audit 9 2008 - cafr · imobilizãrile corporale ce rezultã din procesul...

SumarContentsCercetãri în audit ºi raportãri financiareProf..univ.dr. Sorin DOMNIªORU & conf.univ.dr. Mirela CRISTEA & as.univ.dr. Sorin VÎNÃTORU

Arhitectura auditãrii externe a activelor imobilizate . . . . . . . . . . . . . . .3- The External Auditing Architecture of the Fixed Assets

Dr.ec. Alexandru RUSOVICI & drd. Relu POPESCUContribuþii internaþionale la dezvoltarea conceptului de guvernanþã corporativã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13- International Contributions to the development of the Corporative

Governance Concept

Auditul ºi raportãrile financiare, între teorie ºi practicãDavid JENNINGS

Tehnici moderne de planificare strategicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .21- Modern Techniques of Strategic Planning

Drd. Mariana Adriana DEACONU & drd. Alexandrina Teodora BORFOAIAEvaluarea activelor în situaþiile financiare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .27- The Assets Measurement in the Financial Statements

Drd. ec. Doiniþa ROMANESCUMisiunea de revizuire a situaþiilor financiare interimare . . . . . . . . . . .33- Reviewing inspection of Interim Financial Statements

Drd. Monica BIZONRevista presei strãine: IFRS News . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .40- IFRS News

Conferinþa internaþionalã „Auditorul transfrontalier: profesionalism ºi independenþã": Comunicãri

Atelierul III - Guvernanþa corporativã ºi organismele de supraveghere publicã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .44

Workshop III - Corporative Governance and public oversight bodies

Janin AUDAS, preºedinte CATC, FranþaBill BOWMAN, Deputy Senior Partner KPMGProf.univ.dr. Maria MANOLESCU, vicepreºedinte al CAFRDr. Georgeta PETRE, director în Ministerul Economiei ºi Finanþelor

Atelierul IV - Etica profesionalã-independenþa auditorilor . . . . . . . . . . . . . . .52

Workshop III - Professional ethic- auditors independence

Pascal FREREJAQUE, director ROSC - Banca MondialãMadeleine ALEXANDER, Audit Partner Deloitte Romania & Mihaela ROªU, Audit Director Deloitte RomaniaMircea BOZGA, Partner PricewaterhouseCoopers RomaniaEmil CULDA, vicepreºedinte al CAFR

Revistã recunoscutã de CNCSIS, categoria B+Editor: Camera Auditorilor Financiari din România

Str. Sirenelor, nr.67-69, sector 5, Bucureºti

Consiliul ºtiinþificAcad. Constantin IONETE

Acad. Iulian VÃCÃREL

Prof. univ. Alain BURLAUD, director INTEC, Paris

Prof.univ.dr. Dumitru MATIª, auditor financiar, Cluj-Napoca

Prof.univ.dr. Ioan TALPOª, auditor financiar, Timiºoara

Prof.univ.dr. Alexandru ÞUGUI, Iaºi

Prof.univ.dr. Ion IONAªCU, auditor financiar, Bucureºti

Prof.univ.dr. Veronel AVRAM, auditor financiar, Drobeta-Turnu Severin

Prof.univ.dr. Vasile RÃILEANU, auditor financiar, Bucureºti

Prof.univ.dr. Constantin STAICU, auditor financiar, Craiova

Prof.univ.dr. Tatiana DÃNESCU, auditor financiar, Tg.Mureº

Prof.univ.dr. Victoria STANCIU, auditor financiar, Bucureºti

Dr. Alexandra LAZÃR, auditor financiar, Bucureºti

Mircea BOZGA, ACCA, auditor financiar, Bucureºti

Monica ªTEFAN, ACCA, auditor financiar, Bucureºti

Luminiþa CIOACÃ, ACCA, auditor financiar, Bucureºti

Director editorialDr. Corneliu CÂRLAN

Director ºtiinþificProf.univ.dr. Pavel NÃSTASE

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.ro

Tipar : Universal Color S.A., str.Victoriei, bl.A2-A3, Piteºti, tel.: +40 (248) 215788

ISSN 1844 - 8801

Consiliul ºtiinþific ºi colectivul redacþional nu îºi asumã responsabilitatea pentru conþinutul articolelor publicate în revistã.

Colectiv redacþionalAdriana COªA, Alexandra JORA, Daniela ªTEFÃNUÞ, Angela TUDOR

Secretar de redacþie: Mãdãlina PETRESCU; Marketing - publicitate: Stancu LICÃPrezentare graficã ºi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

39/2008

IntroducereDe ani buni, ocupându-ne de teoriaºi practica auditului financiar, aminvestigat ºi cercetat abordãri laobiect în literatura de specialitate,dar aceasta rãmâne de cele maimulte ori la un nivel mult prea sin-tetic. Speram ca, odatã cu restruc-turarea standardelor de audit pro-

vocatã de marile scandaluri finan-ciare ale începutului de mileniu,temele etalate sã ne trimitã ºi îndomeniul concretului, dar în con-tinuare acestea rãmân la nivel ge-neral: independenþã, competenþã,confidenþialitate ºi profesionalism,rol ºi rãspunderi ale auditoruluifinanciar etc.

Departe de noi gândul cã acesteconcepte nu ar reprezenta ade-vãrate elemente de rezistenþã aleoricãrei misiuni de evaluare ex-ternã. De asemenea, suntem nevoiþi

sã recunoaºtem dificultatea uneiastfel de desfãºurãri, în condiþiileîn care orice misiune în domeniupoartã amprenta personalitãþii au-ditorului.

În acest context, ne-am propus sãne apropiem ºi sã prezentãm suc-cint latura palpabilã ºi complexi-tatea unui fragment de audit finan-ciar. Am optat pentru activele imo-bilizate întrucât acestea au repre-zentat ºi reprezintã o provocareatât pentru contabilitate, cât ºi pen-tru auditul financiar.

Arhitectura auditãriiexterne a activelor

imobilizate

The External Auditing Architecture of the Fixed Assets

The paper shows concretely and in detail a part of what can means the auditing of fixed assets, the challenges and threatening ofthis field. For showing the complexity of the issue analysed, it is starting from the too much general and sinthetic of the broachedissues into specialized literature, but whithout to minimize their importance.

For tangible fixed assets, selected as basis of our research, there are presented the co-ordinates of the methodological approach-ing: the nuances of the financial reporting background and identification of the adequate one, the profile and amplitude of the audit-ed entity, the place of tangible fixed assets into relations system of the organization, the connection between the orientation towardsprocesses and existences examination and so on. In order to answer of the question what means to audit from financial view aspectsof such issue, there are revealed following elements: the understanding of the specific internal control, the estimating of the controlrisk, as well as the costs and advantages assessing of the internal control mechanisms testing.

Identifying and explaining the content of the most important internal control mechanisms, regarding the assessment of this, as wellas the substantial tests of the operations from a sequence, it is emphasized the amplitude, the difficulty and risks associated of thewhole, respectively of the fixed asset auditing.

Key words: fixeds, risk, audit, objectives, tests

Abstract

Cuvinte cheie:imobilizãri, risc, audit,

obiective, teste

Sorin DOMNIªORU* & Mirela CRISTEA** & Sorin VÎNÃTORU***

* Prof. univ. dr., Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie ºi Administrarea Afacerilor, e-mail:[email protected].** Conf. univ. dr. Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie ºi Administrarea Afacerilor, e-mail: [email protected].*** Asist. univ. drd., Universitatea din Craiova, Facultatea de Economie ºi Administrarea Afacerilor, e-mail: [email protected].

4

Cercetãri în audit ºi raportãri financiare

Coordonatele abordãrii – metodologia

de cercetareDin punct de vedere conceptual,imobilizãrile corporale, de pildã,sunt prezentate nuanþat de literatu-ra de specialitate ºi de diferitelecadre de raportare financiarã exis-tente. Nuanþele sunt recunoscute îndomeniul informãrii financiare caelemente care pot induce percepþiieronate în rândul stakeholderilor,profesioniºtii în domeniu fiind soli-citaþi pentru atenuarea acestora.Reiese o primã dificultate a auditã-rii financiare, dar aceasta nu estespecificã activelor imobilizate, ci seregãseºte la toate elementele de bi-lanþ ºi procesele desfãºurate în ca-drul unei organizaþii. În general,imobilizãrile corporale sunt consi-derate activele cu urmãtoareleînsuºiri:

- sunt deþinute pentru a fi folositeîn producþia de bunuri sau înprestarea de servicii, pentru a fiînchiriate terþilor sau pentru a fifolosite în scopuri administra-tive;

- sunt elemente controlate de en-titate ºi de la care se aºteaptã, pedurata utilizãrii lor, sã se obþinãavantaje economice;

- este posibil sã fie utilizate peparcursul mai multor perioade.Recunoaºterea unei imobilizãricorporale se realizeazã prin esti-marea beneficiilor economiceviitoare, ca efect al utilizãrii,închirierii sau deþinerii sale,proiecþie ce þine seama de faptulcã întreprinderea poate sãobþinã avantaje asociate activu-lui, luând în calcul ºi riscurileasociate1.

Nu ne propunem o dezbatere pri-vind conceptul ºi recunoaºtereaimobilizãrilor, ci ne limitãm la asublinia cã auditorul va fi nevoit sãidentifice cadrul de raportare fi-nanciarã adecvat pentru clientulsãu, sã-ºi însuºeascã referirile laactivele imobilizate ºi sã evaluezedacã acestea sunt puse în operã. Caexcepþie, dacã observã abateri de lareferenþial, le poate accepta în mã-sura în care acestea sunt suficientde bine evidenþiate, argumentate ºioferã o mai buna informare finan-ciarã - cum este posibil sã se întâm-ple în prezent cu evaluarea la bilanþa avansurilor achitate în valutãpentru procurarea de imobilizãri.

Este deja arhicunoscut conþinutulcomplex al imobilizãrilor, determi-nat de categoriile incluse: imobi-lizãri corporale ºi necorporale,ambele cu nuanþele amortizabile ºineamortizabile, imobilizãri în cursde execuþie ºi imobilizãri financia-re, ultimele douã reprezentând înmod individual provocãri suficientde complexe pentru auditorii fi-nanciari. Pentru simplificarea ex-punerii, în aceastã lucrare vom facereferire numai la imobilizãrile cor-porale achiziþionate ºi amortiza-bile, denumindu-le în continuaresimplu imobilizãri sau echipa-mente de producþie, acestea dinurmã fiind reprezentative. De ase-menea, am exclus din prezentare ºiimobilizãrile corporale ce rezultãdin procesul investiþional-antre-prenorial ºi în regie proprie, dome-niu ce influenþeazã de o manierãmai mult decât semnificativã pro-cesul de audit financiar, dacã aces-te active se regãsesc în economiaorganizaþiei.

Pe de altã parte, abordarea în auditeste influenþatã de o mulþime de va-riabile, între care profilul ºi anver-

gura entitãþii auditate. Aceastã pa-noramã este cuprinsã în intervalul:

- o unitate auditabilã, conform re-ferenþialului, dar apreciatã cafiind micã, în cadrul cãreia nu-mãrul ºi valoarea operaþiunilordin domeniul activelor imobi-lizate sunt atât de reduse încâtpot fi reflectate de contabilitatefãrã dificultate, iar apreciereainformaþiilor aferente este foartela îndemâna auditorilor finan-ciari;

- o organizaþie cu operaþiuni frec-vente în domeniu ºi de valorimai mult decât semnificative.

Auditul financiar se manifestã înplenitudinea sa în cadrul entitãþilorce tind cãtre limita superioarã de-scrisã, în care principiile ºi uzanþeleguvernãrii corporative sunt omni-prezente. În expozeul nostru asu-pra cercetãrii întreprinse, ne vomraporta la acest tip de entitate mareºi foarte mare, al cãrei obiectiv esterealizarea unei profitabilitãþi câtmai mari. Altfel spus, agenþii eco-nomici de calibru ºi foarte struc-turaþi, pe care în continuare îi vomdenumi întreprinderi sau com-panii, presupun ºi o echipã deaudit financiar competentã ºi ela-boratã corespunzãtor.

Considerãm deja comun faptul cãauditul activelor imobilizate este ocombinaþie a abordãrilor bazate peevaluarea proceselor (intrãri, utili-zãri, amortizãri, întreþineri, moder-nizãri etc) ºi a celor direcþionatecãtre auditarea existenþelor (solduriiniþiale ºi finale, deþinerea controlu-lui asupra acestora, evaluarea ºiprezentarea adecvatã). Însã, nu sepoate concepe un panaceu univer-sal în acest sens, auditorul sau maibine spus practicianul este cel careva fi nevoit sã gãseascã echilibrul

1 Fãrã sã neglijeze obiectivele ºi limitele privind protecþia mediului înconjurãtor.

59/2008

Auditarea externã a activelor imobilizate

sau combinaþia optimã între celedouã perspective, astfel încât asi-gurarea rezonabilã sã fie obþinutãde o manierã cât mai eficientã. Deasemenea, în cele ce urmeazã porn-im de la premisa cã auditorul arealizat deja o suficientã ºi adec-vatã cunoaºtere generalã a clientu-lui de audit.

Particularitãþi ale auditãrii

imobilizãrilorÎn mod normal, imobilizãrile suntauditate altfel decât conturile deactive circulante, din urmãtoarelemotive:

(1) de regulã, existã mai puþine in-trãri ºi ieºiri ale exerciþiului încurs comparativ cu activele cir-culante, dar, având în vedereprofilul clientului propus, aces-tea rãmân în limitele frecventu-lui,

(2) intrarea în companie este legatãpreponderent de punerea înfuncþiune, care poate fi realiza-tã mai mult sau mai puþin îninteresul companiei,

(3) deseori, valoarea oricãrei ope-raþii în parte este semnificativã,cumulul acestora fiind maimult decât semnificativ; coro-borat cu faptul cã eroarea tole-rabilã afectatã din pragul desemnificaþie global este, în gene-ral, foarte redusã, îl determinãpe auditor sã declare un risc denedetectare extrem de scãzut,

(4) activul va fi, probabil, utilizat,pãstrat ºi reflectat în evidenþelecontabile timp de mai mulþi ani.

Din cauza acestor deosebiri, înauditul echipamentelor de pro-

ducþie accentul cade pe verificareacumpãrãrilor efectuate în exerciþiulcurent, mai curând decât pe soldulcontului reportat din anul prece-dent2. În plus, faptul cã acesteactive au o duratã de viaþã estimatãconsiderabilã impune existenþaunor conturi de amortizare ºi amor-tizare cumulatã, care sunt verificateca parte a auditului activelorrespective. În sfârºit, echipamentelepot fi vândute sau casate, generândînregistrarea unui câºtig sau a uneipierderi pe care auditorul s-arputea sã trebuiascã sã le verifice.

Ce înseamnã de fapt sã auditezi dinpunct de vedere financiar o pro-blemã, cum ar fi cea a imobilizã-rilor corporale amortizabile?Aceasta presupune sã emiþi oopinie, cu alte cuvinte, sã te pro-nunþi asupra tranzacþiilor, transfor-mãrilor ºi soldurilor (în unelecazuri fiind vorba de milioane deeuro) dacã sunt rezonabil de corect

prezentate în situaþiile financiareale companiei. ªi trebuie sã efec-tuezi aceastã diagnosticare, sã oferio anumitã transparenþã, într-o lu-me în care minciuna este pâinea dezi cu zi, bazându-te mai degrabã peprobe persuasive. Altfel spus, audi-torul trebuie sã fie conºtient de difi-cultatea, responsabilitatea publicã,încãrcãtura moralã, juridicã ºi psi-hologicã pe care o are demersulsãu.

Pentru o expunere sinopticã, pre-zentãm în figura 1 relaþiile în carese aflã imobilizãrile cu circuitelecompaniei considerate ºi abordatede auditorii financiari în cadrulmisiunilor: vânzãri - încasãri, sa-larii - personal, cumpãrãri - plãþi,stocuri - depozitare, atragere - ram-bursare de capital, casa - bancã. Sepoate observa cã imobilizãrile re-laþioneazã direct sau indirect cutoate aceste cicluri, situaþia fiindsugestivã pentru importanþa ºi difi-

2 Aserþiunea este adecvatã în condiþiile misiunilor recurente. Altfel, situaþia se complicã ºi „intrã în funcþiune” ISA 510:Misiuni iniþiale - Solduri de deschidere.

6


cultatea furnizãrii de asigurãri pri-vind calitatea informaþiei referi-toare la aceste active. De pildã, încadrul vânzãrii de imobilizãri, au-ditorul va fi probabil nevoit sã pu-nã în aplicare toate procedurile re-comandate de Standardele Interna-þionale de Audit (ISA) pentru eva-luarea ciclului vânzãri-încasãri, ob-þinând ºi furnizând astfel asigurãricã respectivul proces, inclusiv re-zultatele, sunt prezentate de clientpotrivit cadrului de raportare fi-nanciarã aplicabil. Discuþia poate fidezvoltatã pe oricare dintre relaþiileilustrate, iar dacã extindem raþio-namentul la ansamblul activelorimobilizate ºi „privim“ numai cãtrespectacolul real ºi cel din domeniulstandardizãrii raportãrii financiareoferit de imobilizãrile financiare,putem desprinde unele ipotezeprivind complexitatea, chiar difi-cultatea demersului auditãrii finan-ciare a domeniului.

Aprecieri privindtestarea mecanismelor

de control intern specifice ºi a substanþei

operaþiunilorRestrângând la problema propusã,una dintre cele mai consistenterelaþii se stabileºte între imobilizãriºi ciclul cumpãrãri-plãþi, motivpentru care literatura de speciali-tate recomandã auditarea acestoractive integrat acestui circuit, fiindînsã, în opinia noastrã, departe de ao include. Vom prezenta cu titlu deexemplu numai o parte din ceea cereprezintã auditul extern al imobi-lizãrilor, rezultând astfel complexi-tatea întregului.

Drept urmare, testele cumpãrãrilorde imobilizãri sau aprecierea me-canismelor de control ºi testele sub-

stanþiale ale operaþiunilor aferentevizeazã trei dintre funcþiile econo-mice aferente ciclului, ºi anume:prelucrarea comenzilor de cumpã-rare, recepþia bunurilor ºi consta-tarea datoriei. Nu este de neglijatdomeniul achitãrii datoriilor afe-rente procesului, la care facemscurte referiri. Pentru sistemati-zarea descrierii, figura 2 ilustreazãmetodologia de proiectare a teste-lor mecanismelor de control ºi atestelor substanþiale ale operaþiu-nilor aferente cumpãrãrilor de imo-bilizãri. Dupã cum se poate obser-va, procesul are ca finalitate sta-bilirea procedurilor ce vor fi uti-lizate de auditor, dacã sã foloseascãsau nu sondajul ºi ce dimensiune sãaibã eºantionul, cum se vor selectaelementele acestuia, programareaîn timp ºi pe persoane etc.

Într-o primã etapã, auditorul obþi-ne o înþelegere a controlului internal cumpãrãrilor de imobilizãri prinstudierea normelor ºi regulamen-telor interne privind achiziþiile, aorganigramelor, a diagramelor sec-venþiale ale clientului, intervievãriale personalului relevant, întocmi-rea chestionarelor de control internºi reparcurgerea circuitului unordocumente determinate de cumpã-rãrile de imobilizãri. Pe aceastãbazã, auditorul face o serie de con-statãri incipiente asupra mediuluide control specific, privind evalua-rea de cãtre management a risculuiaferent achiziþiilor, asupra infor-mãrii ºi comunicãrii, referitor laactivitãþile de control ºi super-vizare specifice. Aceste constatãrise documenteazã, iar pe baza lor sedemareazã procesul de concepere a

79/2008


testelor mecanismelor de control ºia testelor substanþiale ale operaþiu-nilor.

Atât în faza de înþelegere a con-trolului intern, cât ºi cu ocaziaestimãrii riscului aferent se pot uti-liza procedurile analitice. Tabelul 1ilustreazã modalitãþi de analizãprin indicatori ºi tendinþe de evo-luþie frecvent aplicate în cazul imo-bilizãrilor. Dupã cum se poate ob-serva, procedurile analitice se uti-lizeazã pentru evaluarea probabili-tãþii de erori atât în evidenþele imo-bilizãrilor, implicit în domeniulcumpãrãrilor, cât ºi în ceea cepriveºte continuitatea existenþei ºiutilizãrii activelor respective decãtre client. Menþionãm cã proce-durile analitice pot fi folosite cuintensitãþi diferite pe întregul par-curs al misiunii de audit3. Din

aceastã cauzã ele nu sunt reprezen-tate în figura 2 în niciuna dintreetape.

Pe baza abaterilor depistate prinintermediul procedurilor analiticeºi în special a rezultatelor obþinuteîn motivarea acestora, cu implicaþiidirecte asupra riscului, auditorulîºi poate orienta procesul de plani-ficare a misiunii sale.

În mod normal, fiecãrei funcþii eco-nomice, din cadrul procesului deachiziþie al imobilizãrilor, îi cores-pund anumite mecanisme-cheie decontrol intern. În cazul studiat,acestea se referã la: autorizareacumpãrãrilor, separarea gestiuniibunurilor primite de alte funcþii, îngeneral segregarea sarcinilor, înre-gistrarea la timp ºi verificarea inde-pendentã a operaþiunilor. Vom pre-

zenta succint fiecare dintre acestemecanisme-cheie ale controluluiintern.

Autorizarea cumpãrãrilor. Autoriza-rea adecvatã a cumpãrãrilor deimobilizãri este esenþialã, deoareceea asigurã faptul cã bunurile achi-ziþionate corespund obiectivelorcompaniei. Cele mai multe com-panii permit o autorizare generalãa achiziþiilor de bunuri necesareactivitãþii de exploatare de bazã. Deexemplu, cumpãrãrile de imobi-lizãri peste o limitã bãneascã pre-stabilitã ar putea necesita obþinereaaprobãrii adunãrii generale a acþio-narilor, altele a consiliului de ad-ministraþie; articolele cumpãraterelativ frecvent, cum ar fi compu-terele, mobilier etc. sunt aprobatede anumiþi membri ai conduceriiexecutive.

Dupã aprobarea cererii de apro-vizionare, trebuie iniþiatã o co-mandã de cumpãrare a bunurilorrespective. Comanda de cumpãrareeste emisã pe numele unui furnizorºi solicitã livrarea unui articol spe-cificat, la un anumit preþ, la saupânã la o anumitã datã.

Nu dezvoltãm aici selectarea furni-zorului de imobilizãri ºi auditareaacestei operaþii, care reprezintã eaînsãºi o problemã suficient de com-plexã, implicit riscantã pentru con-ducerea clientului ºi, în special,pentru auditor. Dacã evaluatorulextern are suspiciuni asupra selec-tãrii neperformante a furnizorilorde imobilizãri, el trebuie sã extindãaria misiunii pentru a obþine pro-bele necesare clarificãrii. Menþio-nãm cã un audit intern, în ultimãinstanþã, un control intern necores-punzãtor al domeniului are reper-cusiuni nimicitoare asupra misiuniide audit financiar, dacã nu s-a avut

3 Procedurile analitice utilizate depind, între altele, ºi de natura activitãþii clientului.

în vedere acest aspect în faza deacceptare a misiunii.

Frecvent, companiile creeazã de-partamente de aprovizionare pen-tru a asigura obþinerea de bunuride calitate adecvatã ºi la un preþminim. Pentru un bun controlintern, departamentul aproviziona-re nu ar trebui sã rãspundã de auto-rizarea cumpãrãrilor ºi recepþionareabunurilor. Toate comenzile de cum-pãrare ar trebui sã obþinã identitateprintr-o numerotare adecvatã ºi sãincludã suficiente informaþii.

Separarea gestiunii activelor de altefuncþii. Cele mai multe companii auun departament de recepþie a bu-nurilor, care trebuie sã întocmeascãun procesul verbal de recepþie cajustificare a primirii ºi verificãriibunurilor cumpãrate. În mod nor-mal, un exemplar al acestui docu-ment este remis persoanei carepreia în gestiune, iar un alt exem-plar - departamentului responsabilde evidenþa contabilã a activelor ºidatoriilor. Personalul departamen-tului de recepþie ar trebui sã fieindependent de personalul ce preiaîn gestiune ºi de departamentulcontabilitate.

Înregistrarea la timp ºi verificareaindependentã a operaþiunilor. În anu-mite companii, înregistrarea dato-riei aferente unei cumpãrãri se faceîn momentul recepþiei imobilizã-rilor, iar în alte companii aceastaeste amânatã pânã în momentulprimirii facturii furnizorului. Înambele cazuri, departamentul deevidenþã a datoriilor poartã, de re-gulã, rãspunderea verificãrii corec-titudinii cumpãrãrilor, atât pe for-mã, cât ºi pe fond. Aceastã verifi-care este fãcutã prin comparareainformaþiilor detaliate din progra-

mul de achiziþii-investiþii, contrac-tul, comanda de cumpãrare, proce-sul verbal de recepþie ºi facturafurnizorului, în scopul de a se de-termina dacã descrierile bunurilor,preþurile, cantitãþile, condiþiile deplatã ºi cheltuielile de transport dinfactura furnizorului sunt corecte.

Un mecanism de control impor-tant, instaurat în departamentelede evidenþã a imobilizãrilor ºidatoriilor aferente, constã în a cereca angajaþii ce opereazã cumpãrã-rile în sistemul informaþional sã nuaibã acces la mijloacele bãneºti, latitlurile de valoare uºor negociabilesau la alte active. Documentele ºievidenþele operative adecvate, pro-cedurile de þinere a evidenþelorcontabile corespunzãtoare ºi veri-ficãrile independente reprezintã,de asemenea, mecanisme de con-trol care sunt necesare în funcþiilelegate de gestiunea imobilizãrilorachiziþionate.

Este de subliniat faptul cã de celemai multe ori în cazul imobilizã-rilor recepþia achiziþiei este legatãde punerea în funcþiune ºi sau depredarea în folosinþã, care, pe lângãpreluarea în gestiune, presupune ºiconexarea cu obiectivele compa-niei, atât de cãtre cei care concep ºirealizeazã astfel de operaþii, cât ºide cei care le verificã în mod inde-pendent.

Autorizarea plãþilor. Cele mai impor-tante mecanisme de control vizândplãþile cuprind: semnarea docu-mentelor de achitare de o persoanãadecvat împuternicitã, segregareasarcinilor legate de semnarea ordi-nelor de platã de cele legate de evi-denþa imobilizãrilor achiziþionate,a disponibilitãþilor ºi datoriilor,precum ºi examinarea atentã a

documentelor ce stau la baza sin-tagmei „bun de platã“ de cãtreresponsabil în momentul semnãrii.

Apreciem cã o descriere a mecanis-melor de control intern cheie, chiarºi succintã, nu ar fi echilibratã dacãnu am prezenta principalul instru-ment prin care se realizeazã evi-denþa imobilizãrilor, respectiv fiºi-erul sistematic al imobilizãrilor.Pentru a se face un studiu relevantal auditului echipamentelor de pro-ducþie, este necesar a se înþelegeconþinutul fiºierului sistematic alimobilizãrilor. Acest fiºier este for-mat dintr-un set de evidenþe, câteuna pentru fiecare articol de imobi-lizãri aflate în dotarea companiei.La rândul sãu, fiecare evidenþãcuprinde informaþii descriptive,data achiziþionãrii, costul iniþial,amortizarea aferentã exerciþiului încurs ºi amortizarea cumulatã aactivului în cauzã. Suma tuturorevidenþelor din fiºierul sistematiceste egalã cu soldurile de cartemare ale conturilor în cauzã.

Având în vedere informaþiile obþi-nute de auditor, cu ocazia cunoaº-terii generale a clientului, precumºi cu prilejul identificãrii ºi evalu-ãrii pro-forma a mecanismelor decontrol enumerate, se poate estimariscul de control aferent achiziþiilorde imobilizãri. De regulã, se elabo-reazã o matrice în care pe coloanese regãsesc obiectivele de auditreferitoare la operaþiuni, iar pe liniise insereazã mecanismele cheie decontrol-intern ºi sau neajunsurilecontrolului intern. Riscul de controlse apreciazã pentru fiecare obiectivºi se poate declara mic, mediu saumare4, în funcþie de atuurile sauneajunsurile acumulate pe parcur-sul înþelegerii controlului intern.Subliniem cã aceastã cuantificare,

8


4 In literatura de specialitate existã dezbateri pentru detalierea acestei calificãri în mai multe trepte, dar pe care nu considerãmcã este necesar sã le aducem în prim plan întrucât ne-am depãrta foarte tare de obiectivele cercetãrii noastre.

pe de o parte, reprezintã un mo-ment critic al misiunii, deoareceafecteazã în mod fundamentaldeciziile auditorului în ceea cepriveºte testele mecanismelor decontrol ºi evaluarea substanþialã aoperaþiunilor, iar, pe de altã parte,este în mare mãsurã subiectivã.Panaceul universal constã în raþio-namentul profesional profund ºisubtil, combinat cu scepticismulrecomandat de ISA.

Evaluarea costurilor ºi avantajelortestãrii mecanismelor de control.Dupã ce auditorul a identificatmecanismele-cheie ºi neajunsurilecontrolului intern ºi a estimat risculde control, trebuie sã se decidãdacã testele substanþiale vor puteafi reduse suficient pentru a îndrep-tãþi costurile angajate în efectuareatestelor mecanismelor de control.Nu are niciun sens sã se angajezecheltuieli privind identificarea me-canismelor de control ºi estimareariscului de control sub nivelulmaxim dacã acest lucru nu va per-mite o reducere a cantitãþii de testesubstanþiale.

Pentru proiectarea testelor meca-nismelor de control ºi a testelorsubstanþiale ale cumpãrãrilor deimobilizãri este util sã reamintim cãnecapitalizarea unui efort pentruprocurarea unei imobilizãri sauînregistrarea unei cumpãrãri la osumã incorectã afecteazã poziþiafinanciarã pânã în momentul încare compania caseazã sau cedeazãactivul. Contul de profit ºi pierdereeste afectat pânã în momentul încare activul este complet amortizat.Raþionamentul este similar ºi pen-tru capitalizarea excesivã. În ambe-le cazuri, informaþia financiarã fur-nizatã de clientul auditorului estealteratã.

În mod normal, punctul de plecareîn verificarea cumpãrãrilor exerciþi-

ului în curs este un tablou recapitu-lativ al tuturor cumpãrãrilor înre-gistrate în cartea mare pe parcursulanului, obþinut de la client. Untabel tipic de acest gen prezintã se-parat fiecare cumpãrare ºi includedata cumpãrãrii, furnizorul, de-scrierea activului, o menþiune afaptului dacã activul este nou sausecond-hand, durata de viaþã aactivului, metoda de amortizare ºicostul iniþial. Clientul obþine acesteinformaþii din fiºierul sistematic alimobilizãrilor, iar auditorul vaobþine asigurãri, la acest momentsau ulterior, cã lista este completã.

Ideea cãlãuzitoare este ca auditorulsã câºtige încrederea în controlulintern al clientului, altfel demisiaeste cea mai indicatã soluþie. Înplus, dacã mecanismele de controlfuncþioneazã de manierã eficace, sepoate majora semnificativ eficienþalucrãrilor de audit. Mecanismele-cheie ale controlului intern, testeletipice ale mecanismelor de controlºi testele substanþiale tipice aleoperaþiunilor corespunzãtoare nu-mai pentru douã dintre obiectivelede audit legate de operaþiuni suntprezentate sintetic în Tabelul 2.

Pentru a analiza Tabelul 2 esteimportant sã se coreleze mecanis-mele de control intern cu obiec-tivele de audit referitoare la opera-þiuni, testele mecanismelor de con-trol cu mecanismele de controlintern ºi testele substanþiale aleoperaþiunilor cu erorile monetarecare ar putea fi prezente sau absen-te în funcþie de atuurile ºi neajun-surile controlului intern. Menþio-nãm cã setul de proceduri de auditdefinite ºi apelate pentru un anga-jament de audit va diferi în funcþiede controlul intern ºi de alte cir-cumstanþe.

Referitor la aceste obiective, amrealizat, pe lângã prezentarea

tabelarã, o descriere a elementeloresenþiale de raþionament în con-ceperea ºi realizarea testãrilor.

Cumpãrãrile înregistrate cores-pund bunurilor primite ºi suntconforme cu interesele clientului -apariþie. Dintre cele cinci obiectivede audit referitoare la operaþii:apariþie, exhaustivitate, acurateþe,separarea exerciþiilor financiare ºiclasificare, toate la fel de impor-tante, cel privind apariþia îl consi-derãm cel mai complex. Apreciemcã nu este vorba numai despre fap-tul dacã achiziþiile de imobilizãrisunt prezentate prin situaþiile fi-nanciare în mãsura în care auapãrut în exerciþiul de referinþã, ciºi dacã acestea sunt legate deinteresele legale ale entitãþii audi-tate. În opinia noastrã, aceastãlegãturã este datã de posibilitateade conexare a achiziþiei cu obiec-tivele întreprinderii ºi cuprinde:realitatea, necesitatea, oportuni-tatea ºi legalitatea operaþiei. Astfelstând lucrurile, raþionamentul pro-fesional al auditorului nu poateevita suspiciunea de fraudã cu aso-cierea angajaþilor ºi în special frau-da managerialã, cu eventuale „an-core“ în procesul de „murdãrire“ abanilor. De pildã, în ceea cepriveºte realitatea achiziþiilor, audi-torul va fi nevoit sã aprecieze dacã:acestea reprezintã imobilizãriintrate în patrimoniu; existã dinpunct de vedere fizic; riscurile ºibeneficiile asociate deþinerii deactive aparþin companiei. Cel maiimportant mecanism de controlintern constã în existenþa ºi func-þionarea independentã ºi compe-tentã a comisiei de recepþie. În situ-aþia inexistenþei acesteia (fapt maipuþin probabil, deºi competenþaacesteia poate constitui o proble-mã) sau a funcþionãrii necorespun-zãtoare a acestui „stãvilar“, riscu-rile la care este expus auditorul

99/2008


cresc exponenþial ºi va determinareacþii pe mãsurã.

Dacã auditorul este convins cã me-canismele de control aferente aces-tui obiectiv sunt adecvate, testelevizând detectarea operaþiunilornecorespunzãtoare sau inexistente

pot fi considerabil diminuate. Me-canismele de control adecvate vorîmpiedica, probabil, clientul sãînregistreze ca active operaþiunilecare sunt mai curând în beneficiulconducerii sau al angajaþilor com-paniei decât al entitãþii auditate

luate ca ansamblu. În anumite situ-aþii, operaþiunile necorespunzã-toare sunt evidente, de exemplu,achiziþionarea neautorizatã decãtre angajaþi a unor bunuri de uzpersonal sau, cu mult mai grav,sustragerea de mijloace bãneºti

10


prin înregistrarea unei cumpãrãrifictive în jurnalul cumpãrãrilor, rã-mân apanajul managementului denivel ridicat, care poate evita anu-mite rigori interne. Dacã meca-nismele de control vizând detec-tarea operaþiunilor necorespunzã-toare sau inexistente sunt inadec-vate, atunci se impune o examinareaprofundatã a documentelor justi-ficative, inspecþia activelor respec-tive etc.

Cumpãrãrile existente sunt inte-gral înregistrate - exhaustivitate.Neînregistrarea cumpãrãrii unorbunuri primite afecteazã direct sol-dul datoriilor ºi ar putea duce la osupraevaluare a profitului net ºi acapitalurilor proprii, la polul opussituându-se neimobilizarea unoreforturi financiare. Din aceste mo-tive, considerãm cã auditorii tre-buie sã fie foarte atenþi la verifi-carea obiectivului exhaustivitãþii.În anumite cazuri, efectuarea unorteste ale informaþiilor detaliate înscopul de a determina dacã existãoperaþiuni neînregistrate ar putea fidificilã, iar auditorul este nevoit sãse bazeze pe mecanismele de con-trol intern în aceastã privinþã.

De pildã, introducerea unor efor-turi ce necesitã imobilizare direct încheltuielile exerciþiului poate fi de-pistatã de auditor cu ocazia evalu-ãrii lucrãrilor ºi serviciilor cumpã-rate ºi conduce, între altele, lareconsiderarea declaraþiilor con-ducerii, a mediului de control ºi ariscului de audit. Întrucât intrãrilede echipamentele sunt relativfrecvente ºi ar putea fi supuse unorrigori specifice, cum ar fi aprobareade cãtre consiliul de administraþie,auditorul ar putea decide sã nu sebazeze prea mult pe controlulintern al clientului ºi sã se gân-deascã la implicaþiile asupra efor-tului ºi raportului sau chiar la re-tragerea din angajament.

Pe de altã parte, dat fiind cã auditulcumpãrãrilor consumã, de regulã,o cantitate considerabilã de timp deaudit, mecanismele de controlintern eficace ºi adecvat testate arputea reduce de manierã semni-ficativã costurile auditului.

Ar trebui sã se observe importanþaexaminãrii facturilor furnizorilor ºia documentelor conexe în verifi-carea cumpãrãrilor de echipamentede producþie. De fapt, cel maiobiºnuit test de audit folosit pentruverificarea intrãrilor de imobilizãriconstã în examinarea fundamen-tãrii programului de achiziþii, acontractelor, a referatelor de necesi-tate-oportunitate, a comenzilor decumpãrãri, a facturilor furnizorilorºi a proceselor verbale de recepþie-punere în funcþiune. Pe lângã veri-ficãrile fãcute în cadrul testelormecanismelor de control ºi al tes-telor substanþiale ale operaþiunilor,deseori se considerã necesarã efec-tuarea unor teste suplimentare, dincauza complexitãþii majoritãþii ope-raþiunilor legate de echipamente ºia semnificaþiei mari a sumelor.

De regulã, nu este obligatorie oexaminare a documentelor justi-ficative ale fiecãrei cumpãrãri, însãeste normal sã se verifice operaþiu-nile mari ºi neobiºnuite efectuatepe parcursul întregului exerciþiu,precum ºi un eºantion reprezentativdin cumpãrãrile tipice din aceastãcategorie. Nu dezvoltãm raþiona-mentele implicate de sondaj, dar pecare auditorul va fi nevoit sã le aibãîn vedere.

Profunzimea verificãrii depinde deriscul de control estimat de auditorpentru cumpãrãri ºi de semnificaþiaintrãrilor de active. Considerãm cafiind foarte important ca auditorulsã înþeleagã natura (conþinutul)cumpãrãrilor foarte mari, a celoratipice ºi sã apeleze invariabil scep-ticismul profesional.

Testele substanþiale din sfera cum-pãrãrilor sunt realizate prin com-pararea sumelor din facturile furni-zorilor cu cele înregistrate în evi-denþele contabile interne. Audito-rul trebuie sã cunoascã politicile decapitalizare sau imobilizare aleclientului pentru a putea determinadacã operaþiunile de cumpãraresunt înregistrate în conformitate cureferenþialul contabil aplicabil ºidacã tratamentul lor contabil esteconsecvent în comparaþie cu aniiprecedenþi. De exemplu, auditorular trebui sã fie atent la posibilitateaexistenþei unor cheltuieli semni-ficative de transport ºi instalare aechipamentelor, precum ºi la achi-ziþionare a unor echipamente noiprin cedarea echipamentelor vechi,obþinându-se rambursarea uneianumite pãrþi din valoarea echipa-mentelor vechi. Aceastã rambur-sare se poate produce în conturilecompaniei sau în conturi personale,eventualitate ce-l determinã peauditor sã confirme integralitateaclauzelor contractuale.

ConcluziiPrezentând numai o parte dincercetãrile efectuate asupra a ceeace înseamnã auditul imobilizãriloramortizabile, nu putem sã înche-iem fãrã sã subliniem mulþimearenunþãrilor la diferitele abordãrinecesare în cadrul unei misiunireale, oferindu-ne astfel posibili-tatea prezentãrii spiritului cãlãuzi-tor al unei astfel de misiuni. Pentruîntregire, calea de urmat ar fi audi-tul ieºirilor, utilizãrilor ºi finanþãriiimobilizãrilor, urmãrind în fiecarecaz aceleaºi cinci obiective. Maideparte, se auditeazã afirmaþiileconducerii cu privire la solduri:existenþa acestora, drepturi ºiobligaþii aferente, integralitatea,evaluarea ºi alocarea imobilizãrilorde la finalul exerciþiului financiar.

119/2008


Se continuã cu auditarea prezen-tãrii ºi descrierii, pe alocuri a dez-vãluirii, prin situaþiile financiare asintezei sugestive corespunzãtoarea tot ceea ce înseamnã ºi implicãimobilizãrile amortizabile pentruclientul de audit.

Situaþia, aºa cum am mai arãtat,devine cu mult mai complexã dacãextindem auditul la tot ce reprezin-tã activele imobilizate per ansam-blu. Noi apreciem cã, etalând celemai importante mecanisme de con-trol intern, în ce constã evaluareaacestora, precum ºi testele substan-þiale ale operaþiilor dintr-o secven-þã, am reuºit sã scoatem în evidenþãanvergura, complexitatea ºiriscurile asociate întregului, respec-tiv a arhitecturii auditãrii financia-re a activelor imobilizate.

12


Arens Alvin A. ºi Loebbecke James K., Audit – o abordare integratã, Ed. Arc,Chiºinãu, 2003, pag. 703.

Barrett M., Globalization and the coordinating of work in multinational audits,Accounting, Organization and Society, No. 30, 2005, pp. 1 – 24.

Demski J., Audit error, J. Eng. Technol. Manag, No. 23, 2006, pp. 4 – 17.

Dietrich D., Asset tangibility and capital allocation, Jurnal of Corporate Finance,No. 13, 2007, pp. 995 – 1007.

Ghizari E. I. ºi colab, Auditul situaþiilor financiare în entitãþile economice, R.A.Monitorul Oficial, Bucureºti, 2006, pag. 394, 395.

Knechel W Robert., The business risk audit: Origins, obstacles and opportunities,Accounting, Organization and Society, No. 32, 2007, pp. 383 – 408.

Salterio S., The Persuasiveness of Audit Evidence: the case of accounting policy deci-sion, Accounting, Organization and Society, Vol. 22, No. 6, 1997, pp. 573-587.

Idem 8, pag. 454.

www.elsevier.com

IFAC ºi CAFR, Audit financiar 2006, Editura Irecson, Bucureºti 2007.

Referinþe

Hotãrârea Guvernului nr. 742/2008 privind modificarea ºi com-pletarea Normelor metodologicepentru aplicarea OrdonanþeiGuvernului nr. 75/2001 privindorganizarea ºi funcþionarea cazie-rului fiscal, aprobate prin Hotãrâ-rea Guvernului nr. 31/2003, pu-blicatã în Monitorul Oficial nr.541 din 17 iulie 2008

Ordinul preºedintelui AgenþieiNaþionale de Administrare Fis-calã nr. 1057/2008 privind modi-ficarea ºi completarea Regula-mentului de organizare ºi func-þionare al Comisiei de disciplinãdin cadrul Agenþiei Naþionale deAdministrare Fiscalã, aprobatprin Ordinul preºedintelui Agen-þiei Naþionale de AdministrareFiscalã nr. 71/2008, publicat înMonitorul Oficial nr. 539 din 17iulie 2008

Ordinul ministrului economiei ºifinanþelor nr. 2005/2008 pentruaprobarea Normelor privind mo-

dul de constituire, administrare ºiutilizare a fondului de risc, pre-cum ºi reflectarea în contabilita-tea Trezoreriei Statului ºi în con-tabilitatea persoanelor juridice aoperaþiunilor legate de acordareade garanþii de stat ºi subîmpru-muturi, publicat în MonitorulOficial nr. 536 din 16 iulie 2008

Ordinul ministrului economiei ºifinanþelor nr. 1706/2008 pentru a-probarea procedurilor de stabi-lire, platã ºi rectificare a impozi-tului pe veniturile din transferulproprietãþilor imobiliare din pa-trimoniul personal ºi a modeluluiºi conþinutului unor formulareprevãzute la titlul III din Legeanr. 571/2003 privind Codul fiscal,cu modificãrile ºi completãrileulterioare, publicat în MonitorulOficial nr. 533 din 15 iulie 2008

Ordinul preºedintelui AgenþieiNaþionale de Administrare Fis-calã nr.1031/04.07.2008 pentru a-probarea procedurii privind co-

lectarea prin executare silitã acreanþelor fiscale faþã de debitoriinstituþii publice, publicat în Mo-nitorul Oficial nr. 536 din 16 iulie2008

Ordinul preºedintelui AgenþieiNaþionale de Administrare Fis-calã nr.1032/04.07.2008 pentruaprobarea modelelor unor for-mulare cu regim special utilizateîn domeniul colectãrii creanþelorfiscale, publicat în MonitorulOficial nr. 536 din 16 iulie 2008

Ordinul preºedintelui AgenþieiNaþionale de Administrare Fisca-lã nr. 1026/2008 pentru modifi-carea Metodologiei de distribuirea sumelor plãtite de contribuabiliîn contul unic ºi de stingere a obli-gaþiilor fiscale înregistrate de cã-tre aceºtia, aprobatã prin Ordinulpreºedintelui Agenþiei Naþionalede Administrare Fiscalã nr. 1314/2007, cu modificãrile ºi completã-rile ulterioare, publicat în Monito-rul Oficial nr. 522 din 10 iulie 2008

Noutãþi legislative de la ANAF

139/2008

IntroducereCu douã decenii înainte de pragul dintre milenii de-numirea de guvernanþã corporativã era necunoscutã.Începuturile au apãrut dupã ce Sir Adrian Cadbury aprefigurat organizarea, conducerea ºi controlul înîntreprinderile moderne. Dar prima referire scrisã cuprivire la guvernanþa corporativã provine din Irlanda,identificatã în urmãtorul text „Improved standards ofcorporate goverance, like “motherhood” cannot be arguedagainst. It is critical to a small economy like Irland wich is

Contribuþii internaþionale la dezvoltarea conceptului de guvernanþã corporativã*

International Contribution to CorporateGovernance Concept

The Corporate Governance concept appeared and was developed in the last century, being influ-enced in time by economic environments based on family property, bank capital, institutionalinvestors or public companies, environments energized by the prominent scandals that took placeover time. Surprisingly, the same crisis moments had a beneficial effect in identifying the ways toimprove the concept of Corporate Governance, to better fit the new stage in the economic evolu-tion.To this process contributed specialists from countries like United States of America, England, Franceand Italy, specialists who by the end of the last century concluded in their "reports" on some of theessentials issues to be considered when we analyze the mechanism of managing a company.We highlight The Cadbury Report, The Greenbury Report, The Pebereau Report, The VienotReport, The Arthuis Report, The Marini Report ant the more recent Sarbanes-Oxley Act. TheCorporate Gouvernance concept continues to be in a aprocess of adaptation to the requirementsof a modern economy, to the more evident globalization of the social life and in the same time tothe necessities to inform the investors and the third parties interested in the companies' activity.

Key words: The Corporate Governance, property, transparency, pension funds, economic balance, globalization, unity, administrators, board of directors, separation of duties,

audit committee, interests, independency, specialized committees, protectionism, deregulation, protection, financial scandals, trust, principles,

standards, gouvernance structure

Alexandru RUSOVICI**

Relu POPESCU***

Abstract

Cuvinte cheie:Guvernanþa corporativã, proprietate,

transparenþã, fonduri de pensii, echilibrueconomic, globalizare, unitate, administra-

tori, consiliu de administraþie, separareafuncþiilor, comitet de audit, interese, inde-pendenþã, comitete specializate, protecþio-nism, dereglementare, protecþie, scandalurifinanciare, încredere, principii, standarde,

structura de guvernanþã

* Text integral al referatului prezentat de Al. Rusovici la Conferinþa Internaþionalã organizatã de C.A.F.R. la 11 aprilie 2008,Atelierul III Guvernanþa corporativã ºi organismele de supraveghere.

** Dr., auditor financiar, membru al IIA, e-mail: [email protected].*** Drd., Autoritatea de Audit de pe lângã Curtea de Conturi a României, e-mail: [email protected].

14

seeking to develop business în the more sophisticated sec-tors, that we are seen to operate to high standards“.1

Conceptele, problemele referitoare la „GuvernanþaCorporativã” (G.C.) au circulat însã în Statele Unite aleAmericii la începutul secolului trecut. Atunci capita-lismul american se caracteriza prin proprietateafamilialã asupra capitalului marilor întreprinderi;proprietarii erau reuniþi în cadrul familiei deþinãtoarede capital, iar managerul aparþinea adesea familieiacþionarilor principali. Nu exista o separare netã întreproprietate ºi conducerea întreprinderii.

Evoluþii investiþionale ºi soluþii de reglementare

Cu timpul, extinderea metodelor producþiei de seriemare, dupã modelul Taylor-ian ºi dezvoltarea uneisocietãþi de consum de masã a apãrut, cu un cursrapid de creºtere ºi nevoia de capital pentru finan-þarea achiziþiilor de mijloace tehnice noi, mai produc-tive. Familiile, pânã atunci proprietare, au trebuit sãapeleze la parteneri externi.

La început, bãncile au fost cele ce au pãtruns ºi s-aualãturat la capitalul marilor firme americane.Totodatã, într-un avânt general, persoanele particu-lare au început sã subscrie tot mai mult la creºterile decapital ºi pieþele financiare au devenit piatra unghiu-larã a dezvoltãrii capitalismului american.

Evoluþia rapidã a fost însã întreruptã în mod brutal decãderea Bursei din New-York, de crahul financiar dela N.Y.S.E. - New-York Stock Exchange din anul 1929,care a convins bãncile ºi investitorii americani sã-ºitempereze prezenþa ºi tranzacþiile în bursa. În vedereareluãrii cursului ascendent economic ºi financiar ce aurmat crizei, autoritãþile au elaborat reglementãri noi,care vizau creºterea fondurilor de pensii private ºi aaltor mecanisme de finanþare prin piaþa de capital.

Totodatã, a fost creatã o instituþie proprie de regle-mentare, autonomã – Security and Exchange Com-mission2 - care a elaborat numeroase reglementãri noireferitoare la activitatea bursierã, la prezenþa bãncilorºi a instituþiilor financiare în capitalul firmelor ºi ºi-astabilit ca obiectiv final creºterea transparenþei îninformaþiile comunicate pieþelor financiare. Aceastãreglementare, cunoscutã sub numele de „Glass Stea-

gall act“, dupã numele iniþiatorului ei, a avut ca obiec-tiv precizarea distincþiei dintre bãncile de afaceri ºibãncile comerciale, acestora din urmã fiindu-leinterzis sã achiziþioneze titluri ale societãþilor cotate.Efectul a fost defavorabil bãncilor comerciale, dar aavut rezultate notabile pentru echilibrul financiarintern ºi, mai mult decât atât, a stimulat iniþierea ºidezvoltarea unui capitalism popular foarte puternic.

În anii ’60 ai secolului trecut, dupã mai puþin de 30 deani de la marea crizã, cel puþin trei sferturi din acþiu-nile cotate erau deþinute de persoane particulare.Majoritatea lor era dispersatã, iar proprietarii auînceput sã se intereseze mai mult de modul în carefuncþionau ºi de rezultatele întreprinderilor în careinvestiserã. La început personal, iar cu timpul în aso-ciaþii, acþionarii individuali au început sã fie auziþi ºisã se þinã seama de intervenþiile lor în adunãrile ge-nerale, de informaþiile pe care le furnizau, dar ºi derevendicãrile lor, ceea ce a avut influenþe pozitive înreglementãrile bursiere, mai ales la capitolele referi-toare la transparenþã.

În perioada anilor ‘70-’80 în pieþele financiare a apãrutun fenomen nou, mai întâi în Statele Unite ale Ame-ricii, apoi ºi în Europa, acela al „ofertei publice de cum-pãrare” ºi, mai general, operaþiunile de fuziune-achizi-þie. Fenomenul era localizat la societãþile în declin,subperformante, considerate la primul control cafiind rãu conduse ºi gestionate eronat, care deveneauîn mod sistematic obiect al unei propuneri decumpãrare de cãtre o altã firmã sau de cãtre investi-tori externi.

Dupã anii ’90 piaþa financiarã era caracterizatã prinputernicul avânt al investitorilor instituþionali,respectiv companiile private de asigurãri, societãþilede investiþii, dar mai ales, fondurile de pensii publiceºi private. Nu este un secret cã ºi în zilele noastreinvestitorii instituþionali controleazã marile firmeamericane, chiar dacã individual nu deþin decât opondere limitatã de capital. Majoritare la capital înanii ’60, firmele particulare de investiþii ºi-au maipierdut din putere, situându-se în prezent la maipuþin de jumãtate. Se estimeazã cã 63 % din firmeleamericane sunt deþinute în proporþie de peste 50% decãtre investitorii instituþionali3. Un alt indicator sem-nificativ, durata medie de deþinere a unei acþiuni, s-amicºorat de la 7 ani în 1960 la 7 luni în anul 1996, ceea


1 Unele standarde îmbunãtãþite ale guvernanþei corporative nu se pot contesta, cum este de exemplu „motherhood“. Este difi-cil pentru o economie micã, aºa cum este cea a Irlandei, care urmãreºte dezvoltarea celor mai sofisticate sectoare, sã operezela standarde ridicate (traducere autori).

2 S.E.C. Security Exchange Commission – echivalent al Comisiei Naþionale a Valorilor Mobiliare

159/2008

ce exprimã mobilitatea extrem de crescutã a deþinãto-rilor de active financiare.

În S.U.A. sistemul de pensii a gãsit un puternic sprijinîn capitalizare: în fiecare mare întreprindere privatãfuncþioneazã o casã de pensii, care are ca sursã decreºtere continuã a fondurilor proprii, pe de o parte,cotizaþiile lunare, calculate procentual la salariulfiecãruia, pe de altã parte, vãrsãmintele întreprinderiila cotele stabilite prin contractele de muncã.Fondurile de pensii deþin o pondere considerabilã îneconomia americanã. La o capitalizare bursierã con-sideratã a fi de 100% din Produsul Intern Brut (PIB)american, fondurile de pensii deþineau mai mult de50% la sfârºitul secolului trecut.

La fel ca în S.U.A., fondurile de pensii în Anglia eraurelativ asemãnãtoare; acestea deþineau la sfârºitulanilor ’90 mai mult de o treime din capitalizarea bur-sierã a þãrii, în Franþa 40%, în Germania 42 %, înJaponia 33% etc.

Tot în acea perioadã a avut loc, la unele din cele maimari grupuri de firme, un lanþ de falimente care pãreacã nu se mai terminã, precum: Guinnes – 1986; BCCI(Bank of Credit and Commerce International) - 1991;Maxwell -1991; Baring Futures (Singapore) – 1995;Metropolitan Police – 1995; Sumitomo Corporation –1996; Daiwa – Bank – 1996; Morgan Grenfell – 1996;Inland Revenu – 1997; Liberty National Securities – 1999;Sellafield – 2000;

Raportul Cadbury Evenimentele care au caracterizat începutul acestui altreilea mileniu aratã cã procesul globalizãrii pieþelornu este suficient pentru a se crea dezvoltarea eco-nomicã ºi socialã care se doreºte. Echilibrele econo-mice cer, pentru ca acest proces sã funcþioneze unitar,sã fie urmat de globalizarea culturilor, de integrareaacestora în evoluþia ºi dezvoltarea omenirii.

Necesitatea dialogului intercultural, globalizarea lim-bajului social care face posibilã înþelegerea între celeºase miliarde de locuitori ai pãmântului asigurãdobândirea încrederii în sistemele economice ºisociale ale lumii moderne ºi în mecanismele complexede funcþionare a acesteia. În cadrul acestui dialog, co-municarea în limbaj economic solicitã unitate nu nu-mai în exprimare, ci ºi în gândire, în conceptualizareametodelor de organizare ºi conducere a societãþilor

comerciale, de administrare ºi control al resurseloracestora, precum ºi a principiilor ºi metodelor deelaborare ºi prezentare a raportãrilor financiare.

Lanþul de falimente divizase operatorii economici îndouã grupuri mari: de o parte, erau patronii, con-ducãtorii întreprinderilor, care pãreau cã sunt puþinconºtienþi de responsabilitatea lor faþã de societate; decealaltã parte, erau contabilii, auditorii, organele fis-cale, cãrora li se reproºa cã nu au controlat ºi condusgestiunea economicã ºi financiarã sau cel puþin nu aualertat autoritãþile, acþionarii de neregulile care seproduceau în finanþele întreprinderilor.

Pentru a da un rãspuns rezonabil nemulþumirilor ºineliniºtii exprimate de opinia publicã ºi de pieþelefinanciare Bursa din Londra ºi organismele de nor-mare contabilã, în direcþia convenitã cu patronatulbritanic, au constituit un Comitet de reflecþie, cuatributul de a propune soluþii, metode, mijloace degestionare în condiþii mai bune, a societãþilor aflate îndificultãþi financiare.

Comitetul Cadbury, dupã numele Lordului AdrianCadbury, preºedintele acestui comitet, alcãtuit din 12membri, a început sã lucreze în luna mai 1991 ºi adepus proiectul de raport în luna mai a anului urmã-tor. Raportul Cadbury, unul din principalii piloni aiGuvernanþei Corporative, a fost alcãtuit din trei pãrþi:

Partea a-I-a - Structura ºi responsabilitãþileorganelor de conducere ºi administrare;

Partea a II–a - Rolul, atribuþiile ºi responsabilitãþileauditorilor;

Partea a III-a - Drepturile ºi obligaþiile acþionarilor

În Raport au fost puse bazele unui nou concept deconducere, intitulat „Corporate Governance” ºi definitca fiind „totalitate a principiilor, regulilor ºi normelor princare se asigurã administrarea ºi gestionarea de cãtre mana-geri a întreprinderilor, în interesul investitorilor actuali ºipotenþiali ai entitãþilor în cauzã”. Conceptul menþionatviza modul de organizare ºi conducere a societãþilorcomerciale ºi era prezentat „ printr-un set de relaþii întremanagementul companiei, consiliul de administraþie alacesteia, acþionarii ei, alþi deþinãtori de titluri... de aseme-nea, conferã structura prin care sunt stabilite mijloacelenecesare realizãrii acelor obiective ºi monitorizãrii perfor-manþelor urmãrite”, dupã cum a precizat mai târziuOrganizaþia Europeanã pentru Comerþ ºi Dezvoltare(OECD)4.

Guvernanþa corporativã

3 Raportul Brancato, citat de Frederic Parrat, op.cit.4 Corporate Governance in Romania, „Raport privind Guvernanþa Corporativã în România”. OECD, Decembrie 2001, pag. 16.

16

Dupã patru ani, în anul 1995 a fost publicat RaportulGreenbury care se referea la recomandãrile RaportuluiCadbury, îndeosebi la cele cu privire la remunerareaconducerii întreprinderii. Se sugera obligativitateasocietãþilor listate de a publica liste cu remuneraþiileexacte ale conducãtorilor ºi trimiterea lor acþionarilorinteresaþi, în caz contrar putând fi pedepsite prinradierea lor de la cotare. Se mai preconiza, în afarã deaceasta, cã remuneraþiile persoanelor a cãror activitateangajeazã întreprinderea o perioadã mai lungã de unan (pensii, prime, salarii ºi alte avantaje bãneºti) sã fiesupusã aprobãrii acþionarilor. Se observã cã în Angliase încerca o mai mare transparenþã, reechilibrareaputerilor la vârful societãþii, favorizarea colegialitãþiiîn adoptarea deciziilor.

Sintetizând, conceptele enunþate în cele douã rapoarte(Cadbury ºi Greenbury) se structureazã în douãgrupãri.

Pe de o parte, cu referire la necesitatea imperativã aseparãrii reponsabilitãþilor la nivelul de vârf al condu-cerii, unde se propune precizarea:

Funcþiilor ºi a responsabilitãþii executive ºi

Funcþiilor ºi a responsabilitãþilor neexecutive,

Pe de altã parte, reechilibrarea structurilor autoritãþiiºi puterilor prin:

Constituirea ºi funcþionarea comitetului de audit;

Idem, a comitetului pentru remuneraþii,

Idem, pentru alte organisme auxiliare ale condu-cerii

Selecþia ºi numirea / alegerea administratorilor

În Franþa, au fost elaborate patru rapoarte cu scopulstabilirii unor recomandãri echilibrate referitoare laguvernanþa societãþilor comerciale. Obiectivul acestorrapoarte era acela de a trece firmele franceze de la unsistem de guvernanþã opac ºi închis, la un sistem deguvernanþã transparent, în mãsurã sã rãspundã ce-rinþelor legitime ale acþionarilor ºi ale întregii comuni-tãþi de acþionari, salariaþi, furnizori, clienþi, operatoride bancã, asiguratori, distribuitori cu care societatea,întreþinea, în firea lucrurilor, diferite relaþii de coope-rare.

Este necesar însã sã fie reþinut cã, la sfârºitul anilor ‘80ai secolului trecut în Franþa se înfiripau condiþii favo-rabile, prin constituirea Comitetului pentru Operaþiu-nile de Bursa (COB), care a recomandat constituireacomitetelor de audit în marile întreprinderi. ÎntrucâtCOB a fost aproape ignorat de cãtre conducerile între-prinderilor, a fost rândul acþiunii politice.

Raportul Pebereau Elaborat ºi publicat în anul 1991, raportul analizacondiþiile care trebuie sã fie îndeplinite pentru a puteasã aparã în Franþa, într-un termen scurt, un capitalismrenovat. Pe lângã multe alte obiective, se propuneauurmãtoarele mãsuri:

Limitarea numãrului de mandate ale administra-torilor ºi admiterea în cadrul consiliului (deadministraþie) a mai multor administratori inde-pendenþi;

Necesitatea unei mai pãtrunzãtoare transparenþefinanciare difuzate presei, referitoare la mecanismele de decizie ºi de control ale între-prinderii;

Constituirea unor comitete ad-hoc pentru pregã-tirea deliberãrilor consiliului.

Regruparea în asociaþii a acþionarilor

Raportul Vienot Elaborat ºi publicat în anul 1995 la iniþiativa Con-federaþiei Naþionale a Patronatului Francez, raportulse strãduieºte, pe de o parte, sã acopere disfuncþiilesistemelor de conducere ale marilor întreprinderifranceze, iar, pe de altã parte, sã ofere asigurãripieþelor financiare. Se formuleazã un numãr de pro-puneri semnificative, între care se detaºeazã celereferitoare la rolul consiliului de administraþie cainterfaþã între întreprindere ºi piaþa financiarã.

Referindu-se la interior, raportul preconizeazã instau-rarea societãþii anonime duale, cu un directorat ºi unconsiliu de supraveghere în locul structurii clasicecunoscute, în aºa fel încât sã permitã o mai bunã sepa-rare a funcþiilor de control de cele de gestiune.

De asemenea, raportul insista asupra necesitãþii trans-parenþei informaþiilor atât pentru acþionari, cât ºi pen-tru manageri ºi reia propunerile cuprinse în RaportulPebereau, subliniind importanþa numirii administra-torilor independenþi; totodatã, este exprimat acordulcu privire la micºorarea duratei manadatului de la 8 la5 ani, instituirea comitetului de audit, dupã caz ºi acelui pentru stabilirea remunerãrii, iar ca element nouclarificarea drepturilor ºi obligaþiilor administrato-rilor prin editarea unei charte de bunã conduitã, dupãmodelul englez.

Un principiu deosebit de important pe care îl susþineraportul Vienot se referã la obiectivul întreprinderii,care nu trebuie sã fie girantul unic al intereselor


179/2008

acþionarilor (acþionând în sensul maximizãrii profitu-lui), ci trebuie sã serveascã o comunitate de interese -ale salariaþilor, acþionarilor, conducerii, furnizoriloretc.), în aºa fel încât nici o parte sã nu fie lezatã.

Raportul ArthuisSe referã în special la modernizarea activitãþii între-prinderilor private de interes public ºi se enunþa unadin opþiunile fundamentale ale Guvernanþei corpo-ratiste, ca expresie a tranziþiei de la firmã managerialãla firmã corporatistã, de la cultura managerialã la cul-tura corporatistã. Afirmându-ºi adeziunea totalã laprincipiile de guvernanþã a întreprinderii cuprinse înrapoartele Cadbury, Pebereau, Vienot, cu excepþiacelor neaplicabile la întreprinderile publice, RaportulArthuis subliniazã rolul statului ca acþionar unic alacestor entitãþi, care trebuie sã deþinã toate informaþi-ile utile referitoare la modalitãþile de funcþionare ºi aproceselor decizionale care au loc în întreprinderilepublice. Raportul subliniazã necesitatea eliberãriiconducerii acestor întreprinderi de ingerinþele tuteleipolitice ºi a introducerii, între stat ºi aceste societãþi, aunor relaþii aliniate practicilor din întreprinderile sec-torului privat, precum numirea noilor conducãtoricorespunzãtor pregãtirii lor profesionale ºi compe-tenþelor lor manageriale, deci renunþarea lafavoritisme.

Raportul MariniAcest raport, care poartã numele senatorului însãrci-nat cu misiunea parlamentarã de a studia o eventualãactualizare a legii societãþilor anonime, a prezentat unºir de propuneri cu referinþã directã la subiect:Guvernanþa corporativã. Este adevãrat cã misiunea par-lamentarã succeda primei reuniuni internaþionalecare a avut loc la Londra, în anul 1996, a ceea ce a luatdenumirea de „Corporate Governance Network”(Reþeaua Internaþionalã Corporate governance) ºi a celeide a doua, de la Paris, din anul 1997. Cu o docu-mentare foarte bogatã, senatorul Marini a prezentatparlamentarilor un set de propuneri din cele maivaloroase, precum:

Eliminarea (din legea pusã în discuþie) a prevede-rilor care subordonau calitatea administratorilorcelei a acþionarilor; cu alte cuvinte, legea trebuie sãpermitã nominalizarea administratorilor indepen-denþi ºi neacþionari în consiliul de adinistraþie(CA);

Necesitatea adoptãrii unor prevederi specialereferitoare la derogarea unor prerogative ale CA ºiale comitetelor specializate;

Plafonarea numãrului de voturi de care dispunacþionarii cei mai importanþi;

Posibilitatea CA de a se reuni mai frecvent ºi nusemestrial sau trimestrial;

Necesitatea instaurãrii cu prioritate a structurilorjuridice de tip consultativ (SA dual).

Din punct de vedere teoretic, au fost prefigurate ºimodele de organizare ºi funcþionare a guvernanþei,þinând seama în special de deosebirile semnificativede la o þarã la alta, provenite din condiþiile de formareºi dezvoltare a statelor, diferenþele de culturã naþio-nalã ºi socialã, dezvoltarea pieþei interne, consistenþãintrinsecã ºi tendinþele de dezvoltare economicã ºisocial-politicã, cutume etc., ceea ce a condus la creareaa douã tipuri de modele, respectiv:

Sisteme de guvernanþã axate pe funcþionareapieþelor;

Sisteme de guvernanþã orientate pe activitateabancarã, fiecare sistem fiind caracterizat prin trãsã-turi specifice. De exemplu, sistemul orientat peactivitatea bancarã a fost caracterizat prin ºasetrãsãturi fundamentale, precum:

- nivelul ridicat al îndatorãrii,

- gradul de dispersie a acþionarilor,

- prezenþa semnificativã a capitalului bancar încapitalul firmelor,

- nivelul de concentrare ºi omogenizare a crean-þelor,

- prezenþa acþiunilor de control ostile puþinnumeroase,

- relaþiile financiare durabile între instituþiilefinanciare ºi firme.

Rãspândirea ºi dezvoltarea sistemului de conducerecorporativã a evoluat în timp, conceptul însuºidobândind noi valenþe, precum: „Guvernanþa corpora-tivã este un ansamblu de mecanisme organizaþionale prin acãror activitate se realizeazã delimitarea puterilor ºi influ-enþarea procesului decizional de cãtre organismeledecizionale sau, altfel spus, care le guverneazã conduitã ºile definesc spaþiul discreþionar”(Charrot). De asemenea,a evoluat ºi conceptul de „relaþii publice”, care a fostaºezat de cãtre Lordul Nolan , la început în Anglia, iarulterior ºi mai departe, într-un Cod care îi poartãnumele ºi care cuprinde:


18

Prioritatea interesului public faþã de cel privat;

Integritatea profesionalã,

Obiectivitatea;

Corectitudinea operaþiunilor financiar-contabile,

Transparenþa,

Cinstea, onorabilitatea,

Exemplul personal.

Cu referire la informaþiile financiare, principiul Gu-vernanþei corporative solicitã practici de transparenþã,elaborarea ºi prezentarea corectã, sincerã ºi la timp ainformaþiilor ºi raportãrilor financiare. De asemenea,politicile de informare ºi raportare trebuie sã asigureºi sã serveascã transparenþa:

Obiectivelor ºi strategiei manageriale ale între-prinderii;

Raportãrii influenþelor referitoare la riscuri ºi per-formanþe;

Evenimentelor care au avut loc pe durata exerciþi-ului ºi care au influenþat în mod semnificativrezultatul;

Raportãrilor anuale care sã fie examinate deComitetul de audit ºi aprobate de Consiliul deadministraþie.

Totodatã, Guvernanþa Corporativã nu este o ºtiinþã, esteo artã a conducerii, care se diferenþiazã în funcþie denivelul de dezvoltare a activitãþii financiare, industri-ale ºi comerciale, starea economiei naþionale ºi a celeimondiale. „Guvernanþa Corporativã cuprinde instituþiileºi companiile publice ºi private, formale ºi informale aleunei þãri, care guverneazã împreunã relaþiile dintreoamenii care administreazã întreprinderile, precum ºi petoti cei care investesc resurse în þara respectivã”.

Guvernanþa Corporativã reprezintã unul dinnumeroasele mecanisme care stimuleazã dezvoltareaeconomicã ºi socialã la nivel global, prin:

supremaþia legii, reglementãrile de drept comer-cial ºi de drept comun;

respectul dreptului de proprietate;

respectul faþã de contract, de drepturile ºi obligaþi-ile contractuale;

înlãturarea protecþionismului ca politicã de stat, caregulã în relaþiile comerciale;

disciplina fiscalã, disciplina monetarã, deregle-mentarea.

Pentru perioada când a fost elaborat, Raportul Cadburyreprezenta un document de mare însemnãtate, menitsã consolideze încrederea partenerilor de afaceri ºicreºterea transparenþei tranzacþiilor bursiere; aceastaa contribuit la creºterea protecþiei valorii economiilorpopulaþiei, a grijilor ºi preocupãrilor investitorilor ºi adeschis drumuri noi altor agenþi economici ºi profe-sioniºti ai pieþei financiare.

Din pãcate, starea de euforie nu a durat mult; doi animai târziu lumea a început sã fie din nou cutremuratãde scandaluri financiare, de data aceasta la dimensiu-ni mult mai mari. Parmalat ºi Enron – 2001; WorldCom– 2002; Xerox – 2002; Merill Lynch – 2002 ºi alte aseme-nea companii, adevãraþi coloºi ai economiei ºifinanþelor internaþionale, cu mii de subsidiare rãspân-dite în lumea întreagã au alunecat pe drumurileruºinii, fraudelor, spãlãrii banilor. Încrederea investi-torilor, a opiniei publice în raportãrile financiare, îndocumentele contabile, în unele chiar cu semnãturade sinceritate a auditului, a fost înºelatã.

Omenirea a dovedit din nou cã nu a ºtiut sã tragãînvãþãmintele necesare din greºelile trecutului. Ca defiecare datã, s-au constituit comisii de studiu,comitete de iniþiativã, grupe de reputaþi experþi ºi pro-fesioniºti la diferite nivele, naþional ºi internaþional,care peste Ocean i-au condus pe senatorii PaulSarbanes ºi Michael Oxley sã elaboreze documentul le-gislativ ce le poartã numele5. În Europa, pe lângã„Recomandãrile din iulie 2003 ale Uniunii Europene”, aufost adoptate acte legislative de naturã sã asigure„Siguranþa Investiþiilor “.

Principiile OECD privind guvernanþa corporativã

În acest cadru larg de preocupãri se observã remarca-bila activitate ºi influenþã pe care o exercitã la nivelinternaþional Organizaþia pentru Cooperare ºi Dez-voltare Economicã (OECD), ca unul din pionierii dez-voltãrii politicii de standarde privind guvernanþa corpora-tivã. Principiile OECD privind Guvernanþa Corpora-tivã au devenit documentul de referinþã, pe bazacãruia au fost identificate standarde proprii de orga-nizare ºi funcþionare.

Principala caracteristicã a acestor standarde constã înfaptul cã ele nu impun uniformizarea marii diversitãþia mediilor juridice, politice ºi economice din þãrile ºisocietãþile care au consimþit sã promoveze ºi sã valo-rifice importantele atu-uri ale Guvernanþei Corpo-


199/2008

rative. Dimpotrivã, scopul Principiilor ºi de aici ºi celal standardelor este de a susþine guvernele în eforturilelor de evaluare ºi perfecþionare a cadrului juridic, institu-þional ºi de reglementare privind Guvernanþa Corporativãîn þãrile lor. Ele oferã ºi un îndrumar pentru investitor,societãþile listate sau nu, pentru bursele de valori ºi de mãr-furi, precum ºi pentru alte entitãþi care îndeplinesc un rolîn procesul de dezvoltare a unei bune GuvernanþeCorporative.

În cadrul unui larg acord de cooperare între OECD ºiBanca Mondialã, pentru asistenþã ºi suport necesarîmbunãtãþirii promovãrii, cunoaºterii ºi aplicãrii prin-cipiilor Guvernanþei Corporative în þara noastrã, cusprijinul Agenþiei pentru Dezvoltare Internaþionalã aStatelor Unite ale Americii (USAID), al Centrului Inter-naþional al Întreprinderilor Private (CIPE) ºi FederaþieiEuro-Asiatice a Burselor de Valori (FEAS), precum ºi cuimplicarea directã a Comisiei Naþionale a ValorilorMobiliare (CNVM) ºi Bursei de Valori Bucureºti(BVB), s-au realizat în România importanþi paºiînainte pe drumul implementãrii unei bune Guvernan-þe Corporative, jalonat acum ºi de prezenþa InstitutuluiGuvernanþei Corporative de pe lângã Bursa de Valoridin Bucureºti.

Guvernanþa Corporativã (G.C.), ca metodã de organi-zare ºi conducere a societãþilor comerciale care ja-loneazã drumul pe care îl parcurge globalizarea, esteprezentatã în literatura ºtiinþificã de profil cu maimulte definiri, fiecare cu un accent specific pe una saualta din componentele sale semnificative.

Definirea datã de Organizaþia Europeanã pentruComerþ ºi Dezvoltare (OECD), pe care o considerãm afi cea autorizatã, este urmãtoarea:

„Guvernarea Corporativã se exprimã printr-un set derelaþii între managementul companiei, consiliul aces-teia, acþionarii ei, alþi deþinãtori de titluri... totodatã, eaconferã structura prin care sunt stabilite mijloacelenecesare realizãrii acelor obiective ºi sunt monitorizateperformanþele urmãrite.”

Guvernanþa Corporativã nu este o ºtiinþã, ci este oartã, o artã a conducerii, care se diferenþiazã în fiecareþarã în funcþie de reglementãrile legislative locale, decomplexitatea acþionarilor majoritari ºi de condiþiilespecifice ale companiei, de gradul de complexitate alafacerilor, de starea economiei mondiale.

Guvernanþa Corporativã reprezintã unul din nume-roasele mecanisme care stimuleazã dezvoltarea eco-nomicã ºi socialã la nivel global alãturi de:

Supremaþia legii, regulile de drept comercial, dedrept comun

Respectul faþã de dreptul de proprietate

Respectul faþã de contract, de drepturile ºi obli-gaþiile contractua1e

Înlãturarea protecþionismului ca politicã de stat, caregulã în relaþiile comerciale

Dereglementarea

Disciplina fiscalã, disciplina monetarã

Standarde pentru auditori în probleme de guvernanþã

Principiile guvernanþei corporative – dupã cum seprecizeazã în nota premergatoare expunerii textelornormative enunþate în ISA - 260 „Comunicarea pro-blemelor de audit celor responsabili cu guvernanþa”... „au fost elaborate de multe þãri ca punct de referinþã pen-tru stabilirea unui bun comportament corporativ. Astfel deprincipii se concentreazã, în general, pe companiile listatela bursã; totuºi, principiile mai pot sã serveascã ºi laîmbunãtãþirea guvernanþei în alte forme de entitãþi. Nuexistã un model singular pentru o guvernanþã corporativãsolidã. Structurile consiliilor ºi practicile variazã de la oþarã la alta. Un principiu comun este acela conform cãruiaentitatea trebuie sã dispunã de o structurã de guvernanþãcare sã permitã consiliului exercitarea unui raþionamentobiectiv cu privire la afacerile societãþii, inclusiv raportareafinanciarã în mod independent, în special de management.”

Problemele care apar în cursul auditului situaþiilorfinanciare trebuie sã fie aduse la cunoºtinþã de cãtreauditor persoanelor responsabile cu guvernanþa.

Standardul mai precizeazã cã termenul „guvernanþã”este folosit pentru a descrie rolul persoanelor însãrcinatecu supravegherea, conducerea ºi controlul unei entitãþi. Ceiînsãrcinaþi cu guvernanþa sunt rãspunzãtori, de obicei, deasigurarea cã entitatea îºi realizeazã obiectivele, deraportarea financiarã, precum ºi de raportarea cãtre pãrþileinteresate. De asemenea, se aratã cã: problemele de auditde interes pentru guvernanþã sunt acele probleme care apardin auditarea situaþiilor financiare ºi care, în opinia audi-torului, sunt atât importante, cât ºi relevante pentru ceiresponsabili cu guvernanþa în supravegherea procesului deraportare financiarã ºi prezentare de informaþii.


5 Sarbanes – Oxley Act, prescurtat SOX.

20

Responsabilitãþile celor însãrcinaþi cu guvernanþa ºiale conducerii sunt enunþate foarte precis de cãtreISA-240 - intitulat „Responsabilitãþile auditoruluireferitoare la fraudã într-un audit al situaþiilorfinanciare” - în care se aratã: „Responsabilitatea princi-palã pentru prevenirea ºi detectarea fraudei revine celorînsãrcinaþi cu guvernanþa entitãþii ºi conducerii. Esteimportant ca acei însãrcinaþi cu guvernanþa, împreunã cuconducerea, sã punã un accent important pe prevenireafraudei, ceea ce ar putea conduce la reducerea posibilitãþilorde apariþie a fraudei ºi pe împiedicarea fraudei, ceea ce arputea determina persoanele din entitate sã nu comitãfraude din cauza posibilitãþii mari de detectare ºi de pedep-sire” (art.8).

Auditorul trebuie sã ia în considerare problemele careapar în urma auditãrii situaþiilor financiare ºi sã lecomunice celor însãrcinaþi cu guvernanþa; astfel deprobleme s-ar putea referi la:

Modificarea politicilor ºi practicilor contabile

Efectul potenþial asupra situaþiilor financiare alunor riscuri semnificative

Ajustãri de audit, înregistrate sau nu de entitate,care au sau ar putea avea un impact semnificativasupra situaþiilor financiare ale entitãþii

Incertitudini importante care ar putea pune laîndoialã capacitatea entitãþii de a continua activi-tatea

Dezacorduri cu conducerea cu privire la uneleprobleme care, individual sau cumulate, pot fiimportante pentru situaþiile financiare ale entitãþii

Alte aspecte, precum carenþe semnificative în con-trolul intern, fraude care implicã managementuletc. care suscitã interesul celor însãrcinaþi cuguvernanþa.

În ultimul timp au fost remarcate în toatã lumea nu-meroase evenimente ºi eforturi neîntrerupte ale unoreminenþi exponenþi ai profesiei, care au generat sem-nale favorabile de recuperare, de redobândire a în-crederii, a sinceritãþii ºi fiabilitãþii profesiei noastre înrândurile numeroase ale utilizatorilor de servicii deaudit, asigurare, contabilitate ºi control, elaborarea ºiprezentarea declaraþiilor fiscale etc. ceea ce exprimãtendinþe evidente de reaºezare a profesiei pe suporþiifiabilitãþii. Martin Manuzi, director al unui organismprofesional al ICAEW, ataºat la Uniunea Europeanãremarca în numãrul din luna decembrie 2007 al pres-tigioasei „Accountancy Magazine“ (pag.116) cã înce-

pând din anii 1992, profesia noastrã a suferit transfor-mãri radicale ºi s-a bucurat de atenþia majorã aParlamentului ºi a Comisiei Europene. „În 15 ani, pro-fesia contabilã a fost scoasã din obscuritatea relativã în careera menþinutã ºi ºi-a redobândit rolul de actor principal înpromovarea interesului public, atenþia acþionarilor ºi con-sultanþa investitorilor.

În concluzieInstituþiile internaþionale, iar mai apoi ºi celenaþionale de standarde contabile ºi de audit financiarau stãruit cu succes ºi au reusit, în cea mai mare parte,convergenþa contabilitãþii la nivel global, introducândgraduat, Standardele Internaþionale de RaportareFinanciarã (IFRS), Standardele de Audit (ISAs) ºiStandardul Internaþional de control al calitãþii(ISQC)1. Orientarea contabilitãþii spre management afost direcþionatã acum cu precãdere spre investitori,iar situaþiile financiare au dobândit mai multã autori-tate ºi transparenþã.


Charkan (J.P) „Keeping Good Company – A Study ofCorporate Governance în Five Countries”Clarendon Press, Oxford, 1944

Charreaux Gerard Ed. „Le Gouvernement des entrepris-es – Corporate – Governance, Theories et faits,” Ed.Economica Paris, 1997

Mencioni G., Cimarosti G., „Integrazioni tra il sistemadi controllo interno ed il Governo d’Azienda(Corporate Governance) în il controllo legale deiconti”, CMDCC Giuffrè Editore, Milano 1998

Mikdashi Z., „Les banque à l’ère de la mondialisation”,Ed.Economica, Paris, 1998

Parrat F., „Le Gouvernement d’entreprise” Ed.„Maxima” Paris 1999

Pickett Spencer K.H., „Internal Auditing Handbook”Cap. 2; Corporate Governance Perspectives; Pag.21 –125; Second edition, John Wiley & Sohn Inc.,111River Street, Hoboken,Nj, USA.

IFAC, „Audit Financiar” Standarde, Codul etic; ed.limba românã, Editura CAFR ºi IRECSON,Bucureºti, 2007

OECD, „Principles de gouvernement d’entreprise del’OECD”, OECD, Paris, 1999

OECD, „Rolul, poziþia ºi responsabilitatea auditoruluistatutar în cadrul Uniunii Europene” – Cartea verde– Ed. F.E.E. - Bruxelles, 2003

CNCC, „Le Gouvernement d’Entreprise dans le monde –Qui tient les rênes ?” ICMG, Paris 1996

Bibliografie

IntroducereCercetãtorii din domeniul planifi-cãrii strategice au ajuns la un acordgeneral conform cãruia procesul deplanificare strategicã este formatdin III componente majore:1. formularea (care include sta-

bilirea obiectivelor ºi evaluareamediilor interne ºi externe);

2. evaluarea ºi selectarea alterna-tivelor strategice;

3. implementarea ºi controlul.

Auditorii ºi contabilii profesioniºtitrebuie sã îºi dezvolte aptitudinileºi raþionamentul profesional atuncicând: evalueazã poziþia strategicã aunei organizaþii; dezvoltã opþiunistrategice în procesul de imple-mentare a strategiilor selectate prinintermediul acþiunii strategice.Acest articol exploreazã modul încare aceste procese sunt derulate caparte a planificãrii strategice, pre-cum ºi beneficiile ºi costurile aso-iate cu aceasta.

Organizaþiile se confruntã cu dife-rite contexte interne ºi externe.Acest fapt nu implicã doar dez-voltarea strategiilor unice ca rezul-tat al procesului de planificare, ciconduce, de asemenea, la apariþiaunei multitudini de modalitãþi încare organizaþiile îºi desfãºoarãprocesul de planificare. În context,articolul examineazã modul în careprocesul de planificare strategicãeste modificat pentru a fi compati-bil cu mediul intern ºi extern alcompaniei. Aceºti factori vor fi exa-minaþi prin referirea la un studiude caz privind dezvoltarea uneicompanii electrice din MareaBritanie.

Procesul de planificarestrategicã

Planificarea strategicã este un pro-ces de management des utilizat,

219/2008

Tehnici moderne deplanificarestrategicã

Modern techniques of strategic planning

This article explores how these processes are conducted as part of strategic planning,and the benefits and costs associated with strategic planning.

The strategic planning process is often depicted as a number of interlinked phases,and this article presents the main traits of all the phases of the strategic planning.

It is also analyzed how the strategic planning process is modified to become consis-tent with the organization's external and internal environment. These factors are exam-ined by reference to a case study concerning the development of a UK energy com-pany.

The professional auditors and accountants also must be aware of the fact that thestrategic planning cannot guarantee strategic and financial success.

They should, however, remain sensitive to the need for the planning process - as withany other management process or technique - to be developed in a way which isappropriate to the specific context in which it is to operate.

Key words: strategic planning, strategic choice, business unit, implementation, business level plan

Abstract

Cuvinte cheie:planificare strategicã, opþiune (alegere strategicã), unitate de

afaceri, implementare, plan la nivelul afacerii

David JENNINGS*

* Examinator ACCA, e-mail: [email protected].

folosit de cãtre organizaþii atât dinsectorul privat, cât ºi din sectorulpublic pentru a determina alocarearesurselor cu scopul de a dezvoltaperformanþa financiarã ºi strate-gicã. În ultimii 10 ani, sondajulanual realizat de cãtre Bain andCompany cu privire la tehnici demanagement utilizate de cãtrecompaniile europene ºi din SUA arelevat faptul cã în jur de 80% dintotalul companiilor sondate uti-lizeazã planificarea strategicã ºi cãnivelul general de satisfacþie oferitde aceste tehnici ajunge la 4 pe oscarã de la 0 la 5. Acesta este unpunctaj mai mare decât oricarealtul obþinut prin intermediul altortehnici. Procesul de planificarestrategicã este deseori descris ca unnumãr de faze înlãnþuite, ca înFigura 1.

Faza I

Faza I priveºte dezvoltarea infor-maþiilor strategice legate de mediulorganizaþiei ºi de resursele caresunt disponibile. În mod ideal,acest proces ar trebui sã se des-fãºoare pe tot parcursul anului,dezvoltându-se de la informaþiile ºiexperienþa disponibile organizaþieiºi managerilor sãi.

Procesul poate fi sprijinit prin in-termediul activitãþilor specifice,cum ar fi analiza scenariului pentru

a explora neclaritãþile importante ºi,de asemenea, prin utilizarea unortehnici tip S.W.O.T. (Strenghts,Weaknesses, Opportunities andThreats – Puncte forte, puncteslabe, oportuniþãþi ºi ameninþãri),P.E.S.T.E.L. (Political, Economic,Social, Technical Environementand Legislative – analiza mediuluipolitic, economic, social, tehnic ºi acadrului legislativ) ºi analiza com-petitorului. Astfel de informaþiipermit managerilor de unitãþi deafaceri sã analizeze strategiile exis-tente, sã identifice alte modalitãþide dezvoltare pentru acele strategiiºi sã defineascã noi opþiuni strate-gice. De asemenea, prin prismadezvoltãrii acestui segment deinformaþii, CEO-ul, angajaþii dindepartamentul planificare strate-gicã ºi senior-managerii vor fi capa-bili sã revizuiascã obiectivele finan-ciare ºi strategice stabilite pentruorganizaþie ºi pentru afacerile carese deruleazã în cadrul acesteia.

Stabilirea obiectivelor pentru o ariede afaceri se realizeazã mai binedacã este efectuatã de-o manierãcolaborativã între managerii de lanivel central ºi managerii de la ni-velul afacerii.

Acest fapt va conduce nu numai laacceptarea mai uºoarã a obiec-tivelor, dar, de asemenea, poate,ocazional, duce la ridicarea nivelu-

lui obiectivelor dincolo de aºtep-tãrile managerilor centrali întrucâtmanagerii de la nivelul afaceriiînþeleg mai bine ºi ºtiu clar ce sepoate obþine.

Rezultatul „Fazei I” mai este denu-mit ºi „îndrumare corporativã” –un set de obiective, dificultãþi cucare se confruntã afacerea ºi limi-tãri (cum ar fi, pãreri stabilite decomun acord referitoare la condiþi-ile pieþei ºi disponibilitatea resur-selor financiare), care formeazãcontextul pentru revizuirea ºi dez-voltarea strategiei.

Faza II

Faza II, de obicei, priveºte moda-litãþile în care managerii care ges-tioneazã diverse arii ale afaceriireacþioneazã la obiectivele revizui-te. Strategiile existente ºi eficaci-tatea acestora sunt revizuite oficialºi, dacã este necesar, modificate sausunt dezvoltate noi opþiuni strate-gice. Din nou, o mare parte a activi-tãþii întreprinse pentru aceastã fazãe posibil sã se fi petrecut pe parcur-sul anului anterior. Faza II se în-cheie cu stabilirea, de cãtre CEO ºiConsiliu, a unui set revizuit destrategii pentru organizaþie.

Faza III

Opþiunea strategicã nu este, în sine,o acþiune strategicã. Faza III pri-veºte implementarea acelor opþiunistrategice prin dezvoltarea pla-nurilor de acþiune la nivelul aface-rii, dacã este necesar prin acþiuni decoordonare cross business ºi buge-te. Pentru a îmbunãtãþi eficacitateaprocesului de implementare, pla-nurile ar trebui subdivizate în pla-nuri operaþionale, derivate de lanivelul superior al strategiei. Lanivel operaþional, planurile depar-

22

Auditul ºi raportãrile financiare, de la teorie la practicã

tamentale pot fi defalcate într-oserie de proiecte cu etape clare, carevor avea impact asupra variatelorprocese de afaceri. La acest nivel,sunt esenþiale alinierea ºi coor-donarea adecvatã a sistemelor ºiplatformelor IT, pentru a furniza ºisprijini procesul de implementare.

Acþiunea de sprijinire a implemen-tãrii eficiente a planurilor strategicese concretizeazã într-un programbugetar adecvat coordonat, careasigurã cã planurile dispun deresurse ºi fonduri suficiente. În celedin urmã, implementarea strategieidepinde foarte mult de o direcþie ºio conducere eficientã la toate nive-lele din interiorul organizaþiei pen-tru a se asigura cã indivizii ºi echi-pele sunt bine motivate ºi dedicateimplementãrii cu succes a strate-giei.

Faza IV

Faza IV furnizeazã indicatori peetape de timp pentru monitori-zarea performanþei financiare plan-ificate (incluzând mãsuri, cum ar ficifra de afaceri, marja ºi veniturilerezultate din investiþii) ºi imple-mentarea strategiei. Mãsuri derealizare strategicã – momentestrategice – pot fi legate de conse-cinþe ale procesului de îmbunã-tãþire a imaginii brand-ului ºi decota de piaþã. Momentele strategicepot fi ordonate în timp. De exem-plu, în cazul unui detailist care îºiporneºte o afacere peste Ocean,seria de momente strategice arputea include urmãtoarele: gãsireaIi partener adecvat pentru a intrape piaþã; identificarea locaþiilorspecifice care deþin potenþialul devenit necesar; dezvoltarea resurse-lor ºi a pieþei; deschiderea afaceriiºi creºterea venitului.

Astfel de obiective cuantificabilesau „SMART-INTELIGENTE” per-mit organizaþiei sã îºi menþinã con-centrarea asupra scopului funda-mental al planificãrii strategice,acela de a obþine dezvoltareastrategicã ºi financiarã. Evaluarearezultatelor nu are mare valoaredecât dacã este legatã de acþiuni decontrol. Devierea de la rezultatele

dorite declanºeazã o buclã în pro-cesul de control, care în prima fazãpoate presupune o revizuire a im-plementãrii strategiei, posibil oreexaminare a opþiunii strategicesau, chiar mai în profunzime, orevizuire a obiectivelor stabilite deFaza I.

Secvenþa de planificare de mai suseste deseori descrisã ca un modelfluent cu activitãþi care progeseazãde la o fazã la alta. Un astfel de con-cept linear al planificãrii strategicenecesitã ca o fazã sã fie completatãînainte de începerea alteia. În reali-tate, nivelul de înþelegere ridicatdezvoltat pe parcursul Fazei II ºi IIIsolicitã deseori o revizuire a unei

faze anterioare din procesul deplanificare înainte ca procesul deplanificare sã fi fost considerat cafinalizat.

Beneficiile ºi costurile planificãrii

Planificarea strategicã este un pro-ces pentru alocarea resurselor ºi,prin urmare, furnizeazã o bazãpentru deciziile privitoare la buget.În orice caz, procesul de planificarepoate deservi ºi altor roluri organi-zaþionale adiþionale care vor variadin punct de vedere al importanþeilor, în funcþie de organizaþie.

Planificarea furnizeazã o bazã pen-tru controlul afacerii ºi perfor-manþã corporativã. Procesul deplanificare controleazã nu numaiperformanþa, dar, mai fundamen-tal, dezvoltarea strategiilor de cãtreunitãþile de afaceri ale companiei.Într-o organizaþie multibusinessexistã deseori nevoia de a limitagradul pânã la care strategiilor leeste permis sã fie emergente. Pro-cesul de planificare strategicã per-mite managementului corporaþieisã încurajeze ºi sã cizeleze procesulemergent de dezvoltare a strategieicare ar trebui sã aparã la nivelulafacerii.

Procesul de planificare acþioneazãca un imbold pentru manageri pen-tru a dezvolta informaþiile ºi pen-tru a-ºi pune întrebãri în legãturãcu presupunerile lor privind me-diul în care afacerea lor se desfã-ºoarã.

Pentru unele organizaþii este ne-voie sã se realizeze o coordonareîntre strategiile de afaceri pentru adezvolta interdependenþele care

239/2008

Planificarea strategicã

Stabilirea obiectivelor pentru

o arie de afaceri se realizeazã

mai bine dacã este efectuatã de-o manierã

colaborativã între managerii

de la nivel central ºi managerii

de la nivelul afacerii

pot duce la sinergiile care pot forti-fica capacitãþile organizaþiei. Arputea exista, de asemenea, o nevoiepentru o coordonare centralizatãpentru a gestiona modalitatea încare organizaþia, mai degrabã ca oentitate decât ca o afacere separatã,este perceputã de grupuri, cum arfi clienþii ºi entitãþile de regle-mentare.

Nevoia de planificare se bazeazã înmare parte pe natura bunurilor ºisistemelor unei afaceri, iar flexibili-tatea limitatã a acestora implicãfaptul cã noile circumstanþe nu potfi abordate cum trebuie atunci cândapar. Actul de planificare încearcãsã anticipeze viitoarele neclaritãþi.Prin intermediul actului de planifi-care se mai încearcã punerea lapunct de strategii care vor ajuta, pecât de mult posibil, la protejareaactivelor de bazã de acele necla-ritãþii anticipate.

Planificarea strategicã formalã pre-supune ºi costuri. Procesul necesitãimplicarea sporitã a senior-man-agementului din cadrul organiza-þiei. Este posibil sã fie nevoie sã secheltuiascã anumite sume ºi pentruangajarea de personal care sã con-ducã procesul de planificare.

Senior-managerii trebuie sã sededice realizãrii planului ºi, dacãeste necesar, o parte din „pachetulsalarial“ ar trebui sã se bazeze peobþinerea performanþei planificate.Din cauza necesitãþii de a se dedicaplanurilor, deseori s-a discutatasupra faptului cã planurile for-male reduc flexibilitatea unei orga-nizaþii ºi abilitatea acesteia de arãspunde la evenimente care potapãrea. În plus, procesul de planifi-care nu va fi eficient decât dacã estecuplat cu o gândire strategicãfoarte bunã. Aceasta, la rândul ei,

necesitã deseori o investiþie sub-stanþialã în dezvoltarea manage-mentului.

Meritã planificarea strategicã for-malã acest efort? Un studiu efectu-at de cãtre Brews ºi Hunt (1999),care a analizat peste 600 de com-panii din SUA, oferã un set intere-sant de rãspunsuri. Planificarea

strategicã formalã ºi procesele destrategie emergente, cum ar fi in-crementalismul (formarea strate-giei prin încercare ºi eroare), maidegrabã se completeazã reciproc, înspecial dacã mediul de afaceri esteinstabil, decât reprezintã abordãrialternative la dezvoltarea strate-giei. Acest lucru se poate realizadacã planurile formale sunt „acor-date” în timpul implementãrii,modificate pentru a lua în calculcircumstanþele în schimbare. Stu-diul concluzioneazã, de asemenea,cã organizaþiile trebuie sã înveþecum sã facã planificarea strategicãeficientã pentru organizaþia lor ºipentru contextul acesteia. Ca o con-secinþã, este nevoie de 4 ani de

experienþã în planificare înainte caplanificarea formalã sã determineîmbunãtãþirea performanþei.

Modalitatea în care planificareastrategicã poate fi dezvoltatã pen-tru a se potrivi unui context organi-zaþional în schimbare este ilustratãde urmãtorul studiu de caz referi-tor la PowerGen ºi experienþa sa înplanificare în primii ani de exis-tenþã ai companiei.

Studiu de caz – planificare:

PowerGenPowerGen a fost înfiinþatã în 1991,ca urmare a privatizãrii industrieienergetice din Marea Britanie.Atunci când a fost naþionalizatã,principalul rol al procesului deplanificare a fost de a da guvernu-lui britanic controlul asupra inves-tiþiilor ºi performanþei industriei.Pentru a obþine acest rol, procesulde planificare a fost foarte centrali-zat. Documentele de planificare dinîntreaga industrie au avut acelaºiformat specific, prognozele ºistrategiile au fost determinate cen-tralizat ºi, în absenþa presiunilor depe piaþa competitivã, procesul deplanificare putea fi desfãºurat peparcursul multor luni.

Privatizarea a împãrþit industriaîntr-un numãr de companii pro-ducãtoare de energie electricã ºi, înacest mod, progresiv, a introduscompetiþia pe piaþa energiei. Com-paniile privatizate s-au confruntatcu nevoia de a obþine profit pentruacþionarii lor. Pentru o perioadã detimp, PowerGen a continuat sãadopte o abordare centralizatã înceea ce priveºte planificarea, cumanageri la nivelul afacerii care

24


Acþiunea de sprijinire a implementãrii

eficiente a planurilorstrategice se

concretizeazã într-unprogram bugetar

adecvat coordonat, care asigurã cã pla-

nurile dispun de resurse ºi fonduri

suficiente

acþioneazã, în principal cu scopulde a determina implicaþiile resur-selor în strategia companiei care afost determinatã centralizat.

Pânã în 1992, presiunile exercitatede concurenþã ºi diversificareacrescândã a PowerGen, atât pe planinternaþional, cât ºi pe plan intern,în ceea ce priveºte furnizarea degaze au necesitat o abordare maiamplã. Dimensiunea echipei cen-trale de planificare a fost redusã ºis-a pus un mai mare accent pe rolulacesteia de intermediar care faci-liteazã planificarea la nivel depar-tamental ºi la nivelul afacerii. Pen-tru a reflecta nou descentralizataabordare a planificãrii, nivelul dedetaliu solicitat în planurile deafaceri a fost redus pentru a furnizaun document care nu necesitã decâtcâteva pagini. Descentralizareaprocesului de strategie a fost în-soþitã de un proces extins de dez-voltare a managementului. În plus,în încercarea de a rãspunde unuimediu de afaceri aflat într-o creºte-re dinamicã, durata ciclului de pla-nificare a fost redusã substanþial.

Pânã în 1993 – câteva presiuni com-petitive în creºtere, entitãþile dereglementare care „protejau”preþul energiei electrice, vânzareaforþatã a unei pãrþi din capacitateade producþie a PowerGen, creºte-rile neprevãzute ale producþiei dinsectorul nuclear au dus la formareaunui context de afaceri în care pro-ductivitatea pe termen scurt a fostmai greu de atins. Compania arãspuns prin schimbarea procesu-lui de planificare. Dezvoltareastrategicã a fost mai bine aliniatã cuperformanþa financiarã imediatã ºidirectorul financiar ºi-a asumatresponsabilitatea pentru un procesde planificare mai puþin descentra-

lizat care a pus un accent sporitasupra controlului ºi asupra perfor-manþei financiare.

Pânã în 1996, mai multe dintreiniþiativele de afaceri ale PowerGen(cum ar fi cele referitoare la gaze ºila operaþiunile internaþionale) auajuns la etapa la care era necesar sãse punã un accent mai mare pe

dezvoltarea strategiei decât cel carear fi putut fi furnizat de o abordarecentralizatã a planificãrii. Com-pania a fost împãrþitã în unitãþi deafaceri, îmbunãtãþindu-se contri-buþia managerilor la strategiileacestora ºi permiþând angajaþilordin cadrul corporaþiei sã dezvolteobiective mai bine potrivite cu rolulºi potenþialul fiecãrei afaceri înparte. În orice caz, PowerGen acãutat mai degrabã sã fie o com-panie energeticã integratã decât unconglomerat de afaceri cu energieelectricã, care sã beneficieze de si-nergiile dintre afacerile cu electrici-tate ºi cele cu gaze ºi dintre operaþi-unile de peste ocean ºi cele dinMarea Britanie. Acest lucru a în-

semnat cã un grad de centralizare atrebuit pãstrat cu scopul de coor-dona obiectivele ºi strategiilePowerGen.

Cum ar trebui organizatã planificarea

strategicã?Planificarea strategicã nu poategaranta de la sine un succes finan-ciar ºi strategic; concluzia studiuluide caz de mai sus ne aratã cã orga-nizaþiile trebuie sã înveþe cum sãplanifice ºi trebuie sã îºi modifice înpermanenþã procesul de planificarepe mãsurã ce circumstanþele se mo-dificã. Existã o serie de studii aca-demice asupra procesului de plani-ficare strategicã, care furnizeazãlinii directoare asupra modului încare trebuie organizat procesul deplanificare.

Planificarea strategicã a fost catalo-gatã de cãtre Henry Mintzberg caun proces centralizat, departe demanagerii care sunt implicaþi înoperaþiunile organizaþiei. În anu-mite situaþii, procesul de planifi-care va urma o abordare centraliza-tã. Pentru PowerGen, o abordareiniþialã centralizatã a planificãrii nunumai cã a reflectat stilul de mana-gement corporativ dominant ºiexperienþa acumulatã în planifi-care, dar a ºi fost în concordanþã cunevoia companiei în ceea ce pri-veºte iniþiativele centralizate ºi sta-bilirea de þeluri de „sus în jos” pen-tru a iniþia diversificarea în noizone de afaceri. Abordarea centra-lizatã a planificãrii a fost, de aseme-nea, în concordanþã cu situaþiainiþialã a organizaþiei ºi anumeaceea în care avea o puþine afaceride derulat.

259/2008

Planificarea strategicã

Procesul de planificare

strategicã permite managementului

corporaþiei sã încurajeze ºi

sã cizeleze procesulemergent de dezvoltare

a strategiei care ar trebui sã aparã la nivelul afacerii

Împreunã, clienþi, competitori, pie-þe de furnizori (incluzând furniza-rea de forþã de muncã ºi resursefinanciare), factori de reglementareºi legislativi, reprezintã un mediucomplex ºi în schimbare la care oorganizaþie trebuie sã se adaptezeîn timp ce cautã oportunitãþi profi-tabile. În medii mai complexe, sis-temele de planificare s-au dovedit afi mai flexibile, cu planuri revizuitemai des ºi cu orizonturi de timpmai scurte.

S-a discutat adesea cã planificareastrategicã devine mai puþin rele-vantã din cauza faptului cã planu-rile îºi pierd relevanþa mai repedeatunci când ritmul schimbãrii me-diului creºte, ca urmare, de exem-plu, a schimbãrii gusturilor con-sumatorilor, a tehnologiilor ºi ascurtãrii ciclurilor de viaþã a pro-duselor. Paradoxal, studiul efectuatde cãtre Brews ºi Hunt asupra com-paniilor din SUA concluzioneazãcã nevoia companiei de a avea ungrad mai mare în ceea ce priveºtecapacitatea de planificare este cuatât mai mare cu cât este mai insta-bil mediul organizaþiei.

Dupã privatizare, PowerGen s-aangajat în derularea unui programsubstanþial de dezvoltare a mana-gementului, o activitate în concor-danþã cu faptul cã acum companiase confruntã cu un mediu de plani-ficare mai solicitant. Un astfel demediu instabil necesitã, de aseme-nea, o mai mare delegare a proce-sului de planificare cãtre manageriiunitãþi de afaceri, posibil pentru aobþine o perspectivã mai în detaliua factorilor de mediu, pentru areduce formalitãþile în procesul deplanificare ºi pentru a realiza ori-zonturi de timp mai scurte pentruplanurile rezultate.

Organizaþiile, precum ºi mediilevariazã în ceea ce priveºte com-plexitatea lor. Pentru o organizaþiecomplexã, formatã dintr-un numãrde unitãþi de afaceri diverse, darinterdependente, un accent sporitse va pune asupra rolului co-coor-donativ al planificãrii, cu sistemulde planificare, deþinând o sferã deacþiune ºi un formalism mai mare,cu scopul de a gestiona coor-donarea.

În timp ce rolul planificãrii este dea a ajuta la protejarea activelor debazã inflexibile de viitoarele situaþiineclare prin anticiparea dezvol-tãrilor în mediul de afaceri ºi acheltuielilor neprevãzute care potapãrea, procesul de planificare pre-supune un efort mai mare ºi estemult mai sofisticat.

Studiul de caz PowerGen demon-streazã cã percepþia managementu-lui central referitoare la tipul deîmbunãtãþire a performanþei careeste necesar – de exemplu, îmbunã-tãþirea performanþei strategice ver-sus îmbunãtãþirea imediatã a per-formanþei financiare – afecteazã, deasemenea, caracteristicile sistemu-lui de planificare. Sistemul de pla-nificare trebuie sã obþinã un echili-bru între facilitarea adaptãrii lamediul exterior al organizaþiei(prin descentralizare ºi prin pro-

movarea creativitãþii la nivelulafacerii) ºi controlul ºi coordonarearesurselor prin centralizare. Pentruo organizaþie anume cele douãabordãri nu trebuie sã se excludãreciproc, iar abordarea echilibratã afost asociatã cu un mai mare succesfinanciar pe termen lung. Instabi-litatea performanþei a fost asociatãcu eforturile crescute depuse pen-tru planificarea strategicã formalã,posibil ca o activitate simbolicãmenitã de a da impresia deþinãto-rilor de interese ai organizaþiei cãsenior-managementul este capabilsã controleze situaþia.

ConcluziiParticiparea în procesul de stabilirea strategiei necesitã o dezvoltareadecvatã a managementului. Au-ditorii ºi contabilii profesioniºti vortrebui sã deþinã aptitudinile ºi abili-tãþile necesare pentru a contribuieficient la procesul de planificaredin cadrul organizaþiei lor. Ar tre-bui, în orice caz, sã rãmânã atenþi lanevoia ca procesul de planificare –aºa cum se întâmplã ºi în cazulaltor procese sau tehnici de mana-gement – sã fie dezvoltat într-omanierã care este adecvatã contex-tului în care opereazã.

26


Brews PJ and Hunt MR, Learning to Plan and Planning to Learn: Resolvingthe Planning School/ Learning Debate, în Strategic Management Journal(vol20, pp 889-91III), 1991;

http://en.wikipedia.org/wiki/Strategic_planning http://www.work911.com/management/planning.htm http://www.themanager.org/Knowledgebase/Strategy/Planning.htm http://www.questia.com/googleScholar.qst;jsessionid=L0bTbhJsLrG7LSrz2qqx

ppkV7zK0XlyLLyqcPnQBCLdCCCvvhDpl!2100700842?docId=5000118899 Henry Mintzberg, The Rise and Fall of Strategic Planning, Printice Hall,

Financial Time, 1994

Bibliografie

279/2008

Definirea activelorUn activ reprezintã o resursã controlatã de cãtre enti-tate ca rezultat al unor evenimente trecute ºi de la carese aºteaptã sã genereze beneficii economice ulte-rioare1.

Pentru noþiunile de resurse ºi beneficii pot fi formu-late douã mari probleme:

existenþa resursei fãrã beneficii sau a beneficiilorfãrã resursã: în prezent, existenþa resursei este întotalitate legatã de existenþa beneficiilor viitoare cese aºteaptã a fi obþinute; fãrã aceste beneficii nuexistã resursã ºi aceasta ne conduce la întrebarea cevizeazã importanþa acestor beneficii: dacã ele suntneglijabile sau extrem de incerte, avem o resursã?Trebuie sã considerãm cã doar posibilitatea de aavea beneficii viitoare este de ajuns? Pânã în

Evaluarea activelor în situaþiile

financiareThe Assets Measurement in the Financial Statements

The article presents the recognition criteria for un asset, as well the measurement bases used for the assets disclosure in the finan-cial statements. There are analysed the two important moments of the assets measurement, respective the measurement at therecognition and the further measurement. At the recognition of an asset in the financial statements, the first type of measurement take into account the probability that futureeconomic benefits will flow to the entity and the reliably measurement of asset cost or value. The second type of measurement com-pares the carrying value with some others values (recoverable value, net realisable value) in order to establish the impairment lossthat is recognised in the accounting. There are presented as well a few accounting solutions in order to support a just and fair imagedisclosure of the entity financial position.

Key words: assets, assessment basis, recoverable value, realisable value

Abstract

Mariana Adriana DEACONU*

Alexandrina TeodoraBORFOAIA**

Cuvinte cheie:active, baze de evaluare, valoare realizabilã,

valoare recuperabilã

* Drd., Ministerul Economiei ºi Finanþelor, e-mail: [email protected].* Drd., Ministerul Economiei ºi Finanþelor, e-mail: [email protected] Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, Cadrul general pentru întocmirea ºi prezentarea situaþiilor financiare, Editura

CECCAR, Bucureºti, 2007

28


prezent mãsurarea beneficiilor a fost consideratãca o problema independentã de definirea unuiactiv;

natura beneficiilor viitoare: monetare ºi nemone-tare (exemplu: un bun public, cum este un parc),sigure sau condiþionate, separate sau globale (be-neficii considerate în general ca fiind raportate lamai multe resurse). În prezent, întrebarea benefici-ilor viitoare nu se pune decât pentru evaluareaprezentã a resursei, care face aproape întotdeaunaapel la costul de achiziþie sau la preþul pieþei (cuexcepþia deprecierii); ea nu se pune decât pentruun activ separat care trebuie prezentat în bilanþ.2

Bazele de evaluare

Evaluarea este procesul prin care se determinã valo-rile monetare la care structurile situaþiilor financiaresunt recunoscute în bilanþ ºi în contul de profit ºipierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumitebaze de evaluare.

Diverse baze de evaluare sunt utilizate în situaþiilefinanciare în diverse combinaþii ºi grade de utilizare.Ele includ urmãtoarele:

(a) Costul istoric. Activele sunt înregistrate în contabi-litate la nivelul sumei în numerar sau echivalentede numerar plãtitã în momentul cumpãrãrii lorsau la valoarea justã a sumei plãtite în momentulachiziþionãrii. Datoriile sunt înregistrate la valoa-rea echivalentelor obþinute în schimbul obligaþieisau, în anumite împrejurãri (de exemplu, în cazulimpozitului pe profit), la valoarea ce se aºteaptã sãfie plãtitã în numerar sau echivalente de numerarpentru a stinge datoriile, în cursul normal al acti-vitãþii.

(b) Costul curent. Activele sunt înregistrate în contabi-litate la nivelul sumei în numerar sau echivalentede numerar care ar trebui plãtitã dacã acelaºi activsau unul asemãnãtor ar fi achiziþionat în prezent.Datoriile sunt înregistrate la valoarea neactualiza-tã a numerarului sau a echivalentelor de numerarnecesar pentru a deconta în prezent obligaþia.

(c) Valoarea realizabilã (de decontare). Activele sunt înre-gistrate în contabilitate la nivelul sumei în nume-rar sau echivalente de numerar care poate fi obþi-nutã în prezent prin vânzarea normalã a activelor.

Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decon-tare; aceasta reprezintã valoarea neactualizatã înnumerar sau echivalente de numerar care trebuieplãtitã pentru a achita datoriile în cursul normal alactivitãþii.

(d)Valoarea actualizatã. Activele sunt înregistrate la va-loarea actualizatã a viitoarelor intrãri nete de nu-merar, care urmeazã a fi generate în derularea nor-malã a activitãþii. Datoriile sunt înregistrate la va-loarea actualizatã a viitoarelor ieºiri de numerarcare se aºteaptã sã fie necesare pentru a decontadatoriile în cursul normal al activitãþii.

Baza de evaluare cel mai frecvent adoptatã de entitãþiîn elaborarea situaþiilor financiare este costul istoric.Acesta este de obicei combinat cu alte baze de evalu-are. De exemplu, stocurile sunt de obicei înregistratela minimul dintre cost ºi valoarea realizabilã netã,titlurile tranzacþionabile la valoarea de piaþã, iardatoriile privind pensiile la valoarea lor actualizatã.Mai mult, unele entitãþi utilizeazã costul curent carãspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pecostul istoric de a rezolva problemele legate de efectulmodificãrii preþurilor activelor nemonetare.

Evaluarea la recunoaºtere

Un activ recunoscut în bilanþ în momentul în care esteprobabilã realizarea unui beneficiu economic viitor decãtre entitate ºi are un cost sau o valoare care poate fievaluatã în mod credibil.3

Conceptul de probabilitate este utilizat în ceea cepriveºte criteriile de recunoaºtere pentru a avea oreferinþã privind gradul de incertitudine cã beneficiileeconomice viitoare asociate unui element vor intrasau vor ieºi din entitate. Acest concept este impus deincertitudinea ce caracterizeazã mediul în care îºidesfãºoarã activitatea orice entitate.

Evaluarea gradului de incertitudine legat de benefici-ile economice viitoare ia în calcul informaþia disponi-

2 Jean-Claude Scheid, La définition d’un actif, Revue française de comptabilité no. 393, Paris, novembre 20063 Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, Cadrul general pentru întocmirea ºi prezentarea situaþiilor financiare, Editura

CECCAR, Bucureºti, 2007

299/2008

Evaluarea activelor în situaþiile financiare

bilã în momentul întocmirii situaþiilor financiare. Deexemplu, când încasarea unei creanþe a entitãþii esteprobabilã, în absenþa oricãrei probe care sã demon-streze contrariul, se justificã recunoaºterea creanþei caactiv. În cazul unei diversitãþi mari a creanþelor, totuºi,va fi consideratã normalã probabilitatea apariþieiunor creanþe neîncasate; prin urmare, reducerea pre-conizatã a beneficiului economic va fi înregistratãdrept cheltuialã.

A doua condiþie pe care un element trebuie sã oîndeplineascã pentru a fi recunoscut este ca acesta sãaibã un cost sau o valoare ce poate fi evaluatã în modcredibil. În multe cazuri, costul sau valoarea trebuieestimatã, iar realizarea unor estimãri rezonabile con-stituie o parte esenþialã a elaborãrii situaþiilor finan-ciare. În cazul în care totuºi nu poate fi realizatã o esti-mare rezonabilã, elementul nu va fi recunoscut înbilanþ sau în contul de profit ºi pierdere.

Încasãrile preconizate în urma derulãrii unui pro-ces în instanþã pot corespunde definiþiei activelorºi veniturilor, precum ºi criteriului de recunoaº-tere al probabilitãþii; totuºi, dacã nu este posibilãevaluarea lor credibilã, acestea nu pot fi înregis-trate ca active sau ca venituri; aceste încasãri pre-conizate trebuie totuºi prezentate în cadrul unornote, materiale explicative sau tabele suplimen-tare.

Un element care, la un anumit moment, nu maicorespunde criteriilor de recunoaºtere stabiliteanterior poate fi recunoscut mai târziu, ca urmarea unor circumstanþe sau evenimente ulterioare.

Informaþiile referitoare la un element, care are ca-racteristicile esenþiale ale unei structuri a situaþi-ilor financiare, dar care nu îndeplineºte criteriilede recunoaºtere, pot fi totuºi prezentate în note,materiale explicative sau tabele suplimentare.

Acest procedeu este recomandat în cazul în carecunoaºterea existenþei acestui element este consi-deratã ca fiind relevantã pentru evaluarea poziþieifinanciare a entitãþii, a performanþei financiare saua modificãrii poziþiei financiare de cãtre utiliza-torii situaþiilor financiare.

Evaluarea ulterioarãStandardele Internaþionale de Contabilitate solicitãentitãþilor sã prezinte în situaþiile financiare activele lao valoare mai micã sau egalã cu valoarea lor recupe-rabilã4. Un activ este raportat la o valoare mai micãdecât valoarea sa recuperabilã dacã valoarea sa con-tabilã depãºeºte suma care urmeazã a fi recuperatãprin vânzarea sau utilizarea acelui activ. Activul estedescris ca fiind depreciat ºi, conform Standarduluispecific, entitatea va recunoaºte o pierdere dindepreciere. O pierdere din depreciere este diferenþa din-tre valoarea contabilã (mai mare) ºi valoarea recupe-rabilã a unui activ sau a unei unitãþi generatoare denumerar. O unitate generatoare de numerar este cel maimic grup identificabil de active care genereazã intrãride numerar în mare mãsurã independente de intrãrilede fluxuri de trezorerie generate de alte active saugrupuri de active. Standardele descriu câteva dintreindiciile care conduc la concluzia cã a avut loc opierdere din depreciere. Dacã se remarcã prezenþaoricãruia dintre aceste indicii, entitatea va face o esti-mare formalã a valorii recuperabile. Valoarea recupera-bilã a unui activ sau a unei unitãþi generatoare de nu-merar reprezintã cea mai mare valoare dintre valoa-rea sa justã minus costurile de vânzare ºi valoarea sade utilizare. Valoarea de utilizare reprezintã valoareaactualizatã a viitoarelor fluxuri de trezorerie preco-nizate sã se obþinã de la un activ sau de la o unitategeneratoare de numerar.

La evaluarea existenþei indiciilor de depreciere aactivelor se vor lua în considerare cel puþin urmã-toarele elemente:

Surse externe de informaþii:

(a) pe parcursul perioadei, valoarea de piaþã a activu-lui a scãzut semnificativ mai mult decât ar fi fostde aºteptat ca rezultat al trecerii timpului sau uti-lizãrii;

(b) pe parcursul perioadei au avut loc modificãri sem-nificative, cu efect negativ asupra entitãþii, sau ast-fel de modificãri se vor produce în viitorul apropi-at asupra mediului tehnologic, comercial, econo-mic sau juridic în care entitatea îºi desfãºoarã acti-vitatea sau pe piaþa cãreia îi este dedicat activul;

(c) ratele dobânzilor pe piaþã sau alte rate de piaþã alerentabilitãþii investiþiilor au crescut în timpulperioadei, fiind probabil ca aceste creºteri sã

Exemplu

4 Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, IAS 36 Deprecierea activelor, Editura CECCAR, Bucureºti, 2007

30


afecteze rata de actualizare utilizatã la calculul va-lorii de utilizare a unui activ ºi sã ducã la scãdereasemnificativã a valorii recuperabile a activului;

(d) valoarea contabilã a activelor nete ale entitãþii estesuperioarã capitalizãrii sale bursiere.

Surse interne de informaþii:

(e) existã indicii de uzurã fizicã sau moralã a unuiactiv;

(f) pe parcursul perioadei au avut loc modificãri sem-nificative, cu efect negativ asupra entitãþii sau ast-fel de modificãri se vor produce în viitorul apropi-at în ceea ce priveºte gradul sau modul în careactivul este utilizat sau se aºteaptã sã fie utilizat.Astfel de modificãri includ situaþiile în care unactiv devine neproductiv, planurile de restruc-turare sau de întrerupere a activitãþii cãreia îi estededicat activul, planificarea cedãrii activuluiînainte de data aºteptatã anterior, precum ºireevaluarea duratei de viaþã utilã a unui activ cafiind finitã, ºi nu nedeterminatã;

(g) raportãrile interne pun la dispoziþie indicii cuprivire la faptul cã rezultatele economice ale unuiactiv sunt sau vor fi mai slabe decât cele scontate.

Lista nu este exhaustivã. Entitãþile pot identifica alteindicii de depreciere a activelor, în baza cãrora vordetermina suma recuperabilã a activului. Indiciile dedepreciere a activelor puse la dispoziþie de raportãrileinterne includ:

(a) fluxurile de trezorerie pentru achiziþionarea acti-vului sau necesarul ulterior de numerar pentruexploatarea sau întreþinerea activului sunt semni-ficativ mai mari decât cele prevãzute iniþial în bu-get;

(b) fluxurile de trezorerie nete reale sau profitul dinexploatare, generate de activ sunt vizibil inferioarecelor prevãzute iniþial în buget;

(c) o scãdere semnificativã a fluxurilor nete de trezo-rerie prevãzute în buget sau a profitului din ex-ploatare prevãzut în buget, respectiv o creºteresemnificativã a pierderilor prevãzute în buget, ge-nerate de activ; sau

(d)pierderi din exploatare sau ieºiri nete de fluxuri detrezorerie aferente activului, atunci când sumeleperioadei curente sunt agregate cu sumele viitoareprevãzute în buget.

Dacã existã un indiciu cu privire la posibila depre-ciere a unui activ, aceasta poate indica cã durata deviaþã utilã rãmasã, metoda de depreciere (amortizare)sau valoarea rezidualã a activului trebuie revizuitã ºiajustatã în conformitate cu Standardul aplicabilactivului, chiar dacã nu se recunoaºte nici o pierderedin depreciere pentru acel activ.

Dacã ºi numai dacã valoarea recuperabilã a unui activeste mai micã decât valoarea sa contabilã, valoareacontabilã a activului va fi redusã pentru a fi egalã cuvaloarea recuperabilã. O astfel de reducere reprezintão pierdere din depreciere.

Compania „PESA” S.A. deþine o sondã petrolierãcare are o valoare contabilã de 200.000 lei.Legislaþia cere restaurarea locului unde este situ-atã sonda la sfârºitul duratei de viaþã utilã, inclu-siv mutarea echipamentelor ºi construcþiei de lasuprafaþã. Aceste costuri au fost recunoscute încostul sondei pe mãsurã ce aceste active au fostînregistrate ºi au fost amortizate odatã cu sonda.Valoarea provizionului de amenajare a loculuieste de 20.000 lei ºi reprezintã valoarea estimatã aacestor costuri.

Preþul net de vânzare al sondei este de 160.000 lei(cumpãrãtorul a decis sã preia obligaþia de restau-rare a locului unde este situatã sonda), iar valoa-rea de utilizare este de 240.000 lei, exclusiv cos-turile de restaurare.

Întrebare: Trebuie inclus provizionul de restau-rare în calculul valorii contabile a sondei?

Este necesarã recunoaºterea unei cheltuieli cudeprecierea?

Rezolvare: Provizionul, fiind direct legat de func-þionarea sondei, ar trebui sã fie luat în considerareîn determinarea valorii contabile a unitãþii gene-ratoare de numerar (sonda petrolierã).

Valoarea contabilã a acesteia este de 180.000 lei(200.000 – 20.000), valoarea de utilizare este de220.000 lei (240.000 – 20.000), iar preþul net de vân-zare este de 160.000 lei, aºa cum s-a prezentat înenunþ. Sonda nu este depreciatã deoarece valoareade utilizare este mai mare decât valoarea conta-bilã, fapt pentru care nu se recunoaºte o cheltuialãcu deprecierea.

Exemplu

319/2008

Evaluarea activelor în situaþiile financiare

O pierdere din depreciere va fi recunoscutã imediat înprofitul sau pierderea perioadei, cu excepþia situaþi-ilor în care activul este raportat la valoarea reevaluatã.Orice pierdere din depreciere în cazul unui activreevaluat va fi consideratã ca fiind o descreºtere ge-neratã de reevaluare.

O pierdere din deprecierea unui activ care nu a fostreevaluat este recunoscutã în profitul sau pierdereaperioadei. În cazul unui activ reevaluat, o pierderedin depreciere este recunoscutã prin diminuareaeventualului surplus rezultat din reevaluarea activu-lui (contul 105 Rezerve din reevaluare), cu condiþia capierderea din depreciere sã nu depãºeascã surplusuldin reevaluarea aceluiaºi activ.

La fiecare datã de raportare o entitate va evalua exis-tenþa indiciilor reducerii sau anulãrii unei pierderi dindepreciere recunoscute în perioadele anterioare pen-tru un activ. Dacã existã vreun indiciu în acest sens,entitatea va estima valoarea recuperabilã a aceluiactiv.

La evaluarea existenþei sau inexistenþei unui indiciucã o pierdere din depreciere, recunoscutã în perioa-dele anterioare pentru un activ, nu mai existã sau s-aredus, o entitate va þine cont de indicii prezentaþi destandarde în acest scop, care sunt imaginea în oglindãa indiciilor unei pierderi potenþiale din depreciereprezentaþi anterior.

Valoarea contabilã majoratã a unui activ (altul decâtfondul comercial) rezultatã din reluarea unei pierderidin depreciere, nu va depãºi valoarea contabilã (netãde amortizare), dacã nici o pierdere din depreciere nua fost recunoscutã în anii anteriori.

Orice creºtere a valorii contabile a unui activ (altuldecât fondul comercial), peste valoarea contabilã(netã de amortizare), în condiþiile în care nici opierdere din depreciere nu a fost recunoscutã în aniianteriori, reprezintã o reevaluare.

O reluare a unei pierderi din depreciere pentru unactiv (altul decât fondul comercial) va fi recunoscutãimediat în profitul sau pierderea perioadei, cuexcepþia situaþiei în care activul este raportat la valoa-rea reevaluatã.

Orice reluare a unei pierderi din deprecierea unuiactiv reevaluat va fi tratatã ca o creºtere din reevalu-

are (în conformitate cu Standardele Internaþionale deContabilitate).

O reluare a unei pierderi din deprecierea unui activreevaluat este recunoscutã în capitalurile proprii casurplus din reevaluare. Cu toate acestea, în mãsura încare o pierdere din depreciere, aferentã aceluiaºi activreevaluat, a fost recunoscutã anterior în profitul saupierderea perioadei, o reluare a acelei pierderi dindepreciere este, de asemenea, recunoscutã în profitulsau pierderea perioadei.

Atunci când se recunosc pierderile din depreciere,situaþiile financiare sunt afectate în mai multe mo-duri:

a) valoarea contabilã a activului este redusã cupierderea din depreciere. Aceasta reduce valoareacontabilã a activelor totale ale entitãþii.

b) datoria cu impozitul amânat este redusã ºi venituldin impozitul amânat este recunoscut dacã enti-tatea nu poate primi o deducere fiscalã pentrupierderea din depreciere înainte ca activul sã fievândut sau utilizat în totalitate.

c) veniturile reportate ºi, prin urmare, capitalurileproprii ale acþionarilor sunt reduse cu diferenþadintre pierderea din depreciere ºi orice reducereasociatã a datoriei cu impozitul amânat.

d) profitul înainte de impozitare este redus cu valoa-rea pierderii din depreciere.

e) profitul este redus cu diferenþa dintre pierdereadin depreciere ºi orice reducere asociatã a datorieicu impozitul amânat.5

În cazul stocurilor, costul acestora nu este recuperabildacã acele stocuri au suferit deteriorãri, au fost uzatemoral integral sau parþial sau preþurile lor de vânzares-au diminuat. Costul stocurilor este, de asemenea,nerecuperabil ºi în condiþiile în care au crescut cos-turile estimate pentru finalizare sau costurile estimatenecesare pentru a efectua vânzarea.

Practica diminuãrii valorii stocurilor sub cost, pânã lavaloarea realizabila netã, este consecventã cu princi-piul conform cãruia activele nu trebuie reflectate înbilanþ la o valoare mai mare decât valoarea care sepoate obþine prin utilizarea sau vânzarea lor.6

5 Hennie Van Greuning, Standardele internaþionale de raportare financiarã: Ghid practic (bilingv), The World Bank, Irecson,Bucureºti, 2006, p. 178

6 Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, IAS 2 Stocuri, Editura CECCAR, Bucureºti, 2007

32


De obicei, stocurile sunt diminuate pânã la valoarearealizabilã netã, element cu element. Uneori însã,poate fi mai adecvat sã se grupeze elementele similaresau conexe. Nu este adecvat sã se înregistrezestocurile pe baza unei clasificãri; de exemplu, produsefinite, sau stocurile dintr-un anumit sector sau o anu-mitã zonã geograficã.

Estimarea valorii realizabile nete se bazeazã pe celemai credibile dovezi în momentul în care are loc esti-marea valorii stocurilor care se aºteaptã a fi realizatã.

Estimarea valorii realizabile nete ia în considerare, deasemenea, scopul pentru care stocurile sunt deþinute.De exemplu, valoarea realizabilã netã a stocurilor careurmeazã sã fie livrate în baza unor contracte fermepentru vânzarea de bunuri sau prestarea de serviciieste preþul prestabilit contractual. Provizioanele potapãrea din contractele ferme de vânzare, pestestocurile deþinute, sau din contractele ferme decumpãrare. Asemenea provizioane vor fi tratate con-form IAS 37 Provizioane, datorii contingente ºi activecontingente.

Valoarea materialelor ºi a consumabilelor folosite înproducþie nu este diminuatã sub cost dacã seestimeazã cã produsele finite în care urmeazã sã seîncorporeze vor fi vândute pentru un preþ mai maresau egal cu costul lor. Totuºi, dacã se estimeazã cã acelcost al produselor finite va depãºi valoarea realizabilãnetã, atunci ºi costul materialelor aferente se dimi-nueazã pânã la valoarea realizabilã netã. În acestecazuri, costul de înlocuire a materialelor poate fi ceamai adecvatã mãsurã a valorii realizabile nete.

Pentru fiecare perioadã ulterioarã se efectueazã onouã evaluare a valorii realizabile nete. Dacã acelecondiþii care au determinat decizia de a diminua va-loarea stocului pânã la valoarea realizabilã netã auîncetat sã mai existe sau când existã o sporire clarã avalorii realizabile nete din cauza schimbãrii circum-stanþelor economice, diminuarea valorii de intrareeste stornatã (stornarea este limitatã la valoarea înre-gistrãrii originale), astfel încât noua valoare contabilãa stocului sã fie egalã cu cea mai micã valoare dintrevaloarea de intrare ºi valoarea realizabilã netãrevizuitã. Aceasta se întâmplã, de exemplu, când unprodus din stoc, care este înregistrat la valoarea reali-zabilã netã în perioada în care preþul sãu de vânzare ascãzut, este încã în stoc într-o perioadã ulterioarã, iarpreþu1 sãu de vânzare creºte.

Valoarea oricãrei diminuãri a valorii stocurilor pânãla valoarea realizabilã netã ºi toate pierderile destocuri vor fi recunoscute drept cheltuialã în perioadaîn care are lor diminuarea sau pierderea. Valoareaoricãrei stornãri a diminuãrii valorii stocurilor caurmare a unei creºteri a valorii realizabile nete va firecunoscutã ca o reducere a cheltuielii cu stocurile înperioada în care stornarea a avut loc.

Unele stocuri pot fi alocate altor conturi de active, deexemplu, un stoc folosit drept componentã pentru oimobilizare corporalã construitã în regie proprie.Astfel de stocuri încorporate într-un alt activ suntrecunoscute drept cheltuieli pe parcursul duratei deviaþã utilã a acelui activ.

ConcluziiStandardele Internaþionale de Raportare Financiarãsunt elaborate astfel încât sã satisfacã cât mai binenevoile utilizatorilor situaþiilor financiare. Aceºtiadoresc ca informaþiile oferite de situaþiile financiare sãfie cât mai inteligibile, relevante, credibile ºi sã asi-gure comparabilitatea informaþiilor oferite pentruperioade ºi entitãþi diferite. Situaþiile financiare oferãasemenea informaþii dacã recunoaºterea activelor,datoriilor, cheltuielilor ºi veniturilor este realizatã curespectarea prevederilor Standardelor Internaþionalede Raportare Financiarã. Prin urmare, furnizareaunor astfel de informaþii contribuie la realizarea sco-pului central al situaþiilor financiare ºi anume acela dea fi utile unei sfere largi de utilizatori în luarea decizi-ilor economice.

Scheid Jean-Claude, La définition d’un actif, Revuefrançaise de comptabilité no. 393, Paris, novembre2006

Van Greuning Hennie, Standardele internaþionale deraportare financiarã: Ghid practic (bilingv), The WorldBank, Irecson, Bucureºti, 2006, p. 178

Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã,Cadrul general pentru întocmirea ºi prezentarea situaþi-ilor financiare, Editura CECCAR, Bucureºti, 2007

Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, IAS36 Deprecierea activelor, Editura CECCAR, Bucureºti,2007

Standardele Internaþionale de Raportare Financiarã, IAS2 Stocuri, Editura CECCAR, Bucureºti, 2007

Bibliografie

Introducere Standardul de contabilitate carereglementeazã raportarea financia-rã interimarã este IAS 34 „Rapor-tare financiarã interimarã”, al cãruiobiectiv principal este de a stabiliconþinutul minim al unor situaþiifinanciare interimare, principiile derecunoaºtere ºi evaluare pentrusituaþiile financiare, complete saucondensate, întocmite pentru operioadã interimarã.

Scopul situaþiilor financiare interi-mare este acela de a oferi utilizato-rilor de informaþii financiar-con-tabile, în timp util, informaþii refe-ritoare la performanþele entitãþii,atât de necesare pentru elaborareadeciziilor în legãturã cu exploata-rea, finanþarea ºi investiþiile legatede entitatea care întocmeºte astfelde situaþii. Situaþiile financiare in-terimare mai pot oferi utilizatorilorºi informaþii semnificative legatede direcþiile de evoluþie a afacerii

respective ºi informaþii cu privire lacaracterul sezonier al unor activi-tãþi, informaþii care nu ar putea fiscoase în evidenþã prin conþinutulsituaþiilor financiare anuale.

Cu alte cuvinte, obiectivul princi-pal al raportãrilor financiare interi-mare este de a oferi informaþiireferitoare la performanþele între-prinderii în timp util ºi cu o anu-mitã regularitate. În baza unor re-glementãri speciale, entitãþilor careau întocmit situaþii financiare inte-rimare li se cere revizuirea, în ca-drul unor servicii de asigurare, aacestor situaþii financiare interi-mare de cãtre un auditor indepen-dent al entitãþii.

Misiunile de revizuire a situaþiilorfinanciare interimare se executãavând la bazã standardul ISRE2410 „Revizuirea situaþiilor finan-ciare interimare”.

Scopul ISRE 2410Scopul acestui standard este de astabili reguli ºi de a oferi reco-mandãri cu privire la responsabili-tãþile auditorului financiar inde-

339/2008

Misiunea de revizuire a situaþiilor financiare interimare

Doiniþa ROMANESCU*

Mission Review of Financial Statements Interim

In this work are highlighted aspects of the mission understanding to revise interimfinancial statements as far as concerns the procedures required to be carried out insuch missions, the terms of engagement letter, form and content of the report.

It also presents the level of insurance offered by the mission review of interim financialstatements. The paper highlights may and shortcomings in terms of practice relating tosuch mission, the interim financial statements, audit- related controversy.

The theme can be developed extensive as the Romanian entities and will prepareinterim financial should be revised.

Key words: auditor, the interim financial statements, the mission review, review procedures, auditor's responsibilities, responsibilities of leadership

Abstract

Cuvinte cheie:auditor, situaþii financiare

interimare, misiune derevizuire, proceduri de

revizuire, responsabilitãþileauditorului, responsabilitãþile

conducerii

Drd. Director Rom Excont RD SRL Câmpulung Muscel, email: ([email protected].

pendent al entitãþii, atunci cândacesta iºi asumã o misiune derevizuire a situaþiilor financiareinterimare. Totodatã, acest stan-dard recomandã forma ºi conþinu-tul raportului de revizuire. Deºiauditorul nu realizeazã un audit, cio misiune de revizuire, acest stan-dard recomandã folosirea termenu-lui de „auditor”, ca urmare a faptu-lui cã misiunea este realizatã de unauditor financiar independent alentitãþii.

Auditorul care se angajeazã sã exe-cute o misiune de revizuire a situ-aþiilor financiare interimare trebuiesã realizeze revizuirea conformacestui ISRE.

Într-o misiune de revizuire a situ-aþiilor financiare interimare, audi-torul trebuie sã se conformeze ce-rinþelor de eticã profesionalã curesponsabilitãþi în ceea ce priveºte:independenþa, integritatea, obiecti-vitatea, competenþa ºi diligenþaprofesionalã, confidenþialitatea,conduita profesionalã ºi standardetehnice.

Auditorul trebuie sã þinã cont deelementele ce þin de controlul cali-tãþii într-o misiune individualã,incluzând responsabilitãþi în ceeace priveºte calitatea misiunii, ce-rinþe etice, acceptarea ºi contin-uarea relaþiei cu clientul.

În cadrul unei misiuni de revizuirea situaþiilor financiare interimare,auditorul trebuie sã dea dovadã descepticism profesional, sã admitãfaptul cã pot exista anumite cir-cumstanþe în care situaþiile finan-ciare interimare sã aibã nevoie deunele ajustãri pentru a putea fitratate, sub toate aspectele semni-ficative, în conformitate cu cadrulaplicabil de raportare financiarã.

Obiectivele misiunii de revizuire

a situaþiilor financiareinterimare

Misiunea de revizuire a situaþiilorfinanciare interimare are ca obiec-tiv sã permitã auditorului sã expri-me o concluzie prin care sã se pre-cizeze dacã, în urma revizuirii, a se-sizat ceva care îl face sã considerecã situaþia financiarã interimarã nueste întocmitã sub toate aspectelesemnificative, în conformitate cucadrul aplicabil de raportare finan-ciarã.

Obiectivele misiunii de revizuire asituaþiilor financiare interimaresunt diferite de obiectivele misiuniide audit, fiecare misiune este coor-donatã de standarde diferite, nive-lurile de asigurare sunt diferite,dovezile oferite de un audit finan-ciar sunt mult mai ample decât celeoferite de o misiune de revizuire,procedurile analitice folosite încadrul misiunii de revizuire suntasemãnãtoare cu cele folosite încadrul misiunii de audit financiar.Aria de aplicabilitate a unei misi-uni de revizuire a situaþiilor finan-ciare interimare este mult mairedusã decât cea a unei misiuni deaudit financiar prin însuºi faptul cãmisiunea de revizuire se referã lasituaþii financiare interimare ca ocomponentã a celor anuale, finale.Prin urmare, o revizuire nu poatesesiza toate aspectele semnificativeoferite de un audit financiar al situ-

aþiilor financiare anuale.

Legãtura dintre acumularea deprobe ºi asigurarea obþinutã1 esteprezentatã în tabelul de mai jos.

Principalele tehnici, procedee, folo-site în misiunea de revizuire a situ-aþiilor financiare interimare se ba-zeazã pe investigaþii (mai ales alepersoanelor responsabile cu întoc-mirea situaþiilor financiare) ºi pecomparare.

Compararea, ca procedurã analiti-cã în cadrul unei misiuni de re-vizuire a situaþiilor financiare inte-rimare, se referã la câteva aspecteimportante, relevante folosite înpracticã ºi anume: - compararea situaþiilor financia-

re interimare curente cu cele mairecente situaþii financiare interi-mare;

- compararea situaþiilor financia-re interimare curente cu situaþi-ile financiare interimare ale ace-leaºi perioade interimare aleanului fiscal precedent;

- compararea situaþiilor financia-re interimare curente cu cele mairecente situaþii financiare anualeauditate;

- compararea situaþiilor financia-re interimare curente cu buge-tele actuale ºi previzionate deentitate;

- compararea indicatorilor finan-ciari fundamentali aferenþi situ-aþiilor financiare interimare cu-rente cu cei ai entitãþilor dinacelaºi sector de activitate;

34


1 Arens Loebbecke în lucrarea „Audit -o abordare integratã“ editia a 8-a.

- compararea unor elemente dinsituaþiile financiare interimarecurente cu aceleaºi elemente dinsituaþiile financiare interimareale aceleaºi perioade din anulfiscal precedent (venituri din ex-ploatare, cheltuieli din exploata-re, costul mãrfurilor vânduteetc.).

Considerând chestionarea ca fiindcea mai importantã procedurã dincadrul unei misiuni de revizuire asituaþiilor financiare interimare, aºexemplificãm câteva teste pe careautorul amintit le considerã mai re-levante (bineînþeles, pe baza raþiona-mentului profesional al auditoruluicare acceptã astfel de misiuni ºi asituaþiei de fapt ele pot fi extinse):

întocmirea de procese verbaleale întâlnirii cu persoanele dinconducere privind lãmurireaunor aspecte legate de:

conformitatea situaþiilor finan-ciare interimare cu principiilegeneral acceptate;

consecvenþa principiilor ºi me-todelor;

abaterile de la aceste principii ºimetode;

informaþii în legãturã cu conti-nuitatea activitãþii;

problemele dezbãtute în cadrulconsiliului de administraþie ºi aladunãrii generale ºi modul desoluþionare al acestora;

identificarea unor elemente defraudã ºi eroare în cadrul pe-rioadei supusã revizuirii sau încadrul unor perioade anterioareºi modul de soluþionare;

întocmirea de chestionare pen-tru personalul din cadrul depar-tamentului financiar contabil ºidin alte departamente cheie (a-provizionare, desfacere, produc-þie) pentru a depista eventualeleanomalii din aceste departa-

mente care ar putea avea oinfluenþã semnificativã asuprasituaþiilor financiare interimareºi asupra respectãrii principiu-lui de continuare a activitãþii.

Nivelul de asigurare mediu dat demisiunea de revizuire a situaþiilorfinanciare interimare este reliefat înpracticã ºi de controversele legatede limitãrile situaþiilor financiare:

având în vedere perioada limi-tatã de raportare (3 luni), pot fiîntâlnite erori, uneori chiar mari,în ceea ce priveºte repartizareacheltuielilor de exploatare, înestimarea ºi repartizarea lor;

în practica din þara noastrã oaltã controversã este legatã devariaþiile cursului de schimb.Un aspect care ar trebui sem-nalat este la compararea situaþi-ilor financiare interimare la31.03.2008 cu situaþiile financia-re ale exerciþiului fiscal 2007.Chiar dacã acestea au fost audi-tate, conform legislaþiei în vi-goare la 31.12.2007, s-a fãcutevaluarea creanþelor ºi datorii-lor în valutã la cursul de schimbde la acea datã, iar în cele interi-mare nu sunt evaluate la cursulde la sfârºitul perioadei interi-mare, volumul acestora nefiindreflectat la adevãrata valoare;

tot în practica din þara noastrãtrebuie þinut seama ºi de actua-lele variaþii ale ratelor dobân-zilor, în cadrul procedurilor ºitestelor legate de comparareanivelului dobânzilor cu perioa-dele precedente;

o altã controversã ar fi cea legatãde compararea unor rezultatedin situaþiile financiare revizuitecu alte situaþii financiare dinacelaºi sector de activitate. Dacãentitãþile au specific de pro-ducþie, informaþiile ar putea finerelevante sau mincinoase

atâta timp cât nu se cunoaºtemetoda de scãdere a stocurilorpracticatã de entitatea respecti-va ( FIFO, LIFO, CMP);

un alt aspect ce trebuie remarcateste ºi acela legat de comparareacheltuielilor cu impozitele, taxe-le ºi contribuþiile la asigurãrisociale aferente salariilor, avândîn vedere cotele diferite dincadrul perioadelor interimare,mai ales în acest an fiscal;

o altã controversã este legatã detransferarea ºi recuperarea pier-derilor din perioadele fiscaleanterioare;

controverse pot fi ºi în ceea cepriveºte costurile legate de con-cediile de odihnã ale salariaþilor,repartizarea cheltuielilor de pu-blicitate ºi bineînþeles cã practi-ca poate identifica multe altecontroverse.

În literatura de specialitate se re-marcã sprijinul adus de organis-mele de reglementare din StateleUnite ale Americii ºi Marea Bri-tanie pentru lãmurirea acestor con-troverse.

Aceste organisme au dezvoltatdouã direcþii principale în ceea cepriveºte situaþiile financiare interi-mare ºi anume:

- o direcþie integratã- o direcþie discretã (distinctã).

„Adepþii direcþiei integrate susþincã o recunoaºtere unicã a cheltu-ielilor este necesarã pentru a evitacrearea unor eventuale fluctuaþiiînºelãtoare, în cazul rezultatelorreportate de la o perioadã la alta.Utilizarea direcþiei integrate con-duce la rezultate interimare con-cretizate în indicatori ai rezul-tatelor anuale, fiind astfel utilizaþiîn scopuri predictive sau de esti-mare. Pe de altã parte, adepþiidirecþiei discrete (distincte) susþin

359/2008

Revizuirea situaþiilor financiare interimare

cã uniformizarea rezultatelor inte-rimare în scopuri estimative areefecte nedorite. De exemplu, unpunct de cotiturã în tendinþa unuirezultat manifestat de-a lungulanului, poate fi ascuns“.2

Acceptarea termenilormisiunii de revizuire

Auditorul ºi clientul trebuie sã ca-dã de acord asupra termenilor mi-siunii de revizuire care, de obicei,sunt consemnaþi în scrisoarea deangajament. Conform standardu-lui, termenii se referã la urmã-toarele aspecte (paragraful 11 dinISRE 2410):

Obiectivul revizuirii informaþi-ilor financiare interimare;

Aria de aplicabilitate a revi-zuirii;

Responsabilitatea conducerii cuprivire la informaþiile financiareinterimare;

Responsabilitatea conducerii cuprivire la stabilirea ºi menþine-rea controlului intern relevantpentru întocmirea informaþiilorfinanciare interimare;

Responsabilitatea conducerii cuprivire la furnizarea la cerereaauditorului a tuturor situaþiilorfinanciare ºi a informaþiilor co-laterale;

Acceptul conducerii de a furni-za auditorului declaraþii în scrisîn care sã susþinã declaraþiiledate verbal pe parcursul revi-zuirii, precum ºi declaraþiile ceexistã în mod implicit în înre-gistrãrile entitãþii;

Forma ºi conþinutul preliminaral raportului ce urmeazã a fiîntocmit, inclusiv identitateadestinatarului raportului;

Acceptul conducerii ca, atuncicând un document conþinândsituaþii financiare interimare in-dicã faptul cã informaþiile inte-rimare au fost revizuite de audi-torul entitãþii, raportul de revi-zuire sã fie inclus în document.

Proceduri privindrevizuirea situaþiilor

financiare interimarePentru a putea planifica ºi duce labun sfârºit misiunea de revizuire,auditorul trebuie sã înþeleagã enti-tatea, mediul ei, controlul intern alacesteia, în mãsura în care are legã-turã cu situaþiile financiare interi-mare. Procedurile efectuate în prin-cipal includ urmãtoarele:

dacã situaþiile financiare anualeau mai fost auditate fie în aniiprecedenþi, fie au mai fost efec-tuate ºi alte misiuni de revizuirea altor situaþii financiare interi-mare, auditorul va citi documen-taþia referitoare la aceste misiunipentru a identifica aspecte caresã poatã afecta situaþiile finan-ciare interimare curente;

studierea situaþiilor financiareanuale cele mai recente ºi a celorinterimare anterioare care arsuporta comparaþie;

obþinerea de la conducere deinformaþii cu privire la schim-bãrile intervenite în activitateaentitãþii;

analizarea rezultatelor obþinutedin procedurile de auditare alesituaþiilor financiare ale anuluiprecedent ºi curent;

obþinerea de la conducere de in-formaþii în legãturã cu faptul cãsituaþiile financiare interimarear fi denaturate semnificativ carezultat al fraudei;

obþinerea de probe care sã in-dice dacã situaþiile financiareinterimare sunt în conformitatesau nu cu registrele contabileprin compararea acestora curegistrul jurnal sau cu alte re-gistre þinute în contabilitateaentitãþii, cerute de reglemen-tãrile contabile în vigoare;

obþinerea de probe din care sãrezulte dacã sunt evenimentesau condiþii care ar pune la în-doialã capacitatea entitãþii de a-ºi continua activitatea;

obþinerea de informaþii de laconducerea entitãþii despre con-trolul intern, dacã au avut locschimbãri semnificative în ca-drul controlului intern ºi efectulpe care ar putea

sã-l aibã asupra situaþiilor finan-ciare interimare;

analizarea rezultatelor acþiuni-lor auditului intern efectuat înperioada supusã revizuirii, cât ºia acþiunilor ulterioare întreprin-se de conducere în acest sens;

analizarea naturii denaturãrilorsemnificative ale anilor prece-denþi corectate în situaþiile fi-nanciare interimare revizuite;

obþinerea de probe privind tran-zacþiile cu pãrþile afiliate, dacãacestea au fost contabilizate înmod corect ºi sunt menþionate însituaþiile finaciare interimare;

obþinerea de probe în legãturãcu schimbãrile semnificative aledatoriilor contingente sau alelitigiilor;

obþinerea de probe în legãturãcu tranzacþiile semnificativecare au avut loc în ultimele zileale perioadei interimare ºi înprimele zile din perioada interi-marã urmãtoare;

36


2 Ghid pentru înþelegerea ºi aplicarea IAS 34, Editura CECCAR, Bucureºti 2004..

analizarea indicatorilor compa-rativ cu situaþiile financiare in-terimare anterioare pentru aanaliza tendinþele;

compararea indicilor ºi al indi-catorilor perioadei interimarecurente cu cei ai entitãþilor dinacelaºi sector de activitate.

În cadrul unei misiuni de revizuirea situaþiilor financiare interimare,spre deosebire de misiunea de au-dit a situaþiilor financiare anuale,nu sunt incluse proceduri cum ar fi:

- teste privind înþelegerea con-trolului intern;

- teste specifice verificãrii sol-durilor;

- teste ale mecanismelor decontrol;

- proceduri privind confir-mãrile externe;

- proceduri legate de inven-tarierea patrimoniului etc.

Declaraþiile conduceriiAuditorul trebuie sã obþinã decla-raþii în scris ale conducerii prin caresã se susþinã în principal urmã-toarele aspecte :

Cã situaþia financiarã interimarãla care s-a fãcut referire a fostîntocmitã ºi prezentatã în con-formitate cu cadrul de raportarefinanciarã cerut; .

Au fost puse la dispoziþie toateregistrele de contabilitate ºi do-cumentaþia aferentã, ºi toate mi-nutele ºedinþelor acþionarilor ºiale consiliului de administraþie;

Nu existã tranzacþii semnifica-tive care nu au fost înregistratecorespunzãtor în registrele con-tabile pe baza cãrora s-au întoc-mit situaþiile financiare interi-mare.

Nu au fost indentificate necon-formitãþi, existente sau posibile,cu prevederile legale sau cu re-glementãrile, care ar putea aveaun efect semnificativ asupra si-tuaþiilor financiare interimare.

Conducerea îºi asumã responsa-bilitatea privitoare la concepe-rea ºi implementarea sistemuluide control intern în vederea pre-venirii ºi detectãrii fraudei ºierorii.

Au fost prezentate toate faptelesemnificative cu privire la frau-dele cunoscute sau suspectatecare pot sã fi afectat entitatea.

Au fost prezentate rezultateleevaluãrilor asupra riscului ca si-tuaþiile financiare interimare sãconþinã denaturãri semnifica-tive datorate fraudei.

Considerarea cã denaturãrile ne-corectate , luate atât individual,cât ºi agregate, nu au avut efectesemnificative asupra situaþieiinterimare luate în ansamblu.

Situaþiile furnizate privitoare laidentificarea pãrþilor afiliatesunt complete.

Urmãtoarele informaþii au fostînregistrate ºi, când a fost cazul,au fost prezentate adecvat încadrul situaþiei interimare:- Tranzacþiile cu pãrþi afiliate,

incluzând aici vânzãrile, achi-ziþiile, împrumuturile ram-bursabile, transferurile, con-tractele ºi garanþiile de lea-sing, precum ºi sumele primi-te de la pãrþile afiliate sauachitate cãtre acestea;

- Garanþiile, fie în scris sauoral, de cãtre entitate careeste rãspunzãtoare; ºi

- Contractele ºi opþiunile derãscumpãrare a activelorvândute anterior .

Prezentarea informaþiilor cu pri-vire la mãsurarea valorii juste aactivelor ºi datoriilor sunt înconformitate cu cadrul de rapor-tare financiarã interimarã cerut.

Nu se are în vedere niciun plansau intenþie care ar putea afectaîn mod semnificativ valoareasau clasificarea datoriilor reflec-tate în situaþiile financiare inte-rimare.

Nu se are în vedere niciun plande a abandona anumite catego-rii de produse sau alte planuriori intenþii care sã poatã duce lastocuri învechite sau excesive ºinici un stoc nu este evaluat la ovaloare mai mare decât valoarearealizabilã.

Entitatea are documente justi-ficative pentru toate bunurile ei,neexistând bunuri puse dreptgaranþie sau ipotecate.

S-au înregistrat ºi prezentat, du-pã caz, toate obligaþiile, atât celeactuale, cât ºi cele contingente.

S-a luat notã de faptul cã audi-torul va efectua o misiune derevizuire a situaþiilor financiareinterimare;

Nu s-au înregistrat evenimenteulterioare întocmirii situaþiilorfinanciare interimare de la dataîntocmirii acestora ºi pânã ladata scrisorii cu declaraþiile con-ducerii.

Comunicarea Dacã pe parcursul desfãºurãrii mi-siunii de revizuire a situaþiilor fi-nanciare interimare auditorul sesi-zeazã un aspect care îl face sã con-sidere cã este necesarã o modificaresubstaþialã a situaþiilor financiareinterimare, pentru ca acestea sãpoatã fi întocmite sub toate aspec-tele în conformitate cu cadrul apli-

379/2008


cabil de raportare financiarã, acestatrebuie sã comunice cât mai curândposibil nivelului de conducere a-decvat. Dacã auditorul considerãcã nu s-a rãspuns în timp util ºiadecvat, trebuie sã-i informeze maideparte pe cei însãrcinaþi cu guver-nanþa.

Dacã auditorul considerã cã rãs-punsul nu este dat în decursul uneiperioade de timp rezonabile ºiadecvat trebuie sã ia în considerareurmãtoarele aspecte:

- modificarea raportului,- posibilitatea de a se retrage

din misiune,- posibilitatea de a-ºi da demi-

sia din misiunea de a auditasituaþiile financiare anuale.

Aspectele pe care auditorul le con-siderã relevante pentru guvernanþãcare reies din activitatea de revi-zuire a situaþiilor financiare interi-mare trebuie sã le comunice aces-teia.

Raportarea naturii, întinderii ºi rezultatele

misiunii de revizuire a situaþiilor financiare

interimare Auditorul trebuie sã întocmeascãun raport scris care sã conþinãurmãtoarele3:

un titlu adecvat;

un destinatar, dupã cum estecerut de circumstanþele misiu-nii;

identificarea situaþiilor financia-re interimare revizuite, care sãincludã identificarea titluluifiecãrui situaþii cuprinse în setulcomplet sau condensat de situ-aþii financiare, precum ºi data ºi

perioada cuprinsã de situaþiilefinanciare interimare;

dacã situaþiile financiare interi-mare cuprind un set complet desituaþii financiare cu scop gene-ral, întocmit în conformitate cuun cadru de raportare financiarãconceput pentru a oferi o ima-gine fidelã, o declaraþie conformcãreia conducerea este respons-abilã pentru întocmirea ºiprezentarea adecvatã a situaþi-ilor financiare interimare în con-formitate cu cadrul aplicabil deraportare financiarã;

în alte circumstanþe, o declaraþieconform cãreia conducerea esteresponsabilã pentru întocmireaºi prezentarea situaþiilor finan-ciare interimare în conformitatecu cadrul aplicabil de raportarefinanciarã;

o declaraþie prin care auditoruleste responsabil pentru expri-marea unei concluzii asuprasituaþiilor financiare interimarebazatã pe revizuirea efectuatã;

o declaraþie conform cãreiarevizuirea situaþiei financiareinterimare a fost efectuatã înconformitate cu ISRE 2410„Revizuirea situaþiilor financia-re interimare efectuatã de unauditor independent al entitãþii”ºi o declaraþie conform cãreia oastfel de revizuire constã în efec-tuarea de investigaþii, în specialasupra acelor persoane respons-abile de situaþiile financiar–con-tabile, precum ºi în aplicarea deproceduri analitice ºi în alte pro-ceduri de revizuire;

o declaraþie conform cãreia orevizuire are o arie de aplicabili-tate semnificativ mai redusãdecât cea a unui audit efectuatîn conformitate cu StandardeleInternaþionale de Audit ºi, de

aceea, nu îi permite auditoruluisã obþinã asigurarea cã va puteasesiza toate aspectele semnifica-tive ce ar putea fi identificate încadrul unui audit ºi, în con-secinþã, el nu va putea exprimao opinie de audit;

dacã situaþia financiarã interi-marã cuprinde un set completde situaþii financiare cu scopgeneral, întocmit în conformi-tate cu un cadru de raportarefinanciarã conceput pentru aoferi o imagine fidelã, o con-cluzie privitoare la faptul dacãauditorul a sesizat aspecte careîl fac sã afirme cã situaþiilefinanciare interimare nu oferã oimagine fidelã sau nu prezintãfidel, sub toate aspectele semni-ficative, în conformitate cucadrul aplicabil de raportarefinanciarã (inclusiv o referire lajurisdicþia sau þara de origine acadrului de raportare financiarãcând cadrul de raportare folositnu îl constituie StandardeleInternaþionale de RaportareFinanciarã );

în alte circumstanþe, o concluzieprivitoare la faptul cã situaþiafinanciarã interimarã nu esteîntocmitã, sub toate aspectelesemnificative, în conformitatecu cadrul aplicabil de raportarefinanciarã ( incluzând o referirela jurisdicþia sau þara de originea cadrului de raportare financia-rã când cadrul de raportarefinanciarã folosit nu esteStandardele Internaþionale deRaportare Financiarã );

data raportului;

locaþia în þarã sau jurisdicþiaunde auditorul îºi desfãºoarãactivitatea;

semnãtura auditorului.

În cadrul unei misiuni de revizuire

38


3 ISRE 2410 „Revizuirea situaþiilor financiare interimare“.

a situaþiilor financiare interimarepot sã aparã urmãtoarele situaþii deexprimare a unei alte opinii ºianume:

auditorul trebuie sã exprime oopinie cu rezerve sau o opiniecontrarã când a sesizat unaspect care îl face sã creadã cãeste necesarã o modificare sem-nificativã a situaþiilor financiareinterimare pentru ca acestea sãfie întocmite, sub toate aspectelesemnificative, în conformitatecu cadrul aplicabil de raportarefinanciarã;

auditorul se aflã în incapacitatede a finaliza revizuirea, el tre-buie sã comunice în scris mem-brilor de la nivelul de conducereadecvat ºi celor însãrcinaþi cuguvernanþa motivul pentru carerevizuirea nu poate fi finalizatãºi sã analizeze dacã este adecvatsã întocmeascã un raport.

ConcluziiPrincipalele concluzii care sedesprind din analizarea misiunii derevizuire a situaþiilor financiareinterimare sunt:

documentaþia întocmitã deauditor în cadrul misiunii derevizuire a situaþiilor financiareinterimare trebuie sã fie sufi-cientã ºi adecvatã pentru afurniza o bazã pentru concluziaauditorului, cât ºi pentru afurniza probe care sã ateste cãrevizuirea s-a realizat în confor-mitate cu ISRE 2410 , cu cererileprivind legislaþia ºi cu cerinþelelegale ºi de reglementare caresunt aplicabile;

spre deosebire de misiunea deaudit, care furnizeazã o bazãpentru exprimarea unei opiniicu privire la faptul cã situaþiilefinanciare oferã o imagine fidelãsau sunt prezentate în mod

fidel, sub toate aspectele semni-ficative, misiunea de revizuire asituaþiilor financiare interimarenu oferã aceastã bazã;

o revizuire nu furnizeazã toatedovezile cerute de un audit, eapoate aduce în atenþia auditoru-lui aspecte semnificative carepot afecta informaþiile financia-re interimare;

o revizuire constã în realizareade investigaþii în mod special înceea ce priveºte persoaneleresponsabile de aspectele finan-ciare sau contabile ale entitãþii;

termenii acceptaþi ai misiuniisunt de obicei consemnaþi într-oscrisoare de misiune, servindastfel la evitarea neînþelegerilorprivind natura misiunii, obiec-tivul ºi aria de aplicabilitate arevizuirii, responsabilitãþile con-ducerii, responsabilitãþile audi-torului, asigurarea obþinutã,natura ºi forma raportului;

nivelul de asigurare obþinut pebaza investigaþiilor, a proce-durilor analitice realizate sau aaltor proceduri de revizuire este

unul moderat pentru concluziaexprimatã privind informaþiileconþinute în situaþiile financiareinterimare;

procedurile principale utilizateîn misiunea de revizuire a situ-aþiilor financiare interimare suntbazate pe investigare ºi com-parare;

dacã din misiunea de revizuire asituaþiilor financiare interimarelipsesc proceduri, cum ar fi:

- teste privind înþelegerea con-trolului intern;

- teste specifice verificãrii sol-durilor;

- teste ale mecanismelor decontrol;

- proceduri privind confir-mãrile externe;

- proceduri legate de inven-tarierea patrimoniului etc.

Limitãrile generate de situaþiilefinanciare interimare au generatcontroverse în legãtura cu misi-unea de revizuire a situaþiilorfinanciare interimare.

399/2008


Arens A. ºi colectivul, Audit. O abordare integratã, Ed. ARC, Ediþia a 8-aChiºinãu, 2000

Boulescu M., Auditul financiar, Editura Economicã, Bucureºti, 2003.Dãnescu T., Audit financiar, convergenþe între teorie ºi practicã, Editura Irecson,

Bucureºti, 2007Dobroþeanu L. ºi Dobroþeanu C. L., Audit. Concepte ºi practici. Abordare naþion-

alã ºi internaþionalã, Editura Economicã, Bucureºti, 2002Mihãilescu I. ºi Chilarez D., Sisteme comparate de impozite ºi taxe, Editura

Independenþa Economicã, Piteºti, 2002 Morariu A., Suciu G., Stoian F. Audit intern ºi guvernanþa corporativã, Editura

Universitarã, Bucureºti, 2008Stoian A., Þurlea E., Auditul financiar contabil, Editura Economicã, Bucureºti,

2001Camera Auditorilor Financiari din România, Audit financiar 2006. Standarde,

Codul Etic, Editura Irecson, Bucureºti, 2007I.A.S.B., Standardele Internaþionale de Contabilitate, 2006CECCAR, Ghid pentru înþelegerea ºi aplicarea IAS 34, Editura CECCAR,

Bucureºti, 2004

Bibliografie

40

Reflecþii cu privire la standar-dul revizuit de IASB în luna ia-nuarie a acestui an, respectivIFRS 3 „Combinãri de între-prinderi”.

Rãspunsurile la întrebãri ºi expli-caþiile cu privire la principalele difi-cultãþi care apar ca urmare a apli-cãrii standardului revizuit aparþinlui Philippe Danjou, membru înConsiliul IASB.

În etapa de solicitare de comentariicu privire la expunerea de amenda-mente propuse a fi aduse prin revi-zuirea IFRS 3 s-au primit critici re-feritoare la o gamã largã de aspecte.

Aceste comentarii defavorabile s-au referit, în special, la problemacreºterii utilizãrii valorii juste ºi laadoptarea modelului de „entitateeconomicã” cu ocazia întocmiriisituaþiilor financiare consolidate.În plus, cu toate cã una din preocu-pãrile organismului internaþionalIASB în ultimii 15 ani a constat înreducerea numãrului de opþiuni înceea ce priveºte tratamentele con-tabile disponibile, în cadrul IFRS 3revizuit s-a introdus o nouã opþi-une cu implicaþii majore ºi anumemetoda „full goodwill” (evaluareala valoarea justã a intereselor departicipare care nu conferã con-trol).

Philippe Danjou a amintit de exis-tenþa Memorandumului de Înþelegereîncheiat între cele douã organisme,respectiv IASB ºi organismul omo-log american, FASB (Consiliul pen-tru Standarde Financiare ºi Contabile)ºi a precizat cã revizuirile de stan-darde din domeniul consolidãrii(IFRS 3 ºi IAS 27 emise de IASB,respectiv standardele FAS 141 ºiFAS 160 emise de FASB) s-au real-izat ºi în baza acestuia. Adoptareade noi standarde în paralel de cãtrecele douã organisme demonstreazãcã programul de convergenþã nueste unul unilateral, ci se creeazãoportunitãþi, în sensul formulãrii

Revista presei strãine continuã cu prezen-tarea publicaþiilor aferente lunilor aprilie -iunie, ca urmare a consultãrii paginii elec-tronice a companiei Pricewaterhouse-Coopers (www.pwc.com/IFRS News).

Sursa electronicã indicatã surprinde cu re-gularitate mensualã evoluþiile înregistrateîn domeniul Standardelor Internaþionalede Raportare Financiarã (IFRS), publicate

de Comitetul pentru Standarde Internaþionale de Contabilitate(IASB), dar ºi actualizãri cu privire la stadiul adoptãrii IFRS înspaþiul comunitar. Referitor la aplicabilitatea standardelor inter-naþionale, în România se aplicã IFRS aprobate de Uniunea Euro-peanã, traduse ºi publicate în limba românã. Astfel de prevederireferitoare la entitãþile care aplicã IFRS ºi situaþiile financiareîntocmite conform IFRS sunt cuprinse în Ordinul ministruluifinanþelor publice nr. 1121/2006 privind aplicarea StandardelorInternaþionale de Raportare Financiarã. Comisia Europeanãaprobã IFRS care se utilizeazã în Europa în baza Regulamentului(CE) 1606/2002 privind aplicarea standardelor internaþionale decontabilitate, care se aplicã direct statelor membre.

Pe pagina electronicã se mai pot regãsi, totodatã, expuneri deproiecte de standarde internaþionale adresate tuturor pãrþilorinteresate în scopul consultãrii publice, potrivit procedurilorspecifice; analize, studii de impact elaborate de diferite organismeîn domeniu, interpretãri ºi opinii cu privire la aplicarea în prac-ticã a anumitor prevederi din standarde, precum ºi constatãrireferitoare la aplicarea în practica entitãþilor a tratamentelorcuprinse în standardele internaþionale de contabilitate.

Cele mai interesante subiecte, care pot fi regãsite pe pagina elec-tronicã a companiei PwC, corespunzãtor trimestrului al doilea alanului 2008, sunt prezentate în cele ce urmeazã:

Revista presei strãine

Azi, IFRS News

Monica BIZON

Drd. expert, Ministerul Economiei ºi Finanþelor, email: [email protected].

419/2008

IFRS News

unor poziþii comune de cãtre celedouã înalte organisme de nor-malizare existente la nivel mondial.

În ceea ce priveºte metoda „fullgoodwill”, care ar putea fi descrisãmult mai corect ca reprezentând„evaluarea la valoarea justã aintereselor de participare care nuconferã control”, aceasta are carac-ter opþional potrivit IFRS ºi esteobligatorie în contextul standarde-lor americane US GAAP. PhilippeDanjou precizeazã cã „s-a ajuns laaceastã soluþie de compromis deoa-rece a fost imposibil sã se obþinã unacord majoritar în cadrul IASB”.

Noul IFRS 3 este primul standardinternaþional care dã permisiuneaunei evaluãri comune cu privire la una din componentele cheie ale raportãrii financiare ºi anumecontabilitatea achiziþiilor ºi a cedã-rilor.

Philippe Danjou exemplificã: „Ast-fel, ca urmare a noilor prevederi,dacã douã companii (o firmã ameri-canã ºi una europeanã) concureazãpentru dobândirea aceluiaºi obiec-tiv, niciuna dintre cele douã com-panii licitante nu va putea obþinenici un avantaj din cadrul generalcontabil aplicat.”

În ceea ce priveºte creºterea trans-parenþei tranzacþiilor, noile preve-deri pot conduce, în unele cazuri, lacreºterea volatilitãþii rezultatului ºia capitalurilor proprii, ca urmare autilizãrii extinse a valorii juste.

Totuºi, obligaþia de a recunoaºte încontul de profit ºi pierdere a cos-turilor de tranzacþionare (acesteanu mai sunt incluse în fondul co-mercial), precum ºi reevaluareaoricãror interese deþinute anteriorobþinerii controlului conduc lacreºterea transparenþei ºi dau com-paniilor urmãtoarele posibilitãþi:

- Sã justifice mai bine fondul co-mercial rezidual;

- Sã furnizeze prezentãri de infor-maþii cu privire la costurile detranzacþionare ºi la câºtigurilenerealizate aferente achiziþiilorºi cedãrilor.

Cum faciliteazã noul IFRS 3 managementul achiziþiilor

Philippe Danjou considerã cã„abordarea entitãþii economice estefoarte utilã pentru analizele finan-ciare, de exemplu, datoritã trata-mentului intereselor de participarecare nu conferã control.”

Deciziile de achiziþie ºi de cedarenu trebuie sã aibã la bazã conside-raþii de naturã contabilã. Cu toateacestea, implicaþiile IFRS 3 revizuitasupra rezultatului ºi a capita-lurilor proprii sunt de aºa manierãîncât impactul asupra situaþiilorfinanciare, a condiþiilor de tran-zacþionare va putea fi anticipat ºisimulat astfel încât sã se evite sur-prizele nedorite.

Stadiul aprobãrii IFRS 3 revizuit în Uniunea Europeanã

Sub aspectul procesului de adop-tare spre utilizare de cãtre entitãþiledin cadrul Uniunii Europene, IFRS3 „Combinãri de întreprinderi”,emis de IASB în data de 10 ianuarie2008, se aºteaptã sã obþinã avizulde aprobare emis de Grupul Euro-pean Consultativ în Domeniul Ra-portãrii Financiare (EFRAG) în cursul celui de-al treilea trimestrual anului 2008.

Dupã avizul EFRAG, se aºteaptã sãfie votat în comitetul specializatdin cadrul Comisiei Europene, iaraprobarea se preconizeazã a avealoc în primul trimestru al anului2009.

IASB a emis în data de 22 mai2008 amendamente la stan-dardele IFRS 1 „Adoptareapentru prima datã a Standar-delor Internaþionale de Ra-portare Financiarã” ºi IAS 27„Situaþiile financiare consoli-date ºi individuale”. Amen-damentele se referã la costulinvestiþiei într-o filialã, enti-tate controlatã în comun sauîntr-o întreprindere asociatã.

Se aºteaptã ca aceste amendamentesã conducã la simplificarea modu-lui de întocmire a situaþiilor finan-ciare individuale cu ocazia adop-tãrii pentru prima datã a IFRS.Experþii PwC precizeazã cã amen-damentele vor aduce trei schimbãrimajore, ºi anume:

- Cu ocazia trecerii la IFRS, costulunei filiale, al unei entitãþi con-trolate în comun sau al unei în-treprinderi asociate se deter-minã fie potrivit prevederilorIAS 27, fie ca un cost amortizat;

- Dividendele aferente unei fili-ale, entitãþi controlate în comunsau unei întreprinderi asociatesunt recunoscute la venituri. Înconsecinþã, nu se mai face dis-tincþie între dividendele pre- ºipost-achiziþie; ºi

- Costul investiþiei unei noi socie-tãþi-mamã în cadrul grupuluieste evaluat la valoarea con-tabilã a pãrþii deþinute de aceas-ta în capital, aºa cum aratã situ-aþiile financiare individuale alesocietãþii-mamã anterioare.

Scutire nouã în cadrul IFRS 1

Noua scutire adusã în urma amen-damentelor publicate faciliteazãtrecerea la IFRS ºi prezintã utilitatepentru investiþiile într-o filialã,entitate controlatã în comun sauîntr-o întreprindere asociatã.

42

Revista presei strãine

Scutirea poate fi utilizatã în cazulîn care aceste investiþii sunt con-tabilizate la cost în situaþiile finan-ciare individuale.

Astfel, o entitate care adoptã pen-tru prima data IFRS poate utiliza înscopul acestei contabilizãri, fie cos-tul determinat potrivit IAS 27, fieun cost amortizat.

Scutirea se aplicã pentru fiecareinvestiþie ºi este valabilã pentrutoate investiþiile contabilizate lacost în situaþiile financiare indivi-duale. în cazul în care utilizeazãaceastã scutire, entitãþile trebuie sãaibã în vedere faptul cã se cerprezentãri suplimentare de infor-maþii.

În consecinþã, din punct de vederepractic, utilizarea acestei opþiuniscuteºte o entitate care adoptã pen-tru prima datã IFRS:

- De la a evalua investiþia la va-loarea justã de la data achiziþieiacelei investiþii;

- Entitatea nu mai este nevoitã sãse întoarcã la data achiziþieiinvestiþiei ºi sã recunoascã unvenit din investiþie numai înmãsura în care entitatea a bene-ficiat de distribuiri din profi-turile post-achiziþie;

- Entitatea nu mai este obligatã sãrecunoascã acele distribuiri pri-mite ºi care nu corespund profi-turilor post-achiziþie, ca o redu-cere a costului investiþiei.

Amendamente referitoare la dividende

Ca urmare a amendamentelor adu-se, dividendele aferente unei filiale,entitãþi controlate în comun sauunei întreprinderi asociate suntrecunoscute la venituri în situaþiilefinanciare individuale ale socie-tãþii-mamã.

Anterior, tratamentul contabil aldividendelor avea la bazã definiþiametodei costului din IAS 27. Astfel,conform tratamentului contabilanterior, dividendele aferente pro-fiturilor post-achiziþie erau recu-noscute la venituri; dividendelecare nu corespundeau profiturilorpost-achiziþie erau contabilizate careduceri din costul investiþiei.

În consecinþã, din punct de vederepractic, amendamentele eliminãcerinþa de a face distincþie întreprofiturile post ºi pre-achiziþie.Aceasta determinã simplificãri încontabilitate ºi în înregistrãrile con-tabile atât pentru cei care aplicãdeja IFRS, cât ºi pentru entitãþilecare adoptã IFRS pentru primadatã.

Data intrãrii în vigoare a amenda-mentelor

Noua scutire din IFRS 1 se aplicãpentru perioadele cu începere la 1ianuarie 2009 sau ulterior acesteidate, fiind încurajatã aplicareaînainte de aceastã datã.

Amendamentul referitor la divi-dende se aplicã prospectiv înce-pând cu 1 ianuarie 2009, fiind deasemenea încurajatã aplicareaînainte de aceastã datã. Dacã o enti-tate aplicã aceste amendamenteanterior datei de 1 ianuarie 2009,atunci va trebui sã aplice ºi toatecelelalte amendamente corespun-zãtoare din IAS 18, IAS 21 ºi IAS 36.

Stadiul aprobãrii în UniuneaEuropeanã a amendamentelor

aduse standardelor IFRS 1 ºi IAS 27

Sub aspectul procesului de adop-tare spre utilizare de cãtre entitãþiledin cadrul Uniunii Europene,Amendamentele la IFRS 1 ºi IAS 27emise de IASB în data de 22 mai

2008, se aºtepta sã se obþinã avizulde aprobare emis de Grupul Euro-pean Consultativ în Domeniul Ra-portãrii Financiare (EFRAG) în cur-sul lunii iulie a acestui an. Dupãavizul EFRAG, se aºteaptã sã fievotat în comitetul specializat dincadrul Comisiei Europene, iaraprobarea se preconizeazã a avealoc în primul trimestru al anului2009.

Un alt document publicat deIASB în 22 mai 2008 ºi care seaºteaptã a fi aprobat de Co-misia Europeanã în primultrimestru al anului 2009 sereferã la „Îmbunãtãþiri aduseIFRS”.

Pagina electronicã consultatã con-þine în luna iunie un suplimentdedicat în mod special prezentãriimodificãrilor cheie aduse de docu-mentul IASB, precum ºi a implicaþi-ilor practice ale acestora ºi a dateide intrare în vigoare.

Suplimentul lunii iunie cuprindeun tabel prin care se prezintã prin-cipalele amendamente aduse stan-dardelor IFRS 5, IAS 16, IAS 23, IAS 27, IAS 28, IAS 29, IAS 31, IAS 36, IAS 38, IAS 40, IAS 41, IAS 19, IAS 20, IAS 39 ºi IAS 1.

Specialiºtii PwC David Schmid ºiAvni Mashru apreciazã cã „dintreamendamentele aduse standarde-lor, cele care vor prezenta uninteres deosebit pentru cititori vorfi cele referitoare la standardeleIFRS 5, IAS 19, IAS 38 ºi IAS 39”.

Sub aspectul intrãrii în vigoare,acele amendamente care vor aveaun impact semnificativ pentruentitãþi intrã în vigoare în perioa-dele cu începere la data de 1 ianu-arie 2009 sau ulterior acestei date.Toate celelalte amendamente vorintra în vigoare la data de 1 ianua-

439/2008

IFRS News

rie 2009 sau ulterior acestei date,fiind permisã aplicarea anterioracestei date. Specialiºtii precizeazãcã „nu toate amendamentele vorsolicita aplicare retrospectivã, astfelcã un numãr mare de amenda-mente vor presupune o aplicareprospectivã a prevederilor”.

Un subiect cãruia i se acordã oimportanþã deosebitã în cadrulpublicaþiilor aferente luniloraprilie ºi mai se referã la„Reducerea complexitãþii înraportarea instrumentelor fi-nanciare”, un document publi-cat de IASB în martie 2008, învederea consultãrii publice.

Acest document reprezintã unprim pas spre emiterea unui noustandard pentru raportarea instru-mentelor financiare. Se anticipeazãcã noul standard în acest domeniuva fi unul bazat, într-o mãsurã maimare, pe principii ºi va cuprindecerinþe de o complexitate redusã,comparativ cu cele existente înprezent în standardul IAS 39„Instrumente financiare: recunoaº-tere ºi evaluare”.

Documentul supus dezbaterii pu-blice face parte din Memorandumulde Înþelegere dintre IASB ºi FASB ºiîºi propune sã identifice princi-palele cauze ale complexitãþii careapare cu ocazia raportãrii instru-mentelor financiare.

De asemenea, documentul propu-ne soluþii pe termen mediu ºi lungcu privire la îmbunãtãþirea rapor-tãrii financiare pentru instrumen-tele financiare.

De exemplu, o potenþialã soluþie petermen lung în acest scop ar fi catoate instrumentele financiare sã fieevaluate prin utilizarea unei carac-teristici unice, respectiv prin uti-lizarea valorii juste. Se presupune

cã o evaluare unitarã a instrumen-telor financiare ar face ca informaþi-ile incluse în raportare sã fie maiuºor de înþeles, iar comparabili-tatea sã fie avantajatã.

Documentul IASB susþine ideea cãvaloarea justã este singura valoarecare este adecvatã în cazul tuturortipurilor de instrumente financiare,iar utilizarea unitarã a acesteia arputea reduce complexitatea careexistã în prezent în legãturã cuevaluarea acestor instrumente.

Un alt document care poate firegãsit pe pagina Pwc estesituaþia care reflectã proiectelecurente ºi viitoare ale IASB ºiIFRIC în ceea ce priveºte pub-licarea de standarde ºi inter-pretãri, precum ºi situaþiaaprobãrii acestora în UniuneaEuropeanã, un instrument deo-sebit de util care prezintã etapaproceduralã în care se aflãfiecare standard din punctul devedere al posibilitãþii de utili-zare în Uniunea Europeanã(etapa avizãrii în cadrul grupu-lui consultativ al Comisiei Eu-ropene – EFRAG, etapa votãriiîn cadrul Comitetului de Re-glementare în Domeniul Conta-bilitãþii ºi previziuni cu privirela data de aprobare).

Datele cu privire la momentulaprobãrii reprezintã estimãri ºisunt orientative, având în vedere cãprocesul de aprobare a standarde-lor în Uniunea Europeanã implicãnumeroase stadii ºi, la fiecare sta-diu, toate aspectele sunt analizatecu mare atenþie de cãtre experþi ºide membri ai grupurilor ºi comi-tetelor de analizã ºi aprobare.

Pentru standardele aprobate înUniunea Europeanã, tabelul conþi-ne ºi data publicãrii acestora în Jur-nalul Oficial al Uniunii Europene.

Din punct de vedere legal, stan-dardele sunt aprobate prin regula-mente ale Comisiei Europene, careintrã în vigoare în 3 zile de la datapublicãrii acestora în JurnalulOficial.

Prezentãm în continuare lista stan-dardelor ºi interpretãrilor emise deorganismele internaþionale IASB,respectiv IFRIC, care nu sunt apro-bate la aceastã datã la nivelulUniunii Europene.

Pe lângã aceste noi standarde ºi in-terpretãri, organismele internaþio-nale au emis amendamente la stan-dardele existente, respectiv amenda-mente la IAS 23, IAS 1, IAS 27, IFRS2 ºi IAS 32, care se aºteaptã a fi, deasemenea, aprobate la nivelulUniunii Europene în perioadaurmãtoare.

44

Janin AUDAS, preºedinte CATC, Franþa

Vã voi prezenta rapid fundamen-tele Comitetului de Audit, aºa cuma fost prevãzut de cãtre directivaeuropeanã.

În paragraful 24 din preambululDirectivei 2006/43 a CE se prevedecã existenþa comitetelor de audit ºia sistemelor eficiente de controlintern contribuie la minimizareariscurilor financiare, operaþionalesau de neconformitate ºi asigurãcreºterea calitãþii informaþiei finan-ciare. Deci, printre altele, obiectivulcomitetului de audit este acela de aspori calitatea informaþiei financia-re a întreprinderilor. Aceastã dis-

poziþie a apãrut ca urmare a reco-mandãrilor Comisiei Europene din15 februarie 2005. Directiva euro-peanã prevede constituirea comi-tetelor de audit pentru entitãþile deinteres public. Vã reamintesc ceînseamnã entitãþi publice în sensuldirectivei europene: emitenþii devalori mobiliare cotate pe piaþareglementatã, societãþile de credi-tare ºi companiile de asigurãri, ca ºiorice altã entitate stabilitã de statelemembre datoritã caracterului lorsemnificativ, în funcþie de naturaactivitãþilor lor, a mãrimii lor sau anumãrului de angajaþi.

Articolul 41 al directivei europenedefineºte caracteristicile comitetu-lui de audit, ale cãrui competenþedepãºesc simpla examinare a con-turilor.

Componenþa comitetului de auditeste determinatã de fiecare statmembru în ceea ce priveºte exis-

tenþa membrilor ne-executivi înorganele de administrare, respectivde supraveghere, precum ºi nu-mirea acestora de cãtre adunareageneralã. Cu toate acestea, directi-va subliniazã cã trebuie sã existe celpuþin un membru independentcare sã aibã competenþe în materiede contabilitate sau audit.

Rolul comitetului de audit constãîn monitorizarea procesului deelaborare a informaþiei financiare, aeficienþei sistemelor de controlintern, de audit intern ºi, în cazul încare este nevoie, monitorizareagestiunii riscurilor societãþii. Deasemenea, comitetul de audit areun rol major în ceea ce priveºteauditul statutar prin faptul cãexamineazã ºi monitorizeazã inde-pendenþa auditorului statutar sau acabinetului de audit, mai ales atun-ci când acesta presteazã în favoareacompaniei ºi alte servicii în paralelcu cele de audit.

Comitetul de audit emite reco-mandãri pentru numirea auditoru-lui statutar. Examineazã raportulauditorului asupra aspectelor esen-þiale verificate, în special in ceea cepriveºte deficienþele semnificativeale controlului intern ºi efecteleacestora asupra raportãrilor finan-ciare.

Articolul 39 conþine prevederireferitoare la aplicarea ºi excepþiileposibile. În principiu, prevederiledirectivei se aplicã tuturor emi-tenþilor de valori mobiliare admisela negociere pe o piaþã reglemen-tatã. Pentru celelalte entitãþi deinteres public, statelor membre lerevine alegerea de a aplica sau nuaceste dispoziþii speciale, în specialîn ceea ce priveºte comitetele deaudit. În Franþa, directiva euro-peanã se aflã în curs de trans-punere în legislaþia naþionalã, iar înRomânia, prin proiectul de lege, sedoreºte ca toate entitãþile de interespublic sã aibã un comitet de audit.

Care sunt caracteristicile comitetuluide audit? De remarcat cã responsa-

Comitetul de audit – în perspectiva

directivelor europene

Conferinþa internaþionalã

Auditorul transfrontalier:profesionalism ºi independenþã

ATELIERUL IIIGuvernanþa corporativã

ºi organismele de supraveghere publicã

Moderatori: Janin AUDAS, preºedinte CATCBrigitte GUILLEBERT, director delegat

CNCC

459/2008

ATELIERUL III - Guvernanþa corporativã ºi organismele de supraveghere publicã

bilitatea membrilor comitetului deaudit nu se substituie celei care-irevine organului de administrare,de gestionare a supravegherii între-prinderii. Comitetul de audit nu iadecizii; rolul sãu este acela de ainforma consiliul de administraþie.Este garantul unei raportãri finan-ciare fidele. Este un mijloc de a rea-liza un control mai bun al manage-mentului ºi de a restabili echilibrulputerilor în sânul societãþii.

În ceea ce priveºte relaþiile dintrecomitetul de audit ºi auditorulstatutar, articolul 23 al directiveieuropene indicã: „Regulile confi-denþialitãþii ºi secretului profesion-al aplicabil auditorilor statutari saucabinetelor de audit nu trebuie sãfie obstacol în aplicarea prezenteidirective.”

Principiile guvernanþei corporativeprivitoare la comitetul de audit tre-buie sã facã referinþã la urmã-toarele teme: misiunile comitetuluide audit, componenþa ºi funcþiona-rea sa. Institutul Francez al Admi-nistratorilor a emis 100 de reco-mandãri privind funcþionarea co-mitetelor de audit ºi principiileacestora. Suntem, deci, în momen-tul actual, într-o etapã de creare areglementãrilor, în special a celorreferitoare la comitetele de audit. ÎnFranþa, a fost realizat un studiuasupra modului în care marilecompanii franceze au operaþiona-lizat comitetul de audit. Studiulfrancez întreprins a relevat câtevaaspecte importante care vizeazãactivitatea comitetului de audit,expuse în continuare.

Comitetul de audit joacã un rol ma-jor în monitorizarea procesului deînchidere anualã a conturilor, darmai ales a închiderilor intermedi-are, adicã a raportãrilor financiaresemestriale ºi trimestriale, pentruentitãþile care au obligaþia publi-cãrii de rapoarte intermediare.

Coordonatele specifice utilizate decomitetele de audit în ceea ce pri-veºte monitorizarea informaþiei fi-nanciare care face obiectul unuiraport adresat consiliului de admi-nistraþie sunt: schimbarea metode-lor contabile, definirea perimetru-lui de consolidare, tratamentuloperaþiunilor semnificative pentruentitate, situaþia îndatorãrii, exami-narea litigiilor ºi a angajamentelordin afara bilanþului, estimãriletestelor privind pierderile de valoa-re, pertinenþa informaþiilor finan-ciare ºi concordanþa cu regulile sta-bilite.

În materie de funcþionare, pentrumisiunile în caz de crizã, comitetelede audit trebuie sã se întâlneascã cuinterlocutori cheie ai direcþiei fi-nanciare, înainte de a face oricecomunicare financiarã. Este nevoieca, în special în astfel de situaþii,comitetul de audit sã fie bine infor-mat ºi cu suficient timp înainte.

În misiunile de supraveghere amanagementului riscurilor, comite-tul trebuie sã verifice existenþa uneiproceduri adoptate pentru identifi-carea ºi urmãrirea riscului. Comi-tetul de audit examineazã inci-denþa potenþialã a riscurilor semni-ficative ºi se asigurã de existenþaunui manual de proceduri de con-trol intern. Totodatã, comitetul deaudit verificã mãsura în care con-ducerea ia în considerare reco-mandãrile auditorilor.

Dacã la nivelul organului de ad-ministrare existã un comitet dis-tinct de supraveghere a manage-mentului riscurilor, un membru alcomitetului de audit ar trebui sãfacã parte din acesta.

Misiunile comitetelor de audit înmaterie de audit intern sunt:

Verificarea existenþei cartei au-ditului intern;

Examinarea planului anual ºi aprogramului de lucru pentruauditul intern;Sã se pronunþe asupra numirii,evaluãrii ºi revocãrii responsa-bilului cu auditul intern;Sã verifice mãsura în care con-ducerea a þinut cont de reco-mandãrile fãcute de auditorulintern.

În ceea ce priveºte auditul statutar,comitetele de audit trebuie:

Sã se asigure de existenþa uneiproceduri de selectare ºi de reîn-noire a auditorilor statutari;Sã se asigure de existenþa uneipolitici de remunerare a servici-ilor auditorilor statutari, alteledecât auditul;Examineazã planul de audit ºiconcluziile auditorilor statutari;Examineazã respectarea regu-lilor de incompatibilitate ºi deindependenþã, precum ºi ono-rariile auditorilor statutari.

Alte puncte examinate sunt:Tranzacþiile între pãrþi legate, înparticular convenþiile care inter-vin între societate ºi cei care con-duc întreprinderea; Investigaþiile autoritãþilor bur-siere sau de reglementare, pre-cum ºi rãspunsurile furnizateacestora de cãtre conducere;Întrebãrile puse de analiºtii fi-nanciari ºi rãspunsurile oferite;Existenþa regulilor de eticã ºi debunã conduitã în companie;Acoperirea riscurilor prin asi-gurãri.

Care este componenþa comitetelor deaudit recomandatã de studiul francez?

Numãrul membrilor se stabileºte înfuncþie de sarcinile pe care comite-tul le are de îndeplinit ºi de impor-tanþa companiei. Ne gândim cã estenecesar un minimum de trei mem-

46

Auditorul transfrontalier: profesionalism ºi independenþã

bri. Totodatã, aceºti membri trebuiesã aibã experienþe ºi competenþediverse, adaptate sectorului deactivitate al întreprinderii respec-tive, precum ºi în domeniul auditu-lui ºi contabilitãþii. Trebuie respec-tate toate cerinþele de indepen-denþã: astfel, directorii executivi nutrebuie sã fie membri ai comitetuluide audit. Studiul nostru releva fap-tul cã este necesarã o rotaþie amembrilor pentru a asigura o con-tinuitate, dar ºi o independenþã faþãde colegi, iar modalitatea de pãs-trare a funcþiilor pentru mai multtimp trebuie prevãzutã într-o cartãa comitetului de audit. În plus,comitetele de audit trebuie sã bene-ficieze de acþiuni de formare speci-fice, ale cãror costuri sã fie cuprinseîn cadrul bugetului de funcþionarea comitetului. Membrii comitetuluiprimesc o remuneraþie proporþio-nalã cu munca efectuatã, care tre-buie validatã de cãtre comitetul deremunerare al entitãþii respective.

Am vãzut, deci, cã este nevoie de ocartã de funcþionare ºi de deontolo-gie a comitetului de audit. Aceastãcartã este aprobatã de consiliul deadministraþie ºi actualizatã ori decâte ori este nevoie. Ea trebuie sãprecizeze competenþele, experienþamembrilor comitetului ºi compo-nenþa sa ºi sã defineascã misiunilecomitetului ºi programul sãuanual.

Definirea unui buget propriu asi-gurã comitetului de audit o auto-nomie financiarã adecvatã. Cutoate acestea, comitetul trebuie sãraporteze consiliului de adminis-traþie cu privire la utilizarea buge-tului alocat.

Frecvenþa ºi durata ºedinþelor co-mitetului sunt stabilite în funcþie denumãrul de raportãri periodice ºide existenþa sau nu a dificultãþilor.Cel puþin o ºedinþã este organizatã

pentru fiecare închidere contabilã.ªedinþele comitetului trebuie sãaibã un timp suficient alocat, înfuncþie de problemele de examinatºi sã existe o ordine de zi precisã.Comitetul trebuie sã aibã la dispo-ziþie documentele cu suficient timpîn avans (de exemplu, cu minimumcinci zile înainte de ºedinþã). Tre-buie fixat un calendar al reuniu-nilor, în funcþie de ºedinþele consi-liului de administraþie.

Este bine sã existe posibilitateaunei întâlniri preliminare întrepreºedintele comitetului de audit ºiconducere pentru a analiza proble-mele mai complexe.

Comitetul de audit trebuie sãdefineascã condiþiile în care actoriiresponsabili de informarea finan-ciarã sunt invitaþi sã participe laºedinþele comitetului ºi mai alesprezenþa regulatã a directoruluifinanciar, pentru cã el este cel careare responsabilitatea operaþionalã aprezentãrii conturilor.

În plus, comitetul de audit trebuiesã aibã întrevederi regulate curesponsabilul auditului intern ºi cuauditorii statutari. Anual, comite-tul de audit întocmeºte un raportcu privire la activitatea sã , adresatorganele de administrare sau desupraveghere ale companiei. Ra-portul are la bazã un proces deautoevaluare a activitãþii desfãºu-rate de cãtre comitet ºi evaluãri for-malizate ale activitãþilor membrilorcomitetului. Consiliul de adminis-traþie/supraveghere aprobã rapor-tul.

Existã ºi unele probleme nerezol-vate încã. Spre exemplu, o între-prindere care nu corespunde noþiu-nii de entitate de interes publicpoate înfiinþa un comitet de audit?Dacã da, ce trebuie sã prevadã le-gislaþia naþionalã privitor la confi-

denþialitatea aplicabilã auditorilorstatutari?

Rãspunsul este cã dacã spunem„da”, atunci legislaþia naþionalã tre-buie sã prevadã cã acei auditoristatutari sunt „dezlegaþi” de secre-tul profesional vizavi de comitetulde audit, chiar dacã nu este obliga-toriu prin reglementare.

O altã problemã pe care o întâlnimla membrii externi ai comitetuluieste cã aceºtia trebuie supuºi unuitratament fiscal ºi social. Astfel,dacã aceºtia primesc o remuneraþie,care este tratamentul social ºi fiscalal acestor bani? În prezent, în Fran-þa, acest lucru nu este prevãzut.

Ne mai rãmâne de asemenea dedefinit responsabilitatea membrilorcomitetului de audit ºi sã preve-dem un dispozitiv de asigurare arãspunderii pe care o au, cel puþino asigurare de rãspundere civilã.

Rãspunsurile la toate aceste între-bãri rãmân de definitivat în fiecarestat, în cadrul reglementãrilor na-þionale.

Brigitte GUILLEBERT, director delegat CNCC,

FranþaAceastã prezentare a punctat, pe deo parte, obligaþiile ce revin potrivitdirectivei europene care a oferitlãmuriri asupra a ceea ce ar putea fio bunã guvernanþã a comitetuluide audit, o bunã funcþionare, ºtiindbineînþeles cã nu se pune problemasã introducem toate aceste ele-mente în lege. Sunt mai curândrecomandãrile care reies dintr-unstudiu care a fost fãcut asupramodului în care marile companiifranceze au pus în funcþiunecomitetele de audit, înainte ca aces-tea sã devinã obligatorii.

479/2008


Bill BOWMAN, Deputy Senior Partner

KPMG

În momentul în care comitetele deaudit îºi pregãtesc agenda pentruanul 2008, trebuie sã aibã în vedereurmãtoarele aspecte:

1. Rolul de catalizator în procese-le de gestionare a riscurilor ºide supraveghere

Rolul comitetului de audit ºi al con-siliului de administraþie/suprave-ghere în ceea ce priveºte suprave-gherea gestionãrii riscurilor conti-nuã sã fie un subiect arzãtor, maiales pentru companiile care arputea fi afectate de criza creditelorneperformante. Din cauza impor-tanþei gestionãrii riscului în proce-sele de raportare financiarã ºi ma-nagerialã, comitetul de audit poatefi un catalizator, identificând punc-tele nevralgice ale procedurilor demanagement al riscurilor com-paniei ºi asigurând coordonareaactivitãþii de supraveghere exerci-tatã de cãtre consiliul de adminis-traþie/supraveghere prin diverselesale comitete permanente.

2. Monitorizarea proceselor demanagement pentru asigurareaunei raportãri adecvate

Criza creditelor neperformante vaconduce, cel mai probabil, la o con-centrare asupra calitãþii raportã-rilor financiare elaborate de cãtre ocompanie. Consiliul de adminis-traþie/supraveghere din companiepoate utiliza diverse metode desupraveghere a procedurilor de

raportare ºi de asigurare a calitãþiiraportãrilor emise. Una dintre me-tode este apelul la comitetul de ra-portare. În astfel de situaþii, comi-tetele de audit trebuie sã monito-rizeze aceste mecanisme de supra-veghere, inclusiv activitãþile comi-tetului de raportare, dacã acestaexistã, pentru a se asigura cã ra-poartele ºi alte comunicãri publi-cate sunt adecvate. Comitetele deaudit trebuie sa aibã în vedere posi-bilitatea organizãrii de întâlniri cupersoanele responsabile ºi cu pre-ºedintele comitetului de raportare,dacã este necesar.

3. Actualizarea continuã cu privi-re la aspecte precum valoareajustã, standardele internaþio-nale de raportare financiarã(IFRS) ºi alte elemente-cheielegate de raportarea financiarã

De la contabilitatea valorii juste laconvergenþa dintre standardeleinternaþionale de raportare finan-ciarã (IFRS) ºi standardele contabi-litãþii americane (US GAAP), lapolitici contabile, raþionamente ºiaprecieri, pentru comitetele deaudit înþelegerea implicaþiilor celormai importante politici contabile ºia modificãrilor de raportare finan-ciarã asupra companiei va fi o pro-vocare continuã. Din cauza obiec-tivelor ºi complexitãþii acestor pro-bleme, comitetele de audit trebuiesã solicite conducerii companiei sãprezinte la fiecare ºedinþã a lor oproblemã importantã legatã deraportarea financiarã sau o modifi-care, în detaliu, (inclusiv estimãri-cheie ºi evaluãri) ºi trebuie sã dis-cute cu auditorul extern maniera încare este auditat aspectul respectiv.

4. Asigurarea cã directorul finan-ciar ºi echipa de contabilitateau toate informaþiile necesareraportãrii

Poziþia de director financiar a de-venit din ce în ce mai solicitantã caurmare, pe de o parte, a faptului cãdirectorii financiari au un rolimportant în domeniile care vizea-zã strategia, riscurile, IT-ul, achi-ziþiile ºi fuziunile, conformitatea ºi,pe de altã parte, a presiunilor cres-cânde venite din partea diverºilorutilizatori.

Sprijinul pe care comitetului deaudit îl acordã directorului finan-ciar ºi echipei de contabilitate adevenit din ce în ce mai important,mai ales în ceea ce priveºte planifi-carea ºi evaluarea personaluluicontabil experimentat ºi a direc-torului financiar, gradul de adec-vare a resurselor de care dispunedirectorul financiar, respectiv bu-getul ºi personalul contabil cu pre-gãtire de specialitate. Comitetele deaudit pot sã ofere un sprijin impor-tant directorului financiar în con-centrarea asupra performanþeifinanciare a companiei pe termenlung, precum ºi asupra obiectivi-tãþii raportãrii financiare.

5. Asigurarea unei viziuni comu-ne asupra auditului intern

Pentru multe comitete de auditîntrebãri reale sunt: Cât de limitatãar trebui sa fie implicarea audituluiintern în gestionarea riscurilor ºi înauditul operaþional, astfel încât sãîºi menþinã focusul necesar asupracontroalelor interne ºi audituluifinanciar?

Aria de acoperire a auditului internºi disponibilitatea unor resurse ºicalificãri adecvate, þinând cont delipsa talentelor în domeniu înprezent sunt probleme importantede concentrare a preocupãrilorpentru comitetele de audit. Deasemenea, comitetul de audit tre-buie sã asigure independenþa audi-torului intern.

Zece lucruri pe care trebuie sã le facã

în 2008 comitetele deaudit

48


6. Încurajarea unei comunicãriperiodice, informale cu parte-nerul de audit

O mare parte a preºedinþilor co-mitetelor de audit se întâlnesc cupartenerul de audit, înainte defiecare ºedinþã a comitetului sauchiar mai frecvent, pentru a discutaproblemele care ar trebui sã fieaduse în atenþia comitetului ºi pen-tru a-ºi actualiza reciproc cunoºtin-þele cu privire la evoluþiile recentecare privesc compania.

Comitetul de audit trebuie sã so-licite informaþiile importante întimp real ºi sã se aºtepte ca par-tenerul de audit sã facã o informareasupra ariilor problematice înainteca acestea sã devinã probleme ma-jore. Aceste comunicãri informalesunt esenþiale pentru a construi orelaþie de colaborare solidã cu audi-torul ºi pot contribui la o comuni-care formalã eficientã în cadrulîntâlnirilor comitetului ºi ale con-siliului de administraþie/suprave-ghere.

7. Comitetul de audit este tot tim-pul pregãtit pentru o situaþiede crizã

Abuzurile cu opþiuni la bursãmenþionate în presã, criza împru-muturilor neperformante ºi vehicu-larea unor zvonuri cu privire lairegularitãþi financiar-contabilesubliniazã importanþa existenþeiunui plan de contingenþã, formaladoptat înaintea producerii crizei,care sã cuprindã inclusiv proceduride implementare a unei investigaþiicredibile ºi independente în timputil. Când se declanºeazã o crizã,mizele sunt mari, reputaþia com-paniei este în joc ºi timpul esteesenþial. În momentul declanºãriiunei crize nu este timp pentru dez-voltarea unui plan de managementspecial pentru situaþii de crizã.

8. Comitetul de audit informeazãcontinuu consiliul de adminis-traþie/supraveghere asupra ac-tivitãþilor sale

Comunicarea dintre comitetul deaudit ºi consiliul de administra-þie/supraveghere reprezintã funda-mentul unei supravegheri eficientea afacerii. În condiþiile în care co-mitetul de audit are un rol centralîn supravegherea raportãrii finan-ciare, a controalelor interne, a ges-tiunii riscurilor si a conformitãþii,comunicarea cu consiliul de admi-nistraþie este esenþialã. Identifica-rea la timp a aspectelor ºi factorilorcare afecteazã raportarea financiarãcontribuie la creºterea încrederii cucare directorii semneazã în cele dinurmã situaþiile financiare.

9. Evaluarea „tonului” dat lanivel superior ºi în interiorulorganizaþiei

Comitetul de audit trebuie sã pro-moveze o culturã de conformitateºi responsabilitate pentru integri-tatea raportãrii financiare în cadrulîntregii organizaþii. Comitetul tre-buie sã aibã în vedere compatibili-tatea proceselor ºi instrumentelor(cum ar fi sondajele în cadrul anga-jaþilor) utilizate pentru monitori-zarea culturii organizaþionale ºi sãasigure cã activitãþile conducerii lanivel înalt oferã un model de com-portament clar, lipsit de ambigui-tãþi ºi consecvent.

10.Atenþie sporitã la performanþaComitetului de audit!

Autoevaluãrile nu sunt uºor derealizat, dar sunt esenþiale. Pentruo serie de comitete de audit, proce-sul anual de autoevaluare nu a fostfoarte productiv ºi necesitã eforturisuplimentare pentru a avea sigu-ranþa cã procesul îºi atinge obiec-tivele. Ca prim pas, este necesarãimplicarea tuturor membrilor co-

mitetului pentru a obþine un feed-back cât mai fidel cu privire la pro-cesul de autoevaluare. Apoi, tre-buie implicate toate resursele ºiexpertiza necesare pentru a dezvol-ta ºi rafina procesul de autoevalu-are care sã fie utilizat la nivelulcomitetului de audit

Prof.univ.dr. MariaMANOLESCU,

vicepreºedinte al CAFR

Comunicarea îºi propune sã pre-zinte evoluþia la nivel internaþionalºi în România a contabilitãþii, audi-tului financiar ºi guvernanþei cor-porativã, fiind pus în evidenþã fap-tul cã obiectivul general urmãritvizeazã creºterea încrederii înraportãrile financiare.

Pornind de la realitatea pe planinternaþional ºi de la obiectiveleRomâniei în calitate de stat mem-bru al Uniunii Europene ne propu-nem sã arãtãm, progresele þãriinoastre în procesul de asigurare aconformitãþii reglementãrilor îndomeniu, precum ºi necesitateaunei evaluãri oneste a problema-ticii cu care practica în domeniuîncã se mai confruntã.

Evoluþiile din ultimii ani privinddomeniul contabilitãþii, audituluifinanciar ºi guvernanþei corpora-tive (administrarea corporaþiilor)au vizat cu prioritate creºtereaîncrederii în raportãrile financiare.Considerãm necesarã punctarea, înacest cadru, a principalilor factoricare au influenþat aceste evoluþii lanivel internaþional fãrã a ne pro-

Raportarea financiarã ºi guvernanþa corporativã

499/2008


pune o ierarhizare în funcþie de im-portanþa lor.

1. În primul rând, PrincipiileOECD privind administrareacorporaþiilor aprobate în anul1999 ºi revizuite în anul 2003 aufost recunoscute ca fiind singu-rul set de principii de guver-nanþã corporativã acceptate peplan internaþional (Pactul pen-tru Stabilitate Financiarã, Orga-nizaþia Internaþionalã a Comi-siilor de Valori Mobiliare, Fon-dul Monetar Internaþional, Ban-ca Mondialã etc.).

Astfel, principiile OECD au stat labaza revizuirii legislaþiei privindsocietãþile comerciale, dar ºi aelaborãrii numeroaselor Coduri deguvernanþã corporativã în þãrilemembre OECD. De regulã, codu-rile respective nu au caracter obli-gatoriu, dar în aceste þãri existãprocedura de raportare a ceea ce nuse aplicã din prevederile acestora.

Punem în evidenþã ºi faptul cã pro-cesul de revizuire a directiveloreuropene a avut în vedere asimi-larea unor cerinþe cheie privind gu-vernarea corporaþiilor. Exemplifi-cãm în acest sens prevederile Di-rectivei 2006/46/CEE a Parlamen-tului European ºi a Consiliului din14 iunie 2006 care a modificat ºicompletat Directiva 78/660/CEE ºiDirectiva 83/349/CEE ºi în bazacãreia, într-o secþiune distinctã araportului administratorilor entitã-þilor ale cãror valori mobiliare suntadmise la tranzacþionare pe o piaþãreglementatã, trebuie prezentateinformaþii relevante cu privire laguvernanþa corporativã, respectiv:

- codul de guvernanþã corpora-tivã care se aplicã entitãþii saupe care entitatea a decis sã-laplice voluntar;

- informaþiile relevante privindpracticile de guvernanþã corpo-rativã aplicate în entitate;

- descrierea principalelor carac-teristici ale controlului intern ºia sistemelor de gestionare ariscurilor, în relaþie cu procesulde raportare financiarã;

- atribuþiile cheie ale AGA ºi de-scrierea drepturilor acþionarilor;

- structura ºi modul de operare aorganelor de administraþie, con-ducere ºi supraveghere ºi alecomitetelor acestora.

De asemenea, Directiva 2006/43/CEE a Parlamentului European ºi aConsiliului privind auditul statutarprevede obligaþia constituirii Co-mitetelor de audit de cãtre enti-tãþile de interes public (definitepotrivit jurisdicþiei fiecãrui statmembru) ºi dezvoltã atribuþiileacestuia în calitate de structurãimportantã de administrare a cor-poraþiilor cu obiective bine definiteprivind mecanismele de protecþieîmpotriva riscurilor, inclusiv celelegate de raportãrile financiare.

2. Procesul de dezvoltare perma-nentã ºi de revizuire a IFRS/IASºi strategia globalã privind a-doptarea acestora constituie ele-mentele de referinþã privind ca-litatea informaþiilor furnizate deraportãrile financiare. Pe aceastãbazã Europa a decis sã apliceIFRS elaborate de IASB ºi apro-bate de Uniunea Europeanã, iaravantajele folosirii unui singurlimbaj contabil într-o realitateeconomicã marcatã de globali-zare sunt de necontestat. Toto-datã, Decizia Comisiei ValorilorMobiliare a SUA de a permiteemitenþilor strãini sã transmitãsituaþiile financiare potrivitIFRS, fãrã a mai fi necesareretratãri pe baza US GAAP con-

firmã soliditatea raportãrilorfinanciare bazate pe IFRS.

3. Strategia globalã privind necesi-tatea supravegherii publice aauditului statutar al situaþiilorfinanciare în unele þãri dez-voltate ale lumii a devenit deja orealitate.

Direcþia generalã de acþiune a insti-tuþiilor ºi organizaþiilor de profilvizeazã ajungerea la o situaþie deconvergenþã între principiile supra-vegherii publice prevãzute de Di-rectiva 2006/43/CEE ºi principiilestabilite în Regulamentul organis-mului american de supravegherepublicã, precum ºi cele din diversealte þãri (Elveþia, Japonia, Canadaetc.). Aceste cinci principii sunt:

- gradul de adecvare ºi integri-tatea sistemului de suprave-ghere publicã;

- independenþa funcþionãrii siste-mului de supraveghere publicãde profesia de audit;

- independenþa ºi siguranþa sur-selor de finanþare ale sistemuluide supraveghere publicã;

- transparenþa sistemului de su-praveghere publicã;

- performanþa sistemului de su-praveghere publicã.

Dupã punctarea principalelor evo-luþii pe plan internaþional, conside-rãm cã este necesarã prezentareasituaþiei în domeniu, din Româ-nia.

În primul rând, cadrul juridic dereferinþã privind societãþile comer-ciale a preluat componente aleprincipiilor de guvernanþã corpora-tivã. Totuºi, unele prevederi aleLegii societãþilor comerciale nr.31/1990, cu modificãrile ºi com-pletãrile ulterioare, trebuie revizui-te ºi îmbunãtãþite. Astfel, deºi pu-

50


tem pune în evidenþã multe dindezvoltãrile legii respective (sis-temul dualist de administrare/su-praveghere ºi comitetele acestora,componenþa comitetului de audit ºicalificãrile necesare ale membriloracestuia, auditul financiar ºi audi-tul intern etc), câteva dintre punc-tele slabe ale acesteia sunt impor-tante ºi nu pot fi trecute cu vederea.Menþionãm în acest cadru: lipsareferirilor la rãspunderile privindpoliticile contabile ºi controlulintern ºi faptul cã prevederile pri-vind comitetele de audit ºi organi-zarea auditului intern par a aveacaracter opþional, atât prin formu-lare, cât ºi prin lipsa rãspunderilorpentru neorganizare.

Cadrul juridic în domeniul conta-bilitãþii a preluat întocmai preve-derile Regulamentului 1606/2002 alComisiei Europene privind apli-carea IFRS/IAS (OMFP nr.1121/2006, precum ºi prevederile la zi aledirectivelor europene (inclusiv pre-vederile Directivei 2006/46/CEE,preluate în OMFP 2001/2006).

Cadrul juridic în domeniul auditu-lui financiar va fi completat în acestan cu reglementãrile privind supra-vegherea publicã care preiau întotalitate atât principiile acesteisupravegheri, cât ºi celelalte cerinþeimpuse de Directiva 2006/43/CEE.

Având în vedere evoluþiile legisla-tive în materie la nivel naþional,evoluþii care au apropiat Româniade cerinþele internaþionale, consi-derãm cã putem folosi acest prilejdrept „moment al adevãrului” înanaliza ºi evaluarea problematiciicu care practica în domeniu încã semai confruntã. Am considerat cã neputem opri asupra urmãtoarelorcinci întrebãri:

- Sunt respectate în practicã cerin-þele legislaþiei care transpune

regulamentele ºi directivele eu-ropene, precum ºi principiileguvernanþei corporative?

- Sunt limite generate de necu-noºterea ºi neînþelegerea corectãa cerinþelor cadrului juridic ºi arãspunderilor legale?

- Cum prevenim contabilitateacreativã?

- Cum prevenim subordonarea înpracticã, în unele situaþii, araportãrii contabile cerinþelorfiscale?

- Sunt motive reale de îngrijorareprivind raportarea valorii justeîn general ºi a valorii justeprivind instrumentele financia-re în special?

Rãspunsurile trebuie sã ni le dãmsinguri, cu onestitate.

Pãrerea noastrã este aceea cã audi-tul financiar, pe de o parte, dar ºicelelalte structuri ale guvernanþeicorporative au obiective ºi rãspun-deri majore în soluþionarea cu suc-ces a acestor probleme reale.

Dr. Georgeta PETRE,director în Ministerul

Economiei ºi Finanþelor

În ultima perioadã au fost adusemodificãri substanþiale legislaþieicare vizeazã activitatea societãþilorcomerciale.

Este vorba de legislaþia în domeniulcontabilitãþii în special, dar ºi deLegea societãþilor comerciale.

Modificãrile aduse au fost determi-nate, în principal, de transpunereaunor directive europene în legisla-þia naþionalã.

Dupã acest proces de transpunere,constatãm cã anumite prevederidin legi nu sunt corelate sau nuoferã suficiente elemente pentru afi aplicate corespunzãtor în prac-ticã.

Mã refer în special la Legea socie-tãþilor comerciale, care are uneleprevederi ce nu se coreleazã fie cuLegea contabilitãþii, fie cu legislaþiaprivind piaþa de capital sau cu le-gislaþia care reglementeazã activi-tatea societãþilor comerciale cucapital majoritar de stat.

De aceea, o preocupare actualã aguvernului este aceea de a armo-niza prevederile din legislaþia ro-mâneascã, pentru a se evita con-tradicþii sau situaþii în care legeanu poate fi aplicatã sau interpre-tatã aºa cum a dorit legiuitorul.

Unele direcþii de acþiune în perfec-þionarea legislaþiei vizeazã Minis-terul Economiei ºi Finanþelor.

Este vorba de legislaþia în dome-niul contabilitãþii, dar aici conside-rãm cã deja s-au transpus direc-tivele europene, iar practica de-monstreazã cã reglementarea na-þionalã s-a înþeles de cãtre profe-sioniºti ºi nu creeazã probleme înaplicare.

Referitor la Legea nr. 31/1990 pri-vind societãþile comerciale republi-catã, cu completãrile ºi modi-ficãrile ulterioare, chiar în aceastãperioadã are loc un proces de eva-luare ºi de completare. Proiectul delege s-a aflat pe site-ul MinisteruluiJustiþiei.

La perfecþionarea acestei legi rolulhotãrâtor îl au Ministerul Justiþiei,dar ºi mediul de afaceri. Sigur cã ºi

Coordonate ale perfecþionãrii legislaþiei

în domeniul contabi-litãþii ºi auditului

519/2008


alte ministere se implicã, printrecare Ministerul Economiei ºi Fi-nanþelor, în legãturã cu clarificareaunor aspecte; dar ºi auditorii potface propuneri Ministerului Jus-tiþiei pentru îmbunãtãþirea legis-laþiei respective.

Între direcþiile de perfecþionaresunt avute în vedere urmãtoareleaspecte:

- cuprinderea în legislaþie a prin-cipiilor de guvernanþã OECD;

- clarificare cu privire la rãspun-derile administratorului ºi a con-ducerii societãþii comerciale. Unadintre acestea se referã la „po-liticile contabile“, pentru care înlegea actualã avem termenul de„sistem contabil“, ceea ce pro-duce confuzie sau neînþelegere;

- clarificãri cu privire la comitetulde audit ºi auditorii interni;

- coroborarea prevederilor legiisocietãþilor comerciale cu legis-laþia auditului financiar, dupãaprobarea legii de transpunere aDirectivei privind auditul statu-tar. În aceastã lege sunt cuprinºitermeni ºi definiþii care nu seregãsesc în legea societãþilorcomerciale ºi atunci trebuie fã-cute anumite armonizãri.

De asemenea, o analizã atentã tre-buie acordatã statutului cenzorilorde la societãþile comerciale ºi inte-grãrii acestora în cerinþele deguvernanþã corporativã.

România a beneficiat de asistenþãdin partea Bãncii Mondiale care afãcut o evaluare a legislaþiei din Ro-mânia privind auditul financiar,inclusiv în ceea ce priveºte preve-derile din legislaþia privind socie-tãþile comerciale referitoare laaudit ºi cenzori. Se apreciazã cãstatutul cenzorului este oarecumneclar ºi sugestia este sã se reanali-

zeze statutul, atribuþiile ºi rãspun-derile acestuia.

O altã problemã de analizat este ra-portul dintre auditorul financiar ºiautoritãþile de reglementare. Acesteautoritãþi – cum sunt Banca Naþio-nalã a României, Comisia Na-þionalã a Valorilor Mobiliare, Co-misia de Supraveghere a Asigu-rãrilor ºi Comisia de Supravegherea Sistemului de Pensii Private auunele cerinþe suplimentare de infor-maþii pentru auditorii financiari.

Se pune problema cât anume din in-formaþii pot divulga auditorii finan-ciari fãrã sã intre în conflict de inte-rese ºi sã afecteze confidenþialitatea.

De asemenea, sunt de clarificatunele aspecte privind raportul întreauditorul financiar ºi auditorulintern, raportul dintre auditorulintern, comitetul de audit ºi audi-torul financiar.

Dacã analizãm legea societãþilorcomerciale, existã unele rãspun-deri, dar ele sunt destul de generalprezentate. Nu sunt precizate înlege sancþiuni cu privire la:

- nerespectarea cerinþelor privindcomitetele de audit;

- implementarea auditului internla societãþile comerciale;

- nerespectarea limitelor minimede capital. Astfel, existã un nu-mãr foarte mare de societãþi co-merciale care nu respectã limitelede capital propriu prevãzute deLegea societãþilor comerciale.Legea nu precizeazã care estesancþiunea administratorului ºi aconducerii în asemenea situaþii.De asemenea, legea societãþilorcomerciale nu prevede cine con-statã abaterile de la aceastã lege.

Un alt domeniu vizat în viitor esteperfecþionarea cadrului legal în

domeniul contabilitãþii. Aici avemîn vedere ca în permanenþã sãavem conformitate între regle-mentarea contabilã româneascã ºiDirectivele europene ºi sã þinempasul cu dezvoltãrile care au loc înspaþiul european. O altã direcþieurmãritã este aplicarea standarde-lor internaþionale de raportarefinanciarã de cãtre anumite tipuride entitãþi.

Nu în ultimul rând avem în vedereo direcþie de armonizare a preve-derilor existente în diferite actenormative, cu impact în activitateasocietãþilor comerciale: terminolo-gie, definiþii ºi nu numai, chiaraspecte de conþinut.

În special ne referim la: legea con-tabilitãþii ºi legislaþia secundarãdatã în aplicarea ei, legea societã-þilor comerciale, legislaþia privindpiaþa de capital ºi regulamenteleemise de CNVM, precum ºi regle-mentãrile emise de celelalte insti-tuþii cu atribuþii în acest sens (BNR,CSA, CSSPP), legislaþia care regle-menteazã auditul public intern laentitãþile care gestioneazã fonduripublice, legislaþia privind activelesocietãþilor comerciale, precum ºialte legi.

Acest proces de armonizare a legis-laþiei va fi puþin accelerat ºi de fap-tul cã legea privind transpunereaDirectivei nr. 43/2006 va fi adoptatãpânã la sfârºitul lunii iunie.Guvernul a adoptat, între timp,OUG nr. 90/24 iunie 2008 privindauditul statutar al situaþiilor finan-ciare anuale ºi al situaþiilor finan-ciare anuale consolidate - n.red.

În aceastã lege se menþioneazã cãîn termen de 6 luni de la adoptarealegii vor trebui efectuate toatemodificãrile în celelalte legi printrecare legislaþia auditului financiar ºicea privind societãþile comerciale.

52

Pascal FREREJAQUE,director ROSC – Banca

Mondialã

Banca Mondialã ºi-a deschis unbirou în Viena, de curând, abiaacum patru luni. Obiectivul sãuvizeazã reforma cu privire laraportarea financiarã la nivel cor-porativ, ca sã fim mai aproape dedumneavoastrã care ne sunteþiclienþi, ca sã înþelegem mai binecare sunt necesitãþile dumneavoas-trã ºi ca sã putem sã vã acordãmsfaturile mai uºor.

Deci, în primul rând, principalulprogram pe care îl avem, esteROSC (Raportul privind standar-dele ºi codurile). De ce avemnevoie de acesta? Ei bine, motivulpentru acesta este chiar foarte sim-plu! Întotdeauna când existã o crizãoamenii reacþioneazã la stãrile decrizã! Asta se întâmplã când piaþafinanciarã scade, când apare unscandal mare în domeniul auditu-lui ºi se repun sub semnul între-bãrii raportarea financiarã, inde-pendenþa auditorilor.

În anii 90 a avut loc o crizã pe maimulte pieþe. Numeroase scandaluri

au lovit Asia de Est, de aceea s-ahotãrât sã se ia iniþiativa ROSC.

ROSC se bazeazã fundamental pepremisa cã, dacã vrei sã previi ostare de crizã, trebuie sã o rezolvi.Deci, în principiu, tot ce facem noipentru auditori este sã creãm stan-darde ºi sã încercãm sã consolidãmindependenþa. Ceea ce dorim estesã prevenim aceste crize. Cum pre-venim aceste crize? Ne asigurãm cãinformaþia pe care o asigurãm pie-þei este, de data aceasta, mai bunã.

De ce este contabilitatea atât deimportantã? Ei bine, contabilitateaeste importantã pentru cã, în prin-cipiu, dacã nu ai contabilitate,nimeni nu poate lua decizii.Desigur cã investitorii pot luadecizii, dar banca nu poate fisupravegheatã în mod corespunzã-tor, bursa de valori nu poate fisupravegheatã în mod corespunzã-tor, asigurãrile nu pot fi suprave-gheate cum trebuie. Nu existãguvernanþã corporativã ºi nu poþiidentifica insolvenþa ºi protejadrepturile creditorilor.

De ce crede Banca Mondialã cãtoate acestea sunt atât de impor-tante? Ei bine, noi credem cu ade-vãrat cã auditul ºi contabilitateasunt chestiuni de dezvoltare. Dacãaþi avea rezonanþã contabilã înaudit, aþi avea siguranþã financiarãºi aceasta conduce la dezvoltareasectorului privat, la crearea de noilocuri de muncã ºi, de asemenea,

conduce la facilitarea accesului lacredite care, bineînþeles, este fun-damentul pentru dezvoltare.

Existã o iniþiativã a Bãncii Mon-diale de a realiza, în scurt timp, oevaluare a ceea ce înseamnã profe-sie ºi cum funcþioneazã ea. Rolulacestei evaluãri va fi acela de aactualiza cunoºtinþele Bãncii Mon-diale cu privire la lucrurile care s-au petrecut de la ultima evaluarecare a avut loc în 2003.

Bineînþeles cã de atunci s-au întâm-plat multe în România. În 2007 aþireuºit sã aderaþi la Uniunea Euro-peanã ºi, desigur, acum aveþi, deasemenea, o lege a contabilitãþii.Aceasta este baza. Odatã ce aþi con-stituit acest cadru legal, trebuie sãîmbunãtãþiþi lucrurile în practicã. ªiaici este locul unde trebuie sã inter-vinã, de fapt, instituþiile profesio-nale, sã se asigure cã toate acestecerinþe sunt aplicate, implementateºi consolidate.

Ce facem ºi pentru ce folosimROSC-urile? Care sunt aranja-mentele pentru România? Pentruunele companii avem standardeleinternaþionale de raportare finan-ciarã – bineînþeles, pentru com-paniile listate – iar standardeleinternaþionale de audit sunt foarteimportante ºi folosite în practicainternaþionalã.

Problema asupra cãreia aº doriacum sã ne concentrãm este infra-structura raportãrii financiare.Aceasta nu se reduce doar la stan-darde de contabilitate ºi audit.Dacã aveþi standarde de contabili-tate ºi audit, fãrã pregãtirea profe-sionalã educaþionalã, fãrã etica pro-fesionalã contabilã, fãrã aplicareastandardelor de audit, consecinþaeste o cãdere a sistemului, urmatãde o crizã. ªi cam asta este ce seîntâmplã în unele þãri!

Am sã spun câteva lucruri ºi despreindependenþã. Independenþa estepiatra de temelie a profesiei con-tabile. Dacã nu existã indepen-

ATELIERUL IVEtica profesionalã

- independenþa auditorilorModerator: Jean PRECOURT,

preºedintele FIDEF

Pregãtirea educaþionalã ºi etica

profesionalã evitã criza de sistem

539/2008

ATELIERUL IV - Etica profesionalã-independenþa auditorilor

denþã nu veþi obþine încredereapublicã. Dacã nu existã încredereapublicã, nu pot exista auditorii,pentru cã auditorii s-au transfor-mat deja din consilierii de încre-dere ai unei singure persoane, cumerau consideraþi odatã, într-uncomitet mai numeros, pe care sebazeazã acum investitorii ºi cele-lalte pãrþi interesate. Este de maxi-mã importanþã ca situaþiile finan-ciare sã fie plauzibile ºi dacã nuaveþi fundamentul – adicã, inde-pendenþa - nimeni nu va acordaatenþie conþinutului raportului deaudit sau/ ºi nici nu se va uita lasituaþiile financiare. Situaþiile fi-nanciare sunt foarte importantepentru ambele pãrþi ºi, de aseme-nea, sunt foarte importante pentruinvestitori.

Cred cã în dimineaþa asta s-a discu-tat mai mult despre cadrul generalal eticii din punctul de vedere alIFAC. S-a discutat despre reco-mandãrile Uniunii Europene pen-tru 2009. Acestea sunt în mareparte asemãnãtoare cu cele fãcutede IFAC. În principal, se referã lacadrul de lucru privind mãsurilede securizare a independenþei.Cred cã este foarte important caacest cadru de lucru sã fie acelaºi înîntreaga lume. Prin urmare, esteesenþial ca auditorii sã perceapãacelaºi înþeles al independenþei. Nueste vorba de conceptul naþional,este cadrul general de lucru. Existãameninþãri. Acestea trebuie identi-ficate ºi trebuie analizate mãsurilede securizare. Nu este neapãratvorba de ameninþãri care nu îþi per-mit sã-þi îndeplineºti activitatea deauditor, dar este necesar sã iei înconsiderare mãsurile de securizarea independenþei ca sã te asiguri cãvei rãmâne independent ºi cã veiputea emite o opinie de audit inde-pendentã.

Cred cã am trecut în revistã ceea ces-a discutat dimineaþã. Aº dori sãaccentuez faptul cã auditorii nusunt singuri în activitatea lor. Au-ditorii sunt responsabili, dar ºi co-mitetele de audit îºi au aceastãresponsabilitate. Existã ºi o respon-sabilitate a organismelor de supra-veghere care le pot oferi consul-tanþã auditorilor în activitãþile lor.Dacã au o problemã, ei se pot adre-sa organismelor profesionale, carese pot adresa mai departe organis-melor de supraveghere. Acesta esteun lucru foarte important.

Madeline ALEXANDER,Audit Partner & Mihaela

ROªU, Audit Director,Deloitte România

Una din problemele cu care se con-fruntã zilnic un auditor financiareste legatã de eticã ºi indepen-denþã, iar mãsurile de protecþie co-respunzãtoare includ: cunoaºtereaºi înþelegerea clientului/societãþii, aacþionarilor sãi, a celor din condu-cere ºi a celor responsabili pentruguvernarea societãþii ºi a afacerilorsale sau obþinerea certitudinii cãacel clientul s-a angajat sã-ºi îm-bunãtãþescã practicile de guver-nanþã corporativã sau instrumen-tele de control intern.

Înainte de acceptarea unei noi re-laþii cu un client, un auditor finan-ciar în practicã publicã ar trebui sãia în considerare dacã acceptarea arcrea anumite ameninþãri privindconformitatea cu principiile funda-

mentale prevãzute de codul IFAC.Unul dintre aceste principii funda-mentale îl constituie Independenþa.

Este esenþial ca firmele de audit sãreconcilieze codul lor intern de eti-cã cu prevederile normelor IFAC.Codul IFAC identificã douã aspectesemnificative legate de indepen-denþa auditorilor: ameninþãrile laadresa independenþei ºi mãsurilede protecþie ce se pot lua în aceastãsituaþie. Auditorul financiar trebuiesã înþeleagã cã el acþioneazã îninteres public, nu numai în intere-sul clientului ºi, de asemenea, tre-buie sã ºtie când sã aplice regle-mentãrile codului IFAC.

De ce este importantã indepen-denþa auditorului?

În primul rând, pentru cã raportulde audit care reprezintã o opinieindependentã nu este folosit doarde client, ci poate fi folosit de alþiutilizatori externi care vor lua de-cizii în legãturã cu acea societate.

În al doilea rând, este vorba desprereputaþia firmei de audit ºi a audi-torului care, neconformându-se lapoliticile ºi procedurile de indepen-denþã ale firmei, se expune unui riscce atrage sancþiuni profesionale ºidisciplinare, aplicabile angajatuluisau firmei, litigii, insatisfacþia clien-tului ºi chiar pierderea acestuia.

În al treilea rând, este vorba desprenerespectarea normelor IFAC decãtre auditor, ceea ce atrage dupãsine sancþionarea acestuia conformlegilor în vigoare.

Deci pãstrarea independenþei estefoarte importantã, pentru cã aceas-ta garanteazã exprimarea unei opi-nii de audit independente, iar uti-lizatorii de situaþii financiare auconfortul necesar pentru a lua de-cizii.

Ameninþãri posibile la independenþa

auditorilor ºi mijloacede a le contracara

54


Ameninþãrile la adresa indepen-denþei se încadreazã în urmãtoarelecategorii:

de interes propriu;de auto-revizuire;de reprezentare;de familiaritate; de intimidare.

În unele cazuri, ameninþãrile suntconsiderate atât de mari încât nuexistã mãsuri de protecþie care sãpoatã reduce riscul; de aceea, existãunele interdicþii. Unele din acesteinterdicþii, de exemplu, se referã larelaþiile financiare ºi de alte tipuridintre auditori ºi afinii lor saumembrii apropiaþi ai familiei ºiclienþii de audit. Pentru menþinereaindependenþei este obligatoriu caauditorul sã înþeleagã politicile carese aplicã lui ºi celor cu care audi-torul are relaþii familiale ºi person-ale, precum ºi mãsurile adecvatecare trebuie luate în cazul apariþieiproblemelor de independenþã.

Relaþii familiale ºi personale suntdefinite dupã cum urmeazã:

Afin – un pãrinte, copil saufrate/sorã care nu face parte dinmembrii apropiaþi ai familiei;

Membrii apropiaþi ai familiei –soþ/soþie (sau echivalentul) saupersoanele dependente.

De exemplu, dacã auditorul arputea semna un mandat de audit lao societate unde soþia, sora saupartenerul de viaþã al auditoruluieste director financiar sau are altãpoziþie de decizie la acel potenþialclient, atunci independenþa esteameninþatã. Similar, dacã la unclient curent, auditorul dobândeºtedeodatã o relaþie familialã sau per-sonalã cu persoanele de decizie,datorate unei promovãri sau

acceptarea unei noi poziþii a acesto-ra, atunci independenþa auditoru-lui este din nou ameninþatã. Înaceste cazuri trebuie luate mãsuride protecþie, cum ar fi: neaccep-tarea mandatului, în cazul clientu-lui curent-retragerea din acel man-dat, ori probabil cea mai adecvatãmãsurã poate fi delegarea manda-tului cãtre un alt partener de auditdin cadrul firmei, care nu are aces-te relaþii familiale sau personale.

Alte ameninþãri la adresa auditoru-lui sunt cele legate de intimidãri, însituaþiile în care este ameninþat cãnu va fi reînnoit contractul de auditsau va fi dat în judecatã de clientulrespectiv.

Mãsurile de protecþie pe care audi-torul financiar trebuie sã le con-sidere când independenþa sa esteameninþatã se împart în douã maricategorii:

Mãsuri de protecþie generate deprofesie, legislaþie sau regle-mentãri;

Mãsuri de protecþie în mediulde activitate - de profesie.

În cazul în care auditorul se în-tâlneºte cu una dintre situaþiile deameninþare ºi este nesigur înrezolvarea acelei situaþii, este foarteimportant sã cearã sprijinul ºi asis-tenþa Camerei Auditorilor carepoate gãsi o soluþie adecvatã. ÎnRomânia, Legea auditului, care afost revizuitã ºi va fi adoptatã încurând1, va atrage dupã sine sancþi-uni disciplinare destul de severe încazul în care independenta nu esteasiguratã. De aceea, este foarte im-portant sã ne conformãm Coduluide eticã ºi sã exercitãm cerinþeleacestuia de fiecare datã când sun-tem expuºi situaþiilor dificile.

Mircea BOZGA, Director Assurance General,

PricewaterhouseCoopers

Mã voi opri asupra câtorva aspectegenerale referitoare la eticã ºi inde-pendenþã. Am sã încep însã cu oîntrebare obiºnuitã pe care o ridi-cãm cu toþii în întâlnirile cu clienþiide audit din acest an: ce estimãriaveþi pentru anul 2008 ?

Majoritatea rãspunsurilor primitesunt pozitive, dar discuþiile potcontinua imediat cu comentarii degenul: „Am amânat planurile delistare din cauza condiþiilor pieþeide capital” sau „Nu ºtim dacã vommai reuºi sã contractãm finanþareconvenabilã ?” Este posibil însã capresiunile la care sunt supuºi direc-torii sã se regãseascã în modul deîntocmire a situaþiilor financiare.

Iar aici intervine specificul profe-siei de auditor: clienþii auditorilorsunt de fapt utilizatorii raportuluide audit, de regulã acþionarii socie-tãþii. Tocmai din cauza complexi-tãþii relaþiei auditor – director – ac-þionari, auditorul trebuie sã cu-noascã ºi sã respecte întocmai ce-rinþele Codului etic ºi ale Standar-delor profesionale de audit.

Ca urmare a recesiunii de la sfâr-ºitul anilor 1980, cuvântul „eticã” adevenit buzz-word-ul anilor 1990.Sfârºitul mileniului a adus însã unnou val de scandaluri ºi falimenteîn lumea afacerilor. S-a rediscutatcalitatea auditului, inclusiv etica ºiindependenþa auditorilor. S-au

1 Nota redacþiei: Între timp, reglementarea respectivã a fost adoptatã prin Ordonanþã de Urgenþã a Guvernului.

Independenþa incumbãrespectarea regulilor

specifice profesiei

559/2008

ATELIERUL IV - Etica profesionalã-independenþa auditorilor

introdus sisteme de supraveghere aprofesiei, iar etica ºi independenþaauditorilor a revenit pe agendaSecurities and Exchange Comissiondin SUA (SEC), a Comisiei Euro-pene, cât ºi a IFAC.

În Europa, un pas important a fostrealizat de Comisia Europeanã prinemiterea „Recomandãrii“ din 2002cu privire la independenþa audi-torului. Abordarea, bazatã pe prin-cipii, a Recomandãrii a fost ulterioradoptatã ºi de IOSCO în „Princi-piile Independenþei Auditorului“.

În acelaºi timp, ca urmare a pro-blemelor din sectorul financiar ºi acomplexitãþii tranzacþiilor financia-re, legiuitorii ºi instituþiile de supra-veghere ºi reglementare au ridicatîntrebãri privind necesitatea supli-mentãrii cadrului bazat pe principiicu reguli explicite în zone-cheie.

Exemple de reguli discutate lanivel de organizaþii profesionale ºiinstituþii de reglementare suntrotaþia obligatorie a auditorilor saulimitarea serviciilor pe care unauditor le poate oferi clienþilor sãi.

Astfel, Federaþia Europeanã a Ex-perþilor Contabili (FEE) a emis înanul 2004 studiul „Rotaþia Obli-gatorie a Firmelor de Audit”, bazatpe rapoarte din Italia, Spania,Marea Britanie, Statele Unite sauAustralia. Studiul FEE prezintãprincipalele argumente pro ºi con-tra rotaþiei obligatorii. Concluziilestudiului au fost cã rotirea obliga-torie a firmelor de audit nu estebeneficã pentru calitatea audituluiîn primii ani de audit atât din cauzacunoºtinþelor limitate ale audito-rilor despre firma respectivã, cât ºia posibilitãþii ca managementul cli-entului sã profite de aceastã lipsãde cunoºtinþe ºi sã reducã ºansa au-ditorilor de a descoperi „schemele“sale.

În plus, rotaþia obligatorie a audito-rilor poate duce la concentrareapieþei auditului ºi, în acelaºi timp,mãreºte costurile aferente audituluipentru client.

Statele Unite au considerat cãrotirea obligatorie nu este o soluþiefezabilã pentru asigurarea inde-pendenþei auditorilor, în timp ceItalia este singura þarã europeanãcare aplicã în mod activ rotaþiafirmelor de audit.

FEE a concluzionat cã nu este înfavoarea rotaþiei obligatorii a firme-lor de audit dar cã este în favoareaprevederilor noii Directive a 8 (lavremea studiului aflatã în variantade propunere), care îmbunãtãþeºterelaþia dintre comitetul de audit ºiauditor, introduce elemente de con-trol al calitãþii, impune rotaþia par-tenerilor de audit, cât ºi creareaunui organism public de suprave-ghere a profesiei.

Ulterior, în anul 2006, FEE a emisun nou studiu privind Implemen-tarea Recomandãrilor UE privindindependenþa”.

Studiul a concluzionat cã existãnevoia de reforme privind inde-pendenþa auditorilor în þãrile mem-bre UE ºi cã abordarea pe bazã deprincipii este abordarea corectã,utilizatã ºi în UE. În plus, nouadirectivã a 8-a (Directiva 43/2006 aCE) privind auditul statutar a fostemisã, iar auditorii europeni, camembri ai IFAC, trebuie sã apliceCodul de Eticã al IFAC, precum ºicelelalte standarde IFAC, privindcalitatea auditului (ISA 200 ºi ISQC 1).

În SUA, PricewaterhouseCoopers arealizat un studiu barometru înanul 2004 ºi a concluzionat cãmanagerii companiilor, pe lângãaspectele de identificare ºi manage-ment al riscurilor, se aºteptau ca

independenþa auditorilor sã fieanalizatã cu atenþie de consiliile deadministraþie sau de comitetele deaudit.

În acelaºi timp, tot în SUA, pentruPublic Company AccountingOversight Board (PCAOB), orga-nism de reglementare înfiinþat prin„Sarbanes Oxley Act”, una din pri-oritãþile pentru 2008 o reprezintãfinalizarea regulilor privind inde-pendenþa auditorilor.

În ceea ce priveºte România, Ca-mera Auditorilor Financiari aadoptat Codul de Eticã emis deIFAC încã de la începutul activitãþiiprofesiei de auditor financiar ºi, deaceea, din acest punct de vedere, seaflã cu un pas înaintea multor statedin Uniunea Europeanã care voradopta standardele IFAC abia anulacesta, odatã cu implementareaDirectivei 43.

În concluzie, importanþa acordatãindependenþei auditorilor de clien-þi ºi de organisme de reglementarene indicã nouã, ca profesioniºti, cãavem obligaþia de a respecta toateregulile specifice, dar ºi oportuni-tatea de a ne prezenta serviciile înmod distinctiv faþã de alte profesiiliberale.

Emil CULDA, auditor financiar,

vicepreºedinte al CAFR

Încerc sã vorbesc din perspectivaunei întreprinderi de audit de maimici dimensiuni, fãrã îndoialãnecomparabilã cu Big Four. Dar fie-care categorie de entitãþi de audit

Principalul capital al auditorului este

credibilitatea

56


are avantajele ºi dezanvantajelesale. Cred cã, din perspectiva uneifirme mai mici, cea mai mareameninþare ce poate apãrea în timpeste a unei prea mari familiaritãþicu clientul sãu. Prin însãºi natura ºidimensiunile firmei pot apãreaasemenea ameninþãri. Pe de altãparte, trebuie sã spun cã, în mãsuraîn care ºtim sã comunicãm foartebine cu clientul – tema comunicãriifiind o problemã generalã a con-tabililor - de pe poziþii absolutobiective ºi în acelaºi timp cordialeîn limite remarcabile, cred cã sepoate rezolva aproape orice tip deincompatibilitate.

Din chestiunea fundamentalã rã-mâne pânã la urmã – ºi asta o pu-tem vedea din perspectiva unorexperienþe nu prea fericite chiar cucompanii de mare tradiþie - omulcare, cum spune o vorbã româneas-cã, sfinþeºte locul. Fie cã suntemparteneri într-o firmã din Big Four,fie cã lucrãm într-o firmã micã,dacã nu avem în noi crezul uneideontologii profesionale problemanu se rezolvã.

ªi deja cred cã problema e foartesimplã. Eu, din perspectiva uneifirme mici, spun cã principalulcapital pe care îl pot avea, indife-rent de situaþie ºi peste câþi ani estecredibilitatea. Dacã eu acest ele-ment îl vând într-un fel sau, altfelspus, dacã fac astãzi un târg cu ocompanie-client pentru a-l audita ºia avea o opinie fãrã rezerve pentrua pãrea cã rapoartele din care rezul-tã performanþe fantastice ºi o creº-tere nemaipomenitã a activelorsunt ºi adevãrate ºi pentru astaauditorul ia ºi „o cãruþã“ de bani,sunt absolut convins cã, peste câtvatimp, când managerul companieiauditate va fi altã persoanã decâtprietenul meu ºi eu voi fi în postu-ra de a audita pe altcineva, unde„prietenul“ are vreun interes, aces-

ta va spune: „Ei, lasã cã ºtiu eu cumface auditorul meu, deci n-am cumsã-l cred !“

Iar problema se pune la fel pentruoricare dintre noi dacã avem unastfel de comportament. Ca atare artrebui sã fii puþin nebun ca pentruo oportunitate de moment sã-þipierzi principalul capital: credibili-tatea.

Dacã însã avem acest capital, credi-bilitatea, ºi care nu poate fi fãrã in-dependenþã, avem tot ce ne trebuie.ªi eu mai am o vorbã: „ªi într-o co-muniune de bandiþi – 99%, tot e ne-cesar unul pe care sã-l creadã toþi!“

Ca atare, aceasta-i poziþia noastrã ºichiar se aºteaptã foarte mult de laauditorul financiar ºi chiar de laprofesionistul contabil în generalpentru cã societatea aºteaptã de lael foarte mult, fiind ultimul ºi celmai important cuvânt. ªtiþi bine, încazul Enron, cine înfundã puºcãri-

ile! De asemenea, ºtim cã persoaneextrem de importante implicate înconducerea Enron, care au fãcut pu-blic anumite afirmaþii ºi au în-demnat investitorii americani sãinvesteascã, acum sunt bine-mersi.Tot profesionistul contabil rãmâne,din perspectiva societãþii ºi a aºtep-tãrii acesteia de la noi, „AcarulPãun“ .

Dacã înþelegem aceste adevãrurisimple, cred cã aceastã chestiunede aplicare realã a Codului de eticãnu mai ridicã probleme nici pentrunoi, nici pentru cei cu mai multãexperienþã. Deci fie cã o firmã deaudit este micã sau mare, pro-blemele de eticã se pun la fel ºitotul depinde în ultimã instanþã demodul în care fiecare din noi, caprofesionist, înþelege cât de impor-tante sunt aceste principii, nu pen-tru cã ar fi foarte morale, cât pentrucalitatea profesiei, ºi, dacã vreþi, ºipentru stabilitatea materialã.

audit 9 2008 - cafr · imobilizãrile corporale ce rezultã din procesul...

Documents