arteriografia renalĂ

1 UROLOGIE/NEFROLOGIE

ARTERIOGRAFIA RENALĂ

EXAMEN RADIOGRAFIE AL ARTERELOR RINICHILOR EFECTUAT PRIN PUNCŢIE ARTERIALĂ SAU VENOASĂ, CARE ARE CA SCOP OBSERVAREA STĂRII VASELOR RINICHIULUI PENTRU A DEPISTA EVENTUALE ANOMALII, CAUZA ÎNGUSTĂRII ACESTOR VASE, SEMNELE UNEI TUMORI SAU ALE UNUI TRAUMATISM RENAL. DEŞI TEHNICA SA A FOST SIMPLIFICATĂ, GRAŢIE PRELUCRĂRII ELECTRONICE A IMAGINILOR (ARTERIOGRAFIA COMPU-TERIZATĂ, REALIZATĂ PRINTR-O SIMPLĂ INJECŢIE INTRAVENOASĂ), ACEASTA ESTE MAI PUŢIN PRACTICATĂ PENTRU STUDIUL RINICHILOR DECÂT ALTE EXAMENE, CUM ESTE, DE EXEMPLU, SCANAREA.

TehnicaARTERIOGRAFIA RENALĂ ESTE UN

EXAMEN RADIOGRAFIE AL CĂRUI PRINCIPIU CONSTĂ ÎN MĂSURAREA DIFERENŢELOR DE ABSORBŢIE A RAZELOR X DE CĂTRE DIVERSE ŢESUTURI PE CARE RAZELE LE TRAVERSEAZĂ. RADIOGRAFIILE REALIZATE EVIDENŢIAZĂ ACESTE DIFERENŢE.

PENTRU A PUTEA FI VIZUALIZATE VASELE, SE INJECTEAZĂ CU PUŢIN TIMP ÎNAINTEA EXAMENULUI, UN PRODUS NUMIT „DE CONTRAST”, OPAC LA RAZELE X.

Pregătirea şi derularea practică

• Arteriografia renală prin puncţie arterială NECESITĂ ÎN

PREALABIL EFECTUAREA TESTELOR DE COAGULARE A SÂNGELUI.

ÎN GENERAL, ÎNTREGUL EXAMEN, INCLUSIV PREGĂTIREA ÎN VEDEREA REALIZĂRII LUI ŞI SUPRAVEGHEREA ULTERIOARĂ SE PRACTICĂ ÎN CURSUL UNEI SPITALIZĂRI DE APROXIMATIV 48 DE ORE.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, PACIENTUL ESTE CONDUS ÎN SALA DE RADIOLOGIE. I SE CERE SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN, CU CAPUL BINE SPRIJINIT DE ACEASTA.

MEDICUL INTRODUCE UŞOR UN CATETER FIN, MIC TUB DE PLASTIC, ÎNTR-UN VAS DE SÂNGE UŞOR ACCESIBIL, CUM AR FI ARTERA FEMURALĂ, LA NIVELUL PLICII INGHINALE, ŞI APOI ÎL ÎMPINGE UŞOR, AJUTÂNDU-L SĂ p r o GRESEZE ÎN AORTĂ, APOI ÎN ARTERA RENALĂ, CONTROLÂNDU-I RADIOSCOPLI POZIŢIA PE UN ECRAN.

ACEST CATETER ÎI PERMITE IN|<'< TAREA PRODUSULUI DE CONTRAŞI IO DAT. CU AJUTORUL CLIŞEELOR I ADI<*JJI . 1 FICE EFECTUATE ÎN MOD COHM .1 1 * 1

MEDICUL ÎI POATE OBSERVA |>I"JJI* SIA ÎN VASELE RINICHIULUI.

O DATĂ CE IMAGINILE AU ILOVMIH VIZIBILE PE ECRAN, RADIOLOY.NL 1

WLL ZEAZĂ IMEDIAT CLIŞEELE 1 AI LINGI «FLIT

CATETERUL ESTE ........ 1 .«*, INLOCUL PUNCŢIEI ESTE ATO|MILL 1 1 1

MIT PANSAMENT

EXAMENUL DUROA/R A|IIN»LMIWL

UROLOGIE/NEFROLOGIE 2

O ORĂ.•Arteriografi.i /N/UM

venoasă NU NOTOTLLL «I'LUILMFF NICI EFECTUAREA ( « M a l u l

>IK LARE. PACIENTUL NU II«IMII«SE PREZINŢI1 M ........... .UN SERVICIU DE 1 «ILLULUGLT

ÎI ESTE INJECTAT MAI ÎNTÂI UN PRO-DUS DE CONTRAST IODAT ÎNTR-O VENĂ DE LA NIVELUL PLICII COTULUI. DIFUZIA ACESTUIA ANTRENEAZĂ ÎN ORGANISM O SENZAŢIE DE CĂLDURĂ, CARE ÎNSĂ DISPARE RAPID. IMAGINILE OBŢINUTE SUNT ANALIZATE ELECTRONIC.

DUPĂ O SCURTĂ PERIOADĂ DE REPAUS, DE APROXIMATIV 15 MINU-TE, PACIENTUL POATE PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE.

Efecte secundareDACĂ INJECŢIA PE CALE VENOASĂ

NU ESTE MAI NEPLĂCUTĂ DECÂT ORICE ALTĂ INJECŢIE, PUNCŢIA ARTEREI FEMURALE ESTE UN PIC MAI DUREROASĂ.

PE DE ALTĂ PARTE, ACEASTA POATE PREZENTA RISCURI, ÎN SPECIAL LA PERSOANELE VÂRSTNICE ALE CĂROR VASE DE SÂNGE PREZINTĂ O MAI MARE FRAGILITATE DIN CAUZA DEPOZITELOR DE COLESTEROL.

CA URMARE A EXAMENULUI, SE |I<MTE PRODUCE UN HEMATOM SAU, IN,II TE RAR, O HEMORAGIE. ACEASTĂ EVENTUALITATE JUSTIFICĂ SPITALIZAREA. ( * • 1 SONALUL SPECIALIZAT POATE ASTFEL * 1 1 • I .IVEGHEA LOCUL PUNCŢIEI ŞI PONTO OFERI PACIENTULUI UN PLUS DE »L|

UR.INŢĂ ŞI CONFORT.

I )• reţinutIII|IM T.IREA PRODUSULUI DE EONII III

I. NL.IT POATE PROVOCA O REACŢIA IIL<’I J'.ICÎL MANIFESTATĂ PRIN GRE- II" I VILI SILTURI ŞI CHIAR O SCĂDERE A JTYMLIINLL ,II TERIALE. MEDICUL SE ASI- (HI \ '.I PACIENTUL NU A PREZENTAT KIILITIL.N.I .ILCRGIE (ASTM, ECZEMĂ, ALERGIE LA IOD). ÎN CAZ CONTRAR, I SE VA PRESCRIE UN TRATAMENT ANTIALER- GIC CARE VA TREBUI URMAT ÎN ZILELE CE PRECED ARTERIOGRAFIA. PACIENTUL VA FI ATENT SUPRAVEGHEAT ÎNAINTE ŞI DUPĂ EXAMEN.

EL TREBUIE SĂ AIBĂ ASUPRA SA REZULTATELE ANALIZELOR SANGUINE RECOMANDATE. DACĂ TESTELE INDICĂ MODIFICĂRI DE COAGULARE, EXAMENUL ESTE REPROGRAMAT.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU ŞI ADRESATE PACIENTULUI SUB FORMA UNEI FIŞE MEDICALE EXPLICATIVE CARE ÎNSOŢEŞTE CLIŞEELE EFECTUATE.

BIOPSIA PROSTATEIEXAMEN CARE ARE CA SCOP PRE-

LEVAREA UNUI FRAGMENT DE LA NIVELUL PROSTATEI PENTRU A FI STUDIAT LA MICROSCOP.

TehnicaBIOPSIA PROSTATEI ESTE

REALIZATĂ CU AJUTORUL UNUI AC DE BIOPSIE. ACEASTĂ PUNCŢIE SE FACE PE CALE TRANSPERINEALĂ (PRIN PERETELE PE- RINEULUI) SAU, CEL


MAI ADESEA, PE CALE TRANSRECTALĂ (PRIN PERETELE RECTULUI).

Pregătirea şi derularea practici

•Biopsia transrcct.il.) M>< EMT.T ■ T PREGĂTIRE INDISPENSABILI, PNNTITI I LIMITA LA MAXIMUM MM UI ML" N< I

ÎNAINTEA EXAMENULUI, . ............ITREBUIE SIL URMN/N UN II.IT MI> M CU ANTIBIOTICE, IN NNNOI.IL, HIM|I • L< 5 ZILE: 2 /LLR IN.ILNTE.I MICI VNNŢLAI ÎN ZIUA INTERVENŢIEI ŞI 2 ZILE DUPĂ ACEASTA. CÂT DESPRE RECT, ACESTA ESTE CURĂŢAT CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE, PRINTR-O DISMĂ CARE ÎNDEPĂRTEAZĂ RESTURILE DE MATERII FECALE.

BIOPSIA TRANSRECTALĂ NU NECESITĂ ANESTEZIE.

ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACI-ENTUL SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE O PARTE PE MASA DE EXAMEN. EA ÎL SFĂTUIEŞTE ADESEA SĂ ÎŞI DESTINDĂ ŞI SĂ ÎŞI RELAXEZE MUŞCHII, RESPIRÂND CALM ŞI REGULAT.

MEDICUL INTRODUCE ACUL PROTEJAT ÎN RECT, GHIDÂNDU-L CU AJUTORUL DEGETULUI SAU CU AJUTORUL UNUI APARAT DE ECOGRAFIE. ATUNCI CÂND A AJUNS ÎN LOCUL VIZAT, ÎL INTRODUCE ÎN PROSTATĂ ŞI PRELEVEAZĂ UN FRAGMENT.

• Biopsia transperineală SE PRACTICĂ SUB ANESTEZIE LOCALĂ.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACIENTUL SĂ SE

DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN.

MEDICUL DEZINFECTEAZĂ MAI ÎNTÂI REGIUNEA SCROTULUI ŞI A ANUSULUI CU AJUTORUL UNEI SOLUŢII ANTISEPTICE, APOI INJECTEAZĂ PRODUSUL ANESTEZIANT.

IMEDIAT CE ACESTA A ACŢIONAT (ÎN GENERAL ÎN 1-2 MINUTE), MEDICUL STABILEŞTE LOCUL PUNCŢIEI, CARE SE SITUEAZĂ LA NIVELUL PERINEULUI, ÎNTRE ORIFICIUL ANAL ŞI INSERŢIA TESTICULELOR.

EL INTRODUCE ACUL DE BIOPSIE ÎN PROSTATĂ ŞI EFECTUEAZĂ PRELEVAREA.APLICĂ UN PANSAMENT, PE CARE PACIENTUL POATE SĂ-L ÎNLĂTURE 24 DE ORE MAI TÂRZIU.

UNEORI SUNT PRELEVATE MAI MULTE FRAGMENTE, DIN DIFERITE PĂRŢI ALE PROSTATEI. ÎN ACEST CAZ, DURATA EXAMENULUI SE POATE PRELUNGI DE LA 5 LA 20 DE MINUTE.

DUPĂ UN SCURT TIMP DE REPAUS, ÎN GENERAL DE 15 MINUTE, PACIENTUL POATE PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE.

BAIA SAU DUŞUL SUNT INDICATE ÎNCEPÂND CU URMĂTOAREA ZI.

Efecte secundareDUPĂ O BIOPSIE A PROSTATEI ESTE

FRECVENT OBSERVATĂ — ÎN ORELE SAU ZILELE URMĂTOARE — PREZENŢA ÎN URINĂ SAU SCAUN A UNOR MICI CANTITĂŢI DE SÂNGE. ACEST LUCRU NU TREBUIE SĂ ALARMEZE PACIENTUL. ÎN SCHIMB, DACĂ SÂNGERAREA PE CALE RECTALĂ ESTE


MASIVĂ ŞI ANUSUL ELIMINĂ SÂNGE DE CULOARE ROŞU INTENS, TREBUIE CONSULTAT MEDICUL CARE A PRACTICAT BIOPSIA.

SINGURA COMPLICAŢIE REALĂ CARE POATE URMA UNEI BIOPSII TRANSREC- TALE ESTE RARĂ: SE POATE PRODUCE

O INFECŢIE. TRATAMENTUL CU ANTIBIOTICE, PRESCRIS PACIENTULUI ÎNAINTEA EXAMENULUI, ARE CA SCOP PREVENIREA ACESTEIA. TOTUŞI, APARIŢIA FEBREI, ÎN ZILELE CARE URMEAZĂ EXAMENULUI, EVENTUAL ASOCIATĂ CU O DURERE LOCALĂ ŞI CU TULBURĂRI RENALE, NECESITĂ PREZENTAREA LA MEDICUL CARE A REALIZAT EXAMENUL.

De reţinutÎNAINTEA INTERVENŢIEI, PENTRU

PREVENIREA ORICĂRUI RISC DE HEMORAGIE, MEDICUL SE ASIGURĂ CĂ PACIENTUL NU SUFERĂ DE TULBURĂRI DE COAGULARE ŞI CĂ NU URMEAZĂ UN TRATAMENT CONSTÂND ÎN ANTICOAGU- LANTE SAU ASPIRINĂ (FLUIDIFIANTE ALE SÂNGELUI).

ÎN CAZ DE BIOPSIE TRANSRECTALĂ, UN RECT INSUFICIENT CURĂŢAT, CONŢINÂND URME DE MATERII FECALE, OBLIGĂ LA REPETAREA EXAMENULUI.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE DUPĂ APROXIMATIV 10 ZILE, SUB FORMA UNEI FIŞE MEDICALE EXPLICATIVE ADRESATE MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL.

CISTOGRAFIARETROGRADĂ

EXAMEN RADIOLOGIE CARE ARE CA SCOP STUDIEREA STĂRII ŞI FUNCŢIO-NĂRII CANALULUI URETREI ŞI AL VEZICII, ÎN MOMENTUL ÎN CARE ACEASTA SE UMPLE ŞI EVACUEAZĂ URINA.

CISTOGRAFIA RETROGRADĂ SAU URE- TRO-CISTOGRAFIA ASCENDENTĂ ŞI MIC- ŢIONALĂ (U.C.A.M.), PERMITE DEPISTAREA UNUI OBSTACOL ÎN CANALUL URETREI SAU UN REFLUX AL URINEI DIN VEZICĂ SPRE RINICHI.

TehnicaU.C.A.M. ESTE UN EXAMEN RADI-

OGRAFIE AL CĂRUI PRINCIPIU CONSTĂ ÎN MĂSURAREA DIFERENŢELOR DE ABSORBŢIE A RAZELOR X DE CĂTRE DIVERSELE ŢESUTURI ALE CANALULUI URETREI ŞI ALE VEZICII, PE CARE ACESTEA LE TRAVERSEAZĂ. RADIOGRAFIILE REALIZATE EVI-DENŢIAZĂ ACESTE DIFERENŢE DE ABSORBŢIE.

PENTRU A PUTEA FI VIZUALIZATE URETRA ŞI VEZICA, TREBUIE INJECTAT UN PRODUS NUMIT „DE CONTRAST”, OPAC LA RAZELE X.


CISTOGRAFIA RETROGRADĂ SE PRACTICĂ ÎN SALA DE RADIOLOGIE, ÎN CONDIŢII ASEPTICE RIGUROASE.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACIENTUL SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE RADIOLOGIE.

MEDICUL INTRODUCE ATUNCI PRIN CANALUL URETREI O CANULĂ (SAU O SERINGĂ SPECIALĂ), PRIN


INTERMEDIUL CĂREIA INJECTEAZĂ PRODUSUL DE CONTRAST IODAT, APOI O SONDĂ PRIN CARE VA UMPLE CU APĂ VEZICA, PUŢIN CÂTE PUŢIN.

EL REALIZEAZĂ DIFERITE CLIŞEE ÎN TIMP CE URETRA ŞI VEZICA SE UMPLU, ULTIMUL CLIŞEU EFECTUÂNDU-L CÂND ACESTEA SUNT PLINE.

RETRAGE APOI CANULA ŞI ÎI CERE PACIENTULUI SĂ URINEZE. ÎN ACEST TIMP, EFECTUEAZĂ NOI CLIŞEE, ULTIMUL PREZENTÂND VEZICA COMPLET GOALĂ.

EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV 30 DE MINUTE.

Efecte secundareCISTOGRAFIA RETROGRADĂ NU

ESTE ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDAR. SINGURUL MOMENT NEPLĂCUT POATE FI ACELA AL INTRODUCERII CANULEI, DAR ACEASTĂ MANEVRĂ NU ESTE DURE-ROASĂ.

MEDICUL PRESCRIE, ÎN GENERAL, UN SCURT TRATAMENT CU ANTIBIOTICE PENTRU A PREVENI RISCURILE INFECŢIEI.

SE ÎNTÂMPLĂ CĂ PACIENTUL SĂ RE-SIMTĂ O DURERE LA PRIMA URINARE DUPĂ EXAMEN ŞI SĂ DESCOPERE PREZENŢA UNEI MICI CANTITĂŢI DE SÂNGE ÎN URINĂ. ACESTE SEMNE NU TREBUIE SĂ ÎL ALARMEZE, PENTRU CĂ DISPAR RAPID.

De reţinutSPRE DEOSEBIRE DE ALTE EXA-

MENE, ACESTA NU ESTE CONTRAINDI-

CAT PERSOANELOR ALERGICE LA IOD, PENTRU CĂ, ÎN ACEST CAZ, PRODUSUL NU PĂTRUNDE ÎN SÂNGE.

REZULTATELE SUNT TRANSMISE ÎN 24 DE ORE MEDICULUI CURANT. ACESTA ÎI OFERĂ PACIENTULUI CLIŞEELE ÎNSOŢITE DE O FIŞĂ MEDICALĂ EXPLICATIVĂ.

CISTOSCOPIA

EXAMEN CARE ARE CA SCOP OBSERVAREA PERETELUI VEZICII ŞI REPERAREA LA NIVELUL ACESTUIA A EVENTUALELOR LEZIUNI. ÎN ACEST ULTIM CAZ, MEDICUL POATE LUA DECIZIA DE A PRACTICA IMEDIAT BIOPSIILE, CEEA CE ÎNSEAMNĂ SĂ PRELEVEZE FRAGMENTE DE ŢESUT DESTINATE ANALIZĂRII ÎN LABORATOR.

TehnicaCISTOSCOPIA SE FACE CU

AJUTORUL UNUI ENDOSCOP ADAPTAT PENTRU OBSERVAREA VEZICII, CISTOSCOPUL.

ACESTA ESTE FORMAT DINTR-UN SISTEM OPTIC DIN FIBRE DE STICLĂ ŞI LENTILE RACORDAT LA O SURSĂ LUMINOASĂ, DINTR-UN SISTEM DE IRIGAŢIE ŞI DINTR-UN CANAL DE OPERARE PRIN CARE SE INTRODUCE — DACĂ MEDICUL DECIDE SĂ EFECTUEZE PRELEVĂRI IMEDIAT DUPĂ EXAMEN — O PENSĂ DE BIOPSIE.


ACEST EXAMEN SE PRACTICĂ, ÎN GENERAL, FĂRĂ SPITALIZARE.


ATUNCI CÂND CISTOSCOPIA NU ESTE DESTINATĂ SIMPLEI OBSERVĂRI ÎN VEDEREA STABILIRII UNUI DIAGNOSTIC, ACEASTA SE PRACTICĂ ÎN MAJORITATEA CAZURILOR, FĂRĂ ANESTEZIE — LA FEMEI ŞI SUB ANESTEZIE LOCALĂ — LA BĂRBAŢI. CISTOSCOPIA SE PRACTICĂ ATUNCI LA DEBUTUL EXAMENULUI, PRIN INTRODUCEREA UNUI GEL PE CANALUL URETREI.

ATUNCI CÂND CISTOSCOPIA ESTE EFECTUATĂ ÎN SCOP TERAPEUTIC (ABLA- ŢIA POLIPILOR), EA IMPLICĂ PRACTICAREA UNEI ANESTEZII LOCALE PERIDU- RALE, SAU CHIAR O ANESTEZIE GENERALĂ, ATÂT LA FEMEI, CÂT ŞI LA BĂRBAŢI.

ANESTEZIA GENERALĂ ESTE REALI-ZATĂ ÎN BLOCUL OPERATOR, DE CĂTRE UN MEDIC ANESTEZIST.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACIENTUL SĂ SE DEZBRACE, CEL PUŢIN ÎN PARTEA INFERIOARĂ A CORPULUI, APOI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN, CU CAPUL PERFECT SPRIJINIT DE MASĂ, CU GAMBELE ÎNDOITE ŞI GENUNCHII DEPĂRTAŢI, SIMULÂND POZIŢIA NUMITĂ „GINECOLOGICĂ”.

MEDICUL INTRODUCE UŞOR APARATUL CARE TRAVERSEAZĂ ORIFICIUL CANALULUI URETREI ŞI AJUNGE ÎN VEZICĂ. INJECTEAZĂ APOI APĂ STERILĂ PENTRU A UŞURA DEPĂRTAREA PEREŢILOR ACESTEIA, FACILITÂND ASTFEL OBSERVAREA.

EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV 5 MINUTE, TIMP ÎN CARE DOAR INTRODUCEREA CISTOSCOPULUI

POATE PĂREA NEPLĂCUTĂ, DAR NU ESTE DUREROASĂ.

Efecte secundareCISTOSCOPIA NU ESTE ÎNSOŢITĂ

DE NICI UN EFECT SECUNDAR.PACIENTUL POATE PLECA IMEDIAT

DUPĂ EXAMEN ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE CURENTE.

De reţinutSINGURELE CONTRAINDICAŢII

SURVIN ÎN CAZUL TULBURĂRILOR MAJORE DE COAGULARE A SÂNGELUI (DIN CAUZA RISCULUI HEMORAGIEI CARE AR PUTEA FI PROVOCATĂ DE INTRODUCEREA CISTOSCOPULUI) ŞI AL INFECŢIILOR PROSTATEI, DATORITĂ FAPTULUI CĂ GERMENII SE POT RĂSPÂNDI ATUNCI CÂND SE VEHICULEAZĂ SONDA. MEDICUL SE ASIGURĂ, ÎN CURSUL CONSULTAŢIEI CARE PRECEDE EXAMENUL, CĂ PACIENTUL NU SUFERĂ DE NICI UNA DINTRE ACESTE AFECŢIUNI.

SE ÎNTÂMPLĂ, ÎN CAZURI RARE, CA CISTOSCOPIA SĂ NU POATĂ FI EFECTUATĂ DIN CAUZA ÎNGUSTĂRII SAU BLOCĂRII CANALULUI URETREI PRIN PRESIUNEA UNEI PROSTATE MĂRITE ÎN VOLUM.

REZULTATELE EXAMENULUI VIZUAL AL VEZICII SUNT CUNOSCUTE IMEDIAT ŞI CONSEMNATE PE UN BULETIN DE ANALIZĂ. REZULTATUL ANALIZEI PRELEVĂRILOR EFECTUATE (A BIOPSIILOR) ESTE ADRESAT MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL, DUPĂ UN INTERVAL DE 8-10 ZILE.


DOPPLER-UL PENIAN

EXAMEN CARE ARE CA SCOP STU-DIEREA STĂRII VASELOR SANGUINE DIN CORPII CAVERNOŞI AI PENISULUI, CU AJUTORUL ULTRASUNETELOR.

PRESCRIS ÎN CAZUL TULBURĂRILOR DE ERECŢIE, EXAMENUL PERMITE ANALIZAREA FUNCŢIONĂRII ARTERELOR CARE IRIGĂ CORPII CAVERNOŞI, PENTRU A DEPISTA O EVENTUALĂ ÎNGUSTARE A DIAMETRULUI ACESTORA SAU O INSUFICIENŢĂ, MAI MULT SAU MAI PUŢIN EVIDENŢIATĂ, A IRIGĂRII CU SÂNGE.

TehnicaDOPPLER-UL PENIAN CONSTĂ ÎN

DETERMINAREA VITEZEI DE CIRCULAŢIE A SÂNGELUI ÎN ARTERELE PENISULUI. PRINCIPIUL SĂU GENERAL SE BAZEAZĂ PE FENOMENUL FIZIC NUMIT EFECT DOPPLER.

ATUNCI CÂND O VIBRAŢIE, ÎN ACEST CAZ ULTRASUNETELE, SE REFLECTĂ PE O STRUCTURĂ ÎN MIŞCARE, AŞA CUM SUNT GLOBULELE ROŞII ALE SÂNGELUI, FRECVENŢA SA ESTE MODIFICATĂ.

ACEASTĂ VARIAŢIE DE FRECVENŢĂ FACE SĂ APARĂ UN SUNET, CARE ESTE AMPLIFICAT ÎNTR-UN APARAT ŞI ÎNREGISTRAT PE UN GRAFIC.

MEDICUL CUNOAŞTE ASTFEL VITEZA de MIŞCARE A GLOBULELOR ŞI POATE TRAGE CONCLUZII ASUPRA DEBITULUI SANGUIN.

EL PRACTICĂ EXAMENUL CU AJUTO-RUL UNUI CREION EMIŢĂTOR ŞI RECEPTOR DE ULTRASUNETE, NUMIT

SONDĂ, PE CARE ÎL APLICĂ PE PIELE URMĂRIND TRASEUL VASELOR PE CARE DOREŞTE SĂ LE STUDIEZE.


DOPPLER-UL PENIAN SE PRACTICĂ, ÎN GENERAL, ÎN CABINETUL DE RADI-OLOGIE, DE CĂTRE UN MEDIC SPECIA-LIZAT ÎN ACEASTĂ TEHNICĂ, SAU ÎN TIMPUL UNEI CONSULTAŢII LA SPITAL.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, MEDICUL INJECTEAZĂ, ÎN ANUMITE CAZURI, ÎN PENISUL PACIENTULUI — DUPĂ CE DEZINFECTEAZĂ ZONA CU AJUTORUL UNEI SOLUŢII ANTISEPTICE — UN PRODUS CARE VA PROVOCA DILATAREA VASELOR, ANTRENÂND PROGRESIV ERECŢIA ACESTUIA.

EL FACE ACEASTĂ INJECŢIE CU AJU-TORUL UNUI AC FOARTE FIN ŞI SCURT. PACIENTUL NU TREBUIE SĂ FIE ÎNGRIJORAT, PENTRU CĂ ACEASTĂ ÎNŢEPĂTURĂ, DEŞI DEZAGREABILĂ, NU ESTE MAI DUREROASĂ DECÂT O ÎNŢEPĂTURĂ PRACTICATĂ ÎNTR-O ALTĂ PARTE A CORPULUI. ÎN PLUS, PACIENTUL RESIMTE O SENZAŢIE TRECĂTOARE DE CĂLDURĂ DATORATĂ PĂTRUNDERII ÎN SÂNGE A PRODUSULUI INJECTABIL.

CÂND PENISUL ESTE ÎN ERECŢIE, MEDICUL APLICĂ LA BAZA ACESTUIA O MANŞETĂ GONFLABILĂ CARE FUNCŢIONEAZĂ PE ACELAŞI PRINCIPIU CA AL MANŞONULUI UTILIZAT PENTRU EVALUAREA TENSIUNII ARTERIALE. ACEASTĂ MANŞETĂ ESTE CONECTATĂ LA UN MANOMETRU CARE MĂSOARĂ DIFERITELE PRESIUNI EXISTENTE ÎN


INTERIORUL VASELOR.MEDICUL REPEREAZĂ APOI ARTE-

RELE PENISULUI CU AJUTORUL SONDEI CU ULTRASUNETE. DEPLASEAZĂ ACEASTĂ SONDĂ DE-A LUNGUL DIFERITOR VASE PE CARE DOREŞTE SĂ LE STUDIEZE, ÎN TIMP CE APARATUL ÎNREGISTREAZĂ VITEZA SÂNGELUI CARE CIRCULĂ LA ACEL NIVEL.

EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV 30 DE MINUTE, DUPĂ CARE PACIENTUL POATE PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

Efecte secundareDOPPLER-UL PENIAN NU ESTE

ÎNSOŢIT DE NICI UN EFECT SECUNDAR, FIIND ÎN ACELAŞI TIMP ABSOLUT NEDUREROS.

TOTUŞI, INJECŢIA CU PRODUSUL VASODILATATOR POATE PĂREA DEZA-GREABILĂ UNOR PACIENŢI, MAI ALES SUB ASPECT PSIHOLOGIC.

NU ESTE EXCLUSĂ O POSIBILĂ COMPLICAŢIE, DAR ACEASTA SURVINE FOARTE RAR ŞI POATE CONSTA ÎN: ERECŢIE PRELUNGITĂ (SAU PRIAPISM)— JENANTĂ ŞI UNEORI DUREROASĂ —, DATORATĂ PRODUSULUI VASODILATATOR.

ÎN ACEST CAZ, TREBUIE ÎNŞTIINŢAT IMEDIAT MEDICUL, PENTRU CĂ ACEASTĂ STARE RISCĂ SĂ PERICLITEZE ORGANELE ERECTILE.

De reţinutREZULTATELE SUNT TRANSMISE DI-

RECT MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL, ÎNTR-UN INTERVAL DE 24-48 DE ORE.

ACESTA REDACTEAZĂ O FIŞĂ ÎN CARE EXPLICĂ DETALIAT CURBELE GRAFICELOR ŞI O ADRESEAZĂ PACIENTULUI SAU POARTĂ CU ACESTA O DISCUŢIE ASUPRA REZULTATELOR, ÎN CURSUL URMĂTOAREI CONSULTAŢII.

ECOGRAFIA ENDORECTALÂ A PROSTATEI

EXAMEN CARE ARE CA SCOP OBSERVAREA PROSTATEI, DIRECT PE ECRAN, CU AJUTORUL UNEI SONDE CU ULTRASUNETE, PENTRU A-I DETERMINA, DUPĂ O STUDIERE MINUŢIOASĂ, DIMENSIUNILE ŞI STRUCTURA.

CONFRUNTÂND ACESTE OBSERVAŢII CU REZULTATELE EXAMENELOR COMPLEMENTARE, MEDICUL VA PUTEA PUNE CU PRECIZIE UN DIAGNOSTIC.

TehnicaECOGRAFIA SE BAZEAZĂ PE

PRINCIPIUL PE CARE ÎL AU ULTRASUNETELE DE A SE REFLECTA PE ORGANELE PE CARE LE ÎNTÂLNESC. ECOURILE, ASTFEL ÎNAPOIATE, SUNT TRADUSE ÎN IMAGINI PE UN ECRAN SAU PE O HÂRTIE FOTOGRAFICĂ. ULTRASUNETELE SUNT EMISE ŞI RECEPŢIONATE PRIN INTERMEDIUL UNEI „SONDE” CARE CONŢINE UN CRISTAL DE CUARŢ. ACEASTA ESTE INTRODUSĂ DE MEDIC ÎN RECT, ÎN SCOPUL DE A SE APROPIA CÂT MAI MULT DE PROSTATĂ.



ECOGRAFIA PROSTATEI NECESITĂ CA VEZICA SĂ FIE PLINĂ ÎN MOMENTUL EXAMENULUI. PACIENTUL TREBUIE DECI SĂ BEA CU O ORĂ ÎNAINTE O JUMĂTATE DE LITRU DE APĂ ÎN 10-15 MINUTE. ESTE MAI BINE CA PACIENTUL SĂ BEA LICHIDELE ÎN CLINICĂ PENTRU A EVITA CA SENZAŢIA IMPERIOASĂ DE A URINA SĂ ÎL DERANJEZE PE STRADĂ. DACĂ NEVOIA DE A URINA ESTE PREA ACUTĂ, PACIENTULUI I SE VA PERMITE SĂ URINEZE PUŢIN PENTRU A SE LINIŞTI, DAR

I SE VA ATRAGE ATENŢIA SĂ NU ÎŞI GOLEASCĂ VEZICA URINARĂ ÎN ÎNTREGIME.

ACEST EXAMEN ARE LOC ÎN SALA DE ECOGRAFIE ŞI SE DESFĂŞOARĂ ÎN PENUMBRĂ PENTRU CA IMAGINILE SĂ FIE CÂT MAI CLARE PE ECRAN.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACIENTUL SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA

CULCAT PE SPATE SAU CULCAT PE O PARTE.

MEDICUL INTRODUCE UŞOR SONDA, ÎN PREALABIL LUBRIFIATĂ, PRIN ANUS PÂNĂ LA RECT. ACEST MOMENT AL EXAMENULUI ESTE CU SIGURANŢĂ NEPLĂCUT, DAR NEDUREROS ŞI NU PREZINTĂ NICI UN RISC. MEDICUL ROTEŞTE SONDA PENTRU A OBSERVA PE ECRAN PROSTATA, PE CARE O EXAMINEAZĂ DIN DIFERITE UNGHIURI.

EXAMENUL DUREAZĂ ÎN JUR DE 15 MINUTE.

PACIENTUL POATE APOI PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

DACĂ MEDICUL DESCOPERĂ ÎN CURSUL EXAMENULUI O ANOMALIE, EL POATE DECIDE EFECTUAREA UNEI BIOPSII A PROSTATEI. ACEASTĂ PRELEVARE DE FRAGMENT DE ŢESUT, REALIZATĂ SUB UN TRATAMENT CU ANTIBIOTICE, VA AVEA LOC SUB CONTROL ECOGRAFIC.

Efecte secundareECOGRAFIA ENDORECTALĂ A

PROSTATEI, AL CĂREI PRINCIPIU SE BAZEAZĂ PE EMISIA ULTRASUNETELOR, NU ESTE ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDAR, CHIAR DACĂ EA POATE PĂREA NEPLĂCUTĂ ANUMITOR PACIENŢI.

DOAR O AFECŢIUNE A ANUSULUI (HEMOROIZI, FISURĂ ETC.) RISCĂ SĂ O FACĂ RELATIV DUREROASĂ.

De reţinut

DIMENSIUNEA REDUSĂ A SONDE-LOR UTILIZATE, FACE CA INTRODUCEREA ŞI MANIPULAREA LOR SĂ FIE NEDU- REROASE.

REZULTATELE SUNT TRANSMISE DUPĂ 24 DE ORE DIRECT MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL. EL ADRESEAZĂ LA RÂNDUL SĂU PACIENTULUI CLIŞEELE ŞI O FIŞĂ MEDICALĂ EXPLICATIVĂ A ACESTORA.


ECOGRAFIA PROSTATEI EFECTUATĂ DEASUPRA ZONEI PUBIENE

EXAMEN CARE ARE CA SCOP OBSERVAREA DIRECTĂ, PE UN ECRAN, A PROSTATEI ŞI ÎNREGISTRAREA EFECTELOR PRODUSE DE O POSIBILĂ ANOMALIE A ACESTEIA, MANIFESTATĂ LA NIVELUL ORGANELOR URINARE ÎNVECINATE, MAI ALES A VEZICII.

ACEASTĂ ECOGRAFIE PERMITE STUDIEREA MAI MULTOR CARACTERISTICI: DIMENSIUNEA ŞI STRUCTURA PROSTATEI, STAREA VEZICII ŞI POSIBILITATEA DE EVACUARE COMPLETĂ A URINEI CONŢINUTE. CÂND VEZICA NU SE GOLEŞTE ÎN TOTALITATE, ACEST INCONVENIENT ESTE ADESEA DATORAT UNEI CREŞTERI ÎN DIMENSIUNI A PROSTATEI, CARE ÎMPIEDICĂ EVACUAREA COMPLETĂ A LICHIDULUI.


PROPRIETATEA PE CARE O AU

ULTRASUNETELE DE A SE REFLECTA

PE ORGANELE PE CARE LE

ÎNTÂLNESC. ECOURILE ASTFEL

PRIMITE SUNT TRADUSE ÎN IMAGINI

PE UN ECRAN SAU PE HÂRTIE

FOTOGRAFICĂ. ULTRASUNETELE

SUNT EMISE ŞI PRIMITE PRIN

INTERMEDIUL UNEI „SONDE”

CONŢINÂND UN CRISTAL DE CUARŢ,

PE CARE MEDICUL O APLICĂ ŞI

0 DEPLASEAZĂ PE PARTEA

INFERIOARĂ A ABDOMENULUI

PACIENTULUI.


ECOGRAFIA PROSTATEI NECESITĂ

CA VEZICA SĂ FIE PLINĂ ÎN

MOMENTUL EXAMENULUI. PACIENTUL

TREBUIE SĂ BEA CU O ORĂ ÎNAINTE

O JUMĂTATE DE LITRU DE APĂ ÎN 10-

15 MINUTE. ESTE MAI BINE CA

PACIENTUL SĂ BEA LICHIDELE ÎN

CLINICĂ PENTRU A EVITA CA

SENZAŢIA IMPERIOASĂ DE A URINA

SĂ ÎL DERANJEZE PE STRADĂ. DACĂ

NEVOIA DE A URINA ESTE PREA

ACUTĂ, PACIENTULUI I SE VA

PERMITE SĂ URINEZE PUŢIN PENTRU

A SE LINIŞTI, DAR

1 SE VA ATRAGE ATENŢIA SĂ

NU ÎŞI GOLEASCĂ VEZICA URINARĂ ÎN

ÎNTREGIME.

ACEST EXAMEN ARE LOC ÎN SALA

DE ECOGRAFIE ŞI SE DESFĂŞOARĂ ÎN

PENUMBRĂ, PENTRU CA IMAGINILE SĂ

FIE CÂT MAI CLARE PE ECRAN.ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA

MEDICALĂ INVITĂ PACIENTUL SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE SPATE, PE MASA DE EXAMEN.

MEDICUL APLICĂ APOI PE ABDOMEN UN GEL FARĂ GRĂSIME; SENZAŢIA DE RECE PE CARE O GENEREAZĂ ACESTA NU ESTE FOARTE NEPLĂCUTĂ. GELUL ARE ROLUL DE A ASIGURA UN CONTACT PERFECT ÎNTRE PIELE ŞI SONDĂ.


MEDICUL DEPLASEAZĂ ATUNCI SONDA PE PIELE, OBSERVÂND PROS-TATA ŞI VEZICA PE ECRANUL SĂU DE CONTROL. PRIN MIŞCAREA SONDEI, EL POATE EXAMINA ACESTE ORGANE DIN DIFERITE UNGHIURI.

EL CERE APOI PACIENTULUI SĂ URI-NEZE, ÎNCERCÂND SĂ ÎŞI GOLEASCĂ VEZICA URINARĂ ÎN ÎNTREGIME. MEDICUL EFECTUEAZĂ ATUNCI UN NOU EXAMEN AL VEZICII, DUPĂ ACEEAŞI TEHNICĂ, PENTRU A VERIFICA DACĂ ESTE CU ADEVĂRAT GOLITĂ SAU DACĂ MAI CONŢINE ÎNCĂ O ANUMITĂ CANTITATE DE LICHID.

EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV 15 MINUTE. LA FINAL, GELUL ESTE ÎNDEPĂRTAT ŞI PIELEA CURĂŢATĂ.

De reţinutECOGRAFIA PROSTATEI EFECTUATĂ

DEASUPRA ZONEI PUBIENE NU ESTE ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDAR ŞI ESTE ABSOLUT NEDUREROASĂ.

REZULTATELE SUNT TRANSMISE ÎN MAXIMUM 24 DE ORE DUPĂ EXAMEN, DIRECT MEDICULUI CARE L-A PRESCRIS. ACESTA ADRESEAZĂ PACI-ENTULUI CLIŞEELE ÎNSOŢITE DE INTERPRETAREA LOR.ECOGRAFIA RENALĂ

EXAMEN CARE ARE CA SCOP OBSERVAREA DIRECTĂ PE UN ECRAN A PARENCHIMULUI (ŢESUTULUI RENAL), ŞI A CĂII DE EVACUARE A URINEI FORMATE ÎN CALICE ŞI BAZINET, ÎN SPECIAL PENTRU DEPISTAREA EVENTUALILOR CALCULI.

ECOGRAFIA RENALĂ PERMITE, DE

ASEMENEA, MĂSURAREA DIMENSIUNII RINICHILOR, DETECTAREA UNEI EVEN-TUALE DILATAŢII A CĂILOR URINARE SAU A UNEI LEZIUNI INTRARENALE.

CONFRUNTÂND ACESTE OBSERVAŢII DIFERITE CU REZULTATELE EXAMENELOR COMPLEMENTARE, MEDICUL VA PUTEA PUNE CU PRECIZIE UN DIAGNOSTIC.


PROPRIETATEA PE CARE O AU ULTRASUNETELE DE A SE REFLECTA PE ORGANELE PE CARE LE ÎNTÂLNESC. ECOURILE ASTFEL PRIMITE SUNT TRADUSE ÎN IMAGINI PE UN ECRAN SAU PE HÂRTIE FOTOGRA-FICĂ. ULTRASUNETELE SUNT EMISE ŞI PRIMITE PRIN INTERMEDIUL UNEI „SONDE”, CONŢINÂND UN CRISTAL DE CUARŢ, PE CARE MEDICUL O POZIŢIONEAZĂ ŞI O DEPLASEAZĂ ÎN REGIUNEA RINICHILOR PACIENTULUI.


ECOGRAFIA RENALĂ NECESITĂ UN POST ALIMENTAR PE CARE PACIENTUL TREBUIE SĂ-L ŢINĂ CU CÂTEVA ORE ÎNAINTEA EXAMENULUI, CEEA CE ÎN-SEAMNĂ CĂ NU TREBUIE SĂ MĂNÂNCE SAU SĂ BEA ÎN ACEST INTERVAL DE TIMP, PENTRU CĂ DIGESTIA ALIMENTELOR SOLIDE SAU LICHIDE SPOREŞTE CANTITATEA DE GAZE INTESTINALE ŞI PREZENŢA ACESTORA FACE DIFICILĂ INTERPRETAREA IMAGINILOR.

ACEST EXAMEN SE DERULEAZĂ ÎN SALA DE ECOGRAFIE, ÎNTR-O LUMINĂ


OBSCURĂ, PENTRU CA IMAGINILE SĂ APARĂ CÂT MAI CLAR PE ECRAN.

ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACI-ENTUL SĂ SE DEZBRACE, ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN.

MEDICUL APLICĂ APOI UN GEL FĂRĂ GRĂSIME PE ABDOMEN ŞI ÎN ZONA LOMBARĂ: SENZAŢIA DE RECE PE CARE ACESTA O PROVOACĂ POATE FI UŞOR NEPLĂCUTĂ PENTRU PACIENT. GELUL ARE ROLUL DE A ASIGURA UN CONTACT PERFECT ÎNTRE PIELE ŞI SONDĂ ŞI FACILITEAZĂ DIFUZIA ULTRASUNETELOR.

MEDICUL PLIMBĂ SONDA PE ZONA CORESPONDENTĂ RINICHIULUI, EXA- MINÂNDU-L PERMANENT PE ECRANUL SĂU DE CONTROL.

ÎI CERE DIN CÂND ÎN CÂND PACIEN-TULUI SĂ INSPIRE PROFUND, SĂ-ŞI ŢINĂ RESPIRAŢIA SAU SĂ-ŞI SCHIMBE POZIŢIA, CEL MAI ADESEA SĂ SE SPRIJINE PE O PARTE PENTRU A OBŢINE O IMAGINE CÂT MAI BUNĂ.

EXAMINEAZĂ APOI ASPECTUL ORGANELOR ÎNVECINATE: FICATUL, SPLINA, VEZICULA BILIARĂ.

EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV 30 DE MINUTE.

LA FINAL, GELUL ESTE CURĂŢAT, DUPĂ CARE PACIENTUL POATE PLECA, POATE MÂNCA NORMAL ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

De reţinutECOGRAFIA RENALĂ, ABSOLUT

NEDU- REROASĂ, NU ESTE ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDAR.

REZULTATELE PARVIN 24 DE ORE

MAI TÂRZIU MEDICULUI CARE A PRE-SCRIS EXAMENUL. ACESTA LE INTER-PRETEAZĂ ŞI ATAŞEAZĂ CLIŞEELOR O FIŞĂ MEDICALĂ EXPLICATIVĂ; LE CO-MENTEAZĂ EVENTUAL CU PACIENTUL ÎN CURSUL URMĂTOAREI CONSULTAŢII.

ECOGRAFIA TESTICULARĂ

EXAMEN CARE ARE CA SCOP OB-SERVAREA DIRECTĂ, PE UN ECRAN, A TESTICULELOR, A DIMENSIUNII LOR, A STRUCTURII ŞI LOCALIZĂRII, PRECUM ŞI A EPIDERMULUI CARE LE ACOPERĂ. EL PERMITE MEDICULUI SĂ PRECIZEZE UN DIAGNOSTIC.


PROPRIETATEA PE CARE O AU ULTRASUNETELE DE A SE REFLECTA PE ORGANELE PE CARE LE ÎNTÂLNESC.

ECOURILE ASTFEL ÎNAPOIATE SUNT TRADUSE ÎN IMAGINI PE UN ECRAN SAU PE HÂRTIE FOTOGRAFICĂ.

ULTRASUNETELE SUNT EMISE ŞI RECEPŢIONATE PRIN INTERMEDIUL UNEI „SONDE”, CONŢINÂND UN CRISTAL DE CUARŢ, PE CARE MEDICUL O DEPLASEAZĂ PE ZONA ORGANELOR GENITALE.


EXAMENUL SE DERULEAZĂ ÎN SALA DE ECOGRAFIE, ÎNTR-O LUMINĂ OBS-CURĂ, PENTRU CA IMAGINILE SĂ APARĂ CÂT MAI CLAR PE ECRAN. PACIENTUL SE AŞAZĂ ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN.


MEDICUL APLICĂ UN GEL FĂRĂ GRĂSIME LA NIVELUL SCROTULUI, PENTRU A ASIGURA UN CONTACT PERFECT ÎNTRE PIELE ŞI SONDĂ. ACEASTA ESTE DEPLASATĂ APOI PE TOATĂ ZONA CORESPONDENTĂ PENTRU A REDA PE ECRANUL DE CONTROL IMAGINEA TESTICULULUI ŞI A EPIDERMULUI. MEDICUL POATE FACE IMEDIAT RECOMANDĂRI MEDICALE PE BAZA REZULTATELOR ASTFEL OBŢINUTE.

EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV

10 MINUTE. LA FINAL, GELUL ESTE ÎNDEPĂRTAT, IAR PACIENTUL POATE PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

ECOGRAFIA TESTICULARĂ, ABSOLUT NEDUREROASĂ, NU ESTE ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDAR.

REZULTATELE PARVIN ÎN CEL MULT 24 DE ORE MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL. ACESTA LE INTERPRETEAZĂ ŞI ATAŞEAZĂ CLIŞEELOR O FIŞĂ MEDICALĂ EXPLICATIVĂ; LE COMENTEAZĂ, EVEN-TUAL, CU PACIENTUL ÎN CURSUL URMĂTOAREI CONSULTAŢII.

EXAMENUL CITOBACTERIOLOGIC AL URINEI (E.C.B.U.)

EXAMEN CARE ARE CA SCOP ANALIZAREA ÎN LABORATOR A NUMĂRULUI DE CELULE (GLOBULE ROŞII, GLOBULE ALBE ETC.) EXISTENTE ÎN URINĂ. EXAMENUL PERMITE ÎN EGALĂ MĂSURĂ DEPIS-TAREA ŞI IDENTIFICAREA UNEI EVEN-TUALE PREZENŢE A GERMENILOR RES-

PONSABILI DE O INFECŢIE URINARĂ.URINA, ÎN STARE NORMALĂ, NU

CONŢINE NICI UN MICROB. DAR ÎN CAZUL UNEI INFECŢII GERMENII SE DEZVOLTĂ, MAI ALES, ÎN VEZICĂ.

PENTRU A DIAGNOSTICA O INFECŢIE URINARĂ TREBUIE SĂ SE EVIDENŢIEZE CEL PUŢIN UN NUMĂR DE 100 000 DE GERMENI/MILILITRU. DACĂ TOTUŞI URINA CONŢINE GERMENI, DAR ÎN CANTITATE MAI MICĂ DECÂT CEA PRECIZATĂ ANTERIOR, SE CONSIDERĂ CĂ A AVUT LOC O CONTAMINARE A PROBEI LA RECOLTAREA SAU MANIPULAREA URINEI.

MEDICUL SE VA ASIGURA, ÎN FUNCŢIE DE SIMPTOMELE CONSTATATE ŞI DE NUMĂRUL GLOBULELOR ALBE CONŢINUTE ÎN URINĂ, DE PRECIZIA DIAGNOSTICULUI PE CARE ÎL VA PUNE PACIENTULUI.

NORMAL, ACEST NUMĂR ESTE DE CEL MULT 10 000/ML. DACĂ ACEASTĂ CIFRĂ ESTE DEPĂŞITĂ, SE POATE VORBI DE LEUCOCITURIE ŞI, FOARTE PROBABIL, DE O INFECŢIE URINARĂ.

TehnicaEXAMENUL CITO-BACTERIOLOGIC

AL URINEI CONSTĂ ÎN RECOLTAREA ACESTEIA ÎNTR-UN FLACON STERIL, PENTRU A FI PREZENTAT ÎN CEL MAI SCURT TIMP POSIBIL LABORATORULUI CARE VA REALIZA DIFERITELE ANALIZE.

PENTRU CA EXAMENUL SĂ FIE EFECTUAT ÎN CELE MAI BUNE CONDIŢII, ADICĂ URINA SĂ FIE


ANALIZATĂ IMEDIAT DUPĂ CE PACIENTUL A URINAT, RECOLTAREA PROBEI SE FACE, ÎN GENERAL, ÎN LABORATORUL MEDICAL.

PACIENTUL ÎŞI POATE RECOLTA URINA ŞI LA DOMICILIU, DACĂ VA AVEA GRIJĂ SĂ RESPECTE CU STRICTEŢE REGULILE DE IGIENĂ LOCALĂ ŞI NU VA ÎNTÂRZIA SĂ ADUCĂ PROBA CÂT MAI REPEDE LA LABORATOR DUPĂ RECOLTAREA EI.


INDIFERENT UNDE ESTE EFECTUATĂ RECOLTAREA, ÎN LABORATOR SAU LA DOMICILIU, ACEASTA PRESUPUNE RESPECTAREA ANUMITOR REGULI.

TREBUIE RECOLTATĂ, ÎN MĂSURA ÎN CARE ESTE POSIBIL, PRIMA URINĂ DE DIMINEAŢĂ; NU ESTE NECESAR CA PACIENTUL SĂ AIBĂ STOMACUL GOL.

DUPĂ CE ŞI-A SPĂLAT MÂINILE CU APĂ ŞI SĂPUN, PACIENTUL TREBUIE SĂ DEZINFECTEZE ZONA URINARĂ CU AJUTORUL UNEI COMPRESE ÎMBIBATE ÎNTR-O SOLUŢIE ANTISEPTICĂ PRE-SCRISĂ DE MEDIC ŞI CARE SE GĂSEŞTE ÎN FARMACII.

CHIAR DACĂ URINA NU CONŢINE NICI UN MICROB, ACEASTĂ REGIUNE

— CA ŞI EXTREMITATEA CANALULUI URETREI — CONŢINE ÎNTOTDEAUNA, ÎN MOD NATURAL, GERMENI CARE VOR FALSIFICA REZULTATUL.

DIN MOMENTUL DE ÎNCEPUT AL URINĂRII ŞI PÂNĂ LA SFÂRŞITUL ACESTEIA, PREPUŢUL PENISULUI TREBUIE SĂ FIE MENŢINUT CÂT MAI ÎN

SPATE, PENTRU A NU LUA CONTACT CU URINA; FEMEIA TREBUIE SĂ-ŞI DEPĂRTEZE LABIILE MARI. ACESTE GESTURI EVITĂ CONTAMINAREA CU GERMENII DIN EXTERIOR.

PACIENTUL, INDIFERENT DE SEX, NU TREBUIE SĂ RECOLTEZE PRIMUL JET DE URINĂ, CARE PERMITE „SPĂLAREA” URETREI ŞI A ORIFICIULUI URINAR. TREBUIE DECI URINAT CÂTEVA SECUNDE ÎNAINTE ŞI APOI RECOLTATĂ URINA PENTRU ANALIZĂ ÎNTR-UN RECIPIENT STERIL. CÂTEODATĂ ESTE NECESARĂ EXERSAREA ÎNTRERUPERII MICŢIUNII, PENTRU CA URINA SĂ POATĂ FI RE-COLTATĂ DIN MIJLOCUL JETULUI URINAR.

Efecte secundareE.C.B.U., EXAMEN INOFENSIV ŞI

ABSOLUT NEDUREROS, NU ESTE

ÎNSOŢIT DE NICI UN EFECT

SECUNDAR. DIN MOMENTUL ÎN CARE

SE STABILEŞTE CĂ PACIENTUL ÎŞI

RECOLTEAZĂ SINGUR URINA LA

DOMICILIU, ESTE NECESAR CA

ACESTA SĂ RESPECTE RIGUROS

PRECAUŢIILE MENŢIONATE MAI SUS.

ORICE CONTAMINARE CU GERMENI

DIN EXTERIOR SAU DIN PROPRIUL

ORGANISM, FALSIFICĂ REZULTATUL

EXAMENULUI.

De reţinutACEST EXAMEN NU TREBUIE REA-

LIZAT ATUNCI CÂND PACIENTUL

URMEAZĂ UN TRATAMENT CU

ANTIBIOTICE SAU ANTISEPTICE. ÎN

CAZ CONTRAR, UN ASEMENEA TIP DE


TRATAMENT TREBUIE ÎNTRERUPT CU

CEL PUŢIN 48 DE ORE ÎNAINTE.

TRATAMENTUL CU PRODUSELE MAI

SUS MENŢIONATE DISTRUGE ÎNTR-O

MARE MĂSURĂ GERMENII, FĂCÂND

DIFICILĂ SAU CHIAR IMPOSIBILĂ

INTERPRETAREA EXAMENULUI.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE

ÎNTR-UN INTERVAL DE 2 ZILE ŞI SUNT

ADRESATE SUB FORMĂ SCRISĂ

PACIENTULUI.EXPLORAREAURODINAMICĂ

EXAMEN CARE ARE CA SCOP STUDIEREA FUNCŢIONĂRII SFINCTERULUI URE- TREI ŞI VEZICII ÎN TIMPUL UMPLERII CU URINĂ, CÂT ŞI ÎN TIMPUL GOLIRII SALE.

ANUMITE TULBURĂRI URINARE SE MANIFESTĂ ÎNTR-ADEVĂR PRIN FREC-VENTA NECESITATE DE A URINA, PRIN PIERDEREA CONTROLULUI ASUPRA URINĂRII SAU, DIMPOTRIVĂ, PRIN EVACUĂRI DIFICILE DE URINĂ. INDIFERENT DE SITUAŢIE, ACESTEA CONSTITUIE TULBURĂRI NEPLĂCUTE PENTRU PACIENT.

TehnicaEXPLORAREA URODINAMICĂ

CONSTĂ ÎN ÎNREGISTRAREA PRESIUNILOR DIN INTERIORUL VEZICII URINARE CU AJUTORUL UNUI APARAT COMPUS DINTR-UN CAPTATOR DE PRESIUNE (CU APĂ SAU ELECTRONIC) ŞI UN DISPOZITIV CARE TRANSFORMĂ MĂSURĂTORILE PENTRU A FI ÎNREGISTRATE PE UN GRAFIC. DUPĂ CITIREA ACESTUIA, MEDICUL POATE

STABILI UN DIAGNOSTIC.ÎN GENERAL, CAPTATORUL DE PRE-

SIUNE ESTE INCORPORAT ÎN INTERIORUL UNEI SONDE FOARTE FINE, CARE PERMITE SIMULTAN UMPLEREA VEZICII.

ÎN PREZENT, MAJORITATEA ACESTOR APARATE SUNT CONECTATE LA COMPUTERE CARE ANALIZEAZĂ ELECTRONIC ŞI IMEDIAT INFORMAŢIILE PRIMITE.


ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ ÎI SPUNE PACIENTULUI CĂ POATE URINA DACĂ SIMTE NEVOIA. ÎL INVITĂ SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE SPATE, PE MASA DE EXAMEN.

NU ESTE NEVOIE, ÎN GENERAL, SĂ SE PRACTICE ANESTEZIE; ACEASTA ESTE NECESARĂ, UNEORI, DACĂ PACI-ENTUL ESTE DE SEX MASCULIN, DEOARECE INTRODUCEREA SONDEI ESTE MULT MAI DIFICILĂ ŞI NEPLĂCUTĂ DECÂT LA FEMEI.

MEDICUL INTRODUCE UŞOR SONDA LUBRIFIATĂ, PRIN INTERMEDIUL CĂREIA UMPLE APOI VEZICA URINARĂ CU SER FIZIOLOGIC; VARIAŢIILE DE PRESIUNE CARE SE EXERCITĂ ATUNCI ASUPRA PEREŢILOR ACESTEIA SUNT TRADUSE SUB FORMA UNUI GRAFIC.

UMPLEREA VEZICII ESTE ÎNTRERUP-TĂ ATUNCI CÂND PACIENTUL SIMTE NEVOIA SĂ URINEZE, MOMENT ÎN CARE I SE CERE SĂ FACĂ ACEST LUCRU.

ÎN ACEST MOD SUNT ÎNREGISTRATE


VARIAŢIILE DE PRESIUNE CARE ÎNSO-ŢESC EMISIA DE URINĂ; SE OBŢINE ASTFEL UN AL DOILEA GRAFIC.

UNEORI I SE CERE PARIENTULUI SĂ ADOPTE O ALTĂ POZIŢIE (EVENTUAL ÎN PICIOARE) PENTRU A SE OBŢINE NOI ÎNREGISTRĂRI ÎN FUNCŢIE DE INFORMAŢIILE CE SE DORESC A FI CUNOSCUTE.

EXAMENUL DUREAZĂ, ÎN ANSAM-BLU, ÎN JUR DE 45 DE MINUTE.

LA FINAL, PACIENTUL POATE PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

Efecte secundareINTRODUCEREA SONDEI POATE

PĂREA NEPLĂCUTĂ, DAR NU ESTE ÎN NICI UN CAZ DUREROASĂ.

ÎN PLUS, PENTRU PREVENIREA UNEI INFECŢII URINARE (DESTUL DE FRECVENTĂ LA PACIENŢII DE SEX MASCULIN), MEDICUL POATE PRESCRIE UN TRATAMENT PREVENTIV CU ANTIBIOTICE, CARE ESTE ADMINISTRAT DIN ZIUA EXAMENULUI; DE ASEMENEA, RECOMANDĂ PACIENŢILOR SĂ BEA MULTĂ APĂ ÎN URMĂTOARELE 24 DE ORE.

De reţinutINFECŢIILE URINARE DEPISTATE

ÎNAINTEA EXAMENULUI CONDUC LA REPRO- GRAMAREA ACESTUIA.

E.C.B.U. SE RECOMANDĂ A FI FĂCUT SISTEMATIC.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE ÎN 24 DE ORE. PACIENTUL OBŢINE GRAFICELE ÎNREGISTRATE ÎN TIMPUL EXAMENULUI, ÎNSOŢITE DE O FIŞĂ MEDICALĂ EXPLICATIVĂ A ACESTORA.

EL LE VA DISCUTA EVENTUAL CU MEDICUL CARE A PRESCRIS EXAMENUL, ÎN CURSUL URMĂTOAREI CONSULTAŢII.

FROTIUL URINAR

EXAMEN CARE ARE CA SCOP ANALI-ZAREA CELULELOR PREZENTE ÎN URINĂ.

FROTIUL URINAR PERMITE DEPISTA-REA EVENTUALELOR ELEMENTE ANOR-MALE PROVENITE DE LA MUCOASA CARE CĂPTUŞEŞTE INTERIORUL APARATULUI URINAR.

EFECTUAT SINGUR, ACESTA NU ESTE SUFICIENT ÎNSĂ PENTRU STABILIREA UNUI DIAGNOSTIC, DAR POATE ORIENTA ÎN ALEGEREA EXAMENELOR COMPLEMENTARE.

TehnicaFROTIURILE URINARE SUNT EXAME-

NE SIMPLE PENTRU PACIENT, ACESTA FIIND NEVOIT NUMAI SĂ SE PREZINTE LA LABORATOR ATUNCI CÂND A FOST PROGRAMAT, AVÂND ASUPRA SA RECIPIENTUL CU URINĂ.

URINA, PENTRU UN REZULTAT CÂT MAI EXACT, TREBUIE SĂ FIE CÂT MAI CONCENTRATĂ POSIBIL; PACIENTUL TREBUIE DECI SĂ BEA LICHIDE FOARTE MODERAT, DACĂ ESTE POSIBIL DELOC, PE TOT PARCURSUL ORELOR CE PRECED EXAMENUL.


FROTIURILE URINARE SE FAC ÎN LABORATOR. URINA ESTE INTRODUSĂ ÎNTR-O CENTRIFUGĂ ŞI COLORATĂ PENTRU A FI APOI ANALIZATĂ LA


MICROSCOP.CA ŞI ÎN CAZUL FROTIURILOR

COLULUI UTERIN, DIFERITELE CELULE OBSERVATE SUNT CLASATE ÎN CINCI CATEGORII ÎN FUNCŢIE DE EVENTUALELE LOR ANOMALII.

De reţinutFROTIUL URINAR, CU TOTUL

INOFENSIV, NU ESTE ÎNSOŢIT DE NICI UN EFECT SECUNDAR.

IN PREZENT, ANUMITE TEHNICI DE LABORATOR PERMIT, PE ASEMENEA EŞANTIOANE DE URINĂ, SĂ FIE STUDI-ATE CU PRECIZIE CARACTERISTICILE NUCLEULUI CELULELOR. ACESTE METODE, CARE CONSTAU ÎN NUMĂRAREA CROMOZOMILOR ŞI ÎN ESTIMAREA CALITĂŢII LOR, NECESITĂ UN ECHIPAMENT DE ÎNALTĂ SPECIALIZARE ŞI NU SUNT DECI UTILIZATE DECÂT ÎN CAZURI SPECIALE (ADESEA ÎN CERCETAREA MEDICALĂ). ELE POARTĂ NUMELE DE „CITOMETRIE DE FLUX”.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE ÎN 48 DE ORE ŞI ADRESATE MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL.PLETISMOGRAFIAPENIANĂ

EXAMEN CARE ARE CA SCOP ÎNRE-GISTRAREA ERECŢIILOR ÎN TIMPUL SOMNULUI.

CÂND DOARME (MAI ALES ÎN TIM-PUL FAZEI DE SOMN „PARADOXAL”), BĂRBATUL ARE ÎN MOD NORMAL O ANUMITĂ ACTIVITATE ERECTILĂ PENI- ANĂ. SE ÎNTÂMPLĂ TOTUŞI CA ACEASTA SĂ NU SE PRODUCĂ. IMPOTENŢA MASCULINĂ POATE AVEA ORIGINE VASCULARĂ (TULBURĂRI DE

IRIGARE CU SÂNGE A VASELOR PENIENE) SAU PSIHICĂ (ŞI ÎN ACEST CAZ, ERECŢIILE NOCTURNE SE PRODUC NORMAL).

PLETISMOGRAFIA PENIANĂ PERMITE DETERMINAREA ACESTORA ŞI DECI O- RIENTAREA TRATAMENTULUI IMPO-TENŢEI.

TehnicaPLETISMOGRAFIA ESTE REALIZATĂ

CU AJUTORUL UNUI APARAT CARE ÎNREGISTREAZĂ, FĂRĂ A PROVOCA NICI O DURERE, VARIAŢIILE VOLUMULUI PENISULUI ÎN TIMPUL NOPŢII PRIN INTERMEDIUL UNOR CAPTATORI MANO- METRICI.

CÂND PACIENTUL SE TREZEŞTE, APARATUL ÎNREGISTRATOR ESTE CONECTAT LA O IMPRIMANTĂ CARE FACE POSIBILĂ VIZUALIZAREA PE HÂRTIE A REZULTATELOR ÎNREGISTRĂRILOR NOCTURNE.


ACEST EXAMEN SE PRACTICĂ, ÎN GENERAL, ÎN CURSUL UNEI NOPŢI DE SPITALIZARE, ACEST FAPT FIIND ESENŢIAL PENTRU COMODITATEA ŞI CONFORTUL PACIENTULUI. SE RECOMANDĂ CA INTERNAREA SĂ FIE FĂCUTĂ ÎN CURSUL SERII. CÂND PACIENTUL ESTE ÎN PAT, I SE AMPLASEAZĂ ÎN JURUL PENISULUI CAPTATORI CIRCULARI, MENŢINUŢI DE CLEME VELCRO. CAPTATORII SUNT APOI CONECTAŢI LA APARATUL DE ÎNREGISTRAT, INSTALAT PE O CENTURĂ CARE SE FIXEAZĂ ÎN JURUL TALIEI.


PACIENTUL VA DORMI CONFORM OBIŞNUINŢELOR SALE. TREBUIE SĂ EVITE DOAR, CA PRECAUŢIE, ADOPTA-REA POZIŢIEI CU FAŢA ÎN JOS, CARE COMPRIMĂ PENISUL ŞI POATE FALSIFI-CA MĂSURĂTORILE ÎNREGISTRATE DE CAPTATORII DE PRESIUNE. ÎN TIMPUL NOPŢII, PACIENTUL POATE SĂ FOLO-SEASCĂ TOALETA ÎN MOD NORMAL, FĂRĂ A FI NECESAR SĂ ÎNLĂTURE ANOU- RILE ŞI FĂRĂ A FI SUPUS NICI CELUI MAI MIC RISC.

LA TREZIRE, APARATUL ESTE PRELUAT ŞI RACORDAT LA O IMPRIMANTĂ. PACIENTUL POATE PĂRĂSI SPITALUL ŞI ÎŞI POATE RELUA

ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

Efecte secundarePLETISMOGRAFIA PENIANĂ,

INOFENSIVĂ ŞI ABSOLUT NEDUREROASĂ, NU ESTE ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDAR; DOAR AMPLASAREA PLETIS- MOGRAFULUI POATE PĂREA NEPLĂCUTĂ.

De reţinutACEST EXAMEN ESTE REALIZAT,

EVENTUAL, LA DOMICILIUL PACIENTULUI, CĂRUIA I SE INCREDINŢEAZĂ UN ASEMENEA DISPOZITIV. TOTUŞI, ACESTA TREBUIE MONTAT DE O PERSOANĂ

COMPETENTĂ (CADRU MEDICAL), CEEA CE JUSTIFICĂ SPITALIZAREA FRECVENTĂ PENTRU REALIZAREA ACESTUI EXAMEN.

REZULTATELE SUNT TRANSMISE DUPĂ 3—4 ZILE DIRECT MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL. ACESTA LE ADRESEAZĂ LA RÂNDUL LUI PACIENTULUI, DUPĂ O INTERPRETARE DETALIATĂ, SUB FORMA UNUI RAPORT MEDICAL.

PUNCŢIA-BIOPSIE RENALĂ

EXAMEN CARE ARE CA SCOP PRE-LEVAREA UNUI MIC FRAGMENT DIN RI-NICHI PENTRU A FI ANALIZAT LA MICROSCOP.

PUNCŢIA BIOPSIE RENALĂ (P.B.R.) ESTE UN EXAMEN DE RUTINĂ, INDIS-PENSABIL ÎN STUDIEREA MAJORITĂŢII AFECŢIUNILOR RENALE, CARE PERMITE, FĂRĂ ALTE EXPLORĂRI, CUNOAŞTEREA TIPULUI DE LEZIUNI

CARE AFECTEAZĂ RINICHII, PUTÂNDU-SE APRECIA GRAVITATEA ACESTORA ŞI POSIBILITĂŢILE DE TRATAMENT.

P.B.R. ESTE INDICATĂ ÎN PRINCIPAL ÎN AFECŢIUNILE CARE ATING GLOMERULII (FORMAŢIUNI MICROSCOPICE ÎN FORMĂ DE GHEM ÎN CARE SÂNGELE ESTE FILTRAT PENTRU A SE FORMA URINA) ŞI SE EXPRIMĂ PRIN PREZENŢA ALBU- MINEI ÎN URINĂ ÎN CANTITĂŢI MAI MULT SAU MAI PUŢIN IMPORTANTE.

ACEASTA AJUTĂ SĂ SE STABILEASCĂ ŞI DACĂ UN TRATAMENT CU CORTICOIZI ESTE INDICAT SAU NU. ESTE PRACTICATĂ, DE ASEMENEA, ÎN CAZ DE INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ DE CAUZĂ NEDETERMINATĂ (CAZ ÎN CARE TOXINELE ŞI DEŞEURILE NU SUNT ELIMINATE ÎN TOTALITATE ŞI SE ACUMULEAZĂ ÎN SÂNGE); A PREZENŢEI SÂNGELUI ÎN URINĂ ÎN LIPSA UNOR AFECŢIUNI A CĂILOR URINARE (BAZINET, URETER, VEZICĂ


ŞI URETRĂ) SAU ÎN CAZUL UNEI TUMORI RENALE.

ACEASTĂ METODĂ ESTE FOARTE UTILĂ PENTRU STABILIREA DIAGNOSTI-CULUI DE RESPINGERE A UNEI GREFE RENALE.

TehnicaPUNCŢIA-BIOPSIE RENALĂ SE PRAC-

TICĂ CU AJUTORUL UNUI AC SPECIAL ADAPTAT. FRAGMENTUL DE RINICHI PRELEVAT ESTE FIXAT ÎNTR-UN MEDIU ADAPTAT TEHNICII DE STUDIERE LA MICROSCOP (MICROSCOPIE OPTICĂ, ELECTRONICĂ SAU IMUNOFLUORES- CENTĂ ETC.).


ÎNAINTEA ACESTUI EXAMEN, DI-MENSIUNILE ŞI LOCALIZAREA RINICHILOR TREBUIE SĂ FIE STABILITE FIE PRINTR-O UROGRAFIE INTRAVENOASĂ, FIE PRINTR-O ECOGRAFIE.

DATORITĂ FAPTULUI CA PACIE.ITUL TREBUIE SUPRAVEGHEAT 24 DE ORE DUPĂ EXAMEN, SPITALIZAREA ACESTUIA ESTE OBLIGATORIE.

PACIENTUL SE AŞAZĂ CU FAŢA ÎN JOS, CU ABDOMENUL PE O PERNĂ. MEDICUL ÎNCEPE PRIN A REPERA POLUL INFERIOR AL UNUIA DINTRE RINICHI. PRACTICĂ MAI ÎNTÂI O ANESTEZIE LOCALĂ, INJECTÂND UN PRODUS ANESTEZIANT CU AJUTORUL UNUI AC LUNG ŞI SUBŢIRE, APOI PRELEVEAZĂ CU UN ALT AC — ÎN 2-3 SECUNDE —, UN FRAGMENT DE RINICHI DE APROXIMATIV

0, 5 MM ÎN DIAMETRU ŞI 10 MM LUNGIME.

EXAMENUL DUREAZĂ CÂTEVA MINUTE.

Efecte secundareDATORITĂ EFICACITĂŢII ANESTEZIEI

LOCALE, PUNCŢIA-BIOPSIE RENALĂ NU ESTE DUREROASĂ. RISCUL MAJOR ÎL REPREZINTĂ HEMORAGIA. POATE FI VORBA DE UN HEMATOM POZIŢIONAT SUB CAPSULA RINICHIULUI (MEM-BRANA CONJUNCTIVĂ CARE ÎL ACOPERĂ) SAU, MULT MAI FRECVENT, DE UN HEMATOM PERIRENAL, DE OBICEI DE DIMENSIUNI MULT MAI MARI, ŞI CARE POATE FI VIZUALIZAT LA ECOGRAFIE. SE POATE PRODUCE ŞI O HEMATURIE MACROSCOPICĂ (PREZENŢA SÂNGELUI ÎN URINĂ, VIZIBILĂ CU OCHIUL LIBER), CARE DUREAZĂ I SAU 2 ZILE, ÎNSOŢITĂ UNEORI DE EPISOADE DUREROASE (COLICA RENALĂ). ACESTE MANIFES-TĂRI DISPAR ÎNSĂ SPONTAN DUPĂ ACEST INTERVAL DE TIMP, FĂRĂ A FI URMATE DE VREO CONSECINŢĂ NE-GATIVĂ PE TERMEN LUNG. ÎN CAZURI FOARTE RARE ELE SE PRELUNGESC, CA URMARE A UNEI LEZIUNI SURVENITE PE UN VAS DE SÂNGE FOARTE IMPORTANT; ESTE NECESARĂ ATUNCI PRACTICAREA, PENTRU LOCALIZAREA LEZIUNII

— A UNEI ARTERIOGRAFII, CARE POATE PUNE ÎN EVIDENŢĂ O FISTULĂ ARTERIO- VENOASĂ (COMUNICARE ANORMALĂ ÎNTRE O ARTERĂ ŞI O VENĂ). ÎN GENERAL, PENTRU A SE OPRI O ASTFEL DE SÂNGERARE SE


PRACTICĂ O EMBOLI- ZARE, CARE CONSTĂ ÎN MONTAREA UNUI CATETER FIN PRIN CARE SE INJECTEAZĂ MICROBULE DE CEARĂ VEGETALĂ PENTRU A OBSTRUA VASUL DE SÂNGE LEZAT.

De reţinutPUNCŢIA-BIOPSIE RENALĂ ESTE

CONTRAINDICATĂ ÎN CAZ DE HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ SEVERĂ SAU TULBURĂRI DE COAGULARE. MEDICUL PRESCRIE DECI CU CÂTEVA ZILE ÎNAINTEA EXAMENULUI TESTE DE COAGULARE. ADMINISTRAREA UNUI TRATAMENT CU ASPIRINĂ SAU ANTICOAGULANTE OBLIGĂ, DE ASEMENEA, REPROGRAMAREA PRELEVĂRII.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE ÎN 24 DE ORE — DACĂ ESTE ABSOLUT NECESAR — ÎN MAJORITATEA CAZURI-LOR ÎNSĂ, ACESTEA PARVIN DUPĂ 8 ZILE MEDICULUI CARE A PRESCRIS EXAMENUL, SUB FORMA UNUI BULETIN DE ANALIZĂ.

PRELEVAREA URETRALA

EXAMEN CARE ARE CA SCOP PRE-LEVAREA UNUI EŞANTION DE SECREŢII URETRALE ŞI CARE POATE PERMITE PUNEREA ÎN EVIDENŢĂ A MICROBILOR, PARAZIŢILOR SAU CIUPERCILOR, CHIAR DACĂ PACIENTUL NU MANIFESTĂ NICI UN SEMN DE INFECŢIE.

PRELEVAREA URETRALĂ ESTE PRE-SCRISĂ SISTEMATIC ATUNCI CÂND PARTENERUL SEXUAL, FEMEIE SAU BĂRBAT, PREZINTĂ SIMPTOMELE UNEI AFECŢIUNI A ORGANELOR GENITALE.

TehnicaACEASTA CONSTĂ ÎN PRELEVAREA

UNUI EŞANTION DE PE MUCOASA URETREI CU AJUTORUL UNUI RECOLTOR (TIJĂ DE PLASTIC PREVĂZUTĂ LA EXTREMITATE CU UN TAMPON DE VATĂ). PROBA PRELEVATĂ ESTE ANALIZATĂ LA MICROSCOP, APOI TRECUTĂ PE UN MEDIU DE CULTURĂ.

Pregătirea şi derularea practicăÎNAINTEA EXAMENULUI, PACIENTUL

ESTE INVITAT SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ

SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE

SPATE PE MASA DE EXAMEN ŞI SĂ

ÎNDOAIE GENUNCHII.

MEDICUL SAU ASISTENTA MEDICALĂ

INTRODUCE UŞOR TIJA DE PLASTIC ÎN

ORIFICIUL CANALULUI URETREI, O

ROTEŞTE ŞI APOI O RETRAGE.

EXAMENUL DUREAZĂ CÂTEVA SE-

CUNDE, TIMP ÎN CARE DOAR

INTRODUCEREA ACESTEI TIJE POATE

PĂREA NEPLĂCUTĂ, FĂRĂ A FI ÎNSĂ

DUREROASĂ.

De reţinutPRELEVAREA URETRALĂ NU ESTE

ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT

SECUNDAR.

REZULTATELE EXAMENULUI MICRO-

SCOPIC SUNT CUNOSCUTE CÂTEVA

ORE MAI TÂRZIU; CELE ALE

CULTURILOR SUNT CUNOSCUTE DUPĂ

48 DE ORE.

TOMODENSITOMETRIA(SCANAREA)


PELVIANĂ

EXAMEN CARE ARE CA SCOP STU-

DIEREA CAVITĂŢII PELVISULUI SAU A

MICULUI BAZIN ŞI, ÎN SPECIAL, A PE-

RETELUI RECTULUI, A MUŞCHILOR

BAZINULUI ŞI A ORGANELOR

GENITALE.TehnicaTEHNICA ACESTUI EXAMEN, NUMIT

ŞI TOMODENSITOMETRIE, CONSTĂ ÎN MĂSURAREA DIFERENŢELOR DE AB-SORBŢIE A RAZELOR X DE CĂTRE DI-VERSELE ŢESUTURI ALE ORGANELOR PE CARE ACESTEA LE TRAVERSEAZĂ. SPRE DEOSEBIRE DE RADIOGRAFIILE TRADIŢIONALE, ACEST FASCICUL DE RAZE X ESTE MOBIL ŞI SE ÎNVÂRTE ÎN JURUL CORPULUI ÎN ACELAŞI PLAN. UN COMPUTER RECEPŢIONEAZĂ DATELE OBŢINUTE ŞI RECONSTITUIE PUNCT CU PUNCT IMAGINEA ACESTEI „SECŢIUNI” PE UN ECRAN. IMAGINILE SUNT APOI TRANSPUSE PE UN FILM SUB FORMĂ DE MICI CLIŞEE RADIOGRAFICE.


PACIENTUL TREBUIE SĂ FIE NEMÂN-CAT CU CEL PUŢIN 6 ORE ÎNAINTEA EXAMENULUI.

PENTRU VIZUALIZAREA ABDOMENU-LUI ŞI A MICULUI BAZIN POATE FI UTILĂ „PREGĂTIREA” ACESTORA. PACIENTUL VA BEA, CU CÂTEVA ORE ÎNAINTEA EFECTUĂRII SCANĂRII PELVIENE, UN PRODUS NUMIT „DE CONTRAST”, OPAC LA RAZELE X, DESTINAT UMPLERII INTESTINULUI SUBŢIRE. DACĂ ESTE NEVOIE, CHIAR

ÎNAINTEA EXAMENULUI SE BEA ACELAŞI PRODUS IODAT PENTRU OPACIFIEREA STOMACULUI; SE ADMI-NISTREAZĂ ŞI PE CALE RECTALĂ O CLISMĂ IODATĂ PENTRU OPACIFIEREA RECTULUI ŞI A COLONULUI.

DACĂ SE DOREŞTE ÎN MOD SPECIAL VIZUALIZAREA VASELOR SANGUINE ŞI A LEZIUNILOR ORGANICE, MEDICUL CERE SĂ I SE EFECTUEZE PACIENTULUI ŞI O INJECŢIE INTRAVENOASĂ CU O SOLUŢIE DE CONTRAST, CEEA CE SE FACE DE CELE MAI MULTE ORI SISTEMATIC ÎN CAZUL STUDIERII ABDOMENULUI.

SE ÎNCEPE PRIN INTRODUCEREA UNUI CATETER FIN, ÎNTR-O VENĂ DE LA NIVELUL PLICII COTULUI, CARE VA RĂMÂNE ACOLO PE PARCURSUL EXAMENULUI, FIIND NECESAR PENTRU INJECTAREA RITMICĂ A MICI CANTITĂŢI DE PRODUS DE CONTRAST IODAT. ACEASTĂ SUBSTANŢĂ ANTRENEAZĂ ÎN BRAŢ O SENZAŢIE DE CĂLDURĂ CARE SE ESTOMPEAZĂ RAPID.

ÎN SALA DE EXAMEN UNDE SE AFLĂ SCANERUL, I SE CERE PACIENTULUI SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN.

MASA DE EXAMEN ESTE CON-CEPUTĂ SĂ CULISEZE ÎN AŞA FEL ÎNCÂT BAZINUL SĂ SE GĂSEASCĂ ÎN INTERIORUL APARATULUI CARE ESTE SUB FORMA UNUI INEL CU DIAMETRUL DE 50 CM. SI CARE CONŢINE EMITĂTOA- > » 1 RELE DE RAZE X.

DUPĂ CE REPEREAZĂ „SECŢIUNILE” PE CARE DOREŞTE SĂ


LE OBŢINĂ, RADIOLOGUL ÎNCEPE SĂ INJECTEZE PRODUSUL DE CONTRAST.

APOI, AŞEZAT ÎN FAŢA UNUI ECRAN DE CONTROL, ÎI RECOMANDĂ PACIENTULUI SĂ RĂMÂNĂ PERFECT IMOBIL PENTRU A ÎNCEPE EXAMENUL PROPRIU-ZIS. CÂND DOREŞTE SĂ REALIZEZE UN CLIŞEU, ÎI CERE, ÎN PLUS, SĂ NU RESPIRE TIMP DE 4-8 SECUNDE PENTRU OBŢINEREA UNEI IMAGINI CLARE.

ATUNCI CÂND RADIOLOGUL HOTĂRĂŞTE CĂ ARE DESTULE INFORMAŢII, ASISTENTA MEDICALĂ VA RETRAGE MASA CULISANTĂ DIN APARAT ŞI ÎI VA PERMITE PACIENTULUI SĂ SE RIDICE ÎN ŞEZUT. EA RETRAGE CATETERUL DIN BRAŢ ŞI APLICĂ UN MIC PANSAMENT. EXAMENUL DUREAZĂ APROXIMATIV 30 DE MINUTE.

PACIENTUL POATE PĂRĂSI IMEDIAT SALA DE EXAMEN, POATE SERVI MASA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢILE OBIŞNUITE.

De reţinutEXAMENUL NU ESTE ÎNSOŢIT DE

NICI UN EFECT SECUNDAR.TOTUŞI, ACESTA NU SE PRACTICĂ

LA FEMEILE ÎNSĂRCINATE DIN CAUZA RISCURILOR PE CARE RAZELE X LE-AR PUTEA REPREZENTA PENTRU FIT.

DOAR INJECTAREA PRODUSULUI DE CONTRAST IODAT POATE PROVOCA O REACŢIE ALERGICĂ MANIFESTATĂ PRIN GREŢURI, VĂRSĂTURI, ERUPŢII CUTANATE ŞI CHIAR O SCĂDERE A TENSIUNII ARTERIALE. MEDICUL SE ASIGURĂ DECI CĂ PACIENTUL NU A

PREZENTAT NICIODATĂ ALERGIE (ASTM, ECZEMĂ, ALERGIE LA IOD ETC.), ÎN CARE CAZ, ÎI VA PRESCRIE UN TRATAMENT ANTIALERGIC CARE TREBUIE URMAT CÂTEVA ZILE ÎNAINTEA EXAMENULUI. EL VA MANIFESTA, ÎN PLUS, O ATENŢIE DEOSEBITĂ ÎN SUPRAVEGHEREA ACESTUI TIP DE PACIENT ATÂT ÎNAINTE, CÂT ŞI DUPĂ EXAMEN.

PACIENŢII CARE SUFERĂ DE INSUFI-CIENŢĂ RENALĂ TREBUIE, DE ASEME-NEA, SĂ RESPECTE ANUMITE PRECA-UŢII CARE INCLUD ŞI HIDRATAREA ABUNDENTĂ ÎN ZILELE CARE PRECED ŞI ÎN CELE CARE URMEAZĂ EXAMENULUI.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE ÎN 24 DE ORE. MEDICUL ÎNMÂNEAZĂ PACIENTULUI CLIŞEELE RADIOGRAFICE ÎNSOŢITE DE INTERPRETAREA RADIO-LOGULUI.

SPERMOGRAMA

EXAMEN CARE ARE CA SCOP STUDIEREA COMPOZIŢIEI SPERMEI.

ESENŢIAL ÎN CAZ DE STERILITATE, PENTRU A SE DETERMINA DACĂ ACEASTA ESTE TRANZITORIE SAU PER-MANENTĂ.

ÎN LABORATOR SE ANALIZEAZĂ NU-MEROŞI PARAMETRI, PRINTRE CARE VOLUMUL EJACULĂRII, CARACTERISTICA MAI MULT SAU MAI PUŢIN ACIDĂ A SPERMEI (MĂSURAREA PH-ULUI), VÂSCOZITATEA, NUMĂRUL DE SPERMATOZOIZI PE CARE ÎI CONŢINE, MOBILITATEA, VITALITATEA, CÂT ŞI MORFOLOGIA ACESTORA.


PE DE ALTĂ PARTE, SE FACE ŞI O ANALIZĂ CHIMICĂ A SPERMEI.

FIECARE CENTIMETRU CUB DE SPERMĂ CONŢINE ÎN JUR DE 250 000 DE SPERMATOZOIZI. TOTUŞI, ACEŞTIA NU SUNT TOŢI VIABILI. UNII, ÎNTR-ADE- VĂR, POT FI BIFIZI (CU DOUĂ COZI), BICEFALI (CU DOUĂ CAPETE) SAU HIPOTROFICI (DE DIMENSIUNI MICI). ACEŞTIA SUNT FOARTE RAPID ELIMINAŢI.

ACESTE ANOMALII, UNICE SAU ASO-CIATE, ÎL AJUTĂ PE MEDIC SĂ ORIEN-TEZE TRATAMENTUL SPRE DIFERITELE CAUZE ALE STERILITĂŢII. ÎNTR-ADEVĂR, UN NUMĂR MARE DE AFECŢIUNI POT DIMINUA PE PERIOADE LIMITATE DE TIMP PUTEREA DE FECUNDARE A SPERMATOZOIZILOR, FĂRĂ A FI VORBA DE O STERILITATE VERITABILĂ.

TehnicaSPERMOGRAMA ESTE REALIZATĂ PE

BAZA SPERMEI RECOLTATE DE PACIENTUL ÎNSUŞI, PRIN MASTURBARE.

EXAMENUL TREBUIE SĂ SE FACĂ ÎN LABORATOR, PENTRU CĂ SPERMA ÎŞI MODIFICĂ RAPID COMPOZIŢIA ÎN CON-TACT CU AERUL.


SPERMOGRAMA SE PRACTICĂ ÎNTR-UN LABORATOR DE ANALIZE MEDICALE, PE BAZA UNEI PROGRAMĂRI STABILITE ÎN URMA RECOMANDĂRII MEDICALE.

ÎNCEPÂND CU 3-5 ZILE ÎNAINTEA EXAMENULUI, PACIENTUL NU TREBUIE

SĂ ÎNTREŢINĂ RAPORTURI SEXUALE PENTRU CA REZULTATELE SĂ POATĂ FI INTERPRETATE PRIN COMPARAŢIE CU CRITERIILE DE REFERINŢĂ.

ÎN LABORATOR I SE EXPLICĂ PACIENTULUI ÎN CE CONDIŢII TREBUIE SĂ-ŞI RECOLTEZE SPERMA ŞI I SE OFERĂ UN RECIPIENT STERIL. ESTE CONDUS APOI ÎNTR-O ÎNCĂPERE UNDE POATE FI SINGUR. TREBUIE SĂ URINEZE CHIAR ÎNAINTEA PRELEVĂRII PENTRU A SE ELIMINA GERMENII PREZENŢI ÎN MOD NORMAL ÎN CANALUL URETREI. ÎŞI SPALĂ APOI PENISUL CU APĂ ŞI SĂPUN, DUPĂ CARE DESCOPERĂ BINE GIANDUL PEN-TRU A-L CURĂŢA. OBŢINE SPERMA PRIN MASTURBARE, RECOLTÂND-O ÎN FLACONUL STERIL.

Efecte secundareSPERMOGRAMA NU ESTE ÎNSOŢITĂ

DE NICI UN EFECT SECUNDAR. ÎN CAZUL UNEI ANOMALII, MEDICUL PRESCRIE ÎNTOTDEAUNA REPETAREA EXAMENULUI ÎNAINTEA STABILIRII UNUI DIAGNOSTIC DEFINITIV.

De reţinutNUMEROŞI FACTORI, CUM AR FI

FEBRA SAU UNELE MEDICAMENTE, POT DIMINUA TRANZITOR NUMĂRUL SPERMATOZOIZILOR. PACIENTUL NU TREBUIE SĂ SE TEAMĂ DACĂ UN PRIM REZULTAT SE PREZINTĂ ANOMAL. EXAMENUL TREBUIE REPETAT DE CÂTEVA ORI, LA INTERVALE DE TIMP STABILITE DE MEDIC, PENTRU A SE PUTEA TRAGE O CONCLUZIE DEFINITIVĂ.

REZULTATELE, ÎNSOŢITE DE O FIŞĂ


MEDICALĂ EXPLICATIVĂ, SUNT CUNOS-CUTE 24 DE ORE MAI TÂRZIU.

URETEROPIELOGRAFIA RETROGRADĂ (U.P.R.)

EXAMEN RADIOLOGIE AL URETERULUI ŞI AL CAVITĂŢILOR RINICHIULUI, CARE ARE CA SCOP STUDIEREA CĂILOR DE EVACUARE A URINEI ATUNCI CÂND UROGRA- FIA INTRAVENOASĂ NU PERMITE OBSER-VAREA PRECISĂ A ACESTORA.

TehnicaU.P.R ESTE UN EXAMEN RADI-

OGRAFIE CARE CONSTĂ ÎN MĂSURAREA DIFERENŢELOR DE ABSORBŢIE A RAZELOR X DE CĂTRE DIVERSELE ŢESUTURI ALE URETERULUI, PE CARE RAZELE LE TRAVERSEAZĂ. RADIOGRAFIILE REALI-ZATE EVIDENŢIAZĂ ACESTE DIFERENŢE.

PENTRU A PUTEA FI VIZUALIZATE URETERELE, TREBUIE REALIZATĂ ÎN PREALABIL „PREGĂTIREA”, CARE CONSTĂ ÎN INJECTAREA UNUI PRODUS NUMIT „DE CONTRAST”, OPAC LA RAZELE X.


URETEROPIELOGRAFIA RETROGRADĂ SE PRACTICĂ ÎNTOTDEAUNA, LA BĂRBAŢI, SUB ANESTEZIE GENERALĂ ŞI DIN ACEST MOTIV PACIENTUL TREBUIE SĂ AIBĂ STOMACUL GOL. ÎN ACEST CAZ, EXAMENUL SE DESFĂŞOARĂ ÎN BLOCUL OPERATOR, ÎN PREZENŢA UNUI MEDIC ANESTEZIST.

LA FEMEI, ÎN SCHIMB, ANESTEZIA NU ESTE NECESARĂ, PENTRU CĂ IN-TRODUCEREA SONDEI NU ESTE FOARTE DIFICILĂ.

PENTRU PREVENIREA RISCULUI INFECŢIEI, EXAMENUL TREBUIE EFEC-TUAT ÎNTOTDEAUNA ÎN CONDIŢII ASEPTICE FOARTE RIGUROASE. DACĂ ESTE CAZUL, ARE LOC CHIAR ÎNAINTEA UNEI INTERVENŢII CHIRURGICALE, ÎN BLOCUL OPERATOR, SUB TRATAMENT CU ANTIBIOTICE.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ ÎI CERE PACIENTULUI SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE EXAMEN. DACĂ PACIENTUL ESTE BĂRBAT, ANESTEZISTUL ÎI INJECTEAZĂ INTRAVENOS PRODUSUL ANESTEZIANT.

ÎN PRIMĂ FAZĂ, MEDICUL REALIZEA-ZĂ O CISTOSCOPIE, ÎN CURSUL CĂREIA REPEREAZĂ PUNCTUL ÎN CARE URETE-RELE SE DESCHID ÎN VEZICA URINARĂ.

MEDICUL VA INTRODUCE UN CATE-TER (TUB FIN) PRIN URETRĂ ŞI ÎL VA ÎMPINGE PÂNĂ ÎN VEZICA URINARĂ ŞI ÎN SUS SPRE URETERE.


ACEST TUB FIN ÎI PERMITE INJEC-TAREA PROGRESIVĂ A PRODUSULUI DE CONTRAST IODAT. REALIZEAZĂ ATUNCI DIFERITE CLIŞEE RADIOGRAFICE, PE MĂSURĂ CE URETERUL ŞI BAZINETUL DEVIN VIZIBILE ÎN TOTALITATE. MEDICUL PROCEDEAZĂ ÎN ACELAŞI MOD ŞI PENTRU CELĂLALT URETER. RETRAGE APOI CATETERUL ŞI CISTOSCOPUL.

EXAMENUL DUREAZĂ ÎN JUR DE 30 DE MINUTE.

POATE URMA, DACĂ ESTE PREVĂ-ZUTĂ, O INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ; DACĂ ACEASTA NU ARE LOC, MEDICUL ÎI PRESCRIE PACIENTULUI UN TRATAMENT CU ANTIBIOTICE, CARE TREBUIE URMAT TIMP DE MAI MULTE ZILE.

Efecte secundareRISCUL MAJOR AL URETEROPIELO-

GRAFIEI RETROGRADE ÎL REPREZINTĂ INFECŢIA, DAR ACEASTA POATE FI PREVENITĂ PRIN MĂSURI ASEPTICE RIGUROASE ŞI TRATAMENT CU ANTIBIOTICE.

DACĂ PACIENTUL ESTE UN BĂRBAT, MEDICUL, AVÂND ÎN VEDERE O ANES-TEZIE GENERALĂ, ÎI PRESCRIE ÎNAINTEA URETEROPIELOGRAFIEI RETROGRADE ANALIZE ALE SÂNGELUI, PRINTRE CARE: DETERMINAREA GRUPEI SANGUINE ŞI A RH-ULUI, TESTE DE COAGULARE, LI RE-COMANDĂ, DE ASEMENEA, O ELEC-TROCARDIOGRAMĂ, CA ŞI O CONSUL-TAŢIE CU ANESTEZISTUL.

De reţinutDACĂ EXAMENUL ESTE EFECTUAT

FĂRĂ ANESTEZIE, LA FEMEI, DOAR IN-TRODUCEREA CISTOSCOPULUI POATE PROVOCA O SENZAŢIE NEPLĂCUTĂ.

LA BĂRBAT, URETEROPIELOGRAFIA RETROGRADĂ ESTE ÎNTOTDEAUNA REALIZATĂ SUB ANESTEZIE GENERALĂ, CEEA CE JUSTIFICĂ O SPITALIZARE DE APROXIMATIV 24 DE ORE.

SPRE DEOSEBIRE DE ALTE EXAMENE, ACESTA NU ESTE CONTRAINDICAT PERSOANELOR ALERGICE LA IOD, PENTRU CĂ PRODUSUL NU PĂTRUNDE ÎN SÂNGE.

REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE ÎN 48 DE ORE. MEDICUL CARE A PRE-SCRIS EXAMENUL RESTITUIE PACIENTULUI CLIŞEELE, ÎNSOŢITE DE O FIŞĂ MEDICALĂ PE CARE ACESTEA SUNT INTERPRETATE DETALIAT.

UROGRAFIAINTRAVENOASĂ

EXAMEN AL APARATULUI URINAR CARE ARE CA SCOP STUDIEREA ŢESU-TULUI RENAL ŞI A CĂILOR DE EVACUARE A URINEI.

ACESTA PERMITE PUNEREA ÎN EVI-DENŢĂ A ANUMITOR MALFORMAŢII CARE AFECTEAZĂ CALICELE, BAZINETE- LE, URETERELE ŞI LOCUL LOR DE INSERŢIE ÎN VEZICA URINARĂ.

TehnicaUROGRAFIA INTRAVENOASĂ ESTE

UN EXAMEN RADIOGRAFIE CARE CONSTĂ ÎN MĂSURAREA DIFERENŢELOR DE ABSORBŢIE A RAZELOR X DE CĂTRE DIVERSE ŢESUTURI ALE APARATULUI URINAR PE CARE RAZELE LE TRAVERSEAZĂ.


RADIOGRAFIILE REALIZATE EVIDENŢIAZĂ ACESTE DIFERENŢE.

PENTRU A PUTEA FI VIZUALIZATE ORGANELE INTERESATE, SE INJECTEAZĂ PE CALE INTRAVENOASĂ, ÎN TIMPUL EXAMENULUI, UN PRODUS NUMIT „DE CONTRAST”, OPAC LA RAZELE X, CARE SE ELIMINĂ PRIN URINĂ.


UROGRAFIA INTRAVENOASĂ NECE-SITĂ, ÎN GENERAL, CA PACIENTUL SĂ AIBĂ STOMACUL GOL, MAI PRECIS SĂ NU FI MÂNCAT SAU BĂUT CU 8-12 ORE ÎNAINTEA EXAMENULUI. MEDICUL PRECIZEAZĂ ÎNTOTDEAUNA ACEST LUCRU ÎN TIMPUL CONSULTAŢIEI PRECEDENTE UROGRAFIEI.

ÎNAINTEA EXAMENULUI, ASISTENTA MEDICALĂ INVITĂ PACIENTUL SĂ SE DEZBRACE ŞI SĂ SE AŞEZE ÎN POZIŢIA CULCAT PE MASA DE RADIOGRAFIE.

EL INTRODUCE UN CATETER FIN ÎNTR-O VENĂ DE LA NIVELUL PLICII COTULUI, APOI INJECTEAZĂ PRODUSUL DE CONTRAST IODAT.

CATETERUL RĂMÂNE ÎN ACEA PO-ZIŢIE PE ÎNTREG PARCURSUL EXAME-NULUI, PENTRU A PERMITE O EVENTU-ALĂ REINJECTARE.

DIFUZIA PRODUSULUI ANTRENEAZĂ O SENZAŢIE DE CĂLDURĂ INTERNĂ CARE SE ESTOMPEAZĂ ÎNSĂ RAPID.

RADIOGRAFIILE SUNT REALIZATE LA INTERVALE REGULATE ŞI PERMIT URMĂRIREA PROGRESIEI LENTE A PRODUSULUI ÎN APARATUL URINAR.

DUPĂ ACEASTĂ PRIMĂ SERIE DE

CLIŞEE, PACIENTUL POATE PĂRĂSI MASA DE EXAMEN, SE POATE PLIMBA, POATE BEA AŞTEPTÂND CA VEZICA SĂ SE UMPLE.

TOTUŞI, EL TREBUIE SĂ REVINĂ PE-RIODIC ÎN SALA DE EXAMEN PENTRU

CA RADIOLOGUL SĂ REALIZEZE NOI CLIŞEE. ÎN GENERAL, ACESTA EFECTUEAZĂ 6 CLIŞEE, APOI UN AL ŞAPTELEA ÎN TIMP CE PACIENTUL URINEAZĂ ŞI, ÎN FINE, ULTIMUL CÂND VEZICA ESTE GOALĂ. ÎN UNELE CAZURI, MEDICUL COMPRIMĂ ABDOMENUL CÂTEVA SECUNDE — CU AJUTORUL UNUI MIC BALON SAU CHIAR CU MÂINILE — PENTRU A VIZUALIZA MAI BINE URETERELE.

LA FINALUL EXAMENULUI, RADIOLOGU RETRAGE CATETERUL. O DATĂ DEVELOPATE CLIŞEELE, ACESTEA SUNT INTERPRETATE ŞI TRANSMISE MEDICULU CURANT

UROGRAFIA DUREAZĂ APROXIMAŢI'® ORĂ, DUPĂ CARE PACIENTUL POAT< PLECA ŞI ÎŞI POATE RELUA ACTIVITĂŢIK OBIŞNUITE.

Efecte secundareUROGRAFIA INTRAVENOASĂ NU

ESTT ÎNSOŢITĂ DE NICI UN EFECT SECUNDA- GRAV.

DOAR PACIENŢII CARE SUFERĂ DI INSUFICIENŢĂ RENALĂ TREBUIE SĂ RESE PECTE ANUMITE PRECAUŢII ŞI, ÎN SPE CIAL, SĂ CONSUME MULTE LICHID, ÎNAINTE ŞI DUPĂ EXAMEN PENTRU A J BINE HIDRATAŢI.

De reţinutACEST EXAMEN NU SE PRACTIQ

NICIODATĂ LA FEMEI ÎN A DOUĂ


PART A CICLULUI MENSTRUAL, DIN CAUŢ RISCURILOR PE CARE RAZELE X LE-S- PUTEA REPREZENTA PENTRU

U, EVENTUAL EMBRION.INJECTAREA PRODUSULUI DE COR.

TRAST IODAT POATE PROVOCA ,REACŢIE ALERGICĂ MANIFESTATĂ PRIN ZILELE PRECEDENTE UROGRAFIEI. EL

GREŢURI, VĂRSĂTURI ŞI CHIAR SCĂDE- MANIFESTĂ O SUPRAVEGHERE SPECI-REA TENSIUNII ARTERIALE. MEDICUL SE ALĂ ASUPRA ACESTUI TIP DE PACIENT

ASIGURĂ DECI CĂ PACIENTUL NU A ATÂT ÎN TIMPUL, CÂT ŞI DUPĂ EXAMEN,PREZENTAT NICIODATĂ ALERGIE (ASTM, REZULTATELE SUNT CUNOSCUTE ÎNECZEMĂ, ALERGIE LA IOD ETC.), ÎN 48 DE ORE. PACIENTUL OBŢINE CLI-CARE CAZ ÎI PRESCRIE UN TRATAMENT ŞEELE ŞI O FIŞĂ MEDICALĂ EXPLICATIVĂ

ANTIALERGIC CARE TREBUIE URMAT ÎN A ACESTOR

' ■ i

102

• GlomeruFIŞA 2.10. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI RENO-

URINARE• Aspecte psihologice

Tulburările sistemului uro-genital favorizează adesea apariţia unui stres. Pacientului poate să-i fie jenă în timpul examinării sau al tratamentului din cauza expunerii organelor genitale externe. Dacă are şi incontinenţă, sentimentul de jenă şi dezgust creşte.

La bărbat intervenţiile chirurgicale asupra organelor genitale sunt percepute ca şi o atentare la virilitatea lor, indiferent de vârstă. Deşi multor bărbaţi le este frică deo impotenţă cauzată de tulburările de prostată, adevărul este că multe dificultăţi sexuale (probleme de erecţie, ejaculări precoce etc.) sunt de origine psihologică şi au cauze variate: nelinişte, culpabilitate, incompatibilitate cu partenerul etc. Din cauza acestor temeri ascunse, bărbaţii pot să arate agresivitate, ostilitate faţă de cel ce-l îngrijeşte. Această pornire de care este stăpânit pacientul poate avea ca efect accentuarea durerii. Uneori pacientul poate deveni depresiv din cauza tratamentelor prelungite.

Anxietatea - în toate situaţiile de stres - poate produce polakiuria şi micţiuni imperioase.

Pacienţii suferind de afecţiuni uro-genitale, ca şi toţi pacienţii, indiferent de afecţiune, au nevoie să simtă că sunt respectaţi, că problemele lor sunt înţelese. Ei doresc să li se răspundă întrebărilor, temerile lor să fie potolite, durerile lor să fie uşurate. Unul din rolurile importante ale asistentei este de a asigura pacientul căci pacienţii de acest tip au nevoie de mai mult sprijin şi înţelegere decât alţii.

• îngrijiri în infecţia căilor urinare

Probleme: • durerea • nevoia imperioasă de a urina • disuria • febra legată de infecţie • posibilitatea recidivei

Obiective: • să se uşureze durerea • să se atenueze nevoia imperioasă de a urina, disuria şi febra • prevenirea recidivelor • obiectivele tratamentului medical... (suprimarea agentului patogen)intervenţii: • încălzirea perineului • băi calde • antispastice • încurajarea pacientului să bea cantităţi mari de lichide pentru a favoriza circulaţia sanguină renală şi pentru antrenarea bacteriilor afară din căile urinare • încurajarea pacientului să urineze frecvent (la 2-3 ore) ca să golească complet vezica pentru a diminua bacteriuria cantitativă, a reduce staza urinară şi a preveni reinfecţia.

Evaluare: • pacientul simte o ameliorare a durerilor • o atenuare a nevoii imperioase de a urina, disuriei, febrei • bea lichide - 8-10 pahare în fiecare zi • urinează la 2-3 ore • ia medicamente• urina este clară şi inodoră.

Probleme:

1. ASPECTUL PSIHOLOGIC

104

• dureri de cap • indispoziţie • edeme faciale brusc instalate, peste noapte • dureri costale şi sensibilitate în unghiul costo- vertebral.

:e -evoia imperioasă nec divelor • obiec-

I Ţ

estului patogen)

■ :e • încurajarea _

centru a favoriza ar=a nacteriilor afară . _ urineze frecvent mea centru a diminua arrară şi a preveni

. • o atenuare a nevo• oea lichide - 8-10 pali :re • ia medicamentePersoanele suferind de tulburări urinare sunt

DISURIA • FEBRA. _ " A •

• SE ÎNCURAJEAZĂ PACIENTUL SĂ STEA ÎN REPAUS LA PAT PE TOATĂ DU

FAZEI ACUTE PÂNĂ LA CLARIFICAREA URINEI, NORMALIZAREA CON

DE AZOT UREIC DIN SÂNGE, A CONCENTRAŢIEI CREATININEI DIN SÂNGE ŞI NORMALIZAREA PRESIUNII ARTERIALE • SE REDUCE APOR

REDUCE APORTUL DE SODIU ÎN PREZENŢA HIPERTEN

INSUFICIENŢEI CARDIACE • CANTITATEA DE LICHIDE INGERATE VA FI REGLATĂ DEPENDENT DE PIERDERI, DE CÂNTĂRIREA ZILNICĂ A PACIENTULUI. (DACĂ EXISTĂ HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ ŞI EDEME, NU SE VA PERMITE MAI MULT DE 1500 ML ZILNIC) • BAZA ALIMENTAŢIEI VOR FI GLUCIDELE (DULCIURI, FĂINOASE, FRUCTE, ZARZAVAT) ŞI LIPIDE (UNT, UNTDELEMN) «TRATAMENT MEDICAMENTOS...

FIŞA 2.11. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INCONTINENŢĂ URINARĂ (EMISIE INVOLUNTARĂ A URINEI)

• EDEMELE ŞI HIPERTENSIUNEA DIMINUĂ • PROTEINURIA ŞI O UŞOARĂ HEMATURIE MAI PERSISTĂ • NU PREZINTĂ COMPLICAŢII.

% ■JYRA*C:JCUCA MNCYRRDRUI CARE TUNCŢ'IONEAZĂ DEFECTUOS • TIFICAREA COMPLICAŢIILOR ŞI ÎNGRIJIREA LOR.

Intervenţii:

Evaluare:

105

foarte bulversate, simptomele le sunt dezagreabile, incomode. în cazul inconti-nenţei, sentimentul de jenă şi dezgust creşte.Pacientul poate deveni depresiv, anxios, iritabil, punându-şi întrebări asupra dependenţei sale, asupra tratamentului

şi asupra viitorului. Este preocupat de complicaţiile posibile; îi este teamă că nu-şi va putea permite unele activităti (distractiv. Adesea, ezită să vorbească despre problema lui urinară - comunică greu cu echipa de îngrijire.De aceea, este important ca evaluarea problemelor de dependenţă a pacientului să se facă într-un loc liniştit, în cadru intim, pentru a-i micşora acestuia sentimentele penibile pe care le încearcă.

4. PROBLEN ACTUALE SA POTENŢIALE PACIENTU J (DIAGNOS:^ ÎNGRIJIRE)

106

2. Evaluarea eliminării uri-nare

Asistenta va întreprinde o evaluare a funcţiei vezicii urinare - eliminării urinare - precum şi asupra tuturor modificărilor stării normale a pacientului.Ea va face constatările, în funcţie de vârsta pacientului, de alimentaţie, de lichidele ingerate etc.De asemenea, va ţine cont şi de sănătatea mintală a pacientului (dacă este confuz? gradul de conştienţă etc.) folosind toate sursele de informaţie (inclusiv diagnosticul medical); observaţiile subiective ale pacientului şi observaţiile obiective, proprii.

Este important să se urmărească:„Calendarul micţional"

- orarul micţiuniior şi abundenţa lor;- orarul „urgenţelor" şi circumstanţele declanşării;- orarul scurgerilor, precizând abundenţa şi circumstanţele;- timpul scurs între nevoia de a micţiona şi scurgere sau micţiune;- persistenţa sau nu a nevoii de a micţiona după scurgere;

3. Cauze ale micţiunii invo-luntare

Micţiunea involuntară la adult se poate produce:- în urma unei pierderi a conştienţei;- în urma unor răni la nervii rahidieni care reglează activitatea vezicii;- în urma unei iritaţii, datorită prezenţei componentelor anormale în urină;- datorită unei incapacităţi a muşchiului vezical de a se destinde;- din cauza unei tensiuni emoţionale;- din cauza unui traumatism al sfincterului urinar extern;- datorită unor afecţiuni neurologice apărute (A.V.C.; traumatism medular; polinevritele toxice; polinevritele infecţioase; tumori medulare etc.);- micţiuni imperioase cauzate de infecţii (cistite acute; cistite cronice; corpi străini intravezicali etc.).

Incontinenţa de efort Se poate produce:- dintr-o slăbiciune a funcţiunii sfincterelor;-creşterea presiunii intraabdominale (apare mai ales la femei)- leziuni obstetricale (cistococel, cistorectocel);- leziuni de col vezical;- tulburări ale muşchiului vezical etc.

107

ZICLI URINARE -

ISCĂRILOR

STĂRII

ACENTULUI, DE

LALĂ A PACIEN- PTC.) FOLOSIND MEDICAL); OB-LE OBIECTIVE,

t

R-STANŢELE; [CURGERE SAU

[SCURGERE;

ZA ACTIVITATEA

ÎRTELOR ANOR-

LE A SE DES-

FEXTERN;

|C.; TRAUMA-

ŞCŢIOASE; TU-

CI-TE; CISTITE

IES LA FEMEI)

4. Problemele actuale sau potenţiale ale pacientului (diagnostic de îngrijire)

Implicaţiile incontinenţei urinare asupra vieţii persoanei (care trebuie avute în vedere);- implicaţii medicale:• infecţii urinare recurente;• tulburări trofice cutanate;- implicaţii psihologice:• pierderea stimei de sine;• depresie;• tulburări sexuale;• insecuritate - dependenţă;- implicaţii sociale:• perturbarea relaţiilor familiale;• reducerea activităţii sociale;• izolare;• reacţii negative faţă de cei din jur;• predispoziţie pentru instituţionalizare (cămine, case de bătrâni...).

5. Obiective Obictivele vizând pacientul (rezultatele aşteptate) şi obiectivele de îngrijire:1. dispariţia sau diminuarea incontinenţei (prin controlul sfincterului vezical);2. să nu se producă infecţii intercurente (evitarea complicaţiilor);3. să nu se producă tulburări trofice cutanate;4. pacientul să se obişnuiască să urineze în bazinet (sau urinar) la pat, sau la toaletă;5. să-şi câştige respectul de sine, încrederea şi liniştea.6. Intervenţii Intervenţiile pot fi:- unele autonome (rolul propriu al asistentei);- altele, cu rol delegat (respectarea indicaţiilor medicului).Se va insista îndeosebi pe rolul propriu al asistentei.NOTĂ: Există cazuri de incontinenţă urinară iremediabilă (ex. în paraplegie), dar o mare parte a cazurilor de incontinenţă (ex. datorită lipsei controlului sfincterului vezical) se pot rezolva prin reeducare vezicală şi prin exerciţii de reîntărire a

Reeducareavezicală

„Secretul" reeducării vezicale este:- aportul lichidian adecvat (în funcţie de bilanţul hidric);- stabilirea unui orar al micţiunilor.

Aplicarea intervenţiilor:• Planific cu pacientul un program de reeducare vezicală zilnic.

108

• Ajut pacientul să aplice programul de reeducare stabilit.• Fixez obiceiuri de eliminare la ore fixe:- orar precis - când pacientul trebuie să încerce să-şi golească vezica. La început intervalul este scurt între micţionări (1,5-2 ore - în funcţie de calendarul micţional menţionat mai sus). Pe măsură ce capacitatea vezicală creşte, intervalul se măreşte.

Cum procedez?- ofer urinarul pacientului ia... ore, sau- conduc pacientul la toaletă la... ore (în funcţie de momentele de eliminare identificate)- trezesc pacientul de... ori noaptea pentru a-l face să urineze- se sugerează pacientului să bea o oarecare cantitate de lichid tot la 2 ore (100-200 ml) - dacă nu există contraindicaţii- După ce a băut, pacientul aşteaptă 10 minute (după unii 30 minute) şi apoi încearcă să urineze.

Intervalele se măresc treptat.- Este preferabil să i se dea pacientului o mai mare cantitate de lichid în timpul zilei şi să se diminueze după ora 17.- Pacientul trebuie să-şi reţină urina pe timpul intervalului indicat - după orarul stabilit.- Trebuie sfătuit să-şi scrie orarul micţiunilor. Aceasta îi furnizează o evidenţă completă asupra orelor şi cantităţii de lichide ingerate, cât şi asupra orei şi cantităţii fiecărei micţiuni.

IMPORTANT!Trebuie să existe o relaţie între a bea, a mânca, a

face exerciţii fizice şi a urina în aşa fel încât pacientul, cu timpul, să-şi poată stabili propriul său orar de ingestie de lichide (să evite: cafeaua, ceaiul, alcoolul).

Pacientul trebuie să accepte programul şi să aibă dorinţa sinceră să-şi recâştige controlul sfincterului.Acest program poate să dureze mai multe săptămâni, de aceea asistenta şi pacientul trebuie să aibă răbdare şi perseverenţă.Este important a semnala cel mai mic progres şi a încuraja pacientul să continue efortul spre autonomie.

109

Alte exerciţii DE REŢINUT:Contracţia muşchilor se face (înainte şi după micţiune) timp de 4 secunde - apoi relaxarea lor - a se repeta de 10 ori - de 4 ori pe zi (se poate merge până a repeta de 4 ori pe oră dacă se consideră util).

PENTRU CONTROLUL INCONTINENŢEI• Recomand pacientului să urineze ori de câte ori urmează să facă un efort:- învăţarea pacientului când ridică greutăţi să-şi îndoaie genunchii şi să-şi contracte muşchii pelvini înainte de a ridica ceva greu.• Sugerez însă persoanei (pe cât este posibil) să evite de a duce obiecte grele.• Recomand ca în momentul micţiunilor să încerce să-şi oprească jetul urinar şi de a reîncepe în mai multe reprize (exerciţiu pentru controlul incontinenţei).

Exerciţii pentru antrenamentul vezicii:• Sugerez persoanei să încerce să-şi crească capacitatea vezicii sale, aşteptând un pic de fiecare dată pentru a urina (după unii - cinci minute de aşteptare, prelungind progresiv intervalul de la senzaţia de a urina până la momentul eliminării urinei).

IMPORTANT:7. Evaluare • Urmăresc şi verific înţelegerea celor învăţate

(programul de reeducare vezicală etc.) şi rezultatele obţinute.• Informez medicul.

NOTĂ:1. 0 formă particulară de incontinenţă urinară este reprezentată de enurezisul nocturn cu cauze multiple şi îngrijiri complexe:- reducerea consumului de lichide, în a 2-a jumătate a zilei;- evitarea excitantelor (cacao, ciocolată);- evitarea stărilor conflictuale şi atmosfera familială rigidă;- micţiuni la ore fixe;-va fi trezit după 1-2 ore de somn pentru a urina;- liniştirea psihică a copilului şi a familiei;- îndeplinirea indicaţiilor şi aplicarea terapeutică medicamentoasă (sarcină cu rol delegat).

2. în cazul unui pacient în vârstă şi confuz, asistenta urmăreşte (identifică) momentul când pacientul este

110

pentru a-l duce la toaletă înainte ca micţiunea involuntară săse producă.

NECESAR:- Un W.C. la înălţime potrivită;- W.C. comod, mai ridicat;- Amenajarea unei balustrade pentru a se deplasa mai uşor laW.C.;- Scaune cu oliţe (ca la copii).• Utilizarea unui ceas deşteptător, reglat la intervale regulateîn timpul zilei şi uneori în timpul nopţii sau un mijloc de a-iaduce aminte pacientului să urineze;

L •Jmhrăcăminte.Dptrjvită-.DpDtru_a_o_Duteajndepărţa_uşor învederea micţiunii.• Pacientul trebuie să poarte propria îmbrăcăminte pentru că aceasta contribuie la creşterea stimei de sine şi a demnităţii şi previne un comportament regresiv.

OBSERVAŢIEUtilizarea scutecelor nu este recomandată tot timpul

căci ele antrenează un efect psihologic regresiv mai degrabă decât progresiv.• Asistenta încearcă să-i asigure un mediu social, crescând numărul contactelor sociale ale acestuia (în spaţiul în care el se află între cei patru pereţi ai camerei).

DE REŢINUT:• în cazul incontinenţei cauzată printr-o problemă nervoasă (paraplegie) ea poate fi permanentă.• Incontinenţa de efort - pierderea involuntară când uretra este sănătoasă — se rezoiva ae uoiutsi' pnnu-u n UCI va .yib chirurgicală (la femei refacerea musculaturii vaginului prin colporafie anterioară).• Pentru unele incontinenţe de efort se pot pune sfinctere artificiale.

FIŞA 2.12. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CATETERISM VEZICAL ŞI/SAU SONDA

„A DEMEURE"Cateterism = introducerea unei sonde (cateter) prin uretră în vezică.

111

1. Scop• golirea vezicii - când golirea spontană este imposibilă;

• prelevarea urinei sterile pentru analize de laborator;

• se preferă recoltarea în emisie spontană - „metoda jetului

• mijlociu";• efectuarea unor procedee de tratament prin sondă;• golirea vezicii înaintea unor operaţii sau postoperator;• bilanţul hidric la bolnavii fără control sfincterian (comatoşi, parapiegie, polinevrite etc.);• măsurarea cantităţii urinei reziduale rămasă în vezică după micţiune.

Uneori cateterismul vezical este necesar pentru instalarea unei sonde â demeure (sondă permanentă).

De exemplu:• după intervenţii chirurgicale asupra perineului (se evită în felul acesta iritarea regiunii operatorii de către urină);2. Material

necesarSe pregătesc materialele sterile: sonde,

tampoane, pense, mănuşi, soluţii dezinfectante de preferinţă clorigene (soluţie cloramidă 4%0 clor activ), tăviţă renală, aleză, muşama. Pentru sonda â demeure se pregătesc în plus: mandreu metalic, stilet butonat, sondă canelată sau un instrument rotunjit (un Hegar) în cazul folosirii sondei Pezzer sau Malecat, leucoplast, ace, comprese.Atunci când se instituie un cateter ă demeure, este nevoie de a instala un sistem de drenaj închis (presupune un cateter permanent, tub de conectare şi un sac colector care poate fi golit). Sondele folosite pentru drenajul vezical continuu sunt cele autostatice (cu balonaş de tip Foley sau se vor folosi sondele Pezzer). în caz de nevoie, se pot folosi şi alte tipuri de sonde cu obligativitatea fixării lor la organele genitale externe.

DE REŢINUT!• în unele cazuri, cateterismul poate salva viaţa pacientului, de exemplu atunci când el nu poate urina.

Cateterismul se recomandă numai în cazuri absolut necesare (risc de infecţii ale căilor urinare).• Infecţiile urinare reprezintă 35% din infecţiile

112

;

RATOŞI,

E DUPĂ

TALARE

A

EVITĂ ÎN

GURA

UN

•E, PEN- E (SOLU- ’UŞAMA. REU ME- t ROTUNJIT WALECA

T,

PVOIE DE E:ER PER- E ; GOLIT), UNT CELE SONDELE SONDE

s.

IRULUI, DE

ABSOLUT

DCOMIALE

,S:RUMEN-

• Agenţii patogeni mai frecvenţi: Escherichia coli, Proteus, Pseudomonas, Enterobacteriile, Candida. Multe fac parte din flora intestinală a pacientului sau se transmit - între pacienţi - prin intermediul personalului de îngrijire sau prin echipamentul nesteril. Aceste microorganisme ajung datorită cateterismului în căile urinare fie în momentul introducerii, fie prin lumenul unui cateter

3. Reguli pentruprotecţiapacientului

Pentru a asigura protecţia pacientului, trebuie respectate următoarele reguli:• respectarea unei asepsii riguroase (dezinfecţia mâinilor, mănuşi şi materiale sterile etc.);• dezinfecţia organelor genitale externe şi a meatului uretral;• atenţie la grosimea cateterului care trebuie să fie mai mică decât meatul uretral pentru a nu produce răni;• lubrifierea cateterului (cu lubrifiant antimicrobian);• introducerea delicată a cateterului dar cu siguranţă;• a nu se goli vezica dintr-o dată şi nu mai mult de 500 ml (risc de hemoragie).

DE REŢINUT!Pentru efectuarea dezinfecţiei organelor genitale

externe şi a meatului uretral sunt necesare cel puţin 6-7 tampoane sterile.

Folosind fiecare tampon o singură dată (o singură ştergere).La femei: dezinfecţia (de sus în jos) dinspre simfiză spre anus:- primul şi al 2-lea tampon pentru labiile mari;- al 3-lea şi al 4-lea pentru labiile mici;- al 5-lea şi al 6-lea pentru orificiul uretral;- un tampon rămâne pe orificiul meatului uretral.La bărbaţi: decolarea prepuţului; dezinfectarea (de sus în jos) cu pensă şi tampoane:

4. Problemele pacientului

• Sentimentul de jenă din cauza expunerii organelor genitale externe.• Frica de durere.• Neliniştea pacientului datorită necunoaşterii intervenţiei.• Frica de:- neadaptare la cateter permanent;- infecţia căilor urinare prin cateter sau printr-un drenaj defectuos al urinei;

113

5. Obiective Obiective vizând pacientul şi obiective de îngrijire:• menajarea psihicului pacientului;• adaptarea pacientului la sondă;• absenţa complicaţiilor: fără infecţia căilor urinare;• absenţa rănilor (leziunilor la nivelul uretrei şi vezicii);• întreţinerea constantă a sistemului de drenaj (supravegherea bunei funcţionări a sondei).

6. Intervenţii • Se vor manifesta multă înţelegere şi răbdare cu aceşti pacienţi, pentru că ei pot avea complexe de inferioritate datorită infirmităţii lor.• Se va informa pacientul asupra unor (elementare) noţiuni de anatomie şi fiziologie.• Se va explica tehnica intervenţiei.• Se va informa asupra scopului intervenţiei.• Se va asigura pacientul că tehnica nu este dureroasă (puţin dezagreabilă şi o senzaţie de presiune). Se va explica pacientului că inconfortul este mai mic dacă el este relaxat.• Se va ţine cont de sentimentul de pudoare a pacientului, de aceea asistenta va avea grijă ca el să fie acoperit, lăsând descoperită doar regiunea perineală.

în cazul pacienţilor cu sondă ă demeure se vor efectua şi alte intervenţii:

• Pentru prevenirea contaminării sistemului de drenaj:- tubulatura nu trebuie debranşată;- toate manevrele se vor efectua în condiţii de asepsie (atenţie la spălarea şi dezinfecţia mâinilor înainte şi după manipularea sistemului de drenaj);- atenţie la capătul extern al sondei pentru a rămâne aseptică în timpul manipulării;- păstrarea etanşeităţii.• Sacul colector să fie totdeauna sub nivelul vezicii urinare pentru a evita refluxul urinei.• Se veghează la menţinerea permeabilităţii tubulaturii, fără încolăcituri, îndoituri - care ar împiedica scurgerea urinei. Stagnarea urinei favorizează infecţia.• Supravegherea poziţiei corecte a pacientului.• Se goleşte sacul colector la cel puţin 6-8 ore interval sau mai des în funcţie de volumul urinei

114

• Dacă sonda se astupă cu dop steril, asistenta va trebui să destupe sonda la intervale regulate de 1-3 ore ziua şi noaptea pentru a recolta urina într-un vas gradat.• Manevra se face apucând sonda cu vârful degetelor, de la extremitatea liberă (se poate face şi aseptizarea sondei cu alcool).• Dacă sonda este deschisă într-un urinar, acesta trebuie să fie steril.

ATENŢIE!Procedeul urinarului necesită o supraveghere constantă (urinarul putându-se răsturna; risc de infecţii).Uneori în activitatea practică se mai foloseşte (în loc de urinare) un borcan steril. Se procedează în felul următor:- se racordează sonda â demeure prin intermediul unui tub de sticlă steril, la un tub de cauciuc sau plastic; acesta este introdus într-un borcan steril (dinainte pregătit) la marginea patului (atenţie la îndoirea tubului).• Ideal este racordarea sondei â demeure la pungi de plastic speciale, sterile.• Asistenta va asigura toaleta organelor genitale de mai multe ori pe zi (având grijă să evite infecţia care s-ar putea produce în urma efectuării în mod incorect a toaletei intime a pacientului).• în caz de spălături vezicale, asistenta pregăteşte material necesar steril şi ajută medicul.• întreţine curăţirea şi sterilizarea tuburilor şi borcanelor folosite.• Avertizează medicul la timp pentru a schimba sonda (la nevoie), cu această ocazie, uretra este lăsată în repaus 2 ore.

• Se urmăreşte în permanenţă sistemul de drenaj:- dacă cateterul este bine menţinut;- fără presiuni asupra uretrei, fără să cauzeze tracţiuni asupra vezicii.• Se fixează cât mai bine sonda pentru a evita deplasarea (fixată cu leucoplast pe coapsă).• Tubul conector se fixează la marginea patului (la cearşaf). Uneori acesta se fixează pe coapsa pacientului pentru a împiedica tracţiunea atunci când pacientul se mişcă în pat.• Asistenta trebuie să se asigure că tubul nu este comprimat sub membrele pacientului; pacientul să nu fie culcat peste tubul de la sondă.• Dacă se foloseşte procedeul urinarului, asistenta va supraveghea ca sonda să nu alunece din urinar.

115

7. Evaluarea rezultatelor

Pacientul:• Nu prezintă infecţia căilor urinare:

- urina este clară, densitate normală (1015-1025);- urocultura = rezultate negative;-temperatura pacientului normală;- debitul urinar este satisfăcător;- nu există excoriaţii în jurul meatului urinar.• Nu prezintă răni la nivelul vezicii sau uretrei:- nu are dureri la micţiune;- elimină 200 ml - 400 ml la fiecare micţiune;- nu prezintă semne de incontinenţă.• Sistemul de drenaj funcţionează corect:- tubul de drenaj nu este deplasat;- sacul colector este sub nivelul vezicii urinare.

IMPORTANT!Asistenta trebuie să observe toate semnele şi

simptomele unei infecţii a căilor urinare: febra, urina tulbure, hematuria, anorexia, starea de rău, dacă prin meatul uretral nu iese puroi, dacă nu prezintă excoriaţii.

8. Educarea pacientului cu sondă â demeure la domiciliu

- reamintesc raţiunea pentru care îi trebuie sonda;- arăt schema vezicii, sonda şi cum funcţionează (a-l incita să-şi exprime temerile, legate de sondă, ex.: durere, cum se va îmbrăca, discuţii, soluţii).• Pentru evitarea infecţiei:- a-i explica cum microbii pot ajunge în sondă prin: mâini, haine, cearşaf;- a-l învăţa cum să manevreze instalaţia acasă pentru golirea conţinutului;- a descrie aspectul urinei în caz de infecţie (culoare, aspect, miros), necesitatea unui control medical în caz de dubiu;- a-i explica legătura între consumul de lichide şi eliminare;- a-l face să-şi măsoare urina şi băuturile pe 24 ore;-a se explica necesitatea schimbării sondei (la perioada fixată de medic) cel puţin la 15 zile; evitarea iritaţiei locale, a arăta cum se evită neplăcerile datorită frecării sondei şi riscurile smulgerii sondei (fixarea sondei pe coapsă); a se da sfaturi pentru a se îmbrăca;-păstrarea unei capacităţi vezicale normale;-golirea cu regularitate a vezicii pentru a evita distensia.ANTRENAMENT VEZICAL-sonda va trebui pensată pentru un interval de 3-4 h, crescând tonusul musculaturii înainte de a instaura

116

ANTRENAMENT VEZICAL- sonda va trebui pensată pentru un interval de 3-4 h, crescând tonusul musculaturii înainte de a instaura reeducarea vezicală.

FIŞA 2.13. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ

(I.R.A.) ŞI CRONICĂ (I.R.C.)Insuficienţa renală acută = suprimarea bruscă a funcţiilor renale, cu

repercusiuni clinice generale, umorale şi urinare.în acest caz, rinichiul nu poate excreta urina în cantitate şi concentraţie

corespunzătoare, iar produsele rezultate din metabolism rămân în sânge şi produc autoin- toxicaţii.

Cauze prerenale (în care agenţii etiologici acţionează indirect asupra rinichilor prin reducerea fluxului sanguin renal, cu ischemie renală consecutivă şi oprirea secreţiei de urină):- stări de şoc: hipovolemic, hemoragie, traumatic, obstetrical, infarct miocardic, abdomen acut etc.;-în stări de deshidratare (vărsături, diaree, transpiraţii abundente);- insuficienţă periferică acută: septicemii, avort septic, şoc anafilactic etc.

Cauze renale (în care agenţii etiologici acţionează direct asupra parenchimului renal -tubi, glomeruli, vase sanguine, interstiţii -, producând leziuni anatomice):- necroze tubulare determinate de toate cauzele care produc insuficienţă prerenală expuse mai sus; de hemoliză intravasculară (transfuzia cu sânge incompatibil); şoc prelungit; arsuri grave; nefrotoxine (substanţe chimice, medicamente);- boli renale parenchimatoase (glomerulonefrite de etiologie poststreptococică, nefrite interstiţiale);- boli vasculare ale rinichiului (ocluzia arterei renale = infarct renal, ocluzia venei renale).

Cauzepostrenale (I.R.A. se produce consecutiv unui obstacol mecanic pe căile excretorii):- calculoză ureterală bilaterală;- hipertrofie de prostată;

117

- tumori de vecinătate afectând ambele uretere;- procese ureterale inflamatorii etc.

Simptomatologie. Semnul esenţial al I.R.A. este oliguria, până la anurie. Există însă cazuri când diureza este păstrată, fiind însă deficitară din punct de vedere calitativ (hipostenurie, azostenurie).

Paralel apar oboseală, stare de rău general, cefalee, vărsături, meteorism, limbă „arsă“, halenă amoniacală, sughiţ, diaree, dispnee, tahipnee, respiraţie Kussmaul sau Cheyne-Stokes, diateză hemoragică, somnolenţă, agitaţie psihomotorie, convulsii, stări confuze, comă în forme foarte grave.

Semne de laborator:- retenţie de substanţe azotate: cresc ureea sanguină, creatinina, acidul uric;- apare acidoza renală; R.A. (rezerva alcalină) scade;- apar tulburări hidroelectrolitice: creşte potasiul, scad sodiul şi calciul;- în urină: aibuminurie, hematurie, cilindrurie, leucociturie - funcţie de etiologie.

2.13.1. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ (I.R.A.)

Asistenta medicală trebuie să ştie cauzele care pot determina insuficienţa renală acută şi semnele de manifestare, pentru a putea colabora cu medicul în acordarea îngrijirilor corecte.

Obiective Măsuri de realizare

1. Asigurarea condiţiilor de îngrijire şi asi-gurarea igienei bolnavului

1.1. Asistenta va avea în vedere măsurile care se iau în toate cazurile grave (vezi fişa 8.12)1.2.Va asigura două pături de lână cu care va acoperi bolnavul şi va încălzi patul în prealabil cu termofoare.1.3. îngrijirile igienice (vezi şoc, bolnavi inconştienţi, comatoşi) Bolnavul cu insuficienţă renală acută (I.R.A.) este mai susceptibil la infecţii şi deci necesită precauţii mai mari în privinţa igienei şi curăţeniei.

118

2. Suprave-gherea bolnavului

2.1. Asistenta va vizita bolnavul cât mai des, chiar fără solicitare.2.2. Va urmări şi nota manifestările patologice (hemoragii, manifestări de comportament, contracţii sau convulsii etc.) şi le va raporta imediat medicului.2.3. Eliminările de lichide (urină, scaun, vărsături) le va nota volumetric. Recoltarea urinei la bolnavii agitaţi sau în comă se va face eventual printr-o sondă vezicală permanentă (asepsie riguroasă).2.4. Asistenta va determina densitatea fiecărei emisii de urină, notând rezultatul în foaie.2.5. Va urmări pulsul, T.A., respiraţia, temperatura.2.6. în caz de constipaţie, asistenta va face bolnavului o clismă evacuatorie.

BRE. EXISTĂ DE VEDERE

IRETEORISM, [ RESPIRAŢIE G AGITAŢIE

| URIC;

LOFOGIE.

RSUFICIENŢA IC- ÎN ACOR-

■_ "N TOATE

R OOLNAVUL

CCMATOŞI) I MAI SUS- »N PRIVINŢA

C-:AR FĂRĂ

HEMORAGII, I ETC.) ŞI LE

LE VA NOTA R COMĂ SE LĂ ASEPSIE

I AE URINĂ,

LI O CLISMĂ

ATENŢIE! Evidenţa exactă a diurezei este baza de pornire a tratamentului şi criteriul de orientare al medicului.

3. Recoltarea probelor de laborator

3.1. Asistenta va recolta sânge pentru determinarea ureei, a creatininei, a rezervei alcaline, pH-ului sanguin, a clorului şi a potasiului, a hematocritului.3.2.Va recolta urină pentru analizele obişnuite şi dozarea ureei urinare.4. Corectarea

echilibruluihidroelectrolitic

ATENŢIE! Calee echilibrului

4.1. Se va urmări şi nota (cu foarte mare exactitate!) cantitatea de lichide pierdute (urină, vărsături, diaree, aspiraţii gastroduodenale etc.) şi se vor administra lichide, câte 50-60 ml pentru fiecare grad de febră, deoarece cantitatea de lichide administrată în 24 de ore este în funcţie de pierderi, la care se adaugă 400-500 ml.4.2. La calcularea aportului de lichide se vor lua în considerare lichidele ingerate din băuturi sau alimente, perfuzie, clisme hidratante (inclusiv apa formată din ţesuturile proprii - apa endogenă).4.3. Pentru a preveni hiperhidratarea, se controlează zilnic greutatea corporală (la nevoie bolnavul va fi cântărit împreună cu patul).Aportul de sodiu va fi redus la 1 gram NaCI/zi. Este ideal să se obţină o pierdere ponderală zilnică în jur de 300 g.4.4. Când hidratarea orală nu este posibilă, cantitatea necesară de lichide se va introduce i.v. în perfuzie lentă, sub formă de glucoză 10-20%.

de administrare şi compoziţia lichidelor în vederea menţinerii ălectrolitic vor fi stabilite de medic în 5.

împiedicarea acumulării produşilor azotaţi în cazul anuriei şi asigurarea regimului dietetic

5.1. Pentru a diminua retenţia de produşi azotaţi şi catabolismul protidic, se va asigura un regim alimentar bogat în glucide (250-300 g) şi lipide (100-150 g) care să asigure un aport caloric de 2000 cal/zi. Regimul va consta din: orez fiert sub formă de piureu, paste făinoase, unt, ulei alimentar, biscuiţi, zahăr.Se exclud: pâinea, lactatele, ouăle, carnea, peştele, alimentele cu conţinut mare de potasiu: fructe uscate, sucuri de fructe.5.2.Dacă bolnavul nu poate înghiţi sau vomită, asistenta va alimenta bolnavul prin sondă.5.3. în caz de comă sau precomă, se va administra glucoză 5% i.v. Ritmul de perfuzie nu trebuie să depăşească 0,4 g glucoză/kgcorp/oră. Dieta va fi

6. RESTABILIREA DIUREZEI ÎN CAZUL OIIGURIEI ŞI TRATAMENTULUI ANURIEI

7. ÎNGRIJIRILE

CARE PRIVESC

MANIFESTĂRILE

SUPRAADĂUGATE

8. ÎNDEPĂRTAREA PRODUSELOR DE CATABOLISM; „EPURARE EXTRARENAIĂ"

ATENŢIE! Suprimarea completă a proteinelor nu trebuie să depăşească 10-15 zile, deoarece lipsa aminoacizilor esenţiali creşte catabolismul protidic

(organismul va recurge la componentele ţesuturilor proprii).

6.1. Pentru restabilirea diurezei asistenta va administra la indicaţia medicului Manitol (60-80 ml în sol. 20%, în 8-10 minute) şi Furosemid (150 mg i.v. din 3 în 3 ore timp de 12 ore).6.2. Asistenta va urmări şi va nota dacă se reia sau dacă se produce o creştere a diurezei. Se consideră tratamentul efi-cace numai dacă se produce o diureză de 40 ml/oră.

ATENŢIE! Diureticele se administrează numai după corectarea volemiei. Asistenta nu trebuie să acţioneze independent în administrarea medicamentelor.

7.1. Asistenta va avea pregătite medicamente pentru combaterea simptomatică a vărsăturilor, diareei, convulsiilor, stărilor de agitaţie etc.

7.2. în vărsături rebele se va goli stomacul prin sondă şi se va face spălătură stomacală, eliminându-se o cantitate de substanţe azotate din organism (ureea se elimină şi prin mucoasa gastrică).

7.3. Diareile, dacă nu sunt prea masive, nu vor fi oprite (şi în acest fel se elimină o cantitate de substanţe azotate).7.4. în caz de hiperkaliemie, asistenta va avea pregătite următoarele medicamente: calciu gluconic 10% (50-100 ml în 15 minute), bicarbonat de sodiu 2-3%, 10-50 ml; sol. glucozată hipertonă asociată cu insulină (1U la 2-3 g glucoză).7.5. în caz de acidoză, când rezerva alcalină scade la 15 mEq/l, iar pH-ul sub 7,25, se face corectarea acesteia prin administrarea de bicarbonat de sodiu 14% 200-300 ml/zi sub controlul permanent al pH-ului.7.6. Complicaţiile cardiovasculare (insuficienţă cardiacă, edem pulmonar, H.T.A., tulburări de ritm), respiratorii, complicaţiile infecţioase se previn printr-o supraveghere permanentă a bolnavului, printr-o administrare judicioasă a lichidelor.

8.1. Când tratamentul obişnuit a rămas ineficace, se utilizează dializa cu ajutorul căreia se poate elimina excesul de compuşi azotaţi, de apă şi electroliţi.

arteră; 2 - debitmetrul; 3 - piesă mobilă; 4 - baie cu lichid dializant; 5 - cilindrul pe care este înfăşurat tubul de

celofan; 6 - pompă de membrană; 7 - tub de transfuzie a sângelui.

2.13.2. DIALIZA(EPURAREA) EXTRARENALĂ

Modelele de epurare extrarenală folosesc: membrane naturale (peritoneu, stomac, intestin, pleură), membrane artificiale (celofan, răşini schimbătoare de ioni) şi înlocuirea parţială a mediului intern (exsanguinotransfuzie). în practică se folosesc mai des două procedee: hemodializa şi dializa peritoneală.

• Hemodializa sau rinichiul artificialEste cea mai eficace metodă de epurare extrarenală; epurează sângele

în afara organismului, utilizând pentru dializă membrana de celofan sau cuprofan. Pentru acest scop există mai multe tipuri de aparate: aparate cu membrană dializantă în formă de tub (Kolff-Merrill) (fig.37), aparate cu membrană întinsă între două plăci din material plastic şi rinichi cu fibre capilare.Elementul esenţial al rini-chiului artificial este membrana dializată. Aceasta permite schimburile de substanţă între sânge şi lichidul dializant. Principiul hemodializei se bazează pe epurarea extracorporală a sângelui introdus în aparat (prin intermediul tubului dializant racordat la o arteră) şi care circulă în mod continuu în interiorul tubului (membranei dializante sau în tuburile capilare) în contact cu membrana dializantă, faţă de anumite soluţii saline, după care este reintrodus în organism printr-o venă. în exteriorul membranei dializante (tuburilor) circulă lichidul dializant.

Etape de execuţie Timpi de execuţie

1. Pregătirea aparaturii şi materialelor

1.1. Asistenta pregăteşte aparatul pentru executarea hemodializei (după o prealabilă sterilizare a tuburilor, pieselor şi sticlăriei).1.2. Pregăteşte soluţia dializantă formată din clorură de sodiu, clorură de potasiu, clorură de magneziu, clorură de calciu, bicarbonat de sodiu şi glucoză, realizând un mediu uşor hipertonic. Cantitatea care se foloseşte o dată este în funcţie de tipul de aparat (poate fi chiar 100 I).1.3. Se pregătesc 500 ml sânge izogrup proaspăt.

124

1.4. Instrumente şi materiale pentru anestezie locală şi descoperirea chirurgicală a vaselor la care se leagă aparatul (de obicei se folosesc artera radială şi o venă a antebraţului respectiv).1.5. Canulă arterială şi venoasă din plastic, trusă de urgenţă, aparat de T.A.

2. Pregătirea bolnavului

2.1. Se face pregătirea psihică a bolnavului, dacă starea generală o permite şi i se administrează un calmant.2.2. înainte de începerea intervenţiei asistenta va recolta sânge pentru determinarea ureei, a creatininei, a clorului, a so- diului, a potasiului şi a rezervei alcaline, hemogramei, hematocritului.2.3. Bolnavul este aşezat într-un pat-balanţă (se cântăreşte în timpul hemodializei) comod, deoarece şedinţa durează 6-8 ore. Capul şi toracele vor fi uşor ridicate, iar membrele superioare fixate în poziţii

3. Efectuarea tehnicii

3.1. Se umple tubul de celofan cu sânge proaspăt conservat.3.2. Se pregăteşte câmpul operator şi se serveşte medicul pentru descoperirea chirurgicală a arterei şi a venei.3.3. Medicul fixează canulele respective.3.4. Se racordează tubulatura aparatului la cele două canule.3.5.Se dă drumul la sângele arterial al bolnavului în aparat. Pe măsură ce sângele bolnavului pătrunde în aparat, sângele conservat din tubul de celofan intră

4. Rolul asistentei în timpul şedinţei de hemodializă

4.1. Asistenta controlează din 15 în 15 min.: pulsul, T.A., temperatura, respiraţia.4.2. Urmăreşte comportamentul bolnavului.4.3. Din oră în oră recoltează sânge pentru determinarea hematocritului (pericol de hiperhidratare sau hemoliză).4.4. Administrează (la indicaţia medicului) mici cantităţi de heparină şi antibiotice.4.5. Urmăreşte funcţionalitatea aparatului, pentru că pot apărea o serie de incidente (ruperea membranei, scăderea debitului de sânge, coagularea sângelui în aparat).4.6. Schimbă lichidul de dializă din două în două ore.

Printr-o şedinţă de hemodializă se pot elimina din organism 60-110 g uree. Rinichiul artificial poate fi utilizat şi pentru eliminarea din organism a substanţelor barbiturice sau altor substanţe medicamentoase (în caz de intoxicaţie).

Etape de execuţie

Timpi de execuţie

HEMODIALIZA SE POATE FACE ZILNIC HEMODIALIZĂ POT REFACE FUNCŢIA RENALĂ.

• Dializa peritonealăUTILIZEAZĂ CA MEMBRANĂ DIALIZANTĂ PENTRU EPURAŢIA SÂNGELUI ENDOTELIUL SEROASEI

PERITONEALE CARE ARE O SUPRAFAŢĂ DE 20 000 CM2. CU AJUTORUL UNUI TUB SE INTRODUCE ÎN CAVITATEA PERITONEALĂ LICHIDUL DE DIALIZĂ CARE, DUPĂ CE TRAVERSEAZĂ SUPRAFAŢA ENDOTELIULUI PERITONEAL, ESTE ÎNDEPĂRTAT PRIN ALT TUB.

1. PREGĂTIREA INSTRUMENTELO

R ŞI A MATERIALELOR

2. PREGĂTIREA BOLNAVULUI

3. TEHNICA DE LUCRU

125

Toate materialele sunt pregătite steril!1.1. Douăzeci flacoane de lichid de dializă de câte 2 I, soluţie utilizată la hemodializă, la care se mai adaugă heparină pentru evitarea obstrucţiei cateterului şi antibiotice pentru a preveni infecţia.1.2.Trusă de paracenteză cu 1-2 trocare, ambele prevăzute cu stilet ascuţit şi mandrin bont.1.3. Materialele necesare pentru anestezie, dezinfecţie locală, pansament.1.4.Două sonde de material plastic lungi de 20 cm care să poată fi introduse prin canula trocarului în cavitatea peritoneală, prevăzute cu orificii laterale la extremitatea care se introduce în abdomen.1.5. Aparat de perfuzat soluţii.1.6. Tub de cauciuc pentru scurgerea lichidului evacuat, vas colector, de 10-20 I, gradat.1.7. Aparat pentru încălzirea sau menţinerea constantă a lichidului de dializă la temperatura corporală (pernă electrică, baie termostat) sau un vas cu apă fierbinte prin care trece tubul de la aparatul de perfuzie.1.8.Seringi şi medicamente pentru primă urgentă în caz de accidente.

2.1. Pentru pregătirea psihică se administrează un calmant.2.2. Bolnavul îşi goleşte vezica urinară.2.3. I se face o clismă evacuatoare.2.4. Bolnavul va fi aşezat comod în pat, întrucât dializa durează 16-20 ore. 3J.. -Se ■ap/aiaW, 'i/b ■periuivi Va uri Vraecm '(rniăşara'tîn pernă electrică) sau se trece tubul de perfuzie,

126

prelungit în formă de serpentină, prin vasul cu apă fierbinte. Flaconul se fixează la o înălţime de 2 m (fig. 38).

3.2. Se execută (de către medic) paracenteza abdominală în fosa iliacă stângă după tehnica cunoscută.3.3. Prin canula trocarului se introduce sonda de material plastic la care se racordează amboul aparatului de perfuzie şi se dă drumul lichidului.3.4.Sonda de material plastic împreună cu amboul tubului de perfuzie se fixează de peretele abdomenului cu leucoplast, iar împrejurul locului de pătrundere a tubului în cavitatea peritoneală se aşază o compresă sterilă, îmbibată într-o soluţie dezinfectantă.3.5.Se fixează debitul de 2-3 I în prima oră.3.6. După ce s-a adunat în cavitatea peritor circa 2 I lichid, se introduce în partea drez plastic şi se fixează în peretele abdominal, se racordează un tub de scurgere care se colector.3.7. După ce a început să se

%

Fig. 38. Dializa peritoneală.

leală o cantitate de iptă celălalt tub de La această sondă introduce în vasul

n vasul colector se peritoneală să se

4. Rolul asis-tentei în timpul dializei peritoneale

4.1. Asistenta va supraveghea circulaţia lichidelor de dializă. în caz de dureri abdominale va micşora viteza de administrare.4.2. Controlează pulsul, temperatura, T.A., respiraţia. Bolnavul nu va fi părăsit nici un moment!

în acest procedeu se pot elimina 40-60 g uree şi alte produse de dezasimilaţie. Dializa poate fi repetată după 48 ore.

Dializa peritoneală se poate efectua şi printr-un alt procedeu: se face o singură paracenteză abdominală executată la două laturi de deget sub ombilic, pe linia mediană. în acest caz se introduce soluţie încălzită la 37°C într-un ritm de 2 I în 30 minute. Lichidul se lasă în peritoneu o oră, după care se elimină lent în 30 minute şi se introduc apoi alţi 2 I.

2.13.3. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR ÎN STADIUL POLIURIC

Insuficienţa renală acută poate evolua spre vindecare sau spre cronicizare. în caz de evoluţie favorabilă, restabilirea funcţiilor renale se face după 12-14 zile de anurie, după care urmează etapa poliurică. Şi în această fază de reluare a diurezei pot apărea complicaţii (deshidratare, infecţii

128

urinare, complicaţii cardiovasculare

129

Obiective

1. EVITAREA

COMPLICAŢIILOR

MAJORE

(DESHIDRATAREA,

COMPLICAŢII

CARDIO-

VASCULARE,

INFECŢII ETC.)

2. TRECEREA

PROGRESIVĂ LA UN

REGIM DIETETIC

etc.), de aceea în îngrijirea bolnavului asistenta va respecta cu stricteţe tratamentul prescris de medic.

Măsuri de realizare

1.1. Asistenta va urmări diureza, va recolta sânge şi urină pentru ionograma sanguină şi ionograma urinară.1.2. Va administra soluţiile prescrise pentru înlocuirea pierderilor (de apă, sare şi potasiu).1.3. Va recolta sânge pentru determinarea ureei, creatininei plasmatice, care pot să crească în această fază.

în aceste cazuri se face o dializă suplimentară.1.4. în acest stadiu bolnavii trebuie mobilizaţi activ pentru prevenirea infecţiilor bronhopulmonare, a emboliei pulmonare şi a escarelor.

1.5. Infecţia urinară se previne, respectând riguros măsurile de asepsie şi acordându-se îngrijiri igienice corespunzătoare.

2.1. Regimul se îmbogăţeşte treptat prin introducerea proteinelor de mare valoare (ouă, lapte,

brânză, carne).2.2. Creşterea raţiei calorice (regim uşor hipercaloric, hiperglucidic,

normolipidic, hiposodat).2.3.Se introduc alimente bogate în potasiu (sucuri de fructe, sucuri de legume etc.).2.4. Când diureza atinge 1-1,5 I, bolnavul va putea primi regim normal sărat.2.5.Bolnavul poate bea 500-800 ml lichide peste pierderile zilnice.

ATENŢIE! Incapacitatea de muncă durează 2-3 luni.

2.13.4. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ (I.R.C.)

I. R.C. este o scădere progresivă a capacităţii funcţionale renale, cu

retenţia în organism a substanţelor toxice rezultate din metabolism şi cu

evoluţie spre uremie terminală. Evoluţia poate fi lungă (de ani sau decenii).

Fiind vorba de o îmbolnăvire de lungă durată, bolnavul va trebui să respecte

un anumit regim de viaţă. Boala prezintă un stadiu compensat (cu stare

generală bună) şi un stadiu decompensat (când apar pusee acute). îngrijirea

130

acestor bolnavi este în funcţie de stadiul bolii.

131

Obiective Măsuri de realizare

1. Respectarea regimului igieno-dietetic în fază

1.1. Repaus zilnic (12-14 ore).1.2. Dietă normocalorică (2000-3000 cal./zi), normolipidică, hiperglucidică.1.3. Proteinele şi clorură de sodiu vor fi reduse, dar nu suprimate din alimentaţie.

2. Regimul igieno-dietetic, în fază decom-pensată

2.1. Bolnavul este spitalizat, îngrijirea este asemănătoare cu cea din insuficienţa renală acută (după aceleaşi principii).2.2. Repausul este total.2.3. Din dietă se reduc proteinele, se elimină sodiul.2.4. Se acordă îngrijiri igienice (prevenirea escarelor, toaleta gurii cu glicerină boraxată sau cu apă

Pentru bolnavii cu I.R.C., hemodializa este indicată atunci când nu pot beneficia de regimul dietetic şi tratamentul de echilibrare umorală, deoarece funcţiile renale sunt definitiv compromise. Şedinţele se fac în clinică, de 2-3 ori pe săptămână.

FIŞA 2.14. ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR INCONŞTIENŢI ŞI COMATOŞI

în cursul unor categorii de îmbolnăviri, conştienţa bolnavilor poate fi tulburată temporar. Astfel deosebim stări ca:- apatia şi stupoarea - dezinteres total faţă de mediu şi persoana proprie;- obnubilarea - bolnavul nu sesizează clar ce se petrece în jurul său;- somnolenţa şi soporul- bolnavul poate fi trezit, dar adoarme imediat;- coma este definită ca pierderea în diverse grade a stării de conştienţă, adică a funcţiilor vieţii de relaţie, cu perturbarea mai mult sau mai puţin profundă a funcţiilor vieţii vegetative.

Deosebim:- comă uşoară sau vigilă-stadiul I - conştienţa nu este complet pierdută, reflexele, circulaţia şi respiraţia sunt normale;- comă profundă - stadiul II - se caracterizează prin pierderea conştienţei, nu mai reacţionează la nici un fel de excitanţi, reflexele sunt abolite, funcţiile vieţii vegetative sunt păstrate (respiraţie, circulaţie);- comă carus - stadiul III - apar tulburări vegetative (respiratorii, circulatorii), midriază, colaps, hipotermie.;- comă depăşită (ireversibilă) - stadiul IV - bolnavul este menţinut în viaţă numai prin respiraţie mecanică.

Cauzele comelor sunt foarte variate: accidente vasculare cerebrale, intoxicaţii acute, B.P.O.C. acutizată (bronhopneumopatie obstructivă cronică), diabet zaharat, hipoglicemii, boli grave hepatice, renale, infecţioase, endocrine etc.

arteriografia renalĂ

Documents