siguranţă şi la parametrii ceruţi prin prescripţiile tehnice. În acest scop se vorinstitui sisteme de planificare multianuală a investiţiilor, plecându-se de la un plan director şi ţinându-seseama de ciclurile procesului bugetar, în conformitate cu reglementările legale. (2) Contractele de delegare a gestiunii vor prevedea sarcinile concrete ale autorităţilor administraţieipublice locale şi ale operatorului în ceea ce priveşte realizarea investiţiilor. (3) Finanţarea lucrărilor de investiţii se asigură din următoarele surse: a) fonduri proprii ale operatorului şi alocaţii de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate princontractele de delegare a gestiunii; b) credite bancare garantate de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către stat; c) sprijin nerambursabil obţinut prin aranjamente bi- sau multilaterale; d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe locale instituite în condiţiile legii; e) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat de tipul construieşte-operează-transferă şi variante ale acestuia; f) fonduri transferate de la bugetul de stat ca participare la cofinanţarea unor proiecte realizate cu sprijinfinanciar extern, precum şi a unor programe de urgenţă sau cu caracter social; g) alte surse.

(4) Investiţiile străine în sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare vor beneficia de toate facilităţilelegale în vigoare în momentul încheierii tranzacţiei. Facilităţile obţinute vor fi menţionate în contractul dedelegare a gestiunii şi vor fi valabile pe perioada stabilită la încheierea acestuia. În situaţia obţinerii de cătreinvestitor a unor facilităţi ulterioare contractul de delegare a gestiunii va fi modificat în mod corespunzător,cu avizul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală. (5) Investiţiile care se realizează din fonduri proprii ale investitorilor rămân în proprietatea acestora petoată durata contractului, dacă nu s-a convenit altfel la încheierea acestuia; în contractul de delegare se vamenţiona modul de repartiţie a acestor bunuri la încetarea din orice cauză a acestuia.

SECŢIUNEA a 2-a: Operatorii furnizori/prestatori de servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare Art. 14. - (1) Furnizor/prestator al serviciilor publice de apă şi de canalizare poate fi compartimentul despecialitate organizat în cadrul aparatului propriu al consiliului local sau societatea comercială cu capitalaparţinând unităţilor administrativ-teritoriale, privat sau mixt, denumită în continuare operator, autorizatăconform prevederilor prezentei ordonanţe, care administrează şi exploatează unul sau mai multe sistemepublice de alimentare cu apă potabilă şi/sau de canalizare şi asigură furnizarea/prestarea serviciilor de apă şide canalizare la utilizatori. (2) Operatorii serviciilor publice de apă şi de canalizare beneficiază de acelaşi regim juridic, indiferent deforma de organizare sau de proprietate. Art. 15. - (1) Operatorii de servicii de apă şi de canalizare cu capital aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale pot fi privatizaţi în condiţiile legii. (2) Hotărârea de privatizare aparţine consiliului local, consiliului judeţean, Consiliului General alMunicipiului Bucureşti sau asociaţiei intercomunale, după caz, în funcţie de apartenenţa capitalului social aloperatorului de servicii de apă şi de canalizare. (3) Privatizarea se face în conformitate cu prevederile legale concomitent cu delegarea gestiunii serviciilorde apă şi de canalizare, iar metoda de privatizare va fi stabilită prin caietul de sarcini. Art. 16. - (1) Societăţile comerciale care furnizează/ prestează servicii de apă şi de canalizare îşi potdesfăşura activitatea şi în alte localităţi, pe baze contractuale, participând astfel la dezvoltarea pieţei libere aoperatorilor furnizori/prestatori de servicii. (2) Operatorul care furnizează/prestează mai multe tipuri de servicii va ţine evidenţe distincte pentrufiecare activitate, având contabilitate separată pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare.

CAPITOLUL IV: Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor şi operatorilor Art. 17. - (1) Utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi orice persoanăfizică sau juridică, proprietară sau cu împuternicire de proprietar al unui imobil având branşament propriude apă potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază pe bază de contract de serviciileoperatorului. (2) Pentru o perioadă de tranziţie de maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţeutilizatori pot fi şi persoanele fizice sau juridice care au contract, dar nu au branşament de apă potabilă,respectiv racord de canalizare propriu. (3) Principalele categorii de utilizatori ai serviciilor publice de apă potabilă şi de canalizare pot fi: a) agenţi economici; b) instituţii publice; c) utilizatori casnici: persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari. Art. 18. - Dreptul de acces şi utilizare a serviciilor de apă şi de canalizare este garantat tuturor utilizatorilor. Art. 19. - Regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare trebuie să conţinăprevederi referitoare la: a) accesul la informaţiile publice privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare; b) dreptul oricărui locuitor din aria de prestare a serviciului de apă şi de canalizare de a avea acces laserviciul public şi de a-l utiliza în condiţiile respectării regulamentelor specifice; c) obligaţia consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, dupăcaz, ori a autorităţii de reglementare de a aduce la cunoştinţă publică deciziile cu privire la serviciile de apăşi de canalizare; d) dreptul oricărui utilizator de a avea montat un aparat de măsurare a consumului pe branşamentul său. Art. 20. - (1) Utilizatorii au obligaţia de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare -branşare/racordare şi utilizare - a serviciilor de apă şi de canalizare, inclusiv prevederile regulamentului de

organizare şi funcţionare a serviciilor publice de apă şi de canalizare, şi să îşi achite obligaţiile de plată înconformitate cu prevederile acestora. (2) Persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor publice de apă şi de canalizare sunt obligate săachite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile primite, respectiv utilităţile furnizate, în termen de30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii. (3) Întârzierea în achitarea sumelor datorate, după expirarea termenului prevăzut la alin. (2), atragemajorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat; valoareamaximă a acestora nu va depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului. (4) Nerespectarea de către utilizatori a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare aserviciilor de apă şi de canalizare conduce la penalizarea acestora şi, în anumite cazuri, chiar la sistareaserviciului prestat, în conformitate cu prevederile regulamentelor şi ale contractelor de branşare/racordare şiutilizare. (5) Nerespectarea de către utilizatori a condiţiilor calitative şi cantitative din avizele şi acordurile deracordare la sistemele publice de canalizare, eliberate potrivit reglementărilor legale în vigoare, conduce laretragerea avizelor şi acordurilor, la anularea autorizaţiilor de funcţionare, la plata unor penalităţi conformprevederilor legale, precum şi a daunelor provocate prin deversarea apelor reziduale. Art. 21. - Drepturile operatorilor, furnizori/prestatori de servicii publice de alimentare cu apă şi decanalizare, se înscriu în contractele de delegare a gestiunii sau în regulamentele de organizare şi funcţionarea serviciilor de apă şi de canalizare, pentru serviciile aflate în administrare directă, urmărindu-se asigurareaechilibrului contractual pe baza următoarelor principii: a) încasarea tarifului aferent serviciului publicprestat şi actualizarea periodică a acestuia în raport cu indicii de inflaţie; b) modificarea tarifului, în condiţiile legii, dacă a intervenit o modificare semnificativă a echilibruluicontractual. Art. 22. - (1) Operatorii au dreptul să sisteze serviciile de apă şi de canalizare şi să îi debranşeze de lareţeaua publică pe acei utilizatori care nu şi-au achitat contravaloarea serviciilor furnizate/prestate, inclusivmajorările pentru întârziere, în cel mult 30 de zile calendaristice de la data expirării termenului de plată afacturilor. Măsura debranşării de la reţeaua publică se poate lua numai în urma unei notificări prealabileadresate utilizatorului restant şi se poate pune în aplicare după 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia. (2) Reluarea furnizării/prestării serviciului de apă şi canalizare se va face în termen de maximum 3 zilelucrătoare de la efectuarea plăţii; cheltuielile aferente suspendării şi, respectiv, reluării furnizării/prestăriiserviciului vor fi suportate de utilizator. Art. 23. - (1) Operatorii de servicii de apă şi de canalizare vor fi atestaţi în termen de un an de la dataintrării în vigoare a prezentei ordonanţe. (2) La licitaţiile pentru obţinerea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare potparticipa numai operatorii atestaţi. (3) Operatorii care intenţionează să participe la licitaţii pentru obţinerea contractelor de delegare a gestiuniiserviciilor de apă şi de canalizare trebuie să facă dovada experienţei tehnice şi manageriale în gestionareaunor sisteme similare, a bonităţii şi capabilităţii financiare de a răspunde la cerinţele specifice prevăzute încaietele de sarcini aprobate de consiliile locale responsabile, iar persoanele fizice care au calitatea deadministrator al operatorilor nu trebuie să aibă antecedente penale. Art. 24. - (1) Operatorii serviciilor de apă şi de canalizare au faţă de utilizatori următoarele obligaţii: a) să respecte angajamentele luate prin contractele de furnizare/prestare a serviciilor de apă şi decanalizare; b) să presteze serviciul de apă şi canalizare la utilizatorii cu care a încheiat contract de furnizare/prestare şiutilizare a serviciului; c) să servească toţi utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost autorizaţi/atestaţi, în condiţiileprevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare; d) să asigure respectarea angajamentelor luate cu privire la indicatorii de performanţă stabiliţi deautorităţile administraţiei publice locale în caietele de sarcini şi în contractele de delegare a gestiuniiserviciului de apă şi de canalizare; e) să furnizeze autorităţilor administraţiei publice locale şi Autorităţii Naţionale de Reglementare înDomeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală informaţiile solicitate şi să asigure accesul la toateinformaţiile necesare verificării şi evaluării funcţionării şi dezvoltării serviciilor de apă şi de canalizare, înconformitate cu clauzele contractului de delegare şi cu prevederile legale în vigoare;

f) să pună în aplicare metode performante de management, care să conducă la reducerea costurilor deoperare, inclusiv prin aplicarea procedurilor concurenţiale date de normele legale în vigoare pentruachiziţiile de lucrări, bunuri şi servicii; g) să monteze pe cheltuiala proprie câte un contor la branşamentul fiecărui utilizator casnic, în termenelestabilite de consiliile locale, dar nu mai târziu de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. (2) Operatorii răspund de îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor prevăzute la alin. (1). (3) Penalităţile pentru nerespectarea de către operatori a indicatorilor de performanţă angajaţi prin contractse prevăd în mod obligatoriu în contractele de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare sau înregulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în cazul gestiunii directe. (4) Operatorii serviciilor de apă şi de canalizare au obligaţia să asigure finanţarea pregătirii profesionale apropriilor salariaţi. În acest scop vor preleva şi vor utiliza anual o sumă egală cu 0,5% din fondul de salariiprevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli.

CAPITOLUL V: Drepturi şi obligaţii ale autorităţilor administraţiei publice locale Art. 25. - (1) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupăcaz, stabilesc strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi lung a serviciilor de apă şi decanalizare, ţinând seama de planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, de programele de dezvoltareeconomico-socială a unităţii administrativ-teritoriale respective, precum şi de angajamentele luate deRomânia în domeniul protecţiei mediului şi în alte domenii prevăzute în programul negocierilor de aderarela Uniunea Europeană. (2) Strategiile autorităţilor administraţiei publice locale vor urmări cu prioritate realizarea următoarelorobiective: a) orientarea serviciilor publice către utilizatori; b) asigurarea alimentării cu apă potabilă şi a canalizării tuturor locuinţelor construite în intravilanullocalităţilor, prin sisteme adecvate; c) asigurarea calităţii apei potabile la un nivel compatibil cu directivele Uniunii Europene; d) îmbunătăţirea calităţii mediului prin utilizarea raţională a resurselor naturale de apă şi epurarea apeloruzate, în conformitate cu prevederile directivelor Uniunii Europene; e) reducerea pierderilor de apă şi a consumurilor energetice din sistemele de alimentare cu apă şi decanalizare; f) reducerea consumurilor specifice de apă potabilă, inclusiv prin contorizarea tuturor branşamentelorutilizatorilor; g) promovarea investiţiilor în infrastructura localităţilor şi a modernizării acesteia, prin stimularea soluţiilorperformante, a iniţiativei şi inovaţiei în domeniu; h) finanţarea serviciilor de apă şi de canalizare în mod avantajos pentru utilizatori şi atractiv pentruinvestitori; i) promovarea de soluţii tehnice şi tehnologice performante, cu costuri minime; j) promovarea mecanismelor specifice economiei de piaţă, prin crearea unui mediu concurenţial de atragerea capitalului privat; k) instituirea evaluării comparative a indicatorilor de performanţă ai activităţii prestatorilor şi participareacetăţenilor şi asociaţiilor reprezentative la acest proces; l) promovarea formelor de gestiune delegată; m) crearea organismelor de monitorizare a calităţii prestaţiilor şi instituirea de mecanisme de corecţieadecvate; n) promovarea metodelor moderne de management; o) promovarea profesionalismului, eticii profesionale şi formării profesionale continue a personalului celucrează în domeniu. Art. 26. - În exercitarea atribuţiilor ce le revin în domeniul administrării şi conducerii serviciilor de apă şide canalizare autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziţii, după caz,privitoare la: a) aprobarea programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a dotărilor existente, precum şi aprogramelor de înfiinţare a unor noi sisteme publice de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiilelegii; b) coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare în scopul realizării acestora într-oconcepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor şi de amenajare ateritoriului, de urbanism şi mediu;

c) aprobarea studiilor de fezabilitate privind reabilitarea, extinderea şi modernizarea dotărilor publiceaferente serviciilor de apă şi de canalizare; d) asocierea intercomunală în vederea realizării unor investiţii de interes comun din infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor de apă şi de canalizare; e) delegarea gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, precum şi încredinţarea spre administrare abunurilor aparţinând patrimoniului public din infrastructura aferentă; operaţiunile de delegare şiîncredinţare se pot realiza numai prin licitaţie publică organizată în condiţiile legii; f) participarea cu capital social sau cu bunuri la societăţi comerciale pentru realizarea de lucrări şi serviciipublice de alimentare cu apă şi de canalizare; g) contractarea sau garantarea în condiţiile legii a împrumuturilor pentru finanţarea programelor deinvestiţii din infrastructura localităţilor, aferentă serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare(extinderi, dezvoltări de capacităţi, reabilitări şi modernizări); h) elaborarea şi aprobarea normelor locale şi a regulamentelor de organizare şi funcţionare a serviciilor deapă şi de canalizare, pe baza normelor-cadru elaborate de Ministerul Administraţiei Publice; i) stabilirea taxelor şi aprobarea tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, curespectarea reglementărilor în vigoare. Art. 27. - (1) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, dupăcaz, vor aproba încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, care auconţinutul minimal prevăzut în contractul-cadru de delegare a serviciilor de apă şi de canalizare. (2) Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare va cuprinde în mod obligatoriuclauze referitoare la cantitatea şi calitatea serviciilor furnizate/prestate utilizatorilor, indicatorii minimali deperformanţă stabiliţi prin regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare şimodul de măsurare a acestora, tarifele practicate şi formulele de actualizare a acestora, modul de încasare afacturilor, redevenţe, răspunderea contractuală, forţa majoră, durata contractului, clauze speciale privindmenţinerea echilibrului contractului dat de rezultatele licitaţiei şi de prevenire a corupţiei, clauze dereziliere a contractului şi de administrare a patrimoniului public aferent serviciilor de apă şi de canalizare,clauze privind forţa de muncă, precum şi alte clauze convenite, după caz. Art. 28. - Autorităţile administraţiei publice locale au faţă de operatorii furnizori/prestatori de serviciipublice de apă şi de canalizare dreptul să aprobe structura şi ajustările de tarife propuse de către operator, încondiţiile legii. Art. 29. - În exercitarea competenţelor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţile administraţiei publicelocale vor urmări cu prioritate: a) gestionarea serviciilor publice de apă şi de canalizare pe criterii de competitivitate şi eficienţămanagerială; b) promovarea reabilitării infrastructurii aferente serviciilor publice de apă şi de canalizare; c) monitorizarea şi controlul periodic al activităţilor de prestare a serviciilor publice de apă şi de canalizareşi luarea de măsuri în cazul în care operatorul nu asigură performanţele pentru care s-a obligat; d) elaborarea indicatorilor de performanţă ai serviciilor de apă şi de canalizare şi supunerea acestora spreaprobare numai după ce în prealabil au fost supuşi dezbaterii publice; e) consultarea cu utilizatorii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare în stabilirea politicilorşi strategiilor locale, adoptarea normelor locale şi elaborarea contractelor de delegare a gestiunii serviciilorde apă şi de canalizare; f) informarea periodică a utilizatorilor despre politicile de dezvoltare din domeniu, precum şi desprenecesităţile de instituire a unor taxe locale; g) medierea conflictelor dintre utilizatori şi operatorul serviciilor de apă şi de canalizare, la cererea uneiadintre părţi. Art. 30. - Autorităţile administraţiei publice locale au faţă de operatorii serviciilor publice de apă şi decanalizare următoarele obligaţii: a) să aplice un tratament egal tuturor operatorilor şi să asigure prin normele locale adoptate în exercitareaprerogativelor stabilite prin lege şi prin prezenta ordonanţă un mediu de afaceri transparent; b) să asigure publicitatea şi accesul liber la informaţiile publice, cu precădere la acele informaţii careasigură pregătirea ofertelor şi participarea la licitaţii; c) să aducă la cunoştinţă publică, în condiţiile legii, hotărârile şi dispoziţiile având ca obiect serviciile deapă şi de canalizare;

d) să stabilească condiţiile de asociere sau de formare de societăţi mixte, numai pe bază de licitaţieorganizată în conformitate cu procedurile legale de delegare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi decanalizare; e) să respecte şi să îndeplinească faţă de operatorii serviciilor de apă şi de canalizare obligaţiile propriiprevăzute în contractele de delegare a gestiunii acestor servicii; f) să achite contravaloarea prestaţiilor efectuate de operator, conform clauzelor contractuale; g) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, altele decât cele publice, cu privire la activitatea operatorilorserviciilor de apă şi de canalizare. Art. 31. - Împotriva hotărârilor sau dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale, date în aplicareaprezentei ordonanţe, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei, în condiţiile legii.

CAPITOLUL VI: Preţuri şi tarife Art. 32. - (1) Tarifele pentru plata serviciilor de apă şi de canalizare se fundamentează pe baza costurilor deproducţie şi exploatare, a costurilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitaluluiimobilizat în active corporale şi necorporale, a obligaţiilor ce derivă din contractul de delegare şi includcote pentru plata dobânzilor şi restituirea creditelor, pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare asistemelor tehnico-edilitare, precum şi profitul operatorului, în condiţiile legii, cu respectarea următoarelorcondiţii: a) structura şi nivelul tarifelor să fie stabilite astfel încât să reflecte costul efectiv al furnizării/prestăriiserviciilor de apă şi de canalizare, să descurajeze consumul excesiv, să încurajeze funcţionarea eficientă aacestora şi protecţia mediului, să încurajeze investiţiile de capital şi să fie corelate cu gradul desuportabilitate de către utilizatori; b) să fie asigurată şi respectată autonomia financiară a operatorului; c) operatorul să aibă dreptul de a propune tarife binome care au: o componentă fixă, proporţională cucheltuielile necesare pentru menţinerea în exploatare şi funcţionarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă asistemului de alimentare cu apă, respectiv de canalizare, şi una variabilă, în funcţie de consumul de apă,respectiv de cantitatea de ape uzate, înregistrate la utilizatori; d) operatorul să aibă dreptul de a indexa periodic tarifele în funcţie de rata inflaţiei, în baza unor formulede indexare avizate de autoritatea de reglementare şi aprobate de autorităţile administraţiei publice localeresponsabile; e) aprobarea tarifelor să se facă de către consiliile locale, consiliile judeţene sau, după caz, de ConsiliulGeneral al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile legale, în baza avizului autorităţii dereglementare şi cu condiţia respectării următoarelor cerinţe: - asigurarea furnizării/prestării serviciilor de apă şi de canalizare la nivelurile de calitate stabilite deconsiliile locale sau prin contractele de delegare a gestiunii, după caz; - realizarea unui raport calitate/cost cât mai bun pentru serviciile de apă şi de canalizare furnizate/prestatepe perioada angajată şi asigurarea unui echilibru între riscurile şi beneficiile asumate de părţile contractante; - asigurarea exploatării şi întreţinerii eficiente a bunurilor aparţinând domeniului public şi/sau privat alautorităţilor administraţiei publice locale afectate serviciilor de apă şi de canalizare; f) în cazul gestiunii delegate autorităţile administraţiei publice locale competente să fie obligate să verificeperiodic următoarele: - serviciile de apă şi de canalizare furnizate/prestate şi nivelul de calitate a acestora; - îndeplinirea nivelurilor de servicii şi aplicarea penalităţilor pentru neîndeplinirea acestora; - menţinerea echilibrului contractual rezultat prin licitaţie şi stabilit prin regulamentul de organizare şifuncţionare a serviciilor de apă şi de canalizare; - asigurarea unor relaţii echidistante şi echilibrate între operator şi utilizatori; - limitele minime şi maxime ale profitului operatorului cu capital privat; - clauzele de administrare, întreţinere şi predare a bunurilor publice; - planul social de limitare a efectelor negative ale concedierilor; - independenţa managerială a operatorului faţă de orice ingerinţe ale autorităţilor şi instituţiilor publice; - responsabilitatea autorităţii publice pentru nerespectarea obligaţiilor sale contractuale. (2) Autorităţile administraţiei publice locale pot finanţa dezvoltarea serviciilor de apă şi de canalizarenumai în condiţii de asigurare a surselor bugetare şi în condiţiile în care, din studiile realizate de organismeindependente, rezultă că majoritatea utilizatorilor nu pot suporta tarifele necesare dezvoltării propuse. (3) În cazul gestiunii delegate, pentru menţinerea echilibrului contractual, orice subvenţie a serviciilorîncredinţate operatorului va putea fi aprobată de consiliile locale numai dacă determină o reducere a

tarifului, corespunzătoare subvenţiei acordate şi/sau o creştere a calităţii serviciilor de apă şi de canalizare,inclusiv prin reducerea timpilor de realizare, corespunzătoare subvenţiei acordate. (4) Procedurile de stabilire a preţurilor şi tarifelor se vor stabili în regulamentul-cadru de organizare şifuncţionare a serviciilor de apă şi de canalizare, care va fi elaborat de Ministerul Administraţiei Publice şiaprobat prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL VII Răspunderi şi sancţiuni Art. 33. - (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă,contravenţională sau penală, după caz. (2) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să sancţioneze operatorul de servicii publice dealimentare cu apă şi de canalizare în cazul în care acesta nu furnizează/prestează serviciile la nivelulindicatorilor de calitate şi de eficienţă stabiliţi în contractul de delegare, prin: a) penalizarea acestuia pentru nerespectarea angajamentelor asumate prin contract la valoricorespunzătoare prejudiciilor produse utilizatorilor, precum şi la nivelul necesar descurajării operatorului dea menţine deficienţele constatate; penalizările vor fi definite în contractul de delegare sau în regulamentelede funcţionare; b) propunerea de a anula atestarea operatorului înaintată autorităţii de reglementare; c) revocarea hotărârii prin care s-a aprobat delegarea de gestiune şi rezilierea contractului de delegare. Art. 34. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte: a) prestarea uneia dintre activităţile reglementate de prezenta ordonanţă fără existenţa atestării legale saufără contract de delegare a gestiunii, cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei; b) încredinţarea unui contract de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi/sau de canalizare fără licitaţiepublică sau unui prestator neatestat, cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei. (2) Consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor stabili faptelecare constituie contravenţii în domeniul serviciilor publice de apă şi de canalizare, altele decât celeprevăzute la alin. (1), potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic alcontravenţiilor. Art. 35. - Contravenţiilor prevăzute la art. 34 li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cuexcepţia celor ale art. 28. Art. 36. - Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă şi aplicarea sancţiunilor se fac decătre persoane împuternicite de ministrul administraţiei publice, ministrul apelor şi protecţiei mediului,preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală, deprimari şi de împuterniciţii acestora.

CAPITOLUL VIII Dispoziţii finale şi tranzitorii Art. 37. - Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de alimentare cu apă şi decanalizare, inclusiv contractul-cadru de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor şi indicatorii minimali deperformanţă a serviciilor, precum şi contractul-cadru şi regulamentul-cadru de delegare a gestiuniiserviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, lapropunerea Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare aprezentei ordonanţe. Art. 38. - (1)Pentru serviciile prestate în regim de gestiune delegată autorităţile administraţiei publicelocale care au sub autoritate servicii publice de apă şi de canalizare vor organiza licitaţii publice pentruîncheierea contractului de delegare a gestiunii, conform prevederilor prezentei ordonanţe. (2) În vederea încheierii contractelor de delegare consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul Generalal Municipiului Bucureşti au obligaţia de a elabora şi aproba studiile de specialitate pentru stabilireasoluţiilor de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de pregătire a licitaţiilor aferentedelegării, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciului, demarândprocedurile de licitaţie în termen de două luni de la aprobarea documentelor de licitaţie. (3) În cazul reorganizării sau lichidării judiciare a operatorilor care au încheiat contracte de delegare agestiunii în condiţiile prezentei ordonanţe, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General alMunicipiului Bucureşti vor organiza noi licitaţii în scopul desemnării unui operator.

Art. 39. - Contractele de concesiune a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare valabil încheiatepână la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe cu autorităţile administraţiei publice locale îşi producefectele potrivit prevederilor contractuale. Art. 40. - Prezenta ordonanţă va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în MonitorulOficial al României, Partea I. Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă orice dispoziţii contrare.[.............]

4. APA POTABILĂ A CLUJULUI

4.1 Sursele de apă

Sursele de apă potabilă care alimentează municipiul Cluj-Napoca şi celelalte localităţi din sistemuldeservit de RAJAC sunt sursa subterană Floreşti şi sursa de suprafaţă Gilău. În trecut, sursa de apă Gilăuera lacul Gilău. Acum poate fi folosit ca sursă şi în mod direct lacul Someşul Cald (datorită noii aducţiuni),iar din anul 2006 (cand se va finaliza aducţiunea Someşul Cald - Tarniţa) suplimentar şi direct lacul Tarniţa,astfel că in viitor prizarea se va putea face la alegere din oricare din cele trei lacuri.

Lacul Gilău are un volum de 4,2 milioane metri cubi, Someşul Cald de 7 milioane metri cubi iarTarniţa de 74 milioane metri cubi. Desigur nu întregul volum poate fi utilizat pentru alimentarea cu apă.Sursa Gilău permite din punct de vedere tehnic prizarea unui debit de 3,4 metri cubi pe secundă.Administraţia Naţională Apele Române furnizează contractual până la 2,65 metri cubi pe secundă cătreRAJAC; dar debitul obişnuit prelevat este de 2,3 - 2,4 mc / s. În afara dublei prize de apă din barajul Gilăuse poate priza alternativ acelaşi debit din lacul Someşul Cald.

Apa din L. Someşul Cald este adusă la staţia de tratare Gilău prin noua conductă de diametru 1,2metri şi lungime de 2,7 km, fabricată din poliester armat cu fibră de sticlă. Ea a costat circa 30 miliarde delei, a fost proiectată de ICP şi RAJAC şi executată de Hidroconstrucţia SA. Cuprinde şi 2 traversări, 2aerisiri şi 2 cămine de golire.

Zonele prizelor de apă de pe barajele Gilău şi Someşul Cald sunt zone de protecţie sanitară severăşi ar trebui ocrotite ca atare. Ambele lacuri, şi pe viitor şi lacul Tarniţa, ca surse de alimentare cu apă, artrebui să aibă regimul corespunzător, deşi acum se navighează inclusiv cu motor, sunt case de vacanţă pemaluri, surse de poluare tot mai multe. Regulamentul emis de Consiliul Judeţean în 1995 pentru ariilenaturale protejate de interes judeţean necesită reactualizare şi particularizare. Supravegherea respectăriiregulilor revine deţinătorului lacului, concret societăţii Hidroelectrica pentru lacul Someşul Cald şirespectiv regiei Apele Române pentru lacul Gilău. Paradoxal, în trecut, Hidroelectrica avea pază armată, nuînsă şi personalul Apelor Române ce ocrotea lacul Gilău, sursa de apă principală a Clujului şi nu numai.Amenajările hidrotehnice şi hidroenergetice dintre L. Gilău şi zonele de captare de la Floreşti mai cuprind3 hidrocentrale, acumularea Floreşti, secţiuni de albie sub formă de canal betonat etc. fără vreun rol înmaterie de alimentare cu apă.

Sursa subterană de apă Floreşti asigură un debit de 800 litri / secundă (debitul contractat cu A.N.Apele Române). În ultimul timp se capteză numai circa 300 litri / secundă, nefiind necesar tot debitul, decinu este exploatată maximal. Fără îmbogăţirea artificială a stratului freatic desigur ar produce mai puţin. Apacu care se alimentează mini-lacurile ce asigură îmbogăţirea stratului freatic se prizează din Someş, princanalul vechii turbine, venind gravitaţional, în debit de circa 1 mc / s. Debitul e autoreglat prin faptul că elcurge din bazin în bazin şi apoi excesul înapoi în Someş. Îmbogăţirea artificială a stratului freatic din zonărespectă afirmativ principiile zonării de protecţie sanitară (timp de tranzit al moleculei de apă de la infiltrarela punctul de captare) şi deci se consideră ca infiltrare naturală. Prin urmare apa cu care se îmbogăţeşteartificial stratul freatic din zonele de captare de la Floreşti este supusă condiţiilor de calitate pe care artrebui să le îndeplinească orice apă de suprafaţă şi le şi îndeplineşte. Afirmativ îmbogăţirea artificială astratului freatic nu influenţează sesizabil calitatea apei din sursă.

Sursa Floreşti are 100 de puţuri grupate în 5 fronturi de captare. 70% din ele sunt situate pe maluldrept. Ele au fost realizate în etape între 1898 şi 1965. Unele sunt săpate, majoritatea forate. Sursa maicuprinde 2,5 km de dren nevizitabil. Au adâncime de 6-8 metri şi diamentru de 30 cm până la 2 metri. Suntprevăzute cu filtru invers şi barbacane. Debitul unui puţ este în medie de 5 litri pe secundă. Durata normatăde funcţionare a unui puţ era de 4 decenii. Cum nici unul nu a fost înlocuit, toate sunt deja depăşite!

Zona de captări de la Floreşti are o suprafaţă ce circa 260 hectare şi un perimetru de circa 7,5 km.Cuprinde în afară de puţuri şi drenuri o serie de puţuri colectoare, staţii de vid şi de pompare, Muzeul Apei.

Zona este proprietate publică în adminstrarea RAJAC. Terenurile au folosinţa de fânaţ, nefiind admise alteactivităţi ex. păşunatul şi nici folosirea de îngrăşăminte. Zona de captare este împrejmuită cu gard şi arepază armată. Zona e în principiu neinundabilă, o singură dată înregistrându-se în ultimele decenii oasemenea problemă. În amonte practic nu există surse organizate de poluare, deci dacă măsurile de protecţiesanitară a zonei ar fi strict respectate apa nu ar trebui să necesite tratare. Ea este tratată prin clorinare pentrudezinfecţia contaminării existente şi pentru realizarea concentraţiei reziduale impuse de lege pentruasiguarea capacităţii de dezinfecţie în reţea. Personalul captării Floreşti cuprinde circa 50 de angajaţi - cinciposturi permanente de pază plus personalul de întreţinere de la staţile de pompare şi de vid.

RAJAC monitorizează calitatea apei din sursa Floreşti. De asemenea face schimb de date cucompartimentul de specialitate al Direcţiei de Sănătate Publică şi cu Apele Române.

4.2 Potabilizarea apei

La Staţia de tratare Gilău, fluxul tehnologic este: sitare - adăugare reactivi (sulfat de aluminiu,adjuvant var, şi mai nou polielectrolit) - decantare - filtru rapid în dublu curent - clorinare. Priza de apă dinLacul Gilău şi Someşul Cald e la o treime din adâncimea totală. Ochiurile grătarelor de la priză au diametrude 10-15 cm. Ele se curăţă periodic prin grija A.N. Apele Române, dezactivând alternativ una din cele douăguri de priză. Apa pătrunde la site prin tamburi rotativi. Sitele reţin ce a trecut de grătare. Micrositele reţinparticulele cu diametrul de peste 60 de micrometri, restul se reţin în filtrul propriu-zis. Se folosesc treidecantoare radiale de 800 litri / secundă, cu buzunare de nămol, precum şi un decantol liniar de 1000 litri /secundă cu pod raclor. Prin agregatele de pompare se asigură mixarea prealabilă cu reactivii. De când sefolosesc polielectroliţii eficienţa a crescut spectaculos şi nu mai apare acea apă gălbuie cu care clujenii seobişnuiseră în trecut de câte ori după ploi majore creştea turbiditatea lacului Gilău. Principiul constructiv lastaţia de filtre este filtrarea rapidă în dublu curent. Filtrul rapid este dispozitiv tip cuvă de beton verticală de3,5 metri, cu nisip de diverse granulaţii. Nisipul se spală cu apă şi aer sub presiune, netrebuind înlocuitperiodic, ci doar completat din când în când. În prefiltre viteza e de 12-14 metri / oră. În filtre e de 6-7 metri/ oră. Astfel timpul de staţionare în filtru e de 10-15 minute, de unde şi termenul de "filtru rapid". Există 3baterii a cinci filtre, cu capacitatate de 220 - 280 litri pe secundă.

Consumul de reactivi este de 20-30 grame de sulfat de aluminiu pe metru cub de apă brută şi cevamai puţin var. Aprovizionarea nu este problematică acum, existând mai mulţi producători. Stoculobligatoriu ajunge pentru 30 de zile. Clorinarea e ultima etapă. Se foloseşte clor lichid, doza fiind de 0,8 -1,1 miligrame / litru. Acţiunea clorului are loc în rezervoarele (trei rezervoare a câte 2000 metri cubi) deunde apa pleacă apoi spre Cluj prin conducte. Conform normelor legale trebuie să rămână în apă clorrezidual la ieşirea din staţie, suficient pentru a mai fi urme la capăt de reţea. Reţeaua fiind lungă şi cu multedeficienţe trebuie doze de clor destul de importante, ceea ce face să apară şi nedoriţii halometani.

Debitul de apă asigurat la ora actuală este sub capacitatea Uzinei de Apă Gilău, motiv pentru careextinderea ariei de furnizare de apă potabilă de către RAJAC nu va genera criză de apă. Prima etapă dinlucrările de extindere şi modernizare ale Uzinei de Apă Gilău s-au încheiat în 2001. În programul ISPA carea demarat, sunt prevăzute îmbunătăţiri calitative de 1,5 milioane EURO şi monitorizarea automată aîntregului proces, precum şi recircularea apei de spălare şi tratarea nămolului rezultat de la decantoare şifiltre. De asemenea se va realiza o instalaţie suplimentară pentru cazuri de poluări accidentale, care vacuprinde pre-clorinare şi filtru de cărbune activ. Finalizarea va fi în anul 2005.

Actuala staţie de tratare a apei Gilău a fost dată în exploatare la 24 mai 1972. Atunci producea 800litri / secundă. Prima extindere a fost în 1980, cu 1200 litri / secundă, a doua în 1990 cu încă 650 litri /secundă. Din sursa Gilău, în afara municipiului Cluj-Napoca, mai sunt alimentate 22 de localităţi. Iniţial aufost Floreşti, Gilău, Apahida, Sânnicoară, Cojocna şi Baciu. După 1990 reţeaua RAJAC a fost extinsă laLuna de Sus, Vlaha, Săvădisla, Jucu, Bonţida, Răscruci, Iclod, Iclozel, Aghireşu, Gârbău, Fundătura şicătunele aferente. În planurile RAJAC se prevăd extinderi pînă la Dej şi toate localităţile de pe malurileSomeşului şi lateral în adâncimi de până la peste 20 km. Momentan încă nu s-au identificat surse financiare,dar se preconizează apelul la programul SAPARD.

Apa furnizată de sursa Floreşti e clorinată la sursă şi apoi se distribuie direct în Cluj.

4.3 Distribuţia apei potabile

Apa din sursele Floreşti şi Gilău se amestecă, nu există teritorii distincte de alimentare exclusivedin una din surse. De la Uzina Gilău până în Cluj, apa este adusă prin două conducte, cea iniţială din 1972

şi a doua din 1980. De la sursa Floreşti apa vine prin mai multe conducte construite de-a lungul timpului (ase vedea partea de istoric a RAJAC). Toate sunt în funcţiune, chiar dacă unele au peste un secol!

Reţeaua de distribuţie a apei potabile a RAJAC are circa 430 km (fără cei 2 x 16 km-conducteprincipale de aducţiune Gilău - Cluj). Se mai adaugă circa 150 km reţea în interiorul localităţilor rurale dinsistem. Reţeaua de distribuire a apei potabile în Cluj e, ca vechime, un serios motiv de îngrijorare. Duratanormală de viaţă a unei conducte este 30 de ani. Ori, în zona centrală avem conducte de peste 100 de ani!Avem conducte de fontă cenuşie cu vârsta de 25 - 100 de ani (175 km), de azbociment de 43 de ani (125km), de oţel de 33 de ani (77 km), de beton precomprimat de 28 de ani (141 km), de polietilenă de 8 ani (50km) şi de fontă ductilă de 4 ani vechime (10 km). Pe viitor se preconizează utilizarea polietilenei, a fonteiductile (foarte bună dar foarte scumpă!), betonului armat precomprimat şi a GRP-ului (poliester armat cufibră de sticlă).

Pierderile reale în reţeaua RAJAC se estimează la circa 30% fără pierderile tehnologice. Existăcontorizări la staţii de pompare şi proiecte-pilot de cercetare a pierderilor. Se pare că uneori suntsupraevaluate din cauza apometrelor care la debite foarte reduse nu înregistrează apa tranzitată. Pierderileapărute din cauza spargerilor de conducte sau alte asemenea avarii nu sunt semnificative cantitativ.

În Cluj-Napoca se înregistrează în medie zilnic 3-4 avarii (spargeri de conducte la reţeaua de apă).Remedierea majorităţii cere un excavator, o basculantă, 2-3 muncitori, materiale, şi durează 2-5 ore. Uneoriapar şi spargeri majore, mai greu de remediat. Nu se ajunge la depăşirea capacităţii de intervenţie RAJAC laavarii la reţeaua de apă şi deci demararea lucrărilor de remediere nu se amână decât rar, când avaria eminoră ca debit şi impact.

Sesizarea unei avarii la dispecerat are ca urmare trimiterea unui reprezentant RAJAC care verificăinformaţia la faţa locului şi evaluează gravitatea, după care se face planul şi se realizează remedierea. Înplus, se fac inspecţii periodice ale conductelor de către echipele obişnuite de teren ,precum si de cătreechipele cu aparatură specială.

Cauzele avariilor la reţea, în afara depăşirii duratei normale de funcţionare a diverselor tronsoane,sunt săpăturile neglijente la lucrări de construcţii sau reparaţii la alte reţele, repararea drumurilor, plus ladeschideri şi închideri bruşte de apă pe reţea, din cauza şocurilor hidraulice ("lovitură de berbece").

99% din clujeni au apă curentă din reţeaua RAJAC, dar totuşi mai sunt străzi neracordate. În aniurmători în cadrul programiului ISPA se vor realiza 42 km de reţea nouă, parţial pentru străzi fără reţeaparţial pentru străzi unde casele au racord de apă dar acesta este adus de la distanţă mare, de la conducte depe altă stradă. Exdinterile cuprind şi zona Bună Ziua şi alte zone de extindere a oraşului. Va fi primaextindere majoră a reţelei de alimentare cu apă după 1990. Până acum au fost doar extinderi minore, cum arfi cea de pe str. Cometei, făcută pe banii beneficiarilor.

Principiul arhitectonic de construcţie al reţelei este de tip inelar, cu interconexiuni pentrucontinuarea alimentării unei zone in caz de avarii de conducte. Puţine zone au alimentare de tip terminal.Principiile generale de amplasare a conductelor de alimentare cu apă potabilă sunt prevăzute în standarde,astfel că ele să fie amplasate destul de adânc şi de departe de alte reţele şi ca întreţinerea şi reparareaavariilor lor sau a altor reţele să aibă impact cât mai redus. Sunt cazuri în care reţeaua e veche, amplasatăaltfel decât prevede standardul, sau unde îngustimea străzii sau plasarea altor reţele nu a permis amplasareanormală. În aceste situaţii s-au luat măsuri speciale de izolare pentru a evita evenimente nedorite. NU s-aumai semnalat cazuri de genul infiltraţiilor din reţeaua de canalizare în cea de apă. O mare problemă încontinuare este coordonarea lucrărilor la reţelele edilitare, pentru a nu săpa o stradă aşa de frecvent.Primăria încearcă să coordoneze acţiunile diverselor structuri care au subordonare diferită, dar mareaproblemă rămâne disponibilitatea fondurilor care rareori e simultană la momentul potrivit pentru toateinstituţile, gen RAJAC, ELECTRIC, Distrigaz, Romtelecom etc. Sunt cazuri când reţeaua publică esteîngropată prin terenuri private, dar situaţiile sunt rare şi nu au creat probleme. E în continuare nerezolvatăproblema construcţiilor ilegale făcute deasupra reţelelor de apă şi canal, în special garaje. În practicăproprietarii au colaborat când a fost nevoie de intervenţii dar oricum este o anormalitate care seperpetuează. Când este vorba de construcţii legale nu apar probleme, deoarece un aviz negativ RAJACîmpiedică emiterea autorizaţiei de construcţie în forma respectivă.

Există cinci zone de presiune în cadrul municipiului Cluj-Napoca, în funcţie de altitudinea zonei /cartierului. Este în curs de instituire zona cea mai înaltă de presiune, pentru construcţiile din Făget şi BunăZiua, pentru care se realizează şi o nouă staţie de pompare deasupra cartierului Zorilor. Există patru staţii depompare în Cluj: Grigorescu, Govora (pentru două zone de presiune), Zorilor şi Zorilor II ( în construcţie).De exemplu, staţia de pompare Grigorescu are 7 pompe: 4 de 250 kW şi 3 de 132 kW, iar Govora are 4pompe de 250 kW şi 6 pompe de 90 kW putere instalată. Randamentul actual este de peste 80%. Toate

staţiile sunt recent reabilitate, cu pompe noi, fapt ce a dus la reducerea cu 30% a consumului de energie.Pompele sunt electrice, centrifuge, de producţie germană, franceză şi britanică. Staţiile au dublă alimentarede la reţeaua electrică pentru a evita nefuncţionări generate de eventuale pene de curent.

Capacitatea actuală totală de stocare a rezervoarelor de apă potabilă din Cluj-Napoca este de 58.300de metri cubi. Avem 13 rezervoare, ce formează mai multe grupe, cum sunt Alverna, Baciu, MănăşturulNou, Becaş, Zorilor I etc. Cele mai vechi datează din 1900,dar sunt şi noi din 2000. Vârsta medie este de 40de ani. Durata normală de funcţionare este de 60 de ani, deci unele o au depăşită, dar îngrijite corespunzătornu creează probleme. Cel mai mic este de 300 metri cubi, cel mai mare de 10.000 mc. Sunt din beton,subterane sau semiîngropate. Durata medie de staţionare a apei în ele este de 7 zile. Ele au un program derevizie, sunt golite, spălate şi dezinfectate de două ori pe an. Se iau probe de apă şi se fac analize. Lucrărilede întreţinere le face RAJAC. Noile rezervoare au fost construite de firme de construcţii. Rezervoarele şistaţiile de pompare au paznici şi echipe de întreţinere, totalul de personal care le deserveşte fiind de circa 50de angajaţi RAJAC.

Cişmelele stradale sunt în general doar o amintire în Cluj. Majoritatea care mai existau au dispărutîn anii 80, acum mai sunt doar câteva pe străzi periferice. Şi fântâni publice sunt puţine, lumea fiind axatăpe răcoritoare îmbuteliate. Totuşi RAJAC a montat, relativ recent, trei ţâşnitori.

Apa potabilă furnizată de RAJAC este utilizată şi pentru nevoi urbanistice cum sunt fântânilearteziene, stropit iarba, spălare vehicule, pentru sistemul de termoficare, preparare şi furnizare de apă caldămenajeră de către Regia Autonomă de Termoficare etc. plus la piscine publice sau private. Nu este normalca pentru toate aceste utilizări să se folosească preţioasa apă potabilă, dar în Cluj în actuala situaţie nu suntlimitări pentru că s-a mărit producţia de apă şi s-a redus consumul, existând acum un important excedent.La ora actuală, din consumul total de apă, cel "industrial" (incluzând cel public, urbanistic etc.) e doar 30%şi 70% este consum "casnic". În anii 80 cel industrial era majoritar... De menţionat este că unele industriifolosesc apă industrială din alte surse decât apa potabilă din reţeaua RAJAC, de exemplul Mucartul.

Din păcate 20% din consumatorii de apă din Cluj-Napoca, racordaţi la reţeaua de apă potabilă aRAJAC, nu au canalizare. E vorba de casele din zone periferice cum sunt Iris, Baciu, Someşeni, darprocentul este semnificativ şi stârneşte îngrijorări, deoarece evident că şi acei consumatori produc apeuzate! Prin programul ISPA se vor canaliza circa 50 km de străzi.

Consumul mediu de apă potabilă pe cap de locuitor (ce beneficiază de apă curentă) în Cluj este decirca 200 de litri (în 1996-1997 era de circa 300 de litri!). Se preconizează ca el să scadă sub 150 de litri pelocuitor pe zi! Cauza este creşterea preţului, contorizarea secundară în interiorul imobilelor şi mai bunaîntreţinere a reţelei de apă. Consumul prezintă mari oscilaţii orare, maximul fiind de circa trei ori mai maredecât minimul. Vârful este dimineaţa între 6:00 şi 8:00 şi după-masa / seara între 17:00 şi 21:00. Variaţiasezonieră este destul de redusă, de circa 10%. Există mari diferenţe între blocuri, fără a putea cuantificaexact cauzele, multe fiind generate de starea reţelelor, contorizare etc.

Consumul se contorizează în proporţie de 99,9%. RAJAC are peste 15.000 de apometre, toate cuvechime de sub 8 ani şi de clasă de precizie B, adică eroare +/- 2%. (Acum un deceniu majoritatea erau depeste 40 de ani vechime şi aproape jumătate nu funcţionau). RAJAC are şi instalaţii mobile de măsuratdebitul, cu senzori aplicaţi.

Preţul apei livrate de RAJAC este în toamna anului 2002 de 6400 lei / metru cub (fără TVA), preţmoderat faţă de alte localităţi în care s-au făcut investiţii şi îmbunătăţiri calitative similare (Brăila, Bacăulau peste 14.000 lei / metru cub). În ultimii ani preţul a fost majorat în etape până la nivelul actual, care sepreconizează a fi menţinut, majorările viitoare urmând a fi, conform declaraţiilor RAJAC, doar actualizăriîn funcţie de inflaţie. Preţul e momentan unitar, indiferent de tipul de consumator, de destinaţie saucantitate.

RAJAC supraveghează calitatea apei care ajunge la consumatori (practic un control intern decalitate al produsului furnizat) prelevând probe din reţea, prin rotaţie, conform unui program săptămânal derecoltare. Zilnic se recoltează circa 20 de probe, ce se prelucrează la laboratorul de la Uzina de Apă Gilău şiuneori şi la alte laboratoare. Rezultatele analizelor sunt în ultimul timp publicate săptămânal. Laboratorulde la Gilău este acum foarte bine dotat şi a demarat procedurile de acreditare, deşi probabil va întâmpinaunele dificultăţi, de exemplu pentru faptul că în aceaşi clădire sunt agregate ce produc vibraţii şi ar puteainfluenţa unele aparate de măsură foarte sensibile... RAJAC face schimb de informaţii cu autorităţilesanitare şi Apele Române.

Pentru a evita sistarea furnizării apei potabile către asociaţiile de locatari / proprietari în care şi ceibuni platnici sunt privaţi de apă din cauza celor rău platnici, singura soluţie momentană este separareacoloanei de apă şi realizarea uneia separate, pe casa scării, analog celor pentru contorizarea gazului metan,

dar care presupune o investiţie mare din cauza diametrului şi mai ales izolaţiilor necesare. Contorizareaindividuală secundară este problemă internă a asociaţiei de proprietari. Debitul normat specific este de 280litri / om / zi. La dimensionarea racordurilor se ţine seama de simultaneităţi. Dimensionarea racorduluiactual al blocurilor permite de regulă creşterea debitului furnizat în cazul generalizării centralelor deapartament deoarce pe ansamblu oricum consumul total de apă a scăzut şi uneori RAJAC e forţat săînlocuiască apometrele de la racorduri deoarece erau dimensionate pentru debite mai mari.

4.4 Politicile RAJAC privind apa potabilă

RAJAC Cluj are în acest moment o capacitate de supraproducţie faţă de necesarul clienţilor actuali.În acest sens regia este forţată să caute să se extindă, să găsească noi clienţi. De asemenea nu existămotivaţia economică pentru încurajarea economisirii apei de către clienţi, căci, existând destulă ba chiarprea multa din cauza supracapacităţii apărute, din punct de vedere comercial e de dorit un consum cât maimare. În acest context preţul este unic. Aceast lucru este pozitiv faţă de varianta în care alte structuri facreduceri la clienţii mari, adică ce fac consum mare, dar dezavantajos faţă de politica principial dezirabilă dea încuraja economisirea apei prin mecanisme economice, făcând cantităţile mari mai scumpe. Astfel, cei cuvenituri mari pot din punctul acesta de vedere consuma cantităţi nelimitate, de spălat maşina, umplutpiscina etc. Dacă însă se revine la "normal" din punct de vedere social şi vor fi mai mulţi oameni cu veniturimari sau medii sau / şi dacă se revigorează industria, în paralel cu extinderea furnizării de apă spre noi zone,apare riscul trecerii de la exces la penurie şi vor fi greu de implementat măsuri de economisire. Din acestpunct de vedere RAJAC este într-o situaţie destul de delicată, prinsă între cerinţele strict comerciale petermen scurt, ce impun promovarea consumului, şi cele de apărare a interesului public şi dezvoltaredurabilă, care cer promovarea abordărilor chibzuite ale problemelor de apă. Tot din acest punct de vedereRAJAC are economic de pierdut prin contorizările individuale, căci acestea duc la consum mai redus deapă, în schimb prin separaţii de alimentare nu ajung debranşaţi decât rău-platnicii. De asemenea elementuleconomic cere debranşarea celor rău-platnici şi evitarea subvenţiilor încrucişate şi a altor elementeantieconomice, iar pe de altă parte interesul public cere ca asigurarea apei potabile şi canalizării să fieprioritate pentru societate, fiind esenţiale în special pentru categoriile cele mai defavorizate de populaţie.

RAJAC este pusă în situaţia de a avea şi o grea moştenire din trecut, de conducte neschimbate demulte decenii, fapt ce impune un efort investiţional imens şi care inevitabil se va regăsi în costuri, ce au înplus sarcina amortizării noilor investiţii. Scăderea remarcabilă a consumului duce la scăderea vitezei şi decia timpului de staţionare a apei în conducte, ceea ce afectează calitatea apei, plus că debitul scăzut obligă laînlocuirea apometrilor cu unii pentru debit mai mic, altfel ei nu mai măsoară corect şi indică substanţial maipuţină apă furnizată şi crează aparenţe de pierderi. Creşterea din nou a consumului ar însemna revenirea laapometrele vechi.... Recent a fost dat în sarcina RAJAC operarea controversatului sistem POWERPACKpentru ambalarea provizorie a gunoiului menajer până la găsirea unei soluţii - rampă sau incinerator, sistemce a impus noi cheltuieli şi sarcini.

Implementarea Directivei-Cadru Apă, apropiata modificare a legii apelor, apariţia normelor deaplicare a Ordoanţei 32 / 2002 şi alte asemenea noutăţi vor adăuga un efort instituţional suplimentar.

În plus, ca regie autonomă, RAJAC trebuie să împace scopul economic de obţinere de profit cuscopul de satisfacere a intereselor populaţiei judeţului, fiind o regie publică a Consiliului Judeţean. Credemcă regia trebuie sprijinită de noi toţi în acest delicat marş în echilibru spre progres, astfel încât locuitoriijudeţului Cluj să aibă apă bună şi ieftină dar să o utilizeze cu răspundere iar mediul să fie afectat cât maipuţin.

5. APELE UZATE ALE CLUJULUI

5.1 Colectarea apelor uzate

Din punct de vedere al canalizării, în afară de municipiul Cluj-Napoca, RAJAC mai deserveşte prinacelaşi sistem Gilău, Floreşti, Baciu, iar pe viitor şi Luna, Vlaha şi Săvădisla etc. În principiu, RAJAC preiaîn reţeaua de canalizare proprie ape uzate fecaloid-menajere, ape meteorice şi ape industriale uzate darpreepurate. Din păcate se mai întâmplă să ajungă în reţeaua de canalizare şi ape industriale nepreepurate.RAJAC cere clienţilor săi ca apele uzate pe care urmează să le preia să corepundă normativulu NTPA 002.Cantitativ se facturează o cantitate proporţională cu apa potabilă furnizată. Pentru consumatorii casnici sesocoteşte 80% din apa potabilă, pentru cei industriali 100% cu excepţia cazurilor în care procesultehnologic implică consumul volumic real de apă (de exemplu producere de alimente, îmbuteliere etc.). Încazul apelor meteorice, volumul se stabileşte pe bază de norme de calcul, în funcţie de suprafeţe, coeficientde scurgere şi alţi factori. RAJAC ia lunar probe de apă din apele uzate deversate de clienţi în canalizare.Un caz paradoxal este cel al municipalităţii, care ar trebui să contribuie cu sume importante pentru apelemeteorice din întreg cuprinsul Clujului dar momentan se pare că nu e clară situaţia dacă şi cât e taxată.Unde se constată valori superioare celor admise de NTPA 002 se aplică majorări, mai precis preţul dublu.Din păcate penalitatea e la fel de mare şi dacă limita admisă de concentraţie a poluantului se depăşeşte cu30% şi dacă depăşirea e de 3 ori sau 30 de ori..........şi în plus pe poluator îl costă la fel dacă depăşeşte unparametru sau toţi parametri. Acest sistem de penalităţi este neflexibil şi nestimulator din punct de vedere alprevenirii poluării şi RAJAC are în vedere modificarea lui.

Clienţii RAJAC nu sunt obligaţi faţă de RAJAC să se automonitorizeze şi să pună la dispoziţierezultatele automonitorizării pe care o fac cu privire al apele uzate deversate, aşa cum sunt obligaţi faţă deIPM şi AN Apele Române prin programele de conformare aprobate. RAJAC confruntă datele proprii cucele din alte surse - A.N. Apele Române, Inspectoratul de Protecţia Mediului etc.

RAJAC are posibilităţi de a depista originea unei poluări propagate prin sistemul de canalizaremergând "pe firul ei" prin sistemul de canalizare amonte prelevând probe, procedeu însă lent şi foartecostisitor. În caz că staţia de epurare nu face faţă sau apa poluată a ieşit prin preaplinurile sistemului decanalizare şi poluează accidental Someşul, faţă de Apele Române răspunde RAJAC, care apoi se poateîntoarce contra poluatorului.

80% din sistemul de canalizare al Clujului este unitar iar 20% este tip divizor (reţea separată decolectare a apelor meteorice / pluviale respectiv a celor fecaloid-menajere / uzate casnice - în Someşeni,Baciu, Aurel Vlaicu, Zorilor, Mănăştur...). Nu se preconizează pe viitor mărirea procentului de canaldivizor. Cu excepţia zonei Expo Transilvania, de unde este necesară pomparea apelor uzate, în restcanalizarea funcţionează gravitaţional. Apele uzate industriale sunt preepurate de către producătorii acelorape uzate şi apoi deversate în reţeaua de canalizare administrată de RAJAC, iar în câteva rânduri direct înemisar. De asemenea există deversoare de ape mari, prin care la creşterea de peste 5 ori a debitului încanelele colectoare (deci diluţie de peste 5 ori), canalele deversează direct în Someş. Asemenea deversoaresunt la podul Garibaldi, la Stadion, podul de la Hotel Napoca, Astoria, str. Iaşilor.... în general fostele guride canal. Refularea canalelor a fost o problemă serioasă în trecut. Au mai fost câteva în ultimii ani, generatenu atât de diametre insuficiente ale canalizării cât de blocare a lor cu oale, roţi, crengi etc.

RAJAC are o reţea de 326 km de canal, din care 312 km în interiorul Clujului şi restul în comunelemenţionate. 86% din străzile din Cluj sunt canalizate. Uneori sunt racordate casele din zonă, nu însă şistrada (pentru apele pluviale). Cele mai vechi datează din 1892 şi sunt în zona vechilor clinici. Duratanormată de funcţionare pentru un canal este de 50 de ani. Vârsta medie a canalelor clujene este de peste 60de ani, peste o treime având durata de viaţă depăşită. Numărul de racorduri este de peste 15200.

De regulă exfiltraţiile de ape uzate din reţeaua de canal sunt o mare problemă, prin riscul decontaminare. Deşi există şi la noi problema aceata, se pare că adesea este vorba de infiltraţii în canalizare.Pe viitor canalele vor fi mai atent cercetate printr-un sistem cu cameră video ce poate pătrunde în canalealtfel nevizitabile.

Periodic se face curăţarea canalelor şi recipienţilor, care se golesc manual de nămol şi corpurisolide apoi se spală mecanizat. O parte din canalele din Cluj au sistem de sifon, altele nu. Zilnic seînregistrează 10-12 avarii la reţeaua de canalizare, majoritatea fiind înfundări care se pot rezolva fărăsăpături, cu spălare cu jet de înaltă presiune şi pompe de aspiraţie. La 2-3 înfundări sau spargeri este nevoiede săpături: Excavator, basculantă, 2-3 muncitori şi mai multe ore de muncă, similar spargerilor deconducte de apă. RAJAC face faţă bine, capacitatea de intervenţie operativă fiind depăşită numai la ploi

foarte puternice ce depăşesc debitele preluabile de reţeaua de canalizare existentă. Circuitul informaţionaleste similar cu cel de la avariile la reţeaua de apă potabilă, doar că echipele de intervenţie sunt diferite.Avariile la canalizare de regulă nu determină oprirea furnizării apei potabile, fiind vorba de regulă de canalemici, nu de colectoare. O singură excepţie s-a înregistrat, în 2 ianuarie 1988, pe timp de ger cumplit.Trebuie amintit că echipele de intervenţie RAJAC au adesea o muncă deosebit de grea dar importantăpentru toţi clujenii, şi merită să ne descoperim în faţa acestor concetăţeni cărora le datorăm mai mult decâtni se pare la prima vedere. Canalele se înfundă cel mai adesea din cauza unor concitadini iresponsabili carearuncă în canal cele mai diverse obiecte. S-au găsit cizme, pantofi, textile, dar şi carcase de televizor, defrigider Fram şi de maşină de spălat, o roată de combină agricolă şi alte asemenea! Reţeaua de canalizare este formată din conducte de material divers - beton precomprimat,azbociment, PVC (în special cele de diametru de 30-40 cm), ceramică.... Mai nou se folosesc beton, PVC şiGRP (poliester armat cu fibră de sticlă).

Mai sunt doar câteva străzi necanalizate pentru ape pluviale. În programul ISPA sunt cuprinşi 50km de noi canalizări. Etapa I, deja în lucru, cuprinde 13,6 km. Alţi 21 km s-au realizat în perioada 1990 -2001. Structura canalizării Clujului este de tip reţea în zona centrală şi de tip arborescent în rest.

Amplasarea conductelor de canalizare se face sub cele de apă potabilă, cu respectarea standardelorîn vigoare. Unde acest fapt nu s-a putut realiza, s-au luat măsuri suplimentare de etanşizare. În ultimuldeceniu nu s-au înregistrat infestări de reţea de apă din cauza exfiltraţiilor de la canalizare. Sunt problemegenerate de dificultatea de coordonare cu alte structuri deţinătoare de reţele edilitare pentru a nu săpastrăzile succesiv ci simultan, pentru minimizarea impactului şantierelor. Sunt zone unde reţelele trec printeren privat, dar probleme au apărut mai mult în situaţia construcţiilor ilegale, de exemplu garaje, ridicatedeasupra conductelor de canal. Construcţii nu se avizează de către RAJAC dacă sunt peste conducte. Suntîncă zone unde există alimentare centralizată cu apă dar nu şi canalizare. Din păcate sunt şi construcţii noicărora li s-a permis ridicarea fără rezolvarea problemei canalizării.

Debitele de ape uzate industriale produse în Cluj sunt la nivelul celor de apă potabilă furnizatăindustriei, de 30% din total. Există câteva "gâtuiri" în reţeaua de canalizare dar în principiu nu creazăprobleme. Totuşi este un motiv pentru care se mai fac pe viitor colectoare majore.Apele uzate au o concentraţie de încărcare organică cu 30% mai ridicată ca acum 10 ani, prin scădereadebitelor de apă consumată. În continuare se preconizează concentrarea apelor uzate fapt favorabil pentruRAJAC deoarece uşurează gestiunea apelor uzate la staţia de epurare Someşeni. Debitele de ape uzatevariază puternic orar, cu maxime dimineaţa şi seara şi variaţii sezoniere reduse, similar cu apa potabilă.

Preţul pentru apă uzată preluată de RAJAC este de circa 2400 lei pe metrul cub, preţ unitarindiferent de natura clientului şi de volum, cu condiţia respectării concentraţiilor maxime prevăzute denormativul NTPA 002. Dacă se depăşesc limitele din acesta se taxează dublu, indiferent de naturacantitativă sau calitativă a depăşirii. Actualul preţ este considerat de RAJAC ca reflectând costurile şi nu sepreconizează majorări cu excepţia ajustărilor în funcţie de inflaţie.

RAJAC ia probe de apă uzată atât de la clienţi, la locul de racord al canalizării, cât şi la staţia deepurare, pe toate treptele tehnologice. Analizele se fac în laboratorul staţiei de epurare. Parametri urmăriţisunt cei din normativul NTPA 002.

Nu a scăzut în ultimul timp semnificativ volumul de ape pluviale colectate în Cluj de sistemul decanalizare de când s-a început executarea de pavaje semipermeabile, pentru că suprafaţa acestora e încănesemnificativă. RAJAC încurajează extinderea pavajelor semipermeabile, a zonelor cu infiltrare naturală aapelor pluviale şi alte măsuri de scăderea volumului de ape pluviale ce trebuie canalizate.

Plata canalizării este comună cu cea a apei potabile, pe aceeaşi factură, astfel că cine e rău platnic lacanalizare e şi la apa potabilă şi eventuala debranşare in extremis de la reţeaua de apă potabilă face ca sădevină practic inutilă o debranşare de la canalizare - care tehnic ar fi mai dificilă şi legal ar fi discutabilă.

5.2 Magistralele de canalizare - marile colectoare

Principalele colectoare ale canalizărilor sunt canalul colector de mal drept şi colectorul de malstâng. Mai sunt colectoare de cartier: În Zorilor pe strada Pasteur şi Păstorului, în Grigorescu pe malul stângal Someşului, în Gheorgheni, pe Aurel Vlaicu... Se preconizează realizarea unui canal colector principal dinpiaţa Cipariu până la str. Iaşilor, cu lungime totală de 1,7 km.

Colectorul principal de mal stâng se întinde de la gară la staţia de epurare şi are un diametru de 2,65metri, supradimensionat faţă de necesităţi. Colectorul Grigorescu este şi el de mari dimensiuni (secţiuneclopot, 2,4 x 1,9 metri). Colectorul principal de mal drept se întinde din Mănăştur până la staţia de epurare

şi a fost inaugurat în anul 2001. Este nevizitabil. Porţiunea stadion - str. Iaşilor a fost executată în perioada1991 - 2000, are o lungime de 2,3 km şi a costat peste 60 miliarde lei. A fost proiectată de Institutul deProiectări Miniere şi executată de Hidroconstrucţia Ardeal SA prin săpare cu un scut de 3 metri diametru.De la suprafaţă s-a lucrat doar în zona Parcului Mare. Structura pereţilor este de beton armat - câte 6 bolţaridispuşi concentric. Panta medie este mică (1 - 1,5 la mie) dar asigură viteză suficientă de curgere, fiinddebit mare. (Viteza minimă pentru autocurăţare este de 0,7 m/s). Colectorul merge la 8-10 metri adâncime.Ultima lucrare a fost subtraversarea Someşului în zona hotelulu Napoca pentru racordarea apelor din malulstîng la colector.

În trecut canalele se vărsau direct în Someş, fără epurare. Mai sunt în momentul de faţă în Cluj-Napoca doar câteva puncte nesemnificative unde se varsă ape uzate neepurate în emisar. Acum se varsădoar ape pluviale (în zonele unde există canal divizor) şi cele normale doar la ploi foarte mari, prindeversoarele care se activează la diluţii de minim cinci ori, ceea ce totuşi principial nu e pozitiv, însemnînddescărcare de ape uzate neepurate ci doar diluate.

5.3 Epurarea apelor uzate

Realizarea staţiei de epurare s-a iniţiat în anul 1972. A proiectat-o ISLGC Bucureşti, pentru unvolum de ape uzate de 1200 litri / secundă treapta mecanică şi 800 litri / secundă treapta biologică. A fostproiectată să epureze apele uzate menajere şi industriale preepurate, în parametri prevăzuţi de legislaţia şiSTAS de la acea dată. Urma să fie inaugurată în 1976 şi să epureze apele Clujului 80%.A fost executată de Trustul de Construcţii Cluj, dar nu chiar la parametri pervăzuţi. A fost dată în folosinţăîn 1977.

Etapa a doua de realizare a demarat în 1987, din 1995 s-a introdus şi retehnologizare. S-a finalizatîn 2002 (5 iulie) şi a constat într-o linie nouă de degrosizare, 2 îngroşătoare de nămol primar, 4 bazinedecantoare primare, 3 bazine de aerare, 4 bazine decantoare secundare, 2 îngroşătoare de nămol, 8 paturi denămol. Rezultatul a fost o bună separare a grăsimilor şi nisipului, automatizarea degrosizării, a proceselorlegate de nămol şi extinderea pe ansamblu a capacităţii de epurare.

Staţia este amplasată la Someşeni, pe malul stâng al Someşului, ocupând 13 hectare. Etapele /elementele principale ale procesului de epurare sunt:• Linia apei:- Degrosizare - grătar rar cu bare, cu curăţire mecanică, automatizată, ce pot prelua 3600 l/s.;- 2 grătare dese, rotative, cu curăţire mecanică, automatizate, de câte 1800 l/s.;- deznisipator şi separator de grăsimi, cu evacuare mecanică a nisipului şi grăsimilor, automatizat pentru3600 l/ s, în două compartimente;- staţie de pompare ape uzate cu 3+1 pompe submersibile a câte 870 l/s;- decantoare primare 1 şi 2, liniare, capacitate pentru 2170 litri /s pe timp uscat, total 8 bazine;- bazin de aerare (aerotancuri) cu insuflare de aer cu bule fine, pentru 2170 l/s linia 1+2, total 6 bazine;- decantoare secundare pentru 2170 l/s cu capacitate de recirculare a nămolului activ de 7800 mc/h (8bazine).• Linia nămolului:- Pompe de nămol primar din decantoarele primare: 4 pompe de 36 mc / h, şi 2 pompe de 100 mc/h.- 2 îngroşătoare de nămol primar diametru 20 m şi staţie de pompare cu 2 pompe de nămol a 100 mc/h.- 2 metantancuri de 4000 mc / h, cu recirculare externă cu debit 115 mc/h si mixer de recirculare internă.- 2 îngroşătoare de nămol fermentat diametru 20 m şi staţie de pompare nămol 2 pompe a 50 mc/h şimacerator 40 mc/h.- 2 centrifuge 20 mc/h- 2 gazometre a 1000 mc;- Generator electric cu motor pe biogaz de 625 kW.- 13 platforme de uscare de 20 x 100 metri = 2,6 hectare.

Funcţionarea se monitorizează "on-line" pe flux şi prin recoltarea de probe din 4 în 4 ore, din patrupuncte de colectare, analizînd următorii parametri: substanţe organice, temperatură, pH, suspensii, reziduufix, amoniu, cianuri, detergenţi, substanţe extractibile, sulfaţi, azotaţi, azotiţi, metale grele.Din vara lui 2002, calitatea apei deversate se încadrează de regulă în parametri prevăzuţi de NTPA001 şidupă amorsarea completă a procesului biologic în staţie se speră la o funcţionare la nivel foarte performant.

6. ÎNCHEIERE

Acum, după ce am parcurs această prezentare a problemelor alimentării cu apă şi canalizăriiClujului, ne putem face o imagine mai corectă asupra complexităţii acestui domeniu care poate părea relativsimplu pentru locuitori. Faptul că momentan există un exces de capacitate de producţie de apă potabilă şi căs-au obţinut împrumuturi importante pentru investiţii în domeniu nu trebuie să ne facă să pierdem dinvedere faptul că aceste îmbunătăţiri de situaţie se fac graţie tehnologiei moderne şi cu costuri mari, în modmai dezavantajos decât dacă s-ar proteja calitatea apei şi deci de exemplu localităţile mici ar putea să sealimenteze din surse locale şi nu de la multe zeci de kilometri.

În plus, existenţa de prize de apă pe lacurile Someşul Cald şi pe viitor şi pe Tarniţa riscă să relaxezeeforturile de protecţie - şi aşa nu foarte mari - făcute pentru protecţia lacului Gilău. Pe de altă parte, regulileurbanistice şi de activităţi permise nu s-au revizuit, lacurile Someşul Cald şi Tarniţa nedobândind practicregim de surse de alimentare cu apă, cu toate consecinţele ce derivă de aici. Prin urmare, sunt multe lucruride făcut pentru apa Clujului în particular dar şi pentru ape în general, aşa cum vom vedea în broşuraurmătoare din cadrul seriei ECOAQUA.

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

NOI ŞI APAbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 9

1 INTRODUCERE2 OMUL ŞI APA 2.1 Efectele hidrologice ale urbanizării 2.2 Cum stăm cu apa ? 2.3 Ce valoare subiectivă au apele? 2.4 Criza apei şi civilizaţia umană3 OMUL ŞI NATURA: O SCHIMBARE NECESARĂ ÎN RELAŢIE4 SPRE O ABORDARE ECOLOGICĂ A MANAGEMENTULUI APELOR 4.1 Percepţia problemelor apei 4.1 Comercial versus non-profit în domeniul managementului apei 4.1 Standardele de calitate a apelor în vizor! 4.1 Amenajările hidrotehnice ar putea avea impact mai redus de mediu 4.1 Renaturarea cursurilor de apă "amenajate" 4.1 Ocrotirea speciilor acvatice şi a biodiversităţii din ape 4.1 Să învăţăm din sistemele tradiţionale de management 4.1 Schimbarea sistemelor actuale neecologice de agricultură 4.1 Protejarea surselor versus căutarea altora noi 4.1 Implementarea mai hotărâtă a principiilor de ocrotire5 MĂSURI ŞI TEHNICI DE ECONOMISIREA APEI 5.1 Măsuri de economisirea apei 5.2 Tehnici de economisire a apei 5.3 Măsuri practice de protecţia calităţii apei6 TEMELIA APELOR ÎN ROMÂNIA - LEGEA APELOR

1. INTRODUCERE

Iată-ne destul de aproape de încheierea seriei de broşuri ECOAQUA. De fapt ne aflăm la începutulpărţii cu adevărat importante. După ce am cunoscut apele în general şi mai îndeaproape apele de suprafaţăşi subterane, după ce am văzut cum se potabilizează apa şi cum se epurează, după ce am luat ca studii decaz apa Someşului şi Crişurilor, a Clujului şi Oradiei, să ne aplecăm asupra relaţiei dintre om şi apă, asupraprincipiilor şi politicilor de management a apei, să vedem care sunt rădăcinile actualei relaţii, care suntperspectivele, unde sunt dilemele, ce avem de făcut pentru a ocroti apa. Şi în final să cunoaştem, acum îndeplină cunoştinţă de cauză, actul fundamental al apelor în România - Legea Apelor.

2. OMUL ŞI APA

După lungul tur prin variate domenii legate e ape, să revenim la relaţiile noaste cu ea. Să maiprivim odată la ce i-a făcut omul prin dezvoltarea civilizaţiei sale, la cum stăm cu apele, la ce valori maiascund în afara celor economice pe care le-am cunoscut deja, şi la ce sursă de tensiune pot devenipreţioasele ape.

2.1 Efectele hidrologice ale urbanizării

Modificările în modul de folosire a terenurilor şi apei au avut sau pot avea importante efectehidrologice. Astfel, tranziţia comunităţilor umane de la stadiul preurban la cel urban timpuriu a cuprins maimulte transformări, cu consecinţele corespunzătoare:

Au apărut reduceri ale suprafeţelor înierbate sau acoperite de vegetaţie forestieră, cu consecinţeprintre care reducerea transpiraţiei şi creşterea scurgerilor la suprafaţă după ploi cu creşterea eroziuniisolului şi a sedimentării în albiile râurilor. Construirea de case de tip urban dar cu facilităţi limitate dealimentare cu apă şi canalizare au dus la poluări locale ale solului şi apei freatice. Săparea de fântâni a dusla reducerea uşoară a nivelului freatic. Săparea de tancuri şi drenuri septice dă ca rezultat o anumită creşterea umidităţii totale din sol şi a nivelului freatic, precum şi posibila contaminare unor ape de suprafaţă sausubterane din vecinătate cum sunt fântânile.

Tranziţia de la stadiul urban primar la cel secundar a adus cu sine alte modificări:S-au realizat masive remodelări ale terenului, cu terasări, excavări, decopertarea stratului

superficial de sol sau la nivelarea unor depresiuni şi crearea de halde de sol etc. Acest fapt a dus la oaccelerată eroziune şi sedimentare în râuri, la debite crescute la viituri şi la eliminarea multor pâraie şi bălţi.De asemenea s-a înregistrat o construcţie masivă de clădiri mari, pavarea străzilor şi sigilarea altorsuprafeţe, cu consecinţe ca scăderea infiltraţiei, scăderea nivelului freatic şi debite crescute de viitură, cuocazionale depăşiri de capacitate a canalelor şi a albiilor îndiguite, avarierea digurilor etc. Abandonareaunor fântâni şi captările de ape de suprafaţă au dus la creşterea din nou a nivelelor freatice respectivreducerea scurgerii pe secţiunile de râu dintre captare / deviere şi restituirea în emisar. Descărcarea apeloruzate neepurate sau insuficient epurate în apele de suprafaţă sau în alte locuri au dus la poluarea puternică aapelor de suprafaţă respectiv subterane, cu afectarea florei şi faunei din ape şi a folosinţelor de apă de cătrecomunităţile din aval.

Trecerea de la stadiul urban mijlociu la cel de urbanizare superioară a adus cu sine o "completare" azonelor deja construite cu noi clădiri publice, comerciale şi industriale şi o creştere a volumului de apeuzate descărcate în emisarii locali. Consecinţa este pe de o parte un nivel redus de infiltraţie şi scădereanivelului freatic şi cel de bază al râurilor din zonă dar cu creşterea debitelor de viitură prin procentul marede suprafeţe impermeabilizate ex. străzi; Nivelul de poluare al apelor înregistrează o nouă creştere, cconsecinţe grave asupra vieţii acvatice şi a disponibilului de apă pentru folosinţele din aval.Ultimele fântâni / izvoare locale trebuie abandonate din cauza contaminării apelor subterane din zonaurbană, ceea ce duce la creşteri ale nivelului freatic. Volumele tot mai crescute de apă necesare populaţieiurbane foarte numeroase impun realizarea de mari lacuri de acumulare, aducţiuni de la distanţă, uneori dinalt bazin hidrografic, ceea ce duce la mărirea debitelor de ansamblu în acel bazin hidrografic. Multe râurisunt îndiguite şi curg prin albii artificiale şi adesea prin tunele în zonele urbane. Acest fapt duce la unde deviitură foarte înalte şi mari pagube la inundaţii, precum şi la modificări în geometria albiei şi încărcareasedimentară, cu agradare.

Se construiesc sisteme mari de canalizare şi staţii de epurare. Consecinţa hidrologică este şi odepleţie a apelor din zonă, cu reducerea infiltraţiei şi deci a reîncărcării acviferelor. Se îmbunătăţesccolectoarele de ape pluviale, cu efect de reducere a inundării subsolurilor şi străzilor la ploi puternice.Se realizează foraje de exploatare industrială a apei, mai adânci şi de debit mai ridicat. Efectul hidrologieeste scăderea presiunii acviferelor arteziene. Supraexploatarea poate atrage în zonele de coastă invazia deapă marină în acvifer respectiv atragerea de ape de calitate inferioară din alte acvifere învecinate.Creşte utilizarea apei pentru aer condiţionat. Consecinţele sunt creşteri de consum de ape şi de volum deape în canalizări, eventual reîncărcări ale apelor freatice prin exfiltraţii din canalizarea supraîncărcată.Realizarea de foraje de reîncărcare reface nivelele apelor subterane, la fel contribuie şi creşterea reutilizăriiapelor uzate.

2.2 Cum stăm cu apa ?

Europa are resurse de apă estimate la 1015 m3 ape subterane, 2580 x 109 m3 ape de suprafaţă (dincare 131 x 109 m3 în râuri, 2027 x 109 m3 în lacuri naturale şi 422 x 109 m3 în acumulări artificiale) şi 4090x 109 m3 în gheţari. Scurgerea medie (runoff = precipitaţii minus absorbţie în sol şi evaporare) este de 304mm / an, adică 3100 x 109 m3, pe un teritoriu de 10,2 milioane km2 . Raportat la populaţia Europei (680milioane locuitori), înseamnă teoretic 4560 m3 / locuitor / an, la o captare totală actuală de 700 m3 / locuitor/ an = 1920 l / locuitor / zi.

Aparent, nu ar trebui să existe probleme cantitative privind resursele de apă. Repartiţia acestora esteînsă foarte inegală, ţările din nordul Europei având, pe cap de locuitor, resurse de 6-8 ori mai mari decâtcelelalte. Intervine puternica variaţie sezonieră, variaţia interanuală şi alţi factori.

Problematica apei în diverse părţi ale Europei este sintetizată în tabel:

Problematica apei în diverse părţi ale Europei (după OMS şi ONU).Categoria Europa de nord de vest de est de sudagenţi patogeni 0-1 0-1 1-2 1-2poluanţi organici 0-1 1-2 1-3 2salinizare 0 0-1 2 1nitraţi 0-1 1-3 1-2 1-2fosfor 0-1 1-2 1-3 1-3metale grele 1 0-2 1-3 0-2pesticide 0-1 2 2 1-3acidifiere 0-3 0-1 1 0-1radioactivitate 0-1 1 1-3 1accesibilitate 0 1-2 2 2-3acumulări 1 2 2-3 2-3regularizarea cursurilor de apă 0 2 1-2 1supraexploatarea apelor subterane 0-1 2 2 1-3Legendă: 0 = probleme absente sau nerelevante; 1 = anumite probleme

2 = probleme majore 3 = probleme severe.

2.3 Ce valoare subiectivă au apele?

Omul priveşte apa prin prisme economice, o preţuieşte pe baza debitului sau calităţii sau a valoriide utilizare (navigaţie, pescuit etc.). Ea are însă o valoare mare intrinsecă şi subiectivă prin faptul căvederea ei ne face plăcere, ne merge la suflet. Un peisaj marin sau cu un râu sau un lac este o mare valoare,dar greu de preţuit în bani. În schimb putem să înţelegem mai bine valoarea sentimentală aplecându-nepuţin asupra evaluării estetice a apelor. Spre exemplu a râurilor.

Omul modern s-a lăsat prins de febra "luptei cu natura" şi de o necugetată cursă a transformării şiamenajării râurilor, văzute prea mult sub aspect de simplu canal pe care se scurge un fluid a cărui energie şialte valori materiale pot şi trebuie valorificate. Acum omul reevaluează această abordare şi dă tot mai multăatenţie nu doar aspectelor ecologice ci şi celor estetice, deoarece râurile sunt un element de bază în peisajulnatural de care psihicul uman are nevoie.

Factori estetici ai unui râu sunt: Peisajul (vederea, panorame, diversitatea florei şi a elementelorgeologice, colorit, forme şi contraste); Stimularea senzorială (regim de temperatură, vânt şi alte elementeaeriene, sunete, mirosuri, matrici vizuale); Interese intelectuale (oportunităţi pentru procese cognitive,ecologie, geologie, floră şi faună sălbatică, diversitatea subiectelor disponibile pentru observare şi studiu);Interese emoţionale (stimuli fizici, potenţiale intelectuale, posibilităţi de aventură, interacţiune cu flora,faună şi alţi oameni, accesibilitatea, factori climatici); Obstacole şi disconforturi (floră şi faună periculoasăsau deranjantă, accesibilitatea, factorii climatici); Factori culturali (tradiţiile de utilizare a teritoriului şiprincipiile de management urbanistic, poluarea peisagistică, influenţe istorice, mentalităţi...).

La aprecierea estetică subiectivă a unui râu, cei mai importanţi factori dintre cei enumeraţi sunt:vederea, coloritul, vegetaţia (cantitate, varietate), spaţiozitatea / vastitatea, serenitatea, naturaleţea, valurile,turbiditatea, absenţa poluării.

2.4 Criza apei şi civilizaţia umană

Anterior am prezentat pe larg necesităţile de apă ale societăţii umane şi posibilităţile de satisfacerea acestora, precum şi factorii ce o periclitează şi consecinţele individuale ale acestora. Trebuie înţeles însăimpactul de ansamblu, pe toate liniile şi pe termen lung. Trebuie înţeles că apa e factor limitant aldezvoltării, iar în caz de criză poate distruge civilizaţiile sau genera grave conflicte, find nu doar oproblemă pentru manageri, conservaţionişti şi specialişti, ci şi o importantă chestiune politică de nivel înalt.

Sunt relevante câteva cazuri din trecut, ce demonstrează rolul de temelie al apei. Astfel, sfârşitulcivilizaţiilor mesopotamiene antice s-a tras de la apă. Nu de la lipsă, ci de la irigarea exagerată, ce a dus lasărăturare şi mlăştinire. Nu s-au putut salva, deşi au încercat totul. De exemplu să treacă la culturi mairezistente la sare. Astfel, procentul de suprafaţă cultivată cu grâu s-a redus de la 50% în anul 3000 îdC la15% în anul 2500 îdC şi la 2% în anul 2000 îdC. Au trecut la secară, dar şi pentru ea producţia a scăzut dela 1700 kg / hectar în anul 2400 îdC la 700 kg / ha în anul 1700 îdC... Astăzi 50% din terenurile din regiunesunt sărăturate... În Africa de Nord antică, agricultura intensivă practicată nechibzuit a sărăturat solul,făcând să sece "grânarul imperiului roman" şi contribuind la decăderea acestuia. În Creta antică, defrişărileau dus la dispariţia surselor de apă dulce şi la o eroziune imensă, catastrofă consemnată şi de Platon...

Unde nu e destulă apă sau nu de calitate suficientă, consecinţele asupra societăţii sunt deosebit decomplexe. Afectarea sănătăţii vine din patologia hidrică, dar şi indirect prin hrana neadecvată generată desecetă şi sărăcie, provocată şi ea de lipsa apei. Unde oamenii şi mai ales copii stau ore întregi la coadă şicară apă mulţi kilometri, se reduce timpul disponibil pentru alte activităţi şi în cazul copiilor pentrueducaţie, ceea ce la rândul ei reduce şansele ieşirii din acel cerc vicios de subdezvoltare.

De aceea, apa este considerată un element strategic şi o resursă tot mai disputată. În China sauCalifornia, metrul cub de apă folosit în industrie aduce de zeci de ori venit mai mare decât dacă e folosit înagricultură, ceea ce produce importante dileme şi tensiuni sociale şi economice. Oraşe americane cumpărăimense terenuri agricole la mari distanţe numai pentru a dobândi drepturi asupra apelor subterane... Îninteriorul multor ţări, apar tensiuni între comunităţile de unde se prelevează multe ape pentru folosinţelealtora şi guverne sau beneficiari...

În zone cu probleme mari de asigurare a cantităţii sau calităţii, apa este o problemă centrală asiguranţei naţionale şi un factor de bază al politicii internaţionale. Folosinţa oceanelor a dus la mari tensiunimai ales în ultimele decenii, unde odată cu adoptarea Convenţiei ONU privind dreptul mării s-aurecunoscut zone economice exclusive şi s-au instituit controale cu privire la exploatarea mărilor, ceea ce anemulţumit profund unele state dezvoltate care nu mai pot profita nestingherite de avansul lor tehnologicpentru a se înfrupta nelimitat din resursele comune ale omenirii. Alte conflicte vin din drepturile denavigaţie în canale şi strâmtori, din poluare, delimitarea apelor teritoriale etc. Apele de suprafaţă genereazăşi menţin tensiuni diplomatice şi militare şi a dus frecvent la conflicte armate, deşi istoria de obicei nu leconsemnează ca "războaie pentru apă". Conflictele apar mai ales cânt state diferite împart folosireaaceluiaşi acvifer sau au frontiere pe lacuri sau fluvii, sau când statul amonte manipulează regimulhidrologic al apelor ce trec spre statul aval. Potenţialul de conflict e uriaş, deoarece peste 2 miliarde deoameni locuiesc în bazine hidrografice transfrontaliere. Dunărea deţine recordul la nivelul de"internaţionalism", căci străbate 12 ţări! În Europa există peste 175 de acte normative internaţionale legatede utilizarea apelor transfrontaliere, ceea ce face ca rareori să se ajungă la conflicte. Şi totuşi sunt şi acumtensiuni deschise între Spania şi Portugalia, între Slovacia şi Ungaria etc. Râuri mari generatoare deconflicte sunt Iordanul, Eufratul, Nilul, Gangele, Colorado, Rio Grande etc.

Conflicte pentru apă sunt cunoscute de mult. Una din primele consemnări este de acum peste6000 de ani, cu privire la războiul pentru apă dintre oraşele mesopotamiene Lagaş şi Umma. În conflictulindo-pakistanez din zona Pundjab, apa e cauză centrală. La fel cel dintre India şi Bangladesh pentru apaGangelui. Brazilia şi Argentina au fost în conflict din cauza amenajărilor hidroenergetice de pe fluviulParana, ce periclitau Argentina. În 1962, Bolivia a rupt relaţiile diplomatice cu Chile pentru că aceasta adeviat prea multe ape din râul Lauca. SUA a avut un lung conflict cu Mexicul pentru că a pompat masiv apedin acviferele de la graniţa Texasului cu Mexicul şi mai ales pentru că a dublat salinitatea lui Rio Coloradodin cauza irigaţiilor masive şi îl polua foarte puternic. SUA au fost obligate să plătească mari despăgubiri şisă construiască la frontieră o mare uzină de desalinizare a apei ca să fie mai bună calitatea lui Rio Coloradola intrarea în Mexic! În Orientul Mijlociu, apa tinde să surclaseze treptat petrolul ca şi obiect de conflict,tensiuni militare fiind înregistrate din 1965 succesiv între Israel şi Siria, Israel ş Iordania, Iordania şi Siria(pentru apa râului Yarmuk), Turcia şi Siria şi Turcia şi Irak pentru apa Eufratului (din cauza marelui barajAttaturk construit de turci). Conflicte sunt şi între Libia şi Egipt pentru exploatarea acviferului de subSahara, între Egipt şi Sudan şi între acesta şi Etiopia pentru apa Nilului etc.

3. OMUL ŞI NATURA: O SCHIMBARE NECESARĂ ÎN RELAŢIE

Natura trebuie ocrotită nu împotriva omului, ci împreună cu el. Omul primitiv a dus o luptă acerbăpentru supravieţuire, dar nu "contra naturii" cum adesea se spune de către omul modern, ci în cadrul ei.Marea greşeală a fost proclamarea naturii ca adversar, închipuirea oceanelor, munţilor, codrilor saupeşterilor ca sălaş al diavolului şi demonilor, ideea de a "îmblânzi" natura. Probabil cea mai relevantăsinteză a spiritului acestei iresponsabile atitudini este afirmaţia lui Miciurin cum că "Nu putem aştepta canatura să ne dea picătură cu picătură; ceea ce vrem, trebuie să smulgem de la ea". Omul ca parte a naturii nuo poate lovi decât lovind de fapt în sine. Şi nu o putem distruge ci doar modifica prin perturbarea actualuluiechilibru natural. Natura va supravieţui, se va readapta noii situaţii, nu însă şi specia noastră. Ocrotireanaturii este o activitate interdisciplinară, unde se întâlnesc ştiinţele biologice şi cele nebiologice. Este oactivitate de gestionare, care are ca scop menţinerea diverselor valori naturale (specii, populaţii, habitate,comunităţi, peisaje etc.). Ea are ca sarcini evaluarea, menţinerea şi refacerea stării naturale. Şi în cadrulideii de "ocrotirea naturii" concepţiile au evoluat pe măsura mai bunei cunoaşteri şi înţelegeri a ei. Astfel,de la ocrotirea speciilor s-a trecut la ocrotirea habitatelor (locurilor de viaţă) apoi la ocrotirea comunităţilornaturale şi în fine la ocrotirea biodiversităţii.

Paradigma ecologică clasică afirma că în natură există echilibru, că totul e să reducem intervenţiaumană şi atunci prin autoreglare evoluţia va fi spre un echilibru prognozabil. Pe baza acestei paradigme s-apromovat ocrotirea naturii prin îngrădirea şi păzirea unor zone. Această concepţie s-a dovedit falsă. Naturaeste de fapt într-un echilibru dinamic, în continuă transformare, modificare influenţată de factoriîntâmplători, ce direcţionează evoluţia în direcţii diferite. Sistemele naturale sunt sisteme deschise, cu oreglare externă, în care au un rol important şi "catastrofele" naturale. Dacă zona naturală e suficient demare, pe ansamblu putem vorbi de un echilibru, deşi în orice subzonă luată individual nu este echilibru, darsunt în schimb cicluri evolutive. De aceea, ocrotirea naturii nu se poate face prin câteva "arii protejate"oricât de bine le "ocrotim" - mai ales dacă au dimensiuni mici - ci e nevoie de o reţea de arii protejate şicoridoare ecologice, de abordare globală. Din păcate ocrotirea naturii este în continuare influenţată defactori subiectivi emoţionali. Astfel, omul este mai tentat să ocrotească nu speciile cele mai periclitate, cicele mai "charismatice" - mari, "frumoase", de care e ataşat sentimental. Asemenea categorisiri sunt adâncînrădăcinate în cultură şi mentalităţi şi nu va fi uşor ca oamenii să renunţe la a iubi mai mult "blândacăprioară" şi "mielul nevinovat" decât "lupul cel rău" sau "liliacul cel urât" dacă e să rămânem numai însfera mamiferelor..... Şi mai greu este cu reptilele, insectele sau microorganismele, şi ele parte a naturii şide valoare la fel de mare, nu numai "superbii fluturi" ci şi specii pe care omul la mai vede încă sub formă de"monştri".

Suntem tentaţi să credem că "protecţia mediului" este ceva mai general decât "ocrotirea naturii". Defapt, în practică noi prin mediu ne gândim de obicei la mediul înconjurător, sau mai exact la câtevaelemente de genul apă, aer, sol.... şi prin protecţia mediului ne gândim de regulă la prevenirea poluării şidepoluarea zonelor poluate. Protecţia naturii trebuie însă să însemne abordarea holistică, unde să fie integratşi omul, unde biodiversitatea să fie pe primul plan şi restul elementelor în corelare cu acest obiectiv.Monitorizarea biodiversităţii înseamnă să vezi ce specii sunt, în ce cantităţi şi în ce stare. Fiind tehnicimposibil, se recurge la "specii indicatoare", taxoni reprezentativi. Dar tot e mai larg şi relevant decât numaimonitorizarea unor parametri fizici sau chimici ai unor "factori de mediu".

România are o biodiversitate ridicată (peste 19.000 specii de plante şi peste 50.000 specii deanimale) dar are sub 5% din teritoriu în regim de ocrotire a naturii, faţă de o medie de 12% în Europa.

Este protecţia mediului "scumpă"? Ideea că protecţia mediului este un lux, ceva ce CONSUMĂbani, este o prejudecată larg răspândită, din lipsa unei analize economice de ansamblu şi pe termen lung. Înrealitate poluarea, exploatarea neraţională a resurselor etc. produce imense pierderi, doar că unele nu leplătim imediat ci peste decenii sau le plătesc generaţiile viitoare, fapt ce îi tentează şi pe politicienii careÎNŢELEG problema să o ignore totuşi din raţiuni electorale şi pe oameni să o amâne până va cădea peumerii urmaşilor. Încă este în practică mai ieftin să poluezi medul decât să-l protejezi, căci momentanpoluăm natura adesea "gratuit" dar pe viitor vom plăti înzecit. S-a consacrat principiul "poluatorul plăteşte"dar costul real al poluării e puternic subestimat. În domeniul apelor aceste probleme sunt acute şisemnificative prin amploarea lor şi prin costurile pe cere le implică. Uzinele de apă sunt adevărate uzine dereparat mediul degradat. Şi costul creşte mereu, până într-o zi când vom vedea că nu mai facem faţăfinanciar. Protecţia calităţii apei de fapt e mult mai ieftină şi durabilă. SUA a investit între 1972 şi 1982circa 35 miliarde USD în staţii de epurare, dar a redus CBO în apele uzate deversate cu 45% în celeorăşeneşti şi cu 70% în cele industriale, beneficiul economic rezultat din creşterea puternică a calităţiiapelor de suprafaţă fiind foarte ridicat. Şi asta în plin efort de creştere economică şi socială, cifrat la ocreştere de populaţie cu 11% şi de produs intern brut cu 25%!

Evoluţia concepţiilor despre relaţia om-naturăNumai în perioada 1990-1995 au apărut în limba engleză peste 100 de cărţi pe tema eticii de mediu.

Este un subiect important de înţeles, deoarece din abordările diferite ale relaţiei omului cu mediul izvorăsctoate politicile, legile, atitudinile, standardele. S-au propus diverse clasificări ale atitudinii faţă de natură.Una (Regier şi Bronson, 1992) propune 4 modele de atitudine:- exploatist (viziune pur utilitaristă: exploatăm resursele în folosul nostru şi nu ne pasă de nimic);- utilist (interesează impactul ecologic în măsura în care afectează o folosinţă umană bine cotată ca interes);- integrist (consideră că trebuie menţinute nealterate ciclurile naturale şi trebuie protejată natura ca să nudegradăm mediul de viaţă al omului);- inerentist (apreciază valorile mediului ca fiind intrinseci, indiferent de interesele omului). O altă clasificare (Meffe şi Caroll, 1994) distinge 4 orientări filozofice: strict antropocentristă;stewardism; biocentrism; ecocentrism. Petulla (1985) vede 3 puncte de vedere la baza atitudinilor faţă demediu: tradiţia economică; tradiţia biocentrică (izvorâtă din respect faţă de forţa naturii) şi tradiţia ecologică(izvorâtă din ştiinţă).

Naţiunile occidentale au fost până în anii '70 pur utilitariste. Încă din Biblie omul a înţeles că totul is-a dat lui în uz...mai nou naţiunile occidentale au devenit semi-utilitariste, recunoscând că nevoile omuluinu trebuie să fie unicul criteriu. Atitudinea cea mai ecologică, ce valorizare intrinsecă a mediului, o întâlnimla popoare asiatice precum budiştii şi la membri unor mişcări ecologiste din lumea dezvoltată.

"Utilitariştii" consideră că integritatea unui ecosistem înseamnă poluarea lui până la limitacapacităţii de absorbţie. Pentru "naturalişti" înseamnă dimpotrivă să nu îl influenţezi deloc! Din asemeneapoziţii opuse derivă înţelegerea diferită a managementului calităţii apei, a scopurilor politicii etc. Acestlucru se vede pregnant în legislaţie. Ţările predominant utilitariste au limite legale pentru nivele de poluare,adică admit să faci orice cu apa dacă nu depăşeşti "nivelul maxim admis" iar limitele sunt pentru anumiteaspect specifice, nu pentru impactul global asupra ecosistemului. Alţii au reglementat pe baza impactuluiglobal asupra vieţi acvatice. În fine, "naturaliştii" au legislaţie ce caută să interzică sau minimizeze oriceinfluenţă asupra ecosistemelor acvatice.

Astfel putem distinge trei categorii de ţeluri, fiecare cu subcategorii:A. Scopuri antropocentriceA1: Standarde de calitate a mediului: poţi polua până la limita legal admisă pentru un anume element.Dezavantaj major: Într-un râu mare poţi deversa enorm de mulţi poluanţi, pentru că are mare capacitate dediluţie şi nu se ajunge la depăşirea CMA deşi poluarea e uriaşăA2: Abordare tip valori-limită: stabileşte nivele maxime de încărcare ale apelor uzate. Dezavantaj: Dacăemisarul este deja foarte poluat, nu mai trebuie mult supliment de poluanţi pentru a-i da "lovitura de graţie".Se poate ajunge astfel sa sub sau supranormări. Multe ţări au introdus norme diferite în funcţie de tipul deactivitate poluantă, astfel ca să obţină reduceri de poluare prin instrumentul impunerii legale a "celei maibune tehnologii curente" care apoi adesea a fost făcut mai strict prin impunerea " cele mai bune tehnologiidisponibile", ce obligă la utilizarea celei mai performante epurări chiar dacă e scumpă şi majoritatea încă nuo practică.

A3: Dezvoltare economică susţinută - s-a impus în multe ţări cu dezvoltare rapidă şi abordează problema însensul exploatării intense a medului în limite care să nu îl degradeze rapid, cu ideea că după ce se realizează"dezvoltarea" se poate face mai multă protecţie / refacere a mediului.B. Scopuri mixte antropo-biocenticeB1: "Netoxic pentru viaţa acvatică". Este o abordare specifică pentru efluenţi complecşi, ce calculează cecalitate a apei trebuie să rezulte după ce a încasat poluarea ca să permită în continuare utilizările umanedorite plus viaţa acvatică normală. Este o abordare particularizată pe fiecare caz şi practic foarte greu deaplicat, necesitând cercetări complexe, mai ales că factorii variază în timp şi că trebuie determinatărezistenţa fiecărui grup de specii indicatoare.C: Scopuri de biointegritateC1: Management cu scop de menţinere a situaţiei neinfluenţate: Principiul este aplicabil numai pentru apeprotejate / zone protejate, în rest e nerealist şi inaplicabil, deoarece nu există ape pe care impactul uman săfie zero. de aceea planeta noastră şi apa este mai corect spus "gestionată" şi nu "protejată".C2: Antidegradare: Este cea mai radicală atitudine, ce propune ca managementul să urmăreascăîmpiedicarea oricărei degradări faţă de starea actuală. Este aplicabil în zone izolate sau protejate, costă multpentru că trebuie monitorizată integritatea biotică, deci cantitativ şi calitativ speciile şi relaţiile dintre ele.Conservarea stării actuale înseamnă (paradoxal) şi conservarea actualelor eventuale perturbări minimale deorigine antropică.

Putem distinge cinci paradigme de management: 1. Economie de frontieră, înseamnăantropocentrism extrem cu exploatarea mediului fără îngrijorări. 2. Protecţia mediului: mediul văzut canecesar pentru bunăstarea omului, poate fi poluat până la un nivel stabilit prin norme legale; 3.Managementul resurselor - o concepţie mai antropocentristă; 4. ecodezvoltarea - pune omul şi mediul peplan egal, participare publică importantă 5. Deep Ecology - concepţie naturistă idealistă, preconizândecoregiuni, oprirea creşterii socioeconomice etc. În fine vine paradigma integristă, care pune accent pemanagementul ecosistemului.

Punerea de standarde uniforme pleacă de la ideea falsă că orice apă poate fi dusă la un nivel înalt de"calitate" fără a ţine cont de condiţiile naturale şi influenţele istorice. Ori, într-un fluviu cald şi mâlos nu vorexista niciodată păstrăvi! Corect ar trebui să studiem şi să stabilim pentru orice râu / lac "cea mai bunăcalitate ce poate fi atinsă", ceea ce implică standarde flexibile. Este ceva mai realist de transpus în practicăînsă ideea e criticată pentru că acceptă implicit degradările existente şi nu mai promovează refacerile.

4. SPRE O ABORDARE ECOLOGICĂ A MANAGEMENTULUI APELOR

Pentru o gestiune durabilă a resurselor de apă este necesară o bună comunicare şi colaborare întrepolitică şi ştiinţă. În probleme de apă, orice decizie, lucrare, investiţie trebuie discutată, planificată şiimplementată interdisciplinar, astfel încât să aibă valenţe şi beneficii multiple. Trebuie trecut de la actualaabordare predominant hidrotehnică şi economică la o abordare pe criterii ecologice şi pe analizemultidisciplinare, pe termen lung, cu obiectiv principal dezvoltarea durabilă şi protecţia resurselor şi nusimpla satisfacere a nevoilor de apă ale prezentului. Abordările sectoriale din trecut au dus la succes peliniile respective şi la dezastre pe alte linii, de regulă la succes hidrotehnic şi daune ecologice.Managementul calităţii apei, de la disciplină cândva pur tehnică, devine una tot mai socială şi politică.Mentalităţile şi literatura de specialitate au rămas însă în urmă în vechile concepţii.... Modul cum osocietate abordează politicile de apă este o oglindă fidelă a proceselor politice, culturale şi economice dinsânul acelei societăţi. Astfel, societăţile "în curs de dezvoltare" văd măsurile legate de ape ca şi consecinţe aaltor măsuri (de dezvoltare a căilor de transport, irigaţii, asigurare apă pentru industrie etc. ), pe cândsocietăţile dezvoltate pun problemele apei pe prim plan, cu accent pe sănătatea umană, recreere,biodiversitate şi integritatea ecosistemelor, şi consideră ca derivând de aici restul inclusiv dacă şi cefolosinţe / amenajări s-ar mai putea face... Ca şi în alte domenii, managementul calităţii apei era în trecutunul de tip reactiv. Acum există destul know-how ca el să poată deveni proactiv, aşa cum trebuie!

Problematica şi deci şi abordarea calităţii apei variază în timp şi spaţiu, fără a exista o reţetăuniversal-valabilă în spaţiu şi timp. Totul este rezultatul echilibrului de moment între necesităţile şipercepţiile sociale. În funcţie de situaţie, autorităţile naţionale sau regionale sunt mai interesate demenţinerea / îmbunătăţirea calităţii apei decât comunităţile locale, şi invers. Tradiţionala abordare eraplanificarea liniară: scopuri - politici - obiective - strategii - tactici - [rezultatul asupra mediului] -monitoring - închiderea buclei de feedback la nivelul tacticilor. Dezavantajele acestui model tradiţional suntcă este rigid, ia prea puţin în calcul realităţile biofizice, culturale, sociale, participarea publică este foarte

redusă iar feedback-ul nu poate modifica fundamental abordarea. Abordarea modernă constă într-un modelnon-liniar, de planificare multidimensională, unde etapele din modelul liniar sunt grupate circular / înspirală, permiţând multiple feedbackuri şi interacţiuni şi ajustări în fiecare etapă dinspre orice segment sprecelelalte, integrând şi valorile sociale... Cu un aşa sistem există şanse reale ca un sistem de management alunei resurse naturale să fie un compromis acceptabil între conservare şi "folosinţele" dorite. Comunitatea eimplicată în fiecare stadiu de planificare şi astfel se poate simţi responsabilă, creând şansa reală ca planul săpoată fi implementat cu succes. Este un sistem mai complicat, mai puţin "eficient" dar asigură unmanagement durabil. Asigură feedback multiplu şi împacă abordarea politică cu cea ştiinţifică.

4.1 Percepţia problemelor apei

Problemele apei sunt subevaluate deoarece percepţia publică asupra lor este redusă şi deformată.Chiar în state unde publicul are intense preocupări legate de mediu şi dezvoltare durabilă, majoritateainiţiativelor şi organizaţiilor cetăţeneşti se luptă cu marii poluatori industriali, cu extinderea excesivă aautostrăzilor, cu afectarea pădurilor etc. dar prea puţini militează contra degradării rezervelor de apă.Politicienii privesc şi ei apa ca ceva de la sine înţeles, disponibil, ca şi aerul sau lumina, nu ca o problemătot mai mare şi complexă căreia ar trebui să i se acorde rol central.

Diminuarea cantitativă şi calitativă a resurselor de apă nu se vede aşa direct cu ochiul liber cadispariţia pădurii sau a vreunui mamifer binecunoscut, fapt ce face ca publicul să nu perceapă gravitateasituaţiei decât când preţul apei creşte mult sau când la robinet ajunge apă prea puţină sau de calitatenecorespunzătoare...

Caracterul de resursă globală şi limitată nu e nici el perceput pe ansamblu. Cât timp un om nu vedeafectată fântâna sau izvorul lui sau râul sau lacul din care se prizează apa pentru localitatea lui, nu se simtedirect ameninţat, deşi în era aducţiunilor interbazinale, a poluărilor transfrontaliere, a schimbărilorclimatice, expoatării industriale a acviferelor de mare adâncime etc. e greu să mai priveşti apa altfel decâtpe ansamblu sau în orice caz la scară macro. Totuşi sunt încă ţări în care apa subterană e considerată nu bunpublic ci proprietatea deţinătorului terenului suprajacent, ceea ce crează probleme grave.

O altă mare problemă este percepţia apei ca o marfă oarecare şi nu ca un bun limitat. Bunăstareaeconomică duce la o puternică ridicare a nivelului de consum industrial, care apoi mai scade odată cuîmbunătăţirea tehnologiei. În schimb consumul individual tot creşte - baie, piscină, duşuri dese, spălat multcu maşină de spălat automată, spălat maşina, câinele, curtea, stropit gazonul vilei etc. Este o evoluţiepericuloasă pentru că astfel cine are bani consumă câtă apă vrea, de parcă nu ar fi o resursă limitată...

Tot o chestiune de percepţie publică a problematicii de apă este impactul public al anunţurilordiverselor firme că "au mai investit încă X miliarde de lei în protecţia mediului / apei". Faptul ar trebui săcreeze bucurie şi apreciere pozitivă dacă investiţia ar fi destinată să îmbunătăţească calitatea apelor uzatedeversate peste nivelul impus de legislaţie, deci o îmbunătăţire facultativă. În realitate însă de cele maimulte ori e vorba de investiţii pe care firma e forţată să o facă pentru a se conforma sau a reduce nivelul deîncălcare a normelor legale. În acest caz ea nu e de lăudat că a investit X miliarde acum ci de blamat că nu afăcut acest lucru din start sau mai demult şi că o face abia acum, recunoscând ilegalitatea sau neglijenţa dintrecut. În situaţia ţării noastre, cu moştenirea industrială cunoscută, cu capcanele privatizării şi programelede conformare generate de introducerea noilor legi, problema nu se prea pune aşa. Într-o ţară normală ofirmă care se laudă că a investit acum suma X în calitatea apei dar încă nu e mai bună decât standardul legaltrebuie nu lăudată ci pedepsită pentru timpul cât au funcţionat fără acea investiţie! Şi pedepsiţi şi cei care i-au permis acest lucru. Când vor fi condamnaţi şi la noi penal primarii care au emis autorizaţii de construcţiefără rezolvarea problemei canalizării la clădirea în cauză?

Preocuparea oamenilor nu s-a axat pe eficientizarea utilizării apei sau pe găsirea de căi dedezvoltare ce necesită consum redus, ci pe asigurarea accesibilităţii la debite tot mai mari de apă. De câteori se constata sau prognoza un deficit, se alocau fonduri nu pentru cercetare sau retehnologizare, reducereapierderilor, alegerea de culturi agricole cu necesar mai redus de apă, ci pentru noi baraje şi aducţiuni. În locsă ne întrebăm "câtă apă este de fapt potenţial disponibilă şi cum o utilizăm" ne întrebăm "câtă apă netrebuie şi de unde o procurăm". Foametea endemică din diverse zone din Africa vine de la "penuria deapă". Dar penuria e în multe părţi cronică, anii "secetoşi" fac impactul doar mai vizibil. Şi secetele nu vindoar din schimbări de climă, ci mult şi din vina omului - despăduriri, suprapăşunare, supraexploatareaapelor subterane etc. dar nu vrem să admitem pur şi simplu că apa e un factor limitant al dezvoltării şi căunele ţări au pur şi simplu mai multă populaţie decât le-ar permite rezervele de apă, deci foametea esteconsecinţa firească a faptului că "s-au extins mai mult decât le e pătura". Conştientizarea acestei realităţi

este îngreunată de exemplul statelor bogate care au şi ele unele mari deficite de apă dar îşi permitdesalinizarea apei marine şi alte procedee scumpe. Dacă însă în câteva decenii petrolul nu va mai umplecasieriile multor state arabe din zone deşertice, se va anunţa probabil o mare şi "neaşteptată" catastrofăumanitară prin lipsa de apă, deşi ea e perfect previzibilă de pe acum... Statele dezvoltate şi-au asumat şi eleun risc major, bazându-se pe tehnologii avansate şi scumpe de preparare şi epurare a apei. Dacă o crizăeconomică face ca sistemul să nu mai poată fi susţinut economic, sute de milioane de oameni sunt puşidirect în situaţia existentă acum în ţări sărace în apă sau în bani, de a îşi limita sever consumul de apă sau dea folosi ape poluate, cu consecinţele de rigoare asupra sănătăţii. Sunt şi situaţii inverse, unde statisticigeografice generale ne pot înşela. Citim în manualele şcolare despre Cheerapunji din India ca de un pol alprecipitaţiilor şi ni-l închipuim fericit de abundenţa apei. În realitate precipitaţiile atât de abundente suntsezoniere, şi pentru luni de zile este ca un deşert!

Şi totuşi, în ciuda acestor situaţii potenţial explozive, opinia publică mondială se îngrijorează maitare de riscuri precum terorismul, armele nucleare etc. şi prea puţin de potenţialul imens de catastrofă pecare îl reprezintă problema apei.

Neglijarea problemelor apei nu durează la infinit. Dacă se ajunge la situaţii grave, poate să aparăreacţie opusă a publicului, de panică sau totală neîncredere. Astfel la începutul anilor '80 peste 50% dinlocuitori megalopolisului din zona Rin - Main spuneau că mai bine e să nu bei apă de la robinet! Şi înRomânia se vede această neîncredere prin creşterea spectaculoasă a consumului de apă îmbuteliată.

4.2 Comercial versus non-profit în domeniul managementului apeiDisputa public versus privat şi comercial versus non-profit se simte acut în domeniul gestionării

resurselor de apă. Pe de o parte apa ca bun public limitat şi preţios ar trebui ocrotită şi gestionată deinstituţii publice străine de orice interes comercial. Pe de altă parte complexitatea tehnologică necesară,implicaţiile economice etc. fac ca problema să implice mulţi bani, mari resurse umane, deci o organizaremasivă şi care trebuie să lucreze (şi pe) principii economice sau cel puţin verificabile şi sustenabile dinpunct de vedere economic, specifice agenţilor economici.

Există structuri de administrare a apelor de suprafaţă şi mai ales furnizori de apă potabilă şicanalizare atât în organizare de tip non-profit cât şi în organizare pe criterii comerciale, ca regii saucompanii. Ambele forme au avantaje şi dezavantaje.

Structurile de tip comercial sunt de regulă mai dinamice, adaptabile, eficiente, au mai uşor acces alfonduri, la retehnologizare etc. Dar pe de altă parte urmăresc profitul, deci au interesul ca să creascăconsumul de apă, nu să se reducă. Dacă acţionar este statul sau autoritatea locală sau regională, se mai poateprezuma că scopul urmărit este sau ar trebui să fie interesul public. Dacă respectivul serviciu mai şi esteprivatizat, este clar că mecanismele economice lăsate liber vor duce la orientarea pură spre profit. În plus,tot criteriile economice impun ca unui client ce consumă mult să i se dea şi preţ mai mic. Asta nu doar caîncurajare a creşterii consumului, ci şi din raţiunea obiectivă a costului mai redus a unităţii de apă perunitate de infrastructură de distribuţie. Evident ar trebui să fie chiar invers, ca preţul să încurajeze economiaşi nu consumul. Dar cum aceste deziderate sunt contrare intereselor comerciale, unica soluţie esteintroducerea de pârghii legislative, care însă fiind antieconomice vor fi mereu percepute de firme ca oîncorsetare şi se va încerca sistematic eludarea lor, căci stau în calea scopului principal / unic al oricăreistructuri comerciale - profitul.

Structurile de tip non-profit, ca servicii publice ce nu urmăresc profitul, sunt bugetare şi implicit auun dinamism mai redus şi o adaptabilitate mai mică, procesul decizional şi circuitele financiare sunt maicomplicate şi supuse rigorilor ce guvernează autorităţile şi fondurile publice. Pe de altă parte se prezumă căele urmăresc interesul public, protecţia rezervelor de apă, şi nu ar trebui să fie tentate să acţioneze în sensulcreşterii consumului. Totuşi adesea o fac. Paradoxul are de fapt explicaţii bune psihologice şi culturale. Casă se laude cu "succese" şi cu "eficienţă" şi "dezvoltare", orice conducere de instituţie doreşte, conştient sauinstinctiv, să extindă activitatea, nu să o restrângă. Concret, să poată raporta că "au reuşit să livreze maimultă apă". Intervine desigur şi factorul material: A reuşi să determini beneficiarii să reducă consumulînseamnă să îţi reduci veniturile şi producţia şi deci să trebuiască să îţi restrângi activitatea inclusivpersonalul, ceea ce e greu de acceptat ca un succes şi ţel de urmărit. Într-o asemenea capcană se găseşte dealtfel şi sistemul medical, unde scăderea semnificativă a numărului de bolnavi ar aduce şi scăderea masivă afondurilor şi personalului, sau a autorităţilor de privatizare care cu cât sunt mai eficiente ar însemna că îşigrăbesc sfârşitul... Şi totuşi, se poate. Totul este abordarea pe o scară mai largă te timp şi spaţiu şi nujudecarea pe acea autoritate de apă luată izolat sau pe perioade scurte de luni sau un an. Căci pe ansamblureducerea consumului de apă aduce mari beneficii economice. Un exemplu tipic este Germania anilor '60,

când aspectele de mediu au fost neglijate în favoarea creşterii economice cu orice preţ şi a creării /menţinerii locurilor de muncă. Acea politică a fost apoi regretată amarnic deoarece nota de plată de mediuulterior s-a dovedit enormă faţă de "beneficiile" suplimentare obţinute atunci din ignorarea raţiunilor demediu, dar pe care politicienii le-au promovat din interese electorale de moment....

Această schimbare de percepţie despre ce este o bună uzină / regie de apă este posibilă. Doar şiserviciul de pompieri sau de pază de la o firmă nu e de dorit să aibă "de lucru" şi nu e apreciat pentrunumărul de intervenţii, ci dimpotrivă pentru activitatea redusă de intervenţie ceea ce înseamnă eficienţă laprevenire. Aşa ar trebui judecate şi structurile de furnizare a apei, şi recompensate dacă reuşesc sădetermine reduceri de consum fără afectarea folosinţelor beneficiarilor, şi nu ca acum pentru că "sedezvoltă" şi "reuşesc furnizarea de cantităţi sporite de apă" dacă piaţa lor nu a crescut.....

În România aceste probleme se regăsesc din plin. Gestionarul apelor de suprafaţă a fost transformatîn 1998 în societate comercială (Compania Naţională Apele Române SA) iar statul nu are nici o autoritatespecifică de ape în teritoriu, inspectoratele de protecţia mediului neavând personal şi laboratoare de profil.Astfel CN Apele Române sunt puse în ingrata situaţie de a fi chemate, ca societate comercială, săurmărească profitul, şi totodată de a trebui ca administrator unic al bunului public esenţial format deansamblul apelor subterane şi de suprafaţă ale României să promoveze economisirea lor.. Serviciilejudeţene sau locale de alimentare cu apă sunt şi ele de regulă organizate ca regii autonome, ajungând înaceeaşi inerentă contradicţie dintre ţelul de a ocroti resursele de apă şi cel de a face profit.

Un alt factor mai paradoxal, specific României, este prezenţa Carpaţilor în inima ţării, ceea ce a datposibilitatea ca majoritatea oraşelor mari să fie alimentate cu ape de suprafaţă de bună calitate aduse dinmunţi şi pe de altă parte rareori pe acelaşi râu există în aval alt oraş mare ce foloseşte acel râu ca sursă deapă, fapt ce a permis ca starea catastrofală a râurilor aval de multe din marile oraşe, în special înainte de1990, să nu fie aşa acut percepută.

4.3 Standardele de calitate a apelor în vizor!

Toate standardele de calitatea apei sunt influenţate negativ de clişee culturale, de mentalităţi.Standardele au fost stabilite iniţial în funcţie de necesităţile omului nu şi de cele ale altor vieţuitoare. Abiaacum se fac primii paşi timizi în unele ţări, prin stabilirea de standarde de calitate a apei necesare pentruviaţa sălbatică.

În această percepţie pur antropocentristă, omul consideră că este acceptabil riscul ridicat de boalăsau moarte pentru animalele din ape, dar vrea risc zero sau foarte redus pentru sine. Ca oameni nu acceptămun risc de exemplu ca anual câteva zeci de oameni în ţara noastră să fie ucişi de animale sălbatice, daracceptăm ca pe ceva normal riscul ca anual să moară mii de oameni în accidente de circulaţie de exemplu.De asemenea ar fi mare scandal să ni se propună să acceptăm în apă concentraţia de toxice care o găsimzilnic în aerul din intersecţii aglomerate şi acceptăm să o respirăm... În plus este eterna dilemă de a pune unstandard înalt cu preţul ca o parte din populaţie cel puţin un timp să aibă apă "sub standard" sau să se laseunul "lejer" ca să nu fie "discriminări". E celebrul cazul URSS care avea aşa standarde stricte că niciodatănu s-a încercat respectarea vreunuia ba adesea nici nu existau metode de a măsura respectivele concentraţii!

Aceste lucruri arată că avem percepţii diferite şi foarte subiective despre risc, de unde şi caracterulpolitic, parţial arbitrar al "concentraţiei maxime admise" deoarece abordările riguros ştiinţifice suntinterferate de mentalităţi şi deprinderi sociale.

În altă ordine de idei, standardele de calitatea apei sunt încă uniforme, deşi râurile şi calitateaoriginală a apei diferă. Noi nu le privim ca sisteme ecologice individuale, ci le tratăm de parcă toate ar fi lafel. Este o abordare comodă pentru practică, dar care promovează uniformizarea în calitate, în floră şifaună, ceea ce nu este benefic din punct de vedere ecologic. Corect ar trebui să existe pe orice râu staţii dereferinţă pentru aprecierea calităţii "naturale" a apei în funcţie de care să se stabilească valorile dezirabileale indicatorilor pentru aval. În plus, standardele actuale de calitate pentru apele de suprafaţă nu se referă lagradul de biodiversitate, la fundul apelor, la albii, la lunci, la râu ca ecosistem în general, ci la concentraţiaoxigenului dizolvat şi alţi asemenea indicatori. În acest context, dacă într-un canal betonat ar curge apă"potabilă" conform actualelor standarde ar trebui să declarăm că este un râu în excelentă stare calitativă. Defapt aşa şi este, dar numai ca potenţial de utilizare pentru anumite folosinţe umane, căci la asta se referăcategoriile de calitate din standardele în vigoare. Tot din acest motiv, în strategii şi obiective se regăsesccreşterea nivelului de oxigenare, reducerea concentraţiei anumitui poluant etc. şi nu reapariţia speciei X sauY de plante sau animale acvatice. Sau şi mai grav, la dispariţia unei specii, se face repopulare în loc să secaute şi rezolve cauza care a dus la dispariţie... Aceste abordări-clişeu sunt vechi şi au avut consecinţe

grave. Parametrul CBO5 a fost introdus acum peste 100 de ani în Anglia, adaptat la realitate unor cazuriparticulare de acolo, şi tot aşa şi ideea de stabilire a limitelor de descărcare de poluanţi în funcţie decapacitatea de diluţie existentă. Sistemul a fost copiat şi aplicat nediscriminatoriu peste tot în lume pânăprin anii '70 deşi era complet aiurea!

Standardele actuale se bazează pe studii toxicologice făcute pentru fiecare substanţă în parte. Suntmari problemele de eşantionare, extrapolare a rezultatelor de la o specie la alta etc. În plus condiţiile înorganismul viu, diferă de cele de laborator. Intervin factorii de mediu (temperatură, pH, duritate apei etc.),cei biotici (vârstă, gen, stare de sănătate etc.) şi cei chimici (interacţiunea compusului testat cu alţi compuşi- sinergism strict aditiv, sinergism supraaditiv, antagonism sau lipsa interacţiunii). Sensibilitatea variazămult de la o specie la alta (aşa se alege "specii indicatoare") în plus apare "rezistenţă dobândită". De aceea,nu toate valorile din studii sunt de aşa mare încredere pe cât ne aşteptăm. În plus, efectele cronice şi celesubletale sunt de regulă foarte greu de studiat. La toxicitatea pe ecosisteme acvatice se foloseşte şiindicatorul "doza la care 50% din populaţie prezintă afectare specifică". Este mult mai relevant, dar especific pentru fiecare efect în parte şi din această cauză nu se pot compara direct teste diferite. Pe lângătestele toxicologice clasice se folosesc bioteste, statice (în acvariu sau borcan) şi flow-through (peşti în cuştiimersate în râu, de exemplu amonte şi aval de efluent). Uneori s-au făcut experimente de graniţă laborator /natură, la scară de "microcosmos" (containere plutitoare în râu / lac), "macrocosmos" în container cecuprinde o bucată importantă din râu / lac, şi la nivel de întreg ecosistem, în lacuri experimentale.

Corect, standardele ar trebui să aibă două rubrici de CMA: Una pentru expunere cronică, şi altapentru expunere acută de genul o oră o dată la trei ani....

Derivând din concepţiile diferite despre relaţia om-mediu, şi standardele de apă pot fi, cum s-aarătat anterior, de trei tipuri: "la gura ţevii", "bazate pe tehnologie" şi "de capacitate asimilativă".

4.4 Amenajările hidrotehnice ar putea avea impact mai redus de mediuAmenajări hidrotehnice s-au realizat încă din antichitate. Totuşi în Europa şi America de Nord, la

începutul secolului XIX văile erau naturale. Existau deja inundaţii, mlaştinile numeroase adăposteauvectorii malariei etc. încât existau destule argumente pentru intervenţii umane majore de amenajareateritoriului pe tema apelor. Mijlocul secolului XIX a adus cu sine desecări, îndiguiri, corecţii de traiect aalbiei. Astfel omul a avut de câştigat: navigaţie, terenuri agricole, irigaţii, electricitate, protecţie relativă lainundaţii. Dar elanul de amenajări şi posibilităţile tehnice mereu crescânde au făcut ca oamenii să nu selimiteze cu intervenţiile lor asupra apelor la strictul necesar, ci să îşi propună remodelări masive uneoritotale ale hidrosferei, convinşi că "îmbunătăţesc" natura. Falsitatea acestei idei s-a văzut mult mai târziu şimulţi oameni nu o realizează nici astăzi....

În Germania de exemplu de abia la sfârşitul anilor '60 s-a conştientizat public că un secol şijumătate de intense "amenajări" ale râurilor nu au făcut să dispară problemele, că râurile îndiguitegenerează inundaţii tot mai mari, că peisajele acvatice artificializate au valoare estetică mult mai redusă cacele naturale, că au dispărut sau sunt ameninţate 70% din speciile de peşti, 54% din cele de libelule şi 34%de plante. Cauza principală era distrugerea pădurilor de luncă şi a zonelor umede, scăderea nivelului freatic,ce dusese chiar la stepizare, plus poluarea, scăderea capacităţii de autoepurare, uniformizarea vitezei decurgere ce a redus oxigenarea, lipsa meandrelor şi a obstacolelor în albie care astfel nu mai oferea astfelrefugii pentru peşti... Sedimentele nu se mai depuneau la ape mari fertilizând lunca ci erau transportate lavale... În plus drenajele extensive a câmpurilor au redus masiv capacitatea de retenţie a apelor... Dispariţiamalurilor naturale a privat animalele, păsările şi insectele de un habitat esenţial, ce oferea hrană, refugiu,adăpost etc. Amenajărilor hidrotehnice nu li se poate contesta necesitatea şi utilitatea, dar trebuie făcutecantitativ şi calitativ cu măsură şi numai în limita strictului necesar şi mai ales trebuie făcute pe baza uneiînţelegerii profunde a unui râu ca sistem dinamic complex şi evolutiv biologic şi geomorfologic, nu ca pânăacum când au predominat abordările inginereşti... Îndiguirile şi "ajustările " de albii nu trebuie să anulezetotal dinamica acestora ci doar să prevină erodarea malurilor şi afectarea unor infrastructuri importante(localităţi, poduri, căi de comunicaţii etc.). Un râu este firesc să îşi modifice în timp albia, să aibă braţemoarte, să depună aluviuni, să mai erodeze din maluri... în principiu acest fenomen natural nu trebuie însine combătut! O apă trebuie să aibă şi plaje dar şi maluri râpoase, şi golfuri şi meandre dar şi repezişuri şibulboane, şi vaduri şi bancuri de nisip... De exemplu pentru păsări sunt foarte importante insulele cucrânguri... Oricărei specii îi trebuie alte condiţii. De aceea, un râu sau lac croit sau ajustat "inginereşte" numai oferă loc adecvat de trai pentru majoritatea speciilor!

Malul apelor este un excelent loc de recreere pentru om. De aceea trebuie amenajate plaje, cheiuri,locuri de îmbăiere, dar nu piscine sau ştranduri artificiale! Astfel devine şi omul interesat de calitatea apelorde suprafaţă, dacă în ele face baie şi navighează! Pe maluri trebuie alei, piste de bicicletă, dar nu căi decomunicaţie deschise traficului motorizat şi nici facilităţi ce atrag prea multă lume. Navigaţia cu motor nu ede dorit! De asemenea e necesar ca din loc în loc drumurile să se depărteze de mal, să rămână malul natural,izolat, pentru plante şi animale. Aceste mini-zone trebuie protejate, dar nu cu mijloace artificial inestetice şistrăine de mediu, ci cu obstacole cvasinaturale cum sunt gropi cu apă, minimlaştini, tufe cu spini etc.Este important ca râurile să aibă secţiune transversală variată, cu zonă adâncă. Trebuie planificate zoneinundabile!

Consolidarea malurilor se poate face cu copaci, plante, eventual combinat cu bolovani, stânci sauscăderea pantei malului. În caz extrem cu plase de sârmă sau reţea de beton dar în nici un caz cu ziduricompacte sau plăci de beton. Cursurile de apă modificate prea mult de om ar trebui replantate cu trestie,papură, sălcii etc. în urma unor studii care să arate ce a fost în mod natural sau ce ar trebui să fie. Dar cucondiţia să existe varianţă, nu uniformitate! Tufărişurile de mal au rol important, făcând şi umbră careprotejează apa de încălzire excesivă prin insolaţie şi de năpădirea de către plante...

Pe ansamblu trebuie un compromis între tendinţa naturii de a evolua liberă de orice constrângere şitendinţa omului de a îi anula libertatea şi a planifica el totul, inclusiv regimul de debit şi traiectul detaliat aloricărui curs de apă... Un râu e ca o fiinţă vie, Nu e o păpuşă sau robot şi nici nu trebuie ţinut în lanţ sau încuşcă... Încă nu ne dăm seama că pretenţia noastră de a controla totul e dăunătoare şi periculoasă. Ce ar fidacă am putea tehnic controla şi precipitaţiile şi temperaturile? Ne-am înfrâna pornirea de a le ajusta înbeneficiu imediat (aparent) deşi deja ştim ce riscuri uriaşe pot însemna manipulările climei?

Prizarea de apă la nivele diferite din lacurile de acumulare adânci poate preveni fenomenul destratificare şi împiedică ca în aval să ajungă numai apă foarte rece, neoxigenată şi eventual încărcată cutoxice.

4.5 Renaturarea cursurilor de apă "amenajate"

Multe râuri au fost îndiguite, canalizate, "amenajate" în diverse feluri, adesea exagerat şi ca scop însine, cu consecinţe negative multiple expuse anterior. Fenomenul trebuie nu doar stopat ci şi reversat, prin"renaturarea" lor. Mai riguros exprimat: Un important obiectiv în gestionarea apelor ar trebui să fiemenţinerea sau refacerea caracterului "natural" al apelor. Acest lucru nu este simplu deloc.

Biocenozele acvatice sunt în continuă schimbare. De aceea scopul nu este refacerea unei anumitestructuri-tip cu un anumit spectru şi abundenţă de specii, ci menţinerea dinamicii dispariţiei şi recolonizării.E necesară o atentă individualizare conform caracteristicilor hidrobiologice şi hidrogeologice, nu cum auprocedat unii care au vrut să "renatureze" un curs de apă anterior canalizat şi au făcut pe tot parcursulmeandre-tip identice şi au plantat peste tot aceeaşi plantă.... Arăta bine, dar era foarte departe de natură,fiind doar un alt tip de uniformitate! Revenirea la situaţia lacurilor şi râurilor de acum 1000 de ani nu estenici posibilă şi nici de dorit. De aceea nu este vorba propriu-zis de "refacere" a cursurilor de apă ci de re-design, de restaurare proxinaturală.

Criteriile de bază pentru menţinere sau renaturare trebuie să fie cele biologice. Ele nu trebuie însăsă fie simpliste cum se practică de regulă acum, când se apreciază existenţa şi eventual abundenţa uneispecii. Contează mult şi sănătatea acelei comunităţi, afecţiunile subletale, sistemice, cum sunt diverseleboli, acumulările de toxice, mutaţiile genetice, vitalitatea, rata de creştere, rata de reproducere, durata deviaţă, interacţiunea cu alte specii. Altfel putem avea imagini false. De exemplu dacă am aplica actualelecriterii la societatea umană, am concluziona că cele mai sănătoase şi fericite comunităţi sunt cele din China,India şi alte câteva zone unde găsim densitate maximă de oameni pe kilometrul pătrat! Studiile ştiinţifice artrebui să fie interdisciplinare, aprofundate, la nivel de vale sau bazin hidrografic, pe termen lung, şi nustudii de impact grăbite şi înguste pentru fiecare proiect în parte ce poate afecta calitatea apei. Cum ar fi caîn medicină să nu existe igienă şi să se studieze fiecare medicament sau chimical sau aliment laintroducerea pe piaţă dacă e sau nu dăunător omului, dar să nu se studieze niciodată ce anume are nevoieomul pentru a trăi sănătos?

Nu în ultimul rând, cu ocazia discutării necesităţii menţinerii sau refacerii aspectului natural saucvasinatural al unei ape ar trebui pus în balanţă faptul - dovedit medical dar frecvent ignorat - că pentrubuna stare psihică a omului este imperioasă nevoie de natură, şi peisajul cu componentă acvatică estefundamental. E un rol fundamental estetic, psihic şi social, conferind bucurie de viaţă, sentiment deapartenenţă, echilibru psihic, recreere etc.

4.6 Ocrotirea speciilor acvatice şi a biodiversităţii din ape

Omul nu reuşeşte să monitorizeze toate speciile din ape şi atunci recurge la "specii indicatoare".Acest lucru e un compromis şi trebuie avut în vedere caracterul imperfect indicator, ce poate uneori înşela.

Mult timp s-au ocrotit anumite specii considerate izolat de ecosistemul în care se găseau, abordaredăunătoare mai ales în cazul speciilor acvatice, ce sunt foarte direct dependente de calitatea apei în caretrăiesc. Ideal e desigur să ocrotim ecosistemele în ansamblu. Nivelul biodiversităţii nu este trebuie suficientpentru a caracteriza sănătatea unui ecosistem. Un cimitir de exemplu poate adăposti o mare diversitate despecii deşi e o realizare artificială. Un molhaş (mlaştină de altitudine) poate avea un număr redus de specii,ceea ce nu înseamnă însă că este nevaloros din punct de vedere biologic!

Conceptul "listelor roşii" mai ales în cazul apelor este o abordare pompieristică ce poate generaefecte nedorite, căci a promova o specie "ameninţată" înseamnă să aduci prejudicii altora dacă încerci săadaptezi mediul la cerinţele optime ale acelei specii ocrotite prioritar. Corect ar trebui protejat totecosistemul şi nu anumite specii. Altfel aşteptăm să devină şi alte specii rare ca să le acordăm atenţie...Declararea de "specii ocrotite" ar trebui să devină o excepţie şi o măsură temporară excepţională, aplicabilădoar când protecţia ecosistemelor a dat greş!

Pe aceeaşi linie de raţionare, stabilirea de arii naturale protejate nu trebuie să fie înţeleasă ca ocontrapondere la degradarea restului.... De exemplu tufărişurile de lângă căile ferate pot fi din punct devedere ecologic la fel sau chiar mai importante decât cel mai celebru parc naţional, deoarece asigurăcantitate şi suprafaţă şi conexiuni de distanţe lungi (culoare ecologice) pe când o sau câteva arii naturaleprotejate sunt mai degrabă un fel de muzeu, refugiu, rezervor genetic pentru eventuale refaceri sau soluţiede conservare e termen scurt...

4.7 Să învăţăm din sistemele tradiţionale de management

Multe popoare au trăit de secole sau milenii în zone aride şi au dezvoltat sisteme de agricultură şimodele de management de apă care au trecut proba timpului. De aceea este păcat să nu se profite de aceastăexperienţă şi să se facă tabula rasa. Ştiinţele hidrologice şi agricole moderne au ce învăţa de la vechilepopulaţii din deşertul Negev sau de la amerindienii din sud-vestul SUA şi nordul Mexicului. Se practica dinvechime "recoltarea apei" din ploi şi inundaţii, ce se dirija spre câmpuri şi terase, curgând din terasă înterasă sau se stoca în rezervoare. Astfel apa de pe 10-20 hectare de versanţi stâncoşi ajungea pentru unhectar de teren agricol din vale. De asemenea se practica inundarea artificială a câmpurilor sau reţinereaapelor de viituri şi inundaţii, plantarea de pomi în microdepresiuni artificiale etc. Israelul chiar a creat uninstitut special de cercetări în acest sens şi a obţinut rezultate de excepţie în domeniul agriculturii de deşert.

De asemenea este nelogică insistenţa omului modern de a cultiva peste tot inclusiv în zone aride oserie de plante cu pretenţii mari de apă, când sunt atâtea altele comestibile cu pretenţii foarte modeste deapă - cereale, pomi fructiferi etc., sau altele care cresc / se coc rapid înaintea uscării pământului după ce atrecut sezonul ploios.... De asemenea există plante cu mare toleranţă la sare, putând fi irigate chiar cu apă demare, ceea ce ar putea da întrebuinţare terenurilor masiv sărăturate şi declarate acum ca "neproductive".

4.8 Schimbarea sistemelor actuale neecologice de agricultură

De obicei prin "modernizarea" agriculturii ne gândim la mecanizare, fertilizare artificială, irigareetc. Din punct de vedere ecologic la ora actuală modernizare trebuie să însemne pentru statele maidezvoltate trecerea spre agricultură biologică, reducere sau chiar renunţare treptată la agricultura de tip"industrial" caracterizată prin monoculturi, fertilizare masivă şi utilizare de soiuri modificate genetic, oricâtde mare este în continuare tentaţia "recoltelor bogate". Şi desigur cu accent pe problematica apei, pentru apreveni poluarea freaticului, sărăturări sau înmlăştiniri sau consum exagerat de apă prin plante preapretenţioase. Pe de altă parte, în cazul agriculturii "primitive" ce se mai practică în ţări din lumea a III-a(spre care ne-am îndreptat şi noi mult în ultimii 10 ani), "modernizarea" practicilor de agricultură nuînseamnă numai creşterea producţiei ci stoparea practicilor care degradează mediul (incendierea vegetaţiei,fertilizare în afara perioadei de vegetaţie etc.). Iar creşterea performanţelor nu trebuie făcută cu accentulexclusiv pe fertilizare artificială intensă şi mecanizare etc. pentru că ar fi numai repetarea în alte ţări agreşelilor şi exagerărilor făcute în ţările dezvoltate, unde acum sunt regretate şi se lucrează la corectareaefectelor. Este desigur dificil să schimbi mentalităţile şi practicile în culturile tradiţionaliste şi

conservatoare. Totuşi, sunt exemple pozitive de mare succes. În Africa, organizaţia AGRHYMET a convinsun număr de săteni din 16 sate să participa la o demonstraţie. Le-a dat aparate de radio şi a rugat cajumătate să lucreze pământul în mod tradiţional iar celorlalţi le-a cerut să urmeze pas cu pas instrucţiunilezilnice transmise la radio de organizaţie. La sfârşitul anului, când s-a văzut diferenţa, toţi sătenii din zonă auadoptat benevol sistemul propus de respectiva organizaţie, fără nici un alt efort de propagandă....

4.9 Protejarea surselor versus căutarea altora noi

Oamenii abandonează adesea surse de apă şi se orientează spre altele noi, de regulă din cauzanivelului de poluare, dar alteori din comoditate, abandonând sursele individual în favoarea unor reţele maricentralizate. În prima situaţie este o recunoaştere a eşecului prevenirii contaminării surselor - lacuri sauacvifere. "Opţiunea" nu a şocat pentru că încă mai exista alternativă, dar unde ajungem dacă continuăm cuasemenea "soluţii" nedurabile? Vom abandona pe rând surse existente şi vom merge tot mai departe încăutarea unei ape care va deveni tot mai rară şi scumpă, în loc să ne preocupăm de protecţia surseloractuale? Şi mai gravă este abandonarea conştientă a surselor individuale sau colective plurifamiliale / localeîn favoarea reţelelor ce asigură aducţiune de la distanţă, tratare şi distribuţie centralizată a apei. În principiunu ar trebui să fie ceva foarte negativ dar practic dispare în acest fel interesul direct pentru protecţia apelorsubterane şi de suprafaţă locale, din moment ce o poluare nu va mai avea aşa impact direct şi puternic,dispar şi numeroase zone de protecţie sanitară. În plus, lungirea reţelelor implică clorinare, care se puteaevita la reţele scurte de calitate alimentate din ape subterane. De aceea, în ţări precum Germania se cautămenţinerea sistemelor individuale sau locale de alimentare cu apă din subteran, şi ca factor ce asigură ogrijă sporită pentru apele subterane care, fiind sursa de apă potabilă, sunt astfel menţinute pe lista depriorităţi pentru monitorizare şi protecţie. Din păcate în România se constată un fenomen opus, deabandonare a surselor actuale şi de alimentări cu apă de tot mai departe în loc să se protejeze şi foloseascăsursele locale.

4.10 Implementarea mai hotărâtă a principiilor de ocrotire

Principiul "poluatorul plăteşte" trebuie impus cu adevărat, prin evaluarea completă a costurilorpoluării şi plata întregii poluări, nu doar a celei ce depăşeşte pragul la ora actuala admis ca "poluare legală".Prizele de apă industrială trebuie amplasate aval de deversare, astfel ca respectivul poluator să fie interesatimplicit să epureze bine apele sale uzate. Agricultura şi zootehnia intensivă neecologică trebuie combătutăca orice mare poluator, nu tolerată sau subvenţionată. Toţi potenţialii poluatori industriali să fie obligaţi sănotifice exact ce substanţe chimice deţin şi utilizează, ca să se poată face uşor identificarea în caz depoluare accidentală.

5. MĂSURI ŞI TEHNICI DE ECONOMISIREA APEI

5.1 Măsuri de economisirea apei

Măsuri manageriale:• contorizare;• reglarea atentă a presiunii;• detectarea şi repararea neetanşietăţilor;• politici de preţ orientate spre conservarea apei şi alte mecanisme economice de determinarea aeconomisirii apei;• instalaţii sanitare şi aparate casnice cu consum redus de apă;• retehnologizări şi echiparea instalaţiilor existente cu dispozitive de economisire a apei;• dispozitive şi metode de irigare cu consum redus de apă;• distribuire la preţ redus sau gratuit de dispozitive de economisire a apei, de detectoare de exfiltraţie /pierdere de apă;• măsuri de reutilizarea apei uzate.

Contorizarea stimulează consumatorul pe cale economică să economisească apa.Evitarea presiunii excesive reduce avariile şi pierderile şi de asemenea debitul utilizat de exemplu

chiuvetă, duş etc.

Politicile de preţuri pot conţine suprapreţuri pentru perioade de vârf de consum orar sau sezonier,creştere proporţională cu consumul, taxe de conectare etc. Alte mecanisme economice cuprind rabaturi,subvenţii, credite, penalităţi etc.

Instalaţiile sanitare cu consum redus de apă cuprind de exemplu toalete cu vid, cu incinerator, curezervor sub presiune, cu congelare, cu clătire cu micropori, cu aer comprimat, cu clătire presurizată, cuulei, cu ape uzate, cu sistem diferenţial de clătire etc. De asemenea, maşinile moderne de spălat rufe şi vaseau un consum de apă mult mai redus decât modelele mai vechi. Cele de spălat haine au scăzut de la circa170 litri / ciclu în 1970 la circa 50 litri / ciclu în 1998, iar cele de spălat vase de la 60 litri la 12 litri / ciclu. .Există uscătoare de haine care folosesc apă, chiar mai multă decât maşina de spălat şi ar trebui eliminate.Retehnologizările sunt foarte importante în industrie. La multe procese tehnologice se pierde apă, dar uneletehnologii chiar perfect aplicate sunt prin natura lor mari consumatoare de apă şi pentru multe din ele sunttehnologii alternative de obţinut acelaşi produs cu consum mult mai redus de apă. Agricultura este pe planmondial cel mai mare consumator de apă. Şi aici se pot face mari economii prin instalaţii noi şi performantede irigare, prin stropire sau şi mai bine prin picurare la rădăcină (microirigare) plus dotare cu senzori deumiditate, temporizatoare reglabile şi alte dispozitive care să prevină irigarea excesivă.

Folosinţele publice de asemenea pot fi adaptate pentru consum mai redus de apă: Arborii şi planteleornamentale din parcuri pot fi alese astfel ca din natura lor să necesite apă puţină şi să nu fie nevoie destropire... Piscinele dacă sunt acoperite pierd mai puţină apă prin evaporaţie;

Şi pe plan casnic se pot face foarte multe pentru reducerea consumului de apă, ceea ce aduce şiimportante economii la bugetul familial, fără să fie necesară schimbarea instalaţiilor şi aparatelorelectrocasnice existente. Astfel, toaletele se pot echipa cu dispozitive care limitează volumul de apă dinrezervor sau permit descărcarea doar parţială a acestuia atunci când nu e nevoie de debitul maximal,robinetele cu bilă cu o singură manetă permit reglaj mai rapid al temperaturii apei şi închiderea şideschiderea frecventă, nemaitrebuind lăsată să curgă în cazul folosirii intermitente cum ar fi la bărbierit etc.Mai bun este robinetul termostatat, care oferă direct apa la temperatura dorită. Se pot monta pe robineţi şicapetele de duşuri limitatoare de presiune şi de debit ca să prevină deschiderea lor excesivă care se întâmplăfrecvent fără vreo necesitate practică; Duşurile pot fi de asemenea echipate cu capuri asistate cu aercomprimat pentru creşterea presiunii fără creşterea debitului de apă; Montarea sursei de apă caldă aproapede locul de utilizare (în baie sau bucătărie) şi buna izolare a ţevii de apă caldă elimină volumul ce trebuielăsat să curgă până "vine apa caldă".

Măsuri legislative / de reglementare:

Legislaţie de ape la nivel naţional şi reglementări de management al apei la nivel regional, zonal şilocal, incluzând reglementări privind: instalaţiile sanitare, conectarea la reţelele de apă şi canalizare,stropitul şi irigaţiile, tipul şi suprafaţa de vegetaţie ornamentală admisă; spălarea străzilor; standarde pentruaparatele ce funcţionează cu apă, inclusiv norme de modernizare şi eficientizare, reciclarea apei.Sunt necesare introducerea de restricţii, prin raţionalizări şi stabilirea ordinii de prioritate în satisfacereadiverselor nevoi umane cu luare în calcul a necesităţilor de protecţie a vieţii acvatice şi zonelor umede.Restricţiile pot să limiteze şi la nevoie chiar să interzică irigarea cu scop ambiental (gazon, parcuri),spălatul autovehiculelor, piscine, irigaţii cu metode neraţionalizate, realizarea de noi obiective industrialesau comerciale cu consum ridicat de apă etc.

Măsuri educative:

Populaţia trebuie informată şi educată prin variate mijloace, printre care:Publicaţii şi materiale publicitare (fluturaşi, postere, bannere şi panouri publicitare, instalare de monitoaresau panouri electronice cu afişaj spre public, buletine informativ, pliante, autocolante, text inserat pe bileteşi facturi, ambalaje, decoraţiuni interioare sau exterioare legate de tema apei etc. )Mass-media: Emisiuni informative şi dezbateri la radio şi TV, spoturi publicitare radio şi TV; filmeeducative direct sau indirect, articole în ziare, inserţii publicitare în ziare şi reviste etc.Contact personal: Consiliere pentru clienţii diverselor bunuri şi servicii, conferinţe şi dezbateri publice,proiecţii publice video şi de diapozitive etc.Evenimente speciale: Acţiuni în şcoli, concursuri de sloganuri, eseuri, cultură generală, grafitti, desene şipictură pe teme de apă, expoziţii publice tematice foto sau de desen, ofertă publică de degustat apă derobinet, sau oferire gratis la restaurant sau cantine, târguri de profil, acţiuni publice simbolice sau de

igienizare, punere în valoare peisagistică şi urbanistică a apelor, vizite şi excursii la obiective legate de apeetc.

5.2 Tehnici de economisire a apei

• Verificaţi periodic starea instalaţiei de apă şi canal pentru a depista locuri neetanşe.• Montaţi limitatoare de debit la duşuri• Închideţi coloanele de apă la absenţe de mei multe zile pentru a evita risipa de apă prin robineţi sau altdispozitive ce nu închid perfect sau s-ar putea defecta pe parcurs.• Verificaţi periodic consumul de apă al diverselor instalaţii şi aparate casnice ex. maşină de spălat,ministaţie de dedurizare a apei etc. pentru a depista creşteri anormale de consum• Izolaţi bine toate conductele de apă caldă pentru a nu trebui întâi golită apa rece de pe conductă după cedeschideţi robinetul• Verificaţi periodic dacă toţi robineţii închid bine şi faceţi prompt orice reparaţii - trecerea timpului doar leagravează!• Reduceţi volumul apei din rezervorul de toaletă punând înăuntru o sticlă plină cu apă. De regulăstandardele prevăd din motive de siguranţă un volum semnificativ mai mare de apă pentru o clătire atoaletei decât e realmente necesar. Sau alegeţi un WC cu posibilitate de "stop" nu doar de "start" pentru apadin rezervor, desigur cu grija ca prin aceasta să nu produceţi înfundarea canalizării din economie excesivăde apă!• Nu folosiţi WC-ul pe post de coş de gunoi. Asta implică să trageţi apa, deci un consum inutil de apă, pluscă e mare riscul de a înfunda canalizarea.• Folosiţi maşina de spălat numai umplută la capacitate maximă, sau cu activarea modului de lucru pentrucantitate mai mică.• Nu folosiţi uscătoare de haine care funcţionează cu consum de apă. Puteţi să nu folosiţi deloc uscătorul -hainele se pot usca şi pe sfoară!• Maşina se spală foarte bine şi cu 2-3 găleţi de apă şi o perie. Cu furtunul pe neobservate se consumă sutede litri. Apa de ploaie adunată într-un rezervor cu filtru spală excelent!• Faceţi duş în loc să faceţi baie.• Opriţi duşul în timp ce vă săpuniţi sau frecaţi părul cu şampon etc.• Puneţi apă de robinet în sticle şi ţineţi-o la frigider, pentru a evita să lăsaţi să curgă apa "caldă" de peţeavă când doriţi un pahar de apă rece. Agitaţi sticla înainte de consum pentru a aera apa, ca să aibă gustproaspăt.• Folosiţi robinet cu manetă care reglează simultan apa caldă şi rece. Dacă aveţi robineţi separaţi, deschideţiîntâi cel pentru apa caldă şi apoi cel de apă rece şi nu invers.• Spălaţi vasele manual sau dacă chiar aveţi aşa cantităţi încât o maşină de spălat vase e cu adevăratindispensabilă, folosiţi-o numai umplută la capacitate.• Când spălaţi vase manual, folosiţi un lighean sau chiuveta cu dopul pus pentru a avea o soluţie de apăcaldă şi detergent de vase în care să spălaţi toate vasele, şi nu sub jetul continuu de apă. Făcând doarclătirea sub jet se economiseşte foarte multă apă!• Apa "uzată" cu puţine impurităţi (de la clătit vasele sau rufele sau duş) poate fi folosită pentru udatplantele de apartament. Nu însă şi cea foarte murdară sau cu mult săpun sau detergent!• Grupaţi în grădină legumele sau florile cu necesită multă apă la un loc, pentru a stropi mai frecvent numaiacolo, nu şi plantele ce au nevoi mai reduse de apă.• Acoperiţi solul din grădină în jurul plantelor cu frunze, coajă de copac etc. sau folie de plastic pentru apreveni evaporarea apei din sol. Aveţi grijă însă ca apa de ploaie să se poată infiltra în sol.• Stropiţi grădina dimineaţa devreme sau seara târziu, pentru a diminua evaporarea.• Înlocuiţi irigarea clasică a grădinii (prin stropire) cu irigare prin curgere fină din tuburi miniperforateexact pe rândule de plante sau microirigare prin picurarea direct la rădăcina plantei (aplicabil la plante maimari şi spaţiate cum sunt tufele de roşii).• Irigarea mai rară dar cu cantitate mai mare de apă, în special a gazonului de iarbă, stimulează plantele sădezvolte sistem mai adânc de rădăcini şi deci să fie mai rezistente la uscăciune.• Proiectarea şi managementul grădinilor, spaţiilor verzi etc. trebuie să plece de la principiul minimizăriinecesarului de apă.• În loc de spălatul curţii, aleii, trotuarului etc. cu furtunul cu jet de apă, luaţi o mătură!

• Alegeţi pentru baie vană de dimensiuni reduse, nu cele tot mai mari şi acum foarte la modă.• Amplasaţi sursa de apă caldă (cazan, boiler, microcentrală) cât mai aproape de locul unde e cel maifrecvent necesară apa caldă.• Economisiţi energia electrică. Astfel economisiţi apă, deoarece toate felurile de centrale electriceconsumă mari cantităţi de apă.• Cumpăraţi produse locale, evitaţi deplasări inutile, preferaţi trenul, transportul în comun şi bicicletaavionului sau automobilului, deoarece transporturile înseamnă consum de energie deci de apă!• Reciclarea hârtiei, metalului, sticlei, plasticului etc. înseamnă şi o mare economie de apă, deoarecereciclarea consumă mult mai puţină apă decât producţia din materii prime!

5.3 Măsuri practice de protecţia calităţii apei

Pe lângă economisirea apei, ca să protejeze cantitativ resursele şi să se reducă prelevarea de ape dincircuitul lor natural, este esenţială protejarea calităţii apei. În acest sens trebuie să acţioneze nu doarindustria, ci fiecare dintre noi. Poluarea casnică pe care o producem este cantitativ şi calitativ de regulă mairedusă decât cea produsă de un obiectiv industrial. Şi totuşi, prin faptul că sunt atâtea milioane degospodării în ţară, comportamentul individual al fiecăruia dintre noi are influenţă decisivă asupra calităţiiapelor României. Să vedem ce poate face fiecare din noi ?• Nu curăţaţi WC-ul cu tot felul de dezinfectante şi soluţii speciale pentru care abundă reclamele latelevizor. Dacă e menţinută curată nu are nevoie de tot felul de soluţii. Nici de pastile şi deodorizante, carepot face mare rău apei şi mai ales proceselor biologic de la staţia de epurare. Aerisiţi mai bine!• Vesela se spală foarte bine cu apă fierbinte. Rareori este cu adevărat nevoie de soluţii sau paste de spălatvase. Când chiar trebuie să le folosiţi, faceţi-o cu moderaţie şi în nu cu concentraţii excesive.• Nu aruncaţi în WC sau chiuvetă sau canal substanţe toxice - pesticide, insecticide, otrăvuri contrarozătoarelor, mercur, uleiuri minerale, produse petroliere sau alte asemenea substanţe, nici ape ce pot săconţină asemenea poluanţi! Nici lacuri, vopsele, cosmetice, solvenţi, medicamente, nici chiar uleiurivegetale şi grosimi animale!• Folosiţi detergenţi care nu conţin fosfaţi sau alte substanţe de dedurizare ce afectează negativ mediul. Deasemenea tensidele din detergent trebuie să fie total sau în procent cât mai ridicat biodegradabile şi să nuproducă intermediari toxici în cursul descompunerii.• Calculaţi atent doza de detergent folosită la spălat. Interesaţi-vă care este duritatea apei de la robinetulDumneavoastră, că şi de ea depinde mult doza necesară! Excesul de detergent rămas nefixat pe murdăriadin rufe va afecta mediul şi posibil chiar sănătatea altora, prin mecanisme indirecte, chiar dacă detergentulîn sine e netoxic.• Cel mai "ecologic" produs pentru spălat este săpunul simplu ("de rufe"). Dezavantajele sunt că necesitămuncă ceva mai multă şi nu spală aşa de "alb"....• Numeroasele înălbitoare, parfumuri etc. pentru spălat haine sunt în fond un lux care nu e cu adevăratnecesar, ci ni l-au indus reclamele. Ele au frecvent mari efecte negative asupra mediului şi chiar asuprasănătăţii deşi rezultatele aparente asupra hainelor sunt foarte tentante.• "Înmuierea", prespălarea sau fierberea rufelor sunt rareori cu adevărat necesare.• Detergenţii "duri" cu mulţi perboraţi pentru înălbire nu îşi au sensul dacă speli la 400C sau 600C, deoareceperboraţii sunt inactivi sub 700C şi merg nemodificaţi în canalizare, afectând însă calitatea apelor.• Aplicaţi îngrăşămite artificiale sau naturale (gunoi de grajd) pe câmp numai în perioada de vegetaţie (nutoamna sau iarna!) şi bine dozat, ideal după măsurarea nivelului de azot existent în sol!• Practicaţi agricultură "ecologică" fără îngrăşăminte artificial şi pesticide etc. , inclusiv în grădină, saupentru flori sau gazonul de iarbă şi cumpăraţi produse agricole biologice ("ecologice") căci la producţia lornu s-au folosit îngrăşăminte chimice şi pesticide ce poluează apele.

6. TEMELIA APELOR ÎN ROMÂNIA - LEGEA APELOR

În fasciculele anterioare am văzut actele normative specifice legate de calitatea apei de suprafaţă şiapei potabile şi o serie de reglementări privind epurarea apelor. Toate aceste elemente trebuie privite ca untot unitar, sub egida legii-cadru, care este Legea Apelor, din care reproducem în continuare în extras o seriede prevederi mai importante, cu precizarea că se preconizează o revizuire ai ei:

LEGEA nr. 107 / 25.09.1996LEGEA APELORpublicată în M.Of. nr. 244 din 08.10.1996- EXTRAS -

Art. 1. � (1) Apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabilpentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale detransport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic.(2) Apele fac parte integrantă din patrimoniul public. Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă aresurselor de apă sunt acţiuni de interes general.(3) Dreptul de folosinţă, cât şi obligaţiile corespunzătoare rezultate din protecţia şi conservarea resurselorde apă vor fi exercitate în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu excepţia apelor geotermale pentrucare se vor adopta reglementări specifice.(4) Apele, malurile şi albiile acestora, indiferent de persoana fizică sau juridică care le administrează, suntsupuse dispoziţiilor prezentei legi, precum şi prevederilor din convenţiile internaţionale la care Româniaeste parte.(5) Sunt, de asemenea, supuse dispoziţiilor prezentei legi lucrările care se construiesc pe ape sau care aulegătură cu apele şi prin care, direct ori indirect, se produc modificări temporare sau definitive asupracalităţii apelor ori regimului de curgere a acestora.Art. 2. � Prevederile prezentei legi au ca scop:a) conservarea, dezvoltarea şi protecţia resurselor de apă, precum şi asigurarea unei curgeri libere a apelor;b) protecţia împotriva oricărei forme de poluare şi de modificare a caracteristicilor resurselor de apă, amalurilor şi albiilor sau cuvetelor acestora;c) refacerea calităţii apelor de suprafaţă şi subterane;d) conservarea şi protejarea ecosistemelor acvatice;e) asigurarea alimentării cu apă potabilă a populaţiei şi a salubrităţii publice;f) valorificarea complexă a apelor ca resursă economică şi repartiţia raţională şi echilibrată a acestei resurse,cu menţinerea şi cu ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale a apelor;g) apărarea împotriva inundaţiilor şi oricăror alte fenomene hidrometeorologice periculoase;h) satisfacerea cerinţelor de apă ale agriculturii, industriei, producerii de energie, a transporturilor,aquaculturii, turismului, agrementului şi sporturilor nautice, ca şi ale oricăror alte activităţi umane.Art. 3. � (1) Aparţin domeniului public apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şiapele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialulenergetic valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime.(2) Albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10km2, pe care apele nu curg permanent, aparţin deţinătorilor, cu orice titlu, ai terenurilor pe care se formeazăsau curg. Proprietarii acestor albii trebuie să folosească aceste ape în concordanţă cu condiţiile generale defolosire a apei în bazinul respectiv.(3) Insulele, care nu sunt în legătură cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, aparţin proprietaruluialbiei apei.(4) Apa subterană poate fi folosită de proprietarul terenului, numai în măsura în care este utilizată conformart.9 alin. (2).(5) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1) pepinierele şi crescătoriile piscicole aflate în afara cursurilor deapă.Art. 4. � (1) Stabilirea regimului de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate, este undrept exclusiv al Guvernului, exercitat prin Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu excepţiaapelor geotermale.(2) Apele din domeniul public se dau în administrare Regiei Autonome �Apele Române� de cătreMinisterul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în condiţiile legii.(3) Reglementarea navigaţiei şi a activităţilor conexe acesteia pe căile navigabile se face de către MinisterulTransporturilor, prin unităţi de profil.(4) Faza atmosferică a circuitului apei în natură poate fi modificată artificial numai de Ministerul Apelor,Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de cei autorizaţi de acesta, în condiţiile legii.Art. 5. � (1) În jurul surselor şi instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, al surselor de ape minerale şi allacurilor şi nămolurilor terapeutice se instituie zone de protecţie sanitară cu regim sever sau cu regim de

restricţii, precum şi perimetre de protecţie hidrogeologică. Dreptul de proprietate asupra surselor şiinstalaţiilor de alimentare cu apă potabilă, surselor de ape minerale şi lacurilor şi nămolurilor terapeutice seextinde şi asupra zonelor de protecţie sanitară cu regim sever.(2) Regimul de exploatare a apelor geotermale, a lacurilor şi nămolurilor terapeutice, a turbăriilor şi zonelorumede, a zonelor de protecţie sanitară, precum şi regimul privind navigaţia pe cursurile de apă naturale sauartificiale, pe apele maritime interioare şi pe marea teritorială, ca şi lucrările, construcţiile sau instalaţiileaferente sunt supuse prevederilor prezentei legi, precum şi reglementărilor cu caracter special.(3) Regimul de exploatare a fondului piscicol, precum şi exercitarea pescuitului în cursurile de apă naturalesau amenajate sunt supuse prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specifice.(4) Normele speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară se aprobă prin hotărâre aGuvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii.(5) Supravegherea calităţii apei potabile se asigură de către Ministerul Sănătăţii.Art. 6. � (1) Activitatea de gospodărire unitară, raţională şi complexă a apelor se organizează şi sedesfăşoară pe bazine hidrografice, ca entităţi geografice indivizibile de gospodărire a resurselor de apă.Gospodărirea apelor trebuie să considere ca un tot unitar apele de suprafaţă şi subterane atât sub aspectcantitativ, cât şi calitativ, în scopul asigurării dezvoltării durabile.(2) Gospodărirea apelor se bazează pe principiul solidarităţii umane şi interesului comun, prin colaborare şicooperare strânsă, la toate nivelurile administraţiei publice, a utilizatorilor de apă, a reprezentanţilorcolectivităţilor locale şi a populaţiei, pentru realizarea maximului de profit social.Art. 7. � (1) Elaborarea strategiei şi politicii naţionale în domeniul gospodăririi apelor, asigurareacoordonării şi controlului aplicării reglementărilor interne şi internaţionale în acest domeniu se realizeazăde către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.(2) Gestionarea cantitativă şi calitativă a apelor, exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor, precum şiaplicarea strategiei şi politicii naţionale în domeniu se realizează de Regia Autonomă �Apele Române� şifilialele sale bazinale.(3) Pe lângă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului funcţionează:Comisia centrală de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelorla construcţiile hidrotehnice, Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi lucrărilor hidrotehnice şiComitetul naţional pentru programul hidrologic internaţional, organisme cu caracter consultativ.Secretariatele tehnice permanente ale acestor organisme se asigură de Ministerul Apelor, Pădurilor şiProtecţiei Mediului.[..........]Art. 9. � (1) Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, sestabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exercită potrivit prevederilor legale. Acest dreptinclude şi evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape demină sau de zăcământ, după utilizare.(2) Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecţie acalităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă pentru aceastanu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică de până la 0,2 litri/secundă, destinateexclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii.(3) Orice persoană fizică, pe proprie răspundere, poate utiliza liber apele marine, din afara zonelor derestricţie, pentru îmbăiere.(4) Utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor omologate, determinate conform prevederiloraplicabile resurselor minerale.Art. 10. � (1) Satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în altescopuri. De asemenea, au prioritate, faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă pentru animale, refacerearezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic alhabitatului acvatic.(2) Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie, în folosul altor activităţi, este interzisă.(3) Apa potabilă distribuită organizat în centre populate poate fi utilizată şi în alte scopuri, numai dacă s-aasigurat satisfacerea integrală a cerinţelor populaţiei, animalelor şi ale unor activităţi care necesită apă deaceastă calitate. Alimentarea cu apă potabilă în alte scopuri va fi limitată sau desfiinţată numai atunci cândapar cerinţe noi în alimentarea cu apă a populaţiei.(4) Apele subterane, corespunzătoare calitativ, sunt destinate în primul rând pentru alimentarea cu apă apopulaţiei şi animalelor, precum şi pentru asigurarea igienei şi sănătăţii populaţiei. Aceste ape pot fiutilizate şi în alte scopuri, numai în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor.

(5) La planificarea şi la realizarea unor activităţi, cum sunt mineritul de suprafaţă, derivaţiile de debite etc.,ce pot influenţa rezerva de ape subterane sau pot modifica reţeaua hidrografică de suprafaţă, se vor luaobligatoriu măsuri de refacere a alimentărilor cu apă şi de protecţie împotriva inundaţiilor.Art. 11. � (1) În lacurile de acumulare folosite ca sursă pentru alimentări cu apă potabilă se poate practicanumai piscicultura în regim natural, fără furajarea peştilor şi fără aplicarea fungicidelor sau a oricărormedicamente veterinare.(2) În orice alte zone decât cele prevăzute în alin. (1), piscicultura cu administrare de furaje se poatepractica numai în cazul în care nu este influenţată calitatea apelor din aval şi în baza avizului de gospodărirea apelor.Art. 12. � (1) Utilizatorii de apă sunt obligaţi să respecte normele de consum de apă pe unitatea de produssau pe activitate şi să economisească apa prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire repetată. Deasemenea, au obligaţia să asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele dealimentare cu apă şi canalizare epurare, după caz.(2) Normele de consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate se determină şi se reactualizeazăperiodic. Normele de consum se propun de utilizatorii de apă, la nivelul celor mai bune performanţe aletehnologiilor folosite, se avizează de ministerele interesate şi se aprobă de Ministerul Apelor, Pădurilor şiProtecţiei Mediului. Soluţionarea eventualelor divergenţe este de competenţa Guvernului.Art. 13. � Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regia Autonomă �Apele Române� sunt îndrept să ia măsuri de limitare sau de suspendare provizorie a folosirii apei, pentru a face faţă unui pericolsau consecinţelor unor accidente, secetei, inundaţiilor sau unui risc de lipsă de apă datorat supraexploatăriiresursei.Art. 14. � (1) Dacă, din cauza secetei sau a altor calamităţi naturale, debitele de apă autorizate nu pot fiasigurate tuturor utilizatorilor autorizaţi, se aplică restricţii temporare de folosire a resurselor de apă.(2) Restricţiile se stabilesc prin planuri de restricţii şi folosire a apei în perioadele deficitare, elaborate deRegia Autonomă �Apele Române�, după consultarea utilizatorilor autorizaţi, cu avizul Ministerului Apelor,Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi cu aprobarea comitetului de bazin. Planurile de restricţii şi folosire a apeiîn perioadele deficitare, denumite în continuare planuri de restricţii, se aduc la timp la cunoştinţă publicului.(3) Metodologia de elaborare şi de aprobare a planurilor de restricţii şi procedura de informare a publiculuise stabilesc de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Această metodologie va trebui să ţinăseama de priorităţile prevăzute la art. 10 şi de importanţa socială şi economică a utilizatorilor autorizaţi.(4) Măsurile stabilite de Regia Autonomă �Apele Române� în aplicarea planului de restricţii sunt obligatoriipentru toţi utilizatorii de apă. Măsurile de restricţii se asimilează cu situaţia de forţă majoră în nerealizareacontractelor de livrare a apei.(5) Pe durata aplicării planurilor de restricţii, prevederile autorizaţiei de gospodărire a apelor sesubordonează acestora.Art. 15. � (1) Poluarea în orice mod a resurselor de apă este interzisă.(2) Normele de calitate a resurselor de apă se aprobă prin standarde, la propunerea Ministerului Apelor,Pădurilor şi Protecţiei Mediului.(3) Normele privind calitatea apei potabile se aprobă prin standarde, la propunerea Ministerului Sănătăţii.(4) Limitele de încărcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă se aprobă prin hotărâre aGuvernului, la propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii.(5) Limitele de descărcare înscrise în avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor reprezintă limitelemaxime admise, iar depăşirea acestora este interzisă.Art. 16. � (1) Pentru protecţia resurselor de apă, se interzic:a) punerea în funcţiune de obiective economice noi sau dezvoltarea celor existente, darea în funcţiune denoi ansambluri de locuinţe, introducerea la obiectivele economice existente de tehnologii de producţiemodificate, care măresc gradul de încărcare a apelor uzate, fără punerea concomitentă în funcţiune areţelelor de canalizare şi a instalaţiilor de epurare ori fără realizarea altor lucrări şi măsuri care să asigure,pentru apele uzate evacuate, respectarea prevederilor impuse prin autorizaţia de gospodărire a apelor;b) realizarea de lucrări noi pentru alimentare cu apă potabilă sau industrială ori de extindere a celorexistente, fără realizarea sau extinderea corespunzătoare şi concomitentă a reţelelor de canalizare şi ainstalaţiilor de epurare necesare;c) aruncarea sau introducerea în orice mod, în albiile cursurilor de apă, în cuvetele lacurilor sau ale bălţilor,în Marea Neagră şi în zonele umede, precum şi depozitarea pe malurile acestora a deşeurilor de orice fel;d) evacuarea de ape uzate, în apele subterane, lacurile naturale sau de acumulare, în iazuri, în bălţi sau înheleştee;

e) utilizarea de canale deschise de orice fel pentru evacuările ori scurgerile de ape fecaloid menajere sau cuconţinut periculos;f) spălarea în cursuri de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora a vehiculelor, autovehiculelor, a altorutilaje şi agregate mecanice, precum şi a ambalajelor sau obiectelor care au conţinut pesticide sau altesubstanţe periculoase;g) spălarea animalelor domestice dezinfectate cu substanţe toxice în afara locurilor special amenajate înacest scop;h) aruncarea sau vărsarea în instalaţii sanitare sau în reţele de canalizare a reziduurilor petroliere sau asubstanţelor periculoase;i) spălarea în cursurile de apă sau în lacuri, pe malurile acestora, pe diguri sau baraje a obiectelor de uzcasnic, cu folosirea substanţelor chimice de orice fel.(2) În zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi, sunt interzise depozitarea şi folosirea deîngrăşăminte, pesticide sau alte substanţe periculoase.Art. 17. � În scopul folosirii raţionale şi protejării calităţii resurselor de apă, utilizatorii de apă auurmătoarele obligaţii:a) să adopte tehnologii de producţie cu cerinţe de apă reduse şi cât mai puţin poluante, să economiseascăapa prin recirculare sau folosire repetată, să elimine risipa şi să diminueze pierderile de apă, să reducăpoluanţii evacuaţi o dată cu apele uzate şi să recupereze substanţele utile - conţinute în apele uzate şi înnămoluri;b) să asigure realizarea, întreţinerea şi exploatarea staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor lacapacitatea autorizată, să urmărească eficienţa acestora prin analize de laborator şi să intervină operativpentru încadrarea indicatorilor de emisie în limitele admise pentru evacuarea apelor uzate, limite prevăzuteprin autorizaţia de gospodărire a apelor;c) să respecte cu stricteţe disciplina şi normele tehnologice în activităţile de producţie care folosesc apa şievacuează ape uzate, precum şi în staţiile şi instalaţiile de prelucrare a calităţii apelor;d) să urmărească, prin foraje de observaţii şi control, starea calităţii apelor subterane din zona de influenţă adepozitelor de reziduuri de orice fel.Art. 18. � Utilizatorii de apă, amplasaţi pe teritoriul localităţilor sau pe platformele industriale, pot evacuaapele uzate în reţelele de canalizare publică sau în cele ale platformelor industriale numai cu acceptul şi curespectarea condiţiilor stabilite de deţinătorul acestor reţele şi numai dacă staţiile de epurare finală alelocalităţilor sau platformelor industriale respective au profil tehnologic necesar şi capacităţi disponibile. Întoate cazurile este obligatorie pre-epurarea locală a apelor uzate provenite de la aceşti utilizatori.Art. 19. � (1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia asigurării gospodăririi eficiente a apeidistribuite în localităţi, precum şi colectarea apelor meteorice, canalizarea şi epurarea apelor uzate.(2) Realizarea alimentării centralizate cu apă a satelor şi comunelor cu distribuţie stradală, fără branşamentela locuinţe, este condiţionată numai de asigurarea scurgerii apei prin rigole stradale.(3) Persoanele fizice şi juridice care exploatează staţiile şi instalaţiile de epurare au obligaţia să realizezeurmărirea continuă, prin analize de laborator, a modului de funcţionare a acestora, să păstreze registrele curezultatele analizelor şi să pună aceste date la dispoziţia personalului împuternicit cu sarcini de inspecţie şicontrol.Art. 20. � (1) Apele de mină sau de zăcământ pot fi evacuate în cursuri de apă, numai după epurarea lorcorespunzătoare, astfel încât să fie respectate limitele admise pentru evacuare în receptorii naturali desuprafaţă.(2) Apele uzate industriale, ca şi apele de mină sau de zăcământ, pentru care nu există tehnologii sauprocedee de epurare eficiente, pot fi injectate numai în straturi de foarte mare adâncime, pe baza unor studiispeciale, a avizului acordat de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi a avizului de gospodărire aapelor.Art. 21. � (1) Topirea teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile în cursuri de apă, canale, lacuriartificiale, lacuri naturale sau în bălţi este interzisă. Operaţiunile de topire pot fi efectuate în locuri specialamenajate şi în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor.(2) Tăbăcirea pieilor este permisă numai în condiţiile prevăzute în autorizaţia de gospodărire a apelor.Art. 22. � (1) Administratorii porturilor fluviale sau maritime au obligaţia de a realiza instalaţiispecializate pentru colectarea, preluarea şi epurarea corespunzătoare a apelor uzate provenite de la nave şiinstalaţii plutitoare sau din scăpări accidentale.

(2) Evacuarea în apele de suprafaţă sau maritime a apelor uzate neepurate, provenite de la nave şi instalaţiiplutitoare sau de foraj marin, precum şi a produselor petroliere de la reţeaua aferentă de transport, esteinterzisă.Art. 23. � (1) Regia Autonomă �Apele Române� prin filialele sale bazinale organizează activitatea deprevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, pe bază de planuri elaborate în funcţie decondiţiile specifice bazinelor hidrografice respective şi de natura substanţelor poluante ce pot fi evacuateaccidental.(2) Utilizatorii de apă sunt obligaţi să întocmească planuri proprii de prevenire şi de combatere a poluăriloraccidentale, posibil a se produce ca urmare a activităţii lor, şi să le pună în aplicare în caz de necesitate.(3) Elaborarea planurilor de prevenire şi de combatere a poluărilor accidentale se face potrivitmetodologiei-cadru stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.(4) Utilizatorii de apă care au produs o poluare accidentală sunt obligaţi să ia măsuri urgente pentruînlăturarea cauzelor şi efectelor acestora şi să informeze imediat cea mai apropiată unitate de gospodărire aapelor asupra acestei poluări.(5) Unităţile de gospodărire a apelor au obligaţia să ia în considerare orice informaţie provenită de lapersoane fizice şi juridice, altele decât utilizatorii, care au produs poluarea accidentală.(6) Poluarea intenţionată se pedepseşte.(7) În caz de poluări accidentale, filialele bazinale ale Regiei Autonome �Apele Române� vor avertizaimediat utilizatorii de apă şi autorităţile administraţiei publice a localităţilor din aval pentru a lua măsuri deprotecţie a apelor şi de diminuare a pagubelor.(8) Utilizatorii de apă potenţial poluatori, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi RegiaAutonom? �Apele Române� au obligaţia dotării cu mijloace specifice de intervenţie pentru cazuri depoluări accidentale.Art. 24. � (1) Utilizatorii de apă din aval, care au suferit daune materiale cauzate de o poluare accidentală,produsă în amonte, sau de distrugerea unei construcţii de retenţie a apei din amonte, au dreptul ladespăgubire de la persoana fizice sau persoana juridice ce se face vinovată, potrivit legii.(2) Cheltuielile efectuate de persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv de către Regia Autonomă �ApeleRomâne�, pentru înlăturarea efectelor poluării accidentale, se suportă de cel care a produs poluarea.Art. 25. � (1) Pe malurile apelor aparţinând domeniului public, dacă nu sunt impuse restricţii, oricepersoană fizică are dreptul de acces liber, pe propria răspundere, pentru plimbare sau recreere, fără aproduce prejudicii apelor, albiilor, malurilor şi riveranilor.(2) În zonele special organizate ori amenajate pentru agrement pe malurile apelor, accesul este permis încondiţiile stabilite de deţinătorii acestor zone şi cu respectarea prevederilor înscrise în autorizaţia degospodărire a apelor, eliberată acestora.(3) Circulaţia pe cursurile de apă, lacuri naturale sau pe mare, cu bărci de agrement fără motor, seefectuează liber, cu respectarea drepturilor riveranilor şi reglementărilor legale.(4) Dreptul de folosinţă a albiilor minore, a plajei şi a ţărmului mării, în alte scopuri decât cele prevăzute înalin. (1), se dobândeşte numai după obţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor.Art. 26. � (1) Deţinătorii terenurilor din aval sunt obligaţi să primească apele ce se scurg în mod natural depe terenurile situate în amonte.(2) Lucrările de barare sau de traversare a cursurilor de apă, care pot constitui obstacol în curgerea naturalăa apelor, vor fi astfel concepute, realizate şi exploatate încât să nu influenţeze defavorabil curgerea apelor,în vederea asigurării atât a stabilităţii acestor lucrări, a albiilor minore şi a malurilor, cât şi pentruprevenirea unor efecte distructive sau păgubitoare. Lucrările construite fără a avea în vedere astfel decerinţe trebuie modificate sau demolate de proprietarii sau deţinătorii lor, în condiţiile şi la termenelestabilite de Regia Autonomă �Apele Române�. În caz contrar, Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecţieiMediului, prin unităţile sale teritoriale, este abilitat să aplice sancţiuni potrivit legii, din oficiu sau lasesizarea Regiei Autonome �Apele Române�.(3) Obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcţiune, în orice mod, aconstrucţiilor şi instalaţiilor de descărcare a apelor mari, sunt interzise.Art. 27. � Orice activitate pe luciu de apă, în albii minore ori în zone de protecţie, inclusiv navigaţia,plutăritul, flotajul, exploatarea agregatelor minerale sau recoltarea stufului, precum şi pescuitul se vorrealiza astfel încât să nu producă efecte negative asupra malurilor şi albiilor cursurilor de apă, malurilor şicuvetelor lacurilor, monumentelor naturii, construcţiilor, lucrărilor sau instalaţiilor existente în albii şi săinfluenţeze cât mai puţin folosirea apelor de către alţi utilizatori. În nici o situaţie nu este permisădeteriorarea calităţii apei.

Art. 28. � (1) Riveranii sunt obligaţi să acorde drept de servitute, avându-se în vedere zone anume stabilitede comun acord cu Regia Autonomă �Apele Române�, fără a percepe taxe, pentru:a) trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor, în scopul îndepliniriiacestora;b) amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi control sau alte aparate oriinstalaţii necesare executării de studii privind regimul apelor, precum şi accesul pentru întreţinereainstalaţiilor destinate acestor activităţi;c) transportul şi depozitarea temporară a materialelor şi utilajelor pentru intervenţii operative privindapărarea împotriva inundaţiilor;d) transportul şi depozitarea temporară de materiale, utilaje, precum şi circulaţia acestora şi a personalului,în cazul executării de lucrări de întreţinere şi de reparaţii.(2) În cazul în care, prin exercitarea acţiunilor prevăzute la alin. (1), se produc pagube, deţinătoriiterenurilor riverane apelor au dreptul la despăgubiri potrivit legii.[........]Art. 30. � (1) Plantarea sau tăierea arborilor sau arbuştilor de pe terenurile situate în albiile majore alecursurilor de apă şi pe ţărmul mării, fără avizul de gospodărire a apelor şi avizul organelor silvice despecialitate, este interzisă.(2) Avizul de gospodărire a apelor prevăzut la alin. (1) este necesar şi pentru lucrările construite pe ape saucare au legătură cu apele, realizate în albia majoră.[........]Art. 31. � (1) Pădurile cu funcţii speciale de protecţie din bazinele de recepţie ale lacurilor de acumulare,cele din bazinele cu grad mare de torenţialitate şi predispuse eroziunii, din albiile majore ale râurilor, dinzonele dig-mal, precum şi benzile de pădure situate de-a lungul râurilor neîndiguite aparţin grupei de păduricu funcţii speciale de protecţie a apelor şi sunt gospodărite ca atare prin tratamente intensive, interzicându-se tăierile rase sau tratamentele cu perioadă scurtă de regenerare.(2) Pădurile de protecţie a apelor, cele de protecţie a solurilor, situate pe stâncării, grohotişuri, pe solurierodate, pe terenuri cu înclinare mai mare de 35° şi alte asemenea păduri se gospodăresc în regim special deprotecţie.(3) În perimetrele menţionate la alin. (1) şi (2) se vor executa lucrări de combatere a eroziunii solului, destingere a torenţilor şi se vor aplica reguli speciale de întreţinere a lucrărilor executate.(4) Pădurile din zonele de munte şi de deal trebuie astfel gospodărite încât să nu contribuie la formareainundaţiilor şi la producerea eroziunii solului.[.........]Art. 33. � (1) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate concesiona sau închiria parte dindomeniul public al apelor, pentru exploatarea apelor de suprafaţă sau subterane, cu excepţia apelorgeotermale, a materialelor din acestea şi din maluri, precum şi pentru valorificarea vegetaţiei din albiileminore şi de pe maluri, folosirea energiei apelor, exploatarea luciului de apă pentru piscicultură, pescuit,agrement ori sporturi nautice, ca şi pentru alte activităţi, cu respectarea prevederilor legale.(2) Dreptul de exploatare a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor, bălţilorşi din ţărmul mării prin exploatări organizate se obţine în baza autorizaţiei de gospodărire a apelor. Pentruautorizarea acestor activităţi pe apele naţionale navigabile este obligatorie obţinerea avizului MinisteruluiTransporturilor.(3) Exploatarea agregatelor minerale este permisă numai din rezerve omologate, cu respectarea condiţiilorde scurgere a apelor şi de asigurare a stabilităţii albiilor şi malurilor şi fără afectarea construcţiilor din zonece au legătură directă sau indirectă cu regimul de curgere a apelor. În cazul în care exploatarea agregatelorminerale se face în albiile cursului de apă, pentru a servi lucrărilor de regularizare a albiei, stabilizăriitalvegului sau aducerii albiei la starea iniţială, nu mai este necesară omologarea rezervelor.(4) Dreptul de exploatare a agregatelor minerale necesare gospodăriilor individuale sau interesului publiclocal, în limita cantităţii maxime de 5.000 m3 pe an, se acordă administraţiei publice locale prin autorizaţiade gospodărire a apelor. Această autorizaţie se eliberează anual, la cererea consiliilor locale.(5) Exploatările de agregate minerale prevăzute la alin. (3) se realizează şi în conformitate cu prevederilelegislaţiei specifice domeniului resurselor minerale.(6) Lucrările de dragare efectuate pe căile navigabile, pentru menţinerea adâncimii de navigaţie, se executăfără aviz de gospodărire a apelor. Locurile de depozitare a materialului rezultat din lucrările de dragare sestabilesc anual de către Regia Autonomă �Apele Române�, împreună cu Ministerul Transporturilor.(7) Exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie instituite potrivit prezentei legi este interzisă.

(8) Închirierea sau concesionarea plajei mării se face cu avizul Ministerului Turismului.Art. 34. � (1) În zonele în care albiile sunt amenajate prin lucrări de apărare, consolidare, terasamente saualte asemenea lucrări, obligaţia de întreţinere, reparare sau refacere a unor astfel de lucrări, ca şi deîntreţinere a albiilor în zona amenajată, a cuvetelor şi a malurilor revine celor care au în administrare sau înexploatare lucrările respective.(2) Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor, care au avantaje din întreţinerea şi amenajarea unui dig deprotecţie, plătesc deţinătorului digului o cotă-parte din cheltuielile acestuia cu amenajarea şi întreţinereadigului, corespunzător avantajului. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului va stabilimetodologia de determinare a cotei de participare la cheltuielile de întreţinere şi amenajare a digurilor deprotecţie.(3) Întreţinerea albiei minore în aval de o lucrare de barare revine deţinătorului cu orice titlu al aceleilucrări, pe o zonă de cel puţin 500 m.(4) Întreţinerea albiei minore pe zonele neamenajate revine Regiei Autonome Apele Române�.[........]Art. 35. � (1) Gospodărirea apelor se desfăşoară şi se bazează pe cunoaşterea ştiinţifică, complexă,cantitativă şi calitativă a resurselor de apă ale ţării, realizată printr-o activitate unitară şi permanentă desupraveghere, observaţii şi măsurători asupra fenomenelor hidrometeorologice şi resurselor de apă, inclusivde prognozare a evoluţiei naturale a acestora, ca şi a evoluţiei lor sub efectele antropice, precum şi princercetări multidisciplinare.(2) Informaţiile hidrometeorologice, hidrogeologice şi cele de gospodărire a apelor se obţin prin unităţi aleRegiei Autonome �Apele Române�, de la alte unităţi specializate autorizate şi direct de la utilizatorii deapă. Toate acestea constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor.(3) Modul de organizare, păstrare şi gestionare a Fondului naţional de date de gospodărire a apelor, sestabileşte unitar de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Întocmirea şi ţinerea la zi aacestui fond de date se asigură de Regia Autonomă �Apele Române�.(4) Unităţile specializate autorizate, ca şi utilizatorii de apă care produc informaţii ce pot constitui Fondulnaţional de date de gospodărire a apelor sunt obligaţi să le păstreze timp de 5 ani şi să le transmită lunar laRegia Autonomă �Apele Române�, baza unei proceduri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şiProtecţiei Mediului.(5) Fondul naţional de date de gospodărire a apelor, precum şi evidenţa apelor ce aparţin domeniului publicsunt incluse în Cadastrul apelor, cu excepţia apelor geotermale. Modul de organizare a Cadastrului apelor sestabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, iar ţinerea la zi a acestuia se asigură deRegia Autonomă �Apele Române�.(6) Persoanele fizice şi juridice au acces la informaţiile ce constituie Fondul naţional de date de gospodărirea apelor, în baza unei proceduri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Folosirea decătre acestea a informaţiilor conţinute în Fondul naţional de date de gospodărire a apelor în scopuricomerciale este permisă numai contra cost, în condiţiile legii.(7) Deţinătorii de informaţii ce constituie Fondul naţional de date de gospodărire a apelor pot refuza,motivat, furnizarea de astfel de informaţii, în cazul în care acestea afectează:a) siguranţa naţională;b) desfăşurarea unor acţiuni în curs de urmărire penală sau de judecată;c) confidenţialitatea industrială şi comercială. Prin aceasta se înţelege situaţiile în care se dezvăluie şi sefolosesc secrete de comerţ, într-o manieră contrară practicilor comerciale loiale.Art. 36. � (1) Unităţile şi instalaţiile autonome care furnizează informaţii hidrologice, hidrogeologice şimeteorologice specifice gospodăririi apelor, precum şi informaţii privind caracteristicile cantitative şicalitative ale resurselor de apă formează reţeaua naţională de observaţii pentru gospodărirea apelor.(2) Pentru asigurarea continuităţii şi omogenităţii şirurilor de informaţii, unităţile şi instalaţiile autonomeale reţelei naţionale de observaţii nu pot fi dezafectate decât în situaţii deosebite, de interes naţional.Dezafectarea se face cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi cu obligareasolicitantului de a asigura proiectarea, execuţia şi punerea în funcţiune a unităţii sau a instalaţiilor în noulamplasament, anterior începerii operaţiunilor de dezafectare.[...........]Art. 38. � Pentru asigurarea folosirii raţionale a apelor subterane, a apelor minerale şi geotermale, alacurilor şi nămolurilor terapeutice, precum şi a agregatelor minerale din albii, cercetarea, evaluarea şiomologarea rezervelor se vor face conform prevederilor aplicabile resurselor minerale utile.

Art. 39. � Delimitarea albiilor minore se realizează de Regia Autonomă �Apele Române� împreună cuautoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane.Art. 40. � (1) În scopul asigurării protecţiei albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice şi îmbunătăţiriiregimului de curgere al apelor, se instituie zone de protecţie pentru:a) albia minoră a cursurilor de apă;b) suprafaţa lacurilor naturale sau a bălţilor acoperite de apă şi de vegetaţie acvatică, precum şi ţărmulmării;c) suprafaţa lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei coronamentului barajului;d) suprafeţele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaţii dedebite la capacitatea maximă de transport a acestora, precum şi de alte construcţii hidrotehnice realizate peape;e) lucrări de apărare împotriva inundaţiilor;f) construcţii şi instalaţii hidrometrice, precum şi instalaţii de determinare automată a calităţii apelor.(2) Lăţimea zonelor de protecţie este stabilită conform anexei nr. 2, care face parte integrantă din prezentalege. Delimitarea zonelor de protecţie se realizează de Regia Autonomă �Apele Române� împreună cuautoritatea de cadastru funciar şi cu deţinătorii terenurilor riverane. Dreptul de proprietate asupra lucrărilormenţionate la lit. d), e) şi f) se extinde şi asupra zonelor de protecţie a acestora.(3) Aplicarea, în funcţie de specificul local, a regimului restricţional de folosire a terenurilor din zonele deprotecţie, din zona dig-mal şi din acumulări nepermanente se asigură de Regia Autonomă �Apele Române�,cu consultarea deţinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri şi, după caz, a unităţilor de navigaţie civilă şi înconcordanţă cu metodologia elaborată de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.Art. 41. � (1) Măsurile şi amenajările pentru protecţia albiilor minore ale cursurilor de apă, a plajei şiţărmului Mării Negre, a lucrărilor ce se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele se stabilesc prinprescripţii de reglementare şi norme tehnice ce se elaborează de Ministerul Apelor, Pădurilor şi ProtecţieiMediului.(2) Debitele de servitute şi cele salubre, obligatorii în albii, în raport cu specificul sectoarelor de râurespective, cu gradul de amenajare a bazinelor hidrografice, ţinând seama de solicitarea resurselor de apă şicu asigurarea respectării condiţiilor impuse pentru protecţia ecosistemelor acvatice, conform legii, sestabilesc, pe etape, de către Regia Autonomă �Apele Române�.[.........]Art. 43. � (1) În vederea stabilirii orientărilor fundamentale privind gospodărirea durabilă, unitară,echilibrată şi complexă a resurselor de apă, se elaborează scheme-cadru de amenajare şi gospodărire aapelor, pe bazine sau pe grupe de bazine hidrografice, denumite în continuare scheme-cadru. În corelare cuprevederile acestora, se elaborează programe de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor degospodărire a apelor, care trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea cantitativă şicalitativă a apelor, apărarea împotriva acţiunilor distructive ale apelor, precum şi valorificarea potenţialuluiapelor, în raport cu cerinţele dezvoltării durabile a societăţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu.(2) Schemele-cadru şi programele de dezvoltare prevăzute la alin. (1) se elaborează, se actualizează şi seavizează, în baza procedurii stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, se aprobă prinhotărâre a Guvernului şi se integrează în planurile de amenajare a teritoriului.(3) Toate activităţile social-economice, inclusiv amenajarea bazinelor hidrografice, protecţia mediului şiamenajarea teritoriului se corelează cu prevederile schemelor cadru.[.........]Art. 45. � (1) Pentru bazine hidrografice mici se întocmesc scheme locale de amenajare şi de gospodărire aapelor, denumite în continuare scheme locale, care se încadrează în schemele-cadru. Schemele localestabilesc obiectivele generale de punere în valoare şi de protejare cantitativă şi calitativă a resurselor de apă,a ecosistemelor acvatice şi a zonelor umede, precum şi obiectivele generale privind utilizarea durabilă şiprotecţia tuturor categoriilor de resurse de apă din teritoriul respectiv.(2) Schema locală inventariază diferiţii utilizatori care folosesc resursele de apă existente, stabilind starearesurselor de apă şi a ecosistemelor acvatice. Aceasta ţine seama de strategiile şi de programele statului, alecolectivităţilor locale, ale instituţiilor publice, ale altor persoane fizice şi persoane juridice, cu incidenţăasupra calităţii, repartiţiei şi folosirii resurselor de apă. De asemenea, stabileşte priorităţile pentru atingereaobiectivelor menţionate la alin. (1), ţinând seama de protecţia mediului acvatic natural, de necesitateapunerii în valoare a resurselor de apă, de evoluţia previzibilă a localităţilor rurale şi urbane şi de echilibrulce trebuie asigurat între diferiţii utilizatori de apă.

(3) Prin schema locală se evaluează mijloacele economice şi financiare necesare pentru realizarea lucrărilor,instalaţiilor şi amenajărilor prevăzute. Aceasta trebuie să fie compatibilă cu orientările fixate în schemacadru.Art. 46. � (1) Programele şi deciziile administrative, care au legătură cu apele, trebuie să fie înconcordanţă cu prevederile schemelor-cadru aprobate.(2) La elaborarea documentaţiilor tehnice pentru lucrările prevăzute la art. 48 se va ţine seama deprevederile schemelor-cadru, respectiv ale schemelor locale.Art. 47. � (1) La nivelul fiecărei filiale bazinale a Regiei Autonome �Apele Române� se organizează uncomitet de bazin.(2) Comitetul de bazin este format din 15 membri, după cum urmează:a) doi reprezentanţi ai Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, dintre care unul selectat dincadrul agenţiilor de protecţie a mediului din bazinul hidrografic respectiv;b) un reprezentant al Ministerului Sănătăţii, selectat de acesta din cadrul inspectoratelor judeţene de poliţiesanitară şi medicină preventivă din bazinul hidrografic respectiv;c) doi primari de municipii şi un primar de oraş sau comună, aleşi de primarii localităţilor din bazinulhidrografic respectiv;d) un reprezentant ales de organizaţiile neguvernamentale cu sediul în bazinul hidrografic respectiv;e) un prefect din bazinul hidrografic respectiv, nominalizat de Departamentul pentru Administraţie PublicăLocală;f) un preşedinte de consiliu judeţean, ales de preşedinţii consiliilor judeţene din bazinul hidrograficrespectiv;g) trei reprezentanţi ai utilizatorilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;h) doi reprezentanţi ai Regiei Autonome �Apele Române�;i) un reprezentant al Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor.(3) Reprezentanţii administraţiei publice locale aleşi în comitetul de bazin vor funcţiona în cadrul acestuianumai pe durata exercitării mandatului funcţiei pe care o reprezintă.(4) Prefectul, preşedintele consiliului judeţean şi primarii aleşi vor proveni din unităţi administrativteritoriale diferite.(5) Reprezentanţii utilizatorilor de apă se propun şi se aleg de comitetul de bazin, în funcţie de cerinţa deapă şi de impactul apelor uzate evacuate asupra resurselor de apă.(6) Membrii comitetului de bazin pot fi schimbaţi de cei care i-au selectat sau ales.(7) Comitetul de bazin colaborează cu Regia Autonomă �Apele Române� la aplicarea strategiei şi politiciinaţionale de gospodărire a apelor, în care scop trebuie:a) să avizeze schemele-cadru, precum şi programele de dezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilorde gospodărire a apelor;b) să avizeze planurile de prevenire a poluărilor accidentale şi de înlăturare a efectelor lor, elaborate înfuncţie de condiţiile bazinului hidrografic respectiv;c) să aprobe schemele locale, stabilind priorităţile tehnice şi financiare şi să le integreze în schemele cadru;d) să aprobe planul de gospodărire integrată a calităţii şi cantităţii apei din bazinul hidrografic respectiv;e) să propună revizuirea normelor şi standardelor din domeniul gospodăririi apelor şi, în caz de necesitate,să elaboreze norme de calitate a apei evacuate, proprii bazinului hidrografic; aceste norme pot fi maiexigente decât cele la nivel naţional;f) să stabilească norme speciale pentru evacuări de ape uzate, dacă este necesar, pentru respectareanormelor stabilite de calitatea apelor;g) să aprobe încadrarea în categorii de calitate a cursurilor de apă din bazinul hidrografic respectiv;h) să recomande priorităţile privind finanţarea şi conformarea, în scopul realizării programelor dedezvoltare a lucrărilor, instalaţiilor şi amenajărilor de gospodărire a apelor;i) să asigure informarea publicului, garantarea unei perioade de timp necesare primirii comentariilorpublicului, să organizeze audieri publice asupra tuturor aspectelor propuse pentru aprobare şi să asigureaccesul publicului la documentele sale.(8) Comitetele de bazin:a) pot lua în considerare şi pot discuta orice aspecte noi privind cantitatea, calitatea şi folosirea apei, ce potapărea în bazinul hidrografic respectiv;b) pot constitui şi împuternici subcomitete a căror funcţie va fi de informare şi de consultanţă;c) pot solicita executarea de audituri, dacă consideră necesar;d) pot propune acordarea de bonificaţii, în baza prevederilor art. 82 alin. (1);

e) pot recomanda autorităţilor locale, în funcţie de prioritatea şi urgenţa realizării lucrărilor necesare, modulde asigurare a surselor financiare.(9) Comitetul de bazin are un secretariat tehnic, permanent, format din 3�5 persoane, asigurat de filialelebazinale ale Regiei Autonome �Apele Române�, aprobat şi subordonat acestuia.(10) Pentru executarea mandatului său, comitetul de bazin are acces la informaţiile şi resursele oricăreiinstituţii publice, potrivit legii.(11) Regulamentul de organizare şi funcţionare a comitetelor de bazin se propune de Ministerul Apelor,Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.[........]Art. 49. � (1) Se interzice amplasarea în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sausociale, inclusiv de noi locuinţe.(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile deosebite pentru care Regia Autonomă �ApeleRomâne� poate aviza astfel de amplasări. Avizul de amplasament se emite numai cu acordul riveranilor şidupă realizarea anticipată a lucrărilor şi măsurilor necesare pentru evitarea pericolului de inundare şiasigurarea curgerii apelor.[........](4) Pentru serviciile de autorizare sau de avizare a lucrărilor, prevăzute la art. 48, se percep taxe şi tarifecare se stabilesc în condiţiile legii.(5) Taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare sau de autorizare, instituite în baza alin. (4), se datorează laFondul apelor.Art. 51. � (1) Avizul de gospodărire a apelor şi avizul de amplasament sunt avize conforme.(2) Avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor nu exclud obligativitatea obţinerii acordului şi a autorizaţieide mediu, potrivit legii.[........](3) Documentaţiile lucrărilor de interes public care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apeletrebuie avizate, chiar dacă realizarea acestora ar necesita restrângerea sau încetarea unor activităţi existente.Persoanele fizice şi persoanele juridice afectate pot fi despăgubite în condiţiile legii, dacă fac dovada căutilizează eficient apa sau că nu poluează resursele de apă.(4) Lucrările de barare a cursurilor de apă trebuie să fie prevăzute cu instalaţii care să asigure debitulnecesar în aval, precum şi cu construcţiile necesare pentru migrarea ihtiofaunei, în cazul în care aceasta seimpune ca necesar, pe baza unui studiu.[........]Art. 55. � (1) Autorizaţia de gospodărire a apelor se eliberează în baza constatării tehnice în teren, înprezenţa beneficiarului cel mai târziu o dată cu recepţia investiţiilor, dacă sunt respectate prevederile legaleprivind gospodărirea apelor pentru punerea în exploatare a lucrărilor şi exactitatea datelor cuprinse încererea de autorizare şi în documentaţia anexată la aceasta.(2) Dacă la verificarea în teren se constată lipsuri de natură a nu permite, potrivit prezentei legi, darea înfuncţiune a investiţiei, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelor va fixa un termen pentru efectuarearemedierilor sau a completărilor necesare. Dacă este cazul, emitentul autorizaţiei de gospodărire a apelorpoate refuza, motivat, eliberarea ei.(3) Autorizaţia de gospodărire a apelor se poate acorda şi pe durată limitată, dacă lipsurile constatate cuocazia verificării în teren permit punerea în funcţiune a investiţiei, fără pericol, din punct de vedere algospodăririi apelor.(4) Modul de exploatare şi întreţinere a lucrărilor, construcţiilor şi instalaţiilor se înscrie în regulamentul deexploatare, care face parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.(5) Prin autorizaţia de gospodărire a apelor, cât şi prin actele complementare acesteia, trebuie impuseprevederi specifice privind mijloacele de supraveghere, modalităţile de control tehnic şi mijloacele deintervenţie în caz de incidente, avarii sau accidente şi altele asemenea.Art. 56. � (1) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă de către emitent, fărădespăgubiri, în următoarele cazuri:a) în interesul salubrităţii publice şi, în special, dacă modificarea sau retragerea este necesară pentru aînlătura o prejudiciere importantă a binelui comunităţii;b) pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inundaţiilor sau, în caz de pericol, pentrusecuritatea publică;c) în caz de pericol pentru mediul acvatic şi, mai ales, dacă mediile acvatice sunt supuse unor condiţiicritice necompatibile cu protejarea acestora;

d) în cazuri de forţă majoră, datorită schimbărilor naturale privind resursa de apă sau unor calamităţinaturale intervenite asupra instalaţiilor utilizatorilor;e) în situaţia în care lucrările sau instalaţiile sunt abandonate sau nu sunt întreţinute corespunzător, caz încare deţinătorul acestora este obligat ca, din dispoziţia Regiei Autonome �Apele Române�, să le demoleze.(2) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi modificată sau retrasă în situaţii în care apar cerinţe noi deapă, care trebuie satisfăcute cu prioritate conform prevederilor art. 10 alin. (1), acordându-se despăgubiripotrivit legii.(3) Refuzul eliberării, precum şi orice modificare sau retragere a unei autorizaţii de gospodărire a apelortrebuie motivate în scris solicitantului sau titularului de autorizaţie, după caz, de către cel care a decismăsura respectivă.Art. 57. � Retragerea autorizaţiei de gospodărire a apelor atrage după sine obligativitatea încetăriiactivităţii, ca şi pierderea drepturilor obţinute în baza prezentei legi.Art. 58. � (1) Autorizaţia de gospodărire a apelor poate fi suspendată temporar, fără despăgubiri, înurmătoarele cazuri:a) dacă nu s-au respectat condiţiile impuse iniţial;b) dacă lucrările, construcţiile şi instalaţiile autorizate nu prezintă siguranţă în exploatare atât cu privire larezistenţa structurilor, cât şi la eficienţa tehnologiilor adoptate;c) pentru abateri repetate sau grave de la condiţiile de folosire sau de evacuare a apei, prevăzute înautorizaţie, precum şi în cazul în care utilizatorul nu realizează condiţiile de siguranţă în exploatare, ca şialte măsuri stabilite de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi de Regia Autonomă�Apele Române�;d) în caz de poluare accidentală semnificativă a resurselor de apă, care ameninţă sănătatea populaţiei oriproduce pagube ecologice importante.(2) În cazul situaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poatedispune şi oprirea activităţii poluatorului sau a instalaţiei care provoacă poluarea apelor până la înlăturareacauzelor.(3) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate institui un regim de supraveghere specială, încaz de nerespectare a măsurilor stabilite pentru asigurarea condiţiilor înscrise în autorizaţia de gospodărire aapelor. Pe toată durata acestui regim, utilizarea şi epurarea apei se fac sub controlul direct al personaluluianume desemnat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Toate cheltuielile suplimentaredeterminate de aplicarea regimului de supraveghere specială se suportă de titularul autorizaţiei degospodărire a apelor.Art. 59. � (1) Lucrările şi instalaţiile supuse autorizării sau notificării, potrivit prevederilor prezentei legi,care sunt folosite pentru prelevări de apă de suprafaţă sau subterană ori pentru evacuări în receptori naturali,trebuie să fie prevăzute cu mijloace de măsurare a debitelor şi volumelor de apă prelevate sau evacuate şi dedeterminare a calităţii apelor evacuate conform prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor.[.........]Art. 62. � (1) Lacurile de acumulare vor fi proiectate ca lucrări cu folosinţă complexă pentru a asiguraalimentarea cu apă pentru populaţie, industrie şi irigaţii, producerea de energie electrică, apărarea împotrivainundaţiilor, piscicultură şi agrement.(2) În proiectele de baraje şi de îndiguiri se vor prevedea, în mod obligatoriu, apărări şi consolidări demaluri, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de combatere a eroziunii solului.(3) Barajele şi lacurile de acumulare se vor proiecta şi executa de unităţi de specialitate.(4) Barajele mici de interes local pot fi executate şi de alte unităţi, însă numai cu asistenţă tehnică şi subcontrolul permanent al unităţii de specialitate care a elaborat proiectul.Art. 63. � (1) Deţinătorii de baraje şi lacuri de acumulare, precum şi de prize pentru alimentări cu apă, cusau fără baraj, au obligaţia să întocmească regulamente de exploatare şi să respecte prevederile acestora.Regulamentele de exploatare se avizează de comitetele de bazin, se aprobă de Regia Autonomă �ApeleRomâne� şi fac parte integrantă din autorizaţia de gospodărire a apelor.(2) Regulamentele de exploatare, elaborate în baza regulamentului-cadru stabilit de Ministerul Apelor,Pădurilor şi Protecţiei Mediului, detaliază şi concretizează condiţiile generale de exploatare coordonată, peansamblul bazinului hidrografic, a categoriilor de lucrări prevăzute la alin. (1).(3) Regulamentele de exploatare prevăzute la alin. (1) se adaptează, pe etape, în limitele prevederilorautorizaţiei de gospodărire a apelor, funcţie de dinamica cerinţelor de apă sau de alte condiţii.(4) Coordonarea exploatării lacurilor de acumulare pe bazine hidrografice, indiferent de deţinător, seasigură de Regia Autonomă �Apele Române�.

(5) În situaţii critice secete prelungite, ape mari sau altele asemenea exploatarea unui lac de acumulare sesubordonează necesităţilor perioadei respective, potrivit regimului stabilit de Regia Autonomă �ApeleRomâne�.Art. 64. � (1) Persoanele juridice care au în administrare sau în exploatare lucrări hidrotehnice suntobligate să utilizeze prizele, barajele şi lacurile de acumulare conform graficelor-dispecer, pe bazaprogramelor lunare de exploatare, iar, corelat cu producerea de energie, să asigure şi debitele necesarefolosinţelor industriei, agriculturii şi populaţiei.(2) Deţinătorii de baraje, cu lacurile de acumulare aferente, şi ai altor construcţii hidrotehnice, au obligaţiasă monteze aparatura necesară urmăririi comportării în timp a acestora, să-şi organizeze sistemul deurmărire şi să realizeze expertizarea lucrărilor la termenele stabilite.Art. 65. � Competenţele de aprobare a regulamentelor de exploatare bazinale şi a programelor deexploatare se stabilesc de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.Art. 66. � Evacuarea dintr-un lac de acumulare a unor volume de apă diferite de cele înscrise înregulamentul de exploatare, precum şi efectuarea la mecanismele barajului a unor manevre neprevăzute înacesta se pot face numai cu aprobarea sau din dispoziţia Regiei Autonome �Apele Române�.[.........]Art. 67. � (1) Apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor laconstrucţii hidrotehnice reprezintă o activitate de protecţie civilă a populaţiei, de interes naţional.(2) În sensul prezentei legi, prin apărarea împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şiaccidentelor la construcţii hidrotehnice se înţelege:a) măsuri de prevenire şi de pregătire pentru intervenţii;b) măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave;c) măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.(3) Activităţile prevăzute la alin. (2) constituie o obligaţie pentru toate persoanele fizice şi juridice, cuexcepţia persoanelor handicapate, a bătrânilor şi a altor categorii defavorizate.(4) Elaborarea strategiei şi concepţiei de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologicepericuloase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice revine Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecţieiMediului.Art. 68. � (1) Deţinătorii cu orice titlu de construcţii hidrotehnice ale căror avarieri sau distrugeri pot puneîn pericol vieţi omeneşti şi bunuri sau pot aduce prejudicii mediului sunt obligaţi să doteze aceste lucrări cuaparatură de măsură şi control necesară pentru urmărirea comportării în timp a acestora, să instaleze sistemede avertizare-alarmare în caz de pericol şi să organizeze activitatea de supraveghere.[........]Art. 71. � (1) Acţiunile operative de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologicepericuloase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice se organizează de comisiile judeţene, respectiv amunicipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor, care funcţionează pe lângă prefecturi, şi decomisiile comunale, orăşeneşti şi municipale de apărare împotriva dezastrelor, conduse de primari.(2) Comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor sunt constituiteprin ordin al prefectului care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al comisiei. Secretariatul permanent alacestor comisii se asigură de Regia Autonomă �Apele Române�.(3) Comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale de apărare împotriva dezastrelor, se subordoneazăcomisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de apărare împotriva dezastrelor şi au încomponenţă un reprezentant al Regiei Autonome �Apele Române�.(4) La obiectivele care pot fi afectate de inundaţii, de fenomene meteorologice periculoase sau de efecteleaccidentelor la construcţii hidrotehnice, indiferent de forma de proprietate, se organizează comandamentede apărare conduse de conducătorul acestora. Aceste comandamente sunt subordonate direct comisiilorcomunale, orăşeneşti şi municipale de apărare împotriva dezastrelor.Art. 72. � (1) Persoanele fizice sau juridice, care au în proprietate sau în folosinţă obiective în zone ce potfi afectate de acţiunile distructive ale apelor, de fenomenele meteorologice periculoase sau de accidentele laconstrucţiile hidrotehnice, au obligaţia să asigure întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare a lucrărilor deapărare existente.(2) În cazul distrugerii sau deteriorării lucrărilor de apărare împotriva inundaţiilor sau a unor construcţiihidrotehnice datorită viiturilor, Deţinătorii cu orice titlu ai unor astfel de lucrări au obligaţia să refacă sau sărepare aceste lucrări în cel mai scurt timp posibil.Art. 73. � (1) Cheltuielile pentru acţiunile operative, de interes public, de apărare împotriva inundaţiilor,fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice, precum şi cele pentru

constituirea stocului de materiale şi mijloace de apărare, se prevăd şi se finanţează, după caz, din bugetul destat, din bugetele locale şi din surse proprii ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice.(2) În cazul în care sumele prevăzute în bugetul local al unui judeţ sau al unei localităţi, în care au avut locinundaţii, fenomene meteorologice periculoase sau efecte negative ca urmare a unor accidente la construcţiihidrotehnice, sunt insuficiente pentru combaterea şi înlăturarea efectelor acestora, ele urmează să fieasigurare din Fondul de intervenţie prevăzut în bugetul de stat, potrivit legii, la propunerea prefectului şi cuavizul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.Art. 74. � (4) Coordonarea operativă a activităţii de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelormeteorologice periculoase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice revine Regiei Autonome �ApeleRomâne�.(5) Prefectul judeţului în care se află sediul filialei bazinale a Regiei Autonome �Apele Române� areatribuţii de coordonare a activităţii de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologicepericuloase şi accidentelor la construcţii hidrotehnice pe bazinul hidrografic respectiv.Art. 75. � (1) Pentru a evita producerea unor calamităţi în perioadele de ape mari sau de accidente labaraje, funcţionarea acumulărilor nepermanente la parametrii pentru care au fost construite este obligatorie,iar Comisia centrală poate aproba inundarea dirijată a unor terenuri dinainte stabilite prin planurile deapărare, precum şi a incintelor îndiguite, realizate lateral unui curs de apă.(2) Deţinătorii cu orice titlu ai terenurilor stabilite prin planurile bazinale de apărare, ca şi ai celor situate înincinte îndiguite sunt obligaţi să permită inundarea temporară, în mod dirijat, a acestora.(3) Pentru prejudiciile suferite prin inundarea temporară a terenurilor, proprietarii acestora vor fidespăgubiţi din fondul de asigurare, în condiţiile legii. Valorile despăgubirilor se propun de prefecţi, seavizează de Comisia centrală şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.Art. 76. � (1) În scopul asigurării stabilităţii şi integrităţii digurilor, barajelor şi a altor lucrări de apărareîmpotriva acţiunilor distructive ale apelor, se interzic:a) extragerea pământului sau a altor materiale din diguri, baraje sau din alte lucrări de apărare, ca şi dinzonele de protecţie a acestora;b) plantarea arborilor de orice fel pe diguri, baraje şi pe alte lucrări de apărare;c) păşunarea pe diguri sau baraje, pe maluri sau în albii minore, în zonele în care sunt executate lucrărihidrotehnice şi în zonele de protecţie a acestora;d) realizarea de balastiere sau lucrări de excavare în albie, în zona captărilor de apă din râu, a captărilor cuinfiltrare prin mal, a subtraversărilor de conducte sau alte lucrări de artă.(2) Cu acordul Regiei Autonome �Apele Române� sunt permise:a) depozitarea de materiale şi executarea de construcţii pe diguri, baraje şi în zona altor lucrări de apărare;b) circulaţia cu vehicule sau trecerea animalelor pe diguri sau baraje prin locuri special amenajate pentruastfel de acţiuni;c) traversarea sau străpungerea digurilor, barajelor sau a altor lucrări de apărare cu conducte, linii saucabluri electrice sau de telecomunicaţii, cu alte construcţii sau instalaţii care pot slăbi rezistenţa lucrărilorsau pot împiedica acţiunile de apărare.(3) Efectuarea lucrărilor prevăzute la alin. (2) lit. c) se realizează sub supravegherea Regiei Autonome�Apele Române�.[........]Art. 77. � (1) Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi privind protecţia apelor de suprafaţă şi subterane,precum şi pentru asigurarea alimentării cu apă, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului poate luamăsuri ce afectează interesele utilizatorilor de apă, ale riveranilor sau publicului, numai după consultareaacestora, cu excepţia unor situaţii speciale, cum ar fi secete, inundaţii sau altele asemenea.(2) În vederea realizării consultării prevăzute la alin. (1), Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediuluişi, după caz, Regia Autonomă �Apele Române� sau filialele sale bazinale vor publica în ziarul local oinformare cu privire la măsurile propuse. Aceeaşi informare se va transmite şi utilizatorilor de apă,riveranilor, precum şi oricărei alte persoane ce ar putea fi afectată.(3) Măsurile propuse, ca şi orice documentaţie de fundamentare a acestora se vor ţine la dispoziţiapublicului de către unităţile prevăzute la alin. (2).(4) Comentariile, observaţiile sau propunerile scrise asupra măsurilor propuse se vor transmite celui care afăcut informarea, în termen de cel mult 45 de zile de la data publicării acesteia.(5) În cazul propunerii unor măsuri speciale, importante sau controversate, emitentul informării va organizao dezbatere publică a acesteia, după 60 de zile de la publicarea informării.

(6) Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului sau, după caz, Regia Autonomă �Apele Române� vaanaliza toate observaţiile şi propunerile făcute, înainte de a lua o hotărâre. Textul hotărârii şi al motivaţieiacesteia vor fi puse la dispoziţia publicului.(7) Procedura privind participarea utilizatorilor de apă, riveranilor şi publicului la activitatea de consultareva fi stabilită de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.[........]Art. 78. � (1) Activitatea de gospodărire a apelor şi respectarea prevederilor prezentei legi sunt supusecontrolului de specialitate.(2) În cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului funcţionează Inspecţia de stat a apelor,cu atribuţii de inspecţie şi de control al aplicării prevederilor prezentei legi.(3) În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, personalul de gospodărire a apelor, precum şi împuterniciţiiMinisterului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, după declinarea identităţii şi calităţii, au dreptul:a) de acces la ape, în zonele din lungul apelor, ca şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, indiferent dedeţinătorul sau proprietarul acestora, pentru a face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicareamăsurilor de gospodărire a apelor;b) de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile sau activităţile care au legătură cu apele şi de a verificadacă acestea sunt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectareaavizelor sau a autorizaţiilor de gospodărire a apelor, după caz;c) de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în condiţiilelegii, orice date sau documente necesare controlului;d) de a constata faptele care constituie contravenţii sau infracţiuni în domeniul gospodăririi apelor şi de aîncheia documentele, potrivit legii.[.......]Art. 79. � Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să asigure sprijinul salariaţilorMinisterului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi Regiei Autonome �Apele Române� şiîmputerniciţilor acestora, precum şi să asigure, în perioadele de ape mari şi inundaţii, efectuarea continuă aobservaţiilor, măsurătorilor şi transmiterii informaţiilor.[........]Art. 80. � (1) Apa constituie o resursă naturală cu valoare economică în toate formele sale de utilizare.Conservarea, refolosirea şi economisirea apei sunt încurajate prin aplicarea de stimuli economici, inclusivpentru cei ce manifestă o preocupare constantă în protejarea cantităţii şi calităţii apei, precum şi prinaplicarea de penalităţi celor care risipesc sau poluează resursele de apă.(2) Mecanismul economic specific domeniului gospodăririi cantitative şi calitative a apelor include sistemulde plăţi, bonificaţii şi penalităţi ca parte a modului de finanţare a dezvoltării domeniului şi de asigurare afuncţionării pe principii economice a Regiei Autonome �Apele Române�.(3) Metodologia de fundamentare a sistemului de plăţi în domeniul apelor, precum şi procedura deelaborare a acestora se stabilesc de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, cu avizulMinisterului Finanţelor.(4) Sistemul de plăţi prevăzut la alin. (2) se bazează pe regula: beneficiarul plăteşte, în funcţie de serviciileprestate şi de cele privind folosirea raţională a resurselor de apă, care asigură:a) stimularea economică a utilizării durabile şi a protecţiei calităţii apelor;b) diferenţierea teritorială a preţurilor şi tarifelor pe categorii de surse şi de utilizatori, ca urmare acondiţiilor diferite de asigurare a apei, în măsura în care sistemul asigură venituri şi cheltuieli echilibrate;c) corectarea nivelului preţurilor şi tarifelor în funcţie de dinamica generală a preţurilor;d) transmiterea la utilizatori a influenţelor economice determinate de activităţile de asigurare a surselor deapă din punct de vedere cantitativ şi calitativ;e) minimizarea costurilor de producţie prin stimularea economică a preţului, în scopul asigurării maximuluide profit social;f) reflectarea în preţuri a cererii de debit şi de volum de apă.[.........](3) Regia Autonomă �Apele Române� este singurul furnizor al apei prelevate direct din sursele de apă desuprafaţă, naturale sau amenajate, indiferent de deţinătorul cu orice titlu al amenajării şi din surselesubterane, cu excepţia apelor geotermale, precum şi de produse şi servicii specifice de gospodărirea apelor, pe bază de contracte încheiate în acest scop.(4) Pentru activităţile menţionate la alin. (3), Regia Autonomă �Apele Române� este singura în drept săaplice sistemul de plăţi specific gospodăririi apelor.

(5) Pentru apa tratată livrată sau pentru alte servicii de gospodărire a apelor decât cele specifice, furnizorsau prestator sunt persoanele fizice şi juridice care, după caz, au în administrare lucrările hidrotehnice saucare prestează serviciile de gospodărire a apelor.Art. 82. � (1) Bonificaţiile se acordă utilizatorilor de apă care demonstrează, constant, o grijă deosebităpentru folosirea raţională şi pentru protecţia calităţii apelor, evacuând, o dată cu apele uzate epurate,substanţe impurificatoare cu concentraţii şi în cantităţi mai mici decât cele înscrise în autorizaţia degospodărire a apelor.(2) Penalităţile se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile contractelorprevăzute la art. 81 alin. (3) atât pentru depăşirea cantităţilor de apă prelevate, cât şi a concentraţiilor şicantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate.(3) Regia Autonomă �Apele Române� este singura în drept să constate cazurile în care se acordă bonificaţiisau se aplică penalităţi. Bonificaţiile se acordă cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi ProtecţieiMediului.Art. 83. � Sistemul de plăţi, bonificaţii şi penalităţi, precum şi categoriile de produse şi servicii degospodărire a apelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.Art. 84. � (1) În scopul participării la finanţarea de investiţii în lucrări şi măsuri cu contribuţie importantăla îmbunătăţirea asigurării surselor de apă, la protecţia calităţii apelor, precum şi la cheltuielile pentruîntocmirea de studii şi cercetări aplicative în domeniul apelor, se constituie un fond special, extrabugetar,denumit Fondul apelor.(2) Fondul apelor se constituie din taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare, stabiliteconform legii, precum şi din penalităţile prevăzute la art. 82 alin. (2).(3) Fondul apelor este gestionat prin buget separat, elaborat de Regia Autonomă �Apele Române� şiaprobat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, care stabileşte şi metodologia de întocmire aacestuibuget, cu avizul Ministerului Finanţelor.(4) Fondul apelor, împreună cu alte surse, va fi folosit pentru susţinerea financiară a:a) realizării Sistemului naţional de supraveghere cantitativă şi calitativă a resurselor de apă;b) dotării reţelelor de laboratoare, de transmisiuni şi informaţionale aferente acestuia;c) participării la realizarea sau modernizarea staţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate pentruîmbunătăţirea calităţii resurselor de apă;d) realizării lucrărilor publice de interes local cu efect social deosebit şi pentru care autorităţile locale nu ausuficiente resurse financiare;e) realizării lucrărilor publice privind apărarea de inundaţii, a celor de acţiune, prevenire şi combatere acalamităţilor naturale datorate excesului sau lipsei de apă;f) dotării sistemului informaţional hidrologic şi operativ decizional în domeniul gospodăririi apelor;g) înlăturării avariilor sau pentru punerea în siguranţă a construcţiilor hidrotehnice de interes naţional saulocal, cum ar fi baraje, diguri etc;h) realizării lucrărilor de protecţie a bazinelor hidrografice împotriva colmatării;i) realizării studiilor pentru cunoaşterea evoluţiei şi gestiunii resurselor de apă;j) acordării bonificaţiilor pentru cei care au rezultate deosebite în protecţia împotriva epuizării şi degradăriiresurselor de apă.k) activităţii comitetului de bazin.Art. 85. � Finanţarea investiţiilor privind lucrările, construcţiile sau instalaţiile de gospodărire a apelor seasigură, total sau parţial, după caz, din:a) bugetul de stat sau bugetele locale, pentru lucrări declarate de utilitate publică, potrivit legii;b) fondurile utilizatorilor de apă;c) fondul de dezvoltare al Regiei Autonome �Apele Române�;d) fonduri obţinute prin credite sau prin emitere de obligaţiuni, garantate de Guvern sau de autorităţileadministraţiei publice locale, pentru lucrări de utilitate publică sau pentru asociaţii de persoane care vor săexecute astfel de lucrări;e) Fondul apelor.[.......]Art. 86. � Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă,contravenţională sau penală, după caz.Art. 87. � Constituie contravenţii în domeniul apelor următoarele fapte, dacă nu sunt săvârşite în astfel decondiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1) executarea sau punerea în funcţiune de lucrări construite pe ape sau care au legătură cu apele, precum şimodificarea sau extinderea acestora, fără respectarea avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;2) exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele, fără respectareaprevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor;3) folosirea resurselor de apă de suprafaţă sau subterane în diferite scopuri, fără respectarea prevederilorautorizaţiei de gospodărire a apelor, cu excepţia satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii;4) evacuarea sau injectarea de ape uzate, precum şi descărcarea de reziduuri şi orice alte materiale înresursele de apă, fără respectarea prevederilor avizului sau a autorizaţiei de gospodărire a apelor;5) extragerea agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, canalelor, lacurilor, de pe plajăsau de pe faleza mării, fără aviz sau autorizaţie de gospodărire a apelor sau cu nerespectarea prevederiloracestora;6) extragerea agregatelor minerale din rezerve neomologate sau în afara perimetrelor marcate, peste limitacantităţii maxime de 5.000 m3 pe an;7) nerespectarea de către agenţii economici a obligaţiei de a solicita autorizaţia de gospodărire a apelor, latermenele stabilite;8) nerespectarea, de către producătorii de informaţii ce pot constitui Fondul naţional de date degospodărirea apelor, a obligaţiilor de a păstra aceste date şi de a le furniza conform prevederilor prezenteilegi;9) amplasarea în albii majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe, fără avizul deamplasament, precum şi fără avizul sau autorizaţia de gospodărire a apelor sau fără respectarea măsurilor deprotecţie împotriva inundaţiilor;10) neîntreţinerea corespunzătoare a malurilor sau a albiilor în zonele stabilite, de către cei cărora li s-arecunoscut un drept de folosinţă a apei sau de către deţinătorii de lucrări;11) nerespectarea de către persoanele fizice şi persoanele juridice a regimului impus în zonele de protecţie;12) nerespectarea de către utilizatorii de apă a obligaţiilor legale care le revin privind gospodărirea raţionalăa apei, întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii sau a celor din sistemele de alimentare cu apă şicanalizare epurare;13) neasigurarea întreţinerii şi exploatării staţiilor şi instalaţiilor de prelucrare a calităţii apelor lacapacitatea autorizată, lipsa de urmărire, prin analize de laborator, a eficienţei acestora şi de intervenţieoperativă în caz de neîncadrare în normele de calitate şi în limitele înscrise în autorizaţia de gospodărire aapelor;14) evacuarea apelor de mină sau de zăcământ în cursurile de apă fără asigurarea epurării corespunzătoare aacestora, astfel încât să fie respectate limitele admise pentru evacuare în receptorii naturali de suprafaţă;15) folosirea, transportul, mânuirea şi depozitarea de reziduuri sau de substanţe chimice, fără asigurareacondiţiilor de evitare a poluării, directă sau indirectă, a apelor de suprafaţă sau subterane;16) practicarea, în lacurile de acumulare folosite ca surse pentru alimentări cu apă potabilă, a pisciculturii înregim de furajare a peştilor;17) topirea teiului, cânepii, inului sau a altor plante textile, fără avizul sau autorizaţia de gospodărire aapelor şi în afara locurilor anume destinate şi amenajate în aceste scopuri;18) depozitarea în albii sau pe malurile cursurilor de apă, ale canalelor, lacurilor, bălţilor şi pe faleza mării,pe baraje şi diguri sau în zonele de protecţie a acestora a materialelor de orice fel;19) spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a vehiculelor şi autovehiculelor, a altorutilaje şi agregate mecanice;20) spălarea, în cursurile de apă sau în lacuri şi pe malurile acestora, a animalelor domestice, dezinfectatecu substanţe toxice, a obiectelor de uz casnic prin folosirea detergenţilor şi a ambalajelor ce au conţinutpesticide sau alte substanţe periculoase;21) vărsarea sau aruncarea în instalaţii sanitare sau în reţele de canalizare a reziduurilor petroliere sau asubstanţelor periculoase;22) deversarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor sau ale obiectivelor industriale, cunerespectarea condiţiilor stabilite de deţinătorii acestora, ca şi lipsa preepurării locale a acestor ape;23) folosirea de canale deschise, pentru scurgerea apelor fecaloid-menajere sau a apelor cu conţinut toxic;24) nerespectarea, de către persoanele fizice şi juridice, a reglementărilor legale în vigoare, în cazurile depoluare a apelor naţionale navigabile de către nave sau instalaţii plutitoare, sub orice pavilion;25) inexistenţa, la utilizatorii de apă, a planurilor proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentalesau neaplicarea acestora;

26) neanunţarea unităţilor de gospodărire a apelor cu privire la producerea unei poluări accidentale, de cătreutilizatorii care au produs-o;27) neluarea de măsuri operative, de către utilizatorul de apă care a produs poluarea accidentală, pentruînlăturarea cauzelor şi efectelor acesteia;28) nerespectarea, de către persoane fizice şi persoane juridice, a restricţiilor în folosirea apelor şi a altormăsuri, stabilite pentru perioadele de secetă, ape mari sau calamităţi;29) inexistenţa planurilor de apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şiaccidentelor la construcţii hidrotehnice, la nivel de obiectiv, precum şi nerespectarea acestora şi a planurilorlocale de apărare;30) obturarea sau blocarea, sub orice formă, precum şi scoaterea din funcţiune, în orice mod, aconstrucţiilor şi instalaţiilor de descărcare a apelor mari;31) plantarea, tăierea ori distrugerea arborilor, arbuştilor, tufelor, a culturilor perene şi puieţilor din albiilecursurilor de apă, din cuvetele lacurilor de acumulare şi de pe malurile lor sau de pe baraje, diguri şi dinzonele de protecţie a acestora;32) plantarea de stâlpi pe baraje şi diguri, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectareaprevederilor acestuia;33) păşunatul în zonele de protecţie a cursurilor de apă;34) distrugerea sau deteriorarea unităţilor şi instalaţiilor reţelei naţionale de observaţii, a reperelor, a mirelorhidrometrice sau a altor însemne tehnice sau topografice, a forajelor hidrogeologice, a staţiilor dedeterminare automată a calităţii apelor şi a altora asemenea;35) instalarea de conducte, cabluri, linii aeriene prin, peste sau sub albii ale râurilor, diguri, canale,conducte, baraje sau alte lucrări hidrotehnice ori în zonele de protecţie a acestora, fără avizul de gospodărirea apelor sau cu nerespectarea prevederilor acestuia, ori fără notificarea unor astfel de activităţi;36) efectuarea de săpături pe maluri şi în albiile cursurilor de apă sau ale canalelor pentru executarea delucrări de traversare sau alte lucrări hidrotehnice, fără avizul de gospodărire a apelor sau cu nerespectareaacestuia;37) circulaţia cu vehicule, trecerea cu animale sau staţionarea acestora pe baraje, diguri sau canale, cuexcepţia locurilor anume destinate în acest scop sau pentru intervenţii operative;38) întreţinerea necorespunzătoare a lucrărilor de captare, acumulare şi distribuţie a apei, a lucrărilor deprotecţie a albiilor şi malurilor, a celor de prevenire şi combatere a acţiunii distructive a apelor;39) inexistenţa la lucrările de barare a cursurilor de apă a instalaţiilor care să asigure în aval debitele salubreşi debitele de servitute, precum şi migrarea ihtiofaunei;40) nerespectarea prevederilor programelor de exploatare a lacurilor de acumulare şi prizelor de apă,precum şi neasigurarea debitelor salubre şi a debitelor de servitute;41) inexistenţa sau nefuncţionarea puţurilor de observaţie şi control pentru urmărirea poluării apelorsubterane, datorită apelor uzate rezultate din activitatea proprie;42) inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii de măsură şi control al debitelor de apă captate sau evacuate;43) inexistenţa dispozitivelor sau a aparaturii de urmărire a comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice şide alarmare în caz de pericol;44) întreţinerea necorespunzătoare a dispozitivelor sau aparaturii de măsură şi control al debitelor de apăcaptate sau evacuate, precum şi a aparaturii de urmărire a comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice şi dealarmare în caz de pericol;45) refuzul persoanelor fizice şi juridice de a prezenta avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor sauorice alte documente necesare pentru efectuarea controlului, inclusiv de a participa la control cureprezentanţi de specialitate;46) refuzul de a permite, personalului cu atribuţii de serviciu în gospodărirea apelor şi celor cu drept decontrol, accesul la ape, pe terenurile şi incintele utilizatorilor de apă sau ale deţinătorilor de lucrări, precumşi în orice alt loc unde este necesar a efectua constatări, a monta şi a întreţine aparatura de măsură şicontrol, a preleva probe de apă sau a interveni în aplicarea prevederilor legale;47) neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior, precum şi a solicitărilorlegale ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ale Regiei Autonome �Apele Române�;48) autorizarea lucrărilor prevăzute la art. 48 fără a fi îndeplinite condiţiile pentru prevenirea poluăriiapelor, conform prevederilor legale în vigoare, sau retragerea nejustificată a autorizaţiei de gospodărire aapelor;49) neprimirea sub orice formă, de către deţinătorii terenurilor din aval, a apelor ce se scurg în mod naturalde pe terenurile situate în amonte;

50) executarea de construcţii sau instalaţii supraterane în zonele de protecţie a platformelor meteorologice;51) neparticiparea la acţiunile de apărare împotriva inundaţiilor, de combatere a secetei sau a altorcalamităţi naturale;52) inexistenţa instalaţiilor de stocare, epurare şi a racordurilor de descărcare în instalaţii de mal sauplutitoare a apelor impurificate, de pe nave sau instalaţii plutitoare, sub orice pavilion;53) branşarea locuinţelor la reţeaua de alimentare cu apă centralizată, fără existenţa sau realizarea reţelelorde canalizare şi a staţiei de epurare.Art. 88. � (1) Contravenţiile prevăzute la art. 87, săvârşite de persoanele fizice şi persoanele juridice, sesancţionează, după cum urmează [Actualizate prin HG 83 / 1997]:a) cu amendă de la 4.000.000 lei la 6.000.000 lei, pentru persoane juridice,şi cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei, pentru persoane fizice,faptele prevăzute la art. 87 pct. 5), 6), 9), 11)�18), 21)�23), 28), 30),34), 35) şi 52);b) cu amendă de la 2.000.000 lei la 4.000.000 lei, pentru persoane juridice,şi cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, pentru persoane fizice,faptele prevăzute la art. 87 pct. 1)�4), 7), 10), 24)�27), 29), 31), 32),39)�41), 43)�51);c) cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, pentru persoane juridice, şicu amendă de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, pentru persoane fizice, fapteleprevăzute la art. 87 pct. 8), 19), 20), 33), 36)�38), 42) şi 53).(2) Cuantumul amenzilor se actualizează prin hotărâre a Guvernului.[.......]Art. 90. � Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 88 se fac de către:a) inspectorii din Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi din Regia Autonomă �ApeleRomâne�;b) directorii filialelor bazinale ale Regiei Autonome �Apele Române� şi salariaţii împuterniciţi de aceştia;c) alte persoane împuternicite de conducerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului;d) inspectorii din agenţiile de protecţie a mediului.[.....]Art. 92. � (1) Evacuarea, aruncarea sau injectarea în apele de suprafaţă sau subterane, în apele maritimeinterioare sau în apele mării teritoriale de ape uzate, deşeuri, reziduuri sau produse de orice fel, care conţinsubstanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, bacterii sau microbi, în cantităţi sau concentraţii care potschimba caracteristicile apei, făcând-o astfel dăunătoare pentru sănătatea şi integritatea corporală apersoanelor, pentru viaţa animalelor şi mediul înconjurător, pentru producăia agricolă sau industrială oripentru fondul piscicol, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă de la3.000.000 lei la 10.000.000 lei.Art. 93. � (1) Executarea, modificarea sau extinderea lucrărilor, construcţiilor sau instalaţiilor pe ape saucare au legătură cu apele, fără avizul de gospodărire a apelor sau fără notificarea unor astfel de lucrări, şidarea în exploatare de unităţi fără punerea în funcţiune concomitentă a reţelelor de canalizare şi a staţiilor şiinstalaţiilor de epurare a apelor uzate, potrivit prevederilor autorizaţiei de gospodărire a apelor, constituieinfracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 94. � (1) Utilizarea resurselor de apă în diferite scopuri fără autorizaţia de gospodărire a apelor, cuexcepţia cazurilor prevăzute la art. 9 alin. (2), sau fără notificarea activităţii, după caz, constituie infracţiuneşi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 95. � (1) Exploatarea sau întreţinerea lucrărilor construite pe ape sau care au legătură cu apele,desfăşurarea activităţilor de topire a teiului, cânepii, inului şi a altor plante textile, de tăbăcire a pieilor şi deextragere a agregatelor minerale, fără autorizaţia de gospodărire a apelor, constituie infracţiune şi sepedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.

Art. 96. � (1) Exploatarea de agregate minerale în zonele de protecţie sanitară a surselor de apă, în zonelede protecţie a albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice, construcţiilor şi instalaţiilor hidrometrice sauinstalaţiilor de măsurare automată a calităţii apelor constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 97. � (1) Utilizarea fără autorizaţia de gospodărire a apelor a albiilor minore, precum şi a plajei şiţărmului mării în alte scopuri decât cele de îmbăiere sau plimbare constituie infracţiune şi se pedepseşte cuînchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 98. � (1) Continuarea activităţii după pierderea drepturilor obţinute în baza prezentei legi constituieinfracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 99. � (1) Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie în folosul altor activităţi sau depăşireacantităţii de apă alocate, dacă are un caracter sistematic sau a produs o perturbare în activitatea unor unităţide ocrotire socială ori a creat neajunsuri în alimentarea cu apă a populaţiei, constituie infracţiune şi sepedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la1.000.000 lei la 3.000.000 lei.Art. 100. � (1) Poluarea în orice mod a resurselor de apă, dacă are un caracter sistematic şi produce dauneutilizatorilor de apă din aval, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cuamendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 101. � (1) Depozitarea şi folosirea de îngrăşăminte chimice, pesticide sau alte substanţe toxicepericuloase în zonele de protecţie, instituite conform prevederilor prezentei legi, constituie infracţiune şi sepedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la2.000.000 lei la 5.000.000 lei.Art. 102. � (1) Depozitarea în albia majoră a combustibilului nuclear sau a deşeurilor rezultate dinfolosirea acestuia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la3.000.000 lei la 10.000.000 lei.Art. 103. � (1) Distrugerea, deteriorarea şi manevrarea de către persoane fizice neautorizate a stăvilarelor,grătarelor, vanelor, barierelor, altor construcţii şi instalaţii hidrotehnice constituie infracţiune şi sepepepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă de la1.000.000 lei la 3.000.000 lei.Art. 104. � (1) Efectuarea de săpături, gropi sau şanţuri în baraje, diguri sau în zonele de protecţie aacestor lucrări, ca şi extragerea pământului sau a altor materiale din lucrările de apărare, fără avizul degospodărire a apelor sau cu nerespectarea acestuia, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare dela 3 luni la 2 ani sau cu amendă de la 1.500.000 lei la 5.000.000 lei.(2) Săvârşirea din culpă a faptei se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă de la1.000.000 lei la 3.000.000 lei.Art. 105. � (1) Fapta săvârşită contra unei colectivităţi, prin otrăvire în masă, provocare de epidemii sau dealte consecinţe deosebit de grave, ca urmare a otrăvirii sau a infectării apei, se pedepseşte potrivit Coduluipenal.(2) Tentativa se pedepseşte.Art. 106. � Infracţiunile prevăzute de prezenta lege se constată de către organele abilitate, precum şi decătre personalul prevăzut la art. 90, care înaintează actul de constatare la organul local de cercetare penală.[.....]Art. 107. � [........] (3) Utilizatorii de apă, care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt

dotaţi cu staţii sau instalaţii de epurare ori ale căror instalaţii existente necesită completări, extinderi,retehnologizări sau optimizări funcţionale, sunt obligaţi să realizeze şi să pună în funcţiune staţii şi instalaţiide epurare la capacitate şi cu eficienţa corespunzătoare, pe baza unui program etapizat întocmit în raport cumărimea impactului evacuării asupra resurselor de apă.[..........](5) Programele etapizate au putere juridică.(6) Nerespectarea prevederilor alin. (2), (3) şi (4) poate determina luarea măsurilor de încetare a activităţiiutilizatorilor de apă.Art. 108. [................](3) În cazul în care autorizaţia de gospodărire a apelor nu poate fi reconfirmată din motive justificate,titularul acesteia va întocmi un program etapizat, care va fi aprobat şi urmărit de Regia Autonomă �ApeleRomâne�. Neaducerea la îndeplinire a prevederilor programului aprobat determină încetarea activităţiiutilizatorilor de apă.Art. 109. � Salariaţii Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi ai Regiei Autonome �ApeleRomâne� au dreptul să poarte uniformă, al cărei model va fi aprobat prin hotărâre a Guvernului.Art. 110. � Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului este în drept să emită norme, normative şiordine cu caracter obligatoriu în domeniul apelor.[...........]ANEXA Nr. 1Definiţiile termenilor tehnici folosiţi în cuprinsul legiiÎn sensul prezentei legi, prin termenii înscrişi mai jos, se înţelege: [.............]3. albie minoră: suprafaţa de teren ocupată permanent sau temporar de apă, care asigură curgereanestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală aapelor;4. albie majoră: porţiunea de teren din valea naturală a unui curs de apă, peste care se revarsă apele mari, laieşirea lor din albia minoră;[.........]6. ape uzate: ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante saureziduuri care-i alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie cecurg pe terenuri poluate;7. bazin hidrografic: unitate fizico-geografică ce înglobează reţeaua hidrografică până la cumpăna apelor;[.........]9. debit salubru: debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea condiţiilornaturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente;10. debit de servitute: debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă, în avalde o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor de apă din aval;11. deşeu: orice substanţă în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producţie sau din activităţicasnice şi sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinaţiei iniţiale şi care, în vederea uneieventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale dedepozitare şi păstrare;[.........]15. gospodărirea apelor: activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative,economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sauîmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotrivaepuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor;16. informaţii de gospodărire a apelor: caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă, zoneleinundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrăricare au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alteelemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a apelor;17. mal: porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape;18. nivel mediu al apei: poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă,corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit-modul);[.......]

20. poluare: orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilăstabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţiumane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire eraposibilă înainte de a interveni alterarea;21. recirculare: refolosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătăprelevată din sursă;22. resurse de apă: apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apelemaritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor;[......]24. staţii şi instalaţii de corectare a calităţii apelor: staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sauindustrială; staţii/instalaţii de preepurare/epurare a apelor uzate;25. unitate de gospodărire a apelor: orice formă organizatorică din structura Regiei Autonome �ApeleRomâne�;26. utilizator de apă: orice persoană fizică sau persoană juridică care, în activităţile sale, foloseşte apa,luciul de apă sau valorifică fructul acesteia;27. zonă de protecţie: zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şiinstalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sauexploatarea fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentruprevenirea poluării resurselor de apă;28. zone umede: întinderi de bălţi, mlaştini, turbării şi alte suprafeţe ocupate permanent sau temporar de apestătătoare sau curgătoare, dulci, salmastre sau sărate;29. zonă inundabilă: suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinziiapei, corespunzător anumitor debite în situaţii de ape mari.

ANEXA Nr. 2Lăţimea zonelor de protecţie în jurul lacurilor naturale, lacurilor de acumulare, în lungul cursurilor de apă,digurilor, canalelor, barajelor şi a altor lucrări hidrotehnice

a) Lăţimea zonei de protecţie în lungul cursurilor de apăLăţimea cursului de apă (m) 10�50 51�500 peste 500Lăţimea zonei de protecţie (m) 15 30 50

b) Lăţimea zonei de protecţie în jurul lacurilor naturaleSuprafaţa lacului natural (ha) 10�100 101�1000 peste 1000Lăţimea zonei de protecţie (m) 5 10 15

c) Lăţimea zonei de protecţie în jurul lacurilor de acumulareVolumul brut al lacului de acumulare (mil. m3) 0,1�1 1,1�50 peste 50Lăţimea zonei de protecţie (m) 5 10 15

d) Lăţimea zonei de protecţie de-a lungul digurilorÎnălţimea medie a digului (m) 0,5�2,5 2,6�5 peste 5Lăţimea zonei de protecţie (m)� spre cursul de apă 5 10 15� spre interiorul incintei 3 4 4e) Lăţimea zonei de protecţie de-a lungul canalelor de derivaţie de debiteAdâncimea medie a canalului (m) 0,5�2 2,1�5 peste 5Lăţimea zonei de protecţie (m)� Canal cu debitul instalat până la 10 m3/s 1 2 3� Canal cu debitul instalat de la 10 m3/s la 50 m3/s 2 3 4� Canal cu debitul instalat peste 50 m3/s 3 4 5f) Baraje şi lucrări-anexe la barajeÎnălţimea maximă a barajului de la fundaţie la coronament (m) 5�15 16�50 peste 50Lăţimea zonei de protecţie (m)� Baraj de pământ, anrocamente, beton sau alte materiale 10 20 50� Lucrări-anexe la baraje 5 10 20

� Instalaţii de determinare automată a calităţii apei, construcţii şi instalaţii hidrometrice - 2 m în jurulacesteia� Borne de microtriangulaţie, foraje de 1 m în jurul acesteia drenaj, aparate de măsurarea debitelorNotă:Zonele de protecţie se măsoară astfel:a) la cursurile de apă, începând de la limita albiei minore;b) la lacurile naturale, de la nivelul mediu;c) la lacurile artificiale, de la nivelul normal de retenţie;d) la alte lucrări hidrotehnice, de la limita zonei de construcţie.Zona de protecţie sanitară la instalaţiile de alimentare cu apă se stabileşte de autoritatea centrală îndomeniul sănătăţii publice.

CLUBUL DE CICLOTURISM "NAPOCA" CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA"

Radu Mititean

ECOAQUA XXIbroşură editată în cadrul proiectului ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic,Crişului Repede şi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu, derulat de Clubul Ecologic"Transilvania" în parteneriat cu Fundaţia "EcoTop" şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA", cu sprijinulconsorţiului Parteneriatul de Mediu în Europa Centrală format din Fundaţia pentru ParteneriatMiercurea-Ciuc şi Hungarian Environmental Partnership Foundation.

CUPRINSSeria ECOAQUA fasciculul 10

1 INTRODUCERE2 PREZENTAREA PROIECTULUI ECOAQUA XXI3 ACTE NORMATIVE ÎN DOMENIUL APEI4 BIBLIOGRAFIE5 INCHEIERE

1. INTRODUCERE

Iată-ne şi la ultima broşură din seria ECOAQUA. Vă prezentăm pentru început proiectul în bazacăruia cele trei organizaţii neguvernamentale au derulat seria de acţiuni ECOAQUA XXI din care editareaacestor 10 broşuri nu este decât o mică părticică. Credem că a fost un proiect bine structurat conceptual şicare poate servi drept model, motiv pentru care considerăm că este bine să fie cunoscut. În continuareprezentăm o listă a majorităţii actelor normative în vigoare dedicate apei sau legate de apă, din care uneleau fost reproduse în extras în broşurile precedente din seria Ecoaqua. Atragem atenţia că legislaţia îndomeniu este într-o dinamică remarcabilă, ceea ce impune verificarea frecventă a actualităţii acestor actenormative. În final, la capitolul bibliografie, indicăm 100 dintre lucrările cele mai importante care au servitla redactarea prezentei serii de broşuri, cu sublinierea că este o bibliografie selectivă şi că au fost multe altecărţi, articole din periodice şi alte documente şi surse de informare.

2. PREZENTAREA PROIECTULUI "ECOAQUA XXI"

DENUMIRE PROIECT: ECOAQUA XXI - promovarea calităţii apelor Someşului Mic, Crişului Repedeşi Crişului Negru prin întărirea parteneriatelor de mediu

ORGANIZATORI: Clubul Ecologic "TRANSILVANIA" (CET) (titular de proiect), în colaborare cuFundaţia ECOTOP şi Clubul de Cicloturism "NAPOCA" (CCN), sub egida CRSE "Munţii Apuseni".

EXPUNERE DE MOTIVE• Calitatea apei râurilor Someşul Mic, Crişul Negru şi Crişul Repede ridică numeroase probleme. Eleizvorăsc din viitorul Parc Naţional Munţii Apuseni, trec prin mari oraşe şi sunt transfrontaliere. Sursele depoluare se înmulţesc continuu în ultimul deceniu, îşi schimbă caracterul şi afectează grav zonele care întrecut erau practic nepoluate, cum sunt cele de munte.• Supravegherea calităţii apei celor trei râuri de către instituţiile abilitate este insuficientă, sub necesităţi şistandarde. Aspectul mai grav este că, în discordanţă cu agravarea problemelor, autorităţile nu fac faţă şimonitorizarea nu creşte, ci se reduce.• Colaborarea între diversele instituţii abilitate este redusă iar comunităţile locale, poluatorii, utilizatorii deapă şi ONG-urile nu sunt aproape deloc implicate şi protecţia apei nu ocupă locul meritat în planurileproprii sau locale de dezvoltare.• Accesul la informaţiile de calitatea apei şi participarea publică la luarea deciziilor de mediu este încă la unnivel foarte redus.• Nivelul de informare a populaţiei, mass-mediei, dar şi a majorităţii autorităţilor locale şi altor structurieste foarte redus cu privire la problemele de calitatea apei, prevenirea şi combaterea poluării.• În zonă sunt active ONG-uri cu mare experienţă, care pot iniţia procesele necesare care să reabilitezeactuala situaţie. Ele au de mult timp o bună colaborare între ele şi cu alte ONG-uri, cu autorităţile de mediude toate nivelele şi au experienţă în derularea de proiecte ample pe teme de ape şi rezultate recunoscuteinclusiv pe plan administrativ şi ştiinţific.• Autorităţile de resort singure nu fac faţă problemelor şi în ultima perioadă în sfârşit se declară şi semanifestă foarte deschise pentru parteneriate şi colaborări, ceea ce face ca momentul să fie foarte oportunpentru începerea unei campanii de amploare, îndelung pregătite de ONG-uri, de promovare a calităţii apelorcelor trei râuri prin intermediul parteneriatelor de mediu.Detalii se găsesc în ANEXĂ.

SCOP: Promovarea calităţii apei râurilor Someşul Mic, Crişul Repede şi Crişul Negru şi afluenţilor lor prinîntărirea cunoaşterii şi gestionării durabile şi dezvoltarea parteneriatelor de mediu.

OBIECTIVE:1. Întărirea monitoringului privind calitatea apei şi poluările2. Îmbunătăţirea informării comunităţilor şi instituţiilor privind calitatea apei râurilor vizate3. Dezvoltarea parteneriatelor şi participării publice pe probleme de calitatea apei in bazinele celor 3 râuri4. Îmbunătăţirea calităţii apei celor trei râuri prin îmbunătăţirea planurilor de management în parteneriat a

apelor şi acţiuni practice de prevenire şi înlăturare a efectelor poluărilor

5. Întărirea capacităţii ONG-urilor din regiune de a se implica în problemele de mediuObiectivele sunt detaliate în ANEXĂ.

ZONA VIZATĂ: Bazinele hidrografice ale Someşului Mic (de la izvoare la Dej, cu unii afluenţiimportanţi), Crişului Repede (de la izvoare la Oradea inclusiv nişte afluenţi) şi Crişului Negru (de laizvoare la Beiuş, cu o serie de afluenţi) vezi ANEXĂ.

GRUP-ŢINTĂ: Grupurile-ţintă cărora li se vor adresa activităţile din cadrul proiectului sunt: autorităţileadministraţiei publice de nivel local şi judeţean, comunităţile locale şi alte instituţii şi organizaţii din zonavizată. Detalii în ANEXĂ.

REZULTATE SCONTATE:1. Obţinerea unui tablou real, complet şi continuu "la zi" asupra calităţii apei celor trei râuri şi a factorilorcare o periclitează.2. Creşterea nivelului public de informare cu privire la ape şi adoptarea unei atitudini mai ecologice îndomeniu.3 Realizarea unor parteneriate durabile între ONG-uri, autorităţi şi utilizatori de apă şi punerea în aplicarea legislaţiei.4. Creşterea cantitativă şi calitativă a mişcării ONG de mediu în zona vizată.5. Începutul real al participării publice la luarea deciziilor de mediu în bazinul celor trei râuri.6. Demararea unui parteneriat transfrontalier între ONG-uri din România, Ungaria şi Ucraina.7. Crearea unui ansamblu integrat de planuri de management de ape şi intervenţii, care să integrezeeforturile tuturor.8. Reducerea surselor neorganizate de poluare pe cele trei râuri şi creşterea gradului de aplicare a legii.9. Creşterea forţei şi prestigiului ONG de mediu din zonă.

EVALUAREA REZULTATELOR: Distribuire de chestionare către beneficiari; analize directe tip auditdin partea unui expert extern; vizualizarea rezultatelor concrete materializate pe teren; analiza reflectării înmass-media; studiul materialelor tipărite şi foto-video produse; analiza cantitativă şi calitativă aparteneriatelor fondate; testarea celor instruiţi; alte metode.

ACTIVITĂŢI :

1. ACTIVITĂŢI LA OBIECTIVUL 1 (Întărirea monitoringului privind calitatea apei şi poluările):

1.1 Colectarea tuturor datelor legate de calitatea apeiColectarea datelor mai vechi, publicate sau nu, de la toate instituţiile care se ştie că au sau ar putea aveaasemenea date şi din orice alte surse, respectiv a rezultatelor analizelor curente, "la zi", pe măsură ce seproduc la CNAR sau alte instituţii.1.2 Patrulări pe cursul apelor pentru depistarea de noi surse de poluareSe face de către membrii ONG-urilor organizatoare, prin ture pe teren, în unele cazuri în comun cuautorităţile. Vizează mai ales sursele neorganizate de poluare şi se fac pe bază de programare din timp sauîn urma sesizărilor de la terţi, inclusiv cetăţeni, pentru care telefoanele organizaţiilor vor face şi rol de hot-line ecologic de ape. La patrulări se fac fotografii, intervenţii directe şi sesizarea autorităţilor. Patrulareavizează integral zona-ţintă, frecvenţa şi modul de efectuare fiind după importanţă şi posibilităţi.1.3 Două workshopuri pentru modificarea planului de flux informaţional în domeniul calităţiiapeiSe distribuie actualul plan la diversele instituţii publice, se formulează şi colectează propunerile deîmbunătăţire şi se convine şi adoptă planul revizuit şi strategia de implementare, în cursul a câte douăîntâlniri succesive a factorilor interesaţi la nivel de bazin, finanţate din proiect. Ţelul este includerea înfluxul oficial a datelor obţinute în afara CN Apele Române şi APM.1.4 Realizarea sintezei privind evoluţia şi starea actuală a calităţii apei celor trei râuri.Se centralizează, introduc pe calculator, convertesc la standard comun şi se sintetizează toate datele demonitoring obţinute conform pct. 1.1-1.2. Se face apoi analiza şi interpretarea datelor şi formulareaconcluziilor, împreună cu specialişti, şi se supune spre validare autorităţilor, servind apoi ca referinţă.1.5 Transfer de know-how privind monitoringul

Se vor procura (în special de pe Internet şi de la organizaţii internaţionale) informaţii de ultimă oră privindtehnologii de monitoring şi vor fi distribuite instituţiilor şi agenţilor economici interesaţi.

2. ACTIVITĂŢI LA OBIECTIVUL 2 (Îmbunătăţirea informării grupurilor-ţintă privind calitatea apeirâurilor vizate):

2.1 Completarea bazei de date cu informaţii despre apa potabilă şi canalizarea în oraşele dinzonăSe colectează, sintetizează şi interpretează, în colaborare cu specialişti, datele specifice privind apa potabilăşi apele uzate din zonele vizate. Sursă: regiile de apă-canal şi alte surse.2.2 Elaborarea de publicaţii de informare pe teme de apăPe baza sintezei datelor rezultate (din activităţile 1.4, 2.1) şi a celor generale deţinute de organizatori sauprocurate din literatura de specialitate şi alte surse, se va elabora o monografie a apei de suprafaţă în zonelevizate. În plus, se va elabora un set de 10 broşuri cu defalcarea datelor din monografie: 1. "Să cunoaştemapa" [broşură generală], 2. "Apele de suprafaţă", 3. "Apa potabilă", 4. "Epurarea apelor", 5. "Calitatea apeiSomeşului Mic", 6. "Calitatea apei Crişului Repede şi Crişului Negru", 7. "Apa Clujului", 8. "Apa Oradiei",9. "Noi şi apa" [manual practic pentru cetăţeni] şi 10. "EcoAqua XXI"[prezentare proiect]. Datele esenţialese vor sintetiza şi ca 10 pliante (subiect şi titlu identic cu broşurile) şi respectiv 1 afiş.2.3 Elaborarea de materiale foto şi video de informare pe teme de apăAnalog pct. 2.2, se va elabora şi un set de 4 mini-filme video documentare (unul pe teme generale de apă,câte unul specific pentru Someş, respectiv Crişuri, şi unul despre proiect) şi câteva spoturi, precum şi 4albume foto, cu subiect similar. La materialele video se colaborează cu structuri specializate.2.4 Producerea materialelor de informareToate cele elaborate conform pct. 2.2 se pregătesc de tipar. Monografia se multiplică xerox într-un numărlimitat de exemplare. Broşurile au format A5, la 1 culoare, câteva zeci de pagini, tiraj: câte 500 buc (5-8),1000 (restul). Pliantele vor fi A4, 1 culoare şi tiraj identic cu broşurile. Afişul tiraj 1000 buc. Broşurile seprelucrează şi pentru introducere pe Internet şi pentru publicare în presă. DTP, tipărire publicaţii, montajvideo etc. se face de o firmă specializată.2.5 Difuzarea materialelor de informarePublicaţiile se distribuie direct sau poştal la grupurile-ţintă. Conţinutul lor se publică în presa locală înextras, în serial. Paginilor web li se face reclamă specifică pe Internet. Materialele video se proiecteazăpublic repetat de organizatori şi se transmit pe posturi TV. Albumele se prezintă celor interesaţi.2.6 Conferinţe publice, proiecţii video şi expoziţii foto pe tema problemelor specifice de apă.Se fac 2 conferinţe (Cluj respectiv Oradea) la lansarea publică a setului de publicaţii şi materialelor videoşi minim 12 mini-prezentări la unităţi de învăţământ, reuniuni ONG, case de cultură etc., cuprinzândexpuneri, distribuire publicaţii, expoziţie foto sau proiecţie video şi discuţii libere. Conferinţele maricuprind şi cocktail şi conferinţă de presă, şi pot fi cuplate cu alte reuniuni din cadrul proiectului.2.7 Training pe tema obţinerii şi interpretării datelor de calitatea apei şi de mediu în generalSe vor face minim 2 traininguri, pe temele menţionate, pentru câte 10-30 de persoane din mass-media,ONG şi autorităţi. Vor preda coordonatorii de proiect, specialişti etc. Sesiunile se pot cupla cu alte reuniunidin cadrul proiectului.2.8 Vizite de documentare la obiective specificeSe vor face minim 4 serii de vizite în grup la uzine de apă, staţii de epurare, lucrări hidrotehnice, sediilediverselor instituţii etc. Beneficiari: membrii ONG organizatoare, mass-media şi reprezentanţi aiinstituţiilor cu preocupări în domeniu. Vor fi şi minim 2 vizite pentru copii. Transportul va fi asiguratparţial de organizatori. Vizitele se pot cupla cu alte reuniuni din cadrul proiectului.2.9 Consultanţă gratuită, suport informaţional şi transfer de know-how de specialitateServiciu de informare cetăţenească pe teme de apă, prin e-mail, telefon tip hot-line şi consultanţă la sediulorganizatorilor. În plus, ONG-urile organizatoare vor procura din proprie iniţiativă (în special de pe Internetşi de la organizaţii internaţionale) informaţii de ultimă oră privind tehnologii de monitoring, utilizareeficientă şi epurare a apei şi le vor distribui instituţiilor şi agenţilor economici care ar putea beneficia de ele.

3. ACTIVITĂŢI LA OBIECTIVUL 3 ("Dezvoltarea parteneriatelor şi participării publice pe probleme decalitatea apei in bazinele celor 3 râuri"):

3.1 Consultanţă gratuită şi asistenţă directă pentru constituirea şi dezvoltarea ONG-urilor

Se vor contacta nucleele de iniţiativă sau ONG de mediu sau cu preocupări cu tangenţă cu apele, princorespondenţă şi întâlniri directe. Li se va furniza gratuit consultanţă verbal sau prin corespondenţă, accesla publicaţii şi baze de date pe teme de management asociativ şi vor fi asistate şi în scriere de proiecte etc.3.2 Lobby pentru atragerea instituţiilor publice în parteneriateAudienţe, întâlniri directe, înaintare de memorii, participări la manifestările proprii, discuţii cu autorităţilecentrale şi alte acţiuni cotidiene de atragerea autorităţilor locale şi judeţene în parteneriate de mediu.3.3 Training pentru actuali sau viitori parteneri în structuri de cooperareSe vor face 2 traininguri pe teme de formare de coaliţii şi lucru în reţea, integrate întâlnirilor dedicatepunerii bazelor structurilor de parteneriat pe teme de apă la nivel zonal.3.4 Reuniuni ale structurilor de parteneriat de mediu pe teme de apăSe vor organiza întâlniri periodice, în principiu lunare, şi la Oradea şi la Cluj, a structurilor interesate înprobleme de apă, în cadrul cărora se schimbă informaţii şi se pregăteşte instituţionalizarea parteneriatelor.Reuniunile vor fi de 2-3 ore dar pot fi cuplate cu alte reuniuni din cadrul proiectului.3.5 Dezbateri publice pe teme de apă şi alte probleme de mediuSe vor organiza 2 dezbateri publice speciale, mai ample, la Cluj respectiv Oradea, plus altele încooperare cu APM cu ocazia emiterilor de acorduri de mediu şi respectiv minim 2 dezbateri-model înoraşe mici sau mediu rural, eventual cuplate cu alte reuniuni din cadrul proiectului.3.6 Colectare sesizări, opinii şi propuneri de la cetăţeniSe va organiza colectare de opinii de la public prin serviciu tip "poşta cetăţeanului" şi hot-line şi hot-mailecologic plus direct la sediul organizatorilor. Datele strânse se sintetizează şi se transmit instituţiilorinteresate şi mass-mediei şi stau la baza unor acţiuni de teren de inspecţie sau igienizare etc.3.7 Emisiuni interactive pe posturi de radio şi TVSe vor face talk-show-uri interactive, în direct, minim 2 la TV şi minim 4 la radiouri locale, pe teme deapă şi de mediu în general.3.8 Relaţionarea cu ONG străine cu preocupări similareVor fi contactate şi informate cu frecvenţă lunară cu privire la derularea proiectului EcoAqua XXI minim 6ONG-uri din Ungaria şi Yugoslavia, din care să fie aleşi viitori parteneri pentru cooperări transfrontaliereONG pe teme de mediu.

4. ACTIVITĂŢI LA OBIECTIVUL 4 ("Îmbunătăţirea calităţii apei celor trei râuri prin îmbunătăţireaplanurilor de management în parteneriat a apelor şi acţiuni practice de prevenire şi înlăturare a efectelorpoluărilor"):4.1 Seminarii pe teme de cooperare inter şi intrasectorială pe teme de calitatea apeiSe vor organiza 2 seminarii şi apoi minim 4 reuniuni de lucru în total (repartizate egal pe judeţe), cuocazia cărora să se pună baza unor planuri locale de acţiune la nivel de oraşe, comune şi agenţi economici şicoroborării şi integrării acestora în cele ale CN apele Române şi atragerea ONG-urilor şi altor structuri şirealizarea planurilor de cooperare. Se pot cupla cu alte reuniuni din proiect.4.2 Ture de inspecţie şi documentare pe firul apelor pentru depistarea poluatorilorSe fac de către membrii ONG-urilor organizatoare, prin ture pe teren, eventual în unele cazuri în comun cuautorităţile. Vizează mai ales sursele neorganizate de poluare. Se fac fotografii şi se sesizează autorităţile.Acţiunile vizează mai ales zonele puţin accesibile şi puţin supravegheate.4.3 Acţiuni de igienizare a malurilor şi albiei râurilor vizate.Se va face minim o acţiune de igienizare pe Someş amonte de Cluj, una în Cluj, şi câte una pe CrişulRepede respectiv Crişul Negru. Accentul va fi pus pe implicarea de voluntari şi localnici şi copii, scopulfiind în primul rând demonstrativ şi educativ. Se va coopera cu Apele Române şi alte structuri.4.4 Intervenţie ONG la poluări accidentale importante.Pe baza mecanismului de cooperare stabilit, în caz de poluare accidentală ce necesită intervenţie, semobilizează o echipă din partea organizatorilor şi se încearcă mobilizarea altor voluntari, sub coordonareaautorităţii responsabile. Dacă nu apar asemenea ocazii de intervenţie reală, se va simula una, cu rol deexerciţiu.

5. ACTIVITĂŢI LA OBIECTIVUL 5 ("Întărirea capacităţii ONG din regiune de a se implica înproblemele de mediu "):5.1 Îmbunătăţirea resurselor pentru acţiuni de mediu la ONG-urile ce realizează proiectul

Se va realiza acoperirea indirectă şi parţială a unor cheltuieli operaţionale, completarea bibliotecii şibazelor de date prin achiziţie de publicaţii şi documente şi mai buna instruire practică a membrilor ONGimplicaţi.5.2 Reuniuni de lucru şi de evaluareMinim 2 reuniuni lărgite ale comitetului de coordonare, cu participarea conducerilor celor 3 cluburi şi areprezentanţilor altor organizaţii şi instituţii, prin care se va favoriza menţinerea parteneriatului durabil.5.3 MediatizareSe va mediatiza cât mai mult prin presă, audiovizual, publicaţii şi Internet proiectul şi activitatea celor 3organizaţii în general. Minim 25 articole în presă, 15 apariţii la radio şi 8 la TV şi minim 8 circulare deinformare pe Internet spre minim 500 de destinatari selectaţi.

6. ACTIVITĂŢI NELEGATE DE UN ANUME OBIECTIVSunt activităţile administrative şi de management ale proiectului (luarea deciziilor, evaluare,contabilitate, secretariat, achiziţii de bunuri şi servicii, negocieri, recrutare şi instruire voluntari etc., precumşi cele de contact şi comunicare, schimb de informaţii, mediatizare etc. care se regăsesc implicit la toateobiectivele.

NOTĂ: Prezentarea sintetică a activităţilor pe categorii de activităţi, respectiv pe subobiective, se găseşteîn ANEXĂ. Alte detalii privind activităţile se stabilesc ulterior.

DURABILITATEA PROIECTULUIPrezentul proiect este în pregătire de mulţi ani. Deşi e doar de amploare medie, este conceput ca proiect-pilot şi model şi matrice pentru o amplificare semnificativă în anii următori. Relaţiile foarte bune dintre celetrei organizaţii ce realizează proiectul şi buna relaţie cu alte structuri, recunoaşterea de care se bucură şimarea experienţă de derulare de proiecte de amploare certifică capacitatea de a găsi posibilitatea nu doar decontinuare, ci de dezvoltare a proiectului. Concret, se au în vedere: resursele locale şi judeţene (la care noualegislaţie dă şanse de acces); fondurile de dezvoltare regională (care abia încep să devină operaţionale şipentru care încă nu sunt competitori serioşi); Fondul de Mediu (operaţional de la 1 ianuarie 2001) şi cel dedezvoltarea turismului, încă incomplet funcţional, fondurile externe de gen LIFE destinate ariilor protejate(Cele trei râuri izvorând în zone din sau adiacente viitorului parc naţional). Cele 3 ONG-uri vor rămâne"motorul" parteneriatelor, până ce ele se vor instituţionaliza conform legii (ex Comitetul de Bazin Someş).

ANEXĂ la CAP. "EXPUNERE DE MOTIVE"

DETALIERI LA EXPUNEREA DE MOTIVE

Zona vizată este în principal montană, formând cea mai mare parte a nordului Munţilor Apuseni, cumulte zone declarate ca protejate respectiv urmând a se încadra în viitorul Parc Naţional "MunţiiApuseni". Comunităţile locale vizate din această zonă prezintă următoarele probleme majore:• exploatarea iraţională şi nelimitată a pădurilor, în special a celor din zona alpină, de izvoare, cu toate

urmările aferente: alunecări de teren, eroziunea accentuată a solului, viituri, inundaţii etc.• lipsa infrastructurii privind alimentarea cu apă potabilă şi tratarea apelor uzate menajere şi gospodăreşti,

cu efecte negative asupra calităţii apelor chiar din zona de obârşie• lipsa unui sistem de tratare a deşeurilor, în contextul schimbării radicale a structurii deşeurilor şi

păstrării obiceiurilor vechi de a arunca resturile la marginea grădinilor/satului sau pe malul apei, cuimpact asupra calităţii solului şi a apelor

• creşterea alarmantă a numărului gaterelor şi a cantităţii de rumeguş depozitat haotic, cu impact asuprasolului, apei şi a peisajului

• lipsa unei viziuni comunitare clare, a unei strategii locale de dezvoltare comunitară cu un plan deacţiune coerent şi participativ, cu efecte negative asupra şansei de integrare a comunităţilor în tendinţeleeuropene de dezvoltare

• lipsa pătrunderii informaţiilor la nivelul comunelor, întârzierea acestora, lipsa transparenţeiinformaţiilor

• lipsa sau ineficienţa unor structuri participative locale formalizate

ANEXĂ la CAP. " OBIECTIVE"

OBIECTIVELE PROIECTULUI - PREZENTARE DETALIATĂ

1. INTĂRIREA MONITORINGULUI PRIVIND CALITATEA APEI SI POLUARILE1.1 Centralizarea datelor existente şi a celor curente privind calitatea apei şi sursele de poluare1.2 Perfecţionarea sistemului de gestionare integrată (colectare, sinteză, analiză şi distribuire) a

datelor privind calitatea apei.1.3 Realizarea unei imagini actuale, corecte şi complete asupra calităţii apei râurilor vizate.

2. ÎMBUNĂTĂŢIREA INFORMĂRII COMUNITĂŢILOR ŞI INSTITUŢIILOR PRIVINDCALITATEA APEI RÂURILOR VIZATE2.1 Informarea cetăţenilor, autorităţilor, agenţilor economici şi mass-mediei asupra stării calităţii apei

râurilor vizate, cauzelor şi consecinţelor problemelor existente.2.2 Informarea nespecialiştilor (media, ONG-uri, autorităţi comunale etc.) asupra semnificaţiei şi

modului de interpretare a informaţiilor de mediu legate de calitatea apei2.3 Educaţia ecologică a utilizatorilor de apă prin informarea şi formarea cu privire la posibilităţile de

contribuţie individuală cotidiană la reducerea cantitativă şi calitativă a deversărilor de ape uzate.2.4 Informarea cetăţenilor, autorităţilor, agenţilor economici cu privire la managementul prevenirii şi

înlăturării poluărilor accidentale a apelor

3. DEZVOLTAREA PARTENERIATELOR ŞI PARTICIPĂRII PUBLICE PE PROBLEME DECALITATEA APEI IN BAZINELE CELOR 3 RAURI3.1 Crearea unor structuri de cooperare ( tip grup de lucru sau reţea, la diverse nivele ) între factorii

implicaţi în studierea calităţii şi gospodărirea apei, prevenirea şi înlăturarea poluărilor şi altorevenimente nedorite

3.2 Sprijinirea creării şi dezvoltării structurilor specifice instituţionalizate de parteneriat pe probleme demediu şi dezvoltare durabilă, cu accent pe cele de apă (Comitete de bazin, Asociaţii aleutilizatorilor de apă etc.)

3.3 Sprijinirea creării şi dezvoltării de ONG-uri de mediu în oraşele mici, cu asociativitate redusă, dinbazinul celor trei râuri vizate, şi integrarea lor în structuri intra/intersectoriale de cooperare;

3.4 Creşterea participării publice la luarea deciziilor de mediu legate de apa celor trei râuri3.5 Contactarea de ONG-uri şi structuri parteneriale omologe din Ungaria şi Yugoslavia şi pregătirea

premiselor pentru instituirea unei cooperări transfrontaliere intensificate în domeniu

4. ÎMBUNĂTĂŢIREA CALITĂŢII APEI CELOR TREI RÂURI PRIN ÎMBUNĂTĂŢIREAPLANURLOR DE MANAGEMENT IN PARTENERIAT A APELOR ŞI ACŢIUNI PRACTICE DEPREVENIRE ŞI ÎNLĂTURARE A EFECTELOR POLUĂRILOR4.1 Instituirea / perfecţionarea şi coroborarea planurilor şi mecanismelor de management şi intervenţii

pe probleme de calitatea apei la nivelul autorităţilor locale şi altor instituţii, cu accent pe colaborareşi coordonarea acţiunilor.

4.2 Depistarea şi investigarea surselor (existente sau potenţiale) neorganizate de poluare pe cele treirâuri, cu implicarea ONG-urilor;

4.3 Diminuarea, cu implicarea ONG-urilor şi comunităţilor locale, a impactului deversărilor şi altorpoluări accidentale sau de mică amploare pe cele trei râuri

La cele 4 obiective propriu-zise se adaugă, ca obiectiv derivat:

5. ÎNTĂRIREA CAPACITĂŢII ONG-URILOR DIN REGIUNE DE A SE IMPLICA ÎNPROBLEMELE DE MEDIU5.1 Creşterea capacităţii instituţionale a celor 3 ONG-uri care realizează proiectul;5.2 Îmbunătăţirea parteneriatului pe termen lung dintre ele şi cel cu terţi;5.3 Creşterea prestigiului ONG-urilor organizatoare şi implicit a acceptării lor ca parteneri importanţi

de către autorităţi, agenţi economici şi comunităţile locale.

De asemenea, avem ca obiective implicite:• mediatizarea proiectului, a finanţatorilor, rezultatelor obţinute

• găsirea căilor de continuare a proiectului• valorificarea caracterului de model al proiectului prin promovarea realizării unor proiecte similare în altezone

ANEXĂ LA CAPITOLUL "ACTIVITĂŢI":

PREZENTARE SINTETICĂ PE CATEGORII DE ACTIVITĂŢI

1 Activităţi de reuniuni de schimb de informaţii şi opinii, negocieri: întâlniri, mese rotunde,seminarii, simpozioane, workshopuri, schimburi de experienţă.2 Activităţi de instruire: Cursuri teoretice şi practice de iniţiere şi perfecţionare în probleme decalitatea apei, dar şi de mediu şi de dezvoltare durabilă locală în general, şi de management asociativ,incluzând activităţi demonstrative, exerciţii practice şi vizite de informare.3 Activităţi de mediatizare: conferinţe de presă, distribuire de comunicate şi dosare de presă, întâlniricu ziariştii, acordare de interviuri etc. pentru mediatizarea proiectului.4 Activităţi de inspecţie ecologică: ture de documentare şi inspecţii şi alte acţiuni de supervizare şicontrol pe teren, pe cursul râurilor vizate şi la sursele de poluare.5 Activităţi de documentare "de teren" la obiective specifice: vizite de documentare la uzine de apă,staţii de epurare, secţiuni de intervenţie, obiective hidrotehnice, puncte de recoltare de probe, laboratoare, lamarii poluatori etc., precum şi la sediile instituţiilor ce gospodăresc apele sau au atribuţii în domeniu.6 Activităţi de concepere şi redactare / producere de materiale informative: documentare, verificare,coroborare şi interpretare a datelor existente, elaborare de publicaţii şi materiale audiovizuale în domeniulvizat de proiect.7 Activităţi de difuzare publică a informaţiilor: distribuire de publicaţii (broşuri, afişe, pliante,materiale video etc.) şi informarea pe alte căi a grupurilor-ţintă (conferinţe publice, proiecţii de diapozitiveşi video, expoziţii de foto, publicare de articole în presă, interviuri la radio şi televiziune, etc.)8 Activităţi de suport tehnico-ştiinţific: procurare şi difuzare de date legate de ultimele tehnologii demonitoring, utilizare eficientă şi epurare a apei, din literatura de specialitate, de pe Internet, de la organizaţiiinternaţionale şi firme producătoare etc. şi transmiterea lor instituţiilor şi firmelor interesate şi facilitareacontactelor şi colaborărilor celor interesaţi cu experţi români şi străini în domeniu.9 Activităţi de intervenţie practică la poluări accidentale: Acţiuni cooperative pe teren deintervenţie de urgenţă, reală sau simulată în scop de exerciţiu, pentru limitarea extinderii şi efectelorpoluărilor accidentale şi acţiuni de limitare şi înlăturare a consecinţelor poluărilor accidentale.10 Activităţi de igienizare: Igienizarea malurilor şi fundului apelor vizate, cu participarea de echipe devoluntari, cu accent pe latura educativă şi de model a acţiunilor.11 Activităţi de consultanţă şi asistenţă tehnică directă: Sprijin concret pentru ONG-uri existente saugrupuri de iniţiativă pentru înfiinţare, dezvoltare instituţională şi perfecţionare în management asociativ,scriere şi derulare de proiecte etc. Sprijin analog pentru structuri parteneriale diverse, pentru Primării decomune sau intreprinzători şi agenţi economici mici ce au activităţi legate sau cu impact direct sau indirectpe ape etc.12 Activităţi de participare publică la deciziile de mediu: Organizarea de dezbateri publice sauemisiuni interactive radio şi TV, colectare de opinii prin chestionare sau colectare de opinii prin mecanismetip poşta cetăţeanului sau hot-line telefonic verde şi alte instrumente specifice.13 Activităţi de contact şi comunicare: contacte directe, precum şi prin corespondenţă (clasic,telefonic, fax, e-mail) cu structurile cuprinse în grupurile-ţintă;14 Activităţi administrative / de management ale proiectului: documentare, luarea deciziilor, control,recrutare şi instruire voluntari, secretariat, achiziţie de bunuri şi servicii, contabilitate etc.

ANEXĂ LA CAPITOLUL "ACTIVITĂŢI":

PREZENTARE SINTETICĂ PE OBIECTIVE:

Obiectivul Subobiec-tivul nr.

Categoria de activităţi

nr. denumirea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 141 Intărirea monitoringului privind 1.1 X X X X X X

calitatea apei şi poluările 1.2 X X X X X X1.3 X X X X X

2 Îmbunătăţirea informării comunităţilorşi

2.1 X X X X X X

instituţiilor privind calitatea apeirâurilor

2.2 X X X X X X X

vizate 2.3 X X X X X X X X2.4 X X X X X X X X X

3 Dezvoltarea parteneriatelor şi 3.1 X X X Xparticipării publice pe probleme de 3.2 X X X Xcalitatea apei în bazinele celor 3 râuri 3.3 X X X X X

3.4 X X X X X X X X3.5 X X X

4 Îmbunătăţirea calităţii apei celor trei 4.1 X X X X X Xrâuri prin îmbunătăţirea planurilor de 4.2 X X Xmanagement in parteneriat a apelor şiacţiuni practice de prevenire şiînlăturare a efectelor poluărilor

4.3 X X X X

5 Întărirea capacităţii ONG-urilor din 5.1 X Xregiune de a se implica în problemele 5.2 X X X X X X X X Xde mediu 5.3 X X X X X X X X X X X X X

ANEXĂ LA CAPITOLUL "ZONA VIZATĂ"

DETALII DE DELIMITARE A ZONEI VIZATE:

Bazinele hidrografice ale Someşului Mic, Crişului Repede şi Crişului Negru:• Albia cursului principal al Someşului Rece şi Someşului Cald, de la izvoare până la vărsarea în LaculGilău, inclusiv lacurile Fântânele, Tarniţa, Someşul Cald şi Gilău, plus albia afluenţilor secundariimportanţi (Ponorul, Călineasa, Belişul, Răcătăul, Agârbiciul etc.);• Albia cursului principal al Someşului Mic de la Gilău la Dej, plus albia câtorva afluenţi (Căpuş, Gârbăuetc.),• Albia cursului principal al Crişului Repede, de la izvoare la Oradea, plus albia afluenţilor secundariimportanţi (Henţ, Drăgan, Iad etc.)• Albia cursului principal al Crişului Negru, de la izvoare până la Beiuş, plus albia câtorva afluenţi (CrişulPietros, Crişul-Băiţa etc.)Notă: Prin albie se înţelege albia majoră, deci inclusiv obiectivele naturale şi construite de pe maluri, dinluncă, precum şi originea deversărilor sau altor elemente care influenţează apa, chiar dacă nu suntlocalizate efectiv în albia majoră respectivă.

ANEXĂ LA CAPITOLUL "GRUPUL ŢINTĂ"

DETALII LA GRUP-ŢINTĂ:

Grupurile-ţintă cărora li se vor adresa activităţile din cadrul proiectului sunt: autorităţile administraţieipublice de nivel local şi judeţean, comunităţile locale şi alte instituţii şi organizaţii din zona vizată:• Consiliul Judeţean Cluj şi Consiliul Judeţean Bihor• Primăriile şi consiliile locale din zonă vizată;• Regii, companii şi servicii publice de apă şi canal din zona vizată (RAJAC Cluj, furnizorii de apă potabilăşi canalizare din Oradea, Aleşd, Ştei, Beiuş, Cluj-Napoca, Gherla, Dej, Huedin etc.)• Serviciile cu profil de igiena mediului şi poliţie sanitară din subordinea Direcţiilor de Sănătate Publică alejudeţelor Cluj şi Bihor;• Instituţiile ştiinţifice şi de învăţământ ce fac studii legate de calitatea apei (Institutul de Sănătate PublicăCluj-Napoca, Institutul de Cercetări Biologice Cluj-Napoca, respectiv facultăţile / catedrele de profil aleUniversităţii din Oradea şi ale Universităţilor Tehnică, Babeş-Bolyai şi Iuliu Haţieganu din Cluj-Napoca.

• Instituţii a căror activitate poate influenţa indirect starea apei prin influenţa asupra activităţilor din zonamontană şi dezvoltarea locală (ADR Vest şi ADR Nord-Vest, Direcţiile Silvice Judeţene Cluj şi Bihor...)• Instituţii şi firme care trebuie sau pot interveni în caz de poluări accidentale grave (Apărarea Civilă,societăţi de hidroconstrucţii etc.)• Poluatorii industriali ai apelor din zona vizată, în special cei mari.• Alţi utilizatori de apă din zona vizată ( CONEL / Hidrocentrale SA , firmele de irigaţii, piscicultură....• Locuitorii din oraşele şi comunele din zona vizată, în special copii şi tinerii, liderii de opinie (cadredidactice, preoţi etc.), persoanele cu funcţii de conducere etc.• Proprietarii de structuri de diverse servicii turistice şi cei de case de vacanţă sau ambarcaţii şi turiştii cecampează pe malul râurilor şi lacurilor din zonă• Alte ONG-uri (de mediu, de sporturi montane, de pescuit şi vânătoare, de dezvoltare locală etc.) cu sediulsau ce derulează activităţi în din zona vizată.

Note:- Dacă va fi necesar, se vor face acţiuni de lobby ce vor viza şi instituţii centrale cum sunt CN ApeleRomâne, MAPPM, Guvern, Parlament, ICIM, Academia Română etc.- Fără a constitui grupuri-ţintă, se va ţine o strânsă legătură cu mass-media locală şi naţională, cu alteONG-uri de profil din România, Ungaria şi Yugoslavia, cu finanţatorii etc.

3. ACTE NORMATIVE ÎN DOMENIUL APELOR

Legislaţia în domeniu este foarte vastă. Există reglementări la nivel internaţional şi naţional,specifice pe probleme de apă sau mai generale pe teme de mediu, cu implicaţii directe asupra problematiciiapei. Redăm în continuare o listă a principalelor acte normative legate de ape, cu precizarea că legislaţiaeste în continuă schimbare, abrogându-se unele acte normative, modificându-se cele existente şi apărândaltele noi.

Tabelul de mai jos conţine majoritatea actelor normative în vigoare specifice pentru domeniulapelor, plus câteva acte normative generale în domeniul mediului dar cu importante implicaţii în problemaapei.

Acte normative în domeniul apelorNr.crt

Tipul nr. data titlul actului normativ M. Of.nr

data

1. HG 100 07.02.2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe caretrebuie să le îndeplinească apele de suprafaţăutilizate pentru potabilizare şi a Normativuluiprivind metodele de măsurare şi frecvenţa deprelevare şi analiză a probelor din apele desuprafaţă destinate producerii de apă potabilă

130 19.02.2002

2. HG 101 03.04.1997 pentru aprobarea Normelor speciale privindcaracterul şi mărimea zonelor de protecţiesanitară

62 10.04.1997

3. HG 118 07.02.2002 privind aprobarea Programului de acţiune pentrureducerea poluării mediului acvatic şi a apelorsubterane, cauzată de evacuarea unor substanţepericuloase

132 20.02.2002

4. HG 1212 29.11.2000 privind aprobarea Regulamentului de organizareşi funcţionare a comitetelor de bazin

644 11.12.2000

5. HG 188 28.02.2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile dedescărcare în mediul acvatic a apelor uzate

187 20.03.2002

6. HG 201 28.02.2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privindcalitatea apelor pentru moluşte

196 22.03.2002

7. HG 202 28.02.2002 pentru aprobarea Normelor tehnice privindcalitatea apelor de suprafaţă care necesităprotecţie şi ameliorare în scopul susţinerii vieţiipiscicole

196 22.03.2002

8. HG 459 16.05.2002 privind aprobarea Normelor de calitate pentru apadin zonele naturale amenajate pentru îmbăiere

350 27.05.2002

9. HG 472 09.06.2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţiiresurselor de apă

272 15.06.2000

10. HG 633 05.08.1999 privind unele măsuri pentru asigurareagospodăririi nisipurilor şi pietrişurilor din albiileminore

379 09.08.1999

11. HG 638 05.08.1999 privind aprobarea Regulamentului de apărareîmpotriva inundaţiilor, fenomenelormeteorologice periculoase şi accidentelor laconstrucţiile hidrotehnice şi a Normativului-cadrude dotare cu materiale şi mijloace de apărareoperativă împotriva inundaţiilor şi gheţurilor

385 13.08.1999

12. HG 83 15.03.1997 privind actualizarea limitelor amenzilorcontravenţionale prevăzute în Legea apelor nr.107/1996

48 20.03.1997

13. HG 964 13.10.2000 privind aprobarea Planului de acţiune pentruprotecţia apelor împotriva poluării cu nitraţiproveniţi din surse agricole

526 25.10.2000

14. HG 981 29.12.1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "ApeleRomâne " - S.A.

530 31.12.1998

15. L 107 25.09.1996 Legea Apelor 244 08.10.1996

16. L 137 29.12.1995 Legea Protecţiei Mediului 70 17.02.2000

17. L 14 24.02.1995 pentru ratificarea Convenţiei privind cooperareapentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviuluiDunărea (Convenţia pentru protecţia fluviuluiDunărea) semnată la Sofia la 29.06.1994

41 27.02.1995

18. L 171 04.11.1997 privind aprobarea Planului de amenajare ateritoriului naţional - Secţiunea a II-a Apa

325 24.11.1997

19. L 192 19.04.2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura 200 20.04.2001

20. L 228 30.11.2000 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.95/2000 pentru ratificarea Protocolului privindapa şi sănătatea, adoptat la Londra la 17.06.1999,la Convenţia privind protecţia şi utilizareacursurilor de apă transfrontieră şi a lacurilorinternaţionale, adoptată la Helsinki la 17.03.1992

629 05.12.2000

21. L 30 26.04.1995 pentru ratificarea Convenţiei privind protecţia şiutilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi alacurilor internaţionale, încheiată la Helsinki la17.03.1992

81 03.05.1995

22. L 344 31.05.2002 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.108/1999 pentru modificarea şi completarea Legiinr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionareacontravenţiilor la normele legale de igienă şisănătate publică

389 07.06.2002

23. L 458 08.07.2002 privind calitatea apei potabile 552 29.07.2002

24. L 462 18.07.2001 aprobarea O.U.G. 236/2000 privind regimulariilor naturale protejate, conservarea habitatelornaturale, a florei şi faunei sălbatice

433 02.08.2001

25. L 5 06.03.2000 privind aprobarea Planului de amenajare ateritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zoneprotejate

152 12.04.2000

26. L 573 22.10.2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă aGuvernului nr. 147/1999 privind asociaţiileutilizatorilor de apă pentru irigaţii

695 01.11.2001

27. L 86 10.05.2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul lainformaţie, participarea publicului la luareadeciziei şi accesul la justiţie in probleme demediu, semnată la Aarhus la 25.06.1998

224 22.05.2000

28. L 98 10.11.1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor lanormele legale de igienă şi sănătate publică

317 16.11.1994

29. O MAAP 117 15.03.2002 pentru aprobarea Programului privind sprijinireaproducătorilor agricoli şi asociaţiilor utilizatorilorde apă pentru irigaţii în vederea achiziţionării deinstalaţii de irigat noi din producţia internă,finanţat din fondul "Dezvoltarea agriculturiiromâneşti"

194 21.03.2002

30. O MAAP 171 19.04.2002 privind aprobarea denumirilor comerciale alespeciilor de peşti şi alte vieţuitoare acvatice carepot fi valorificate pe teritoriul României

332 20.05.2002

31. O MAAP 481 10.12.2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privindcondiţiile şi modul de acordare şi utilizare,precum şi controlul utilizării sumelor alocate dela bugetul de stat pentru suportarea unor categoriide cheltuieli în domeniul îmbunătăţirilor funciareale asociaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii

66 30.01.2002

32. OMAPPM

1097 17.12.1997 pentru aprobarea Normelor tehnice privindmetodologia de conducere şi control al procesuluide epurare biologică cu nămol activ în staţii deepurare a apelor uzate orăşeneşti, industriale şidin zootehnie, privind ghidul de stabilire aprogramelor de recoltare şi analizare a probelor şimetodologia de prevalare a probelor de ape uzate

47 03.02.1998

33. OMAPM

325 21.03.2001 privind aprobarea Instrucţiunilor tehnice pentruaplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.472/2000 privind unele măsuri de protecţie acalităţii resurselor de apă - NTPA 012 şi pentrumodificarea Ordinului ministrului mediului nr.242/1990

152 28.03.2001

34. OMAPPM

396 15.05.1997 privind aprobarea Regulamentului-cadru pentruelaborarea regulamentelor de exploatare abarajelor, lacurilor de acumulare şi prizelorpentru alimentări cu apă, cu sau fără baraje, şistabilirea competenţelor de elaborare şi aprobarea regulamentelor de exploatare bazinale şi aprogramelor de exploatare lunare a lacurilor deacumulare

111bis

04.06.1997

35. OMAPMMLPTL

116/289

11.02.2002 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluareastării de siguranţă în exploatare a barajelor şilacurilor de acumulare - NTLH-022 şi aMetodologiei privind evaluarea stării de siguranţăîn exploatare a barajelor şi digurilor carerealizează depozite de deşeuri industriale -NTLH-023

427 19.06.2002

36. OMAPPM

148 27.02.1997 [privind avizele şi autorizaţiile de gospodărire aapelor]

100 26.05.1997

37. OMAPPM

399 15.05.1997 privind aprobarea Metodologiei de organizare,păstrare şi gestionare a Cadastrului apelor dinRomânia

111 04.06.1997

38. OMAPPM

485 22.08.1995 privind aprobarea Regulamentului de organizareşi funcţionare a Sistemului de alarmare în caz depoluări accidentale ale apelor din România

267 17.11.1995

39. OMAPM

706 27.07.2001 pentru aprobarea Regulamentului privindorganizarea activităţii de certificare a unităţilorspecializate în elaborarea de studii, proiecte, înexecuţie, consultanţă în domeniul gospodăririiapelor şi documentaţii tehnice pentru obţinereaavizelor şi a autorizaţiilor de gospodărire a apelor

565 11.09.2001

40. O MSF 536 23.06.19 pentru aprobarea Normelor de igienă şi arecomandărilor privind mediul de viaţă alpopulaţiei

140 03.07.1997

41. O MSFMAPM

65/272

08.02.2002 privind elaborarea şi reactualizarea planurilorlocale de acţiune pentru sănătate în relaţie cumediul

240 10.04.2002

42. OG 108 30.08.1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr.98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea

429 31.08.1999

contravenţiilor la Normele legale de igienă şisănătate publică

43. OG 32 30.01.2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilorpublice de alimentare cu apă şi de canalizare

94 02.02.2002

44. OG 47 12.08.1994 privind apărarea împotriva dezastrelor 242 29.08.1994

45. OG 95 29.08.2000 pentru ratificarea Protocolului privind apa şisănătatea, adoptat la Londra la 17.06.1999, laConvenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilorde apa transfrontieră şi a lacurilor internaţionale,adoptată la Helsinki la 17.03.1992

433 02.09.2000

46. OUG 147 07.10.1999 privind asociaţiile utilizatorilor de apă pentruirigaţii

493 13.10.1999

47. OUG 236 24.11.2000 privind regimul ariilor naturale protejate,conservarea habitatelor naturale, a florei şi fauneisălbatice

625 04.12.2000

48. OUG 34 21.03.2002 privind prevenirea, reducerea şi controlul integratal poluării

223 03.04.2002

49. OUG 76 13.06.2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şiacvacultura

455 27.06.2002

50. OUG 91 20.06.2002 pentru modificarea şi completarea Legii protecţieimediului nr. 137/1995

465 28.06.2002

51. OUG 107 05.09.2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale"Apele Române"

691 20.09.2002

NOTĂ:Prescurtările utilizate sunt:L = Lege;HG = Hotărâre a Guvernului;OG = Ordonanţă a Guvernului;OUG = Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului;O = Ordin al ministrului;MAPPM = Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului;MAAP = Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor;MAPM = Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului;MSF = Ministerul Sănătăţii şi Familiei;MLPTL = Ministerul Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei.

4. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂcare stă la baza seriei de broşuri ECOAQUA

1. ABEL, P.D.: WATER POLLUTION BIOLOGYEd. Taylor & Francis London 1996 ISBN 0-7484-0619-0

2. AYRES, R.M.; MARA, D.D.: ANALYSIS OF WASTEWATER FOR USE IN AGRICULTUREWorld Health Organisation, Geneve 1996, ISBN 92 4 154484 8

3. BASSET, W. H.: CLAY�S HANDBOOK OF ENVIRONMENTAL HEALTHed. a 17-a, Ed. Chapman & Hall London 1995 ISBN 0-412-54870-4

4. BAUGARTNER, Albert; LIEBSCHER, Hans Juergen: ALLGEMEINE HYDROLOGIE /QUANTITATIVE HYDROLOGIEEd. Gebrueder Borntraeger, Berlin 1996

5. BAUMGARTNER, Albert; REICHEL, Eberhard : THE WORLD WATER BALANCEEd. R. Oldenbourg Muenchen 1975 ISBN 3-486-34751-9

6. BECK, Ernst Gerhard; SCHMIDT, Pavel: HYGIENE / UMWELMEDIZINEd. Ferdinand Enke Stuttgart 1994 ISBN 3-432-92765-7

7. BECKER, Horst (sub coordonarea-): DAS WASSER BUCHKatalyse e.V., Ed. Kiepenheuer & Witsch, Koeln 1990 ISBN 3-462-02037-4

8. BEDIENT, Philip B.; RIFAI, Hanadi S.; NEWELL, Charles J.: GROUND WATERCONTAMINATION / TRANSPORT AND REMEDIATIONEd. PTR Prentice Hall Englewood Cliffs, New Jersey 1994 ISBN 0-13-362592-3

9. BITTON, G., GERBA, C.P. (sub redacţia): �GROUNDWATER POLLUTION�.Ed.John Wiley & Sons, 1984

10. BITTON, Gabriel: WASTEWATER MICROBIOLOGYEd. John Wiley & Sons, New York 1994 ISBN 0-471-30986-9

11. BOEHM, Hans Reiner; DENEKE, MIchael (sub redacţia-): WASSER / EINE EINFUEHRUNG INDIE UMWELTWISSENSCHAFTENEd. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 1992 ISBN 3-534-11394-2

12. BORNEFF, Joachim; BORNEFF, Marianne: HYGIENEEd. Georg Thieme, Stuttgart 1991 ISBN 3-13-467905-1

13. BRIZGA, Sandra; FINLAYSON, Brian: RIVER MANAGEMENT / THE AUSTRALASIANEXPERIENCEEd. John Wiley & Sons, Chichester 2000 ISBN 0-471-96976-1

14. BURNS, J.W., GREENBERG, H.B.: �VIRAL GASTROENTERITIS�.Infectious Diseases in Clinical Practice, vol.3, nr.6 / 1994

15. BUTA, I: �BAZINUL SOMEŞULUI / STUDIU HIDROLOGIC�Teză de doctorat. Univ.Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca 1967

16. CARRE, J., MANSOTTE, F., PETIT, V.: �POLLUTIONS ACCIDENTELLES DESDISTRIBUTIONS D�EAU POTABLE SURVENUES EN FRANCE DE 1986 A 1988�. T.S.M., an 85,nr.12 / decembrie 1990

17. CHORLEY, Richard J. (sub redacţia): WATER, EARTH AND MANEd. Methuen & Co London 1969 ISBN 416-12030-X

18. CHOW, Ven Te (sub redacţia-): HANDBOOK OF APPLIED HYDROLOGYEd. McGraw-Hill Book Company, New York

19. CLARKE, Robin: WATER / THE INTERNATIONAL CRISISEd. Earthscan Publications, London 1991 ISBN 3-492-11993-X

20. CUNNINGHAM, William P.; WOODWORTH SAIGO, Barbara: ENVIRONMENTAL SCIENCE / AGLOBAL CONCERNEd. Wm.C. Brown Dubuque, Iowa 1995 ISBN 0-697-15893-4

21. FEWTREL, L.; BARTRAM, J. (sub redacţia): WATER QUALITY /GUIDELINES, STANDARDSAND HEALTHWorld Health Organisation, Geneve 2001 ISBN 92 4 154533 X

22. FORD, Timothy E.; COLWELL, Rita R.: �A GLOBAL DECLINE IN MICROBIOLOGICALSAFETY OF WATER / A CALL FOR ACTION�.Ed. American Academy of Microbiology, Washington 1996

23. FUSTOS, C: �CARACTERIZAREA HIDROCHIMICĂ A BAZINULUI RÂULUI SOMEŞ�. Revistade meteo-hidrologie şi gospodărirea apelor, nr.2 / 1967

24. GOUDIE, Andrew: THE HUMAN IMPACT ON THE NATURAL ENVIRONMENTed. a IV-a. Ed. Blackwell Publishers, Oxford 1993 ISBN 3-86025-182-1

25. GURZĂU, Anca, BOCOŞ, Brânduşa : �DATE PRIVIND IMPURIFICAREA PARAZITOLOGICĂ ARÂULUI SOMEŞUL MIC�Sibiul Medical, nr.3 / 1996

26. HARPER, David M.; FERGUSON, Alastair J.D. (editori): THE ECOLOGICAL BASIS FOR RIVERMANAGEMENTEd. John Wiley & Sons, Chichester 1995 ISBN 0-471-95151-X

27. HĂULICĂ, I: �FIZIOLOGIE UMANĂ�Ediţia a II-a. Editura Medicală, Bucureşti 1997.

28. HEATH, Ralph C.: EINFUHRUNG IN DIE GRUNDWASSER-HYDROLOGIEEd. R. Oldenbourg Muenchen 1988 ISBN 3-486-26116-9

29. HOLZBECHER, Ekkehard: MODELLIERUNG DYNAMICHER PROZESSE IN DERHYDROLOGIEEd. Springer Berlin 1996 ISBN 3-540-60516-9

30. HROUB, Hammad I.S.M.H.: STUDIUL IGIENICO-SANITAR AL SURSELOR ŞI INSTALAŢIILORDE APROVIZIONARE CU APĂ DIN JUDEŢUL IAŞI, ÎN VEDEREA FOLOSIRII LOR ÎNDIVERSE SCOPURI DE CĂTRE POPULAŢIETeză de doctorat. U.M.F. �Gr.T.Popa�, Iaşi 1995

31. HUNTER, J.M.; REY, L.; CHU, K.Y.; ADEKOLU-JOHN, E.O.; MOTT, K.E. : PARASITICDISEASES IN WATER RESOURCES DEVELOPMENT / THE NEED FOR INTERSECTORALNEGOTIATIONWorld Health Organisation, Geneve1993, ISBN 92 4 156155 6

32. IACOB, Ersilia: �MUNŢII APUSENI / STUDIU HIDROGRAFIC�.Teză de doctorat. Univ.Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca 1971

33. JOHNSON, Richard W.: THE HANDBOOK OF FLUID DYNAMICSEd. CRC Press & Springer, Heidelberg 1998 ISBN 3-540-64612-4

34. JUNG, Georg: SEEN-GESCHICHTEEd. Ecomed Landsberg am Lech 1994 ISBN 3-609-65310-8

35. KERN, Marion: WASSER IN NOTEd. Koesel, Muenchen 1985 ISBN 3-466-11059-9

36. LALLANA, C.; KRINNER, W.; ESTRELA,T.; NIXON, S.; LEONARD, J.; BERLAND, M.:SUSTAINABLE WATER USE IN EUROPE / PART 2: DEMAND MANAGEMENTseria Environmental Issue Report nr. 19, Ed. European Envionment Agency, Copenhagen 2001 ISBN92-9167-268-8

37. LIPPY, E.C., WALTRIP, S.C.: WATERBORNE DISEASE OUTBREAKS - 1946-1980: A THIRTY-FIVE YEAR PERSPECTIVE�Jour. AWWA, 76:2:66, februarie 1984

38. MANDRAVEL, Cristina, GUŢUL-VĂLUŢĂ, Melania: PĂMÂNTENII - DUŞMANII TERREI?Ed.Albatros, Bucureşti 1987

39. MANIAK, Ulrich: HYDROLOGIE UND WASSERWIRTSCHAFTEd. Springer Berlin 1993 ISBN 3-540-56968-5

40. MARA, D.; CAIRNCROSS, S: GUIDELINES FOR THE SAFE USE OF WASTEWATER ANDEXCRETA IN AGRICULTURE AND AQUACULTUREWorld Health Organisation, Geneve 1989, ISBN 92 4 154248 9

41. MARCINEK, Joachim; ROSENKRANZ, Erhard: DAS WASSER DER ERDEEd. Justus Perthes, Gotha 1996 ISBN 3-623-00836-2

42. MASON, Cristopher F.: BIOLOGY OF FRESHWATER POLLUTIONed. a 2-a, Ed. Longman Scientific & Technical, Harlow 1992 ISBN 0-582-06191-1

43. MĂNESCU, S. (sub redacţia): �TRATAT DE IGIENĂ� vol.I. Editura Medicală, Bucureşti 1984.

44. MĂNESCU, S., TĂNĂSESCU, Gh., DUMITRACHE, S., CUCU, M.: �IGIENĂ�.Editura Medicală, Bucureşti 1996.

45. MEYBECK, Michael; CHAPMAN, Deborah; HELMER, Richard: GLOBAL FRESHWATERQUALITY / A FIRST ASSESSMENTed. sub egida World Health Organisation şi UNited Nations Environmental Program. Ed. BasilBlackwell, Cambridge, Massachusetts 1990 ISBN 0-631-17314-5

46. MITITEAN, Radu., KADAR, Arnold: �Zona turistică Băişoara şi masivul Muntele Mare�.Ed.Chrysopeea, Cluj-Napoca, 1996.

47. MITITEAN, Radu: CARACTERIZAREA IGIENICO-SANITARĂ A APEI RÂURILOR SOMEŞULCALD ŞI SOMEŞUL RECESesiunea de Comunicări Ştiinţifice UMF "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca 1997

48. MONTIEL, A., HUSSON, G.P.: �POLLUTION DES EAUX�.Encyclopedie Medico-Chirurgicale (Paris), 16001 D10 - 1991

49. NASH, H.; McCALL, G.J.H.: GROUNDWATER QUALITYEd.Chapman & Hall London 1995 ISBN 0-412-58620-7

50. NEGULESCU, Mircea (sub coordonarea-): PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOREd. Tehnică, Bucureşti 1995 ISBN 973-31-0680-1

51. NESTOR, I: �CONTAMINAREA VIRUSALĂ A APELOR DE SUPRAFAŢĂ ŞI CONSECINŢELEEI ASUPRA SĂNĂTĂŢII POPULAŢIEI�în �Lucrări de cercetare ştiinţifică / virusologia apei şi solului, 1962-1982�, vol.II. Institutul de Igienăşi Sănătate Publică Cluj-Napoca, 1982.

52. NESTOR, I: �POLUAREA VIRUSALĂ A UNOR BAZINE DE APĂ DIN ROMÂNIA�în �Lucrări de cercetare ştiinţifică / virusologia apei şi solului, 1962-1982�, vol.II. Institutul de Igienăşi Sănătate Publică Cluj-Napoca, 1982.

53. OMONT, A., BERTAUX J-L. : �L�EAU DANS LE COSMOS�.La Recherche, vol.21, no.221, mai 1990

54. PEIXOTO, J.P., OORT, A.H. : �LE CYCLE DE L�EAU ET LE CLIMAT�.La Recherche, vol.21, no.221, mai 1990

55. PERRY, James; VANDERKLEIN, Elizabeth: WATER QUALITY / MANAGEMENT OF ANATURAL RESOURCEEd. Blackwell Science, Cambridge (Massachusetts) 1996 ISBN 0-06542-469-1

56. PICKERING, Kevin T.; OWEN, Lewis A.: AN INTRODUCTION TO GLOBALENVIRONMENTAL ISSUESEd. Routledge, London 1997 ISBN 0-415-14098-6

57. POPA, Monica: CONCEPTE ŞI TENDINŢE PRIVIND POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOREd. Quo Vadis, Cluj-Napoca 2001, ISBN 973-99136-9-5

58. PUMNEA, Constantin; GRIGORIU, Gabriela: PROTECŢIA MEDIULUI AMBIANTEd. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1994

59. RASIGA, Ana , PETERFI, L.S., MOMEU, Laura : APRECIEREA GRADULUI DE SAPROBITATEA APEI ÎN SOMEŞUL RECE, TRANSILVANIA, PE BAZA STRUCTURII COMUNITĂŢILOR DEDIATOMEE�.Studia Univ. Babeş-Bolyai, Biologia, t.39, nr. 2 / 1994

60. RASIGA, Ana , PETERFI, L.S., MOMEU, Laura : COMPOZIŢIA ŞI STRUCTURACOMUNITĂŢILOR ALGALE DIN RÂUL SOMEŞUL CALD, TRANSILVANIA, ROMÂNIA�Studia Univ. Babeş-Bolyai, Biologia, t.41, nr.1-2 / 1996

61. RASIGA, Ana , PETERFI, L.S., MOMEU, Laura : CONSIDERAŢII PRIVIND EVALUAREASAPROBITĂŢII APELOR ÎN RÂURILE SOMEŞUL CALD ŞI SOMEŞUL MIC(TRANSILVANIA), PE BAZA COMPOZIŢIEI COMUNITĂŢILOR DE DIATOMEE�. Contrib.bot.(Cluj-Napoca), 1995 / 1996

62. RASIGA, Ana , PETERFI, L.S., MOMEU, Laura : STRUCTURA COMUNITĂŢILOR DEDIATOMEE DIN RÂUL SOMEŞUL RECE, TRANSILVANIA, ROMÂNIA� Studia Univ. Babeş-Bolyai, Biologia, t.37, nr. 2 / 1992

63. SCHAEFER, Alois: BIOGEOGRAPHIE DER BINNENGEWAESSEREd. B.G. Teubner Stuttgart 1997 ISBN 3-519-03433-6

64. SCHROEDER, H.F.: �POLLUANTS IN DRINKING WATER AND WASTE WATER�.Journal of Cromatography, nr.643, 1993

65. SOMERO, George N.; OSMOND, Charles B.; BOLIS, Carla L. (sub redactia): WATER AND LIFE

Ed. Springer New York 1992 ISBN 0-387-54112-866. STANNERS, D., BOURDEAU, P. (sub redacţia) :�Europe�s Environment / The Dobris Assessment�.

European Environment Agency, Office for Official Publications of the European Communities,Luxembourg, 1995 ISBN 92-826-5409-5

67. TOELGYESSY, Juraj; PIATRIK, Milan: WASSEREd. Die Wirtschaft, Berlin 1990 ISBN 3-349-00562-4

68. VAN DER LEEDEN, Frits; TROISE, Fred L.; TODD, David Keith: THE WATER ENCYCLOPEDIAed. a 2-a, Ed. Lewis Publishers, Chelsea (MIchigan) 1990, ISBN 0-87371-120-3

69. VLADIMIRESCU, Ion: HIDROLOGIEed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1978

70. WHEATER, Howard; KIRBY, Celia: HYDROLOGY IN A CHANGING ENVIRONMENTEd. John Wiley & Sons Chichester 1998 ISBN 0-471-98660-7

71. WHITE, I.D.; MOTTERSHEAD, D.N.; HARISSON, S.J.: ENVIRONMENTAL SYSTEMS / ANINTRODUCTERY TEXTEd. Chapmann & Hall, London 1993 ISBN 0-412-47140-X

72. WILHELM, Friedrich: HYDROGEOGRAPHIEEd.Westermann, Braunschweig 1997 ISBN 3-14-160279-4

73. WISSING, Friedrich: WASSERREINIGUNG MIT PFLANZENEd. Eugen Ulmer, Stuttgart 1995 ISBN 3-8001-3094-7

74. WOHLRAB, Botho; ERNSTBERGER, Hans; MAEUSER, Andreas; SOKOLLEK, Volker:LANDSCHAFTS - WASSERHAUSHALTEd. Paul Parey Hamburg 1992 ISBN 3-490-19116-1

75. ZĂHAN, Zoe: �ASPECTE BIOLOGICE ALE PRINCIPALELOR LACURI DE ACUMULARE DINTRANSILVANIA UTILIZATE CA SURSE DE APROVIZIONARE CU APĂ A POPULAŢIEI�în �Lucrări de cercetare ştiinţifică / Igiena mediului, radiaţiilor şi şcolară / 1979 / vol.I�. Institutul deIgienă şi Sănătate Publică Cluj-Napoca, 1979.

76. ZELINKA, M., MARVAN, P.: �ZUR PRAEZISIERUNG DER BIOLOGISCHENKLASSIFIKATION DER REINHEIT FLIESSENDER GEWAESSER�.Arch. Hidrobiol. t.57, 1961

77. * * * : �Sinteza anuală de protecţia calităţii apelor în bazinul hidrografic Someş / 1986�. ConsiliulNaţional al Apelor / Direcţia Apelor Someş, Cluj-Napoca, 1987

78. * * * : �Sinteza anuală de protecţia calităţii apelor în bazinul hidrografic Someş / 1989�. ConsiliulNaţional al Apelor / Direcţia Apelor Someş, Cluj-Napoca, 1990

79. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1992�. RegiaAutonomă �Apele Române� Filiala Someş, Cluj-Napoca, 1993

80. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1993�. RegiaAutonomă �Apele Române� Filiala Someş, Cluj-Napoca, 1994

81. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1994�. RegiaAutonomă �Apele Române� Filiala Someş, Cluj-Napoca, 1995

82. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1995�. RegiaAutonomă �Apele Române� Filiala Someş, Cluj-Napoca, 1996

83. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1996�. RegiaAutonomă �Apele Române� Filiala Someş, Cluj-Napoca, 1997

84. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1997�.Compania Naţională �Apele Române� / Direcţia Apelor Someş-Tisa, Cluj-Napoca, 1998

85. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1998�.Compania Naţională �Apele Române� / Direcţia Apelor Someş-Tisa, Cluj-Napoca, 1999

86. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 1999�.Compania Naţională �Apele Române� / Direcţia Apelor Someş-Tisa, Cluj-Napoca, 2000

87. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 2000�.Compania Naţională �Apele Române� / Direcţia Apelor Someş-Tisa, Cluj-Napoca, 2001

88. * * * : �Sinteza anuală privind calitatea apelor în bazinul hidrografic Someş - Crasna / 2001�.Compania Naţională �Apele Române� / Direcţia Apelor Someş-Tisa, Cluj-Napoca, 2002

89. * * * : "Buletin de calitate a apelor din bazinul hidrografic Someş-Tisa"Serie lunară. Compania Naţională �Apele Române� / Direcţia Apelor Someş-Tisa

90. * * * : "Raport anual privind starea mediului în România 1999"Ed. Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti 2000

91. * * * : "Raport anual privind starea mediului în România 2000"Ed. Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti 2001

92. * * * : "Raport anual privind starea mediului în România 2001"Ed. Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Bucureşti 2002

93. * * * : �PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNE PENTRU MEDIU ŞI SĂNĂTATE - prima versiune�. Ministerul Sănătăţii, Bucureşti, iulie 1997.

94. * * * : Monitorul Oficial al României, Partea IEd. Parlamentul României, RA Monitorul Oficial

95. * * * : �EARTH SUMMIT �92�, [AGENDA 21]sub egida ONU, Ed. Regency Press 1992 ISBN 0-9520469-0-3

96. * * * : FINANCIAL MANAGEMENT OF WATER SUPPLY AND SANITATION / A HANDBOOKWorld Health Organisation, Geneve 1994, ISBN 92 4 154472 4

97. * * * : GUIDELINES FOR DRINKING-WATER QUALITYvol. I, World Health Organisation, Geneve 1993 ISBN 92 4 154460 0vol. II, World Health Organisation, Geneve 1996 ISBN 92 4 154480 5vol. II, World Health Organisation, Geneve 1997 ISBN 92 4 154503 8

98. * * * : OPERATION AND MAINTENANCE OF URBAN WATER SUPPLY AND SANITATIONSYSTEMS / A GUIDE FOR MANAGERSWorld Health Organisation, Geneve 1994, ISBN 92 4 154471 6

99. * * * : SURFACE WATER DRAINAGE FOR LOW-INCOME COMMUNITIESWorld Health Organisation, Geneve 1991, ISBN 92 4 154416 3

100. * * * : �SURVEILANCE FOR WATERBORNE-DISEASE OUTBREAKS / UNITED STATES 1993-1994�.Centers for Disease Control and Prevention. Surveillance Summaries. Morbidity and Mortality WeeklyReport, vol.45 / 1996, nr.SS-1.

5. ÎNCHEIERE

Ajunşi la finalul seriei de broşuri ECOAQUA avem posibilitatea să înţelegem problema apei în întreaga eicomplexitate şi importanţă. Să realizăm că trebuie să ne informăm pe aceste teme, să le avem în vedere înactivitatea noastră casnică sau profesională sau recreativă, să contribuim după puterile noastre, prin faptă şiprin exemplu, la protecţia calităţii apelor şi să nu ezităm să îi îndemnăm şi pe ceilalţi semeni să o facă,deoarece numai prin implicarea într-un fel sau altul a fiecăruia dintre noi se poate realiza o gestiunedurabilă a resurselor de apă şi putem spera la un mediu şi o dezvoltare care să satisfacă necesităţileprezentului fără a afecta viitorul, lăsând generaţiilor următorare un mediu cât mai sănătos.