Bacili gram pozitivi

Familia Bacillaceae (bacili sporulati):

genul Bacillus - aerobi, facultativ anaerobi;

genul Clostridium - anaerobi

Bacillus spp

Caract. Microscopice: - bacili gram pozitivi, mari, cu extremitatile taiate drept;

Frotiuri din cultura: -asezati in lanturi lungi; -prezinta un spor ovalar situat central, cu dimensiuni egale sau mai mici cu diametrul bacilului ( nu deformeaza corpul bacilului);

Frotiuri din produs patologic: -asezati in perechi sau scurte lanturi; -B. athracis prezinta capsula - Col Gram: halou incolor in jurul bact - Col Am policrom: metacromatic in roz

Caract. de Cultivare: - aerobi, facultativ anaerobi; - nepretentiosi nutritiv, se dezv in limite largi de temperatura (12-40˚C); - formeaza colonii mari R;

Medii agarizate: colonii cenusii, aplatizate, rugoase, aspect de sticla pisata si contur neregulat; Bulion nutritiv: aspectul unul depozit floconos, fara a tulbura mediul

Caract. Biochimice: catalaza +, oxidaza +

Caract. de Diferentiere:

Bacillus athracis Bacili antracoizi (B. cereus, B. subtilis)imobil mobili

absenta hemolizei pe geloza-sange colonii beta-hemolitice pe geloza-sangesensibil la penicilina rezistenti la penicilina

patogen pentru soarecele alb nepatogeni pentru soarecele albtoxina prezenta toxina absenta

I. Bacillus anthracis

Rezistenta in mediul extern: - forma vegetativă este vulnerabilă la agenţi fizici si chimici; - sporii supravieţuiesc în sol zeci de ani, fiind distruşi de unele dezinfectante şi în 10 min

la temperatura de 1000C.Factori de patogenitate: - capsula - previne fagocitoza;

- toxina cărbunoasă - tip A-B ( complex de 3 prot: Ag protector, fact edematogen, fact letal); - cei 2 fact de virulenta - codati de gene de pe plasmide ≠ : pXO1, pXO2;

Infecţia cărbunoasă (Antraxul) : în raport cu poarta de intrare există 3 forme clinice:

- antraxul cutanat sau pustula malignă, cea mai frecventă manifestare;- antraxul pulmonar deosebit de grav şi frecvent mortal;- antraxul digestiv, forma curent intâlnită la ierbivore dar foarte rară la om;

• infecţia cărbunoasă poate evolua cu bacteriemie masivă şi meningită hemoragică, întotdeauna mortală.

Diagnistic de laborator• diagnostic bacteriologic prin examen microscopic direct, cultură sau inoculare la animal (cobai sau

şoareci) pe prelevate care variază cu forma clinică; • diagnostic serologic în suspiciune clinică cu examen bacteriologic negativ;• în fragmente de organe prelevate de la cadavru poate fi pus în evidenţă Ag polizaharidic termostabil

(reacţia de precipitare inelară Ascoli).Tratament

• penicilina este antibioticul de elecţie;• în formele severe de boală se administrează ser anticărbunos.

Profilaxie specifică• vaccinarea animlelor cu vaccin atenuat; • personele cu risc profesional pot primi vaccin pe bază de Ag protector.

II. Bacillus cereus ( „Be serious”)

Factori de patogenitate:

- enterotoxine termostabilă şi termolabilă - cu rol în forma emetică sau forma diareică de toxiinfecţii alimentare;

- toxina necrotică, cereolizina şi fosfolipaza C - implicate în patogeneza infecţiilor oculare;

Manifestări clinice: - toxiinfectii alimentare (voma, greata, diaree) - sporii sunt distrusi la temperaturi extreme; - infecţii oculare grave post-traumatice, bacteriemii de cateter, endocardite la utilizatorii de droguri i.v., pneumonii sau meningite la imunodepresaţi;

Semnificaţia clinică a izolatelor se bazează pe criterii cantitative şi izolarea repetată a aceleiaşi tulpini;

Antibioterapie - vancomicină numai in infecţii sistemice - !!! Rezistenţa la penicilina

Clostridium

Caract. Microscopice: - bacili gram pozitivi, mari , cu extremitatile rotunjite, mobili; - sporulaţi - spori ovalari, centrali, paracentrali sau subterminali, cu diametrul mai mare decat corpul bacilului ( il deformeaza);

C. tetani - spor sferic terminal, cu aspect de „băţ de tobă”; C. perfrigens - !! Nu sporuleaza in cultura ( BGN mari, nesporulati);

Caract. de Cultură: - anaerobe, coaguleaza si acidifica laptele;

Cultiva : - medii uzuale incubate anaerob; - medii cu geloza moale, în coloană înaltă; - geloză-sânge - colonii hemolitice;

C. perfrigens - pe geloza sange: dubla hemoliza ( zona interna ingusta, zona ext larga) - pe mediu cu galbenus de ou: cultura inconj de o arie alba de precipitare = prod de lecitinaza

Caract. Biochimice: catalaza - ;

I. Clostridium tetani

Rezistenţa la factori de mediu- formele vegetative sunt foarte sensibile în prezenţa O2;- sporii rezistă în sol perioade foarte lungi de timp.

Factori de patogenitate- tetanospasmina - factorul major de virulenţă care difuzează de la nivelul leziunii către SNC;

- toxină de tip A-B, unică antigenic, se leagă de receptorii gangliozidici de pe suprafaţa neuronilor şi blochează eliberarea neurotransmiţătorilor cu efect inhibitor al influxului nervos;

Manifestari clinice:- contracturi spastice dureroase ale muşchilor striaţi, exacerbate de stimuli externi, ce pot determina poziţii particulare ale corpului, însoţite de manifestări vegetative;- decesul poate sa survină prin insuficienţă cardio-respiratorie.

Principii de tratament- administrarea de urgenţă a serului anti-toxină tetanică;- metronidazol cu rezultate clinice mai bune decât penicilina.

Profilaxie specifică- vaccinare generalizată cu anatoxină tetanică;- la un pacient cu plagă tetanigenă nevaccinat sau vaccinat incomplet se administrează anatoxină tetanică + ser antitoxină.

II. Clostridium botulinum

- toxina botulinică are o structură de tip A-B - sediul de acţiune fiind joncţiunea neuro-musculară unde blochează eliberarea de acetilcolină şi determină paralizii flasce; - 7 tipuri antigenice (A-G), neurotoxinele A, B, şi E fiind mai ales prezente în intoxicaţii sau toxiinfecţii la om;- prezent în sol, pe vegetale şi în intestinul unor mamifere, păsări sau peşti;- poate determina la om trei forme clinice: toxiinfecţii alimentare, botulismul plăgilor sau botulismul infantil;- diagnosticul este mai ales clinic; tipul de toxină prezentă în materii fecale şi sânge poate fi identificat prin testul de sero-protecţie pe şoarece;- seroterapie de urgenţă, asociată cu susţinerea funcţiilor vitale.

III. Clostridium difficile

- asociat cu colita psedomembranoasă postantibiotică (disbioză);- infecţia poate îmbrăca un caracter nosocomial;- virulenţa este conferită de toxina A (enterotoxină) şi toxina B (citotoxină) care determină leziuni necrotice ale mucoasei intestinale şi un răspuns inflamator local;- diagnosticul de laborator:

evidenţierea în filtratul de materii fecale a citotoxinei B pe culturi de celule; identificarea celor două toxine prin reacţia imunoenzimatică; tratament cu metronidazol sau vancomicină în formele severe;

- profilaxie nespecifică prin: utilizarea raţională a antibioticelor; masuri de combatere a infecţiilor cu transmitere