CAPITOLUL 12

Evaluarea Pacientului:Examenul Fizic Detaliat

(Modulul 3-5)

OBIECTIVELE

LEGENDA OBIECTIVELOR

C=Cognitiv P=Practice A=Afectiv1 = Nivelul cunoştinţelor2 = Nivelul aplicării3 = Nivelul rezolvării situaţiilor de caz

OBIECTIVELE COGNITIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi capabil să:

3-5.1 Discute componentele examenului fizic detaliat. (C-1)3-5.2 Identifice regiunile corpului pentru efectuarea evaluării în timpul examenului fizic detaliat . (C-1)3-5.3 Explice asistenţa medicală care trebuie asigurată în timpul examenului fizic detaliat. (C-1)Diferenţieze efectuarea examenului fizic detaliat la pacienţii somatici şi traumatizaţi. (C-3)

OBIECTIVELE AFECTIVE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi capabil să:

3-5.5 Explice raţiunea sentimentelor pe care aceşti pacienţi le pot încerca. (A-3)

OBIECTIVELE PRACTICE

La sfârşitul acestei lecţii, studentul lucrător al asistenţei medicale prespitaliceşti de urgenţă va fi capabil să:

3-5.6 Demonstreze aptitudinile implicate în efectuarea unui examen fizic detaliat. (P-1,2)

Examenul Fizic DetaliatIntroducere

Examenul fizic detaliat este o etapă importantă în procesul determinării cauzei şi severităţii traumei sau bolii pacientului. Scopul primar al examinării fizice este de a descoperi patologiile neprimejdioase pentru viaţă astfel încât acestea să fie corect asistate. Deşi nu e necesar de efectuat examenul detaliat în toate situaţiile, el poate oferi informaţie ce nu poate fi obţinută printr-o oricare altă cale. Spre exemplu, un pacient cu leziuni a ţesuturilor moi a degetului, fără un mecanism semnificativ al traumatizării, nu necesită un examen fizic complet. Examenul poate fi limitat la extremitatea afectată. Însă dacă, leziunea a survenit în timpul unui accident de autovehicule la o viteză înaltă, lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie suspecteze traume ce pot fi mai severe însă mai puţin evidente. În ultimul caz o examinare fizică completă este obligatoriu necesară. Examenul fizic este vital pentru orice pacient cu un nivel al conştiinţei alterat, traume majore, un mecanism al traumatismului prezent sau când natura bolii sau traumei este necunoscută.

Conform priorităţii, examinarea fizică urmează după examenul primar, în cadrul căruia sunt verificate căile respiratorii, respiraţia, circulaţia, şi nivelul conştiinţei. Examenul detaliat trebuie să fie amânat până când toate patologiile primejdioase pentru viaţă descoperite în examinarea primară sunt corijate. Aceste situaţii pot include obstrucţia căilor respiratorii, stopul respirator, stopul cardiac, hemoragiile sau alte patologii grave care pot fi critice pentru viaţă. Unele traumatisme, cum sunt fracturile extremităţilor, sunt dramatice în aspect şi au potenţialul de sustragere a atenţiei lucrătorului asistenţei medicale urgente de la efectuarea unei examinări primare adecvate. Trecerea la examinarea fizică detaliată anterior efectuării examinării primare poate avea consecinţe mortale. Reţineţi, căile respiratorii sunt pe primul loc, respiraţia pe al doilea, circulaţia pe al treilea. Orice altă traumă este neimportantă până când examenul primar nu a fost efectuat şi toate stările cu risc potenţial pentru viaţa pacientului au fost corectate. corectate.

Timpul este critic pentru pacienţii grav traumatizaţi. După cum o să fie studiat în următoarele capitole, pacienţii cu traume majore pot compensa aceste traume doar pentru o perioadă limitată de timp. Acestor pacienţi lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să efectueze o evaluare detaliată în ambulanţă pe drum spre spital. Întârzierea transportării în folosul completării unui examen fizic sau a oricărei alte proceduri ne necesare pentru menţinerea funcţiilor vitale ale pacientului, nu este în interesul pacientului.

Determinarea necesităţii efectuării unui examen fizic cu efectuarea altor priorităţi nu este întotdeauna uşoară. Lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să-şi pună următoarele întrebări pentru a facilita determinarea când şi dacă examenul detaliat trebuie să fie efectuat.

Am efectuat examenul primar?Am corectat orice stare gravă pentru viaţă găsită în examenul primar?Este pacientul stabil?Am suficient timp pentru efectuarea examenului şi pentru reevaluarea căilor respiratorii, respiraţiei, şi circulaţiei?Am suficient timp pentru a efectua examenul şi încă să monitorizez semnele vitale de bază?Dacă răspunsul este nu la oricare din aceste întrebări, examenul fizic detailat trebuie să fie amânat. Reevaluarea căilor respiratorii, respiraţiei, şi circulaţiei, monitorizarea semnelor vitale, necesitatea transportării pacienţilor instabil preiau prioritatea faţă de examenul fizic complet. Dacă este incert când trebuie efectuat examenul, el se va efectua în drum spre spital.

Tehnica de Efectuare a Examenului Fizic

Concepţiile de bază

Inspecţia, palpaţia, şi auscultaţia sunt pietrele de temelie a examinării fizice pentru lucrătorul asistenţei medicale urgente. Lucrătorul asistenţei medicale urgente va inspecta vizual zona ce trebuie examinată căutând deformări, contuzii, abraziuni, penetraţii, arsuri, plăgi lacerate, edeme, şi alte neregularităţi.

Lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să observe culoarea pielii a fiecărei părţi examinate a corpului. Este roză, sau normală pentru rasă şi tipul pielii? Este pală sau cianotică? Sunt prezente semne de traumă ca deformări, contuzii, abraziuni, penetraţii, arsuri, edem, sau plăgi lacerate? Este prezent un eritem, erupţie sau eliminări? Orice constatare din acestea trebuie să fie observate.

La palparea pacientului, observaţi temperatura pielii. Este pielea caldă sau rece la atingere? Este prezentă o crepitare, instabilitate, sau durere observată. Lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să înceapă examenul fizic de la regiunea capului şi să se deplaseze spre membrele inferioare. Este important ca lucrătorul asistenţei medicale urgente să memorizeze succesiune efectuării acestei proceduri în aceeaşi ordine, şi ea să fie efectuată la fel pentru fiecare pacient. Prin efectuarea acestui lucru, examinatorul reduce şansa omiterii examinării unei părţi a corpului.

Examinarea Capului

Începeţi prin inspectarea capului căutând orice deformare, contuzii, abraziuni, penetraţii, arsuri, plăgi lacerate, sau edeme. Palpaţi scalpul pentru a simţi sensibilitatea sau crepitarea oaselor. Palpaţi osul frontal urmat de oasele temporale pe ambele părţi ale capului. Continuaţi în spate palpând ambele oase parietale. Finisaţi prin palparea osului occipital. Utilizaţi o presiune gentilă cu palma mâini pentru a efectua examenul.

Presiunea se efectuează atent pentru a evita presarea fragmentelor instabile osoase în encefal. Dacă lucrătorul asistenţei medicale urgente simte o modificare a scalpului sub mâinile sale, atunci examinarea trebuie întreruptă. Dacă pacientul are aplicat colierul cervical, nu-l înlăturaţi pentru a efectua examinarea. Stabilizarea regiunii cervicale a coloanei vertebrale este mai importantă decât examinarea detailată.

Examinarea Ochilor

Inspectaţi ochii pentru depistarea deformărilor, contuziilor, penetraţiilor, arsurilor, plăgilor lacerate, sau a edemelor. Observaţi dacă pacientul poartă ochelari sau lentile de contact. Înlăturaţi ochelarii pentru a completa examinarea. Lentilele de contact corect poziţionate pot fi lăsate.

Ochiul normal are o scleră albă şi o pupilă perfect rotundă. Îngălbenirea sclerei, numită icter, poate fi un semn al unei boli hepatice. Trauma ochiului poate cauza o colecţie de sânge în camera anterioară a ochiului, numită hifemă. Un corp străin sau alţi iritanţi pot cauza un aspect general înroşit al ochiului. Aşa patologii ca: glaucomul şi neurosifilisul sau areflexie pupilară (sindromul Argyll-Robertson) poate cauza o formă iregulată, asimetrică a pupilei. Supradozaj cu substanţe narcotice (derivate din opium, cum este sulfatul de morfină, hidrocodonul, şi meperidine) pot fi cauza unei pupile îngustate.

Pupilele dilatate, uni sau bilateral, pot fi cauzate de un traumatism sau o patologie gravă a Sistemului Nervos Central în special o creştere a presiunii intracerebrale. Midriaza survine în cazul unui stop cardiac. După inspectarea ochilor lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să verifice acuitatea vizuală a pacientului, ca pacientului să citească ecusonul lucrătorului asistenţei medicale urgente sau orice alt text de mărime similară.

Ulterior se va evalua reacţia pupilelor la lumină. Pentru această procedură lucrătorul asistenţei medicale urgente va avea nevoie de un dispozitiv de iluminat de mărimea unui pix şi o cameră moderat întunecoasă. Se va utiliza o sursă luminoasă de intensitate moderată. Pupila normală se va contracta atunci când e expusă la lumină. Iluminarea unui singur ochi trebuie să declanşeze reflexul involuntar. Acest reflex va cauza şi îngustarea pupilei opuse la luminarea ochiului celuilalt. Răspunsul pupilei la lumină trebuie să fie rapid. Areactivitatea sau reacţia încetinită trebuie să fie considerate anormale.

În final, lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să testeze mişcările globilor oculari. Normal ei se mişcă concomitent în toate direcţiile. Începeţi examenul prin plasarea degetului la 10-15cm în faţa pacientului. Mişcaţi degetul în jos şi în sus,la dreapta şi la stânga, şi în final într-un cerc. Este necesar de a reexamina mişcările coordinatorii ale ochilor şi dacă un ochi se mişcă iar altul rămâne pe loc sau se mişcă în altă direcţie atunci se va suspecta o afecţiune neurologică sau un traumatism a orbitei.

O mişcare a globilor oculari la privirea laterală se numeşte nistagm. Acest semn apare în intoxicaţiile cu alcool sau sedative. Se va reţine că un examen normal al ochiului relevă o pupilă regulată, rotundă, ce e reactivă la lumină, şi mişcări a globilor oculari adecvate.

Examinarea Feţei

Examinarea feţei poate facilita lucrătorului asistenţei medicale urgente în determinarea traumatismelor oculte cu risc pentru viaţa pacientului. Inspectaţi întreaga faţă pentru determinarea deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor, plăgilor lacerate, sau a edemelor. Palpaţi pentru depistarea durerii , instabilităţii, şi a crepitărilor. Examinaţi maxilarul superior, mandibula, şi ambele oase zigomatice. Se va utiliza presiunea uşoară pentru a evita destabilizarea fracturilor de oase posibile. Fracturile oaselor faciale pot provoca dereglări în permeabilitatea căilor respiratorii, hemoragie abundentă, şi tumefiere rapidă. Arsurile feţei pot fi asociate cu arsurile căilor respiratorii. Se va monitoriza orice pacient cu arsuri ale feţei ca arsuri ce compromit şi căile respiratorii .

Examinarea Urechilor

Se va inspecta urechea pentru prezenţa de eliminări, plăgi lacerate, arsuri, hemoragii, sau abraziuni. Hemoragia din conductul auditiv extern poate indica o fractură la baza craniului. Inspectaţi zona în spatele urechii pentru depistarea hematoamelor cunoscute ca „semnele de luptă”. „Semnele de Luptă” sunt un indice care asociază fractura la baza craniului.

În anumite cazuri de traumă a capului se poate determina scurgerea din ureche a lichidului cerebrospinal. În aşa situaţii se aplică un pansament în regiunea pavilionului urechii. Tamponarea conductului auditiv este contraindicată. Dacă o faceţi aceasta poate duce la creşterea tensiunii intracraniene. Pentru determinarea prezenţei lichidului cerebrospinal într-o scurgere din ureche este picurarea acestuia pe un pansament de tifon 4x4. Peste 5 minute se va evalua pansamentul pentru a observa dacă apare un inel seros în jurul picăturii de sânge de pe pansament. Prezenţa unui asemenea inel este numită Semnul Halou şi indică prezenţa lichidului cerebrospinal în eliminările hemoragice.

Examinarea Nasului

Hemoragia în caile respiratorii este principalul risc care apare în traumele nasului. Examinarea se va începe prin inspectarea nasului pentru depistarea deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor, plăgilor lacerate, arsurilor şi edemelor. Arsurile din jurul nărilor pot indica o arsură severă a căilor respiratorii. Ca şi în cazul urechilor, prin nas se poate scurge lichid cerebrospinal, dacă pacientul a suferit o fractură la baza craniului. În final se va inspecta septul nazal, care este poziţionat pe linia mediană. Devierea septului poate obstrucţiona pasajul nazal şi face imposibilă trecerea unei pipe nazofaringiene în caz de urgenţă. Palpaţi nasul pentru a simţi crepitaţiile, durerea, instabilitatea osoasă.

Examinarea Cavităţii bucale

Dinţii rupţi, hemoragiile din plăgile lacerate, şi voma pot obstrucţiona caile respiratorii. Cavitatea bucală trebuie să fie examinată în examenul primar pentru detectarea şi înlăturarea oricărui obiect ce poate obstrucţiona caile respiratorii. În examinarea detaliată sarcina principală este de a inspecta global cavitatea bucală pentru asigurarea libertăţii căilor respiratorii. Este util de a folosi o lanternă pentru a asista lucrătorul asistenţei medicale urgente în efectuarea acestei examinări.

Anterior de efectuarea examenului cavităţii bucale este necesar de a opri aspiraţia din cavitatea bucală a sângelui sau maselor vomitive, şi înlăturaţi dinţii rupţi. Inspectaţi gura pentru depistarea arsurilor, plăgilor lacerate, edemelor, dinţilor rupţi, lichidelor, şi deformaţiilor mandibulei.

La această etapă, lucrătorul asistenţii medicale urgente trebuie să atragă o atenţie particulară culorii mucoasei. Mucoasele palide sunt un indice că pacientul este în şoc (perfuzia scăzută a ţesuturilor). Mucoasele cianotice indică că pacientul e în hipoxie. La orice pacient cu arsuri în jurul cavităţii bucale (arsuri periorale) trebuie de suspectat arsuri ale căilor respiratorii. Aceşti pacienţi vor fi supravegheaţi în dinamică, cu monitorizarea continuă la prezenţa simptomelor de afectare a sistemului respirator şi spitalizare de urgenţă.

Examinarea Gâtului

Gâtul necesită o examinare minuţioasă. Inspecţia se începe cu suprafaţa anterioară a gâtului. Se va atrage atenţia la deformaţii, contuzii, abraziuni, plăgi lacerate, arsuri sau edeme. Observaţi prezenţa la pacient a unui tub de traheostomie. Dacă el este prezent, asiguraţi-vă ca acesta este liber de orice obstrucţii, inclusiv sânge sau mucus. Este prezentă o hemoragie majoră? În prezenţa plăgilor lacerate se va atrage atenţia la leziunea vaselor mari, deoarece în lumenul lor poate nimeri aer şi provoca embolie gazoasă. Laceraţiile gâtului trebuie să fie asistate imediat prin plasarea unui pansament ocluziv în regiunea plăgii. Se va atrage atenţia la poziţia traheii. Devierea traheii este un semn agravant. Această simptomatică indică că pacientul a suferit un pneumotorax sufocant. Pneumotorax sufocant apare atunci cînd aerul pătrunde în cavitatea pleurală şi crează o presiune asupra organelor toracice. Pacienţii cu deviere traheei necesită transportare de urgenţă la cel mai aproape departament de urgenţă. Reţineţi că traheea va devia înspre partea sănătoasă.

Se va atrage atenţia la turgescenţa venelor jugulare. Venele jugulare în mod normal sunt pline atunci când pacientul este culcat. Venele jugulare colabate în poziţia culcat pe spate poate indica prezenţa hipovolemiei cauzată de deshidratare sau hemoragie. Aşezarea pacientului sub un unghi de 45 grade va permite o evaluare mai corectă a venelor jugularei. În această poziţie venele jugulare trebuie să fie colabate. Nu înlăturaţi imobilizarea cervicală la aşezarea pacientului sub un unghi de 45 grade. Este mai importantă menţinerea imobilizării cervicale, decât executarea acestui examen de către lucrătorul asistenţei medicale urgente. Venele dilatate ale gâtului pot fi un semn al insuficienţei cardiace congestive, şi pneumotoraxului sufocant la fel ca şi în multe alte traumatisme grave. Dilatarea venoasă jugulară la un pacient aşezat sub un unghi de 45 grade trebuie să fie considerată ca un indice grav.

Urmează palparea gâtului. Scopul este de a palpa în regiunea gâtului a emfizemului subcutanat. Aerul subcutanat produce o senzaţie de crepitaţie la palpare. Această situaţie rezultă atunci când aerul nimereşte sub piele din cauza unei rupturi a traheii, bronşiilor sau esofagului. Ulterior se va palpa porţiunea posterioară a gâtului. Dacă e prezent corsetul cervical, nu-l înlăturaţi pentru a continua examinarea. Dacă nu e prezent un corset cervical palpaţi uşor de la baza craniului în jos spre porţiunea cervicală a coloanei vertebrale determinând orice durere, instabilitate sau crepitaţie. Se va nota orice deformare sau aberaţie la nivel de coloană vertebrală. Fiţi atenţi, evitaţi mişcarea fragmentelor instabile de oase.

Examinarea Cutiei toraciceSe va efectua inspecţia pacientului. Prezintă pacientul o insuficienţă respiratorie? Observaţi frecvenţa, ritmul, adâncimea, şi efortul muscular al respiraţiei. Utilizarea muşchilor auxiliari în actul de respiraţie, la fel ca şi prezenţa tirajelor intercostale sau supraclaviculare indică o insuficienţă respiratorie severă. Administraţi pacientului un flux suplimentar de oxigen, dacă aceste semne au fost constatate.

Inspectaţi cutia toracică pentru depistarea deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, asimetriei, plăgilor lacerate, penetraţiilor sau arsurilor. Se va atrage atenţia la prezenţa mişcării paradoxale a cutiei toracice, determinat de fracturi multiple a coastelor. Peretele toracic patologic mobil trebuie să fie asistat imediat prin plasarea unui pansament compresiv deasupra zonei afectate pentru a stabiliza trauma. Plăgile deschise ale cutiei toracice pot cauza dereglări a funcţiei de respiraţie. În acest tip de plăgi se va determina prezenţa bulelor de aer în plagă sau sunet de aspiraţie a aerului.

Aplicaţi pe plagă un pansament ocluziv fixat din trei părţi. Palpaţi cutia toracică căutând zonele de durere, instabilitate patologică şi crepitaţie.

Palpaţi coastele şi sternul.

Plasaţi mâinile pe cutia toracică a pacientului în aşa mod ca degetele mari să fie împreunate la linia mediană. Dacă pacientul e conştient rugaţi-l să respire profund.

Simţiţi orice crepitaţie, şi observaţi dacă cutia toracică participă simetric în actul de respiraţie.

Ulterior utilizaţi stetoscopul pentru a ausculta sunetele respiratorii. Ascultaţi deasupra părţii anterioare a cutiei toracice pe linia medio-claviculară. Mişcaţi-vă lateral, ascultând de-a lungul liniei axilare medii sau dea lungul spaţiului V intercostal.

Determinaţi localizarea şi calitatea sunetelor respiratorii, în special sunetele anormale cum sunt ralurile sibilante şi crepitante. Comparaţi sunetele respiratorii bilateral. Sunetele respiratorii normale sunt clare, fără raluri, şi egale pe ambele părţi ale cutiei toracice.

Examinarea AbdomenuluiInspectaţi abdomenul pentru depistarea balonării, contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor, arsurilor, plăgilor lacerate, traumelor şi cicatricelor. Prezenţa cicatricelor sau striilor poate fi un indice al unei boli precedente, care a dus la dezvoltarea acestei urgenţe. Prezenţa unui hematom periombilical indică că pacientul prezintă o hemarogie intraperitoneală. Hematoamele situate pe partea laterală a abdomenului pot indica prezenţa unei hemoragii retroperitoneale.

Se va începe palparea prin aplicarea unei presiuni uşoare deasupra fiecărui cadran al abdomen.

Se va atrage atenţia la faţa pacientului pentru depistarea durerii în timpul palpaţiei. Este important să priviţi faţa pacientului şi nu propriile mâini ale examinatorului. Pacientul poate indica disconfort prin încordarea abdomenului în timpul examinării. Este necesar de a documenta corect localizarea precisă a fiecărui semn patologic în dependenţă de cele patru cadrane a peretelui abdominal anterior.

Patologiile cutiei toracice deseori se vor manifesta prin simptome abdominale. Uneori în prezenţa acuzelor abdominale, este necesar de a efectua examenul cutiei toracice. După palparea abdomenului la prezenţa durerii, lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie să efectueze o palpaţie profundă pentru depistarea semnelor de excitare peritoneală. Semnele de iritare peritoneală sunt prezente atunci când peritoneul este iritat datorită hemoragiilor, infecţiilor, sau prezenţei corpilor străini în cavitatea peritoneală. Avertizaţi pacientul despre ceea ce doriţi să faceţi, apoi presaţi uşor abdomenul cu mâna, urmează o pauză scurtă, apoi rapid luaţi mâna. Observaţi faţa pacientului pentru depistarea semnelor de durere. Dacă durerea se accentuează atunci când este luată mâna de pe abdomen, simptomul de iritaţie peritoneală se consideră pozitiv. În apendicita acută simptomul de iritaţie peritoneală este pozitiv şi pe partea opusă a abdomenului.

Trauma gravă, apendicita, sarcina extrauterină ruptă şi multe alte cauze a unui abdomen acut reprezintă urgenţe chirurgicale care nu pot fi asistate la etapă de prespital. Transportarea acestor categorii de pacienţi va fi de urgenţă.

Examinarea Pelvisului (bazinului)

Se va începe prin inspectarea pelvisului pentru depistarea deformaţiilor, contuziilor, abraziunilor, penetraţiilor, arsurilor, plăgilor lacerate sau edemelor. Palpaţi pentru depistarea durerii, instabilităţii, sau crepitaţiilor. Plasaţi mâinile pe cristele iliace şi apăsaţi uşor în jos şi în interior pentru a testa stabilitatea pelvisului. Nu deplasaţi pelvisul înainte şi înapoi.

Examinarea Extremităţilor

Această etapă a examenului lucrătorul asistenţei medicale urgente trebuie s-o înceapă prin inspectarea extremităţilor inferioare.

Căutaţi deformaţiile femurului, tibiei şi fibulei.

Reţineţi că oasele tubulare lungi sunt cauza potenţială a hemoragiilor grave. Examinaţi atent pentru a evidenţia fracturi deschise, plăgi lacerate, arsuri şi edeme. Palpaţi fiecare picior pentru depistarea durerii, instabilităţii sau crepitaţiilor. Repetaţi această examinare la nivelul extremităţilor superioare, concentrându-vă la humerus, radius şi ulnă. Deşi aparenţa unor traume musculoscheletale este complet dramatică, reţineţi că majoritatea unor asemenea traume nu sunt primejdioase pentru viaţă. Transportarea de urgenţă a pacienţilor critici traumatizaţi preia controlul asupra imobilizării. Nu reţineţi transportarea pentru aplicarea atelelor.

În final, efectuaţi o examinare succintă pentru a evalua calitatea circulaţiei, funcţiilor motorii şi senzoriale ale extremităţilor. Începeţi prin evaluarea pulsului şi reumplerii capilare.

Pentru a testa reumplerea capilară apăsaţi loja unghială a oricărui deget. Eliberaţi presiunea şi observaţi cît de repede se recolorează loja unghială. Unghia trebuie să-şi schimba culoarea din palidă în roz în mai puţin de 2 secunde. Reumplerea capilară mai mult de 2 secunde este un indice a perfuziei tisulare reduse.

Testul pentru activitatea motorie necesită ca pacientul să fie conştient şi capabil să urmeze ordinele. Rugaţi pacientul să mişte degetele mâinilor şi picioarelor. Observaţi orice deficit al activităţii motorii.

În final verificaţi sensibilitatea extremităţilor prin atingerea uşoară a degetelor pacientului, mâinii, antebraţului, piciorului, gambei, şi coapsei câte una pe rând. Întrebaţi pacientul conştient dacă el simte care regiune o atingeţi.

Uşor pişcaţi pacientul de toate cele patru extremităţi. Întrebaţi pacientul dacă vă poate spune de unde provine durerea. Scopul examinării este testarea sensibilităţii la o atingere uşoară şi durere, şi să nu dăunaţi pacientului. La un pacient inconştient aplicaţi stimuli dureroşi şi observaţi reacţia pacientului, dacă e prezentă.

Examinarea Coloanei Vertebrale şi a Toracelui Posterior

În timp ce menţineţi pacientul într-o linie ca un tot întreg, uşor rostogoliţi pacientul pe o parte. Inspectaţi spatele pentru depistarea oricărei deformaţii, contuzii, abraziuni, penetrări, arsuri, plăgi lacerate sau edeme. Inspectaţi partea posterioară a toracelui folosind aceleaşi criterii. Reţineţi că plăgile regiunii posterioare a toracelui vor trauma aceleaşi structuri ca şi cele ale părţii anterioare a toracelui. Palpaţi regiunea posterioară a cutiei toracice, şi dea lungul coloanei vertebrale. Observaţi orice durere, instabilitate, sau crepitaţie.