arhimandrit serafim

5/11/2018 Arhimandrit Serafim - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/arhimandrit-serafim 1/44

ISBN 978-973-136-027-0

, U L l L ~

Celce voie~te$auooanueasca

pace a t mantuirih oelttrl.ia.,ai

pe drumulIor

cetata lU~lte:i-amin:tc~,~ 5 1 f i : t ti i lg l i a i M iinima lui ~ld\li'ile i t lst i t la1ce,jde.\ pari:

3) gclirea unootnva ~1J:U;i1()I~}'c ~ ~ f r , r :Ie alunga ch m5.ni~~r.li)fllgafeiiJiidrH;~eti



A rh im an dr it S ERAFIM ALEX IEV

Viata

duhovniceasca

a crestinului

ortodox

Bucuresti

Traducere din limba bulgara de

Cheorghita Ciocioi



Redactor: Elena Marinescu

Coperta: Mona Velciov

Traducerea a fost facuta dupa origi-

nalul in limba bulgara: Arhimandrit

Serafim Alexiev, Duho vn ii at j iv ot n a p ra -

vos lavnia hr ist i ianin , Editura "Sf.Apos-

tol si Evanghelist Luca", Sofia, 2003.

in Duhul sifumblati si, '

s a nu impl ini ii pofta trupului!

(Gal. 5, 16)

.© Editura Sophia,

pentru prezenta editie

Descrierea Clf' a Biblioteci i Nationale a

Romaniei

SERAFIM ALEXIEV, arhimandrit

Viata duhovniceasca a crestinului orto-

dox/ arhimandri t Serafim Alexiev; trad. dinlb. bulgarii de Cheorghita Ciocioi. - Bucuresti:

Editura Sophia, 2008

ISBN 978-973-136-027-0

1 . Ciocioi, Cheorghita (trad.)

28



Pre fa~a

elmai de seama sfant al vea-

cului al XIX-lea, Sfantul Sera-

fim de Sarov (t1833), a gr~iitcatre un

ucenic din Manastirea Sarovului: "Bu-

curia mea, dobandeste duhul pacii,

§iatunci eu miile se vor mantui in ju-

rul tau!"

Ce anume a dorit sa spuna prin

aceste cuvinte vestitul sfant din Lavra

Sarovului? Pacea, despre care vorbes-

te el, este unul dintre cele mai vadite

semne ale imparatiei lui Dumnezeu,

care, dupa cuvintele Sfantului Apos-

tol Pavel, nu este mdncare ~ibiiuturii,

ci dreptate ~i pace ~i bucurie ' in Duhul

Sfant (Rom. 14, 17).In dorinta de a lamuri cat mai lim-

pede adevarul despre Imparatia lui

Dumnezeu, marele Apostol alneamu-

rilor a asezat fata in fata doua lucruri:

7



1) mancarea ~i bautura, prin care se

inteleg toate trebuintele trupesti §i

desfatarile omenesti, §i 2) Imparatia

cerului, care este dreptate, pace ~ibu-

curie in Duhul Sfant. Sfantul de laSa-

roy a luatcel mai vadit semn alimpa-

ratiei lui Dumnezeu - pacea - §il-afa-cut sinonim cu fericirea raiului, catre

care nazuieste fiecare crestin ortodox

sincer. De aid se raspandesc deja ra-

ze de lumina asupra cuvintelor Sfan-

tului Serafim: "Bucuria mea, doban-

deste duhul pacii, §iatunci cumiile se

vor mantui in jurul tau!" Aceasta in-

seamna: eel ceiubeste pacea duhov-

niceasca §ise adaposteste sub umbra

dumnezeiescului har de vifornitelepline de pacat ale patimilor, acel~ va

intra inca de acum in imparatia pacii

celei vesnice, unde vagusta vesnica §i

netrecatoarea bucurie §iva ajuta §ial-

tora casa sefacapartasi la aceasta im-

paratie a pacii si a bucuriei.

Alcatui]i din trup §isuflet si creati

dupa chipul lui Dumnezeu, suntem

chemati cu totii sa vietuim nu doar

trupeste, ci§iduhovniceste. Prin Tai-

na Sfantului Botez,noi, in chip tainic,

ne nastem de sus (In. 3, 3), adica din

cer§ipentru cer.Scopulacesteinasteri

din nou, de sus, este de a ne invredni-

ci sa intram §i sa petrecem vesnic in

imparatia dreptatii, a pacii si a bucu-

riei. Aceasta ne-o descopera Mantui-

torul prin cuvintele: De nu se va nasie

cineoa d e sus, nu va putea sa vad ii im -

par a{ ia l ui Dumnez eu ! (In. 3, 3). Altfel

spus, fara nastere din apa §idin Duh

(In. 3, S),adica fara Botez, nu exista

mantuire.

Mantuirea se capata prin supune-

rea trupului de catre duh, prin a duce

o viata duhovniceasca, dupa invata-

tura Sfantului Apostol Pavel: in Duhul

s a umblaii §i s a nu implinui pofta trupu-

lui! (Gal. S,16).eei care vietuiesc du-

pa duh, care s-au asezat sub ocarmu-irea Sfantului Duh, urmeaza cu su-

punere sfatul: D acd triiim In D uh ul, in

Duhul s a § i umbliim! (Gal.S,2S).

Insa ce inseamna sa traim dupa

duh §isa lucram dupa duh, aceasta 0

vom vedea din cuvantul cene sta ina-

inte, inchinat vietii duhovnicesti,

8



Ce este

viata duhovniceasca?

-----)

5pre deosebire de moarte, care

este lipsire de duh ~i nemisca-

re, viata se caracterizeaza prin misca-

re §i lupta. Viata duhovniceasca, de

asemenea, este miscare si lupta.

Miscarea in viata duhovniceasca

trebuie sa fie indreptata inainte §i in

sus, pentru atingerea desavarsitei ase-

manari cu Dumnezeu (Mat. 5,48).Da-

ca omul se opreste din miscarea catre

Dumnezeu, incepe sa se faramiteze

inlauntrul sau, iar acesta este semnul

mortii duhovnicesti. Din aceasta prici-

na apa curgatoare nu capata miros

urat, pentru c a este intr-o neincetatamiscare. lar apa statatoare din balti

devine mocirloasa ~i incepe sa aiba

un miros urat.

Lupta in viata duhovniceasca este

nevazuta, tot astfel cum nevazut este

11



si duhul care poarta aceasta lupta. Ea

nu se cade sa fie indreptata impotriva

oamenilor vazuti, cu care noi, ade-

sea, din lipsa de intelepciune, intram

in vrajmasii. ci impotriva patimilor

dintru noi ~i a demonilor din afara

noastra. Acestea le intareste ~i SfantulApostol Pavel, prin euvintele sale vred-

nice de luare-aminte: Ci ic i lupta noast ri i

n u e ste im po irio a trup ului §i a sd nge lu i,

c i impo tr iu a i nc ep ii to ri ii or , impo tr io a s ti i-

p d ni il or , impo tr iu a e ta p dn it or il or i nt un e -

r ic ul ui a ce st ui u ea c, imp oi ri oa d u hu ri lo r

r ii ut iit ii , c ar e s un t I n u d zd u hu ri (Efes. 6,

12), adica impotriva demonilor.

Exista insa demoni? - intreaba

unii. Nu sunt acestea doar infati~ariale raului din lume? Biserica lui Hris-

tos, intemeindu-se pe Dumnezeias-

ca Descoperire (Iov I, 6; Marcu I, 23;

Apoe.20, 10 ~imulte altele), pre cum si

pe experienta Sfinti lor Parint i, invata

limpede ca exista demoni, numiti de

asemenea ~i duhuri rele ori draci, Ca

si ingerii, demonii sunt nevazuti ~iau

fost creati cu intelegere duhovniceas-

c a , dar s-au abatut de la bine din prici-na relei intrebuintari a voii lor l ibere,

daruite de Dumnezeu, punand astfel

temelie raului din lume.

Cel care crede in Dumnezeu, pe Ca-

re nu-L vede, trebuie sa creada ~iin lu-

mea nevazuta, unde exista atat ingeri,

cat ~i demoni, care, desi sunt neva-

zuti, totusi exista,

Credinta, acest aparat dumneze-

iesc minunat, sadit intru noi intr-unchip neinteles, capteaza aceste reali-

tati precum radioul capteaza undele,

cu neputinta de prins fara ajutorul

sau, unde care, inaintea inventarii ra-

dioului, erau socotite a fi inexistente.

Dar iata c a cele "inexistente" se arata

c a existal Acum stim cu totii c a acesteunde ne inconjoara in chip nevazut ~i

c a imprejmuiesc intreg pamantul.

Tot astfel este ~icu credinta. Ea cap-teaza undele din lumea cealalta si ne

convinge in chip vadit de existenta in-

gerilor ~ia demonilor. Sfantul Apostol

Pavel da 0 definitie clasica credintei:,

credinta este dovedirea celor nevazu-

te (Evr. 11, 1).

Un tartar i-a marturisit schimona-

hului Zosima, un nevoitor rus foar-

te cunoscut ~i un intelept invatator

duhovnicesc din veacul al XIX-lea, c ael nu credea in existenta demonilor.

"Iertati-ma - spunea el -, insa eu nu

cred intr-atata in acele infricosatoa-

12 13



<:»

re §Iinenumarate aratari ale demoni-

lor, despre care atat de mult se scrie

In Vieti le S f intilor §Iidespre care am au-

zit atat de multe povestiri. Ca sa rna

incredintez personal de existenta lor,

am dorit sa vad chiar eu pe neobra-

zatul si infioratorul diavol. lar pen-tru aceasta m-am rugat intr-adins lui

Dumnezeu mai inainte de culcare §Ii

nu m-am ingradit nici cu semnul cru-

cii.Am stat intins pe pat asteptandu-l,

si in cele din urma am adormit, dar

nu am vazut nici aievea, §Iinici in vis

ceva infiorator."

La aceste cuvinte, parintele Zosima

i-a raspuns: .Tocmai prin aceea ca nu

ti s-a ararat diavolul te-a intrecut cuvidenia lui. Cugeta §i tu: ce folos ar

fi avut diavolul daca ti s-ar fi aratat?

Prin aceasta te-ai fi tulburat numai

§iti s-ar fi infricosat inima ta necerca-

taoIn acele dipe tu ai fi inceput sa te

inspaimantezi §i sa te rogi, cautand

pe Dumnezeu, iar diavolul, biruit in

acest chip de catre un tanar, s-ar fi fa-

cut de rusinel Dar prin faptul ca nu ti

s-a aratat, el a ca~tigat mult: prin in-

tarirea putinei tale credinte, el te-a ca-

lauzit catre necredinta in existenta lui.. . .Pentru nimic altceva nu se nevoieste

intr-atata el ca pentru faptul de a se

tainui pe sine intru toate. Pentru ca

un astfel de vrajmas niciodata nu este

primejdios In razboiul dat la vedere,

insa in razboiul sau ascuns el duce la

pierz are pe multi!"

Deci demonii existal Sa nu ne inse-lam cu necredinta In existent a lor!. .Caci necredinta este biruinta lor asu-. .pra noastra, insu~i Domnullisus Hris-

tos, Care a venit nu ca sa ne insele, ci

ca sa ne descopere adevarul despre

lumea duhovniceasca §i despre trai-

rea duhovniceasca, ne arata ca exista

demoni, draci, pe care EI Ii izgonea

(Mat. 8, 32). Iar in rugaciunea "Tatal

nostru" EI ne 'invata sa ne rugam, pebuna dreptate, astfel: ,,$i ne izbaveste

de eel viclean", adica de satana.

lata impotriva cui trebuie sa fie In-

dreptata lupta noastra= impotriva 0;;-

tirilor nevazute ale demonilor! Cel ce

incepe sa se razboiasca cu aproapele

sau face 0 mare greseala, pentru ca

muta frontul §i schimba obiectullup-

tei, iar in acest chip primeste mare va-

tamara sufletului sau. Chiar si in ce-

le mai stralucitoare biruinte asupra

aproapelui sau, un astfel de luptator

plin de neintelepciune sufera in per-

14 15



manenta infrangerea, pentru ca a in-

gaduit patimilor sale sa stapaneasca

asupra-i,

"L-am intepatt 0sa rna pomeneas-

ca!" - se lauda unul care, plin de cruzi-

me, l-a ranit pe aproapele sau. 1nsa el

niei nu-si da seama, asemenea albineicare i~i infige furioasa acul in cineva §i

i~i pricinuieste siesi eel mai mare rau,

pentru c a ea insa~i moare. Tot astfel

si acela care a intepat pe cineva, a su-

ferit duhovniceste mai mu1t decat cel

injosit, deoarece a murit dragostei si

prin aceasta mantuirii.

"M-am razbunat!" - cu mandrie se

arata a1tul. Saracul, el nici nu pricepe

cat de mu1t s-a pagubit, desavarsin-

du-se intru ura ...

"I-am intins lui cursa!" - i~i freaca

palmele, plin de multumire nebuna,

un al treilea. $i nu vede c a el insusi a

cazut in cea mai strasnica curs a - in

cursa pe care cel vic1ean i-a intins-o,

pentru a-l prinde in mrejele rautatii,

o astfel de lupta nu naste biruitori,ci mtotdeauna 'infranti. Ea nu aduce

cinste, ci necinste inaintea lui Dum-

nezeu ~i inaintea ingerilor Lui. Din

punct de vedere al Evangheliei lui

Hristos, cinste aduce ~i cu vietorie in-

cununeaza nu faptul de a fi brutal :? i

razbunator, ci faptul de a fibland, r a r a

de rautate, rabdator ~iimpaciuitor.

Daca tu ai fost jignit ~i ai rabdat -

aceasta este biruinta ta nevazuta! Da-

c a unii te-au vatamat, iar tu te-ai rugat

pentru ei, iata maretia ta duhovl:ic~a~-

c a l Daca te-au blestemat, iar tu l-a! bi-

necuvantat, iata rusinea vrajmasilor

sufletului tau! 0astfel de comporta-

re este in duhul Evangheliei, care gra-

ieste: lubiii pe tmijmaeii oostri, binecu-

vantati pe cei ce vii ble sie md , [ ace si = :

ce lor ce vii urd sc ~ i rugaii-iii; peniru ee l

c e v ii v atiim ii ~ i v ii p rig on es c, c a s ii f iti f iii

T ata lu i v os tr u C elu i din c er ur i, c d E l f a ce

s a r ds ar i: s oa re le p es te c ci r iii ?i peste ee l

buni ~ i trimite ploaie peste ce i d repji ~i

p e st e c ei n e dr ep ii ' (Mat. 5, 44-45).

$i astfel, lupta duhovniceasca nu

este impotriva trupului ~i a sangelui,

ci impotriva duhurilor rautatii din

vazduh. Doar ura impotriva lor este

virtuoasa, dupa lege, indreptatita ~i

mantuitoare.

1nsa unde vom afla ace le duhuri ale

rautatii ca sa deschidem front impo-, I A A A •

triva lor? Inainte de toate, 111 n01 msr-

ne. Nu suntem noi oare plini de multe

patimi, iar 'in spatele fiecarei patimi,

1716



~-_)

dupa invatatura Sfintilor Parinti, se as-

cunde cate un demon? Exista draci ai

iubirii de arginti, ai rnandriei, ai lace-

miei pantecelui, ai maniei, ai vrajbei,

ai desfranarii, ai zavistiei, ai betiei si

multi altii,

Noi trebuie sa avem ca sarcina saizgonim dintru noi aceste duhuri In-

tunecate. Prin urmare, cu noi insine

sa incepern aceasta duhovniceasca,

aceasta nevazuta si singura binecu-

vantata lupta. Pe aceasta trebuie sa

o purtam cu indarjire si fara vicleana

compatimire de sine, daca dorim sa

iesirn cu ajutorul lui Dumnezeu In-

vingatori ~i dad dorim sa dobandim

acea pace duhovniceasca, cu ajutorulcareia vom putea sa ajutarn mii de oa-

meni din jurul nostru sa intre ~i ei In

imparatia lui Dumnezeu ~i sa atinga

mantuirea cea vesnica.

Cel ce nu incepe lupta de la sine in-

susi, ci de la alti oameni, socotind ca

este ehemat sa lupte inainte de toate

eu raul dintru acestia, aeela, In loe sa-l

urasca pe diavol, devine jertfa vredni-

c a de plans a diavolilor. Noi insa sun-tem datori sa faeem aeea delimitare

clara, despre care ne invata Sfintii Pa-

rinti eei insuflati de Dumnezeu ~iinte-

lepti ti de har: "Ura~te pacatul, dar nu

pe pacatosl" Catre pacatos trebuie sa

incercam cornpatimire, ca pentru un

neferici t rob al diavolului, si sa-l lecu-

im cu dragoste, ea pe un bolnav.

Cine nu se tulbura de robie, eel de

un crunt fenomen social? Ins5. cine,din pricina robiei, uraste pe cei ro-

biti? Noi eu dreptate uram robia ~i

compatimim pe robi, dar iata ca din

punct de vedere moral facem aceasta

gre:;;eaHifatala: uram pe pacatosi, sinu

pacatul si pe diavolul care Ii robeste.

Din aceasta se nasc nenumarate

conflicte :;;ineintelegeri, care otravesc

Iegaturi le dintre oameni spre biruinta

deplina a satanei. Pentru a inceta sprepieirea no astra a ne sfadi cu aproape-

le nostru, trebuie sa ne mdreptam toa-

te sagetile maniei celei dinauntru di-

tre noi insine, §i atunci nu ne VOl' mai

ramane sageti pentru aproapele.

Aceasta este lupta eea dreapta, pen-

tru care Dumnezeu da mari rasplatiri,

$i eel ee procedeaza altfel, rabdand si

aeoperind raul intru sine insusi, insa

biciuindu-l si osandindu-l in altii, nuia cununa, dacd nu s-a Zuptat dupd Zegi-

I e iocu iu i (II Tim. 2, 5). Dimpotriva. un

astfel de om va primi osandire, 'intru-

18 19



cat este spus: C iici cu jud ecata cu care

[ u d e ca ii , o e ii J i i u d eca ii ! (Mat. 7, 2).

Lupta eu sine insusl, iata deviza

celui care doreste cu adevarat sa duea

o viata duhovniceascal Inima noastra

- iata arena luptei! Sufletul nostru -

iata campul de luptalTen1e[li[e

vietii duhovnicesti

Din pricina afundarii noastre in

pacate, viata duhovniceasca

nu este lucru de lasine inteles siusor,

eel ce voieste sa dobandeasca duhul

de pace almantuirii, pentru a ajuta ~i

pe altii pe drumullor catre Dumne-zeu, trebuie sa aseze propria sa viata

duhovniceasca pe 0 temelie trainica,

De unde incepe uiaia duhotmiceascii?

D in cre din ia fn D umnezeu, C are e ste

Duh (In.4, 24).Elne-a creat dupa chi-

pul ~iasemanarea Sa(Facere I, 26-27),

a sadit intru noi inceput duhovnicesc

si duhovniceasca nazuinta spre a-L

cauta si a dorit de la noi sa umblam

dupa duh (Gal. 5, 25).De credinta inDumnezeu sunt legate strans nadej-

dea si dragostea catre El. Fiirii cred in id ,

d ar, nu este cu puiiniii sa J im pliicuii lui

21



D um ne ze u, c ac i c in e s e aprop ie d e D um -

ne ze u tre bu ie sii cre ad a cii E I e sie $i c ii S e

face rasplatitor ce lo r care I I cautii (Evr.

11, 6). Ce anume te va indernna catre

viata duhovniceasca, daca tu niei nu

erezi in Dumnezeu, niei nu nadajdu-

iesti intru El, nici nu-L iubesti? ..

Insa, pornind de la aeeste parti ale

vietii duhovnicesti - credinta, nadej-

dea si dragostea -, crestinul ortodox

este dator pe mai departe ;;i in mod

praetie sa 'inceapa a-si infaptui viata

lui duhovniceasca. Ce temelie se cu-

vine sa aseze el ;;i din ee material tre-

buie sa zideasca de aeum inainte?

- u e t i fi c a D U 1 J1 11 C Z eU (Facere 3, 5). Dar

lucrurile nu s-au intamplat astfel. Re-

zultatul a fost eu totul opus celor spu-

se: cei ee s-au mandrit au cazut prin

mandria lor chiar mai jos decat dobi-

toace1e (Ps. 48, 12-13; 21).

Daca dorim sainfrangern pevrajma-sul mantuirii noastre trebuie mai ina-

inte de toate sa ne imbracam eu ar-

mura smereniei. Aceasta ne va face sa

fim nevatamati de diavol, caci el este

far a de putere inaintea smereniei.

Dornnul Iisus Hristos, Care a stricat

l u cru ri le d iaoo lu lu i (1 In. 3, 8), a ararat

prin smerenia Sa cea mai puternica

arm a impotriva duhurilor rautatii de

sub eeruri. Intreaga viata pamanteas-c a a Mantuitorului este un minunat

chip de smerenie nemaiintalnita. $i po-

gorarea Lui de pe cerescul prestol pe

aeest pamant pacatos, si nasterea Lui

in pestera oilor, si cresterea Lui neba-

gata in seama in oraselul Nazaret, §i

aseultarea Lui fara de cartire fata de

eei din jur, si slujirea Lui jertfelnica,

plina de daruire, §i spalarea picioare-

lor ucenicilor Lui, si patimile Lui! §i

moartea Lui pe cruee - toate marturi-

sese despre smerenia Lui fara de star-

sit, Insa aceasta smerenie a Mantui-

1. Smerenia.

Temelia uietii duhotmicesti

este smerenia

Puterea vrajmasului nostru se as-

eunde in mandrie, insa aeolo se afla

§i neputinta lui. Luceafarul s-a inaltat

spre inaltimi calauzit de mandriesi tot

din mandrie a cazut. Prin mandrie,

el in;;a1a la randu-i pe toti oamenii.Nu mtamplator, 1a caderea in pacat

cea dintru inceput, cea mai puternica

ispita pentru Adam si Eva a fost aceea

22 23



torului ne indatoreaza si pe noi sa ne

asemanam Lui. C ii u-am d at touii pildii

c a, p re cu m u -a m f iic ut E u u ou ii, s ii f ac eti

? i v oi ! (In. 13, 15) - a spus E I ucenicilor

Sai dupa ce le-a spalat picioarele.

eel ce se smereste asaza singura te-

melie dreapta a vietuirii sale duhov-

nicesti, Daca omul apuca pe calea di-

feritelor nevointe duhovnicesti, insa

fara de smerenie, ci imboldit de man-

drie, atunci mai devreme ori mai tar-

ziu el se va pravali. Doar nevointele

si faptele inaltate pe temelia adanca a

smereniei nu se vor clatina.

Cu cat este mai Inalta cladirea pe

care dorim sa 0 inaltam, cu atat mai

adanci temelii sa asezam, Tot astfeleste si in viata duhovniceasca. Cu cat

mai mult dorim sa ne inaltam catre

Dumnezeu, cu atat mai mult trebuie

sa ne smerim.

In mandrie se afla puterea diavolu-

lui, lnsa tot acolo este §i pierzarea lui.

In mandria lui, el este puternic insa

doar in fata celor mandri, caci doar

asupra acestora are el putere. Inaintea

celor cuprinsi de adanca smerenie,mandria lui se arata arma neputin-

cioasa de lupta, Cheata poate fi foar-

te tare, insa doar atunci cand este ger.

Daca 0 mcalzeste caldura soarelui,

atunci gheata cea tare incepe, tara

doar §i po ate, sa se topeasca. Tot ast-

fel §imandria celui viclean este nepu-

tincioasa inaintea insoritei smerenii a

adevarat ilor placuti ai lui Dumnezeu.E i se arata, prin smerenia lor, precum

eroii cei mai plini de barbatie. Oare nu

este acesta un adevarat eroism - sa fii

of ens at §i s a nu te razbuni, sa ierti si sa

biruiesti raul cu binele (Rom. 12, 21)?

Sfantul Antonie cel Mare a vazut

odata, intinse peste intreg pamantul,

toate cursele celui viclean §i tulburat

a strigat: "Oare cine poate sa treaca de

acestea?", insa a auzit un glas care i-aspus: "Smerita cugetare!"

Nu 'intamplator Mantuitorul a a§e-

zat ca temelie a fericitei vieti duhovni-

cesti smerenia: F ericiii ce i siiraci cu

duhul, c ii a l or e sie i mp iir ii iia c er ur il or !

(Mat. 5, 3). Daca noi vrem sa doban-

dim duhul pacii, prin care sa ajutam

miilor de credinciosi din jurul nostru

sa se mantuiasca, trebuie sa incepem

viata duhovniceasca asezand la terne-lia ei smerenia. In aceasta virtute a ce-

lor saraci cu duhul este ascunsa pacea

duhovniceasca, despre care ne vor-

beste Sfantul Serafim de Sarov. Catre

25



aceasta pace ne indearnna Mantuito-

rul neincetat, povatuindu-ne: inviita-

pi-vii d e la M ine , cii su nt b la nd ;> i smerii

eu inima, si oe ii g iisi od ihna sufle te lor

voastre! (Mat. 11, 29).

sincer sa-ti spovedesti pacatele tale,

trebuie mai intai de toate sa le consti-

entizezi, sa te scarbesti de ele ~i s a te

osandesti pe tine pentru aeestea. eel

ce in murdaria inimii lui gande§te

cuuinie d e o ic le su g c a s a- ;> i de zo in oo a-

t e asci i p i ica ie l e (Ps. 140, 4), acela nu

este in stare sa se indrepte nici rna-

car in pacatele lui mai marunte, cu

atat mai putin sa apuce pe calea unei

vieti duhovnicesti cu randuiala §i eu

statornicie.

2. Osiindirea de sine.

A doua temelie a vietii

duhotmicesti este

oeiindirea de sine

- - - - -_;Cel ce a iubit si a urmat smerenia

cu sinceritate se cunoaste eel mai bine

dupa osandirea de sine. Cel mandru

niciodata nu se osandeste pe sine. EIintru toate se socoteste pe sine a fi

drept. Doar eel smerit este gata sa re-

cunoasca fata de sine, faTade aproape-

Ie si fata de Dumnezeu orice greseala

a sa. Acela care se osandeste pe sine

numai prin aceasta intra deja intr-un

binecuvantat razboi cu "duhurile ra-

utatii", deoarece a rupt legatura cu

mandria insuflata lui de catre acestia.

Osandirea de sine se manifesta infapta prin parerea de rau pentru pa-

catele savarsite, dar i~i afla izbanda

cea mai deplina in marturisirea lor

in Taina Pocaintei. Pentru a putea

Osandirea de sine nu este indea-

juns. Ea trebuie sa fie insotita de 0ho-

tarare puternica de a nu mai savarsi

nelegiuirile de mai inainte. Altminteri

nu vor exista izbanzi in viata duhovni-

ceasca. Omul va bate pasul pe loc, da-

di este indoit, daca 0 data se ridica,o data cade, si daca acum zideste, iar

mai apoi darama ceea ce a inaltat. du-

pa trista marturisire a poetului Dim-

cio Debelianov:

3. Hotiirdrea de a

nu mai repeta piicatele greletrebuie sa stea, de asemenea,

la temelia uietii duhotmicesti

26 27



E u mar ?i l um in os r e na sc ,

Suflet cum aliul nu-i § i fara rdnduiala,

C ee a ce ziua plin d e riioni; 'nalt,'

Sfarm noaptea fara socoteala.

(Cantec negru)

Inchipuiti-va c a unul tulbura izvo-rul, iar altul asteapta ca apa sa devina

limpede.

Care dintre cei doi va birui? E vadit

ca acela care da dovada de rea vointa

prin tulburarea izvorului. Cei doi '-

cel care asteapta limpezirea §i cel care

tulbura - se afla amandoi in propriile

noastre suflete. Noi trebuie sa impiedi-

cam relele lor aplecari dintru noi de a

tulbura izvorul inimii prin imboldirilepacatoase, iar aeesta va deveni Iimpe-

de ... Abia atunci vom intelege din fap-

ta cat de adevarate sunt cuvintele lui

Hristos: Fe ri ci ti c e i c ur at i c u i nima , di ace-

ia v or v ed e a p e D umne ze u! (Mat. 5,8).

Permanenta osandire de sine §ine-

cl intita hotarare de a ficredinciosi Cre-

atorului nostru slabesc relele deprin-

deri dintru noi §i ne intaresc bunele

deprinderi. Pe acest drum, In cele dinurma, din oameni indoiti noi vom pu-

tea sa devenim uniti in sufletele noas-

tre si intreaga viata sa 0 incredintam

lui Hristos Dumnezeu. Astfel vom

dobandi duhul pacii, pentru propria

noastra mantuire §ipentru cea a seme-

nil or nostri, eu care Dumnezeu ne-a

asezat In comuniune.

4.Riivlla.

A patra temelie a uieiii

duhotmicesti este riuma de

a pliicea lui Dumnezeu

Aceasta alcatuieste chintesenta vie-

W duhovnicesti. Daca nu exista 'intru

noi ravna spre a bine-placea lui Dum-

nezeu, nu exista nici viata duhovni-

ceasca, De aceea §i prima grija a cre-dinciosului care doreste sa inainteze

In viata duhovniceasca (daca duce 0

astfel de viata) este sa aseze de aici

inainte inceput bun in adevarata via-

ta dupa Dumnezeu ori de a aprinde

aceasta ravna in inima sa.

Ins3 ce fel de ravna pentru 0viata

bine-placuta lui Dumnezeu poate sa

existe in conditiile noastre grele de

viata? - vor intreba unii.Slaba lor ravna ei si-o explica prin

imprejurarile grele ale vietii. Ins a estedreapta oare 0 astfel de lamurire? De

conditiile bune de viata atarna oare.

2829



ravna? Cum putem lamuri at unci

faptul ca eea mai mare ravna - ravna

Apostolilor - s-a aratat in mijloeul e~-

lor mai grele situatii - in mijloeul ne-

cazurilor, in prigoane §i in chin uri (II

Cor. 4, 8-9)? Ravna atarna de credinta, ,

nadejdea si dragostea catre Dumne-

zeu, ~i nu de imprejurarile exterioare

~le :ieti~. Daca credinta iti este nepu-

t incioasa, dragostea iti este si ea slaba.

Daca iti lipseste nadejdea, §i ravna iti

este putina. '

Putinatatea ravnei este asemenea

u~ei ~iei flacari, pe care vanturile po-

tnvmee ale vietii pot lesne sa 0stinga.

Iar ravna puternica este asemenea fla-

carilor atatate, care nu numai ca nu

se sting, ci inca si mai mult se aprind

prin intetirea vanturilor,

Un crestin eu adevarat credineios

nu se tulbura din prieina vifornitelor

vremurilor, Prin ravna lui, el izg~ne§-

te departe de sine oriee teama sinecre-

dint a , marturisindu-si eu indrazneala

credinta in Dumnezeu, tinand seama

e~ partea celor fricosi ~i necredinciosi§l spurcati § i u cig asi ... e ste In ie ze ru l ca re

arde, ell fo e § i cu pucioasa (Apoe. 21, 8).

Adevaratul crestin este neinfricat, El

stie diAjutatorul §i oerotitorullui es-

te atotputernic, si de aceea spune im-

preuna eu Sfantul proroc David:

Nu mii voi ieme de mii de popoare , ca -

re fmprelur mi: impresoara! (Ps, 3, 6) inDumnezeu am nadlijduit, nu I1Ul ooi ie -

me : ce-mi va face mie omul? (Ps. 55, 11).

E1nu se teme de nimic altceva, in afa-ra de a nu-l afla moartea stins duhov-

niceste. El traieste nu pentru pamant

§i pentru desfatarile lui pline de pa-

cat, ci pentru eer si pentru vesnicele

lui bueurii duhovnicesti.

Toti sfintii mueenici si placutii lui" "S,

Dumnezeu s-au deosebit printr-o ast-

fel de ravna spre 0 viata bine-placuta

lui Dumnezeu. Multumita aeesteia, ei

au savarslt minunatele lor nevoin]e,care §i astazi ne umplu de mirare.

Din ravna pentru Dumnezeu, Sfantul

loan de Kronstadt dormea adeseori

doar 3-4 ceasuri pe noapte. a dus 0

inalta viata duhovniceasca si a fost

gata, plin de jertfa, intotdeauna sa-§i

dea ultimele sale puteri in slujba frati-

lor mai mici ai lui Hristos.

30 3 1



5. Rugaciunea.

A cincea temelie a vietii

duhoonicesti este rugiiciunea

Ravna !iiirugaciunea sunt strans le-

gate intre ele, atat de strans, incat una

fara cealalta nu pot sa existe. Exista

ravna, exista !iiirugaciune. Nu exista

ravna, nu exista nici rugaciune. Si, pe

de alta parte, daca in inima exista sta-

re de rugaciune, din ea se va aprin-

de indata si ravna puternica. Daca in-

sa rugaciunea se stinge, se va stinge si

ravna de a duce 0viata duhovnieeas-

c a bine-placuta lui Dumnezeu.

De aid se poate trage concluzia ur-

matoare: daca dorim sa ardem de rav-

na dupa Dumnezeu, trebuie sa ne ru-

gam adesea! Ce-ar fidaca fieeare cres-

tin ortodox si-ar aprinde in fieeare zi

inima, rugandu-se, de la plapanda

flacara a eandelei care arde inaintea

ieoanelor din casa? Atunei el ar stra-

luci In intregime In acea binecuvanta-

ta ravna ~i eu dragoste si-ar irnplini

inalta datorie crestineasca,

Dupa vorbirea lui eu Dumnezeu

de pe muntele Sinai, Moise a coborat

de acolo, aprins eu totul de stralucirea

dumnezeieseului har. Daca i'i noi am

---.._J

32

urea adesea pe Sinaiui eel duhovni-

cesc, prin comuniunea in rugaciune

cu Domnul, atunci am arde iritru rav-

na asemenea prorocilor din vechime

si ne-am mantui si noi, si mii de se-

meni ai nostri §i de cunoscuti din ju-

rul nostru.

Nevointa rugikiunii este barome-

trul duhovnicesc, care arata cum este

vremea in sufletele noastre. Daca

avem sete de rugaciune - acesta este

un semn bun. El indica faptul di sufle-

tele noastre sunt vii siinseteaza dupa

Dumnezeu. Daca va pieri aceasta se-

te sfanta de a sta de yorba in rugaciu-

ne cu Dumnezeu, aceasta este 0veste

rea, cum c a pacatul a umplut cu 'intu-

nericul sau sufletele noastre si ca noi

suntem aproape de acea stare jalnica,

care se numeste moarte duhovniceas-

c a . Dintr-o astfel de moarte duhovni-

ceases ne poate invia doar Dumne-

zeu, prin minunea pocaintei noastre

personale, care ne poate intoarce din

nou catre rugaciune ~icatre ravna.

Asadar, ravna se pastreaza prin

rugaciune, precum foeul se mentineprin adaugarea materiei de ardere.

Din rugaciunea sincera se 113§te un

simtamant cald catre Domnul, care

33



se arata mai rar 1a i nceput, apoi din

ce in ce mai des, pana ce la cei intariti

acesta 5e preface in neincetata simtire

a lui Dumnezeu. Aceasta simtire este

dulce ~i Iericita, §i ehiar de la prima ei

ivire te indeamna sa 0 doresti ~i sa 0

cauti, astfel incat ea sa nu mai pa1'a-

seasca inima ta, caci "in ea este raiul",dupa cum spune Sfantul Teofan Zavo-

ratul, Cel ce doreste sa intre in acest

rai, trebuie, dupa sfaturile Sfantului

Teofan, sa urmeze aceasta pravila:

"Cand te rogi, sa nu incetezi rugaciu-

nea ta pana ce nu se va trezi in inima

ta 0oareeare simtire catre Dumnezeu:

fie evlavie, fie daruire. fie multumi-

re ..., fie smerenie, fie nadejde".

Atunei cand 0 lumanare sta inde-lung in bataia raze lor soare1ui, ea se

incalze§te foarte mult. Tot astfe1 se

intampla si in acest eaz. Cand eel ee

se roaga sta sub razele eomuniunii

constiente eu Dumnezeu, inima lui

din ee in ee mai mult se va incalzi eu

nepamanteasca caldura a harului, si

ravna lui se va aprinde. Viata autenti-

ea duhovniceasca incepe atunci cand

omul primeste aceasta caldura, aeestfoe binecuvantat.

Insa ravna poate sa scada si sa se

arate inlocul eiraceala. Este oare aceas-

ta pierzatoare pentru noi intotdeau-

na? - vor intreba unii. Sfantul Teofan

Zavoratul raspunde C d exista 0 racire

vremelnica, pricinuita de oboseala ori

de boala, Ea nu este asa de primejdioa-

sa, caci repede trece, odata eu stinge-

rea eauzei care a nascut-o, "Arnan lied

este insa raceala ea urrnare a indepar-

tarii de buna-voie de voia lui Durnne-

zeu (adica datorita unei vietuiri paca-

toase - n.n.)! Aeeasta ucide duhul §i

stinge viata duhovniceasca -- spune

sfantul."

De aceasta racire noi trebuie sa ne

temem ca de moarte. Ea se iveste ca

urmare a neluarii-aminte la viata du-

hovniceasca. Aceasta inditerenta es-te legata la randul ei de infrangerea

noastra de catre desfatari neplacure

lui Dumnezeu r de caderea in pacate

~i mai eu seama de nemarturisirea

acestora. Fiecare pacat rupe legatura

noastra cu Dumnezeu. Doar prin po-

cainta si prin Sfanta Taina a Marturisi-

rii, prin care noi primim iertare de pa-

cate, putem restabili din nou lcg,J.turiJ

cu cerul . .Din scanteia acestei impacaride buna-voie cu Dumnezeu se poate

. aprinde iarasi focul ravnei stinse du-

pa Dumnezeu.

34 35



Cond i61leme n t inctiiI I

vietii duhovnicesti

A~a cum pentru viata trupeas-

ca a omului sunt indispensa-

bile aerul, hrana §i locuinta, tot ast-

fel ~i pentru viata lui duhovniceasca

sunt necesare aerul, luana §i Iocuinta

corespunzatoare.

1.Aerul, care mentine viata duhov-

niceasca, este pomenirea neincetata a

lui Dumnezeu. Omul trebuie s a se de-prinda a nu uita pe Creatorul sau nici

macar 0 clipa in viata.

Durnnezeu este pretutindeni, iar

noi suntern intotdeauna intru E1, si

nu in afara Lui, cum cugeta gresit unii

oameni. Nimic nu poate fiinta in afa-ra lui Durnnezeu. El este pastratorul

a toate §i El Insusi nu estecuprins de

nimic. Prin El si in E1 iraim ~iH e 1 ni f-

37



dim ~i suniem (Fapte 17, 28). 1nsa da-

c a noi sun tern intotdeauna in Dumne-

zeu, El nu este intotdeauna intru noi.

Prin puterea voii noastre libere, darui-

te noua, §i prin determinarea liberta-

tii noastre personale de a ne manifes-

ta voia, noi avem acea nernaiauzitaputere de a ne inchide inimile In fata

Creatorului. $i astfel, noi suntem In

Dumnezeu, insa Dumnezeu nu poa-

te sa fie intru noi din pricina vinei

noastre. Ne aflam precum pietrele in

apa, Ele sunt In apa, deoarece aceas-

ta le inconjoara din toate partile, insa

apa nu este In ele, intrucat sunt tari

si de nepatruns. Daca dorim ca Dum-

nezeu sa fie intru noi ~i noi intru EI,atunci trebuie prin pocainta sa ne pre-

facem din pietre tari In ciuperci moi

(bureti). Ciupercile sunt in apa ~i apa

in ele. Insa moi asemenea ciupercilor

si daruiti dumnezeiescului har vom

deveni prin pomenirea neincetata a

lui Dumnezeu.

Cum este cu putinta ca, In multe-

le noastre datorii pamantesti ~iIn per-

manentele noastre framantari zilnice,sa ne mai aducem aminte de Dumne-

zeu? Este cu putintal A~a cum putem

atunci cand muncim ori chiar cand ne

38

rugamsanegandimlalucruri pacatoa-

se, de ce nu ar fi cu putinta s a ne gall

dim ~ila Dumnezeu? Trebuie doar s a

schimbam obiectul gandurilor noas-

tre. Sfantul loan Cassian spune: "Lu

crarea mintii noastre poate fi asema-

nata cu 0piatra de moara, ce se invar-te repede, in cere, ca urmare a curge-

rii stihiei suvoiului de apa. Ea nu ar

putea sa nu se invarta, miscata Hind

de apa. Insa de morar atarna ce rna-

cina piatra - grau ori neghina. Astfel

§i mintea noastra, In curgerea vietii de

acum, nu poate sa riimana nelucratoa-

re In miscarea ganduriloT, deoarece

permanent este pusa In miscare de 1 ' : 1 -

uri de imaginatii, ce navalesc din toatepartile, Dar pe care dintre acestea sa le

primim §isa ni le insusim, aceasta atar-

na de vointa §i de dorinta noastra" .

Luati aminte la Sfantul Apostol Pa-

vel! Toate cate savarsea erau legate in

intregime de Dumnezeu. EI a ajuns 13

aceasta, deoarece cugeta intru totul Ia

cer, §inu la cele de pe parnant (Col. 3;

2).Chiar simancarea §ibautura a dorit

sa se savarseasca spre slava lui Durn-

nezeu (1 Cor. 10, 31), §i cu atilt mai

mult rugaciunea, despre care a spus:

Rugafi-va neinceiat! (1Tesal. 5, 17).

39



Multe lucruri in viata noastra de

zi cu zi sunt deprinderi. Daca nu do-

bandim obiceiuri bune, in mod sigur

vom dobandi obiceiuri rele. De ce

atunci sa nu ne ingrijim de a doban-

di pe cele bune? Trebuie sa ne oste-

nim a ne obisnui, inca de la trezireadin somn, ca toata ziua sa cugetam la

Dumnezeu. Nimic deosebit nu ni se

cere prin aceasta, ci doar buna dori-

re; in timpul implinirii datoriilor noas-

tre, sa cugetam la Dumnezeu.vsa ne

deprindem a ne intoarce gandurile

imprastiate catre Parintele nostru Cel

ceresco

Noi trebuie sa ne aducem aminte

intotdeauna ca Domnul este aproa-pe, ca El este alaturi de noi, chiar Ian-

ga noi, ca nu ne slabeste din ochi, ca

vede faptele noastre, ca ia aminte ~i

la cele mai marunte miscari ale ini-

mii noastre. Sfantul imparat David

asa se purta. El a simtit intotdeauna

apropierea lui Dumnezeu, de aceea a

putut sa spuna: Yiizui-am mai inainie

pe D om nul, in ainie a m ea pu rure a .. . (Ps.

IS, 8). Noi, credinciosii din timpulNoului Testament, care ne bucuram

de marea cinste a primirii in inimi-

le noastre a Mantuitorului prin im-

40

parta§irea eu nestricaciosul Lui Trup

~i cu prea cinstitul Lui Sange, inca

si mai mult suntem intemeiati de a

simti apropierea lui Dumnezeu. Oa-

re Mantuitorul Insusi nu a spus aces-

te cuvinte: C e l c e r nd ni in cii irupul M eu~ib ea sd ng ele M eu riim dne in iru M ine ~ i

Eu iniru ei (In. 6, 56)? lar in Apocalip-

sa nu citim cuvintele Sale: lata, s iau fa

u~i i~ib at; d e va a uzi cine va g la sul M eu ~ i

va d esc hid e usa , voi intra la el ~i uoicina

cu e l ~i el cu M ine ! (Apoc. 3, 20)? Cei

obisnuiti sa traiasca neincetat pentru

cugetarea la Dumnezeu vad ei in§i§i

urmarile mantuitoare dintru aceasta

in sufletele lor. Se 'intelege: pomeni-rea lui Dumnezeu trebuie sa fie lega-

ta atat cu teama de Dumnezeu, cat si

cu simtamantul evlaviei. Numai ast-

fel se nasc mantuitoarele asezari, care

ne poarta catre Dumnezeu.

Pentru a dobandi deprinderea de a

cugeta la Dumnezeu, dupa sfatul Sfin-

tiler Parinti, trebuie ca in fiecare zi sa

citim catusi de putin din cuvantul lui

Dumnezeu, mai cu osebire din No-ul Testament ~i din Psaltire, cat §i sa

ne deprindem in fiecare zi cu asa-nu-

mita Rugaciune a lui Iisus. Macar de

100 de ori sa spunem: "Doamne, Iisu-



se Hristoase, Fiullui Dumnezeu, mi-

luieste-ma pe mine, pacatosul!" Fires-

te, aceasta rugaciune ne va bucura cu

roade binecuvantate, daca nu 0 ros-

tim meeanic, ei cu evlavie si eu aseza-

re de rugaciune.

2.Hrana, care mentine viata duhov-

niceasca, sunt faptele bune savarsite

in numele lui Dumnezeu, iar aeeasta

eu adanca smerenie, si nu la aratare.

Hrana sufletului este smerenia insasi,

Eainlocuieste chiar §ifaptele, dupa in-

vatatura Sfintilor Parinti, intemeiata

pe cuvantul lui Dumnezeu.

Spre zidirea no astra, Mantuitorul

ne-a grait pilda cea plina de invatatura

a vamesului §i a fariseului, care ne in-

deamna 1asmerenie. Vamesul nu avea

tapte bune, insa s-a cait sincer inaintea

lui Dumnezeu pentru multele sale pa-

eate si, prin smerenia sa, a inlocuit lip-

sa faptelor bune din viata lui. Astfel

s-a mantuit el (Le. 18, 10-14). $i fari-

seul ar fi putut sa se mantuiasca prin

faptele lui eele bune, daca le-ar fi aco-

perit cu smerenie. Dar el s-a mandrit

§itocmai aceasta i-a pricinuit pieirea.

Din cele spuse rezulta doua conclu-

zii: 1) savarsirea eu mandrie a Iaptelor

42

bune nu este mantuitoare ! i i i 2) smeri-

ta pocainta pentru timpurile pierdute

In care am fi putut savar;;i fapte bune

conduce la mantuire.

Exista insa si 0a treia stare: savarsi-

rea faptelor rele. Care este partea ace··

luia care, in locul binelui, savarseste

raul si nici macar nu se gande§te sa se

caiasca pentru aceasta?

Acela care in locul faptelor bune sa-

varseste rele este asemenea celui care

inghite otrava In organismul lui du-

hovnicesc. Nimic altceva nu slabeste

viata duhovniceasca intr-atata, pre-

cum urmarea caii eelei rele §iimplini-

rea dorintelor firiinoastre eorupte.

Aceasta cale conduce spre 0 grea im-

bolnavire duhovniceasca. Ea slabeste

vointa, murdareste mintea §i corupe

inima. Un astfel de om, continuand

sa traiasca dupa trup, moare duhov-

niceste §i cu dreptate poate sa fie nu-

mit "un mort vi u" .

Desigur, Dumnezeu poate sa-l in-

vie si pe el prin taina pocaintei. Dum-

nezeu poate sa dea pocainta fiecarui

om, §i mai cu osebire oricarui crestin

ortodox, care a primit harul nasterii

din nou prin Sfintele Taine ale Botezu-

lui §i Mirungerii.

43



-c::

Odata primit, harul nu se mai ia de

la cel pacatos pana la sfarsitul vietii

lui, astfel ca orice pacatos poate, da~a

doreste, sa se foloseasca de harul ce-

resc primit in dar, pentru a se pocai §i

a fi viu (IezechieI18, 23; 33, 11). Daca

omul socoteste sa mearga insa pe ca-

lea alunecoasa a pacatului, Domnul ii

lasa libertatea sa savar§easea ceea ce

voieste. Cu toate acestea, in parinteas-

ca Lui dragoste, Eliirezeste in diferi-

te imprejurari ale vietii - mai cu seam a

prin boli, necazuri si nenoroeiri - lua-

rea-aminte §iimboldirea catre pocain-

tao Chiar §i celor mai mari pacatosi,

potrivnici ai lui Dumnezeu, Creatorul

nu le ia harul Sau. Abia la infricosa-

toarea [udecata EI iiva lipsi pe deplin

de harul Sau pe pacatosii care nu s-au

pocait, poruncindu-le slujitorilor Sai,

inge~ii, sa-i taie inainteaLui (Le. 19,

27). Intelesul duhovnicesc al aeestei

taieri, dupa talcuirea Sfantului Vasi-

le cel Mare, este despartirea cea de pe

urma §i l uarea harului de la aceia care

nu l-au folosit spre mantuirea lor. Deaceea, palla ce omul nu a murit du-

hovniceste, trebuie sa se pazeasca de

a savar~i ceva impotriva constiintei

~i sa nu treaca cu vederea vreun lu-

44

em pe care Iegea dumnezeiasca il-a

incredintat ca datorie.

3. A treia conditie importanta pen-

tru mentinerea vietii duhovnicesti es-

te rabdarea. Ea este locuinta in care ii

este harazit sufletului sa vietuiasca.In muIte locuri din Dumn~zeiasca

Scripture ni se spune c a Dumnezeu

vrea de la noi sa fim rabdatori, caci in-

tru rabdare omul se caleste pentru via-

ta duhovniceasca si prin rabdare el

reuseste sa creasca cu duhul chiar §i

in mijlocul celor mai grele conditii ale

acestei lumi, care zace sub puterea ce-

lui rau (I In. 5, 19). P r in r ab d ar e a t io as tr a

oeii dob dnd i s u fi e ie l e v oas tre ! - ne spu-

ne Mantuitorul, infati;;andu-ne rab-

darea ca fiind calea catre Dumnezeu.

Iar Sfantul Apostol Pavel ne invata sa

a Ze rg am c u s tiir uin ii; tr iib da re ) l a lu pta la

care ne sU i inainte (Evr, 12, 1) pe calea

vesniciei.

Adesea se aude aceasta expresie

printre oameni: ,,$i-a iesit din rab-

dari", Ce inseamna aceasta? Faptul c a

omul manics §i suparat a iesit din bi-

necuvantata lui Iocuinta duhovniceas-

ca, in care Dumnezeu i-a ingaduit sa

vietuiasca. Iesit din locuinta sufletu-

45



lui sau, adica din rabdare, un astfel

de om ~i-a pierdut pacea launtrica,

dulce a lui Iiniste : : ; i asezarea sa pasni-

ca plina de har. Dintr-odata el a iesit

in mijloeul vanturilor furioase ale ispi-

telor ~i a ajuns inaintea prapastiei pa-

na la care I-au purtat furia ;;i nerabda-rea lui. Ce trebuie sa faca un astfel de

om? El trebuie indata sa se mtoarca

in sine insusi, sa intre in locuinta sa

pe care a parasit-o nebuneste si acolo

sa-si restabileasca pacea pierduta, in-

tr-o atmosfera de pocainta plina de

rugaciune,

Daca intrebati: Cand i§i iese omul

de obicei din rabdare, cand anume i;;i

paraseste easa sufletului? - vom ras-punde: Atunci cand nu poate sa stea

inauntru, Orice locuinta este placuta

cand este curata, aerisita si cand in ea

se afla eeva eu care omul sa sehraneas-

ca. Altfel, dad nu eorespunde aeestor

conditii, locuinta devine insuportabila

si ehiar vrednica de ura, iar omu1 eau-

ta sa iasa afara din ea. Astfel este si eu

viata duhovniceasca. Omul traieste In-

tru rabdare, daca intotdeaunaisi adu-ee aminte de Dumnezeu, care este eel

mai eurat aer al sufletului, ~i daca i~i

hraneste inima eu harul faptelor bune

46

~i eu simtirea cea duke a smereniei.

Insa daca nu-si aduce aminte deDum-

nezeu, dad nu se ingrijeste de ruga-

eiunea fierbinte dinlauntrul sau §i da-

ea slabeste duhovniceste din pricina

canu facenimie bun, cisavarseste me-

reu fapte relet un astfel de 0111, Ia miceintamplare neplacuta §i la orice ispita

din afara, l§i iese din rabdare, adica se

va tulbura, se va mania, l§i va iesi din

sine, abandonand rabdarea > accasta

binecuvantata de Dumnezeu locuinta

a sufletului.Avand in vedere toate acestea, mi-

nunatul stare] de la Optina, Sfantul

Ambrozie, a spus: "Casa sufletului es-

te rabdarea, iar hrana sufletului este

smerenia. Dad nu mai exista hrana

in casa, eel ee vietuieste acolo iese afa-

ra", adica. daca omul nu are smerenie,

el i§i va pierde rabdarea.

Cat de simplu §i de limpede este

dezlegara in aeeste purine euvinte tai-

na pacatuluilMulte nernultumiri va intalni omu1

duhovnieese pe calea sa. Daca el nu

are rabdare sa astepte eu nadejde in

Dumnezeiasea Pronie sfarsitul a toataispita ~ial oricarui neeaz, niciodata nu

va astepta roadele trudei sale duhov-

nicesti pana la capat.

47



Rabdarea trebuie sa se intinda pes-

te toate cele pe care Dumnezeiasca

Pronie ni le trimite in propria noastra

viata duhovniceasca. Prin rabdare ,

omul devine un bun luptator si nevoi-

tor, dobandind adeseori mai multe iz-

banzi duhovnicesti decat or icare altulprin nevointa sa de buna voie,

lov a fost un nevoi tor de bunavoie ,

pe cand traia in fapte bune. Bucuran-

du-se de eopiii sai, nu uita totusi s a se

roage lui Dumnezeu pentru ei infieca-

re zi, ca sa indeparteze dreapta judeca-

~~__/ ta a lui Dumnezeu de Ia p acatele lor ce-

le rara de voie. El savarsea fapte bune

- era tata al orfanilor si oerotitor al va-

duvelor, cinstea pe Dumnezeu in zile-

Ie sale pline de belsug, iar prin aceas-

ta s-a facut placut intru totul Creatoru-

lui Sau. Insa el a ajuns §i un nevoitor

f a r a . de voie, atunei cand a pierdut to-

tul sub loviturile incercarilor trimise

lui de Dumnezeu: si ogoare, si dobi-

toace, si slugi, §i copii, si chiar §i sa-

natatea lui - si in ciuda acestora nu a

cartit, ci a spus mernorabilele cuvinte:

G ol am ie sit d in pd nte ce le m ante i m ele §i

g ol m il voi intoarce In pd miini! D om nul a

dat, Domnul a luat;fie numele Domnului

binecuodntai! (lov 1, 21).

48

Nevointa de bunavoie l-a inaltat

pe lov ca pe un barbat cucernic intru

to ate, insa nevointa lui cea fara de

voie, aratataprin rabdarea celor mai

grele lovituri revarsate asupra lui, i-a

invesnicit numele §i a preaslavit in

intreaga lume virtute a sa.Daca dorim, prin urmare, sa pas-

tram viata duhovniceasca la 0 aseme-

nea inaltime, ca sa ne mantuim atat

noi, cat §i aproapele nostru, trebuie ne-

aparat sa crestern in cea mai mare virtu-

te purtatoare de biruinta - rabdarea.



Primeidiile pe calea

vietii duhovnicesti

A

1ntrucat viata duhovniceasca este

un eontinuu razboi, unul eu foar-

te puternici si vicleni potrivnici - eu

diavolul din afara noastra si eu pati-

mile dinlauntrul nostru -, noi nu tre-

buie sa ne demobilizam vreodata pu-

terile duhovnicesti, sa ne slabim pri- ,-~

vegherea sau sa ne inselam ea deja

am izbandit in lupta si l-am biruit pe

vrajmas. Pr ivegheaf i ~i v ii ruga si! - ne

previne Mantuitorul,

Intreaga noastra viata pamanteas-

eaoeste 0 lupta, in care omul poate

uneori sa aiba anumite biruinte, iar al-

teori sa suporte rani ~i infrangeri. In-

teleptii luptatori impotriva pacatului

toemai din pricina aceasta nu si-au in-

gaduit sa-~i sarbatoreasca mai inainte

de vreme izbanzile.

51



1. Prima §i cea mai mare primejdie

pe calea vietii duhovnicesti se ascun-

de in slava desarta.

Noi avem de luptat cu un potrivnic

deosebit de viclean. Atacurile lui sunt

foarte fine si iscusite. Acolo unde poa-te, el 1:ibiruie pe oameni cu ajutorul

propriilor lor patimi ~i vicii. lar acolo

unde intalneste impotrivire ~i lupta

impotriva patimilor ~i a pacatelor, el

.insufla ganduri de slava desarta de

acest gen: "lata, am biruit deja aceas-

ta ori cealalta slabiciune a mea! Cat

de mult m-am inaltat duhovniceste!"

Acela care se iubeste pe sine ast fel , da-

torita maruntelor lui izbanzi, lesnepoate sa le piarda.

Slava desarta risipeste comorile du-

hovnicesti stranse mai inainte. Ea pier-

de bunatatile duhovnicesti dobandite.

Aceasta il coboara naprasnic pe omul

care s-a inaltat cu mari sfortari pana

la 0oarecare in31time duhovniceasca,

De aceea, eel ce voieste sa duca 0viata

duhovniceasca dupa dreptar, inainte

de toate trebuie sa staruie in a izgonidin inima lui patima slavei desarte. In

acest scop, atunci cand savarseste bi-

nele, el trebuie sa cugete astfel: Nu no-

------)

52

ud, Doamne, nu 1l011a, ci numelui Tau

se cuvine slava ... ! (Ps. 113,9).

2. A doua mare primejdie pe calea

vietii duhovnicesti 0 reprezinta dela-

sarea §i lenea noastra.

Acestea pot f i f iresti, izvorate din fi -

rea omului, care lesne oboseste, insa

eel mai adesea sunt pricinuite de in£lu-

enta diavoleasca asupra noastra. Dupa

ce te-ai nevoit indeajuns asupra- ti, sa-

varsind dumnezeiasca voie prin con-

strangerea ta catre nevointa curatirii

su£letului de pacatele proprii, poate

in chip nevazut sa se apropie vrajma-

sul de tine ~i sa inceapa cu viclenie sarasuceasca in mintea ta astfel de gan-

duri: .Destul te-ai muncit! Ingaduie-ti

acum putin repaus!"

IIAceasta insu£lare este atat de inse-

latoare - spune Sfantul Teofan Zavora-

tul -,ineat nici macar nu iti mai amin-

testi ca trebuie sa i te impotrivesti, Or,

altfel spus, aceasta este atat de plina

de rautate, ca, daca te vei preda ei ca-

tusi de putin, toate dinlauntrul tau sevor tulbura. Aceasta delasare este ase-

menea unei mid crapaturi intr-un dig.

Indata ce s-a aratat 0 astfel de crapa-

53



tura, deja nu mai pop sa mentii digul:

apa il va irideparta neintarziat. Un ase-

menea lucru savarseste intru noi dela-

sarea: ea va lua totul, incat va trebui sa

incepi sa te rezidesti pe t ine insuti ."

Noi ne Ingaduim adesea delasarea,

insa deosebit de pierzatoare este dela-sarea de dupa Postul cel Mare, care

urmeaza odata cu primavara. In tim-

pul Sfintelor Paresimi poate ca am

primit influenta cantarilor pline de

umilinta si de pocainta. ("Suflete al

meu, suflete al meu, scoala-te, pentru

ce dormi?", IIU~ile pocaintei deschi-

de-mi, Datatorule de viata" ... ~i alte-

Ie), ca sa fim plini de trezvie ~i de ve-

ghere, de mai multa luare-aminte. In-sa dupa Pasti, daca ne ingaduim sa ne

imbuibam, dedandu-ne la desfatari

catre care ne indeamna mai cu seama

natura ce se desteapta primavara, pu-

tern dintr-odata sa pierdem tot ce am

agonisit in Postul eel Mare.

Primavera, in general, tulbura sim-

tamintele. Simtirea placuta, datatoare

de viata, nu este pacat, Bucuria vietii,

care se revarsa asupra a tot ce este

viu ~i-l face supus puterilor minunate

ale firii, poate fi folosita de sufletul

credincios spre a multumi lui Dum-

54

nezeu, pentru ca EI a lasat, pe langa

necazuri, si atat de multe bucurii pe

parnant. Insa daca aceste bucurii se

schimba in visari ale nelegiuitelor si

neingaduitelor de Dumnezeu desfa-

tari, atunci omul, pe nesimtite, apu-

c a pe calea patimilor si 0 rupe cu via-ta duhovniceasca. De aceea noi nu

trebuie sa cedam in fata lenevirii du-

hovnicesti ~i nici sa ne lasam pravi-

la de rugaciune. Datoria noastra este

de a ne aduce aminte c a in intreaga

no astra viata pamanteasca suntem in-

conjurati de rai ~i nevazuti vrajmasi,

cu care trebuie sa ne luptam pana la

moarte, ca ostasi ai lui Hristos, care

lupta pentru dumnezeiasca dreptatesi pentru mantuirea sufletelor nemu-

ritoare. Pe campul de batalie, pe linia

de foe nu se cade sa ramai in delasa-

re ~i in lenevie. Daca doresti sa birui

pe vrajmasul care in permanenta ve-

gheaza ~i t e pandeste, trebuie ca ~i tu

sa priveghezi 'in intampinarea lui, iar

Hristos iti va ajuta ca sa-l birui.

3.A treia primejdie pe calea vietii du-

hovnicesti'este multumirea patimilor.

Prin patimi, in literatura duhovni-

ceases, se inteleg nu numai acele in-

55



clinatii trupesti, ci ~imania, lacomia

pantecelui, iubirea de argint, man-

dria, lenea ~ialtele.

Lupta cu patimile este de neinlatu-

rat In viata duhovniceasca, Aceasta

este cea mai chinuitoare ~i cea mai

grozava lupta, pentru capatimile nici-odata nu dau inapoi pana ce omul,

cu ajutor dumnezeiesc, nu le va birui.

Omul nu a fost creat cu inclinatii pa-

catoase. Ca urmare a caderii In pacat,

insusirile cele bune ale sufletului sau

s-au prefacut In patimi. Trebuinta de

hrana s-a prefacut In lacomie a pante-

celui, nevoia de a bea -In betie, simta-,

mantul firesc al impotrivirii la rau -

In cruda osandire a aproapelui, incli-natia spre inmultire a neamului ome-

nesc -In desfranare ~ipreadesfranare,

iar darul de a ne mania impotriva de-

monilor, cei care seamana raul In su-

fletele noastre, s-a prefacut In manie

impotriva aproapelui.

Ca ceva lipsit de insemnatate ~i

strain dupa fire sufletului omenesc,

patimile pot fi indepartate prin con-

lucrarea cu Creatorul, Care ne-a fa-cut dintru inceput buni (Facere I, 31).

Sfantul Teofan Zavoratul vorbeste

foarte convingator: "Patimile sunt In-

---~ _j

56

tru noi, insa nu sunt autonome inla-

untrul nostru. Mintea, de pilda, este

o parte insemnata a sufletului $i nu

poate fi indepartata fara a nimici su-

fletul. Insa patimile nu sunt asemenea

ei. Ele s-au strecurat In firea noastra ~i

pot sa fie izgonite din ea fara ca acestfapt sa impiedice omul de a mai fi om,

ci dimpotriva: cand sunt izgonite, ele

lasa omul sa devina cu adevarat om,

pe cand prezenta lor II distruge ~i fac

din el 0 fiinta mai rea decat dobitoa-

cele,ln celemai multe privinte" (Sfan-

tul Teofan Zavoratul, C e e ste viata d u-

hotmiceascii . . ., p. 192, ed. rusa),

Toate patimile izvorasc din inc an-

tarea de sine.Iacomia de averi ~iiubi-rea de sine, adica din pofta trupului,

pofta ochilor §itrufia vietii (In. 2,16).

Pe acestea ele se ~i sprijina de altfel.

Ca sa poata cineva sa inceapa viata

duhovniceasca in Hristos, trebuie sa

se lepede de sine (Marcu 8, 34), adica

de patimile cele ticaloase ale sufletu-

lui sau. Daca omul se dezice de sine si

se insufleteste prin hotararea de a pla-

cea doar lui Dumnezeu, patimile In-cep sa-~i piarda orice temelie a lor in

om. Iar pierderea acesteia In el, odata

realizata, patimile nu-si mai au pute-

57



rea lor de mai inainte, datorita careia

omul se tara dupa ele ca un dobitoc

ascultator (I Cor. 12, 2).

Safaci pe placpatimilor tale inseam-

na sa rupi legatura cu viata duhovni-

ceasca ori sa te abati de buna voie de

la calea ei cea mantuitoare ~i sa-ti ca-uti singur propria pierzanie.

Acela care face pe plac patimilor lui

il invita pe diavol in suflet. Vrajmasul

vine alaturi de om ~i traieste din fap-

tele lui cele rele, tot astfel cum caine-

Ie care simte unde se afla 0macelarie

ii tot da tar coale, asteptand sa i se az-

varle vreun os ori vreo bucata de car-

ne. Daca macelaria este desfiintata ~i

transformata, de pilda, in florarie, cai-nele va veni ca de obicei inca de vreo

cateva ori, dar vazand ca aici nu mai

este carne pentru el ~i c a miroase a

flori, va pleca intristat,cu coada intre

picioare, si nu se va mai intoarce vre-

odata in acelloc.

58

Lupta cu patimile

a) Pentru ca omul sa-si izgoneasca

patimile din sut1et, trebuie cu multe

sfortari a voi sa biruie mcantarea de

sine §i s a sadeasca in inima lui lucra-

rea de a fi placut lui Dumnezeu.

In acest scop el trebuie sa se deprin-da, mai intai de to ate, sa ia aminte la

gandurile §ila simp rile sale si sa obser-

ve catre ce incline ele - catre a place a

lui Dumnezeu ori catre incantarea de

sine (Sfantul Teofan Zavoratul, C e e ste

v ia ta d u ho tm ic e as ci i . .. , p. 198, ed. rusa).

Indata ce a inteles aceasta, daca omul

va incepe sa savarseascii totul impotri-

va incantarii de sine ~i mai cu seama

daca hotaraste sa nu mai robeasca pa-

timilor lui ticaloase, el nu va mai gre-

si, Un stare] a spus ucenicului sau: lila

seama sa nu tii intru tine pe tradator!"

59



-~-)

"Cine este tradatorul de care VOf-

besti?", a intrebat ucenicul. IIPlacerea

de sine!", i-a raspuns staretul,

Si,intr-adevar, aceasta este vinovata

pentru toate nenorocirile omului, du-

pa Sfantul Teofan. De aceea omul du-

hovnicesc trebuie, cu0hotarare deose-bita, sa i se impotriveasca pana la san-

ge (Evr. 12, 4).

Oricat de slabe ni s-ar parea ca

sunt patimile care apar intru noi, une-

ori in chip neinsemnat, noi trebuie

sa ne impotrivim lor ca un ora dintre

cele mai mari §i mai putemice ispite.

Altfel, daca le dam voie sa se mani-

feste libere intru noi, ele repede vor

creste, se vor intari ~i v or deveni cru-zii nostri tirani. Daca nu vom smul-

ge troscotul cat timp este plapand,

atunci el se va inmulti ~i-§i va intin-

de intr-atat de mult radacinilc, incat

nu vei mai putea sa-l indepartezi vre-

odata. Daca nu te lepezi de tigari ori

de alcoolla inceputul impatimirii tale

de ele, indata vei deveni rob jalnic al

acestora.

Cand bern apa, scoatem ~i cea maimica rnusculita cazuta in pahar. Cand

ni se infige in deget eel mai mic varf

de maracine, intrebuintam cele mai

6 0

mari puteri ca sa-l scoatem. Cand ne

intra in ochi un fir de praf, nu avem li-

niste pana nu-l indepartam, Tot astfel

trebuie sa procedeze ;;i omul duhov-

nicesc in privinta patimilor lui. E I tre-

buie sa le izgoneasca din suflet chiar

§i pe cele mai neinsemnate dintre ele,

cad patimile cele mici se dezvolta in

pacate mari.

Dar cum sa izgonim patimile din

noi? Exista trei cai principale. Sfantul

Teofan sfatuieste sa aratam vrajmasie

si manie impotriva lor. Daca te rna-

nii impotriva patimii tale inca de la

ivirea ei, tu deja ai biruit-o pe juma-

tate. Caci patimile se intaresc datori-

ta milostivirii noastre fata de ele. lata,numai aid mania este utgaduita §i

chiar porunci ta. Sfintii Parinti invata

ca mania pentru aceasta ne-a fost da-

ta, ca sa ne inarrnam cu ea impotriva

patimilor si a miscarilor pacatoase ale

inimii, §i astfel sa le punem pe fuga.

Mt in ia fi -v ii , d a r n u g r e§ it i! (P s . 4, 4) - ci-

tim in Psaltire.

IIManiati-va impotriva pat imilor ,

si nu Yeti mai gresi - sfatuieste Sfan-tul Teofan -, pentru ca indata ce pati-

rna este izgonita de manie. orice prilej

de pacat se taie prin aceasta." ( Ce e st e

6 1



o ia ta d u ho tm ic e as ci i. ' " pp. 199-200, ed.

rusa.)

b) 1nsa experienta arata ca nu orice

gand patimas se indreapta prin rna-

nie ~iprin indepartarea lui.

Adeseori acesta ramane sicere nein-cetat ceea ce este al sau. .Aceasta sein-

tampla - lamureste Sfantul Teofan -,

deoarece in trezirea acestor ganduri

iau parte §i diavolii, iar ei sunt ne-

rusinati. Este vadit ca dupa maniere

trebuie sa alergam la inca un alt mij-

loc." (C e este viata duho tm ic easc i i . . . , p.

209, ed. rusa.)

Este vorba despre chemarea intru

rugaciune a dumnezeiescului ajutor."Doamne, ajuta-rnal ligase Hristoase,

Fiul lui Dumnezeu. mantuieste-mal"

Doamne, sa-mi ajufi m ie grabe§te- T e l

(Ps. 69, 1)

Vrajrnasii, arsi de numele Domnu-

lui, vor fugi. Sfantul lsihie, prezbiter

al lerusalimului, spune: "Cu numele

Domnului Iisus bate-i pe cei potriv-

nici", adica pe demoni. Omul este

slab, insa cu ajutorul lui Dumnezeudevine putemic (Filip. 4, 13).

Lamurind ucenicilor sai cum sa se

lupte cu demonii, Sfantul loan Co-

6 2

lov spune: "Eu lucrez pre cum un om

care sta sub un copac si ia aminte cu

multa grija la tot ce se intampla in ju-

rul sau. Acesta, indata ce observa ca

fiarele se aproprie de el ca sa-l sfasie,

se catara in copac, iar fiarele sosite se

plimba de jur imprejur, apoi se duc.

Tot astfel ~i eu, indata ce observ fia-

rele cele duhovnicesti ca se apropie

de mine prin ganduri patimase, inda-

ta imi inalt mintea catre Dumnezeu"

(C e e ste u ia ia d uh oo nic ea sc d .. . , P: 211,

ed. rusa),

Sfantul Teofan compara stapanirea

sufletului omenesc de catre patimi cu

o desfranata frumoasa, pe care dre-

gatorul unei tari a indragit-o si a lua-t-o de sotie. Fostii ei prieteni au cauta-

t-o si, afland c a se afla in casa drega-

torului, au inceput sa 0 fluiere. lnsa

aceasta, auzind fluieratul cunoscut

ei, a alergat in camerele cele mai di-

nauntru si a stat inaintea fetei binefa-

catorului ei - dregatorul -, unde a

aflat odihna. Astfel ~isufletul trebuie

sa procedeze cu patimile ~i cu demo-

nii de care s-a lepadat, Cand acestia1 1 cheama, el trebuie sa alerge cu ru-

gaciune catre Domnul, ~i acolo i~i va

afla linistea.

6 3



Dupa Sfantul Isihie al Ierusal imu-

lui, eel ce duce 0viata duhovniceasca

trebuie sa tina intotdeauna urrnatoa-

rele patru lucruri: 1) smerenia, ca sa se

lupte prin ea cu demonii cei mandri:

2) neincetata luarea-aminte, ca sa nu

ingaduie in inima lui gandurile insu-

flate de patimi; 3) grairea impotriva

gandurilor, pentru a le alunga cu rna-

nie si 4) rugaciunea, pentru a cere aju-

tor de la Dumnezeu.

_ __ __ - -- -I

c) Deasa marturisire §i imparta§i-

re eu Sfintele Taine, de asemenea,

sunt mijloace deosebit de lucratoare

in lupta impotriva demonilor ;;i pen-

tru biruirea patimilor.

Ce este adevarata rnarturisire, da-

c a nu ruperea cu diavolul si porni-

rea pe 0noua cale virtuoasa? Pacatele

noastre sunt capital al satanei, pe care

noi il strangem in sufletele noastre,

imbogatindu-ne cu el. Acest capital

se pazeste in noi, asemenea comori-

lor diavolesti. Aceia care aduna in su-

fletele lor pacate sunt stapaniti de dia-vol , dupa cuvintele Sfantului Apostol

Petru: fiin dcii ce ea ce te b iru ie ste , a ce ea

te fji stiipiineste (II Petru 2, 19). Diavo-

64

Iul, pe buna dreptate, poate sa pretin-

da ea cei pacatosi sunt ai lui, pentru

c a lucreaza ca robi ai sai.

Daca pacatosul insa, printr-o mar-

turisire sine era, alunga de la sine pa-

catele din sufletul sau, daca se poca-

ieste de faradelegile sale §i porneste

pe un drum nou ;;i drept, ce duce la

Hristos, el se smulge de sub puterea

diavolului. lar cand diavolul i:?i cere

drepturile asupra jertfei de odinioara,

patrunzand in suflet si vazfmd c a numai are in el nimic al sau, niciun capi-

tal , el il paraseste rusinat.

Cu astfel de suflete curatite de pa-

timi si de pacate Se uneste Domnul li-

sus Hristos, mai cu seama prin Taina

cea de negrai t a Sfintei Imparta~anii .

Prin ea se revarsa dumnezeiescul S3n-

ge in sufletele noastre bolnave ~i sla-

banogite. lar noi devenim din nou

vrednici ~ibuni pentru viata duhovni-

ceascal Sufletul unit cu Mantuitorul

dobandeste putere si cu izbanda va

putea sa se impotriveasca demonilor

si patimilor sadite de acest ia.

Pentru intarirea sirntamantuluimantuitor al pocaintei, eel ce duce 0

viata duhovniceasca trebuie ca macar

in fiecare zi sa citeasca Psalmul 50 ~i

6 5



sa rosteasca de mai multe ori Ruga-

ciunea lui lisus.

Iar seara, cand ramane singur cu si-

ne, crestinul trebuie sa-si faca socotea-

la zilei care a trecut. Si, dupa ce §i-a

adus aminte pacatele, este dator sa §i

le insemneze in carnetelul lui tainic ~i

permanent sa se caiasca pentru ele.Cu prima ocazie, sa mearga Ia duhov-

nicul sau si, astfel, curatit prin harul

Sfintei Taine a Pocaintei, in fiecare zi

sa aseze inceput bun si dupa fiecare

cadere sa se ridice indata si sa reia lup-

ta cu pacatul, iar aceasta pana la sfar-

situl vietii sale. Prin neincetata cura-

tie a inimii, in chipul inHiti§at mai sus,

omuI, pe neb agate de seama, va atin-

ge acea pace despre care Sfantul Se-rafim de Sarov a spus: .Bucuria mea,

dobandeste duhul pacii, §i atunci eu

miile se vor mantui in jurul tau!"

Ziditorului, Proniatorului,

Rascumparatorului, Sfintitorului ~i

Mantuitorului nostru fieslava

In vecii vecilor! Amin.

Pravila de

vietuire evlavioasa

D in o pe ra S fd n tu lu i A rh ie pis co p

Platen a l Kos trome i

5~le~te-te pe tine ca sa te trezesti

mtotdeauna devreme, la 0 ora

stabilita. Fadi 0 pricina deosebita, sa

nu dormi mai mult de sapte ceasuri. Di-mineata, indata ce te trezesti din somn,

inalta-ti gandul catre Dumnezeu ~i cu

evlavie insemneaza-te cu semnul cru-

cii, gandindu-te la Domnul Iisus Hris-

tos,Care S-a rastignit ~i a murit pe cru-

ce pentru a no astra mantuire, Apoi, fa-

ra sa mai zabovesti, ridica-te, imbra-

ca-te si nu-ti ingadui sa lenevesti mai

mult in patul tau. Imbracandu-tc, C011-

stientizeaza-ca te afli in prezenta Man-tuitorului §i a ingerului tau pazitor,

Adu-ti aminte de caderea lui Adam,

care prin pacat s-a lipsit pe sine de

6 7



-- ....)

vesmantul nevinovatiei, ~i roaga-te

Domnului Iisus Hristos casa-ti daruias-

c a harul de ate imbraca intru El. Du-

pa aceasta, grabeste-te sa-p. citesti ru-

gadunile de dimineata, Plecandu-ti ge-

nunchii, roaga-te cumare Iuare-aminte,

cuevlavie, dupa cuviinta, dandu-ti sea-

rna ca te afli in fata Atotputemicului.

Cere-I sa-ti daruiasca credinta, nadej-

de ~i dragoste, binecuvantare pentru

ziua care incepe ~iforte innoite, ca sa

intampini tot ce-I va fi pia cut Lui sa-ti

trimita ori sa slobozeasca asupra ta,

ca sa suporti toate greutatile, nenoro-

cirile, suferintele, napastele, scarbele

si durerile sufletesti ori trupesti, din

dragoste pentru Iisus Hristos. Hota-

raste-te cu tarie sa savar~e~ti toate

pentru Dumnezeu, oricate vei primi

din mana Lui cea parinteasca.

In fiecare dimineata afieroseste rna-

car un sfert de ceas unei scurte cuge-

tari asupra adevarurilor de credinta,

mai eu seama asupra tainei de nepa-

truns a intruparii Fiului lui Dumne-

zeu si asupra eelei de-a doua Lui ve-

niri, asupra iadului si a raiului. Cuge-

ta astfel: lISepoate ca aceasta sa fie ul-

tima mea zi din viata!" ~i fa toate ca

si cum le-ai fi facut daca ar trebui (ca

68

in aceasta zi) sa stai inaintea judeca-

tii lui Dumnezeu. Multumeste Dom-

nului c a te-a pazit noaptea ce a trecut,

ca esti inca viu si ca nu ai murit intru

pacatele tale. Cati oameni, in timpul

noptii, au sezut inaintea infricosatoa-

rei judecati a lui Dumnezeu!

Multumeste lui Dumnezeu ea mai

este inca timp pentru tine, ea mai exis-

ta har, indurare si mijloace de pocain-

ta pentru a primi unparatia cerurilor.

In fiecare zi gande~te-te la tine, dl abia

aeum incepi ~idoresti sa devii crestin,

iar timpul de pana acum a fost pierdut

in zadar. Dupa rugaciune §i cugetare,

daca iti ingaduie timpul, citeste vreo

carte duhovniceasca pre cum "Alfavi-

ta sufleteasca" a Sfantului Dimitrie

al Rostovului ori "Comoara duhovni-

ceasca de la lume adunata" a Sfantu-

lui Tihon de Zadonsk. Citeste pana

ce inima ta se va umple de umilinta.

Oprindu-te la fiecare cuvant si cuge-

tand asupra lui, citeste mai departe ~i

cu luare-aminte ia seama la acelea pe

care Domnulle vorbeste inimii tale.

Dupa aceasta, ocupa-te cu treburile

zilnice si fa in asa fel ca toate ocupati-

ile tale sa fie spre slava lui Dumnezeu.

Adu-ti aminte ca Dumnezeu, oriunde

69



te vei afla, te priveste, ca vede toate lu-

crarile tale, ocupatiile, simtamintele,

gandurile si dorintele, ;;i ca iti va ras-

plati pentru toate faptele tale cele bu-

ne. Nu incepe nimic far a a te ruga lui

Dumnezeu, pentru ca acelea pe care le

vorbim ori le savarsim fara rugaciune,se arata mai apoi fie intru nedreptate,

fie vatamatoare, siintr-un chip nevazut

ne pagubesc. Insusi Domnul a spus:

If••• Fara Mine nu puteti face nimic!"

(In. 15, 5). In luerul tau fii intotdeau-

na cuviincios ~i izbanda muncii tale

inchin-o binecuvantarii dumnezeiesti,

Implineste tot ceea ce este greu pentru

tine ca pe 0 pedeapsa pentru pacatele

tale, cu duh de ascultare ~i smerenie.In timp ce muncesti, spune scurte ru-

gaciuni, mai cu seama Rugaciunea lui

Iisus, si adu-ti arninte de Iisus, Care,

prin sudoarea fetei Sale, a trudit im-

preuna cu (ocrotitorul Sau) Iosif.

Daca ostenelile tale se incheie cu iz-

banda, dupa dorintainimii tale, multu-

meste Domnului; daca se incheic cu

neizbanda, ia searna c a Dumnezeu a

ingaduit aceasta, iar El savarseste to-tul spre bine.

In vremea pranzului inchipuie-ti c a

Tatal Ceresc Si-a deschis mana Sa ca

70

sa te hraneasca. Nu ramane niciodata

fara rugaciune inainte de pranz! Im-

parte din hrana ta celor nevoiasi. Du-

pa pranz, socoteste-te pe tine ca pe

unul dintre cei 5 000 de barbati. care

in chip minunat au fost hraniti de Ii-

sus Hristos, ~i multumeste-I Lui dininima, rugandu-L sa nu te lipseasca

nici de cereasca hrana - Cuvantul Sau

§i preacinstitul Sau trup si preacinsti-

tul Sau sange. Daca doresti ca viata ta

sa se scurga in pace, daruieste-te pe

tine pe deplin lui Dumnezeu. Nu-ti

vei afla pacea sufleteasca pana ce nu

te vei odihni in Dumnezeu Cel Unul

;;ipana nu-L vei iubi dec at pe E1.Intot-

deauna ~i intru toate adu-ti aminte deDomnul ~i de sfanta Lui dragoste ca-

tre noi, pacatosii. Staruie in orice lu-

cru sa impline;;ti voia Lui, sa-placi

doar lui Dumnezeu Cel Unul, sa faci

~i sa rabzi toate pentru Dumnezeu.

Nu te ingriji sa fii pe placul oarneni-

lor din aceasta lume si sa fii iubit de

ei, ci sa placi Domnului, iar constiinta

ta sa nu te mustre pentru ticalosii, Fii

cu luare-aminte asupra-ti , peste simta-minte, ganduri, miscari ale inirnii si

ale patimilor. Nu socoti de mica im-

portanta ceva de care atarna mantui-

71



rea ta cea vesnica, Cugetand la Dum-

nezeu, roaga-te cu osardie, ca sa-~i

aduca aminte de tine Domnul atunci

cand tu II vei uita pe El. Intru toate

sa fie invatatorul tau Iisus Hristos.

Priveste catre EI cu ochii mintii tale

si intreaba-te adesea: cum ar fi cuge-

tat, cum ar fi procedat in acest caz Ii-

sus Hristos? Fii bland, linistit, sme-

rit, taci ~i rabda, dupa pilda lui Iisus.

EInu-ti va aseza 0 cruce pe care tu sa

nu 0poti purta. Si chiar EI te va ajuta

sa-ti porti cruce a taoNu gandi c a poti

sa dobandesti vreo virtute fara scar-

be ~ifara suferinte sufletesti, Cere de

la Domnul harul de a implini pe cat

posibil de bine sfintele Lui porunci,chiar daca tie ti se par mult prea gre-

le. Daca implinesti 0oarecare porun-

c a dumnezeiasca asteapta ispita, caci

dragostea catre Hristos se incearca

prin ispite. Nu ramane, chiar ~i pen-

tru putina vreme, fara a savar~i vreun

lucru, ci intotdeauna osteneste-te in

nevointe si in treburi, caci acela care

nu se nevoieste nu este vrednic sa fie

numit om. Insingureaza-te precum Ii-sus, Care S-a 'indepartat de oamenii

acestei lumi, ca sa Seroage Parintelui

Ceresco Daca incerci scarba sufleteas-

72

ca ori raceala catre rugaciune ~i catre

faptele cele cucernice, nu lasa lucrul

evlaviei, asemenea Domnului Iisus

Hristos, Care S-arugat in trei randuri

cand sufletul Lui era scarbit pana la

moarte. Fa totul in numele Domnului

Iisus, ~iastfel orice lucru al tau va de-veni lucru al evlaviei.

Straduieste-te sa fugi ~ide cele mai

mici pacate, caci eel ce nu fuge de ce-

Ie marunte va cadea indata in cele

mari ~i grele. Daca vrei sa nu te neli-

nisteasca gandurile cele rele, cu sme-

renie primeste injosirile sufletesti si

scarbele trupesti. Nu numai pentru 0

anumita vreme, ci intotdeauna, in ori-

ce loc ~iin orice lucru. Orice gand ca-re te indeparteaza de Dumnezeu, mai

cu seama gandurile cele spurcate tru-

pesti gone~te-Ie din inima tape cat poti

mai degraba, ca si cum ai alerga sa in-

laturi de pe haina ta 0 scanteie cazu-

ta pe ea. Cand iti vine vreun astfel de

gand, roaga-te cu osardie: IIDoamne,

miluieste-ma! Doamne, miluieste-ma

~i ajuta-mal Doamne, nu rna lasa, iz-

baveste-ma din aceasta ispWi!"'Aorialtfel, intr-un chip asemanator. Insa

in mijlocul ispitei nu te tulbura. Acela

Care ti-a trimis prilejul de lupta iti va

73



da ~iputeri pentru biruinta. Fii linistit

cu duhul, avand nadejde in Dumne-

zeu: daca El este cu tine, cine-ti va sta

impotriva? Roaga-te lui Dum~ezeu ca

sa ia de la tine toate cate hranesc iubi-

rea de sine (dragostea egoista de sine

insusi), macar c a acest lucru poate safie amar pentru tine. Doreste sa tra-

iesti ~i s a mori pentru Dumnezeu si sa

apartii intru totul Lui. Cand se intam-

pIa sa rabzi necinstire de la oameni ,gandeste-ts c a aceasta ti-a fost trimisa

de Dumnezeu spre slava ta, si in acest

chip, intru necinst ire, vei fi fara intris-

tare, fara tulburare si intru slava. Da-

c a ai hrana si imbracaminte fii multu-,

mit cu acestea, dupa pilda lui Iisus,

Care pentru noi S-a fa cut sarac pe Si-

ne. Niciodata nu te certa §i nu te stra-

dui sa te aperi si sa te indreptatesti!

Nu vorbi nimic impotriva intai-stata-

torilor ori a semenilor tai, fara mare

nevoie ori din datorie. Fii sincer si cu-

rat cu inima, cu dragoste primind de

la al tii povete, indernnuri si mustrari,

chiar daca ai fi foarte intelept .

Nu fi p lin de ura, zavistnic, fara rna-

sura de aspru in faptele §i in cuvinte-

Ie tale! Acelea pe care nu doresti sa ti

Ie faca altii, tu singur nu Ie fa altora,

74

si lucrurile bune pe care ti Ie fac altii

fa-le tu lor mai inainte. Daca cineva te

viziteaza, inalta-ti inirna catre Dom-

nul si roaga-L pe EI sa-ti dea blande]e,

srnerenie §i duh asezat, iar rnai apoi

poarta-te cuamabilitate, smerenie,

atentie, blandete, fiind orb si surd, du-pa imprejurari, Gandeste-te ca Insusi

Iisus Hristos S-ar afla printre aceia cu

care discuti. Nu vorbi nirnic necuge-

tat, intotdeauna ia searna ca vrernea

este scurta si ca toti vor trebui sa dea

raspuns pentru orice cuvant nefolosi-

tor. Fa ca orice convorbire a ta sa aiba

un anume scop, straduindu-te sa 0in-

drepti pe ea catre mantuirea sufleteas-

ca. Mai mult asculta decat sa vorbesti:

prin multe povestiri nu te vei izbavi

de pacat, Cere de la Dornnul har, ca

sa poti vorbi la vreme potrivita §i la

vreme potrivita sa taci. N u fi curios §i

nu te stradui sa afli noutati - acestea

imprastie duhul (rnintea). Daca nima-

nui nu aduci folos prin cuvintele tale,

sa stii c a aceasta este lucrarea haru-

lui dumnezeiesc. Cand ramai singur,

ispiteste-te, daca nu esti cumva mai

rau decat inainte, daca nu ai cazut ill

pacate pe care nu le savarsisesi pana

atunci. Cand pacatuiesti, cere indata

75

i~



iII

----)

de la Dumnezeu iertare cu smerenie,

cu frangerea inimii si cu nadejdea in

harul Lui ~ialearga la pocainta inain-

tea parintelui tau duhovnicesc, caci

orice pacat lip~it de pocainta este pa-

cat de moarte. In afar a de aceasta, da-

ca nu-ti frangi inima ~inu Iti plangi cu

adevarat pacatul pe care l-ai savarsit ,

indata din nou vei cadea in el. Stradu-

ie~te-te sa faci fiecaruia bine cum poti

si cand poti ~i n u cugeta la faptul da-

c a a fost pretuit binele tau ori daca ti

se va aduce multumire. Bucura-te nu

atunci cand ti s-a facut vreun bine, ci

atunci cand, fara a cugeta de rau, pa-

timesti scarbire de la aproapele tau,

mai cu seama de la acela caruia i-ai

facut vreo binefacere. Daca cineva nu

te asculta Inca de la primul cuvant,

nu-l intarara spre cearta, folosindu-te

astfel de binele pe care ell-a pierdut.

Caci nerautatea ta Iti va aduce eel mai

mare folos. Atunci Insa cand vata-

marea unui singur om se raspandes-

te asupra multora, nu rabda una ca

aceasta ~inu cauta la folosul tau, ci la

folosul celor multi. Binele obstesc estemai important decat cel personaL

La vremea cinei adu-ti aminte de ul-

tima cina a Mantuitorului Iisus Hris-

76

tos ~i roaga-L sa te invredniceasca de

cina Sa cereasca. Mai inainte de culca-

re cerceteaza-ti constiinta, roaga-te sa

primesti cunostinta pacatelor tale, si,

cugetand asupra lor, roaga-te pentru

iertare, fagaduind sa te indrepti, Du-

pa aceasta lasa-te pe tine In voia lui

Dumnezeu, ca si cand chiar in acea

noapte trebuie sa te arati inaintea

Lui. Preda-te Preasfintei Nascatoare

de Dumnezeu, ingerului tau pazitor

si Sfantului al carui nume 1 1 portio 1n-

chipuie-ti ca patul tau este pentru tine

groapa, iar asternutul tau = lintoliu de

ingropare. Apoi, facandu-ti semnul

crucii si sarutandu-ti crucea pe care 0

porti , odihneste-te sub aripa Pastoru-lui lui Israel, Care te ocroteste si nu

va adormi, nici nu va dormita ... (Ps.

120, 4). Daca nu poti sa adormi ori sa

priveghezi noaptea, adu-ti aminte de

cuvintele: "Iar la miezul noptii s-a fa-

cut strigare: lata, Mirele vine!. .." (Mt.

25, 6), ori aminteste-ti de acea ultima

noapte In care Iisus S-a rugat Parin-

telui Sau Ceresc cu sudori de sange.

Roaga-te pentru aceia care se afla Inchinuri grele si in dureri de moarte,

pentru cei ce sufera §ipentru cei ador-

miti. Roaga-L pe Domnul sa nu te cu-

77



prinda intunericul eel vesnic, La mie-

zul noptii, trezeste-to ~i roaga-te atat

eat te tin puterile.

Atunci cand esti bolnav, mai inain-

te de toate pune-ti nadejdea in Dumne-

zeu §i adu-ti aminte adesea si cugeta la

suferintele §i la moartea lui Iisus Hris-

tos, ea sa-ti intaresti duhul tau in mul-

timea suferintelor tale. Roaga-te nein-

eetat cum stii §i eum poti. Roaga-tc de

iertare lui Dumnezeu, pentru pacate-

Ie tale §i pentru rabdare la vreme de

boala, Intru toate infraneaza-te de la

___) carteala §i suparare, atat de obisnui-

te in timpul bolii. Domnul Iisus Hris-

tos a rabdat pentru a noastra mantu-

ire eele mai grele ehinuri §i suferinte,

iar noi ee am facut ori ee am rabdat

pentru propria noastra mantuire?

Cat poti de des mergi la slujbele Bi-

sericii §i mai eu seama straduieste-te

eat po]i de des sa fii aeolo in vremea Li-

turghiei. Duminieile §i zilele de sarba-

toare inchina-Is neaparat faptelor evla-

vioase. Cand te afli in biserica adu-ti, .aminte intotdeauna c a e§ti in prezenta

lui Dumnezeu, a ingerilor si a tuturorSfintilor, Vremea de dupa Liturghie

afierosests-o faptelor eueerniee. In fie-

eare an §i in fieeare luna cerceteaza-n

78

eu asprime constiinta. Spovedeste-te

~i te impartaseste eu Sfintele Taine pe

eat de des este eu putinta.

Cand te impartasesti eu Sfintele Tai-

ne, intotdeauna sa fii eu 0 foame §i cu

o sete sincera a sufletului, eu inima

infranta, eu evlavie, smerenie, eredin-

ta, nadejde ~i dragoste. Pe eat poti de

des cugeta la patimirile §i la moartea

Domnului nostru Iisus Hristos, rugan-

du-L ea prin haina rascumpararii Sa-

le sa aeopere toate pacatele tale ~i sa

te primeasca in imparatia Sa. Intotdea-

una sa ai numele lui Iisus pe buzele ta-

le, in mintea §i i n inima taoPe cat este

eu putinta de des, cugeta la dragostea

eea mare catre tine a Domnului Dum-

nezeu, pe Care-L slavim §i Care in

Sfanta Treime este inehinat, ca sa-L

poti iubi tu insuti cu toata inima ta,

eu tot sufletul tau si eu toata puterea

tao Daca vei infaptui aeestea, vei avea

o viata plina de paee aid, pe pamant,

si 0viata vesnica fericita in eel'.

Harul Domnului nostru lisus Hris-

tos sa fie eu tine! Amin.



Nota biografica

Autorul acestei carti, Arhiman-

dritul Serafim Alexiev, este bi-

necunoscut cititorilor ortodocsi din

Bulgaria. Nascut In anul 1912, intr-o

familie saraca, dar evlavioasa, el a ab-

solvit Seminarul Teologie din Sofia.

Mai apoi este admis la Facultatea de

Teologie, continuandu-si dupa aceea

studiile In Elvetia. In anul 1940 intra

In monahism. Un rol hotarator In via-

ta lui l-a avut prietenia eu vrednicul

de pomenire Arhiepiscopul Serafim

Sobolev (t1950), In care afla un pova-

tuitor tara seaman In ale credintei si

vietii duhovnicesti.

In viata §iaetivitatea ereatoare aAr-

himandritului Serafim se disting trei

perioade. Prima (pana 1960), cand, in

eiuda conditiilor vitrege, desfasoara

o neobosita aetivitate pastorala, tine

81

predici si omilii pline de har, scrie bro- la el ne-au ramas, ca 0pretioasa mos-



suri §ipoezii pe teme moral-duhovni-

cesti, Din aceasta perioada dateaza cu-

legerile de omilii "Nadejdea noastra"

si .Dragostea noastra" - dintre cele

mai cautate carti ale sale.

In a doua perioada (1960-1969), Ar-

himandritul Serafim - deja doctor inTeologie Dogmatics al Academiei de

Teologie din Sofia - publica 0serie de

studii, rodul unei trude teologice ne-

istovite.

A treia perioada debuteaza in anul

1969, cand, datorita unui dezacord de

principiu cu privire la reforma calen-

darului din Bulgaria ~idatorita politi-

cii proecumenice in care era antrenata

Biserica Ortodoxa Bulgara, este nevo-it sa paraseasca Academia Teologica.

In aceasta perioada.Arhimandritul Se-

rafim scrie 0noua serie de carp cu con-

tinut teologic si duhovnicesc, printre

care: "Rugaciunea noastra", .Viata de

dupa moarte", "Rugaciunea Sfantu-

lui Efrem Sirul" ;;ialtele, precum §iul-

tima sa carte-testament: "Ortodoxia si

ecumenismul" - 0 critica profunda a

ereziei ecumeniste.

Arhimandritul Serafim a trecut la

Domnul pe data de 13/26. 01. 1993. De

tenire, cartile §i pilda sa de viata mo-

nahala, plina de ravna si jertfa de si-

ne, inchinata pe deplin slujirii sfintei

credinte ortodoxe.

II[

•



-..._---)

Cuprins

Prefata 7

Ce este viata duhovniceasca? .... 11

Temeliile vietii duhovnicesti .... 21

Conditiile mentinerii vietii

duhovnicesti 37

Primejdiile pe ealea vietiiduhovnicesti 51

Lupta eu patimile 59

Pravila de vietuire evlavioasa , .. 67

Nota biografica 81



j l 1 ! l 1 111S010j J1dS ! S 1 1 1 1 sn 8 sd

VilCJ) ! 1 S J s 1 1 8 nu V s vjuundJu 11) CJ]S3

:CJ11S lJOU31#111) J o j s l ) . J 1J I 1 . J I U J d

J U l J . J I l l1u!ind 11)Y!1)lJ5

ol·cPldoscpClqn·MMM

819·99Z"Z"GLO~00 ·Or9££-rW ·lal(a1~O{Oalap calcHmcd ~'3u~n)V ropas '!isam:mg ' 1£10170

'61 ·m ~poA rosaqrq ·llS

VIHJOS VIlIV1UlI1cl w~ldalsc~~A

·lJdcl'3ladnsap alcllOdns nms alclsod alaxcl ~lOH~l~;)

canurudclsmqurcr

a;)cJas l?lCld·n1'3Hsaldap pnHpa cI all1l~dc

ayosoH:J'~llC '~sco1'3Hal~mHm'a1~oloal'alclHcnl1l1ds ap 1~l~;)

aunq 1CWala;)~lsod uud

turud Cap Call?lmq!sod ~laJo ~A

HdVlI~lIadDS alczl1J1Qap calclapos

Ol·CNdos·MMM

ol·c1lJdoscpclqn·MMM

Ol"lJdcl'3ladns@pcluOJ :ncw a

178·01·61£-1Z0 xCJ'61"19·0Z£-lZ0 ·lal

Hsalrong '91Zl£0'£ roaoas '9£ uu msalnu1W uor ·llS

·TlI·S qde.I'3.Iadns ·:)·S

:alIVZDtIIQ

arhimandrit serafim

Documents