caracterizare stefan tipatescu atanasoaie loredana

2
Caracterizare Ştefan Tipătescu Stefan Tipatescu este un personaj principal, individual, masculin al operei ,,O scrisoare pierduta” al carei autor este Ion Luca Caragiale. Ca orice opera dramatica, textul incepe cu lista personajelor prezentate in ordinea importantei in actiune. Tipatescu este primul erou mentionat. Prefect al judetului, este prietenul lui Zaharia Trahanache si amantul sotiei acestuia, Zoe. El este tipul junelui prim. Este un personaj tipic pentru cei cu functie administrativa : conduce judetul ca pe propria mosie, statutul social conferindu-i putere, bani si confort. Tipatescu este caracterizat direct de catre Pristanda (,,mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaco, pe banii babachii’’) cat si de Trahanache (,,bun baiat, dar iute ‘’ ceea ce arata ca il considera nepotivit pentru functia de prefect). Acesta nu are cultura portivita statutului social : paispe, cinspe, caraghioz find doar putinele cuvinte care arata lipsa lui de instruire ( caracterizare indirecta). Este totusi mai instruit decat ceilalti. Ii dispretuieste pe cei din jurul sau considerandu-se superior, devine orgolios si foloseste repetat cand vorbeste despre altii cuvantul mizerabil cu toate sinonimele sale. Este impulsiv atat in vorbe (misel, murdar, infam) cat si in fapte ( il ameninta si il zgaltaie pe Cetateanul turmentat ca si pe Catavencu). Are totusi o slabiciune : pe Zoe, dar se pare ca sentimetul nu e reciproc, doamna conservand aceasta relatie din sete de putere.

Upload: loredana-at

Post on 26-Jun-2015

3.583 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Caracterizare Stefan Tipatescu Atanasoaie Loredana

Caracterizare Ştefan Tipătescu

Stefan Tipatescu este un personaj principal, individual, masculin al operei ,,O scrisoare pierduta” al carei autor este Ion Luca Caragiale. Ca orice opera dramatica, textul incepe cu lista personajelor prezentate in ordinea importantei in actiune. Tipatescu este primul erou mentionat. Prefect al judetului, este prietenul lui Zaharia Trahanache si amantul sotiei acestuia, Zoe. El este tipul junelui prim. Este un personaj tipic pentru cei cu functie administrativa : conduce judetul ca pe propria mosie, statutul social conferindu-i putere, bani si confort. Tipatescu este caracterizat direct de catre Pristanda (,,mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaco, pe banii babachii’’) cat si de Trahanache (,,bun baiat, dar iute ‘’ ceea ce arata ca il considera nepotivit pentru functia de prefect). Acesta nu are cultura portivita statutului social : paispe, cinspe, caraghioz find doar putinele cuvinte care arata lipsa lui de instruire ( caracterizare indirecta). Este totusi mai instruit decat ceilalti. Ii dispretuieste pe cei din jurul sau considerandu-se superior, devine orgolios si foloseste repetat cand vorbeste despre altii cuvantul mizerabil cu toate sinonimele sale. Este impulsiv atat in vorbe (misel, murdar, infam) cat si in fapte ( il ameninta si il zgaltaie pe Cetateanul turmentat ca si pe Catavencu). Are totusi o slabiciune : pe Zoe, dar se pare ca sentimetul nu e reciproc, doamna conservand aceasta relatie din sete de putere. Fatarnic, prefectul isi cunoaste interesele ; ii iarta greselile lui Pristanda pentru ca acesta sa-i ramana devotat. Este destul de inteligent ca sa inteleaga ce se petrece in jurul lui (,, daca nu curge ,pica’’). (caracterizare indirecta) Tipatescu este prefect cu numele caci in realitate judetul este condus de Zoe. Face abuz de putere : cenzureaza telegraful, corespondenta, ii aresteaza pe oameni fara motiv. Se indragosteste sincer de Zoe propunandu-i acesteia sa fuga amandoi in lume dar replica plina de luciditate a acesteia – esti nebun ?! dar pozitia ta ?! – ar trebui sa-i dea de gandit, cu toate acestea se supune ordinelor ei : il elibereaza pe Catavencu si hotaraste sa-i sustina candidatura chiar daca Farfuridi si Branzovenescu il banuiesc de tradare. Stefan Tipatescu este un personaj care intelege defectele societatii dar care nu incearca sa le compromita multumindu-se cu constatarea din final : Ce lume !...Ce lume !...