Bazele tehnice ale Bazele tehnice ale ocolirilorocolirilor

• Schimbarea direcţiei din alunecare – ocolirea – este un element tehnic complex. Ocolirea constă din înlănţuirea unor mecanisme specifice altor elemente tehnice (de coborâre, de trecere peste denivelări, de frânare, etc..), cu mecanisme proprii fiecărei ocoliri.

• Pentru analiza principiilor mecanice care stau la baza executării ocolirilor, va trebui ca ansamblul schior-schi să fie privit ca un sistem articulat, asupra căreia acţionează un complex de forţe externe şi interne. În această idee, componentele care trebuie studiate sunt următoarele:

• 1) mecanismul deplasării schiurilor pe zăpadă şi aspectele care rezultă din interacţiunea sistemului schior - schi, cu profilul terenului şi zăpada;

• 2) mecanismul mişcărilor corpului schiorului, cu ajutorul cărora schiorul îşi menţine echilibrul, păstrează direcţia de înaintare sau schimbă direcţia schiurilor după cum intenţionează.

• Pentru a face ca să devieze direcţia schiurilor de pe traseul lor iniţial şi a le antrena într-o ocolire, schiorul trebuie să intervină cu o forţă, care în anumite situaţii va fi destul de mare. Această forţă va fi furnizată de schior prin diferite mijloace pe care le are la dispoziţie şi în primul rând, prin forţa musculară.

• Fazele unei ocoliri sunt următoarele:

• - pregătirea declanşării

• - declanşarea ocolirii

• - conducerea ocolirii

• - încheierea ocolirii

În funcţie de modul de înlănţuire al ocolirilor, unele dintre aceste faze se pot suprapune (vezi cazul înlănţuirilor de ocoliri spre vale şi al şerpuirilor din schema alăturată).

Mişcările pe care le execută schiorul se desfăşoară în următoarele planuri:

• a) mişcări în plan vertical: sunt efectuate în scopul micşorării sau măririi presiunii schiurilor pe zăpadă, pentru a pregăti declanşarea ocolirilor;

• b) mişcări în plan frontal: sunt mişcări compensatorii de echilibrare laterală (arcuiri) sau de deplasare în translaţie a schiurilor, prin împingerea laterală a călcâielor;

• c) mişcările în plan orizontal: se transpun în mişcări de rotaţie a corpului în ansamblu sau numai a unor segmente, cu scopul de a declanşa sau a conduce ocolirea;

• d) mişcări în plan sagital: sunt mişcări de menţinere a echilibrului antero-posterior sau pentru a favoriza declanşarea ocolirii.

• Aceste mişcări se materializează în mecanisme, care după modul în care se manifestă pe parcursul unei ocoliri, se clasifică în:

• - mecanisme care favorizează declanşarea ocolirii:

• - balansul vertical;• - balansul longitudinal;• - arcuirea laterală a corpului;• - punctarea.• - mecanisme care produc declanşarea ocolirilor:• - păşirea;• - frânarea dirijată;• - rotaţia spre vale;• - translaţia.

• Mecanismele care favorizează declanşarea ocolirilor se materializează în faza de pregătire a declanşării, ele manifestându-se fie separat fie în combinaţie, iar corectitudinea execuţiei acestora depinde de modul în care este însuşită poziţia pe schiuri.

• BALANSUL VERTICAL se traduce prin mişcările pe care le execută schiorul, care au ca rezultat deplasarea centrului de greutate de-a lungul axului vertical pe schiuri şi produc modificări asupra presiunii schiurilor pe zăpadă.

• Aceste modificări se datorează interacţiunii dintre forţa de gravitaţie şi cea de reacţie a solului, în punctul de sprijin pe zăpadă. Astfel o flexie (în articulaţiile gleznelor, genunchilor şi şoldurilor) poate provoca o suprapresiune, iar o extensie poate provoca o micşorare a presiunii (descărcare).

• Înlănţuirea unei flexii cu o extensie, duce la crearea unui efect de descărcare prelungit, iar schiorul intervenind asupra schiurilor în acest moment printr-o mişcare de rotaţie sau de translaţie, va produce cu un efort scăzut, cuplul de forţe necesar declanşării ocolirii.

• Dozarea intensităţii, amplitudinii şi vitezei balansului vertical se face în funcţie de viteza de deplasare, raza ocolirii, amplitudinea mişcărilor de rotaţie, starea zăpezii şi înclinaţia terenului.

• BALANSUL LONGITUDINAL este legat de balansul vertical şi constă din mişcări de avântare şi de recul efectuate, cu scop echilibrator sau pentru a favoriza declanşarea ocolirilor. Mişcările de avântare executate în faza de declanşare determină îmbunătăţirea efectului mişcărilor de rotaţie, prin mărirea momentului de rotaţie a acestor forţe. De asemenea, ca urmare a avântării se produce şi o descărcare mai amplă a cozilor schiurilor, uşurând în acest mod schimbarea direcţiei schiurilor.

• ARCUIREA LATERALĂ A CORPULUI are rol de a favoriza declanşarea ocolirii, printr-o mai bună echilibrare laterală, ea fiind rezultatul unei deplasări spre deal a genunchilor şi a şoldurilor şi o deplasare spre vale a trunchiului în mod compensator.

• Această mişcare poate fi localizată mai mult la nivelul genunchilor, sau mai mult la nivelul şoldurilor şi pentru a avea o amplitudine mai mare se asociază cu mişcarea de contra rotaţie a trunchiului.

• Acest mecanism poate fi asociat cu mişcarea de înşurubare a genunchilor sau a şoldurilor, dând naştere mişcării de înşurubare-arcuire.

• ARCUIREA LATERALĂ A CORPULUI are rol de a favoriza declanşarea ocolirii, printr-o mai bună echilibrare laterală, ea fiind rezultatul unei deplasări spre deal a genunchilor şi a şoldurilor şi o deplasare spre vale a trunchiului în mod compensator.

• Această mişcare poate fi localizată mai mult la nivelul genunchilor, sau mai mult la nivelul şoldurilor şi pentru a avea o amplitudine mai mare se asociază cu mişcarea de contra rotaţie a trunchiului.

• Acest mecanism poate fi asociat cu mişcarea de înşurubare a genunchilor sau a şoldurilor, dând naştere mişcării de înşurubare-arcuire.

• Analizând mecanismele care produc declanşarea ocolirilor, se observă că la primele două (păşirea şi frânarea dirijată), locul acţiunii declanşatoare este situat la nivelul contactului schiurilor cu zăpada, mecanismul bazându-se pe interacţiunea forţelor de inerţie şi cele de frânare. În cazul celorlalte mecanisme (rotaţia spre vale şi translaţia), locul acţiunii declanşatoare este situat în general, la nivelul centrului de greutate al corpului, declanşarea ocolirii făcându-se independent de sprijinul pe sol şi este însoţită de o descărcare prealabilă a schiurilor.

• Analizând mecanismele care produc declanşarea ocolirilor, se observă că la primele două (păşirea şi frânarea dirijată), locul acţiunii declanşatoare este situat la nivelul contactului schiurilor cu zăpada, mecanismul bazându-se pe interacţiunea forţelor de inerţie şi cele de frânare. În cazul celorlalte mecanisme (rotaţia spre vale şi translaţia), locul acţiunii declanşatoare este situat în general, la nivelul centrului de greutate al corpului, declanşarea ocolirii făcându-se independent de sprijinul pe sol şi este însoţită de o descărcare prealabilă a schiurilor.

• În cazul nostru, este vorba de mişcările executate în plan orizontal, de către punctele situate pe latura externă a corpului în jurul unei axe, care trece prin latura internă a corpului în raport cu sensul ocolirii. Vorbim astfel, în cazul rotaţiei spre vale, de rotaţia umărului, şoldului şi genunchiului exterior ocolirii în jurul axei de rotaţie localizate la nivelul umărului, şoldului şi genunchiului interior ocolirii.

• Mişcarea de rotaţie poate privi corpul în ansamblu, sau poate fi localizată, având punctul de declanşare situat la nivelul diferitelor etaje ale corpului (umeri, bazin, genunchi, glezne).

• De-a lungul evoluţiei mecanismelor de rotaţie, s-a trecut de la rotaţii predominant ale bustului, la rotaţii ale bazinului şi genunchilor, în acest mod, amplificându-se importanţa acestor segmente în tehnica schiului alpin. Localizarea impulsului de rotaţie la nivelul bazinului, reduce rolul trunchiului, acesta rămânând să execute numai mişcări compensatorii de echilibrare. Întotdeauna când mişcările de rotaţie sunt localizate la diferite etaje articulare, acestea sunt asociate cu mişcări compensatorii ale altor segmente corporale (de exemplu: rotaţia bazinului asociată cu contrarotaţia trunchiului, etc.).

• Rotaţia localizată la nivelul bazinului se datorează contracţiei, în special, a muşchilor centurii abdominale şi rotatori ai coapselor, prin care deplasarea schiurilor în sensul dorit este compensată de deplasarea trunchiului în sens opus, astfel apare o rotaţie localizată la nivelul trenului inferior şi o contra rotaţie localizată la nivelul trenului superior. Asociată cu balansul vertical, mişcarea de rotaţie produce deplasarea genunchilor spre interiorul ocolirii, care împreună cu contra rotaţia compensatoare a trunchiului dau ansamblul corpului un aspect de înşurubare, aspect care este direct legat de arcuirea laterală a corpului.

• Mişcarea de rotaţie a schiurilor cu punct de plecare situat la nivelul genunchilor, are avantajul că este mai rapidă, arcuirea care însoţeşte înşurubarea genunchilor fiind localizată mai mult la nivelul şoldurilor şi genunchilor. Rotaţia prin înşurubare-arcuire, declanşată la nivelul genunchilor se bazează pe acţiunea muşchilor rotatori interni şi externi ai membrelor inferioare pe bazin, mai precis rotatorii interni ai membrului interior şi rotatorii externi ai membrului exterior, faţă de sensul ocolirii.

• Suprapusă de obicei, unui moment în care presiunea schiurilor pe zăpadă este micşorată prin balansul vertical, rotaţia, indiferent sub ce formă se realizează, poate provoca declanşarea ocolirii. Forţa, viteza şi amplitudinea rotaţiei necesare declanşării ocolirilor, sunt proporţionale cu: raza ocolirii, viteza de coborâre, rezistenţa întâlnită la nivelul contactului schiurilor cu zăpada, etc., astfel declanşarea unei ocoliri este cu atât mai complicată cu cât raza ocolirii este mai mică, panta este mai înclinată, viteza este mai redusă şi zăpada mai grea.

Ocolirile prin păşireOcolirile prin păşire • Ocolirea prin paşi succesivi spre deal• Mecanismul tehnic• Se execută pornind din coborâre oblică sau

directă.• Schiul descărcat se ridică şi se orientează spre

deal, sub un unghi de depărtare a vârfurilor mai mare sau mai mic.

• Se continuă alunecarea pe schiul din vale, iar membrul inferior din vale se flexează progresiv. Printr-o împingere energică pe schiul din vale, care este aşezat pe muchia din deal, se proiectează întregul corp pe schiul din deal, care este repus pe zăpadă. Schiul din vale se ridică rapid şi se aduce paralel cu celălalt pe noua direcţie. Trecerea greutăţii pe schiul din deal este însoţită de o uşoară avântare a corpului.

• Această înlănţuire de mişcări se repetă până când se realizează o ocolire completă sau o oprire.

• Ocolirea prin paşi succesivi spre vale• Mecanismul tehnic al acestui procedeu este asemănător

cu cel al ocolirii, prin paşi succesivi spre deal cu diferenţa că, la iniţierea ocolirii schiul depărtat se orientează spre vale.

• Principalele greşeli• 1. Insuficienta flexie a membrului inferior de sprijin.• 2. Trecerea greutăţii corpului pe schiul orientat spre

noua direcţie nu se face energic.• 3. Avântarea se execută numai din trunchi, fără să fie

împins spre noua direcţie şi şoldul respectiv.• Indicaţii metodice• Primele execuţii se vor face cu o deplasare

redusă a schiului descărcat spre noua direcţie.• Se urmăreşte prin repetare, dobândirea

coordonării necesare înlănţuirii armonioase a paşilor succesivi spre deal sau spre vale.

Ocolirile prin frânare dirijată spre valeOcolirile prin frânare dirijată spre vale

• Ocolirea prin frânare în plug• Definiţie: procedeu de ocolire prin frânare cu schiurile

deschise în poziţie de plug.• Mecanismul tehnic• Acest procedeu se execută cu schiurile deschise în

poziţie de plug.• Declanşarea ocolirii se realizează prin trecerea

greutăţii corpului pe schiul opus direcţiei spre care se ocoleşte, înşurubând genunchiul membrului inferior pe care s-a trecut greutatea, prin flexia acestuia şi orientarea lui spre înainte şi spre interiorul ocolirii. Concomitent cu această mişcare, trunchiul se orientează spre schiul care a preluat greutatea corpului.

• Conducerea ocolirii se realizează prin accentuarea flexiei iniţiată anterior, în acelaşi timp executându-se o presiune a călcâiului spre exteriorul ocolirii. Schiurile se menţin permanent în poziţie de plug.

• Principalele greşeli• 1. Nu se menţine poziţia de plug, vârfurile schiurilor se depărtează

sau cozile se apropie.• 2. Membrele inferioare sunt rigide, cu genunchii întinşi.• 3. Greutatea corpului nu este trecută suficient pe schiul exterior

ocolirii, iar genunchiul corespondent nu se flexează.• 4. Trunchiul se flexează exagerat spre înainte.• Exerciţii• 1. Din coborâre directă, frânare prin plug şi oprire spre deal prin

ocolire în plug. • 2. Ocoliri cu rază mare, executate prin frânare în plug.• 3. Ocoliri prin frânare în plug, executate în dreptul unor repere fixate

pe zăpadă.• 4. Ocoliri prin plug alunecat executate la viteză mare. Ritmul

înlănţuirii de ocoliri este mai redus la început, iar pe măsură ce se însuşeşte procedeul, ritmul se va mări.

• 5. Ocoliri prin plug alunecat, executate la viteză mare pe un traseu marcat (contratimp).

• 6. Ocoliri prin plug pe pante cu zăpadă mare.

• Ocoliri prin frânare în jumătate plug• Procedeele de ocolire prin frânare în ½ plug sunt următoarele:• ocolire prin frânare cu deschiderea schiului din deal;• ocolire prin frânare cu deschiderea schiului din vale.• Mecanismul tehnic al celor două procedee este asemănător

cu diferenţa că în faza de pregătire, primului îi corespunde frânarea prin jumătate plug cu deschiderea schiului din deal, iar celui de-al doilea frânarea prin jumătate plug cu deschiderea schiului din vale.

• Pregătirea ocolirii se realizează din coborâre oblică, executându-se deschiderea unui schi în poziţie de jumătate plug. Schiul care se deschide se aşează pe lat şi se retrage puţin, pentru ca vârfurile să ajungă la acelaşi nivel.

• Declanşarea ocolirii se realizează trecând greutatea pe schiul exterior ocolirii şi accentuând flexia membrului inferior corespondent, astfel schiurile vor porni spre linia pantei.

• Conducerea ocolirii se realizează prin menţinerea poziţiei de plug până în momentul în care se trece de linia de pantă, când se revine la poziţia de coborâre oblică prin apropierea schiului interior ocolirii.

• Principalele greşeli• 1.Pe lângă greşelile enunţate la ocolirea în plug mai pot

să apară următoarele greşeli:• Schiul care se deschide se ridică de pe zăpadă.• 2. După trecerea liniei de pantă nu se revine la poziţia

corectă de coborâre oblică.• Exerciţii• 1. Coborâre oblică cu executarea frânării prin jumătate

plug cu ambele schiuri, alternativ.• 2. Din coborâre oblică deschiderea schiului din vale sau

a celui din deal, cu retragerea schiului descărcat la nivelul celuilalt schi.

• 3. Din coborâre directă, oprire către deal prin frânare în ½ plug cu deschiderea unui schi şi a celuilalt.

• 4. Ocoliri izolate spre vale cu rază mare, executate din coborâre oblică, alternativ spre dreapta şi spre stânga.

• 5. Înlănţuire de ocoliri spre vale executate prin frânare în ½ plug.

• Ocolirea spre vale cu deschiderea simultană a schiurilor

• Definiţie: ocolire spre vale declanşată prin frânare în plug şi finalizată printr-un derapaj rotunjit spre deal, cu schiurile paralele.

• Mecanismul tehnic• Din coborâre oblică se iniţiază o ocolire spre vale

prin frânare în plug. În momentul atingerii liniei de pantă, schiurile se apropie, prin apropierea schiului din interiorul ocolirii, şi se trece într-un derapaj rotunjit spre deal, însoţit de o uşoară flexie în articulaţiile genunchilor.

• Indicaţii metodice• Ocolirea cu deschiderea simultană a schiurilor reprezintă

un procedeu tehnic intermediar, valorificând atât mecanisme specifice tehnicii cu schiurile ne paralele, cât şi mecanisme specifice tehnicii cu schiurile paralele, din acest motiv fiind un mijloc important în învăţarea cristianiilor spre vale.

Ocoliri spre vale prin rotaţieOcoliri spre vale prin rotaţie

• Ocoliri prin pivotare• Definiţie: ocoliri spre vale cu schiurile pe lat,

declanşate prin pivotarea genunchilor spre vale, cu sau fără descărcarea iniţială a schiurilor.

• Ocolirea prin pivotare simplă• Cele trei elemente ale pivotării sunt:• 1. Strecurarea schiului interior ocolirii.• 2. Trecerea greutăţii pe schiul exterior ocolirii.• 3. Pivotarea schiurilor spre interiorul ocolirii.

• Mecanismul tehnic• Din coborâre directă (poziţie joasă) cu

schiurile paralele şi depărtate, se angrenează într-o mişcare de rotaţie spre interiorul ocolirii, genunchii şi şoldurile. Axul rotaţiei este perpendicular pe schiuri, trecând prin bolta labei piciorului.

• Efectul mişcării de rotaţie se transmite asupra schiurilor, care vor porni spre noua direcţie.

• Conducerea şi închiderea ocolirii se realizează prin trecerea progresivă a greutăţii corpului pe schiul exterior ocolirii, prin menţinerea efortului de pivotare şi prin orientarea schiurilor pe muchiile din deal.

• Principalele greşeli• 1. Poziţia înaltă pe schiuri.• 2. Înclinarea exagerată a corpului

spre interiorul ocolirii, ceea ce are ca efect trecerea greutăţii pe schiul interior ocolirii.

• 3. Rotaţia exagerată a umerilor.• 4. În momentul începerii mişcării de

pivotare schiurile sunt trecute pe muchiile interne.

• Exerciţii• 1. Din coborâre directă ocoliri prin pivotare

simplă, cu devieri uşoare de la linia pantei.• 2. Acelaşi exerciţiu cu ţinerea beţelor

orizontal în ambele mâini.• 3. Opriri prin pivotare simplă din coborâre

directă.• 4. Fără beţe, ocoliri spre vale prin pivotare

simplă cu palmele, apăsând genunchiul membrului inferior care preia greutatea corpului.

• 5. Înlănţuire de ocoliri spre vale prin pivotare simplă.

• Ocolirea prin pivotare cu balans• Mecanismul tehnic• Se porneşte din coborâre directă sau din coborâre

oblică.• În momentul declanşării se execută o flexie rapidă

în articulaţiile genunchilor şi mai puţin a şoldurilor, concomitent cu pivotarea spre vale a genunchilor.

• Ca urmare a impulsului de rotaţie schiurile pornesc spre linia pantei.

• Conducerea şi închiderea ocolirii se realizează prin trecerea progresivă a greutăţii corpului pe schiul exterior ocolirii şi prin orientarea schiurilor pe muchiile din deal.

• Mecanismul de declanşare se mai numeşte şi flexie-contra rotaţie, datorită mişcărilor de flexie şi pivotare a genunchilor într-un sens şi contra rotaţia bazinului şi trunchiului în celălalt sens.

• Exerciţii• 1. Oprire prin pivotare cu balans amplu, din

coborâre directă.• 2. Înlănţuire de ocoliri spre vale prin pivotare cu

balans.• Indicaţii metodice• Se vor folosi pante uşor înclinate cu oprire în

teren plat.• Primele schimbări de direcţie se fac cu o deviere

minimă de la linia pantei, iar pe măsură ce se însuşeşte procedeul, pivotarea se va efectua mai pronunţat.

• Se insistă asupra schimbului de greutate de pe un schi pe celălalt în cazul înlănţuirii de mai multe ocoliri spre vale.