CAPITOLUL 1

CADRUL FIZICO- GEOGRAFIC

Aşezarea geografică şi limitele

Oraşul Piatra Olt este situat la contactul dintre Câmpia Olteniei şi Piemontul

Olteţului , zona de interferenţă unde P. Coteţ , C. Stănescu (1960) şi N. Aur (1975) au

reliefat întrepătrunderea între cele două unităţi.

Oraşul Piatra Olt este situat pe teritoriul judeţului Olt , în partea centrală a acestuia

, având următoarele vecinătăţi: comuna Milcov (E), comuna Brâncoveni SE şi S) ,

comuna Pârşcoveni (SV) , comuna Bârza (SV), comuna Bobiceşti (V) , comuna Găneasa

(NV) , comuna Slătioara (NE) .

Localizarea orașului Piatra Olt

Oraşul Piatra Olt se întinde pe o suprafaţă de 77 km2 , la o distanţă de 14 km vest

de reşedinţa judeţului Olt, oraşul Slatina .

Fiind situat la contactul a două unităţi de relief diferite , oraşul Piatra Olt valorifică

apropierea acestor două unităţi diferite ca structură , relief, climă , vegetaţie, sol şi

complementare ca profil economic şi potenţial de schimb.

Oraşul Piatra Olt în urma împărţirii administrative a teritoriului României din iunie

1968 are în componenţa sa fostele comune Piatra Olt şi Piatra , numărând cinci sate a

căror dispoziţie este următoarea : satul Bistriţa Nouă situat în partea de vest şi nord–vest

a gării Piatra Olt , la o distanţă de 4 km de aceasta, satul Enoşeşti situat la o distanţă de 2

km nord-est de gara Piatra Olt , de-o parte şi de alta a căii ferate Bucureşti- Craiova ,

satul Piatra Sat situat la est de gara Piatra Olt , la o distanţă de 3 km , de-o parte şi de alta

a şoselei naţionale Sibiu-Piatra Olt – Caracal-Corabia . Satele Criva de Jos şi Criva de

Sus sunt situate la o distanţa de 7 km nord-est de gara Piatra Olt de-a lungul drumului

judeţean Slatina –Piatra Olt. Zona urbană propriu-zisă Piatra – Olt este situată în nodul

feroviar Piatra Olt .

Prin aşezarea sa geografică oraşul Piatra Olt are legături permanente cu oraşele:

Balş situat la 13 km vest de gara Piatra Olt, Drăgăşani la 30 km nord, Slatina la 14 km

vest, , Râmnicu Vâlcea la 80 km nord şi Craiova la 48 km vest.

Distanţele relative scurte între Piatra Olt şi aceste oraşe au avut întotdeauna o

influenţă pozitivă asupra populaţiei din acest oraş , constituind şi centre de aprovizionare

cu diferite mărfuri.

Poziția orașului Piatra Olt în cadrul județului Olt

1.2 Alcătuirea geologică şi resursele de subsol

Sub raport structural zona studiată este amplasată pe fundamental Platformei

Moesice.

Contactul dintre Depresiunea Getică şi Platforma Moesică este situate cu

aproximaţie în zona de tranziţie dintre Dealurile Getice şi Câmpia Piemontană Getică .

Peste acest fundament s-a format o cuvertură sedimentară cu grosimi cuprinse între 1600

şi 3000 m care aparţine mai multor cicluri de sedimentare:

Paleozoic(Ordovician- Carbonifer): argile, calcare;

Mezozoic(Permian-Triasic şi Jurasic–Cretacic) : conglomerate , gresii, calcare , argile;

Neozoic(Cuaternar) : marne, argile, gresii calcaroase, nisipuri şi pietrişuri fluviatile.

Aceste cicluri de sedimentare sunt separate prin lacune stratigrafice , timp în care

regiunea evolua subaerian , cea din Cretacicul superior şi Tortonianul inferior având

grosimea cea mai mare.

Din această cuvertură sedimentară la suprafaţă apar doar depozitele cuaternare

care alcătuiesc unităţi de câmpie (pietrişuri şi nisipuri fluvio-lacustre , nisipuri , loess.

Depozitele de terasă (pietriş şi nisip) la Piatra Olt se întâlnesc la 20 m altitudine

relativă, iar grosimea lor variază între 6 şi 10 m .

Loessul are grosimi de cca 6 m , complexul loessoid este alcătuit din loessuri

eoliene , prăfoase, nisipoase, argile nisipoase, deluviale.

Nisipul şi pietrişul extrase din albia Oltului sunt folosite în industria materialelor

de construţii.

1.3 Relieful

În general oraşul Piatra Olt se situează pe un relief de câmpie uşor ondulată şi

înclinată pe direcţia vest-est , dinspre dealurile Saru şi Dranovăţu spre satul Piatra si spre

Valea Oltului . Datorită situării la contactul dintre Câmpia Olteniei și Piemontul Olteţului

, zona de câmpie reprezintă două treimi din teritoriul oraşului Piatra Olt , iar zona de deal

o treime.

Altitudinea maximă a reliefului, 191,5 m se întâlneşte în partea de NV , în Dealul

Saru , iar altitudinea minimă este de 96,7 m în apropierea râului Oltişor, rezultând o

altitudine medie a reliefului de 144,1 m. Cea mai mare parte a teritoriului oraşului se află

la altitudinea ce variază între 115 şi 150 m.

Satele Criva de Jos şi Criva de Sus sunt situate în lunca şi prima terasă a Oltului.

Văile sunt de-a lungul principalelor ape: Oltul, Oltişorul, Jugalia şi Vaslui sunt

adăpostite de dealuri bogate în izvoare minerale.

Valea Oltului, asimetrica cu versantul stâng înalt si abrupt, iar cel drept prelung,

cu trasee întinse si neinundabile. Elementul cel mai dinamic al vaii – albia Oltului – se

remarca printr-o excesiva meandrare si despletire in brate care includ ostroave de

dimensiuni variabile.

Vatra oraşului Piatra Olt s-a dezvoltat pe terasele Oltului a căror prezenţă a fost

semnalată pentru prima dată de Emmanuel de Martonne.

În acest sector Oltul prezintă trei terase (P.Coteţ, "Câmpia Olteniei", Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1975): terasa Hotărani, terasa Caracal şi terasa Stoeneşti.

Terasa Hotărani scade, ca altitudine absolută, de la 128 m în partea sa nordică la 50 m în

sud. Fruntea terasei vine direct în contact cu lunca de la nord de Brâncoveni. Spre vest

limita terasei poate fit urmărită prin muchia de deal pe care se află situată gara Piatra Olt,

deal care se pierde la nord de Brâncoveni. Depozitele de terasă (pietrişuri şi nisipuri) la

Piatra Olt sunt la 20 m altitudine relativă, iar grosimea lor este de circa 10 m. Această

terasă poate fi numită "terasa şoselei naţionale", întrucât merge în lungul ei, la fel şi calea

ferată începând de la Enoşeşti (P.Coteţ, "Câmpia Olteniei"', Bucureşti, 1957).

Satul Piatra este situat pe un mic fragment al terasei Stoeneşti. Ȋn cadrul terasei

Stoeneşti depozitele de bază sunt formate din argile, deasupra cărora sunt nisipuri şi

pietrişuri fluviatile ce ajung la 6 m grosime. Loessul nu depăşeşte 4 m grosime.

Terasa Caracalului apare la sud de Dealul Sarului. Spre vest, în regiunea nordică a

Podişului Getic, domină terasa Caracalului printr-un abrupt de circa 50 m. Contactul

dintre Podişul Getic şi terasa Caracalului în acest sector este pus în evidenţă de cotul

făcut de Valea Jugalia în zona terasei. Depozitele de terasă se află Ia 28 m altitudine

relativă, având în bază argile vinete şi galbene levantine.

Lunca Oltului are o direcţie de dezvoltare aproape meridiană, cu o uşoară deviere

spre SE.

Modul de dezvoltare al luncii este relativ uniform, lăţimea medie se menţine

aproape peste tot între 3 şi 4 km. Lunca Oltului este dominată de terase şi nu ia nicăieri

contact direct cu câmpul. Fenomenele morfologice şi hidrografice, precum şi elemente

biogeografice fac din această luncă o unitate aparte.

Valea Jugalia are maluri destul de înalte, unde apar la zi structuri lenticulare de

pietrişuri şi nisipuri aduse în neozoic. În cursul inferior, Valea Jugalia este foarte

meandrată, având tendinţa de a-şi forma o nouă albie minoră şi de părăsire a albiei vechi

pe care se schiţează o nouă luncă. Fenomenul de meandrare este vechi, dovada

constituind-o gâtuirea şi părăsirea vechilor meandre care au rămas astăzi sub formă de

belciuge.

Văile adăpostite de dealuri au oferit condiţii favorabile situării celor mai vechi

aşezări omeneşti. Dealul de la Jugalia se presupune ca ar fi avut primele aşezări omeneşti,

astăzi dispărute. Dovada existenţei lor o reprezintă unele descoperiri făcute cu ocazia

extracţiei de piatră din acest deal, necesară pentru asfaltarea şoselei naţionale Râmnicu

Vâlcea-Drăgăşani- Caracal-Corabia. Denumirea dealurilor, văilor provine fie de la apa în

preajma căreia sunt situate (Valea Oltului), fie de la cei care le-au stăpânit (Valea Iui

Caragea).

1.4 Clima

Clima constituie elementul natural de importanţă deosebită în organizarea reţelei

hidrografice, răspândirea asociaţiilor vegetale şi a solurilor. Nuanţele pe care le prezintă

se datorează diversităţii factorilor genetici, care se manifestă diferit în funcţie de

latitudine şi altitudine.

Prin poziţia geografică şi formele de relief pe care le prezintă, oraşul Piatra Olt se

situează în sectorul de climă temperat-continentală, (cu slabe influențe mediteraneene)

atât în regiunea de climă de deal şi podiş, cât şi în regiunea de climă a câmpiilor. Partea

de nord a acestei zone aparţine Subcarpaţilor şi Podişului Getic; partea de sud aparţine

Câmpiei Române.

Radiaţia solară are rolul principal în desfăşurarea proceselor atmosferice. Aceasta

diferă în funcţie de anotimpuri şi relief. Radiaţia solară totală atinge valori cuprinse între

125 kcal/cm2 în sud şi 120 kcal/cm2 în nord (după Clima R.P.R), cele mai ridicate medii

lunare înregistrându-se în luna iulie.

Circulaţia generală a atmosferei influenţează clima acestei zone, datorită

interferenţei curenţilor de aer din estul şi vestul Câmpiei Române. Totodată aici se

resimte influenţa aerului maritim din vest, aerului continental din nord-est, est şi nord.

Factorii geografici (relieful, vegetaţia, solurile, apele) contribuie la distribuţia

variată a elementelor climatice.

Temperatura medie anuală este circa 10°C, izoterma de 10°C trecând cu puţin mai

la nord de graniţa judeţului.

Temperatura medie a lunii iulie are valori mai mari în sud între 22-23°C, iar spre nord

21-22°C.

Temperatura medie a lunii ianuarie oscilează între -2°C şi -3°C în afara părţii de

sud-est unde se înregistrează valori mai mici de -3°C, datorită inversiunilor termice.

Odată cu scăderea temperaturii aerului se produce şi fenomenul de îngheţ.

Adâncimea maximă de îngheţ în sol în această zonă este de 70-80 cm, iar numărul zilelor

de îngheţ oscilează între 80-90 zile în nord şi 50-70 zile în sud.

Umezeala relativă a aerului este cu 30-40% mai mare iarna decât vara. Numărul

mediu al zilelor cu cerul acoperit este mai mare de 4 în zona colinară în luna iulie şi în

luna ianuarie cresc peste 14 spre sudul acestei zone. Cantitatea medie anuală de

precipitaţii atmosferice este de 550-600 mm în zona de câmpie (staţia Balş-544,5 mm) şi

600-700 în zona de piemont (staţia BăIăceşti-670,7 mm). Cantitatea medie a lunii iunie

este de 50-60 mm pe toată suprafaţa, iar a lunii ianuarie de 30-40 mm în sud şi 40-50 mm

în nord. Precipitaţiile cad mai mult sub formă de ploi dar şi sub formă de zăpadă, stratul

de zăpadă depăşind uneori grosimea medie de 15-20 cm şi durând în jur de 40-50 zile. Ȋn

această zonă secetele nu au caracter permanent. Nu în fiecare an cade aceeaşi cantitate de

precipitații, anumiţi ani sunt mai ploioşi, iar alţii mai secetoşi, iar în cursul aceluiaşi an

ploile cad în cantităţi diferite de la o lună la alta. Ca urmare a acestui fenomen au fost

extinse irigaţiile.

Pe teritoriul zonei analizate are loc interferenţa maselor de aer din est (Crivăţul) cu

cele din vest (Austrul). Viteza medie a vânturilor variază între 2,1-5,6 m/s. Vânturile de

vest înregistrează viteza medie de 5,6 m/s, ele având frecvenţă aproape egală în

anotimpurile: primăvara, vara, toamna (5,4-5,5-5,2 m/s). Iarna bat cu o viteză mai mare

(6,2 m/s). Calmul atmosferic înregistrează valori cuprinse între 32,7-46,6% primăvara şi

vara. Calmul deosebit de mare se datorează frecvenţei ridicate a stărilor anticiclonale. Pe

direcţia vest se întâlnesc valori mari ale frecvenţei de 10,1% în timp ce în nord-vest ele

scad ajungând Ia 7,4% .

1.5 Hidrografia - Resurse de apă

Reţeaua de ape a zonei Piatra Olt este formată din râul Olt (care mărgineşte spre

est teritoriul oraşului ), pârâul Jugalia, pârâul Oltişorul, pârâul Vaslui şi reţeaua de ape

freatice, la care se poate adăuga şi linia de izvoare ce ies la suprafaţă din fruntea terasei I

a Oltului.

Prin intervenţia omului în peisaj s-a creat şi o reţea de canale pentru irigarea

terenurilor arabile , cu ape din Olt şi din Oltişor.

Râul Olt curge pe teritoriul oraşului Piatra Olt pe o lungime de 4 km (oraşul

situându-se pe dreapta râului). înainte de amenajările hidrotehnice aduse Oltului, acesta

se prezenta ca un râu monoton uşor meandrat, cu tendinţe de eroziune laterală în malul

drept (fenomen specific tuturor râurilor care curg în emisfera nordică pe direcţia nord-

sud), formând şi câteva mici ostroave. În acea perioadă, lăţimea medie a râului era pe

timpul verii (secetoasă în regiunile Câmpiei Române) de 120-130 m, iar în anotimpurile

ploioase ajungea la 175 m.

Viteza pe firul apei este de 0,5 m/s, iar la mal de 0,2 m/s. Dat fiind faptul că Oltul

avea o viteză atât de redusă, depunerile de aluviuni erau puternice, de unde şi instalarea

aici a unor unităţi de balastieră prin extragerea balastului cu excavatoarele, material

transportat apoi la staţia de cale ferată Slătioara precum şi la întreprinderea de

Prefabricate din beton de la Criva, din cadrul oraşului Piatra Olt.

În ultimii 15 ani, pe Olt s-au produs mari schimbări prin construcții hidrotehnice.

Barajul de la Slătioara a schimbat aspectul albiei minore a râului, creând în amonte un lac

de retenţie lat de 400 m şi lung de 5 km, iar în aval o regularitate a cursului râului,

anulând posibilitatea acestuia de a ieşi din matca sa la marile viituri (Oltul a produs mari

inundaţii pe lunca din dreapta, lată de 3-4 km, în anii 1941, 1971, 1975, aducând pagube

serioase gospodăriilor şi unităţilor agricole). Centrala hidroelectrică are o putere instalată

de 22 MW şi este dotată cu turbine Bule. Ỉn aval de Piatra Olt, în dreptul comunei

Ipoteşti, a fost construit un alt baraj de reţinere a apei, care a dus la crearea unui alt lac,

cu scopul de a crea o rezervă de ape necesare irigaţiilor (datorită perioadelor lungi de

secetă din sudul ţării).

Inundaţiile Oltului au avut şi un caracter pozitiv şi anume acela că au lăsat în urma

lor un sol fertil, care îşi manifestă valoarea în producţiile mari de porumb şi sfeclă

furajeră.

Pârâul Jugalia îşi adună apele de sub Dealul Sarului şi până la vărsarea în Oltişor,

străbate teritoriul oraşului Piatra Olt pe o lungime de 9 km. Este un curs de apă tânăr.

Debitul pârâului Jugalia este mic l-2 m/s şi suferă mari variaţii datorită climatului arid din

timpul verii, când o parte din puţinele izvoare pe care le are pârâul seacă. Pârâul a avut şi

debite impresionant de mari, dar aceasta numai în urma ploilor prelungite din toamna

anului 1975, când pârâul şi-a ieşit din matcă, revărsându-se şi aducând numeroase pagube

fostului I.A.S. Piatra Olt pe lângă care trece.

Pârâul Oltişor îşi adună izvoarele de sub fruntea terasei I a Oltului care se

desfăşoară pe distanţa de 10-12 km. Apa sa, care astăzi are un curs rectificat, a servit

totdeauna la irigarea grădinilor din satele Criva, Enoşeşti, Găneasa, iar astăzi o parte din

apă este bifurcată printr-un canal de irigaţii regulat care oferă cantitatea de apă necesară

irigaţiilor din Piatra Olt. Pârâul are un debit de 2-5 m3/s şi o viteză de 0,5 m/s.

Linia de izvoare de pe fruntea terasei I a Oltului, în număr de 22 în perimetrul

oraşului Piatra Olt a constituit din vremuri mai vechi surse de apă potabilă pentru

locuitorii satelor Enoşeşti , Criva de Jos şi Piatra, sate componente ale oraşului Piatra Olt

de astăzi. Sătenii au captat aceste izvoare şi le-au amenajat construind fântâni. Pânza de

apă freatică, fiind sursa de apa potabilă pentru satele Enoşeşti, Piatra, Criva de Jos,

Bistriţa Nouă şi chiar Piatra Olt-gara , se află la adâncimi variabile în funcţie de poziţia

satelor. În satele Piatra şi Enoşeşti situate pe terasa I, stratul freatic se află la o adâncime

de 15-16 m, iar în satele Bistriţa Nouă şi Piatra Olt apa freatică se află la 20-2l m

adâncime.

1.6 Vegetaţia

Se știe că vegetația naturală se diferențiază, în general, în funcție de climă.

Vegetaţia naturală, sporadică a oraşului Piatra Olt şi a zonei de influenţă aparţine

zonei pădurilor de foioase, reprezentate prin păduri de stejar (Quercus robur), cer

(Ouercus cerris) şi gârniţă (Ouercus frainetta ).

În aceste păduri se mai găsesc şi alte specii: carpenul (Carpinus betulus), teiul

(Tilia tomentosa), stejarul brumăriu (Ouercus pedunculiflora), stejarul pufos (Ouercus

pubescens), salcâmul (Robinia pseudocacia), paltinul de câmp (Acer platanoides), ulmul

de câmp (Ulmus minor) părul pădureț (Pyrus pyraster), mărul pădureț (Malus silvestis).

Arboretul este format din măceş (Rosa canina), părul-ciutei (Rhamnus cathartica),

păducel (Crataegus monogina), cornul (Cornul mas), porumbarul (Prunus spinosa),

sângerul (Cornus sanguineea).

Păduri de cer şi gârniţă sunt răspândite astăzi pe suprafeţe relativ reduse,

comparativ cu vremurile trecute. În afară de pădurile de cer şi gârniţă, în această zonă se

întâlnesc terenuri agricole şi pajişti secundare cu păiuşuri stepice.

Vegetatia ierboasa, este este reprezentata de numeroase specii, mai frecvente fiind:

mierea ursului (Pulmonaria officinalis ssp. officinalis), iarba deasa (Poa nemoralis),

firuta (Poa pratensis), bucatelul (Agrostis canina), aliorul (Euphorbia cyparissias),

vitelarul (Anthoxanthum odoratum), măturile (Centaurea phrygia), mărgica (Melica

uniflora), sor cu frate (Melampyrum bihariense), spalăcioasa (Seneciovernalis), vinarța

(Asperula odorata), fragii de camp (Fragaria viridis), capșuni de câmp (Fragaria

moschata), hatmatuchiul măgarului (Torilis arvensis), măzărichia de pădure

(Viciasylvatica), ochiul boului (Chrysanthemum leucanthemum), tătăneasa

(Symphytumottomarum), trestia de câmp (Calamagrostis epigeios), cerențelul (Geum

urbanum), obsiga (Brachypodium silvaticum), cucuta de pădure (Galium schultesii), iarba

moale (Stelaria holostea), cioroiul (Inula germanica), balbisa (Stachys silvatica), vâscul

de stejar (Loranthus europaeus), calcea calului (Cantha palustris), floarea Paștilor

(Anemone nemorosa), năpraznicul (Geranium robertianum), colțisor (Dentaria

bulbifera), mărgelușele (Lithosperum purpureo-caeruleum), potchivnicul (Asarum

europaeum), rotunjoara (Glecoma hederacea ssp hirsuta), leurda (Allium ursinum),

gălbășoara (Lysimachia numularia), bubericul (Scrophularia nodosa), sovarul (Carex

silvatica), șopârlița (Veronica spicata ssp. orchidea), trei rai (Hepatica nobilis), nu-ma-

uita (Myosotis silvatica), coada mielului (Verbascum phoeniceum), ciuboțica cucului

(Primula officinalis), clopoței (Campanula persicifolia), orastica (Lathyrus niger),crucea

pământului (Heraclleum sphondylium) etc.

Vegetaţia azonală de luncă, în condiţii de exces de umiditate, pe văile apelor

amintite, este formată din păduri de sălcii, răchite şi plopi. Pe lângă speciile lemnoase, se

mai găsesc şi cele ierboase ca: stânjenelul de baltă, limbariţa, rogozul şi altele. În

cuprinsul iazurilor şi lacurilor vegetaţia este alcătuită în special din stuf, broscariţă,

nuferi.

Localizarea Pădurii Sarului în partea de nord-vest a localității Piatra Olt

1.7 Fauna

Fauna este corelată cu vegetația care oferă hrană și adăpost.

Fauna (satelor componente oraşului Piatra Olt) aparţine următoarelor domenii de

viaţă: pădurii de foioase din regiunea dealurilor, podişurilor şi câmpiilor, zăvoaie şi

vegetaţie de luncă. Spre deosebire de vegetaţie, fauna este mult mai mobilă, încât anumite

elemente cuprind atât ţinutul pădurilor din Piemontul Oltului, cât şi regiunile mai joase de

câmpie, de tip silvostepic. Anumite mamifere cum ar fi: căprioara (Capreoles capreoles),

lupul (Canis lupus), mistreţul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), vulpea (Vulpes

vulpes) se întâlnesc din zona muntoasă până în sudul Câmpiei Române.

Pădurile adăpostesc numeroase păsări ca: sturzul cântător (Turdus philamelles),

mierla (Turdus merula), ciocârlia de pădure (Lullul arborea pallida), gaița (Gurulus

glandarius) şi altele.

Spre sud sunt foarte răspândite rozătoarele: hârciogul, popândăul, orbetele,

şoarecele de câmp, dumbrăveanca, prepeliţa, potârnichea, fazanul, barza.

Pe lacurile artificiale din apropiere întâlnim: lișițe, rațe sălbatice, rațe cu ciuf și

lebede care găsesc aici adăpost în perioada de iarnă dar, care în ultimul timp au rămas

mai mult timp (am văzut lebede pe Olt în luna iunie 2012) .

Există şi numeroase insecte, reptile, batracieni, şerpi, gușteri, şopârle.

În lunca Oltului fauna este adaptată condiţiilor de viaţă pe care le oferă mediul

acvatic. Ca şi în celelalte domenii, foarte numeroase sunt păsările atât sedentare, cât şi

migratoare.

În apele râurilor, iazurilor sau pepinierelor speciale se dezvoltă mult fauna

piscicolă specifice fiind: crapul, somnul, bibanul, ştiuca.

Ca şi vegetaţia, fauna a suferit schimbări. Aceste schimbări se datorează vânatului,

pescuitului, poluării apelor, defrişării pădurii, cultivării terenului.

1.8 Solurile

Principalele tipuri de soluri întâlnite pe teritoriul oraşului Piatra Olt sunt: solurile

brun-roşcate cu o fertilitate relativ bună, pretându-se pentru cultivarea majorităţii

plantelor exceptând sfecla de zahăr şi bumbacul); soluri brun - roşcate podzolice, brun -

podzolice în partea de vest şi sud; cernoziomuri cambice şi soluri aluviale în partea

centrală şi estică deosebit de fertile, favorabile culturii legumelor, coluvisoluri pe văi,

având un conţinut de humus mai redus, necesitând îngrăşăminte organice şi minerale în

cantităţii mai mari.

Pe aceste soluri trebuie aplicată o agrotehnică adecvată care pe de o parte să ducă

la pătrunderea apei în sol iar pe de altă parte să o păstreze în sol în lunile secetoase.