VIA}A, MINUNILE {I :NV|}|TURILE

SFÂNTULUI IERARH SERAFIM (SOBOLEV)

F|C|TORUL DE MINUNI

DIN SOFIA

1

2

VIA}A, MINUNILE {I :NV|}|TURILE

SFÂNTULUI IERARH SERAFIM

(SOBOLEV)

F|C|TORUL DE MINUNI

DIN SOFIA

EDITURA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

BUCURE{TI 2003

3

Edi]ia orginal\ a fost preg\tit\ în M\n\stirea de maiciAcoper\m=ntul Maicii Domnului din ora[ul Sofia, cartierul

Kneajevo, înfiin]at\ de pururea pomenitul Arhiepiscop Serafim(Sobolev)

Toate drepturile rezervate Editurii Adormirea Maicii Domnului.Nici o parte din acest volum nu poate fi copiat\ f\r\ permisiunea scris\ aEditurii Adormirea Maicii DomnuluiDrepturile de distribu]ie ;n str\in\tate apar]in ;n excluvitate editurii.

Tradus\ din limba rus\, tehoredactat\ [i tip\rit\ ;n>M\n\stirea Adormirea Maicii Domnului

Str. Televiziunii, Nr. 13, Sector 6, Bucure[tiC.D. nr. 8

Editura ortodox\Sf. Apostol [i Evanghelist Luca© ET @Ekaterina Anghelova#

Pentru edi]ia rom=neasc\>© Editura @Adormirea Maicii Domnului#

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Rom=nieiVia]a, minunile [i ;nv\]\turile sf=ntului ierarh Serafim(Sobolev) f\c\torul de minuni din Sofia

Bucure[ti> Adormirea Maicii Domnului, 2003192 p< 14.7x20.5 cmISBN 973-86321-0-2

235.3 SERAFIM SOBOLEV

4

Arhiepiscopul Serafim (Sobolev)

(1881-1950)

5

6

PREFA}|

C\tre cititorul rom=n

Marele pov\]uitor al Bisericii Ortodoxe Ruse din sec.al XIX-lea, sf=ntul ierarh Ignatie (Briancianinov), de multeori arat\ ;n scrierile sale, ca unul din semnele esen]iale atimpului nostru este dispari]ia pov\]uitorilor plini de Hardumnezeiesc, c\l\uzitori ai vie]ii cu adev\rat duhovnice[ti[i morale. Ca o urmare direct\ a acestui fapt, este ;nmul]i-rea pov\]uitorilor fal[i, si apari]ia r\t\cirilor [i a ;n[elaciu-nilor dr\ce[ti de tot felul care atrag in capcana lor aproapeintreaga lume. "Judec=nd dup\ spiritul vremii - scrie sf=n-tul ierarh rus - putem presupune, c\ edificiul spiritual alBisericii, care de la o vreme a început s\ se clatine, se vazgudui din temelie groaznic [i repede. Nu exist\ nimeni,care s\ opreasc\ aceasta, nimeni, care s-ar ;mpotrivi."*C=t de apropiat este sensul acestor cuvinte de proorociastr\veche a Psalmistului> "Zis-au ;ntru inima lor, rudeniilelor dimpreun\> veni]i [i s\ stingem toate praznicile luiDumnezeu de pre p\m=nt. Semnele lor, (adic\ ale prooroci-lor adev\ra]i) nu am v\zut, nu este ;nc\ prooroc, [i pre noinu ne va mai cunoa[te" (Psalmi 73, 9-10). Dup\ anul 1923,rudeniile spirituale de azi ai vr\jma[ilor de odinioar\ aiDomnului - prorocii fal[i, fariseii [i to]i ipocri]ii - cu deose-bit\ d=rzenie [i ;n mod foarte autoritar au ;nceput s\ reali-

* @Soli obuevaet - znamenie priblijenia kon]a# ("Sarea ;[i pierde puterea -semnul apropierii sf=r[itului"), Holy Trinity Monastery, Jordanville, N. Y.,1968.

7

zeze planul ;mp\ratului inamic al lui Dumnezeu, prev\zutde proorocul Daniel> "s\ schimbe s\rb\torile [i legea"(Daniel 7, 25). :n aceast\ lupt\ duhovniceasc\, ridicat\ ;m-potriva Bisericii, prev\zut\ de sf=ntul ierarh Ignatie, de-osebit de groaznic\ este dispari]ia vaselor Harului luiDumnezeu, a sfe[nicilor Duhului, ale c\ror lumin\ ne ajut\s\ identific\m pov\]uitorii fal[i [i s\ sc\p\m de cursele lor.

Dar [i ;n zilele noastre, ;n ;ntunericul din ce ;n ce maidens al apostaziei, mila cea nespus\ [i ;n]elepciunea luiDumnezeu ne-a mai d\ruit un sfe[nic [i prooroc ale c\ruifapte, cuvinte [i scrieri ;mpr\[tie mereu lumin\ duhovni-ceasc\ ;nspre cei ce caut\ m=ntuirea.

Ap\rut ;n vremea noastr\ de dezastre nemaiv\zute, decutremure, foamete [i tulbur\ri (Marcu 13, 8) ;n sens di-rect, [i duhovnicesc, sf=ntul ierarh Serafim este un dar ne-pre]uit al lui Dumnezeu, nu numai pentru poporul bulgar,ci [i pentru toate popoarele unde se p\streaz\ credin]a orto-dox\ cea adev\rat\ [i se cinstesc cu dragoste "toate prazni-cile lui Dumnezeu" (Psalmi 73, 9-10) [i "s\rb\torile [i le-gea" (Daniel 7, 25), care sunt nedesp\r]it legate cu ;nchi-narea dreapt\ adusa lui Dumnezeu. Din cauza aceasta pen-tru fiii duhovnice[ti ai sf=ntului ierarh Serafim din Bulgariatip\rirea acestei c\r]i ;n limba rom=n\ este o bucurie mare,[i totodat\ o m\rturie nou\ despre sfin]enia "B\tr=nuluiVladica"**, spre care se ;ntorc cu rug\ciune acum, aproa-pe to]i credincio[ii din Bulgaria.

Înv\]\turile duhovnice[ti ale acestui vas nepre]uit alHarului dumnezeiesc devin acum [i patrimoniul Rom=nieiortodoxe. Pentru voi, fra]ilor [i surorilor ;ntru credin]\, elevor fi nu numai un far str\lucitor, care arat\ ]\rmul m=ntui-rii, dar [i o lum=nare pascal\, lumin=ndu-v\ inimile cu raze

** A[a cheam\, ortodoc[ii bulgari ;n mod foarte duios [i plin de dragoste arhiereii lor - nota trad.

8

din Împara]ia de Har a Luminii, ;n care vie]uia prin rug\-ciune, chiar aici pe p\m=nt fiind, sf=ntul ierarh Serafim.Viu [i acum, acest sf=nt om al lui Dumnezeu, f\r\ ;ndoial\va ;ntinde acoper\m=ntul [i grabnicul s\u sprijin tuturorcelor care îl vor chema în ajutor, ;n inimile c\rora va ;ncepea vie]ui pilda vie]ii lui, cuvintele lui, înv\]\turile lui. El;nsu[i va vorbi cu aceia prin via]a sa, prin predicile [i minu-nile sale. Iar noi credem c\ cel mai important lucru estefaptul c\ autoritatea sfin]eniei lui va ;nt\ri [i ;ntre voi testa-mentul lui irevocabil, pe care l-a l\sat fiilor s\i duhovni-ce[ti - acela de a nu avea nimic ;n comun cu panereziaecumenismului, de a se ]ine neclinti]i de calendarulbisericesc al Sfin]ilor P\rin]i [i de a p\zi Ortodoxia maimult ca lumina ochilor lor.

Acoper\m=ntul rug\ciunilor Sf=ntului ierarh Serafims\ fie totdeauna asupra Rom=niei ortodoxe!

† Fotie, episcop de Triadi]a

Sofia, 26 aprilie/9 mai 2003Pomenirea sf. sf. mc. Vasile al Amasiei

9

P\storul cel bun ;[i pune sufletul pentru oile sale.

(Ioan 10, 11)

10

CUVINTE {I POVESTIRI

DESPRE VIA}A

ARHIEPISCOPULUI

SERAFIM

11

12

CUVÂNT DE AMINTIRE

al arhimandritului Panteleimon (Stari]kii)*

la un an dup\ moartea arhiepiscopului Serafim (Sobolev)

Din marea milostivire a lui Dumnezeu din 1926 eum-am aflat neîntrerupt al\turi de Vl\dica Serafim. În acesttimp am auzit de la el însu[i [i de la oamenii apropia]i luio mul]ime de fapte minunate din via]a Vl\dic\i, dintre careunele vreau s\ vi le împ\rt\[esc vou\ ast\zi.

La mormântul Vl\dic\i noi citim cuvintele psalmis-tului> Din pântecele maicii mele tu e[ti acoperitorul meu(Psalmi 70, 7). Aceste cuvinte s-au adeverit în via]a Vl\di-c\i, chiar de la na[terea sa. Acoper\mântul lui Dumnezeus-a întins deasupra lui în toate zilele vie]ii sale. Vechiulvr\jma[ al mântuirii noastre, ca [i cum ar fi presim]it ceadversar puternic [i de neînvins va avea în persoana Vl\di-c\i Serafim, a încercat s\ împiedice venirea lui la via]\.Mama lui, în chinuri groaznice, nu putea na[te, [i la deciziamedicilor se cerea o interven]ie chirurgical\> extragereasec]ionat\ a copilului, pentru a salva via]a mamei. În acesttimp mama [i-a revenit în fire [i, aflând decizia medicilor,a interzis cu jur\mânt so]ului s\ nu permit\ uciderea copi-lului ei.

Dup\ o noapte petrecut\ în chinuri groaznice, la pri-ma lovitur\ a clopotului bisericii, la 1 decembrie 1881, ora5 diminea]a, pruncul s-a n\scut singur, f\r\ nici un ajutordin afar\. Atunci mama a cerut> „Ar\ta]i-mi copilul, din ca-uza c\ruia era cât pe ce s\ mor.” {i când pruncul i-a fost

* Date despre arhimandritul Panteleimon (Stari]kii) vezi la pag. 51.

13

adus a zis> „Vai, ce „muhtar” serios s-a n\scut.” Copilul afost numit Nicolae, în cinstea Sfântului Nicolae, f\c\torulde minuni din Mira Lichiei.

Dup\ aceea, în copil\rie, rudele îl mai numeau une-ori „muhtar”, ceea ce lui nu-i pl\cea deloc. Deja dup\ mul]iani, fiind în Bulgaria, episcopul Nestor al Manciuriei, a vi-zitat Sofia. El i-a d\ruit Vl\dic\i memoriile sale, unde încapitolul despre vizita lui în Ierusalim se spune c\ în arab\cuvântul @muhtar” înseamn\ @episcop”. Astfel, f\r\ s\-[idea seama, mama a spus> „Vai, ce episcop serios s-a n\s-cut”. {i a[a, printr-un cuvânt necunoscut, a prezis soartanou-n\scutului.

V\ voi povesti acum un singur caz din copil\ria Vl\-dic\i. Când Vl\dica avea 12 ani, înv\]a în grupa a patra a[colii parohiale. Odat\, înv\]\torul a explicat la tabl\ unexerci]iu foarte complicat de aritmetic\. Dup\ ce a terminatde explicat, a întrebat clasa> „A]i în]eles?” Ca r\spuns aurmat t\cere. „Vai, ce neatent asculta]i, v\ mai explic o da-t\# - a zis înv\]\torul. {i dup\ a doua explica]ie, iar\[i a în-trebat> „A]i în]eles?” Iar\[i a urmat t\cere. „Ce ton]i, nu în-]elege]i nimic! Explic a treia oar\.” Dup\ explica]ie, înv\]\-torul a întrebat> „A]i în]eles?” Ca r\spuns a urmat t\cere.Înv\]\torul s-a sup\rat [i a strigat enervat> „Ei, cine dintrevoi e prost, s\ ias\ în mijloc!” Atunci Nicolae s-a ridicat [ia stat înaintea lui.

@Oare tu, Sobolev, e[ti prost?” a întrebat înv\]\torulsurprins. „Da, sunt prost !” - a r\spuns Nicolae. „Ce fel deprost e[ti tu? Tu e[ti un b\iat de[tept [i bun. Treci la loc! ”

Înv\]\torul s-a amuzat, a încetat s\ mai explice exer-ci]iul [i a început s\ le citeasc\ copiilor o poveste. Faptab\iatului l-a uimit nespus de mult, deoarece Nicolae înv\]afoarte bine [i a terminat [coala ca [ef de promo]ie. Astfel,înc\ din copil\rie s-a manifestat acea minunat\ smerenie,pe care Vl\dica a avut-o toat\ via]a. În el s-au adeverit

14

cuvintele sale preferate, pe care adesea la repeta fiilorduhovnice[ti> Dumnezeu celor mândri le st\ împotriv\, iarcelor smeri]i le d\ har (I Petru 5, 5).

Despre iubirea sa pentru cei de aproape, care îi eraatât de caracteristic\, pe care o manifestase înc\ din tinere-]e [i ne era atât de cunoscut\ nou\, celor apropia]i, ne dove-de[te urm\torul caz. Vl\dica era în clasa a 6-a a seminaru-lui. To]i elevii s-au adunat pentru a-l demasca pe ho]ul M.din clasa lor. De la catedr\, pre[edintele adun\rii a începutdiscursul de învinov\]ire. M., în]elegând despre ce e vorba,s-a sculat de la locul s\u [i s-a a[ezat în banc\ lâng\ Sobo-lev plecându-[i capul. Nicolae a început încet s\-l lini[teas-c\> „Nu-i nimic, nu-i nimic. Nu te teme !” „Colegi, - a spuspre[edintele, - Nicolae Borisovici Sobolev (a[a îl chema peVl\dica în lume) l-a luat pe ho]ul M. sub protec]ia sa, darnu [tie c\ acum dou\ s\pt\mâni M. i-a furat galo[ii noi!”M. a plecat capul [i mai jos [i a început s\ [opteasc\> „Dece am f\cut aceasta, de ce am f\cut aceasta?” Nicolae, ia-r\[i a început s\-l lini[teasc\> „Nu te teme. Cine-i f\r\ p\-cat?” Pre[edintele a zis [i mai tare> „Colegi, Nicolae Bori-sovici Sobolev nu [tie c\ acum trei zile el i-a furat [i m\nu-[ile”. Îns\ Sobolev a continuat s\-l lini[teasc\ pe M.

Când clasa a decis s\ cear\ exmatricularea lui M. caunui ho] notoriu, atunci Nicolae l-a ap\rat fierbinte [i, tre-când peste împotrivirea clasei întregi, i-a ob]inut o demisiedin proprie ini]iativ\, astfel salvându-l de o ru[ine pentrutoat\ via]a.1

Fiind în penultimul an de seminar, Nicolae s-aaprins de dorin]a de a-[i dedica Domnului întreaga sa via]\.El a început s\ se roage cu lacrimi [i a f\cut o promisiuneMântuitorului> „Mântuitorul meu! Ajut\-m\ s\ scriu binecompunerile, iar eu Î]i promit s\ fiu monah [i s\-]i apar]in

1 Mai târziu M. s-a îndreptat [i a ajuns un preot bun - nota red.

15

cu to]i atomii fiin]ei mele.” Din acel moment, compunerilesale erau cele mai bune din toat\ clasa.

Vl\dica vorbea mereu cu o deosebit\ dragoste des-pre mama sa, rug\toare smerit\, ce avea darul lacrimilor [icare în toate necazurile alerga la Dumnezeu cu rug\ciunifierbin]i. Vl\dica era dragostea [i mângâierea ei.

Când a terminat seminarul, mama, socotindu-i s\n\-tatea prea [ubred\ pentru a urma Academia, a depus toateeforturile s\-i aranjeze via]a [i s\-l fac\ preot. Pentru acea-sta trebuia s\-i g\seasc\ mireas\. Iubindu-[i mama [i neîm-potrivindu-se ei niciodat\, Nicolae s-a supus întru totulvoin]ei ei, chiar nepomenind despre jur\mântul de a fi mo-nah. Neb\nuind nimic, mama a început s\-l pe]easc\ [i ovar\ ei au colindat c=teva ora[e [i sate în c\utarea uneimirese potrivite. Dar nu aceasta era voia lui Dumnezeu [ide fiecare dat\ în]elegerea se strica, adesea într-un mod deneîn]eles.

Urm\torul caz este foarte semnificativ. Una din mi-rese era o fecioar\ frumoas\ [i în]eleapt\, fiica mijlocie ap\rin]ilor ei, pe nume Nastea. În timp ce p\rin]ii discutau,Nicolae a decis s\ nu participe la aceast\ convorbire, [i seplimba cu cele trei surori de-a lungul c\ii ferate. În timpulplimb\rii, Nastea l-a întrebat de ce nu s-ar înscrie mai întâila Academie [i apoi s\ se c\s\toreasc\. El a r\spuns c\ o fa-ce la dorin]a mamei. Atunci ea l-a întrebat> „Dar nu vre]i s\v\ c\s\tori]i?” Nicolae a spus c\ nu. “De ce?”- a întebat ea.„Deoarece doresc s\ fiu monah,” - a r\spuns el.

La întoarcere, sora mai mic\ i-a povestit totul ma-mei sale, iar ea a început s-o învinov\]easc\ pe mama Vl\-dic\i, c\ î[i pe]e[te fiul care dore[te s\ fie monah [i astfelîn]elegerea s-a stricat.

Pe drum, mama l-a întrebat> „Kolea, de ce i-ai zis lo-godnicei despre dorin]a ta de a intra în monahism?# „Dar,

16

mam\, ceea ce am sim]it, aceea am [i zis,” - a r\spunsNicolae.

Cu toate acestea, mama [i-a continuat încerc\rile s\-l însoare. În sfâr[it, pe la mijlocul lui august 1904, a spus>„Toate încerc\rile noastre în ce prive[te c\s\toria [i hiroto-nia ta nu au dus la nimic. Acum, aranjeaz\-]i soarta singur.”

La aceasta Nicolae a r\spuns> „Dac\ e a[a, atunci s\mergem chiar acum în catedral\, la Maica Împ\r\teas\ aCerului, la icoana f\c\toare de minuni Bogoliubskaia2 [i s-o rug\m pe Maica Domnului ca Ea Îns\[i s\-mi arate dru-mul vie]ii.”

Mama [i-a dat acordul îndat\. Îns\ icoana f\c\toarede minuni nu mai era în catedral\. Ea a fost dus\ înapoi însatul Zimarovo, unde st\tea permanent. Dar în drum sprecatedral\ l-au întâlnit pe tovar\[ul lui Nicolae, Mi[a Smir-nov, [i Nicolae i-a împ\rt\[it nedumerirea sa. „Tu ai înv\]atatât de bine doar pentru ca s\ devii un d\sc\la[? Tu trebuies\ ajungi la Academie!,” - a zis Mi[a. Când Nicolae a pro-testat deoarece e prea târziu [i nu s-a preg\tit pentru con-curs, Mi[a l-a îndrumat c\tre Academia Teologic\ din Pe-tersburg, unde examenele au fost amânate din cauza repa-ra]iilor pân\ la sfâr[itul lui august. „Tu e[ti profund credin-cios, - a zis Mi[a ap\sat, - încrede-te în Dumnezeu! Î]i vaajuta Mântuitorul Însu[i. Du-te f\r\ nici o preg\tire.”

Aceste cuvinte nea[teptate, venite din partea primu-lui om ie[it în cale, Nicolae Sobolev le-a primit ca unr\spuns al Maicii Domnului la rug\ciunea sa, ar\tându-iclar [i hot\rât drumul vie]ii. În acela[i timp el a sim]it în

2 Icoan\ f\c\toare de minuni a Maicii Domnului Bogoliubsko-Zimarovskaia- manuscrisul vechi al icoanei f\c\toare de minuni a Maicii Domnului

Bogoliubskaia, care s-a prosl\vit prin multe minuni. Din a doua jum\tate asec. al XVIII-lea acest manuscris se afla permanent în satul Zimarovo dingubernia Riazan. În fiecare an icoana era dus\ în procesiune în ora[ul Riazan,unde r\mânea câteva zile - nota red.

17

inima sa o bucurie neobi[nuit\ [i când a împ\rt\[it-o ma-mei, i-a spus c\ [i ea simte o bucurie mare, ad\ug=nd> „Separe c\ aceasta e voia lui Dumnezeu. Se pare c\ acesta edrumul t\u.” Nicolae a plecat chiar atunci la bibliotecaseminarului [i luându-[i un sac cu c\r]i a început s\ se pre-g\teasc\ pentru examene. Pentru preg\tire avea zece zile,timp în care a reu[it doar s\ vad\ titlurile caspitolelor [i s\r\sfoiasc\ sute [i mii de pagini din manualele mari de teo-logie. Din aceast\ cauz\ în capul lui s-a format doar unhaos.

Primind binecuvântarea înduio[\toare a mamei,Nicolae a plecat la Academie, aceasta d=ndu-i ultimii s\ibani pentru drum.

Au început examenele scrise. Cel mai greu era pri-mul examen scris la Logic\ cu tema> „Cum se poate expli-ca, din punct de vedere logic, c\ în disputele filosoficeprivind o singur\ problem\, argumentele ambelor p\r]i potfi diametral opuse”. Acest subiect greu a fost dat cu scopulca de la început s\ se fac\ o preselec]ie dintre cei mai buniseminari[ti veni]i din toate col]urile Rusiei. Printre candi-da]i au început suspinele. Ba unul, ba altul au început s\ seridice ca lumân\rile de la locurile lor, luându-[i înapoiactele, pentru a pleca acas\. Atunci Nicolae a început s\ seroage fierbinte> „Doamne, în]elep]e[te-m\ ce s\ scriu laacest subiect dificil”. Ca r\spuns a auzit un glas interior>„Nu scrie din punct de vedere logic, ci din punct de vederepsihologic”. A început s\ scrie imediat c\ din punct devedere logic aceasta nu se poate explica, deoarece legilelogicii sunt identice. El a dezvoltat subiectul din punct devedere psihologic, bazându-se pe cuvintele Mântuitorului>C\ci din inim\ ies gânduri. (Matei 15, 19) De aceea dininima mândr\ a lui Lev Tolstoi ie[ea o înv\]\tur\ fals\, iarinima plin\ de har a p\rintelui Ioan de Kron[tadt izvor\[teadev\rul. Neînscriindu-se în subiect, Nicolae se îngrijora

18

foarte mult c\ s-a ab\tut de la tem\. Îns\, spre marea sauimire [i bucurie, el a ob]inut pentru aceast\ lucrare 4,50,nota cea mai mare [i care se distingea printre notele de doi,trei [i chiar unu ale altor candida]i.

Îns\ dup\ aceasta au urmat examenele orale. Primula fost la teologia dogmatic\. Pentru preg\tire au fost datedoar dou\ zile. Nicolae [i le-a petrecut în mansarda Acade-miei, r\sfoind paginile manualului foarte mare. În ajunulexamenului, la ora 12 noaptea, el st\tea pe sc\rile ce du-ceau la mansard\ [i plângea. În aceste dou\ zile el a reu[its\ se conving\ c\ din cele 150 de bilete [tia doar unul, aceladespre „Istoria dogmei Sfintei Treimi,” fiindc\ îi c\zuse laexamenul din seminar. Printre lacrimi Nicolae se rugaMântuitorului> „Doamne, Mântuitorul meu, Tu e[tiMilostiv [i Atotputernic, f\ a[a, încât biletul „Istoria dog-mei Sfintei Treimi” mâine s\-mi cad\ mie. Altfel, voi pica[i m\ voi întoarce acas\ cu o sup\rare mare [i o voi întristape mama mea.”

În diminea]a urm\toare, a intrat în biserica Acade-miei [i f\când metanie în fa]a icoanei Mântuitorului, a re-petat rug\mintea sa [i a mers la examen. Candida]ii erauexamina]i jum\tate de or\ [i chiar mai mult, iar mul]i dintreei r\spundeau foarte bine, c\ci se preg\tiser\ toat\ vara.Nicolae era trist, avea emo]ii [i se ruga sârguinciosMântuitorului. În sfâr[it, pe la orele 3 dup\ amiaz\, i-avenit [i lui r=ndul s\ r\spund\. Tremurând, a tras biletul, l-a întors [i a citit> „Istoria dogmei Sfintei Treimi”. Domnulîntru totul i-a îndeplinit rug\ciunea. Sobolev a r\spunsexemplar [i a luat nota 4,75. Bucuria sa nu avea margini,con[tientizând ajutorul minunat al Mântuitorului.

Apoi, examenul urm\tor era la istoria bisericii. Ma-teria de studiu pentru acest obiect era de dou\ ori mai mult\dec=t la dogmatic\, iar bilete erau 250. Uitându-se pestebilete, Nicolae a v\zut cu mare p\rere de r\u ca el cunoa[te

19

bine doar o singur\ întrebare> „Istoria ereziei ariene dup\soborul de la Niceea”. La fel ca [i în timpul preg\tirii pen-tru dogmatic\, în ajunul examenului la istoria bisericii, lamiezul nop]ii se a[ez\ în fa]a u[ii de la mansard\ [ipl=ngea. Apoi, a început s\ se roage fierbinte, caMântuitorul iar\[i s\-i dea minunatul s\u ajutor, ca laexamenul de dogmatic\> „Mântuitorul meu, Bucuria mea, -spunea el - Tu e[ti Milosârd [i Atotputernic, ce te cost\ s\-mi împline[ti înc\ o dat\ rug\mintea mea? Tu vezi c\ [tiudoar un singur bilet, iar pe celelalte nu le [tiu. Fie ca mies\-mi cad\ biletul cu “Istoria ereziei ariene dup\ Sinodulde la Niceea”. Altfel voi pica, voi pleca acas\ [i o voi în-trista pe mama mea.” Dup\ aceea, s-a întors în dormitor [ia adormit printre lacrimi.

Diminea]a, la examen, iar\[i a suferit mult din cauzanelini[tei [i necunoa[terii soartei sale [i doar repeta>„Doamne, ajut\-m\! Bucuria mea, Hr\nitorul meu, ajut\-m\!”

Când Nicolae a fost chemat la masa de examinare,el, abia ]inându-se pe picioare, a tras biletul [i l-a întors. Cebucurie a avut când a citit> „Istoria ereziei ariene dup\Sinodul de la Niceea.” Abia [i-a revenit din emo]ie, cople[itde sentimentul recuno[tin]ei pentru Mântuitorul, atât deminunat ar\tându-i ajutorul S\u a doua oar\.

Sobolev a r\spuns atât de frumos, încât profesorii auhot\rât s\ trimit\ mul]umiri seminarului din Riazan pentrucandidatul str\lucit. Iar când a terminat [i se întorcea lalocul s\u, studen]ii [opteau> „Ah, riazaninul! Ah, riaza-ninul!”

La celelalte examene, Nicolae n-a mai îndr\znit s\-L roage pe Mântuitorul, dar [i pe acestea le-a trecut cubine. Astfel, Vl\dica, cu ajutorul Mântuitorului a fostadmis în Academia Teologic\ f\r\ nici o preg\tire.

20

Tr\ind în Academie, Nicolae Sobolev mergea înfiecare diminea]\ la liturghia matinal\ ce se slujea în LavraAlexandru Nevski, iar dup\ aceea citea lucr\rile sfin]ilorp\rin]i [i vie]ile sfin]ilor. Cu o deosebit\ st\ruin]\ î[i scriacompunerile sale, care erau întotdeauna minunate.

Duminicile, c=nd studen]ii se împr\[tiau care lateatru, care în vizite, care la cump\r\turi, Nicolae, r\mâ-nând singur în Academie, mergea în sala mare [i acolocânta la pian [i interpreta un c=ntec-rug\ciune, pe care ocompusese singur. Cuvintele erau foarte simple> „Bucuriamea, Bucuria mea, Bucuria mea, ah, Mântuitorul meu!“Prin aceste cuvinte pu]ine se rev\rsa toat\ dragostea safierbinte pentru Mântuitorul, pe Care-L numea> „fericire [ibucurie adev\rat\ a întregii sale vie]i.”

Dragostea [i duio[ia lui Nicolae atr\geau toate ini-mile, iar studen]ii abuzau de blânde]ea sa, c\ci aproapeîntotdeauna r\mânea f\r\ por]ia de ceai [i zah\r, pe care leconsumau f\r\ piedici tovar\[ii s\i.

La trecerea în anul doi de Academie, Nicolae împre-un\ cu mama [i cu fratele mai mic Mi[a, ulterior arhiman-dritul Serghie, au petrecut vacan]a de var\ la sora mai mareVaria, care era c\s\torit\ cu [eful g\rii din Politovo. Odat\,Nicolae st\tea la marginea p\durii [i admira cerul. Deodat\la el a alergat fratele s\u Mi[a [i speriat l-a anun]at c\ Variamoare. Îi curgea sânge din nas. Un oval era deja plin cusânge [i se umplea al doilea, iar ea st\tea ca [i moart\.Când Nicolae a ajuns acas\, mama sa, plin\ de lacrimi i-azis> „Toat\ n\dejdea este în rug\ciunile tale. Ora[ul e foartedeparte de gara noastr\ [i nu putem chema urgent unmedic.”

Nicolae s-a apropiat cu rug\ciune de Varia [i i-a f\-cut cruce. În acela[i moment curgerea sângelui a încetat cudes\vâr[ire. A[a Domnul [i-a ar\tat marea Sa milostivire

21

prin semnul Crucii. Vl\dic\i îi pl\cea s\-[i aminteasc\ des-pre acest caz, mul]umindu-i Domnului.

În timpul [ederii sale la Academie, Nicolae l-a vizi-tat de câteva ori pe p\rintele Ioan de Kron[tadt [i, ulterior,cu pio[enie povestea despre acest lucru. Deosebit de remar-cabil\ a fost ultima vizit\ în prim\vara anului 1907, cândcu prietenul s\u, studentul Victor Raev, au asistat la slujbap\rintelui Ioan de Kron[tadt în biserica Sfântul Andrei dinKron[tadt.

În amintirile sale despre aceast\ vizit\, Vl\dica po-vestea> „cum, luându-[i r\mas bun de la noi, p\rintele Ioande Kron[tadt mai întâi l-a binecuvântat pe Vitea Raev, [iapoi pe mine. Vitea, ocolind sfânta mas\, se îndrepta dejac\tre arcul de ie[ire în altarul central, iar eu m-am apropiatde scaunul cel de sus3. Deodat\, p\rintele Ioan s-a repezitla mine ca un fulger. Eu m-am oprit lâng\ scaunul cel desus. P\rintele [i-a pus pe capul meu mâinile în semnulcrucii, [i-a ridicat ochii spre cer [i cu o voce înduio[\toarea pronun]at> @Binecuvântarea Domnului s\ fie asupra dum-neavoastr\#. În acela[i timp am sim]it ca [i cum o scânteiede foc a c\zut pe capul meu [i s-a dus pân\ în t\lpi. Odeosebit\ [i mare bucurie mi-a umplut inima [i toat\ fiin]amea. Eu st\team ca [i beat [i m\ cl\tinam, temându-m\ nucumva s\ cad. În ziua aceea am sim]it o deosebit\ bucurieharic\, m\ sim]eam înaripat de parc\ zburam prin aer.”

Când Nicolae Sobolev a trecut în anul patru al Aca-demiei, atunci inspectorul arhimandritul Teofan4 i-a pus pefa]\ întrebarea dac\ va fi oare monah? Pe Nicolae, soco-tindu-se din smerenie nevrednic de nevoin]a monahal\, îl

3 Locul ridicat din altar, în spatele sfintei mese, unde se afl\ scaunularhieresc - nota red.4 Arhimandritul Teofan (Bâstrov) - mai târziu arhiepiscop de Poltava (1873-1940). Din 1901 pân\ în 1909 a fost inspectorul Academiei Teologice dinSankt-Petersburg, iar din 1909 pân\ în 1910 rectorul ei - nota red.

22

chinuia foarte mult aceast\ întrebare, ne[tiind dac\ aceastaeste voia lui Dumnezeu pentru el. Pentru rezolvarea nedu-meririi sale, s-a adresat în scris p\rintelui Ioan deKron[tadt, îns\ acesta nu i-a r\spuns la scrisoare. L-a în-trebat acela[i lucru [i pe p\rintele Anatolie (Potapov) de laOptina, îns\ stare]ul i-a scris c\ în lipsa lui nu poate s\-idea un r\spuns la întrebare.

Când Nicolae a primit scrisoarea p\rintelui Anatoliede la Optina, atunci s-a întristat [i mai mult, deoarece nuputea primi în scris de nic\ieri un r\spuns direct la întreba-rea sa, care s\-i arate voia lui Dumnezeu.

În acest timp, el citea via]a Sfântului Serafim deSarov, iar cartea se afla deschis\ pe masa sa. În timpultristei sale medita]ii, Nicolae a început s\ se plimbe princamer\. Deodat\ i-a venit o idee> „Ce necredincios maisunt! Doar Sfântul Serafim de Sarov [i acum este viu. Eleste în fa]a prestolului Sfintei Treimi. El si acum poate s\rezolve toate nedumeririle [i întreb\rile, dac\ i ne adres\mcu credin]\ în rug\ciunile noastre. M\ voi apropia chiaracum de masa pe care st\ cartea cu via]a Sfântului Serafimde Sarov. M\ voi adresa lui, ca unui om viu, voi c\dea îngenunchi, îl voi ruga s\ rezolve întrebarea vie]ii mele> S\m\ c\s\toresc [i s\ fiu preot, sau s\ intru în monahism?”

Nicolae a[a a [i f\cut. Dup\ o metanie, rugându-se,a deschis cartea [i a citit în locul unde s-a nimerit. Iat\ ceera scris acolo> „În 1830 un încep\tor din pustia Glinsk,îndoindu-se mult în ce prive[te chemarea sa, a sosit inten-]ionat în Sarov s\ cear\ sfatul p\rintelui Serafim. C\zând lapicioarele preacuviosului, l-a rugat s\-i r\spund\ la între-barea vie]ii lui, care-l chinuia> ”Este voia lui Dumnezeu cael [i fratele lui Nicolae s\ intre in m\n\stire?” Sfântul stare]i-a r\spuns încep\torului> @Singur mântuie[te-te [i mântu-ie[te-l [i pe fratele t\u.# Aceste cuvinte, ale preacuviosuluiSerafim de Sarov, Nicolae le-a primit ca pe o descoperire

23

minunat\ de la Dumnezeu> necesitatea de a intra în mona-hism, c\ci r\spundea dorin]ei fierbin]i a inimii sale. Dinacel moment el a început s\ se gândeasc\, anume c\ mona-hismul nu este doar drumul vie]ii sale, ar\tat de Domnul, ci[i drumul fratelui s\u Mi[a, devenit ulterior arhimandritulSerghie.

Când a sosit vremea tunderii lui Nicolae Sobolev înmonahism, l-au întrebat ce nume ar dori s\ primeasc\ latundere. El a r\spuns c\ a[a precum monahul trebuie s\-[itaie voia chiar de la început, el este de acord s\ primeasc\orice nume pe care i-l vor da. „Ave]i grij\, - i-a spus inspec-torul Teofan - s\ nu v\ fie greu atunci când ve]i primi unnume urât.” Mai târziu s-a aflat c\ lui Nicolae vroiau s\-ipun\ numele Dositei. Îns\ s-a întâmplat altfel. RectorulAcademiei, episcopul Serghie,5 care trebuia s\-l tund\, înajun s-a dus s\ cineze la starostele bisericii academiei, ne-gustorul Rubahin. Cele dou\ fete tinere ale lui Rubahin auînceput s\-l întrebe pe rector, ce nume îi va da noului mo-nah [i aflând c\ Dositei, au început s\ insiste s\ aleag\ nudoar un alt nume, ci [i cel mai frumos nume.

Întorcându-se acas\ cu calea[ca, episcopul Serghiedeodat\ [i-a amintit c\ atunci când era rector la SeminarulTeologic din Petersburg, când a fost la deschidereamoa[telor Sfântului Serafim de Sarov, a promis acestuibinepl\cut al lui Dumnezeu c\ dac\ va ajunge rectorulAcademiei Teologice din Petersburg, primul student pecare-l va tunde, îl va închina pov\]uirii sale cere[ti, nu-mindu-l Serafim. Iat\ de ce a hot\rât s\-i dea lui Nicolae

5 Episcopul Serghie (Tihomirov) de Iambursk (1871-1945) - rectorulAcademiei Teologice din Sankt-Petersburg din 1905. În 1908 a primit post înMisiunea Ortodox\ Rus\ în Japonia, fiind numit ajutorul primului apostol alBisericii Ortodoxe Japoneze Sfântul Nicolae (Kasatkin), dup\ moarteac\ruia, în 1912, i-a fost întâist\t\tor pân\ la sfâr[itul vie]ii - nota red.

24

acest nume în cinstea marelui binepl\cut al lui Dumnezeudin Sarov. Când în timpul tunderii Nicolae a auzit> „Fratelenostru Serafim î[i tunde p\rul capului s\u,” s-a cutremuratde uimire [i s-a umplut de o dragoste mare [i mul]umirec\tre preacuviosul Serafim, gândindu-se c\> „El nu numaic\ mi-a descoperit voia lui Dumnezeu de a fi monah, dar a[i binevoit s\ m\ ia sub pov\]uirea sa haric\.”

Primind c\lug\ria, noul monah tuns Serafim s-adedicat nevoin]ei unei postiri severe [i rug\ciunii neînce-tate. A[a, din ziua tunderii [i pân\ la moarte, Vl\dica nu amai mâncat carne. Mai mult, el a mâncat o dat\ în zi timpde mai mul]i ani.

Absolvind Academia, în calitate de magistru printrecei mai buni studen]i, p\rintele Serafim a fost în curândnumit profesor la {coala Pastoral\ din Jitomir împreun\ cuprietenul s\u Vitea Raev, din dragoste primind [i el mona-hismul cu numele de Ioan.

Directorul {colii Pastorale,6 un om deja b\trân, afost p\truns de un respect profund pentru tân\rulieromonah Serafim de 27 de ani [i îl numea cu dragoste@micul avva.”7

Când ieromonahul Ioan, imitând postirea prietenu-lui s\u, s-a îmboln\vit de oftic\ din cauza epuiz\rii, atuncip\rintele Serafim [i-a asumat predarea obiectelor lui, adic\r\m=n=nd singur pentru toate materiile din {coalaPastoral\. Aceast\ munc\ obositoare, precum [i pleurezia,care a luat-o acolo, i-au epuizat de tot s\n\tatea, [i, la cere-rea sa, ieromonahul Serafim a primit transferul în alt ser-vici. A fost numit ajutorul supraveghetorului {colii Teolo-gice din Caluga.

6 Arhimandritul Gavriil (Voievodin), mai târziu sfin]it mucenic, ucis în1937. A fost sus]in\torul mitropolitului Iosif de Petrograd - nota red.7 Avva în sirian\ înseamn\ p\rinte, adic\ pov\]uitor duhovnicesc - nota red.

25

Acolo, p\rintele Serafim a devenit foarte îndr\git deelevi [i mai ales de copiii claselor primare, care pentruprima dat\ se desp\r]eau de p\rin]i [i care plângeau nemân-gâia]i departe de mamele lor. P\rintele Serafim, cu o inim\iubitoare, a sim]it imediat aceast\ mare durere copil\reasc\[i a început s\-i mângâie duhovnice[te pe ace[ti copii. Înfiecare zi, în timpul liber, dar mai ales în zilele de s\rb\toa-re, venea în clasele primare [i discuta cu ei despre lucrurimântuitoare, mai ales despre vie]ile sfin]ilor. Copiii s-auapropiat foarte mult de supraveghetorul bun [i sensibil,care le în]elegea durerea inimii lor. El devenise primul lorprieten [i judec\tor, ba, mai mult chiar, ca o mam\ grijulie.

Când în timpul liber p\rintele Serafim trecea pe hol,din clase diferite, copiii îi ie[eau în cale fiecare st\ruind s\-l cheme în clasele lor. „Intra]i la noi, p\rinte, intra]i la noi!”- care mai de care strigau, - [i p\rintele Serafim se str\duias\-i viziteze pe to]i [i s\-i lini[teasc\, discutând cu ei.

Peste doi ani [i jum\tate, când ieromonahul Serafima fost transferat în Kostroma, durerea copiilor a fost de ne-descris [i de nealinat. Ei v\rsau lacrimi fierbin]i. Unii aurenun]at la mâncare în ziua plec\rii [i intrau necontenit lael ca s\-[i ia r\mas bun, chiar de câteva ori, iar p\rinteleSerafim, ca amintire [i mângâiere, le d\ruia iconi]e, cruciu-li]e [i altele ce-i c\deau în mân\.

Înc\ în timpul [ederii în Kaluga, Vl\dica mergeaadesea în pustia Optinei, unde-i vizita pe stare]ii Anatolie,Varsanufie [i Iosif. P\rintele Anatolie era duhovnicul lui [i-l primea cu o c\ldur\ deosebit\.

În 1910, p\rintele Serafim a hot\rât ca în vacan]a deiarn\ s\ mearg\ la mama sa în ora[ul Peremâ[li. S-a bucu-rat foarte mult mama sa de aceasta, dar în acela[i timp eraîngrijorat\ cu ce-[i va hr\ni fiul iubit, c\ci el nu mânca de-loc carne, iar pe[tele era imposibil de g\sit iarna în acel

26

ora[. Mai mult, ea î[i f\cea griji întotdeauna pentru s\n\ta-tea lui [ubred\ [i vroia s\-l hr\neasc\ mai bine. Cu lacrimiîn ochi ea se ruga Sfântului Nicolae, f\c\torul de minuni.Astfel, rugându-se înaintea icoanei cu chipul sf=ntului, ea[i-a îmbr\cat cojocul de oaie [i a ie[it afar\. Curând, v\zupe cealalt\ parte a str\zii c\ trecea un b\rbat. Ea l-a chemat[i acesta s-a apropiat. „E[ti pescar?” l-a întrebat ea. „Da,pescar. {i ce dac\?” „Zilele acestea sose[te fiul meu, careeste monah. El nu m\nânc\ deloc carne, ci doar pe[te. Du-te la râu [i prinde pe[te pentru fiul meu, c\ci î]i voi pl\tioricât!” „Maic\, oare prinde pe[te acum cineva? Acum totpe[tele s-a dus la fund. Doar sunt minus 25 grade.# Darmama continua s\ insiste, zicând> @Fiul meu se va rugapentru tine lui Dumnezeu.” A[a b\rbatul a acceptat. A mersla râul Oka, a sf\râmat ghia]a groas\ de 70 cm aproape oor\ [i f\cându-[i semnul crucii [i rugându-se cum l-a în-v\]at acea mam\, a aruncat plasa în copc\, spunând>„Doamne, pentru p\rintele Serafim, robul t\u, trimitepe[te.” Plasa, cum s-a scufundat, s-a [i îngreuiat [i omul ascos o pl\tic\ argintie mare [i a dus-o imediat aceleimamei. Bucuroas\, ea i-a propus bani, dar el a refuzatcategoric, spun=ndu-i> „Ce faci, maic\, nu am nevoie denimic. A fost o pescuire minunat\. Spune-i fiului t\u, p\rin-tele Serafim, s\ se roage pentru robul lui Dumnezeu Petru.”{i a plecat.

În anul 1911, ieromonahul Serafim a fost numitinspector al Seminarului Teologic din Kostroma. Îndepli-nind aceast\ slujb\ un an, el a primit o func]ie mai înalt\,fiind numit rector al Seminarului Teologic din Voronej.Acest seminar, la momentul numirii p\rintelui Serafim, dinpunct de vedere disciplinar, era într-o stare de plâns. Noulrector a depus multe eforturi [i timp de un an a transformat

27

seminarul [i l-a f\cut, dup\ m\rturisirea inspectorului sino-dal8, primul [i cel mai bun din Rusia.

Din urm\torul caz, se poate în]elege cel mai bine cemetode educative folosea p\rintele Serafim fiind rector.Chiar la începutul rectoratului, discutând cu to]i semina-ri[tii, a observat c\ elevii nedisciplina]i î[i b\teau joc deinspector din toate punctele de vedere, inspectorul fiind defa]\. Drept urmare, acesta i-a adus rectorului seara o list\cu cei vinova]i, cu propunerea exmatricul\rii lor imediate.P\rintele [i-a oprit lista [i a zis c\ se va ocupa singur devinova]i. În timpul liber, el a început s\-i cheme la sine pefiecare în parte, discut=nd blând cu ei, îi întreba [i-i convin-gea. Ca rezultat, au venit lacrimile sincere ale p\rerii de r\u[i promisiunea c\ se vor îndrepta.

Astfel, cu mare dragoste, în]elepciune [i nem\surat\r\bdare, Vl\dica a ren\scut [i a îndreptat tot seminarul,ridicându-l la o în\l]ime moral\ deosebit\.

În anul 1920, la 1 octombrie, de s\rb\toareaAcoper\mântului Maicii Domnului, în catedrala ora[uluiSimferopol, arhimandritul Serafim s-a învrednicit a fi hiro-tonit episcop. O mare mângâiere pentru Vl\dica a fostfaptul c\ în acest timp în catedral\, din rânduiala [tiut\numai lui Dumnezeu, era adus\ icoana f\c\toare de minunia Maicii Domnului “Znamenie” Kusko-Korennaia.

În curând dup\ aceasta, Vl\dica a fost nevoit s\p\r\seasc\ ]ara cu durere [i s\ ajung\ în Constantinopol.

8 Piotr Feodorovici Poleanskii (1862-1937) - mul]i ani membru al Comitetului pentru înv\]\mânt al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.Dup\ voin]a patriarhului Tihon în 1920 el a primit demnitatea episcopal\ [ia fost numit mitropolit de Kruti]k [i Kolomensk. Dup\ moartea patriarhuluiîn 1925, conform testamentului, el devine p\zitorul tronului patriarhal. Apoi,arestat [i îndep\rtat din conducerea bisericeasc\, petrece 3 ani în Siberia [i 8ani închis singur într-o celul\. Este împu[cat în ora[ul Magnitogorsk dinregiunea Celeabinsk în 1937 - nota red.

28

În august 1921, episcopul Serafim a fost numitÎntâist\t\torul comunit\]ilor ortodoxe ruse din Bulgaria. Înnevoin]a sa pastoral\, Vl\dica [i-a îndeplinit acea maredorin]\, care [i-a spus-o la hirotonia ca episcop, ca pân\ lasfâr[itul vie]ii s\ fie p\truns de dragostea nem\rginit\ pen-tru Mântuitorul [i de slujirea cu spirit de sacrificiu [i cutotal\ d\ruire a p\stori]ilor s\i.

Tr\ind într-o nevoin]\ continu\, din cauza ascezei [ia condi]iilor grele de via]\, Vl\dica s-a îmboln\vit detuber-culoz\. Îns\, neluând în seam\ boala sa grea, s-aîngrijit de turma sa b\tut\ de soart\, cu o râvn\ mare [i cuadev\rat p\storeasc\. S\vâr[ind adesea slujirile arhiere[ti,Vl\dica ]inea predici de trei ori pe s\pt\mân\, chemându-[i p\stori]ii la poc\in]\, la schimbarea binecuvântat\ avie]ii [i la cea mai mare virtute> smerenia cre[tin\.Deosebit de frumoase erau predicile sale din DuminicaIert\rii, când cei care se du[m\neau între ei mul]i ani, culacrimi în ochi, î[i cereau iertare, la chemarea Vl\dic\i.

Vl\dica se îngrijea nu numai de turma sa din Sofia.El vizita [i alte parohii ruse[ti din provincie, unde prinslujirea, predicile [i discu]iile sale, turna peste tot dragoste[i mângâiere, l\sând în inimile lor o urm\ binecuvântat\pentru mult timp.

Ca arhip\stor, Vl\dica vizita la fel [i a[ez\mintelede înv\]\mânt ruse[ti din Bulgaria. El a fost ocrotitorulgimnaziului „În\l]area Crucii” din Pe[cersk [i a luat partela adunarea fondurilor pentru existen]a lui. Pân\ ast\zi,oamenii ru[i, deja b\trâni, î[i amintesc cum Vl\dica levizita [colile, le acorda dragostea p\rinteasc\, îi mângâia [iîi m\rturisea personal pe to]i care doreau. În general, vizi-tele sale erau zile de s\rb\toare pentru copii.

Tr\ind în condi]ii materiale grele [i lipsuri, Vl\dicase mai îngrijea de ru[ii s\raci [i bolnavi. Pe unii îi internagratuit în spital, pe al]ii în case pentru invalizi, în favoarea

29

unora intervenea pentru ajutorare, pe al]ii îi hr\nea la elacas\,9 iar pe unii îi aranja în m\n\stirea sa de c\lug\ri.

Vl\dica nu i-a l\sat f\r\ ajutor nici pe nevoitoriiru[i10 din Athos. El a înfiin]at un comitet pentru strângereaajutoarelor [i prin predici cerea enoria[ilor s\ jertfeasc\pentru aceast\ fapt\ sfânt\.

În anul 1934, Vl\dica a fost ridicat în cinstea dearhiepiscop.

În ce prive[te via]a personal\, Vl\dica ducea o crucegrea. Fratele s\u bun, Arhimandritul Serghie, aproape per-manent, suferea de boli grele uneori chiar mortale. Aceast\cruce a fratelui, pe lâng\ altele la fel de grele, pe careVl\dica le ducea cu mult\ r\bdare [i smerenie, îl îmbo-g\]eau tot mai mult cu virtu]i. Cine n-a sim]it dragosteaneobi[nuit\ a Vl\dic\i?! Cei ce veneau la el cu necazuri,plecau înaripa]i de mângâierea [i comp\timirea sa, cun\dejde tare în milostivirea lui Dumnezeu.

Rug\ciunea îndr\znea]\ a Vl\dic\i c\treMântuitorul [i Preasfânta N\sc\toare de Dumnezeu era demulte ori f\c\toare de minuni [i chiar întorcea la via]\ pe cei dezn\d\jdui]i. Cu dragostea sa, arhiepiscopul Serafim îisupunea pe to]i, chiar [i pe cei ce-l prigoneau [i-i doreaur\ul.

Dumnezeu l-a înzestrat pe Vl\dic\ [i cu darul clarvi-ziunii. Aceasta în mod deosebit o sim]eau fiii duhovnice[ti.

9 Pân\ la sfâr[itul vie]ii Vl\dica Serafim nu a avut locuin]\ proprie, ci pl\teacea mai simpl\ gazd\ - nota red.10 Revolu]ia bol[evic\ din Rusia a întrerupt valul permanent de peleriniînchin\tori care asigurau din punct de vedere material m\n\stirile ruse[ti.Foametea care s-a ab\tut, precum [i politica local\ potrivnic\ fr\]iilor slaveau dus la o situa]ie critic\ majoritatea centrelor monahale ruse[ti din Athos>m\n\stirea Sf. Panteleimon, schiturile Sf. Andrei [i Sf. Ilie. 31 de chilii [i183 de colibe unde se nevoiau aproape 5 000 de monahi. Ca rezultat în 1944la Athos erau nu mai mult de 700 de c\lug\ri ru[i - nota red.

30

Vl\dica îi uimea pe to]i cu clarviziunea sa, care se mani-festa chiar [i la mari dep\rt\ri.

Fiind înduhovnicit din anii tinere]ii, prin nevoin]apersonal\ [i lupta împotriva patimilor, fiind înc\ tân\repiscop, Vl\dica a atins mare în\l]ime duhovniceasc\.Printre multele sale virtu]i, era înzestrat cu o mare cur\-]enie sufleteasc\ [i o gândire îngereasc\. Aceast\ cur\]eniei-a dat posibilitatea s\ p\trund\ în adâncul teologiei [i adescoperirilor duhovnice[ti. Pentru cur\]ia sa, Vl\dica aprimit de la Dumnezeu darul de a observa cele mai fineabateri de la credin]a ortodox\. El urm\rea via]a Ortodo-xiei ca [i cum ar fi con[tiin]a ei. Unde observa o gre[eal\,o demasca f\r\ compromis, nefiindu-i fric\ s\ sufere pentruadev\r. Ca rezultat, au ap\rut operele teologice nepre]uiteale arhiepiscopului Serafim.

Cea mai mare lucrare a Vl\dic\i a fost îndep\rtareaereziei teologului parizian, protoiereul Serghei Bulgakov,pentru care, în 1937, Vl\dica s-a învrednicit de titlul deMagistru în teologie11. Gr\bindu-se s\ termine la timpaceast\ lucrare mare, Vl\dica a r\cit [i s-a îmboln\vitavând o febr\ mare. Atunci s-a rugat Maicii Domnului, la ac\rei ap\rare a alergat toat\ via]a, cerându-i a[a> Dac\ îieste pl\cut\ munca lui, s\-l vindece. {i ce s\ vezi? Tempe-ratura Vl\dic\i a sc\zut brusc la 36,6 de grade. [i el a reu[its\ termine la timp lucrarea sa, pentru a o prezentaSoborului arhieresc în 1935.

În lucr\rile sale teologice, Vl\dica [i-a v\rsat toat\dragostea pentru Mântuitorul, ap\rând cu râvn\ adev\rulOrtodoxiei. Vl\dica spunea> „C\r]ile mele sunt sângelemeu.” {i, într-adev\r, el î[i punea sufletul în lupta cu ere-ticii, necru]ându-[i nici puterile, nici s\n\tatea [ubred\.

11 Titlu [tiin]ific, care se acorda pentru lucr\ri de doctorat sau opereteologice cu merite [tiin]ifice deosebite - nota red.

31

Vl\dica scria [i noaptea. De aceasta se îngrijora fratele s\u,arhimandritul Serghie, c=t [i eu, având în vedere s\n\tateasa [ubred\. {tiind acest lucru, Vl\dica scria pe ascuns. Seculca seara [i când to]i adormeau, se scula [i continua s\scrie, folosindu-se de lini[tea nop]ii, socotind ap\rarea ade-v\rului o datorie p\storeasc\. Astfel [i-a privit Vl\dica che-marea sa pân\ la sfâr[itul vie]ii. Pentru aceast\ nevoin]\mare, Domnul cu adev\rat l-a încununat pe Vl\dica, ale-gându-i într-un fel deosebit ziua adormirii tocmai atuncicând sfânta Biseric\ pr\znuie[te biruin]a Ortodoxiei [i pelupt\torii ei.

În încheiere, voi spune c\, înaintea mor]ii, Vl\dicale vorbea fiilor duhovnice[ti a[a> „Dac\ voi avea îndr\z-neal\ c\tre Domnul, nu v\ voi p\r\si.”

Iar unuia dintre fii duhovnice[ti> unui monah, careplângea în noaptea dup\ înmormântare, Vl\dica i s-a ar\tatîn vis [i a spus> „De ce plângi, doar eu n-am murit, eu suntviu!”

{i noi credem c\ în s\la[ele raiului „unde to]i drep]iise odihnesc” el se roag\ pentru noi, [i i ne putem adresa caunui om viu în necazurile noastre [i el întotdeauna ne vaauzi [i ajuta. Eu, iar\[i, îmi permit s\ v\ amintesc cuvintelece s-au v\rsat din inima iubitoare a Vl\dic\i> „Eu nu v\sunt doar tat\, ci [i mam\ bun\.”

S\ p\str\m ve[nic în inimile noastre aceste cuvintemângâietoare ale neuitatului nostru arhip\stor. Amin.

32

CUVÂNT LA PROHODUL ÎNALT PREA SFIN}ITULUI ARHIEPISCOP

SERAFIM

]inut la 16.02/1.03.1950în biserica rus\ Sfântul Nicolae, f\c\torul de minuni,

de c\tre arhimandritul Panteleimon (Stari]ki)

Ce s-ar putea spune [i ce trebuie spus aici lâng\ si-criu despre Vl\dica adormit? Cum s\-i creionezi chipulmo-ral [i duhovnicesc [i cum s\-i caracterizezi importan]apen-tru Biserica lui Hristos? Cum s\ faci toate acestea înpu]ine cuvinte?

Toat\ via]a Vl\dic\i a fost închinat\ celui mai marebine, adic\ a fost închinat\ lui Hristos, tr\it\ spre slava luiDumnezeu, în folosul Bisericii Ortodoxe. Sfin]easc\-senumele T\u, se spune în rug\ciunea Domneasc\. De cine [icum el se sfin]e[te? Sfântul Ioan Casian explic\ cum c\aceste cuvinte, se refer\ doar la cei care, asemenea Vl\dic\iSerafim, [i-au tr\it via]a în devotament [i dragoste fierbintepentru Domnul Hristos, pe care el a avut-o pentru Domnuldin vârsta copil\riei. Aceast\ dragoste înfl\c\rat\ pentruHristos este însu[irea cea mai deosebit\ a Vl\dic\i Serafim.Dac\ M\ iube[te cineva, va p\zi cuvântul Meu! (Ioan 14,23) {i Vl\dica a dat m\rturie de aceste cuvinte aleDomnului prin lucrarea întregii sale vie]i. Din anii tineri adus o lupt\ înfocat\ cu patimile. N\zuind s\ dobândeasc\cur\]ia des\vâr[it\, în decursul multor ani ai tinere]ii sale elpostea cu stricte]ea vechilor nevoitori, mâncând o singur\dat\ în zi, pân\ nu s-a îmboln\vit de oftic\ (tuberculoz\pulmonar\). Chiar atunci, neluând în seam\ insisten]ele

33

medicilor, Vl\dica a refuzat carnea, pe care n-a mai mân-cat-o din ziua tunderii.

Aceast\ lupt\ continu\ [i f\r\ compromisuri cupatimile a dat Vl\dic\i îndr\zneal\ în rug\ciune. Cine din-tre noi nu a primit ajutor [i mângâiere din rug\ciunea sa?Pu]ini dintre noi [tiu care era pravila de rug\ciune a Vl\di-c\i [i cum erau slujbele lui zilnice. La slujbe îi pomenea peto]i care-i cereau rug\ciune. Îmi este cunoscut câte rug\-min]i orale primea Vl\dica, câte scrisori [i telegrame depretutindeni, chiar [i de peste hotare, pentru a cere ajutorulrug\ciunilor lui în nevoi, necazuri [i boli. De asemenea estecunoscut\ [i mul]umirea cald\ pentru împlinirea rug\ciuni-lor Vl\dic\i. Dragostea pentru Hristos se manifesta la elprin dragostea neobi[nuit\ fa]\ de cei de aproape, martoriic\reia suntem noi to]i aduna]i aici. Noi niciodat\ nu vomuita duio[ia cu care adesea ne alinta> „Eu nu v\ sunt doartat\, ci [i mam\!” Îi pl\cea s\ repete [i cuvintele Sf. Am-brozie de la Optina> „Dup\ mângâiere - al]i ochi.” {i, într-adev\r, oamenii, care se apropiau de el pentru binecuvân-tare [i sfat, sim]eau mângâiere [i umilin]\. Vl\dica alnostru avea o însu[ire haric\ , aceea de a provoca lacrimile[i de a le opri.

Pe cât era de strict cu sine însu[i, pe atât era de îng\-duitor cu neputin]ele aproapelui, a[teptând doar o poc\in]\sincer\. Îmi amintesc cum odat\ la proscomidie, dup\ ce ascos p\rticele pentru cei apropia]i, Vl\dica a început s\scoat\ [i pentru du[mani. Când eu am r\mas mirat pentruaceasta, Vl\dica mi-a spus> „Eu întotdeauna m\ rog pentruei!”

Via]a plin\ de osteneli a Vl\dic\i era o nevoin]\ de-plin\ de purtare a crucii. C\ci clevetirea, r\utatea, prigoanade la fra]ii mincino[i, neîn]elegerea [i neascultarea fiilorduhovnice[ti, îl chinuiau în fiecare zi, dar din partea luiîntâmpinau doar r\bdare [i blânde]e neschimbat\.

34

Vl\dica a adormit în Duminica Ortodoxiei. Înaceast\ zi se anatemizeaz\ ereticii [i se fericesc râvnitorii[i ap\r\torii Ortodoxiei. Asemenea râvnitor [i ap\r\tor alcredin]ei ortodoxe a fost [i Vl\dica Serafim. Aceasta s-aexprimat în lucr\rile teologice [i în predicile sale, cu careî[i îngr\dea turma de pasiunile înv\]\turilor moderne min-cinoase.

Dragostea sa pentru Preacurata Maic\ a Domnuluiera deosebit\. Asemenea marilor stare]i ai Rusiei> SfântulSerafim de Sarov [i Sf=ntul Ambrozie de la Optina, Vl\dicaa l\sat, ca o cunun\ a vie]ii sale, nou-înfiin]ata m\n\stire demaici „Acoper\mântul Maicii Domnului”, prin care [i-aexprimat dragostea mare [i mi[c\toare pentru PreacurataMaic\ a Domnului. Fiind chiar el un monah adev\rat, dintoat\ inima iubea monahismul [i atât de iubita neprih\nire,despre care-i înv\]a pe to]i fiii s\i. Deschiderea m\n\stiriide maici a fost dorin]a ultimilor ani [i s-a împlinit chiarînaintea sfâr[itului lui. De s\rb\toarea Ar\t\rii Domnului,Vl\dica inten]iona s\ ]in\ un cuvânt, prin care s\-[i chemeturma pentru a ajuta aceast\ nou\ m\n\stire de maici, darbolile dinaintea mor]ii l-au împiedicat. De aceea eu, pentruîmplinirea acestei dorin]e fierbin]i a Vl\dic\i, m\ adreseztuturor în numele Vl\dic\i însu[i, s\ nu l\sa]i f\r\ ajutoriubitul s\u „copil”- m\n\stirea de maici „Acoper\mântulMaicii Domnului” - r\mas\ orfan\, ]inând minte cuvinteleSfântului Dimitrie al Rostovului, c\ cine d\ pentru o m\-n\stire de maici, aceluia Domnul îi va socoti aceasta de osut\ de ori mai mult, decât dac\ ar fi dat s\racilor sau chiarmonahilor.

Vl\dica a avut un sfâr[it t\cut [i pa[nic. În ultimelezile dinaintea mor]ii, zâmbetul era pe buzele lui. {i-a prezissfâr[itul indicându-l exact cu cinci zile înainte, apoi, iar\[i,cu patru zile înainte de moarte [i încerca s\-i mângâie pecei din jur pân\ în ultima clip\. Atunci când fiii duhov-

35

nice[ti cei mai apropia]i se tânguiau înainte de sfâr[itul lui,cine-i va mai mângâia de acum, Vl\dica a spus c\ dac\ vadobândi îndr\zneal\ înaintea Domnului, atunci [i în viitor,dup\ sfâr[itul s\u, ne va mângâia. De care s\ ne învredni-ceasc\ pe noi Domnul, pentru rug\ciunile Peacuratei SaleMaici [i a tuturor Sfin]ilor S\i. Amin.

36

CUVÂNT LA PROHODULÎNALT PREA SFIN}ITULUI ARHIEPISCOP

SERAFIM

]inut la 16.02/ 1.03.1950în biserica rus\ „Sfântul Nicolae”,

f\c\torul de minuni de c\tre arhimandritul Serafim (Alexiev)*

Profund îndurera]ilor [i iubi]ilor în Domnul,fra]i [i surori!

To]i st\m tri[ti în jurul sicriului, care îl duce de lanoi pe scumpul nostru Vl\dic\ Serafim. Noi to]i plângem.Dar [tim în acela[i timp c\ nu-l plângem pe el, ci pe noi.C\ci pentru noi este clar c\ adormitul Vl\dic\, cel care afost unul dintre rarii drep]i ai zilelor noastre, a mo[tenitm=ntuirea ve[nic\. Cuvintele cânt\rii biserice[ti> „Fericit\este calea în care mergi ast\zi, suflete, c\ s-a g\tit ]ie loc deodihn\,” se refer\ la el în toat\ plin\tatea. Între noi nu estenimeni care s\ se îndoiasc\ de faptul c\ bunul nostru Vl\di-c\ Serafim, din aceast\ vale al lacrimilor [i triste]ii, se ducechiar în loca[urile Raiului pentru bucurie ve[nic\. De aceeaplângem nu pentru el, ci pentru noi, c\ci am r\mas orfani.El ne iubea ca un tat\ adev\rat. Mai mult, el ne iubea ca omam\ adev\rat\. El ne înv\]a s\ avem o via]\ virtuoas\ [icurat\. El ne înv\]a s\ lupt\m cu patimile [i demonii. El ne

* Arhimandritul Serafim (Alexiev), în acea vreme directorul departamentuluipentru cultur\ [i înv\]\mânt de pe lâng\ Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeBulgare, a ]inut cuvântul s\u în numele fiilor duhovnice[ti ai Vl\dic\i. Datemai am\nun]ite despre arhimandritul Serafim vezi la pag. 52.

37

înv\]a Ortodoxia adev\rat\. El ne mângâia în durerile noas-tre, el ne vindeca de bolile noastre. El ne înconjura cu dra-gostea sa. Cum s\ nu plângem atunci, dac\ am r\masorfani, ca [i puii f\r\ aripa mamei? Cum s\ nu plângem, c\ne afl\m într-o nedumerire dureroas\, r\ma[i ca oile f\r\p\stor? Cine ne va mângâia acum? Cine ne va da sfaturif\r\ de gre[eal\, pentru a [ti cum s\ proced\m în toatecircumstan]ele grele ale vie]ii? Cine ne va înc\lzi cudragostea sa?

Da, noi plângem nu pentru el, ci pentru noi. Pentruel trebuie numai s\ ne bucur\m. C\ci el putea s\ spun\pentru sine ca [i apostolul Pavel> Doresc s\ m\ despart detrup [i s\ fiu împreun\ cu Hristos (Filipeni 1, 23). Eln\zuia s\-[i îmbrace sufletul cu locuin]a lui cea din cer(vezi II Corinteni 5, 2). Fiind înc\ pe p\mânt el era cet\]eanal cerului. O scurt\ privire asupra vie]ii lui ne asigur\ c\ elapar]inea întru totul lui Hristos, c\ el era acoperit întru totulde Harul Lui, c\ el n\zuia întru totul spre cer, ca un adev\-rat Înger - Serafim.

Cine ar putea, în limitele unui scurt cuv=nt, dea-supra sicriului s\u, s\ descrie via]a lui bogat\ în minuni, încare întotdeauna se ar\ta deasupra noastr\ ap\rarea mi-nunat\ a lui Dumnezeu? Din fraged\ copil\rie pân\ lab\trâne]e el a fost f\r\ încetare cu Hristos, într-o comu-niune haric\ cu El [i s-a aflat permanent sub minunataap\rare a bra]elor dumnezeie[ti care fac minuni. El Îl iubeala nesfâr[it pe Dumnezeu, sfânta Lui Biseric\. Pe Sfin]iiP\rin]i [i operele lor, din bog\]ia c\rora se folosea înscrierile lui. Lui îi pl\cea îndeosebi s\ se roage PreacurateiMaicii Domnului [i-i cerea ajutor pentru el [i pentru fiii luiduhovnice[ti. Vie]ile sfin]ilor binepl\cu]i ai lui Dumnezeule primea cu inima lui curat\ ca o Revela]ie Dumnezeiasc\.El nu se îndoia de nici o minune descris\ acolo, c\ci elînsu[i a tr\it multe minuni în via]a lui. El avea o credin]\

38

curat\ [i copil\reasc\ în tot ce ne înva]\ mama noastr\,sfânta Biseric\ Ortodox\. În toat\ via]a sa cu o râvn\ nesl\-bit\ [i cu o inim\ umilit\, el a citit de unsprezece ori toatecele 12 volume ale Vie]ilor sfin]ilor scrise de SfântulDimitrie al Rostovului. De acolo, din vie]ile binepl\cu]ilorlui Dumnezeu, el c\p\ta inspira]ie [i exemple pentru a duceo via]\ dreapt\. Cu o hot\râre mare s\ nu se lase prad\p\catului, el [i-a petrecut tinere]ea într-o nevoin]\ înfocat\,n\zuind s\ dobândeasc\ cur\]enia des\vâr[it\.

În acest scop el s-a supus unui post neobi[nuit deriguros. Ca urmare, înc\ la începutul activit\]ii arhip\s-tore[ti în Bulgaria, fiind tân\r episcop, s-a îmboln\vit detuberculoz\. Aflând ce primejdie îi amenin]\ via]a, culacrimi a început s\ se roage> „Doamne, Iisuse Hristoase,Tu deja m\ chemi, dar printre altele eu n-am apucat s\ m\cur\]esc de patimile mele.” Atunci, el a auzit clar un glasinterior, ca al lui Hristos Insu[i> „Tu nu vei c\dea de laMine niciodat\, tu întotdeauna vei fi credincios mie.” Laaceste cuvinte, care s-au repetat de câteva ori, o nespus\fericire a Raiului i-a umplut toat\ fiin]a. Din acest moment,el s-a eliberat de patimi [i mai mult s-a înt\rit în Har.

Pân\ la sfâr[itul vie]ii, el a r\mas în feciorie.Dumnezeu i-a d\ruit o îndr\zneal\ în rug\ciune atât demare, încât el vindeca bolnavii prin rug\ciunea sa [i ajutaîn tot felul pe to]i cei care i se adresau lui.

Mila lui era minunat\. El d\dea cu bucurie nevoia-[ilor din veniturile lui pu]ine. Nu rareori, dup\ ce slujeaDumnezeiasca Liturghie, pe care o s\vâr[ea în fiecare zi deDuminic\ sau s\rb\toare, la ie[irea din biseric\ î[i scoteaportmoneul [i d\dea cer[etorului obolul s\u, mai mult, îiîmbr\]i[a [i îi s\ruta f\r\ a se scârbi cumva de murd\ria [izdren]ele lor. Dar, [i mai mult\ milostenie f\cea în chiptainic. Câ]iva ani în urm\ cineva dintre apropia]ii meiîntâmpl\tor a discutat în strad\ cu un b\iat s\rac, care i-a

39

spus c\ Vl\dica rus pe banii s\i le-a aprovizionat familialor s\rac\ cu c\rbuni [i lemne pentru toat\ iarna.

Pân\ în ultimele zile din via]a p\mânteasc\ aleadormitului Vl\dic\, dragostea era cheia inimii lui. El îinumea pe fiii duhovnice[ti „bucuriile mele, comorile mele,copila[ii mei dragi [i frumo[i.”

De câte ori el îi impresiona pe oamenii apropia]iduhovnice[te cu manifest\rile nea[teptate ale clarviziuniiharice. În acela[i timp el spunea> „Eu nu sunt clarv\z\tor,aceasta este întâmpl\tor”. Atât era de minunat\ smerenialui. Pe mul]i dintre noi, cu o mân\ iubitoare, ne-a r\pit dingura larg deschis\ a gheenei. Pe mul]i i-a îndreptat pe caleamântuirii. Multora le-a deschis calea adev\ratei Ortodoxii[i i-a ap\rat de ispitele altor credin]e pierz\toare.

Lucr\rile sale teologice, cuprinz\toare [i adânci încon]inut, m\rturisesc uimitoarea cunoa[tere a literaturiipatristice a Sfin]ilor P\rin]i [i râvna înfl\c\rat\ pentruap\rarea sfintei Ortodoxii. Teologia lui nu era ra]ionalist\,nu era fructul unei cunoa[teri uscate, era fructul dragosteilui înfl\c\rate pentru Hristos [i credin]\ Lui. El avea acelminunat dar al cunoa[terii1, despre care Mântuitorul aspus> Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea peDumnezeu (Matei 5, 8). De aceea el trebuie pus în rând cuSfin]ii P\rin]i [i înv\]\tori ai Bisericii.

Arhiepiscopul Serafim a d\râmat teribila erezie con-temporan\ a lui Bulgakov despre Sophia ca al patruleaipostas al lui Dumnezeu. El a demascat p\rerile gre[ite alemultor teologi contemporani, atra[i de atât de pierz\torulmodernism [i protestantism. El vorbea [i scria totul numaispre slava lui Dumnezeu [i înt\rirea Ortodoxiei. {i minunat este c\ Dumnezeu l-a chemat la Sine chiar în Duminica Ortodoxiei. Prin aceasta Dumnezeu de sus ne-a înt\rit cer-

1 Darul haric al cunoa[terii adev\rurilor dumnezeie[ti - nota red.

40

titudinea noastr\ neîndoielnic\ precum c\ arhiepiscopulSerafim I-a binepl\cut mult prin lupta f\r\ compromisuripentru ap\rarea sfintei Ortodoxii.

Pe lâng\ toate aceste calit\]i înalte, Vl\dica Serafimse deosebea printr-un temperament lini[tit [i blând [i osmerenie calm\ [i adânc\. Dumnezeu celor mândri le st\împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (Iacov 4, 6), spunecuvântul lui Dumnezeu. Pentru marea lui smerenie, scum-pul nostru Vl\dic\ Serafim s-a învrednicit a fi vas al minu-natului [i de minuni f\c\torului har al lui Dumnezeu, cuajutorul c\ruia, el însu[i a tr\it drept [i pe al]ii i-a ajutat s\g\seasc\ calea spre mântuire.

Dumnezeu a binevoit s\-i descopere, înainte de a sestinge, Vl\dic\i Serafim, ziua propriului sfâr[it. Cu cincizile înainte de moartea sa, sim]indu-se peste m\sur\ deneputincios, abia auzindu-se a [optit celor din jur> „Înc\cinci zile.” Iar în ziua urm\toare a spus> „Înc\ patru zile.”{i, iat\, când s-a împlinit termenul ar\tat, el [i-a dat luiDumnezeu sufletul s\u curat.

Un monah tân\r mi-a povestit c\, fiind înc\ b\iat [icitind Vie]ile sfin]ilor î[i spunea> „O, dac\ a[ putea s\ m\întâlnesc înc\ în aceast\ via]\ cu un sfânt adev\rat!” {i,iat\, providen]a dumnezeiasc\ l-a apropiat de arhiepiscopulSerafim. În el acesta a g\sit sfântul mult dorit, tr\itorprintre noi, în zilele noastre. Mai târziu, el m\ încredin]a c\au fost multe cazuri când bunul nostru Vl\dic\ l-a salvat dela moarte în timp de boal\ grea [i în mod minunat îl ajutaîn multe greut\]i ale vie]ii.

Îndurera]ilor fra]i [i surori!Ne apas\ o triste]e grea. Noi nu plângem pentru

Vl\dica Serafim, ci pentru noi, c\ci r\mânem orfani. Dar s\ne fie nou\ mângâiere faptul c\, acolo, în cer împ\r\]e[te obucurie mare, c\ci un nou înger p\mântesc se al\tur\îngerilor cere[ti [i se m\re[te ceata vie]uitorilor cere[ti.

41

S\ ne mângâie dragele amintiri despre iubitul nostruVl\dic\ Serafim. S\ ne mângâiem cu pre]ioasele luiînv\]\turi. S\ împlinim mântuitoarele lui sfaturi, pe care nile d\dea în minunatele sale predici. S\ urm\m exempluluilui luminos. În acest caz, moartea, care ast\zi fizic îl ducede la noi, nu va fi în stare s\ ne despart\ duhovnice[te deel.

În sfâr[it, s\ mul]umim Atotbunului Dumnezeupentru aceea c\ El ne-a dat posibilitatea s\ avem printre noio asemenea comoar\ [i s\ ne bucur\m de ea. S\ ne rug\mlui Dumnezeu ca El s\-l odihneasc\ în loca[urile Lui ce-re[ti pe alesul [i iubitul S\u Înalt Prea Sfin]itul Serafim.

Ve[nic\ s\-i fie pomenirea! Amin.

42

CHIPUL DUHOVNICESC {I SFATURILEP|RINTE{TI ALE PURUREA POMENITULUI

ARHIEPISCOP SERAFIM

La 1/14 noiembrie, 1920, de la cheiul Sevastopo-lului, pornea încet în largul m\rii vaporul comenduirii,,Hersones” - acesta fiind ultimul vapor care p\r\sea ora[ulchiar înainte de invazia bol[evicilor. Plecau din ]ar\ pentrutotdeauna peste 600 de cade]i în frunte cu generalul Elcea-ninov [i generalul Stogov, comandantul garnizoanei ora-[ului Sevastopol. Mul]imea de oameni r\mas\ pe chei, cutriste]e, f\ceau din mâini luându-[i r\mas bun de la ei. Pa-sagerii cu ochii tri[ti se uitau la malul p\mântului natal carese îndep\rta împreun\ cu speran]ele lor omene[ti. Acolor\mânea Rusia ]intuit\ la Golgota ei. Pe malul drept alSevastopolului, printre nori de praf, cavaleria ro[ie intran\valnic în ora[…

Pe punte, între pasageri, st\tea un arhiereu tân\r, detalie mijlocie cu o fa]\ chinuit\ [i palid\.

- Vl\dic\, binecuvânta]i Rusia! i s-a adresat deodat\unul dintre cei din jur.

Ascunzându-[i emo]ia, arhiereul a ridicat mâinile [icâteva minute solemn [i încet a binecuvântat p\mântul carese îndep\rta [i oamenii de pe mal care le f\ceau din mâini.Acesta era episcopul Serafim (Sobolev) care, la 39 de ani,cu o lun\ înainte fusese hirotonit arhiereu în ziua s\rb\torii„Acoper\mântului Maicii Domnului” (la 1/14 octombrie)în catedrala ora[ului Simferopol. Cu aceast\ zi mohorât\ [iumed\ de toamn\ a început pentru el via]a trist\ de emi-grant. Nu revoltele [i omorurile, nici foamea [i epidemiiledezl\n]uite în ]ara cuprins\ de nebunia revolu]ionar\ l-au

43

silit s\ aleag\ calea pribegiei. El în]elegea foarte bine c\Biserica Rus\ este într-o prigonire îngrozitoare, c\ mii deepiscopi, preo]i [i monahi mureau în închisori, iar mul]idintre ei deja au primit moarte muceniceasc\. El însu[i aauzit gemetele monahilor M\n\stirii Sfântul Mitrofan dinVoronej îngropa]i de vii în p\mânt. De peste tot soseauve[ti îngrozitoare despre mucenicia fra]ilor de credin]\.Inima lui plin\ de dragostea fierbinte pentru Hristos eragata s\ p\timeasc\ pentru Domnul. Dar alesul smerit [iblând al lui Dumnezeu nu îndr\znea singur s\-[i aleag\calea muceniciei, deoarece întotdeauna [i în orice c\uta nupropria voie, ci voia lui Dumnezeu.

Chiar înc\ la începutul revoltei sângeroase din ]ar\,p\rintele Serafim, atunci arhimandrit, l-a vizitat pe iero-schimonahul Aaron, un stare] drept [i înaintev\z\tor, carese nevoia în M\n\stirea Zadonsk din regiunea Voronej.P\rintele Serafim l-a întrebat dac\ trebuie s\ r\mân\ înRusia, unde îl a[tepta moartea muceniceasc\ sau s\ pleceîmplinind cuvintele Evangheliei> Când v\ urm\resc pe voiîn cetatea aceasta, fugi]i în cealalt\ (Matei 10, 23).Stare]ul Aaron a r\spuns> „S\ dea Domnul s\ nimeri]i pemeleaguri bune.” „Cum s\ v\ în]eleg cuvintele?” - a între-bat p\rintele Serafim. „Via]a îns\[i î]i va ar\ta,” - a r\spunsstare]ul plin de har.

La 29 octombrie 1920 (dup\ calendarul bisericesc -stil vechi) Armata Ro[ie era doar la 30 km de Simferopol[i atunci în fa]a episcopului Serafim iar\[i a ap\rut prob-lema care privea soarta sa. El s-a îndreptat spre metoculBerkovsk al M\n\stirii de c\lug\ri din Crimeea, unde înacea vreme se afla icoana f\c\toare de minuni a MaiciiDomnului Kursko-Korenaia. Tân\rul arhiereu i-a adresat orug\ciune înfl\c\rat\ Împ\r\tesei Cerului, descoperindu-ic\ este preg\tit s\ p\timeasc\ pentru Hristos [i cerându-is\-i arate calea menit\ de Dumnezeu. Din biseric\ a plecat

44

direct la arhiepiscopul eparhial Dimitrie Tavriceskii [i aînceput s\-l roage, ca pe un arhiereu eparhial al luiDumnezeu, s\-i dea binecuvântare s\ r\mân\ în Rusia.

- Nu, - a r\spuns Vl\dica Dimitrie, - nu pot s\ facaceasta! Dac\ dup\ aceea vi se întâmpl\ ceva r\u, o s\ m\chinuie g=ndul c\ v-am dat binecuvântarea mea.

Dup\ o discu]ie scurt\, au hot\rât s\ arunce sor]. Peo foi]\ au scris> „s\ plece”, iar pe alta> „s\ nu plece”. Emo-]ionat, arhiepiscopul a coborât în paraclisul pesonal alarhiereului, care se afla la parterul casei arhiere[ti. Dup\ ces-a rugat fierbinte în fa]a icoanei Maicii Domnului, a scoso foi]\. Pe sor]ul tras era scris> „s\ plece”. A[a s-a hot\râtsoarta viitorului arhiepiscop Serafim, [i el a primit sor]ul,ca voia lui Dumnezeu pentru dânsul. El trebuia s\ slujeasc\sfânta Biseric\ cu darurile lui harice [i cu în]elepciune du-hovniceasc\, ducând crucea slujirii episcopale, care, dup\cuvintele lui, în acei ani a fost ca o mucenicie f\r\ sânge.

***

Arhiepiscopul Serafim (în lume Nicolai BorisoviciSobolev) s-a n\scut în Riazan la 1/14 decembrie 1881. Dinfraged\ copil\rie pe chipul lui se citea triste]ea alesului luiDumnezeu. Lini[tit, tandru, atent cu cei de aproape, el eraneobi[nuit de serios pentru un b\iat de vârsta lui. A studiatla seminarul drag din Riazan, iar apoi la Academia Teolo-gic\ din Sankt Petersburg, pe care a absolvit-o în 1908. Înultimul an al studiilor academice a intrat în monahism cunumele de Serafim în cinstea nevoitorului de la Sarov -preacuviosul Serafim, foarte mult cinstit de el [i de curândcanonizat (1903). La scurt timp dup\ tundere a fost hiro-tonit ierodiacon, iar dup\ aceea ieromonah. Dup\ absol-virea academiei, tân\rul ieromonah a fost numit profesor la{coala Pastoral\ din Jitomir, iar apoi inspector al {colii

45

Teologice din Kaluga. În 1912 a ajuns inspector alSeminarului Teologic din Kastroma, iar în 1913 era dejarectorul Seminarului Teologic din Voronej cel mai mare dinRusia. Personalitatea sa luminoas\ l\sa peste tot o urm\plin\ de har.

Pentru Rusia, ace[tia au fost ani grei de cump\n\.Studen]ii [i elevii [colilor [i seminariilor teologice adeseoric\deau victime ale propagandei revolu]ionare [i uneltiriloranarhice. Acest vulcan eruptiv al revolu]iei nu era unfenomen întâmpl\tor. De dou\ secole for]ele întunericuluiperseverent [i în tain\ lucrau pentru descompunerea socie-t\]ii ruse, s\dind peste tot anarhie, ateism, liber\ cugetare,lupt\ împotriva lui Dumnezeu [i alte înv\]\turi periculoase.Aceste for]e întunecate ale iadului, care au n\scut revolu]ia,[i-au folosit toat\ viclenia c\utând s\ distrug\ cel mai marestat ortodox, care prin existen]a lui deranja tainei f\r\dele-gii care lucra deja în lume (II Tesaloniceni 2, 7). Intelectua-litatea rus\ cu p\rere de r\u a fost destul de servil\ acestorinfluen]e p\gubitoare. Prizonier\ a nebuniei liberei cuge-t\ri [i delirului sentimental, ea a p\r\sit tr\d\tor credin]ap\rin]ilor s\i [i ea îns\[i a fost complice la ruinarea RusieiOrtodoxe.

Vl\dica Serafim, în]elept [i cu o vast\ cultur\ du-hovniceasc\, nu avea nimic comun cu aceste fenomeneînfrico[\toare. El în]elegea clar nebunia revolu]iei sânge-roase care se apropia [i tot tragismul evenimentelor, careaveau s\ schimbe apocaliptic mersul istoriei întregii ome-niri. El era hr\nit cu laptele duhovnicesc al sfin]eniei orto-doxe, cu în]elepciunea sfin]ilor p\rin]i, cu experien]a asce-tismului ortodox. De la mama sa, care a suferit mult învia]\, [i-a însu[it din copil\rie, adânc, duhul rug\tor alsfintei Rusii. Din cauza bolii grele a so]ului, mama lui,Maria Nicolaevna, s-a îngrijit singur\ de între]inerea fami-liei numeroase. Micul Colea era permanent martorul rug\-

46

ciunilor fierbin]i ale mamei sale, când, stând în picioare înfa]a chipurilor sfinte ale icoanelor de acas\ [i udându-se delacrimi, c\uta ajutor ceresc în necazurile [i suferin]ele ei.Tân\rul iubitor de Dumnezeu sorbea din plin exemple deadev\rat\ tr\ire ortodox\ din vie]ile sfin]ilor, pe care lerecitea cu drag de multe ori înclinându-se în fa]anevoin]elor sfin]ilor binepl\cu]i ai lui Dumnezeu. Dar maierau în Rusia prerevolu]ionar\ [i multe exemple vii de via]\dreapt\ [i binepl\cut\ lui Dumnezeu. Vl\dica Serafimcuno[tea personal mul]i lumin\tori plini de har ai Bisericii[i contemporani lui. În anii studen]iei el se întâlnea [i sebucura de dragostea marelui f\c\tor de minuni dinKron[tadt - protoiereul Ioan Serghiev. În timpul unei vizitela Kron[tadt, asemenea unui prooroc, Sfântul Ioan deKron[tadt l-a binecuvântat pe viitorul arhiereu în loculscaunului celui de sus din altarul Catedralei Sfântul Andrei,acestuia umplându-i-se inima de lumina haric\ a SfântuluiDuh.

Fiind inspector al {colii Teologice din Kaluga (nudeparte de pustia Optina), tân\rul ieromonah Serafim ade-sea îi vizita pe marii stare]i ai Optinei> Iosif, Varsanufie,Anatolie (Potapov). El î[i deschidea inima înaintea lor, sem\rturisea [i se folosea de marea experien]\ duhovniceasc\a acestor stâlpi ai adev\ratului monahism ortodox.

Vl\dica Serafim îi mai [tia pe câ]iva nebuni pentruHristos cunoscu]i în acea vreme [i dup\ aceea de multe oripovestea cazuri remarcabile ale smereniei lor minunate, cucare ei acopereau în fa]a oamenilor nevoin]ele lor supra-fire[ti.

Via]a tainic\ în Hristos, pe care alesul lui Dumnezeudin copil\rie o înc\lzea în inima sa, îi umplea sufletul defocul darurilor duhovnice[ti. {i aceasta n-a r\mas neobser-vat de cei din jur. Înc\ în Academia Teologic\ din SanktPetersburg, Mitropolitul Antonie (Hrapovi]kii), viitorul

47

Întâist\t\tor al Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare,urm\rea înflorirea duhovniceasc\ a tân\rului student teo-log, care, de dou\ ori prin exemplul personal [i f\r\ com-promisuri, a împiedicat „ie[irile” revolu]ionare ale colegi-lor contamina]i de spiritele liberal-revolu]ionare. În 1920,Mitropolitul Antonie l-a hirotonit episcop, iar mai târziu,deja în 1934 - în demnitatea arhiepiscopal\.

Arhimandritul Gavriil (Voievodin), directoul {coliiPastorale din Jitomir, (mai târziu mucenic) v\zândînflorirea lui duhovniceasc\, alint\tor îl numea pe tân\rulieromonah „micu]ul avv\” (avva - pov\]uitor purt\tor deduh).

Valul greu al emigra]iei l-a aruncat pe episcopulSerafim mai întâi la Constantinopol, iar peste câteva luni în{coala Teologic\ de pe insula Halki.

În mai 1921 a fost numit de Conducerea bisericeas-c\ de peste hotare paroh al Bisericii Sfântul Nicolae pelâng\ Ambasada rus\ la Sofia [i al M\n\stirii ruse SfântulAlexandru Nevski din Iambol, iar peste trei luni a devenitadministratorul tuturor enoriilor ruse din Bulgaria.

***

La 6/19 mai 1921, în ziua pomenirii preacuviosuluiIov - Multr\bd\torul, episcopul Serafim a sosit în Bulgaria.Acestea au fost acele ,,meleaguri bune” pe care le-a prezisclarv\z\torul stare] Aaron [i care s-au descoperit a fi sor]uldat lui de Dumnezeu [i arena unde el trebuia s\ poartecrucea nevoin]elor [i necazurilor arhipastorale. {tiin]a[tiin]elor - via]a dus\ în evlavie [i sfin]enie, pe care adânc[i-a însu[it-o înc\ în ]ar\ - a dat aici în Bulgaria roade plinede har.

Vl\dica Serafim, din fire cu un caracter blând, sedescoperea având o smerenie adânc\ [i dragoste sincer\

48

pentru cei de aproape. Din toate cuvintele [i ac]iunile luiadia o simplitate haric\ [i pacea lui Hristos. Inimii luicurate, care a atins nep\timirea, îi era str\in\ orice tulbura-re - izvor inevitabil al mândriei [i iubirii de sine. De pe bu-zele lui nu ie[ea niciodat\ nici cea mai mic\ aluzie dejudecat\ asupra cuiva sau de rea voin]\. Rug\ciunea lui eramiraculoas\, iar cuvintele prooroce[ti [i cu efect duhov-nicesc. Dragostea lui pentru vr\jma[i [i jertfelnicia pasto-ral\, cele mai înalte manifest\ri ale omului care tr\ie[te înHristos, erau pentru el fire[ti precum respira]ia. Sfaturileduhovnice[ti ale Vl\dic\i Serafim erau pline de în]elep-ciunea sfin]ilor p\rin]i, în numele c\rora el tr\ia, folosindu-se permanent de experien]a ascetic\, adânc\ [i nepre]uit\, anevoitorilor ortodoc[i. Dreptul arhiereu nu încuviin]a înnici un fel manifest\rile nes\n\toase ale vie]ii duhov-nice[ti, înlocuirea ei cu tot felul de tr\iri spirituale false,vedenii, descoperiri [i minuni periculoase pentru suflet. Elspunea întotdeauna c\ reînnoirea haric\ a sufletului, muncaduhovniceasc\ pentru zidirea omului nou în Hristos estecea mai mare minune a lui Dumnezeu. Ca un pov\]uitor deDumnezeu în]elep]it, el îi înv\]a pe fiii lui duhovnice[ti s\-[i îndrepte aten]ia asupra vie]ii interioare, asupra lupteinev\zute cu gândurile sem\nate de vr\jma[ul mântuiriinoastre. ,,S\ nu ne învoim cu dracii”, - era unul din cele maidese sfaturi. Vl\dica Serafim îi înv\]a smerenia, blânde]ea,simplitatea, ascultarea, dragostea sincer\ pentru cei deaproape, neîncetata aducere aminte de Dumnezeu [i rug\-ciunea din inim\. „În fratele nostru noi trebuie s\-l vedempe înger, iar p\catul lui s\-l privim ca pe-o boal\”, - repetael adesea. „Aprig\ este iarna, dar dulce este raiul”, - spuneala fel celor întrista]i. ,,Sfâr[itul este aproape, via]a trecerepede, noi suntem musafiri pe p\mânt, p\s\ri migratoare”.

Arhiepiscopul Serafim a tr\it 29 de ani în Bulgaria[i a îndr\git aceste „meleaguri bune” ca pe a doua sa patrie.

49

În Bulgaria [i-a scris operele teologice, aici [i-a înv\]at [ieducat fiii duhovnice[ti, care apoi s-au str\duit, neluând înseam\ pu]inele lor puteri duhovnice[ti, s\ p\streze [i s\transmit\ [i altora scânteile duhovniciei sale, inspirat\ dinsfin]ii p\rin]i. În amurgul vie]ii sale iubitoare deDumnezeu, arhiepiscopul Serafim a reu[it s\-[i îndepli-neasc\ dorin]a cea mai mare a sufletului iubitor de mona-hism> s\ înfiin]eze M\n\stirea de maici ,,Acoper\mântulMaicii Domnului” din Kneajevo, l\sând sfaturile lui p\rin-te[ti surorilor m\n\stirii ca o mo[tenire nepre]uit\.

În vremea noastr\ apostaziat\, arhiepiscopulSerafim a fost un exemplu rar de ierarh plin de har cucon[tiin]a p\storeasc\ curat\ [i luminoas\ ca un cristal.Via]a duhovniceasc\ în Hristos, virtu]ile [i buna cinstire lesocotea nedesp\r]ite de m\rturisirea ferm\ a ve[niceloradev\ruri ale credin]ei, [i de aceea înv\]a c\ datoria noastr\este s\ le p\str\m neschimbate în via]a aceasta. „Nu este deajuns numai m\rturisirea curat\ a credin]ei ortodoxe, dartrebuie s\ [i tr\ie[ti conform acestei credin]e”, - spunea eladesea. {i toate acestea el le împlinea în via]a sa cu o t\rienezdruncinat\, ocolind chiar cea mai subtil\ pornirep\tima[\.

Prin exemplul propriu [i prin pove]e, Vl\dicaSerafim înv\]a de asemenea, c\ adev\rata ascultare estedragostea pentru Dumnezeu, care se manifest\ prinîmplinirea poruncilor lui Hristos [i prin tot ceea ce a primit[i a înt\rit sfânta Biseric\ pentru totdeauna.

Arhiepiscopul Serafim întotdeauna [i-a ridicatvocea p\storeasc\ împotriva ecumenismului [i împotrivaoric\ror schimb\ri ale dumnezeie[tilor dogme ale credin-]ei, fiind pân\ ast\zi straja sfintei Ortodoxii. {i Dumnezeul-a prosl\vit pe robul Lui credincios chemând la El sufletullui sfânt în Duminica Ortodoxiei la 13/26 februarie 1950.Dup\ fericitul sfâr[it al Vl\dic\i Serafim, credincio[ii lui fii

50

duhovnice[ti, printre care [i adormi]ii acum arhimandritulPanteleimon (Stari]kii - † 1980), arhimandritul Serafim(Alexiev, † 1993) [i al]ii, prin via]a lor au îndeplinit porun-ca lui p\rinteasc\> s\ nu aib\ nimic comun cu erezia ecu-menismului. Aceast\ porunc\, cu responsabilitate, apas\ast\zi asupra Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria.

Arhiepiscopul Serafim a fost o adev\rat\ binecuvântarea lui Dumnezeu pentru p\mântul bulgar. Prezen]a lui înBulgaria a fost o îns\mân]are duhovniceasc\, care d\ pân\ast\zi roadele sale în Hristos. Povestind via]a arhiepiscopu-lui Serafim, nevrând î]i aminte[ti cuvintele f\c\torului deminuni din Sarov, stare]ul Serafim> ,,Bucuria mea dobân-de[te pacea l\untric\ [i mii de suflete se vor mântui în jurult\u.” Dobândind în via]\ pacea haric\ a lui Hristos,Arhiepiscopul Serafim mijloce[te pentru noi, în fa]a luiDumnezeu, prin rug\ciunile sale, [i îndrum\ [i acum c\tremântuire mii de suflete omene[ti.

Not\>

Cuvintele despre Arhiepiscopul Serafim (Sobolev), dinprezentul capitol au fost rostite de cei mai apropia]i [i credincio[i fiiduhovnice[ti. Mai jos sunt prezentate scurte date biografice aleacestora.

Arhimandritul Panteleimon (Stari]kii)(1893-1980)

S-a n\scut în Rusia, în ora[ul Poltava. Colonel al Armatei Al-be. Din 1926 ucenic de chilie [i mul]i ani secretarul personal al Arhi-episcopului Serafim. Dup\ moartea p\rintelui s\u duhovnicesc pân\la sfâr[itul vie]ii el a fost duhovnicul m\n\stirii de maici înfiin]at\ deVl\dica Serafim. A murit la 87 ani la 5/18 ianuarie în ajunul prazni-cului Ar\t\rii Domnului. Este semnificativ c\ 40 de zile dup\ moartealui au coincis cu praznicul pomenirii a 30 ani de la fericitul sfâr[it aldreptului s\u p\rinte duhovnicesc.

51

Arhimandritul Serafim (Alexiev) (1912-1993)

S-a n\scut în satul GornoBrodi din Macedonia. Dup\ ce a ab-solvit Seminarul Teologic din Sofia afost admis la Facultatea de Teologie.În 1934 a fost trimis cu burs\ în Elve-]ia unde a ob]inut titlul [tiin]ific dedoctor în teologie. La întoarcerea înBulgaria l-a cunoscut pe Arhiepis-copul Serafim care i-a devenit p\rinteduhovnicesc. Aceast\ întâlnire a pe-cetluit soarta tân\rului teolog. El [i-aînsu[it nu numai pove]ele duhovni-ce[ti ale pururea pomenitului Vl\di-c\, ci [i dragostea lui pentru ortodo-xia Sfin]ilor P\rin]i c\reia i-a r\mascredincios pân\ la sfâr[itul vie]ii sa-

le. D\ruit de Dumnezeu cu minte ascu]it\, inim\ fierbinte [i h\rnicieadmirabil\, p\rintele Serafim, în ciuda condi]iilor grele din timpul re-gimului ateu, se dedic\ activit\]ii de înv\]are [i se manifest\ ca un mi-nunat poet [i scriitor bisericesc. Din 1960 pân\ în 1969 pred\ teo-logia dogmatic\ la Academia Teologic\ din Sofia [i public\ articolereferitoare la problemele dogmatice importante. În 1968, urmând po-runcilor p\rintelui duhovnicesc neuitat, nu prime[te reforma calenda-ristic\ [i nici nu aprob\ participarea activ\ a Bisericii Ortodoxe Bul-gare în mi[carea ecumenic\. Glasul con[tiin]ei lui ortodoxe curate îloblig\ s\ p\r\seasc\ Academia Teologic\. Mai târziu se stabile[te înM\n\stirea ,,Acoper\mântul Maicii Domnului,” unde a g\sit aceea[idreapt\ m\rturisire a credin]ei pe care o avea [i el. Aici a r\mas pân\la sfâr[itul vie]ii [i [i-a continuat activitatea de înv\]\tor [i teolog,aducând ca rod o serie de opere cu un con]inut moral-duhovnicesc,precum [i ultima carte-porunc\> „Ortodoxia [i ecume-nismul,” scri-s\ cu binecuvântarea pururea pomenitului avv\ [i care reprezint\ ocritic\ acut\ a ereziei ereziilor - ecumenismul.

52

Arhimandri]ii Panteleimon [iSerafim în anul 1967

ÎNV|}|TURI DESPRE

HARUL SFÂNTULUI DUH

ÎN LUCR|RILE

ARHIEPISCOPULUI

SERAFIM

53

54

ÎNV|}|TURI DESPRE HARUL SFÂNTULUI DUH ÎN LUCR|RILE

ARHIEPISCOPULUI SERAFIM*

În via]a mea am întâlnit arhierei de dou\ tipuri opu-se. Unii, chiar dac\ nu atât de preg\ti]i, erau smeri]i [i ini-mo[i, al]ii îns\ erau înv\]a]i, dar mândri [i reci.

Arhiepiscopul Serafim era un exemplu de rar\ [ifericit\ asociere între erudi]ie [i smerenie, simplitate [iadânci cuno[tin]e teologice. Simplitatea [i dragostea luic\tre to]i erau tr\s\turile lui cele mai caracteristice. Nuavea nici un fel de trufie f\]arnic\, pentru c\ era foartecredincios [i se afla într-un dialog neîntrerupt de rug\ciunecu Dumnezeu. Dar poate oare fi îngâmfat [i mândru omulcare în con[tiin]a sa st\ permanent în fa]a înfrico[atuluiscaun dumnezeiesc?

Arhiepiscopul Serafim avea o înalt\ distinc]ie [ti-in]ific\. Pentru lucr\rile sale teologice i-a fost conferit titlulde magistru în teologie. Iar un astfel de grad nu se poateprimi u[or [i f\r\ merite. El poate fi ob]inut numai cu oadânc\ erudi]ie teologic\. Vl\dica Serafim o avea> el era unfoarte bun dogmatist [i cunosc\tor al scrierilor Sfin]ilorP\rin]i.

Aparent la o asemenea erudi]ie pot ajunge mul]i. To-tu[i, cred c\ nu mul]i înv\]a]i în domeniul teologiei ar puteas\ se compare cu scumpul nostru Vl\dic\. El se deosebea,având un dar distinct al vederii dohovnice[ti - o cunoa[tereinterioar\ a adev\rului dumnezeiesc. Iar acest dar al vederii

* Cuvântul arhimandritului Serafim (Alexiev) la 100 de ani de la na[terea Arhiepiscopului Serafim, decembrie, 1981.

55

propriu-zise l-a primit numai datorit\ sfin]eniei personale.Ferici]i cei cura]i cu inima, c\ aceia vor vedea peDumnezeu (Matei 5, 8), zice Domnul. Vl\dica de multe oriamintea aceste cuvinte fiilor duhovnice[ti.

Arhiepiscopul Serafim ne-a l\sat mo[tenire aceast\convingere a Sfin]ilor P\rin]i> „Teologia ortodox\ este di-rect propor]ional\ cu neprih\nirea”. Astfel, pentru a cu-noa[te Adev\rul credin]ei ortodoxe este necesar s\ ai ovia]\ neprih\nit\ [i sfânt\. Dac\ sufletul t\u s-a murd\rit dep\cate, el nu va fi în stare s\ reflecte corect adev\rurilestr\lucitoare [i curate ale descoperirii dumnezeie[ti. Ere-ziile se nasc în sufletele necurate [i îndeosebi în cele plinede mândrie, ajungând des la în[el\ri duhovnice[ti.

Arhiepiscopul Serafim, acest arhiereu smerit [i cu ovia]\ sfânt\, considera c\ ap\rarea adev\rului credin]eiortodoxe în acest secol XX, depravat [i plin de în[el\rieretice, este pentru el o chemare [i o datorie. F\r\ com-promisuri el se ridica împotriva oric\rei idei incorecte [ieretice, chiar în lucr\rile unor teologi care pretindeau a fiortodoc[i. Vl\dica Serafim nu se temea s\ contrazic\ celemai mari, în opinia public\, somit\]i teologice, dac\ eravorba despre ap\rarea adev\rului dumnezeiesc [i mân-tuitor. Amintindu-[i cuvintele Apostolului Pavel> Dac\ a[pl\cea înc\ oamenilor, n-a[ fi rob al lui Hristos (Galateni1, 10) [i near\tând nici un fel de antipatie personal\ pentrucei care p\c\tuiau împotriva Ortodoxiei, el niciodat\ nujertfea Adev\rul de dragul unei „iubiri” pentru aproapeleincorect în]eleas\. De multe ori ne amintea c\ întotdeaunatrebuie s\ ]inem adev\rul în iubire (vezi Efeseni 4, 15).

Arhiepiscopul Serafim lupta mai ales împotrivamodernismului în teologie, adic\ împotriva nout\]ilor carenasc erezii [i-i îndep\rteaz\ pe cre[tinii ortodoc[i demântuire. El avea o evlavie deosebit\ pentru în]elepciuneaveche a Sfin]ilor P\rin]i [i m\rturisea Adev\rul ca ceva

56

absolut [i des\vâr[it, neavând nevoie de nici o dezvoltare.Dezvolt\rii trebuie supus omul p\c\tos [i nedes\vâr[it,care tinde spre cunoa[terea adev\rului dumnezeiesc, dar nuînsu[i adev\rul. De aceea, datoria [tiin]ei teologice nu estedescoperirea de noi adev\ruri, ci sistematizarea adev\ru-rilor descoperite nou\ de Dumnezeu [i însu[irea lor. Iat\cum vorbea despre aceasta Vl\dica Serafim> „ Nu trebuies\ gândim c\ dogmatica se aseam\n\ cu orice alt\ [tiin]\.În ultima, se pot descoperi noi adev\ruri, iar în dogmatic\nu. Aici toate adev\rurile sunt deja descoperite deDumnezeu Mântuitorul nostru. Toate câte am auzit de laTat\l Meu, spunea Domnul ucenicilor S\i, vi le-am f\cutcunoscute (Ioan 15> 15).

Trebuie s\ observ\m, c\ acestea Domnul le-a spusucenicilor S\i pân\ la harul Duhului Sfânt, când ei înc\ nuîn]elegeau deplin înv\]\tura lui Hristos (Matei 20, 21-22<Marcu 8, 17< Luca 22, 24-27< Ioan 16, 17-18), pentru careMântuitorul le-a spus la Cina cea de Tain\> Înc\ multe ama v\ spune, dar acum nu pute]i s\ le purta]i. Iar când vaveni acela, Duhul Adev\rului, v\ va c\l\uzi la totadev\rul. Acela v\ va înv\]a toate [i v\ va aduce amintedespre toate cele ce v-am spus Eu (Ioan 16, 12-13< 14, 26).Când îns\ peste Apostoli s-a pogorât Harul Sfântului Duh,atunci toate adev\rurile descoperite lor de Hristos au de-venit mo[tenirea lor [i li s-au f\cut clare [i în]elese. HarulSfântului Duh i-a îmbog\]it cu vedere Dumnezeiasc\ în a[am\sur\ încât Apostolul Pavel a spus în numele tuturor ce-lorlal]i Apostoli c\ Domnul le-a d\ruit dar s\ prisoseasc\în toat\ în]elepciunea [i priceperea (Efeseni 1, 8). C\cicine a cunoscut gândul Domnului, a spus apostolul, ca s\-l înve]e pe el? Noi îns\ avem gândul lui Hristos (I Co-rinteni 2, 16).

Astfel, Domnul le-a descoperit Apostolilor toateadev\rurile cu care trebuia s\-i înve]e, [i prin ei nou\

57

tuturor. Harul Sfântului Duh le-a readus toate aceste ade-v\ruri în memoria lor [i le-a l\murit toat\ Revela]iaDumnezeiasc\, adus\ de Dumnezeu-Omul pe p\mânt, cu ocorectitudine absolut\ conducând gândul lor în cele maimari adâncimi ale gândului Dumnezeiesc al lui Hristos. Deaceea chiar în cazul Apostolilor nu trebuie s\ spunem c\ eiau introdus noi înv\]\turi dogmatice în compara]ie cu aceaînv\]\tur\ a lui Hristos pe care au scris-o sau ne-autransmis-o oral.

Mi[ca]i de acela[i Duh Sfânt, Sfin]ii P\rin]i aiBisericii î[i orientau toat\ teologia lor nu spre a descoperinoi adev\ruri dogmatice, ci spre a p\stra neatinse de oricedenaturare eretic\ adev\rurile credin]ei noastre ortodoxe,primite de la Apostoli, spre a le sistematiza pentru a luptacu succes împotriva ereziilor [i spre a le îmbr\ca într-oform\ accesibil\ tuturor, astfel încât credincio[ii s\ poat\,nu numai s\-[i m\rturiseasc\ ra]ional credin]a, dar s\ fie, înacela[i timp, gata s\ r\spund\ oricui ar cere socoteal\ des-pre n\dejdea noastr\. (I Petru 3, 12)

Astfel, a vorbi despre descoperirea de noi adev\ruridogmatice [i, cu atât mai mult, în a face teologie oamenilorsimpli, nu este nevoie. Mai mult decât se afl\ în Evan-ghelie, nu se poate descoperi. Toate înv\]\turile noastredogmatice rezult\ de acolo…

Dac\ vom urma orientarea teologiei sus-amintite aSfin]ilor P\rin]i, vom îndeplini astfel scopul teologului.Dac\ îns\ nu vom urma aceast\ orientare teologic\ aSfin]ilor P\rin]i în p\rerile noastre teologice, atunci acesteanu vor fi dogmatice, ci numai p\rerile noastre personale,care cel mai adesea au slujit ca fundament pentru eresuripierz\toare…

De aceea trebuie s\ punem îngr\diri gândirii noastreteologice, astfel încât a[a numita „gândire teologic\ libe-r\”, atât de agreat\ de modernism, s\ nu ne duc\ în încurc\-

58

turi eretice care deschid drum sigur spre muncile ve[niceale iadului”1.

La sfâr[itul sec. al XIX-lea [i începutul sec. al XX-lea, în gândirea teologic\ rus\ au ap\rut o mul]ime de noiidei moderne, propagate în folosul omului contemporan.Ele provocau arhiepiscopului Serafim o nelini[te mare [iîntemeiat\, c\ci anun]au dezvoltarea furtunoas\ aprimejdioasei lep\d\ri de la Adev\rul ortodox, cel maiimportant semn al apropierii împ\r\]iei lui Antihrist. (veziII Tesaloniceni 2, 3)

Noi, smeri]ii ucenici ai arhiepiscopului Serafim, amînv\]at de la el s\ deosebim adev\rul de minciun\ care cuviclenie încearc\ s\-l modifice [i s\-l înlocuiasc\. În predi-cile [i lucr\rile sale teologice, Vl\dica ne descoperea înv\-]\tura adev\rat\ a Sfin]ilor P\rin]i în multe probleme alecredin]ei ortodoxe.

Aniversând o sut\ de ani de la na[terea neuitatuluinostru p\rinte [i pov\]uitor duhovnicesc, am dori s\ v\prezent\m cât mai deplin posibil chipul acestui ap\r\torrâvnitor al credin]ei ortodoxe, denun]\torul f\r\ compro-misuri al ereziilor contemporane [i propov\duitorul mântu-itoarelor adev\ruri dumnezeie[ti. Acest chip al Arhiepis-copului Serafim ni se descoper\ cu des\vâr[ire în lucr\rilesale, care trateaz\ înv\]\tura despre Harul Sf=ntului Duh cao Putere Dumnezeiasc\ m=ntuitoare - înv\]\tur\ dintot-deauna propov\duit\ de sfânta Biseric\ Ortodox\ ca abso-lut necesar\ pentru mântuirea noastr\.

***Vl\dica Serafim adesea abordeaz\ acest subiect atât

în predicile sale, cât [i în culegerea de lucr\ri polemico-

1 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Novoie ucenie o Sofii Premudrosti Bojiei (Noua înv\]\tur\ despre Sophia În]elepciunea lui Dumnezeu). Sofia,1935, pag. 20-23.

59

dogmatice, intitulat\> „Denaturarea adev\rului ortodox îngândirea teologic\ rus\.”2 Aici, respingând în]elesul social-umanitar incorect despre Împ\r\]ia lui Dumnezeu a prof.prot. Sfetlov, arhiepiscopul Serafim arat\ am\nun]it adev\-rata înv\]\tur\ în ce prive[te aceast\ problem\.

S\ ne oprim mai întâi aten]ia asupra predicilorarhiepiscopului Serafim.

Tratând înv\]\tura despre har, Vl\dica Serafimpleac\ de la faptul c\, din pricina c\derii în p\cat, omula pierdut acest minunat dar dumnezeiesc [i împreun\ cuacesta [i fericirea Raiului. Din acel moment p\catul, bles-temul [i moartea au devenit soarta lui. Cea mai mare partea omenirii a c\zut în p\gânism [i idolatrie. Numai poporulvechi-testamentar, ales de Dumnezeu, a p\strat adev\ratacredin]\ în Dumnezeu. Acestui popor Dumnezeu i-a trimisde multe ori prooroci [i drep]i, care-l înv\]au adev\rata în-chinare la Dumnezeu. Cu toate acestea, pân\ la venirea luiIisus Hristos pe p\mânt, nu numai p\gânii, dar [i iudeii,dup\ moartea lor se pogorau în iad3, pentru c\ to]i eraujertfele p\catului, blestemului [i mor]ii. Din acesteurm\ri catastrofale ale c\derii în p\cat ne-a izb\vitR\scump\r\torul nostru Iisus Hristos.

Aceast\ înv\]\tur\ a Bisericii, propov\duit\ deApostoli [i de Sfin]ii P\rin]i, era m\rturisit\ [i ap\rat\ curâvn\ de Arhiepiscopul Serafim. Dup\ cuvântul lui „noitrebuie s-o primim nu numai cu mintea, dar [i cu toat\inima, astfel încât s\ ne fie neîndoielnic\, nezdruncinat\[i mântuitoare. {i aceast\ cuno[tin]\ va fi întru noi dac\vom supune gândul nostru gândului lui Hristos, gândului

2 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Iscajenie pravoslavnoi istinî v ruscoi bogoslovscoi mâsli (Denaturarea adev\rului ortodox în gândirea teologic\ rus\). Sofia, 1943.3 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). Sofia, 1944, pag. 96.

60

Apostolilor [i Sfin]ilor P\rin]i [i n-o s\ ne tulbur\m cup\reri teologice omene[ti [i incorecte, care dintotdeauna auc\utat [i caut\ s\ clatine unul sau altul din adev\rurilecredin]ei noastre ortodoxe.”4

Vorbind despre diferitele forme în care se manifest\harul, Arhiepiscopul Serafim spune> @Dup\ înv\]\tura preaCuviosului Ioan Casian, trebuie s\ deosebim dou\ formede har> harul supranatural, prin care Dumnezeu lucreaz\în toat\ lumea fie nemijlocit, fie mijlocit prin îngeri, oa-meni sau chiar prin natura înconjur\toare< [i harul, ca pu-tere dumnezeiasc\ interioar\… El lucra în via]a primiloroameni în Rai [i era izvorul adev\ratei cunoa[teri, sfin]e-niei [i fericirii. Dup\ c\derea protop\rin]ilor no[tri, El i-ap\r\sit [i a fost necesar ca Mântuitorul s\ se întrupeze, s\p\timeasc\, s\ moar\ [i s\ învieze ca acest dar s\ fie dinnou d\ruit oamenilor. Aceast\ milostivire dumnezeiasc\ s-a rev\rsat peste noi, când, dup\ f\g\duin]a lui Hristos,Sfântul Duh cu darurile Sale diferite s-a pogorât pesteApostoli, ca adev\r (I Ioan 5, 6< Ioan 5, 26< 16, 13), caputere (Fapte 1, 8) [i ca mângâiere (Ioan 14, 16 - 25< 15,26< 16, 17), sau bucurie dumnezeiasc\. De atunci HarulSfântului Duh a început s\ se dea credincio[ilor în Biseric\prin tainele Botezului [i Mirungerii pentru rena[terea min-]ii, voin]ei [i inimii.

Ca o putere dumnezeiasc\ ren\sc\toare, el a începuts\ împ\r\]easc\ în interiorul fiin]ei noastre, chiar în inimaomului. Pân\ la apari]ia acestui dar, - cum înva]\ mareleîntre Sfin]ii P\rin]i, fericitul Diadoh, - în inim\ împ\r\]eap\catul, iar Harul lucra în afar\. Dup\ ar\tarea Harului,p\catul lucreaz\ asupra omului din afar\, iar Harul - îninim\. În aceasta [i const\, printre altele, diferen]a dintreVechiul [i Noul Testament.

4 Ibidem, pag.12.

61

Desigur, niciodat\ nu vom putea s\ determin\m ceeste Harul dumnezeiesc în esen]a sa. Sf. Macarie cel Mareînva]\ c\ la fel cum Dumnezeu este necunoscut în esen]aSa, la fel nu poate fi cunoscut în esen]a sa Harul SfântuluiDuh, c\ci El este de nedesp\r]it de Dumnezeu, este putereaSa dumnezeiasc\. Iat\ de ce Domnul Însu[i, propunândînv\]\tura despre Har ca lucrare a Sfântului Duh, ar\talucr\ri sigure. Sf. Simeon Noul Teolog spune c\ despre Elera vorba când Mântuitorul a zis> Foc am venit s\ arunc pep\mânt [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins! (Luca 12, 49) Laacela[i Har al Sfântului Duh se referea Domnul când înultima mare zi a s\rb\torii a strigat> Dac\ înseteaz\ cineva,s\ vin\ la Mine [i s\ bea. Cel ce crede în Mine… râuri deap\ vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o,remarc\ evanghelistul, despre Duhul pe care aveau s\-Lprimeasc\ acei ce cred în El. (Ioan 7, 37-39)

Totu[i, noi putem s\ cunoa[tem Harul SfântuluiDuh, în mod duhovnicesc, când o s\ sim]im în inima noas-tr\ lucrarea Lui mântuitoare, în]elegând de la El adev\ratacunoa[tere despre Dumnezeu [i lume, sim]ind în noi pu-terea Lui pentru a lupta cu p\catul [i o nespus\ bucurie.Noi vom afla ce este Harul numai atunci când el va îm-p\r\]i în noi peste patimile noastre [i-L vom sim]i caÎmp\r\]ia lui Dumnezeu, ca dreptate, [i pace, [i bucurie înDuhul Sfânt... (Romani 14, 17) O astfel de experien]\ acunoa[terii Harului ne-au l\sat în operele lor Sfin]ii P\rin]iai Bisericii> Antonie cel Mare, Macarie cel Mare, fericitulDiadoh, preacuviosul Simeon Noul Teolog [i marele teologal Bisericii Ruse episcopul Teofan Z\vorâtul. Ei sim]eau însine Harul Sfântului Duh ca un dar al vederii dum-nezeie[ti [i al în]elepciunii, în a[a m\sur\, încât puteau s\-i lumineze [i pe al]ii cu lumina Adev\rului dumnezeiesc. Eisim]eau în sine Harul ca o putere dumnezeiasc\, c\ci prin

62

el s\vâr[eau minuni [i preziceau viitorul. Acest dar era tr\itde ei ca o nesecat\ bucurie dumnezeiasc\ interioar\, pecare o sim]eau neîntrerupt [i cu care mângâiau inimileîntristate ale credincio[ilor.

Este clar de aici ce bine mare este pentru noi HarulSfântului Duh. C\ El este cea mai pre]ioas\ comoar\ nem\rturise[te înv\]\tura lui Hristos, a Apostolilor [i a Sfin-]ilor P\rin]i. Dup\ înv\]\tura lui Hristos, Darul SfântuluiDuh este pentru noi un bine atât de mare, încât trimitereaLui a fost scopul patimilor [i mor]ii Domnului,- cum reiesedin ultima discu]ie cu ucenicii. (Ioan 16, 7) A[a au privitdarul [i Sfin]ii Apostoli, c\ci înv\]\tura mântuirii prin dar,în puterea mor]ii pe cruce a lui Hristos, a fost tema central\în bun\vestirea lor, lucru despre care deosebit de aprinsm\rturisesc epistolele Sfântului Apostol Pavel. Nu puteaualtfel s\ gândeasc\ despre harul dumnezeiesc nici Sfin]iiP\rin]i ai Bisericii. A[a, Sfântul Simeon Noul Teologspune> „Acesta a [i fost scopul [i sfâr[itul întregii lucr\ri aLui Hristos, pentru ca s\ primeasc\ credincio[ii în inimilelor Duhul Sfânt…[i pentru ca El s\ fie ca un suflet alsufletului nostru… [i ca prin lucrarea acestui Duh noi s\ netopim [i s\ ne form\m din nou dup\ gând, con[tiin]\ [idup\ toate sim]urile.” Iar marele nevoitor al BisericiiOrtodoxe Ruse, Sfântul Serafim de Sarov, înv\]a c\dobândirea Harului Sfântului Duh (adic\ descoperirea Luiîn noi) este scopul întregii noastre vie]i cre[tine Š...š

„De aceea, - spune mai departe Arhiepiscopul Se-rafim, noi trebuie s\ ne bucur\m [i s\-I mul]umim luiDumnezeu c\ suntem fii ai Bisericii Ortodoxe a LuiHristos, prin care Domnul ne d\ acest mare dar, incom-parabil cu toate comorile lumii.”5

5 Ibidem, pag. 17-20.

63

Totu[i, din cauza tendin]elor rele ale voin]ei noastrelibere pentru mul]i dintre noi, cre[tini ortodoc[i fiind,Harul r\mâne nedescoperit. Cu toate c\ îl primim prinSfintele Taine, el mocne[te în noi ca o scânteie sub cenu[aa tot felul de patimi. De ce? Arhiepiscopul Serafim r\spun-de la aceast\ întrebare> „Fiindc\ în noi nu exist\ hot\râreade a-l înc\lzi prin împlinirea continu\ a poruncilor dum-nezeie[ti. De aceea Harul Sfântului Duh nu poate s\ ne în-ve]e adev\rurile de credin]\ [i via]\ cre[tin\, chiar dac\ amciti ziua [i noaptea Evanghelia… O astfel de înv\]are ne-mijlocit\ a adev\rurilor Revela]iei Dumnezeie[ti, în lipsacur\]eniei inimii, duce la tot felul de r\t\ciri, eresuri [isecte. Cât timp în noi împ\r\]esc p\catul [i patimile,cuvântul lui Dumnezeu este pentru noi ca lumina orbitoarea soarelui, care nu poate fi privit\ direct, c\ci astfel ne-amv\t\ma vederea.

Ce s\ facem atunci, iubi]ilor, ca Harul Sfântului Duhs\ ne înve]e cele mântuitoare? Noi, oamenii p\c\to[i [ineputincio[i, putem s\ ne înv\]\m [i s\ ne lumin\m culumina Harului ren\sc\tor al botezului prin înv\]\tura plin\de har a Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii. Ace[tia, prin via]a lorsfânt\, au descoperit în ei Harul botezului în toat\ plin\-tatea. El s-a f\cut pentru ei izvorul adev\ratei cunoa[teri,pe care au transmis-o prin lucr\rile lor Š...š Numai princunoa[terea haric\ a Sfin]ilor P\rin]i, putem s\ ne lumin\mmântuitor cu descoperirea dumnezeiasc\ [i s\ în]elegemcorect cu mintea [i cu inima înv\]\tura ei. Harul SfântuluiDuh a lucrat în Sfin]ii P\rin]i ca [i în Apostoli. El în toat\profunzimea le-a descoperit lor toat\ Revela]ia Dumne-zeiasc\ a Vechiului [i Noului Testament [i le-a l\muritpentru noi toate adev\rurile, atât în domeniul dogmaticii,cât [i în domeniul moralei, pentru toate veacurile.”6

6 Ibidem, pag. 53.

64

Spunând acestea, Arhiepiscopul Serafim ne înva]\s\-i iubim pe Sfin]ii P\rin]i ca pe cei mai dragi pov\]uitori în lucrarea mântuirii noastre, s\ citim [i s\ studiem lucr\-rile lor, c\ci ei ne arat\ cum trebuie s\ tr\im o via]\ cre[ti-neasc\ adev\rat\> „Datorit\ unei asemenea atitudini fa]\ deînv\]\tura Sfin]ilor P\rin]i ai Bisericii, noi vom dobândicea mai scump\ virtute - smerenia, c\ci apelând la auto-ritatea Sfin]ilor P\rin]i, vom respinge gândirea noastr\mândr\ [i ambi]ioas\. {i datorit\ numai smereniei, chiardac\ nu avem alte virtu]i, Domnul nu ne va lipsi de HarulSfântului Duh, dup\ cuvântul S\u> Dumnezeu celor mândrile st\ împotriv\, iar celor smeri]i le d\ har (Pilde 3, 34<Iacov 4, 6< I Petru 5, 5) Š…š

Atunci, pentru smerenia noastr\, Harul, dat nou\prin sfântul Botez, va lucra luminându-ne [i înv\]ându-ne,iar sub permanenta conducere a Bisericii [i înv\]\turiiSfin]ilor P\rin]i, se va înmul]i în noi credin]a adev\rat\ [iadev\rata via]\ cre[tineasc\.”7

Prin credin]\ adev\rat\ Arhiepiscopul Serafimîn]elege credin]\ adev\rat\ în sens dogmatic, cum estedoar credin]a ortodox\, iar prin via]\ cre[tineasc\adev\rat\ - morala evanghelic\ pl\cut\ lui Dumnezeu,bazat\ pe credin]a ortodox\.

Analizând Harul în sens dogmatic, el îl nume[te„izvor al cunoa[terii”. Asemenea izvor al cunoa[terii afost El pentru în[i[i Apostoli. Cu toate c\ Însu[i Domnul îilumina cu adev\rata credin]\, ei mult timp n-au putut s-op\trund\ în totalitate.

„Din Evanghelie se vede c\ ucenicii lui Hristos nuputeau s\ în]eleag\ înv\]\tura despre Sf=nta Tain\ a Euha-ristiei. Ei erau înclina]i pân\ în ultimele zile ale vie]ii luiHristos s\-l vad\ ca pe un Mesia în sensul unui împ\rat

7 Ibidem, pag. 54.

65

p\mântesc. Despre aceasta adevere[te rug\mintea Apos-tolilor Iacov [i Ioan, s\ le permit\ ca unul s\ stea de-adreapta, iar altul de-a stânga Lui Hristos în împ\r\]ia luip\mânteasc\ (Matei 20, 20-22). Chiar la Cina cea de Tain\,ucenicii discutau cine ar fi mai mare între ei (Luca 22, 24).Iar când Domnul a început s\ le vorbeasc\ despre apropie-rea mor]ii sale pe cruce [i c\ El se va ar\ta lor dup\ înviere,ei au spus> nu [tim ce zice (Ioan 16, 17-18) Š…š

Când îns\, în a cincizecea zi dup\ Invierea luiHristos, peste Apostoli s-a pogorât Harul Sfântului Duh, eli-a ren\scut într-o clip\, i-a iluminat [i le-a descoperit toatetainele lucr\rii dumnezeie[ti… Pogorându-se peste Apos-toli, Harul Sfântului Duh n-a l\sat în ei nici o umbr\ din ne-în]elegerea pe care o aveau mai înainte privitor la înv\]\-tura lui Hristos, c\ci prin lucrarea acestui Har gândul lor aprimit toate adev\rurile cu toat\ plin\tatea [i corecti-tudinea, predate lor de Hristos, fapt pentru care ApostolulPavel în numele tuturor celorlal]i Apostoli a zis> Propo-v\duim în]elepciunea de tain\ a lui Dumnezeu, ascuns\, pecare Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slavanoastr\. Pe care nici unul din st\pânitorii acestui veac n-acunoscut-o… Iar nou\ ni le-a descoperit Dumnezeu prinDuhul S\u, fiindc\ Duhul toate cerceteaz\, chiar [i adân-curile lui Dumnezeu (I Corinteni 2, 7-8,10).”8

Astfel, Harul este izvorul cuno[tin]ei, mai precis alcunoa[terii ortodoxe a dogmelor credin]ei.

În sens moral, Arhiepiscopul Serafim arat\ c\ Haruleste temelia înnoirii duhovnice[ti a credincio[ilor. În una din predicile sale la Buna Vestire (1932), el exprim\ o ideeimportant\, c\ mântuirea, care se s\vâr[e[te cu ajutorulHarului, „const\ în atingerea cur\]iei primare din Rai [i

8 Ibidem, pag. 51-52.

66

în îndumnezeirea9 noastr\”10, care const\ în totala p\-trundere a naturii noastre omene[ti de Har, comuniunea cuDumnezeu prin mijlocirea Harului, omul devenindDumnezeu dup\ Har (vezi Psalmi 81, 6< Ioan 10, 34). AcestHar Vl\dica Serafim îl nume[te „putere interioar\ ren\s-c\toare pentru unirea noastr\ cu Dumnezeu, adic\ pentrumântuirea noastr\”. „Noi trebuie s\ ]inem minte întotdea-una cuvintele Apostolului Pavel din Epistola c\tre evrei>Veghind cu luare aminte ca nimeni s\ nu r\mân\ lipsit deHarul lui Dumnezeu…s\ fim mul]umitori (Evrei 12, 15<28). Tâlcuind cuvintele apostole[ti, Arhiepiscopul Serafimspune> „Este clar c\ trebuie s\ fim în permanen]\ preocu-pa]i de p\strarea Harului< în acest Har fiind toat\ fericirea[i mântuirea. F\r\ El sufletul nostru este mort, c\ci @PrinSfântul Duh tot sufletul viaz\.#11Dar, de aici este de ase-menea clar [i faptul c\ pierderea acestui Har reprezint\pentru noi cea mai mare nefericire. Iat\ de ce trebuie s\[tim prin ce p\cate, în mod deosebit, putem noi c\dea dinHarul Sfântului Duh [i putem pieri. Din Sfânta Scriptur\cunoa[tem c\ astfel de p\cate sunt mândria (vezi I Petru5, 5) ,… desfrânarea (Facerea 6, 3) [i … nemilostivirea.(Luca 12, 45-46)”12

În alt cuvânt al s\u, de praznicul Sfintei Treimi,Vl\dica Serafim vorbe[te despre Har ca despre o cauz\ aschimb\rii minunate a sufletului nostru. O astfel de schimbare a avut loc mai întâi în sufletele Sfin]ilor Apostoliîn ziua Cincizecimii, prin pogorârea Sfântului Duh asupra

9 Prin îndumnezeire (gr. - θεωσις) Sfin]ii P\rin]i în]eleg totala p\trundere [iîmplinire a naturii umane de Har, comuniunea cu natura Dumnezeiasc\ prin

mijlocirea acestui Har, omul devenind Dumnezeu dup\ Har (vezi Psalmi 81,6< Ioan 10, 34).10 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). pag. 89.11 Antifonul Învierii, glasul al 4-lea12 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Propovedi (Predici). pag. 89-90.

67

lor. „Prin Harul Lui ei s-au f\cut din p\c\to[i sfin]i< dinfrico[i fa]\ de iudei au devenit demascatori curajo[i aiacestora în fa]a tuturor popoarelor< din necunosc\tori aiScripturii, s-au transformat în teologi neîntrecu]i, îmbog\-]indu-se cu toat\ în\l]imea [i adâncimea revela]iei [i în]e-lepciunii dumnezeie[ti< din tri[ti ei s-au f\cut veseli, sim-]ind în inimile lor nesfâr[ita bucurie a Împ\r\]iei cere[ti alui Hristos. În sfâr[it, prin acela[i Har al Sfântului Duh eiau primit o astfel de credin]\, încât, prin marile [i minuna-tele ei semne, au doborât lumea p\gân\ [i iudaic\ [i s-auf\cut temelie pentru o nou\ via]\ cre[tineasc\ pe p\mânt.

Aceast\ schimbare minunat\ din omul vechi în celnou, aceast\ mare minune a învierii sufletului nostru, dup\Apostoli a început s\ se manifeste la fel de uimitor [i învia]a adev\ra]ilor urm\tori ai lui Hristos. Despre aceastam\rturisesc vie]ile sfin]ilor pl\cu]i ai lui Dumnezeu, diferi-tele daruri ale Sfântului Duh, prin care ei se asem\nau atâtde mult cu Apostolii.

Aceast\ minunat\ schimbare haric\ era uimitoaremai ales în via]a celor care se întorceau la Dumnezeu dinpatimi mari [i grele, iar dup\ aceea atingeau cele mai înaltedaruri harice. Despre aceasta m\rturisesc elocvent vie]ilesfin]ilor Maria Egipteanca, Moise Arapul [i Varvar Tâlha-rul.”13

Asemenea schimb\ri se pot întâmpla [i cu noi.„Aceast\ schimbare a sufletului nostru, ca lucrare [i mani-festare a Sfântului Duh, este Împ\r\]ia lui Dumnezeu, des-pre care Domnul a spus> Împ\r\]ia lui Dumnezeu este înl\-untrul vostru (Luca 17, 21)…

{i diavolul [tie foarte bine toat\ valoarea acesteischimb\ri a sufletului omenesc prin Harul Sfântului Duh< [i [tie, mai ales, la fel de bine, c\ ea se s\vâr[e[te prin Bise-

13 Ibidem, pag. 143-144.

68

ric\. De aceea de aproape dou\ mii de ani diavolul caut\neobosit s\ distrug\ Biserica Ortodox\ pe p\mânt. El sestr\duie s\ ating\ acest scop, stârnind împotriva Bisericiitot felul de furtuni ale necredin]ei din partea ateilor [i ereti-cilor. Ca niciodat\, aceast\ necredin]\ a început s\ amenin-]e corabia Bisericii acum. În prezent, putem asem\na situa-]ia Bisericii Ortodoxe cu starea în care se aflau Apostolii întimpul furtunii înfrico[\toare de pe mare, când Domnulobosit dormea în corabie (Matei 8, 23-27). Când valurile oacopereau [i nu mai aveau vreo n\dejde de salvare, uceniciiL-au de[teptat pe Iisus Hristos [i I-au spus> Doamne,mântuie[te-ne, c\ pierim (Matei 8, 25). Domnul într-oclip\ a lini[tit marea, [i Biserica primar\, în persoanaApostolilor, afla]i în acea corabie, a fost salvat\ de lapieire.#14

În alt\ predic\, Vl\dica Serafim vorbe[te despre Harca despre adev\rata noastr\ fericire. Iat\ cuvintele lui>„Harul Duhului în manifest\rile sale diferite [i minunatena[te în noi fericirea împ\r\]iei lui Dumnezeu. De aceeaEl este adev\rata noastr\ fericire cre[tin\. Nu degeabaDumnezeu Mântuitorul a numit Sfântul Duh -„Mângâietor” (Ioan 14. 26< 15, 26< 16, 7). Acest nume nespune c\ numai de la Duhul Sfânt putem avea adev\ratamângâiere în toate necazurile noastre [i prin Harul S\uputem avea acces la toate bucuriile Împ\r\]iei dumnezeie[tiînc\ aici pe p\mânt.”15

În toate predicile sale despre Har, ArhiepiscopulSerafim aminte[te c\ noi trebuie s\ n\zuim spre El ca sprecea mai scump\ comoar\, ca spre cel mai înalt scop alîntregii noastre vie]i. „Dac\ nu avem acest scop, orice faptebune am face, nu ne vom mântui. {i cum poate fi altfel?

14 Ibidem, pag. 144-145.15 Ibidem, pag. 115.

69

C\ci pentru a ne d\rui Harul Sfântului Duh, Domnul ap\timit [i a murit pe cruce> V\ este de folos, spune El, cas\ M\ duc Eu. C\ci dac\ nu M\ voi duce, Mângâietorul nuva veni la voi, iar dac\ M\ voi duce, Îl voi trimite la voi(Ioan 16, 7). C\ci acest Har al Sfântului Duh este, dup\înv\]\tura preacuviosului Antonie cel Mare, acel „m\rg\ri-tar”, despre care a vorbit Domnul, sau acea comoar\, pen-tru ob]inerea c\reia noi trebuie s\ jertfim totul pentru a odobândi. Acest Har al Sfântului Duh, dup\ înv\]\turaSfântului Macarie cel Mare, este chiar Împ\r\]ia luiDumnezeu, care se descoper\ în sufletul credinciosuluiprin manifest\rile sale minunate> dreptate, pace [i bucurie(Romani 14, 17). Spre acest Har, ca spre Împ\r\]ia luiDumnezeu, ne [i porunce[te Domnul s\ n\zuim, cândspune> C\uta]i mai întâi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [idreptatea Lui [i toate acestea se vor ad\uga vou\ (Matei 6,33< Luca 12, 31)”16.

Dar ce înseamn\ s\ dobânde[ti Harul SfântuluiDuh? Aceasta nu înseamn\ numai s\-]i faci semnul SfinteiCruci. Nici într-un caz. Dup\ Sf. Simeon Noul Teolog>„primirea Sfântului Duh înseamn\ înc\lzirea, sau desco-perirea harului în noi, prin împlinirea poruncilor, Harpe care-L primim prin Taine…# Spunând c\ scopul vie]iinoastre const\ în a binepl\cea lui Hristos Dumnezeu prinprimirea Sfântului Duh, Sf. Simeon Noul Teolog ne chea-m\ la o mare virtute, la calea grea plin\ de spini [i neca-zuri, care duce la descoperirea în noi a Harului SfântuluiDuh. În ce const\ aceast\ cale, Sf. Antonie cel Mare neînva]\ astfel> „Eu m-am rugat pentru voi, - spunea el odat\ucenicilor s\i, - s\ v\ învrednici]i [i voi s\ primi]i acel Duhmare [i arz\tor, pe Care L-am primit eu. Dac\ vre]i s\-Lprimi]i astfel ca El s\ r\mân\ în voi, suferi]i mai întâi

16 Ibidem, pag. 47.

70

greut\]ile trupe[ti [i smerirea inimii, [i ridicându-v\ gându-rile la cer, zi [i noapte, cere]i cu inim\ curat\ acest Duharz\tor [i El vi se va da vou\ pentru totdeauna [i în veci…{i când El va fi primit, v\ va descoperi cele mai înaltetaine, va alunga de la voi teama de oameni [i animale, [ive]i avea o bucurie cereasc\ ziua [i noaptea, [i ve]i fi înacest trup ca cei care deja se afl\ în Împ\r\]ia cerurilor.”

Dup\ cum se vede din înv\]\tura acestui mare sfântp\rinte, nu este u[or s\ dobânde[ti Harul Sfântului Duh.Pentru aceasta avem nevoie de marea virtute a dobândiriirug\ciunii neîncetate [i a smereniei. Din proprie experien]\to]i [tim cât de greu este s\ atingi o rug\ciune neîmpr\[-tiat\ [i neîncetat\< [i la fel [tim cât de greu este s\ ne sme-rim [i s\ nu ne îngâmf\m când suntem l\uda]i, cât de greueste s\ nu ne mâhnim [i s\ t\cem când suntem oc\râ]i, câteste de greu s\ iubim pe cei care ne ur\sc, cât este de greus\ binecuvânt\m pe cei ce ne blesteam\. Într-adev\r aicitrebuie s\ murim pentru toate patimile noastre, pentru toat\lumea care petrece în r\utate. Iat\ de ce fericitul Diadohspune> „Dac\ cineva poate s\ moar\ înc\ în aceast\ via]\prin greut\]ile nevoin]elor, atunci el întreg, în sfâr[it, seface cas\ a Sfântului Duh, c\ci unul ca acesta a înviat îna-inte de moarte.”

Aceasta este calea care ne duce c\tre HarulSfântului Duh. Ar\tând aceast\ cale, Sfin]ii P\rin]i nu vors\ ne tulbure cu greutatea ei [i astfel s\ ne îndep\rteze dela ea. Dimpotriv\, ei ne cheam\ la ea, c\ci nu exist\ alt\cale c\tre dobândirea Harului, sau atingerea Împ\r\]iei luiDumnezeu. Nu degeaba Domnul a spus> Îngust\ este caleacare duce la via]\ [i pu]ini sunt care o afl\ (Matei 7, 14).

Sfin]ii P\rin]i ne cheam\ s\ urm\m aceast\ calepentru dobândirea Harului [i de aceea dac\ noi nu ne vomda de bun\ voie la suferin]e pentru o via]\ sfânt\, atunciDomnul ne va pedepsi greu, cu nenorociri, pentru a ne în]e-

71

lep]i [i a ne pune pe calea unei vie]i mântuitoare. Dac\ nune vom în]elep]i nici din aceste pedepse, [i vom refuzaaceast\ cale pentru dobândirea Harului, atunci ne vom facevinova]i de sângele lui Hristos, care a curs pe cruce numaipentru ca s\ ni se d\ruiasc\ acest Har (Ioan 16, 7). Pentruacest mare p\cat, Domnul se va lep\da de noi la Înfrico[\-toarea sa Judecat\ [i noi nu vom intra în „C\mara de nunt\”a lui Hristos pentru fericirea ve[nic\. {i cum vom putea s\intr\m în ea, când ne vom afla f\r\ „hain\ de nunt\”, care,dup\ înv\]\tura aceluia[i Sf. Simeon Noul Teolog, nu estealtceva decât Harul Sfântului Duh…

@S\ n\zuim c\tre dobândirea Harului Sfântului Duh,ca scop al vie]ii noastre, prin calea crucii, a omorârii înnoi a patimilor [i împlinirii poruncilor lui Dumnezeu.Atunci partea noastr\ nu vor fi doar necazurile, dar [imarile bucurii, asemenea celor pe care le tr\iau Sfin]iiApostoli [i to]i binepl\cu]ii lui Dumnezeu. Prin multenecazuri au trecut Sfin]ii Apostoli, dar iat\ ce spun ei princuvintele Apostolului Pavel> Purtând totdeauna în trupomorârea lui Iisus… C\ci pururi noi cei vii suntem da]ispre moarte pentru Iisus, ca [i via]a lui Iisus s\ se arate întrupul nostru cel muritor… De aceea nu ne pierdemcurajul [i, chiar dac\ omul nostru cel din afar\ se trece, celdin\untru, îns\, se înnoie[te din zi în zi (II Corinteni 4, 10<11< 16). C\ precum prisosesc patimile lui Hristos întru noi,a[a prisose[te prin Hristos [i mângâierea noastr\ (II Co-rinteni 1, 5). Mult au p\timit Sf. Andrei cel nebun pentruHristos [i Sf. Serafim de Sarov, dar, [i unul [i cel\lalt eraumângâia]i de Dumnezeu cu multe vedenii [i descoperiri, [i,în sfâr[it, i-a învrednicit Domnul de o a[a de nespus\ feri-cire c\ ei înc\ în via]a p\mânteasc\ au fost ridica]i pân\ înal treilea cer. Greu a p\timit [i dreptul Procopie de Ustiug,cel nebun pentru Hristos, dar el primea de la Dumnezeu

72

cele mai mari mângâieri, fapt pentru care [i spunea> „Apri-g\ este iarna, dar dulce este raiul.”

Dac\ vom n\zui c\tre dobândirea Harului SfântuluiDuh, ca scop al vie]ii noastre, atunci Domnul nu ne va lipsinici de bun\starea [i nici de fericirea p\mânteasc\. El vaîmplini atunci pentru noi cuvintele Sale dumnezeie[ti>C\uta]i mai întâi Împ\r\]ia lui Dumnezeu [i dreptatea Lui[i toate acestea se vor ad\uga vou\ (Matei 6, 33)”17.

Dar oricât de mari ar fi eforturile voin]ei noastrelibere pentru a atinge Împ\r\]ia lui Dumnezeu, f\r\ Har elenu sunt suficiente. Problema împreun\-lucr\rii neîntre-rupte a Harului cu voin]a liber\ a omului, arhiepiscopulSerafim o analizeaz\ în acela[i volum „Denaturareaadev\rului ortodox în gândirea teologic\ rus\.” Iat\ cecitim acolo> „Apare întrebarea> Care este aportul voin]einoastre libere în atingerea Împ\r\]iei lui Dumnezeu? Car\spuns vom aduce urm\toarele cuvinte ale Domnului>Împ\r\]ia lui Dumnezeu se ia prin str\duin]\ [i cei ce sesilesc pun m=na pe ea (Matei 11, 12). Prin urmare, dup\înv\]\tura Mântuitorului, noi trebuie s\ supunem la marieforturi voin]a noastr\ liber\, la mari greut\]i [i virtu]i, cas\ silim Împ\r\]ia lui Dumnezeu, adic\ s\ ne facem pose-sorii ei. Împ\r\]ia lui Dumnezeu este Harul dumnezeiesc,sau s\mân]a dumnezeiasc\. Ca s\ cre[tem aceast\ s\mân]\,s\ înc\lzim [i s\ descoperim acest Har pân\ la manifes-t\rile lui minunate, ni se cere o împlinire hot\rât\ [i ne-ab\tut\ a poruncilor dumnezeie[ti, fapt pentru caretrebuie s\ intr\m într-o lupt\ grea cu patimile [i s\mergem pe calea cea îngust\ [i spinoas\ Š…š

A[a priveau lucrurile [i Sfin]ii Apostoli Š…š A[aînv\]au [i Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii. Dup\ cuvintele nevoi-torilor Calist [i Ignatie, „în albia dumnezeiasc\, adic\ în

17 Ibidem, pag. 47-50.

73

sf=nta baie a Botezului primim un Har Dumnezeiesc cutotul des\vâr[it. Dar dac\ întâmpl\tor dup\ aceea, prin abu-zul lucrurilor vremelnice, prin îndelungarea grijilor lu-me[ti, o s\-l acoperim cu cea]a patimilor, atunci putem [idup\ aceea, prin poc\in]\ [i împlinirea prin lucrare a po-runcilor dumnezeie[ti, iar\[i s\ sim]im [i s\ dobândimfireasca Lui str\lucire [i s\ vedem limpezimea manifest\riiLui. Manifestarea Lui se descoper\ în m\sura râvnei fiec\-ruia spre a fi credincios credin]ei”…

În cuvântul s\u despre r\bdare [i chibzuin]\, prea-cuviosul Macarie cel Mare spune> „Avem nevoie de mult\credin]\, r\bdare, aten]ie [i virtu]i< mai mult, trebuie s\fl\mânzim [i s\ înset\m dup\ bine, cu mult\ în]elepciune[i chibzuin]\… C\ci mul]i oameni… vor s\ primeasc\Împ\r\]ia f\r\ munc\ [i sudoare [i îi fericesc pe sfin]iib\rba]i, doresc slava [i darurile lor, dar nu vor s\ aib\ partecu ei în necazuri, greut\]i [i suferin]e…”18

Aducând [i alte idei ale Sfin]ilor P\rin]i în acela[iduh, Arhiepiscopul Serafim face urm\toarea amintireimportant\> „Folosind eforturi mari ale voin]ei pentrudobândirea Împ\r\]iei lui Dumnezeu, nu trebuie s\ neîncredem în propriile osteneli. Nici o clip\ nu trebuie s\uit\m c\ procesul descoperirii în noi a Împ\r\]iei luiDumnezeu, sau a Harului Botezului, nu este posibil [i estede neînchipuit f\r\ ajutorul lui Dumnezeu, adic\ f\r\ ace-la[i Har al Sfântului Duh. Trebuie s\ ]inem minte mereucuvintele Domnului> F\r\ Mine nu pute]i face nimic (Ioan15, 5). Acest gând dumnezeiesc este exprimat [i prin cuvin-tele Apostolului Pavel> C\ci în Har sunte]i mântui]i, princredin]\, [i aceasta nu e de la voi> este darul luiDumnezeu. (Efeseni 2, 8)

18 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Iskajenie... (Denaturarea...), pag. 251-253

74

Dup\ cuvintele Sf. Simeon Noul Teolog, „la fel cumnu poate s\ stea casa f\r\ temelie, a[a sufletul, care credeîn Hristos, nu poate ar\ta o via]\ pl\cut\ lui Dumnezeu,dac\ nu are pus în el ca temelie Harul Sfântului Duh…C\ci Sfântul Duh d\ via]\ sufletului, precum sufletul tru-pului.”

„Precum trupul este mort f\r\ suflet [i nu poate facenimic, - spune preacuviosul Macarie cel Mare, - a[a f\r\sufletul ceresc, f\r\ Duhul lui Dumnezeu, [i sufletul estemort pentru Împ\r\]ie [i f\r\ Duh nu poate face nimic dince este dumnezeiesc.”

{i nu numai pentru dobândirea Împ\r\]iei luiDumnezeu, prin lupta cu patimile [i împlinirea porunciloravem nevoie de Harul Sfântului Duh, ca putere dumne-zeiasc\. Avem nevoie de el [i atunci când atingem aceast\Împ\r\]ie [i ne facem posesorii manifest\rilor minunate [ides\vâr[ite ale Harului ren\sc\tor. Se poate chiar spune c\atunci cu atât mai mult avem nevoie de ajutorul acestuiHar. Este cunoscut c\ ho]ii [i tâlharii concentreaz\ deose-bite eforturi ale voin]ei lor criminale acolo unde se afl\ celemai scumpe comori. La fel [i dracii mai mult îi atac\ pe ceicare posed\ cele mai mari comori duhovnice[ti> manifes-t\rile des\vâr[ite ale Harului Sfântului Duh, pentru careMântuitorul nostru [i-a v\rsat pe cruce sângele nepre]uit.În acest caz, duhurile necurate se str\duiesc s\ omoaredes\vâr[irea haric\ prin a aduce drep]ilor gânduri de slav\de[art\. A[a ei i-au ispitit pe preacuviosul Antonie celMare, preacuviosul Macarie cel Mare, Sf. Simeon Stâlp-nicul, Sf. Tihon de Zadonsk [i marele nevoitor al luiDumnezeu preacuviosul Serafim de Sarov.

În aceste ispite ale diavolului, cea mai deosebit\ gri-j\ a acestor mari nevoitori ai lui Dumnezeu era dobândireasmereniei. Ea era tr\s\tura lor cea mai distinctiv\. {i cu cât

75

via]a lor avea mai multe roade ale harului, ei se împodo-beau cu atât mai mult\ smerenie…

Aceste sentimente de evlavie [i fric\ - ca nu cumvas\ piard\ des\vâr[irea haric\ primit\, întotdeauna erau pre-zente la sfin]i, c\ci ei [tiau c\ prin mândrie au r\mas f\r\des\vâr[irea haric\ ini]ial\ [i au c\zut primii oameni. Iat\de ce Sf. Macarie, av=ndu-i în vedere pe cei ce au atinsHarul în manifest\rile lui des\vâr[ite, a spus> „Dar [i ceicare au gustat Harul dumnezeiesc [i au ajuns deja s\ seîmp\rt\[easc\ din Duh, dac\ nu vor fi aten]i, se sting [iajung mai r\u decât erau ei, tr\ind în lume.”19

În încheiere, vom aduce câteva gânduri ale Arhie-piscopului Serafim despre Harul ren\sc\tor ca cel maiimportant indiciu care deosebe[te pe cre[tinii ortodoc[i dep\gâni, iudei [i eterodoc[i. „Noi am v\zut c\ Harul ren\s-c\tor al botezului în manifest\rile lui minunate este prezentdoar în Biserica Ortodox\. De aceea acest Har, care esteaceea[i Împ\r\]ie a lui Dumnezeu, este cel mai important[i cel mai esen]ial indiciu, prin care se deosebesc cre[tiniiortodoc[i…”20

„Noi trebuie s\ p\str\m cu grij\ credin]a noastr\ortodox\ de amestecul21 ei cu m\rturisirile de credin]\ ete-rodoxe [i, bun\oar\, catolic\ [i luteran\ - spune într-o alt\lucrare a sa Vl\dica Serafim. În acest amestec, Harul nu va fi cu noi, iar f\r\ Har noi niciodat\ nu o s-o atingem, cumînva]\ Sfin]ii P\rin]i, adev\rata moralitate [i via]\ cre[ti-neasc\ [i nu vom intra în c\mara cereasc\”22.

19 Ibidem, pag. 254 - 256.20 Ibidem, pag. 257.21 Mi[carea ecumenic\ are ca scop chiar aceast\ amestecare pieritoare acredin]ei adev\rate ortodoxe cu ereziile. Din aceast\ cauz\ ArhiepiscopulSerafim se pronun]\ categoric împotriva particip\rii în aceast\ mi[care areprezentan]ilor Bisericii Ortodoxe - nota red.22 Arhiepiscopul Serafim (Sobolev). Russkaia ideologhia (Ideologia rus\).Sofia, 1939, pag. 7.

76

Ca s\ p\str\m Harul Sfântului Duh, dreptul arhiereune cheam\ la o credin]\ deschis\ [i m\rturisitoare. El scrie>„Acest bun suprem - Harul Sfântului Duh, ca o putere

interioar\ ren\sc\toare, poate fi doar în Biserica Ortodox\.De aceea noi trebuie s\ p\str\m cu grij\ credin]a ortodox\,s-o facem temelie a întregii noastre vie]i, asemenea str\mo-[ilor no[tri, s\ o m\rturisim deschis [i s\ ne ferim în fel [ichip de orice ru[ine mincinoas\ [i p\gubitoare. Prin aceas-t\ credin]\ m\rturisitoare, Domnul va împ\r\]i în inimilenoastre cu Harul S\u, cu sfin]enia [i fericirea Lui…”23

Arhiepiscopul Serafim mai face înc\ o delimitaredeosebit de important\ chiar între cre[tinii ortodoc[i. Elaminte[te c\ numai singur\ m\rturisirea credin]ei ortodoxenu este suficient\ în sine pentru mântuire, ci trebuie s\ [itr\ie[ti conform acestei credin]e> „Harul Sfântului Duh, sauÎmp\r\]ia lui Dumnezeu este chiar acel indiciu, cel mai im-portant [i esen]ial care-i deosebe[te pe cre[tinii ortodoc[i,care-L descoper\ prin împlinirea poruncilor mântuitoare,de acei cre[tini ortodoc[i care nu-L descoper\ printr-o via]\conform\ poruncilor. De aceea primii, ca posesori aiÎmp\r\]iei lui Dumnezeu, înc\ în via]a p\mânteasc\, vorprimi dup\ moarte [i dup\ Înfrico[ata Judecat\ a lui Hristosmântuirea [i vor p\[i în Împ\r\]ia ve[nic\ a slavei, iar cei-lal]i, ca unii care nu au descoperit în ei Harul botezului prin împlinirea poruncilor, poc\in]\ [i smerirea inimii, nu vorintra în Împ\r\]ia slavei [i vor pieri pentru vecie.”24

***

Din toate cele spuse se pot trage urm\toarele con-cluzii>

23 Ibidem, pag. 7.24 Arhiepiscop Serafim (Sobolev). Iscajenie…(Denaturarea...), pag. 257 - 258.

77

1. Noi trebuie s\ p\zim ca lumina ochilor credin]anoastr\ sfânt\ [i ortodox\, aceast\ comoar\ minunat\ aadev\ratei vederi dumnezeie[ti [i izvor al HaruluiDumnezeiesc, s\ n-o amestec\m [i s\ n-o schimb\m nicicu catolicismul, nici cu protestantismul, nici cu alt\ cre-din]\ mincinoas\.

2. Ca s\ ne mântuim este necesar s\ tr\im dup\poruncile Mântuitorului nostru Iisus Hristos [i printr-ovia]\ pl\cut\ lui Dumnezeu s\ descoperim [i s\ înmul]imîn noi Harul Sfântului Duh, d\ruit nou\ de Domnul.

Este foarte important a împlini aceste dou\ laturi alevie]ii cre[tine, mai ales în zilele noastre de abatere de lacredin]a ortodox\ - abatere care preg\te[te cu pa[i repezivenirea lui antihrist. Dup\ profe]iile Sfin]ilor P\rin]i, du[-manul mântuirii oamenilor, prin slugile lui viclene [i perfi-de, va urm\ri nu numai distrugerea fizic\ a fiilor credin-cio[i Bisericii Ortodoxe, dar mai ales nimicirea sufletelorlor, r\scump\rate prin sângele scump al Mântuitorului nos-tru.

De aceea s\ ]inem minte pentru totdeauna c\ HarulDumnezeiesc al Sfântului Duh este ap\rarea noastr\ ceamai puternic\, cu ajutorul c\ruia vom putea p\stra pân\ lacap\t credin]a noastr\ Domnului. {i jale mare ne va fi tutu-ror dac\ ne vom afla lipsi]i de acoperirea Lui, în acele tim-puri groaznice care se vor abate peste tot p\mântul.

78

ÎNV|}|TURILE

ARHIEPISCOPULUI

SERAFIM

79

80

CUVÂNTUL, }INUT DE ARHIMANDRITUL SERAFIM (SOBOLEV), RECTORUL

SEMINARULUI DIN SIMFEROPOL, LA NUMIREALUI CA EPISCOP DE LUBENSC*

Cu voia lui Dumnezeu, cu bun\voin]a Înaltprea-sfin]iei Voastre, iubite p\rinte duhovnicesc, [i cu deciziaÎnaltei puteri biserice[ti, eu sunt chemat la slujirea episco-pal\. Cu emo]ie [i bucurie sunt preg\tit s\ primesc de lavoi, în]elep]i]i de Dumnezeu p\rin]i [i arhip\stori, harularhieresc [i nu vorbesc nimic împotriv\.

De un singur lucru se întristeaz\ inima mea. Dac\ [iîn timpurile obi[nuite, care nu sunt a[a îndep\rtate, slujireaepiscopal\ era o slujire muceniceasc\, cu atât mai mult întimpul de fa]\, al prigoanelor aprige împotriva BisericiiOrtodoxe, ea este mai ales a[a. Nu f\r\ temei se poate credec\ se apropie împlinirea acelei viziuni, care a fost limpededescoperit\ Sfântului Ioan Teologul în Apocalips\, [i anu-me, când Mielul a ridicat de pe cartea tainic\ a [asea pece-te, când s-a f\cut cutremur mare… [i stelele cerului au c\z-ut pe p\mânt… [i to]i mun]ii [i toate insulele s-au mi[catdin locurile lor (Apocalipsa 6, 12-14).

Poate, în acest chip apocaliptic, Domnul i-a des-coperit ucenicului S\u iubit, c\ în timpurile din urm\,înainte de venirea lui Antihrist, via]a Bisericii Ortodoxe alui Hristos va curge în condi]ii atât de grele, încât chiararhip\storii, destina]i s\ fie lumin\ d\t\toare de Har pentrulume [i reazem puternic pentru to]i credincio[ii ortodoc[i,

* }inut la 30.IX./13.X.1920 în catedrala Sfântul Alexandru Nevski din ora[ul Simferopol.

81

nu vor putea r\bda greut\]ile pozi]iei lor înalte [i-l vor tr\dape Hristos. Iar acest timp vine, dac\ nu cumva a [i venitdeja.

Este firesc s\ apar\ de aici în sufletul meu teama,voi putea eu s\ ridic pe umerii mei acest omofor arhieresc,ast\zi atât de greu? Este adev\rat, eu mâine voi primi, dac\Dumnezeu va slobozi, harul arhieriei. Eu [tiu c\ prin Harnoi ne vom mântui [i cu el putem s\ învingem toate obsta-colele de netrecut în scopul atingerii inten]iilor noastrebune. Toate le pot întru Hristos, Cel care m\ înt\re[te(Filipeni 4, 13), a spus Apostolul Pavel.

Dar mai [tiu [i c\ Harul lui Dumnezeu numai atuncilucreaz\ în noi, ne înnoie[te [i ne mântuie[te, când [i dinpartea noastr\ se descoper\ o râvn\ mântuitoare, f\r\ decare focul haric nu se va aprinde în noi cu lucrarea sa ren\s-c\toare. C\ci darul Dumnezeiesc al Harului în acela[i fel îlaveau [i fecioarele în]elepte, cât [i cele nebune. Dar ulti-mele în loc de râvn\ aveau nep\sare [i focul candelelor lors-a stins, iar odat\ cu aceasta ele s-au lipsit [i de mo[tenireaÎmp\r\]iei lui Hristos. Iat\ de ce Apostolul Pavel în primaepistol\ c\tre Timotei îl preîntâmpin\ pe acesta asupranep\s\rii, spunând> Nu fi nep\s\tor fa]\ de Harul care esteîn tine, care ]i s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilormai-marilor preo]ilor (I Timotei 4, 14). Iar în a douaepistol\ c\tre acela[i, el spune> Î]i amintesc s\ aprinzi [imai mult din nou Harul lui Dumnezeu, care este în tine,prin punerea mâinilor mele (II Timotei 1, 6). ApostolulPavel însu[i era unul din cei mai mari între Apostoli. Darera astfel datorit\ râvnei sale deosebite pentru Hristos, des-pre care m\rturisesc lucr\rile [i p\timirile lui apostole[ti,dar mai bine zis - dragostea lui înfl\c\rat\ pentru Domnul,care îl îndemna la nevoin]e uimitoare în bun\vestirea luiHristos. {i iat\ ce minunat ne sunt ar\tate aici acestea> Cinene va desp\r]i pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau

82

strâmtoarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa deîmbr\c\minte, sau primejdia, sau sabia? Precum estescris> «Pentru Tine suntem omorâ]i toat\ ziua, socoti]i amfost ca ni[te oi de junghiere». Dar în toate acestea suntemmai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. C\cisunt încredin]at c\ nici moartea, nici via]a, nici îngerii,nici st\pânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, niciputerile, nici în\l]imea, nici adâncul [i nici o alt\ f\ptur\nu va putea s\ ne despart\ pe noi de dragostea luiDumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Dumnezeul nostru (Ro-mani 8, 35-39). Acest fel de râvn\ l-a f\cut pe Pavel unuldin cei mai mari Apostoli în slujirea Bisericii lui Hristos.

De aceast\ râvn\ m\ [i tem c\ nu va fi în mine delocsau m\car în m\sura dorit\. Prin voi, de Dumnezeu în]e-lep]i]i p\rin]i [i arhip\stori, eu aud glasul Mântuitorului,care m\ cheam\ la slujirea arhiereasc\ [i-mi spune> Pa[teoile mele (Ioan 21, 17). Aceste cuvinte au fost spuse deDomnul înviat Apostolului Petru dup\ lep\darea lui, cândla întreita întrebare a lui Hristos> Simone, fiul lui Iona, M\iube[ti, întreit [i-a m\rturisit dragostea sa pentru El, spu-nând> Doamne, Tu [tii toate. Tu [tii c\ Te iubesc (Ioan 21,15-17), dup\ care Petru iar a fost chemat în num\rul dum-nezeie[tilor ucenici.

{i iat\ la chemarea lui Hristos, adresat\ mie acum,a[ vrea ca împreun\ cu Apostolul Petru s\ spun> Doamne,Tu [tii toate. Tu [tii c\ Te iubesc. Primind de la Domnulharul arhieriei a[ vrea atât de mult s\-l iubesc peMântuitorul nostru, binef\c\torul meu din ziua na[teriimele, adev\rata fericire [i bucurie a întregii mele vie]i,încât s\ m\ ofer cu totul spre slujirea Lui [i s\ fiu în aceaunire cu El, despre care Domnul spunea ucenicilor Lui, peSine comparându-se cu „Vi]a”, iar pe ei cu „ml\di]ele”acestei Vi]e (Ioan 15, 1-6), [i niciodat\ [i nimic în lume s\nu poat\ s\ m\ întoarc\ de la Hristos.

83

Mai am [i alt\ dorin]\. Eu recunosc c\ f\r\ dragos-tea pentru Hristos nu po]i fi p\stor< cu atât mai mult arhi-p\stor al Bisericii. Dar acela[i lucru trebuie spus [i despredragostea pentru cei de aproape, care dup\ m\rturiaDomnului Însu[i, este un indiciu distinctiv al slujirii pasto-rale adev\rate (Ioan 21, 15-17). {i a[a a[ vrea ca împreun\cu dragostea pentru Hristos, inima mea s\ fie plin\ de dra-gostea pentru cei de aproape ai mei, [i s\ pot întotdeaunacu îndr\znire s\ m\ rog pentru ei, s\ le vindec r\nile sufle-te[ti, s\ le fiu mângâietor în necazuri, s\ le slujesc ca ulti-mul rob [i s\-i conduc cu cuvântul [i cu via]a mea c\treunul Dumnezeu, Mântuitorul nostru în Împ\r\]ia Lui lanespus\ bucurie, har [i slav\.

Iat\ dorin]ele mele la împlinirea c\rora n\zuie[teinima mea. Teama c\ ele nu vor fi înf\ptuite de mine înslujirea ce-mi st\ înainte, m\ înfrico[eaz\ acum. Voi aveaoare destul\ râvn\ pentru a împlini dorin]ele inimii mele?Eu nu [tiu. Un singur lucru cunosc bine - neputin]ele [ip\catele mele, care întotdeauna îmi stau în fa]\. De aceeav\ rog, de Dumnezeu în]elep]i]i p\rin]i [i arhip\stori,ruga]i-v\ lui Dumnezeu pentru mine, mai ales mâine întimpul hirotoniei mele, pentru ca harul arhieriei s\ nu fieprimit de mine în zadar, ci cu adev\rat spre mântuirea mea[i mântuirea turmei, prin voi încredin]at\ conducerii meleduhovnice[ti de la P\storul nostru de ob[te, Domnul IisusHristos. În El este izvorul tuturor bun\t\]ilor. De la El vintoate vrerile noastre bune [i în ajutorul Lui este arvunaîmplinirii lor reu[ite. C\ci Dumnezeu este Cel ce lucreaz\în voi, a spus Apostolul, [i ca s\ voi]i, [i ca s\ s\vâr[i]i,dup\ a Lui bun\voin]\ (Filipeni 2, 13).

{i fie ca rug\ciunea voastr\ arhip\storeasc\ c\treDumnezeu pentru mine nevrednicul s\ se uneasc\ cu rug\-ciunea mea, care, mai ales în acest moment al vie]ii mele,trebuie s\ fie astfel> Nu m\ lep\da de la fa]a Ta [i Duhul

84

T\u cel sfânt nu-l lua de le mine. D\-mi mie bucuriamântuirii Tale [i cu duh st\pânitor m\ înt\re[te. Înv\]a-voipe cei f\r\delege c\ile Tale [i cei necredincio[i la Tine sevor întoarce (Psalmi 50, 12.14). Amin.

85

TREBUIE OARE CA BISERICA ORTODOX| RUS|

S| PARTICIPE LA MI{CAREA ECUMENIC|?*

În ultima vreme asupra Bisericii Ruse se încearc\ opresiune puternic\ din partea ecumeni[tilor pentru a o de-termina s\ participe la mi[carea ecumenic\.

La 22 august a.c. ecumeni[tii convoac\ la Amster-dam, dup\ cum declar\ ei, o „Conferin]\ panbisericeasc\”.Potrivit informa]iei furnizate de „}erkovnâi vestnik”, editatde Sinodul din Bulgaria, la aceast\ „Conferin]\ panbiseri-ceasc\” vor participa 136 a[a numite „biserici cre[tine” [ireprezentan]i ai bisericilor grece[ti r\s\ritene.1 La acestcongres ecumenic, f\r\ îndoial\, vor fi prezen]i [i repre-zentan]i ai organiza]iilor biserice[ti ruse[ti de peste hotare.

Ecumeni[tii invit\ [i Biserica Rus\ s\ ia parte lalucr\rile Conferin]ei de la Amsterdam. Pân\ acum BisericaOrtodox\ din Rusia nu s-a al\turat mi[c\rii ecumenice. Arfi de dorit ca ea, nici de acum înainte, s\ nu aib\ nimiccomun cu aceast\ mi[care, [i iat\ care ar fi aceste consi-derente.

Biserica Ortodox\ Rus\ este invitat\ s\ participe lao conferin]\ ecumenic\, precum una din multele organiza]iibiserice[ti, din toate cele, c\rora li se atribuie no]iunea deBiseric\. Dar noi, cre[tinii ortodoc[i, m\rturisim c\

* Referatul prezentat de Arhiepiscopul Serafim (Sobolev) la Consf\tuirea panortodox\ de la Moscova din anul 1948. În calitate de episcop al BisericiiOrtodoxe Ruse, documenteaz\ profund imposibilitatea oric\rei particip\ri lami[carea ecumenic\. Aceast\ pozi]ie teologic\ se refer\, nu numai la BisericaRus\, dar [i la întreaga Biseric\ Ortodox\ Soborniceasc\. - nota red.1 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#). Nr. 13 - 15, 1948, pag. 17

86

Biserica, fiind instituit\ de Însu[i Dumnezeu pentru mân-tuirea noastr\, poate fi numit\ a[a, în sensul strict al cuvân-tului, numai când este o comunitate a cre[tinilor credin-cio[i în Adev\r. S\ denume[ti, totu[i, Biseric\ fiecare dincomunit\]ile eretice, înseamn\ s\ nu ai o în]elegere corect\asupra Bisericii [i s\ încalci credin]a noastr\ despre dogmaBisericii, formulat\ în cel de-al nou\lea articol alSimbolului Credin]ei. Pesemne ecumeni[tii, c\utând justi-fic\ri prin num\rul mare al a[a numitelor „biserici cre[-tine”, care intr\ în componen]a mi[c\rii ecumenice [i aic\ror reprezentan]i vor lua parte la Conferin]a de la Am-sterdam, acord\ acestei cantit\]i o importan]\ pozitiv\. Dardin faptul c\ o minciun\ se manifest\, nu într-un num\rmic, ci într-o varietate mare de tipuri, prin aceasta ea nu vadeveni un adev\r, ci, dimpotriv\, minciuna va deforma [i vanega [i mai mult Adev\rul.

De altfel, esen]a problemei nu se încheie la faptul c\ecumeni[tii [i, din p\cate, chiar [i persoane din lumea orto-dox\, nu au o reprezentare corect\ despre Biseric\. Ei con-sider\ c\ Bisericii îi apar]in to]i cei boteza]i întru Hristos [iîi pun în acela[i rând atât pe ortodoc[i, cât [i pe eretici,identificându-i pe unii [i pe al]ii cu Trupul lui Hristos. Spreexemplificare, men]ion\m articolul unuia din cei mai influ-en]i ecumeni[ti ru[i de la Paris, profesorul [i asistentulrectorului Institutului Teologic din Paris, V. V. Zenikovskii.În revista „Vestnik russkogo studenceskogo hristianskogodvijenia” („Buletinul mi[c\rii cre[tine a studen]ilor ru[i”),apar]inând filialei ruse a YMCA2, (Nr. 5, pag. 17 - 18), el

2 YMCA (Young Men’s Christian Association) - organiza]ie supracon-fesional\ de tineret, care a ap\rut în secolul al XIX - lea cu scopul intro-ducerii ideologiei ecumenice supraconfesionale tineretului cre[tin. Pentrurealizarea activit\]ii sale, organiza]ia se folose[te de sprijinul financiar [ipolitic al masoneriei, f\când o propagand\ sus]inut\ a principiilor aces-

87

scrie> „Trebuie s\ uit\m pentru totdeauna, s\ ne dezobi[-nuim de gândul trufa[ c\ Duhul dumnezeiesc este numai lanoi [i cu noi, (adic\ cu ortodoc[ii)…Fiind… în afara orto-doxiei, eu totu[i m-am sim]it în Biseric\. Am v\zut c\grani]ele Bisericii sunt infinit mai largi [i mai înc\p\toaredecât credem noi. {i, într-adev\r, cine poate ar\ta unde sesfâr[e[te împrejmuirea bisericeasc\ [i unde începe holdaînverzit\ a lui Hristos.

Cine îndr\zne[te s\ afirme c\ în afara acestei îngr\-diri, Hristos nu are Biseric\, nu are slujitori [i ucenici…Oare chiar trebuie s\-i înl\tur\m numai pentru c\ ei Îlslujesc în alt mod decât noi?… Acum sunt convins c\ [i ei,protestan]ii, stau în Biseric\ [i lucreaz\, poate chiar f\r\ s\fie con[tien]i [i f\r\ s\ denumeasc\ lucrurile cu numele lor,pentru Biseric\… Nu, Biserica lui Hristos este mai larg\decât în]elegerea noastr\ strâmt\ despre ea< ea cuprindeîntr-însa pe to]i cei ce cred în Dumnezeu [i Îl iubesc pe El,indiferent cum s-ar manifesta dragostea [i iubirea lor.”

Într-un alt articol al s\u din aceea[i revist\, sub titlul„Bazele comunic\rii ecumenice”, prof. V. V. Zenikovskiiexprim\ unele gânduri [i mai stranii, cu totul nepermisepentru con[tiin]a ortodox\. În]elegând ca fiind baza [iscopul mi[c\rii ecumenice comuniunea diferitelor biserici[i unificarea lor „pe linia iubirii”, el cere din partea repre-zentan]ilor bisericilor unificate o credin]\ absolut\, c\„mântuirea este posibil\ numai prin Biserica c\reia ace[tiaîi apar]in [i c\ în bisericile lor se afl\ (de[i nu pe deplin)adev\rul absolut” (ianuarie - februarie 1935).

teia> 1) valoarea echivalent\ a tuturor confesiunilor< 2) negarea naturiiDumnezeie[ti a Mântuitorului [i declararea Lui ca om obi[nuit< 3) unificareatuturor oamenilor într-o singur\ religie< 4) înf\ptuirea „Împ\r\]iei luiDumnezeu” pe p\mânt, în sens denaturat profan, adic\ instaurarea împ\r\]ieiantihristului - noa red.

88

Prin aceste cuvinte prof. Zenikovskii exprim\ ideeac\ mântuirea ar fi posibil\ în fiecare confesiune eterodox\.Iar, dimpotriv\, dac\ cineva din rândul cre[tinilor dintr-oconfesiune eterodox\ î[i p\r\se[te credin]a proprie [i seal\tur\ ereticilor din oricare alt\ confesiune, chiar dac\ seal\tur\ Bisericii Ortodoxe, mântuirea pentru acest om dejanu este posibil\. Desigur, unificarea bisericilor se gânde[teaici prin ignorarea complet\ a diferen]elor dogmatice, [inumai pe linia iubirii, adic\ în felul unei comunit\]i prie-tene[ti.

Idei asem\n\toare în esen]a lor manifest\, de ase-menea, [i profesorul Facult\]ii de Teologie din Sofia, pro-topresbiterul {tefan }ankov, o mare autoritate în ochiiecumeni[tilor. În articolul s\u cu titlul „Problemele actuale[i sarcinile teologiei [i Bisericii Ortodoxe”, el scrie> „Prob-lema unit\]ii Bisericii a devenit o problem\ deosebit decomplicat\ [i aceasta nu poate fi privit\…prin mijloacescolastice [i de automul]umire, a[a cum a fost examinat\pân\ acum…Raportul real al Bisericilor ortodoxe în timpu-rile noi, cu o serie întreag\ de biserici eterodoxe, (recu-noa[terea botezului acestora, a ierarhiilor câtorva dintre ele[.a.m.d.), [i recunoa[terea de c\tre Biserica Ortodox\ asuferin]elor [i imperfec]iunilor care se manifest\ în rândulpropriilor membri, arat\ c\ este injust\ ideea conformc\reia Trupului mistic al lui Hristos (Biserica) îi apar]innumai cre[tinii ortodoc[i [i c\ dincolo de desp\r]irea apa-rent\ nu exist\ o unitate mistic\ nev\zut\ în Biserica luiHristos”3.

În cazul dat este interesant\ recenzia profesoruluiIlie }onevskii de la Facultatea de Teologie din Sofia pecare a f\cut-o c\r]ii aceluia[i p\rinte, prof. }ankov, carte

3 „Ejegodnik Bogoslovskogo fakuliteta pri Sofiiskom universitete”(@Anuarul Facult\]ii de teologie pe l=ng\ Universitatea din Sofia#), 1946-1947, pag.25.

89

ap\rut\ în limba german\ la Zürich în anul 1946> „BisericaOrtodox\ R\s\ritean\ din punct de vedere ecumenic”.

În recenzia prof. }onevskii se spune> „NaturaBisericii [i tr\s\turile ei principale sunt cel mai strâns le-gate de unitatea ei, deoarece ea este Trupul lui Hristos [iHristos este Capul ei. Biserica nu poate fi nici sfânt\, nicicatolic\ (soborniceasc\), nici apostolic\, dac\ ea nu esteunic\. Întregul sens [i semnifica]ia deplin\ a mi[c\riiecumenice constau în unitatea Bisericii< aceasta constituiefundamentul ei, precum [i sarcina [i înf\ptuirea ei. Simplulfapt c\ Bisericile Ortodoxe particip\ în mod activ în mi[-carea ecumenic\ spune despre aceea c\ deja, în mod trep-tat, se renun]\ la vechiul punct de vedere, conform c\ruianumai cre[tinii ortodoc[i sunt cu adev\rat cre[tini [i c\,numai ei apar]in Bisericii lui Hristos.”4.

În felul acesta, ecumeni[tii ortodoc[i consider\drept piatr\ unghiular\ unitatea bisericii sau biserica unic\.Dar în no]iunea de „unic\” ace[tia introduc propriul sensdeformat, deoarece sub aceast\ biseric\ unic\ ei în]eleg nunumai pe to]i ortodoc[ii, dar [i pe to]i eterodoc[ii, adic\ [ipe eretici.

Acest punct de vedere ecumenic este complet diferitde cel ortodox, care sub no]iunea de „biseric\ unic\” în]e-lege întotdeauna numai oamenii ortodoc[i cu adev\rat cre-dincio[i. Biserica noastr\ nu a considerat niciodat\ c\ereticii fac parte din structura ei, din structura a însu[iTrupului lui Hristos. [i de altfel cum este posibil ca res-pectivul punct de vedere ecumenic s\ fie considerat orto-dox, când Sinoadele ecumenice au aruncat întotdeaunaanateme asupra ereticilor, adic\ i-a îndep\rtat de Biseric\?Este evident c\ ecumeni[tii, în înv\]\tura lor despre

4 Revista „Duhovnaia kulitura” (@Cultura teologic\#), nr. 6 din anul 1947,pag. 31.

90

Biseric\, nu recunosc autoritatea Sinoadelor ecumenice.Dar acest lucru este echivalent cu negarea autorit\]ii între-gii Biserici Ortodoxe [i recunoa[terea, în acest caz, ca uniccriteriu al Adev\rului propriul intelect [i negarea credin]eiortodoxe în Biseric\.

Acela[i ra]ionalism [i aceea[i neîncredere în adev\-rata Biseric\ a lui Hristos, ecumeni[tii le încorporeaz\ îninterpretarea proprie a denumirii Bisericii ca fiind sobor-niceasc\. Împreun\ cu Sfin]ii P\rin]i noi numim Bisericasoborniceasc\ sau catolic\, sau ecumenic\, deoarece „ea nuse m\rgine[te nici prin loc, nici prin timp, nici prin popula-]ie, ci îi cuprinde în sine pe adev\ra]ii credincio[i din toatelocurile, timpurile [i din toate popoarele”5. Ecumeni[tii în-s\, sub aceast\ denumire a Bisericii, în]eleg nu numai pecre[tinii ortodoc[i, cu credin]\ adev\rat\, dar [i pe to]i ere-ticii.

Aceea[i r\t\cire o g\sesc [i în ce prive[te denumireaBisericii ca apostolic\. Cât se poate de curios, ecumeni[tiiinclud în aceast\ Biseric\ apostolic\ [i a[a numitele „bise-rici cre[tine”, care nu au nicidecum o origine sau o mo[te-nire apostolic\. Ei consider\ toate confesiunile eretice caapar]inând Bisericii Apostolice, cu toate c\ Sf. ApostolPavel, cel mai mare dintre Apostoli, îi separ\ pe eretici deBiserica Ortodox\ [i le arunc\ anateme, spunând> Darchiar dac\ noi sau un înger din cer v-ar vesti alt\Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - s\ fie ana-tema! (Galateni 1, 8).

Dar cel mai mult, ecumeni[tii ortodoc[i gre[esc îm-potriva celui de-al nou\lea articol al Simbolului Credin]eiîn ce prive[te denumirea Bisericii ca sfânt\, atunci când îiinclud pe eretici în structura acestei Biserici sfinte. Biserica

5 Mitropolitul Filaret. Prostrannâi hristianskii katihizis (Catehismul cre[tinmare).M.1894, pag.48.

91

se nume[te sfânt\, deoarece ea este împ\r]itoarea HaruluiSfântului Duh, care se împ\rt\[e[te credincio[ilor printaina Mirungerii la s\vâr[irea Botezului.

Acest Har ren\sc\tor, sfânt [i mântuitor este cel maide pre] [i cel mai mare bun pe care îl avem, întrucât d\rui-rea lui nou\ a fost scopul venirii în lume a lui Hristos, alchinurilor Sale pe cruce [i mor]ii. Foc am venit s\ arunc pep\mânt [i cât a[ vrea s\ fie acum aprins! (Luca 12, 49).Dând l\murire acestor cuvinte ale lui Hristos, Sfin]iiAntonie cel Mare [i Macarie Egipteanul, sub no]iunea de„foc”, în]eleg aici, Harul ren\sc\tor al Sfântului Duh, carese revars\ peste noi prin taina Mirungerii în s\vâr[irea asu-pra noastr\ a tainei Botezului, pentru aceea ea se [i nume[-te a „botezului”6. Paralel cu aceste cuvinte dumnezeie[titrebuie ar\tate, de asemenea, [i urm\toarele cuvinte ale luiHristos> V\ este de folos s\ m\ duc eu. (se în]elege, sprecruce [i moarte) C\ci dac\ nu m\ voi duce, Mângâietorulnu va veni la voi, iar dac\ m\ voi duce, îl voi trimite la voi.(Ioan 16, 7). Iat\ de ce Sf. Simeon Noul Teolog spune>„Acesta a [i fost scopul [i sfâr[itul întregii lucr\ri7 a luiHristos, pentru ca cei credincio[i s\ primeasc\ DuhulSfânt… [i ca El s\ fie sufletul sufletului nostru… [i ca prinlucrarea Duhului S\u noi s\ ne sfin]im, s\ ne reînnoim [i s\ne schimb\m, în minte, în con[tiin]\ [i în toate sim]urile”8.

Acest Mare Sfânt P\rinte al Bisericii, în concor-dan]\ cu înv\]\tura lui Hristos [i a Apostolului Pavel despreÎmp\r\]ia lui Dumnezeu, (Ioan 3, 5< Matei 13, 45-46< 13,33< Luca 19, 12-17< Fapte 1, 3-8< Romani 14, 17), împre-

6 Dobrotoliubie (Filocalia). T. I, M., 1895, pag.29< Tvorenia Makaria Eghi-petskogo (Operele lui Macarie Egipteanul). Sviato-Troi]kaia SerghievaLavra.1904.Convorbirea a 25-a, pag.190.7 Planul Dumnezeiesc pentru mântuirea omului- nota red.8 Slova prep. Simeona Novago Bogoslova (Cuvintele preacuv. Simeon NoulTeolog). Ed. I.M., 1882. Cuv=ntul 38, pag. 29.

92

un\ cu Sfin]ii P\rin]i Antonie cel Mare9, Macarie Egip-teanul10 [i Efrem Sirul11 ne înva]\ chiar c\ Împ\r\]ia luiDumnezeu, pe care Domnul ne-a poruncit s\ o c\ut\mînainte de toate, (Matei 6, 33), este chiar Harul ren\sc\toral Duhului Sfânt, ca izvor al vie]ii noastre sfinte12.

Dar acest bun, cel mai pre]ios pentru noi, aceast\binefacere ren\sc\toare a Sfântului Duh cu sfin]enia Lui nueste [i nu poate exista la protestan]i, deoarece ace[tia nu autaina Mirungerii. La Botez, a[a cum iese în eviden]\ din„M\rturisirea ortodox\”13, noi nu numai c\ ne cur\]im dep\cate, ci, chiar murim pentru via]a trupeasc\ [i rena[temprin Sfântul Duh pentru via]\ nou\ [i sfânt\. Dar cea dinurm\ este posibil\ pentru noi numai cu ajutorul acelui Harpe care îl primim prin taina Mirungerii. În aceast\ tain\ nise pred\ nou\ Sfântul Duh cu toate darurile sale, care neîntorc [i ne înt\resc în via]a sfânt\ duhovniceasc\14.

Aceast\ via]\ sfânt\ în Har nu este posibil\ [i pentrucre[tinii eterodoc[i, care, chiar dac\ au primit tainaMirungerii, datorit\ respingerii lor de c\tre Biserica

9 Dobrotoliubie (Filocalia). vol. I, pag.50.10 Tvorenia Makaria Eghipetskogo (Operele lui Macarie cel Mare),pag.182-183.11 Dobrotoliubie (Filocalia). vol. II, M., 1895, pag.358.12 Tvorenia sv. Simeona Novago Bogoslova (Operele sf. Simeon NoulTeolog). Ed. II.M.,1982. Cuv=ntul al 44-lea, pag.335< Cuv=ntul al 81-lea,pag. 348.13 Pravoslavnoe ispovedanie Kafoliceskoi i Apostoliskoi ]erkvi vostocinoi(M\rturisirea de credin]\ ortodox\ a Bisericii Catolice [i Apostolice de R\s\-rit). Partea I. SPb.,1840. R\spuns la întrebarea 105, pag.80.14 Mitropolitul Makarii. Dogmaticeskoe bogoslovie (Teologia dogmatic\).Vol. II. SPb., 1868, pag. 348-352< Mitropolitul Filaret. Prostrannâi hris-tianskii katihizis (Catehismul cre[tin mare), pag. 54< Ep. Feofan. Cito esti du-hovnaia jizni i kak na neio nastroitsia (Ce este via]a duhovniceasc\ [i cum s\o dob=ndim). M., 1904, pag. 248< Sf. Marku Nevoitorul [i sf. p\rin]i Kallist[i Ignatie. M., 1889, pag. 336.

93

Ortodox\ pentru erezie, acest har este pentru ei nelucr\tor[i nemântuitor15.

De aici rezult\ c\ nu au deloc dreptate ecumeni[tiiortodoc[i, când includ în rândul sfintei Biserici pe to]i ere-ticii, când prin cuvintele unuia din conduc\torii lor ecu-menici declar\ c\ eterodoc[ii, îndeosebi cei din cadrul unorgrupuri întregi (biserici eterodoxe), precum [i diferi]i mem-bri p\c\to[i ai Bisericii Ortodoxe „vor deveni sfin]i prinHarul lui Dumnezeu [i prin iubirea comuniunii”16.

Aici ecumeni[tii ortodoc[i amestec\ într-un singurtot diferi]i membri ai Bisericii Ortodoxe, cum ar fi ceip\c\to[i [i neputincio[i, împreun\ cu cre[tini eterodoc[i [i„bisericile” lor, presupunând c\ [i unii [i al]ii vor devenisfin]i prin Harul lui Dumnezeu [i prin iubirea comuniunii.

Dar între unii [i al]ii exist\ îns\ o diferen]\ enorm\.Membrii Bisericii Ortodoxe, p\c\to[i fiind, oricât de mariar fi p\catele lor, întotdeauna pot ca, prin taina Poc\in]ei [icu ajutorul Harului lucr\tor [i mântuitor, s\ ob]in\ iertarea[i chiar s\ ating\ sfin]enia adev\rat\ [i des\vâr[it\. Ereti-cilor îns\, lua]i separat sau în grupuri, fie [i organiza]ii în-tregi, nu le va fi niciodat\ proprie aceast\ sfin]enie, deoare-ce la ei nu lucreaz\ Harul tainei Mirungerii [i Harul taineiPoc\in]ei. Ereticii pot fi sfin]i numai dup\ poc\in]\ saulep\dare de toate eresurile lor [i dup\ unirea cu BisericaOrtodox\. Numai atunci cre[tinii eterodoc[i pot fi cuprin[iîn structura sfintei Biserici a lui Hristos.

{i ce fel de Har al lui Dumnezeu este acela, cu aju-torul c\ruia, dup\ spusele ecumeni[tilor ortodoc[i, cre[tinii

15 Adic\ la ei nu se manifest\ ac]iunea mântuitoare, din cauza ereziei - nota red.16 Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo, ego su[nosti i ego sovre-mennâi obraz (Cre[tin\tatea ortodox\, esen]a [i chipul ei contemporan).-„Ejegodnik Bogoslovskogo fakuliteta” (@Anuarul Facult\]ii de teologie#),Sofia, 1942-1943, pag.62-63.

94

eterodoc[i devin sfin]i]i? Conform înv\]\turilor Sfin]ilorP\rin]i ai Bisericii, Harul Sfântului Duh se manifest\ subdou\ forme> ca Har supranatural, care anticipeaz\ [i preg\-te[te oamenii s\ primeasc\ adev\rata credin]\ [i ca Harinterior, ren\sc\tor, mântuitor [i care lucreaz\ numai înBiserica Ortodox\. F\r\ îndoial\, în cuvintele anteriorcitate ale ecumeni[tilor ortodoc[i, Harul supranatural nueste avut în vedere, întrucât, lucrând în via]a cre[tiniloreterodoc[i [i chiar în via]a p\gânilor, acesta nu-i face nicisfin]i]i, nici sfin]i17. Prin urmare, aici se are în vedere Harulinterior, ren\sc\tor. Dar acest Har, cre[tinii eterodoc[i, fienu-l au deloc, fie c\ El nu lucreaz\ în ei, nu-i mântuie[te [inu-i face sfin]i. Prin urmare, nici unul, nici altul dintre celedou\ forme de lucrare ale Harului, nu-i poate face sfin]i pecre[tinii eterodoc[i, de unde ecumeni[tii ortodoc[i nu ar fitrebuit deloc s\ vorbeasc\ nici despre Har [i nici despresfin]enie în ce-i prive[te pe cre[tinii eterodoc[i.

În afar\ de aceasta, iubirea comuniunii îi poate oareface sfin]i pe cre[tinii eterodoc[i [i în general pe p\c\to[i?Dac\ se are în vedere comunicarea plin\ de iubire a cre[ti-nilor ortodoc[i cu ereticii [i îndeosebi, nu în leg\tur\ cuno]iunile deformate despre Ortodoxie, ci cu cele adev\rate,atunci de la o asemenea comunicare a ortodoc[ilor cu ereti-cii, le r\mâne celor din urm\, dac\ ei nu sunt ni[te ereticifanatici, o amintire pl\cut\ [i numai atât. Iar pentru a deve-ni sfin]i, ereticilor nu le trebuie numai s\ se uneasc\ cuBiserica Ortodox\ [i s\ în]eleag\ harul ei mântuitor, dar [is\ mearg\ pe drumul unei vie]i cre[tine adev\rate, pe caleaunei lupte f\r\ compromisuri cu patimile [i p\catele, prinîmplinirea neab\tut\ a poruncilor dumnezeie[ti, pe undrum îngust, îndurerat [i spinos. Numai atunci cre[tinii

17 Pisania prep. Ioanna Kassiana (Scrierile preacuv. Ioan Cassian). M. 1892, pag.404.

95

eterodoc[i, prin împreun\-lucrarea Harului Dumnezeiesc,vor deveni sfin]i.

De aceea, afirma]iile ecumeni[tilor ortodoc[i despreposibilitatea ereticilor de a deveni sfin]i trebuie privite cafiind cu totul nefondate [i ca o mare r\t\cire.

De altfel, interpretarea de c\tre ecumeni[tii orto-doc[i a denumirii Bisericii ecumenice, în sensul v\zut deei, ca sfânt\, ca [i acordarea altor denumiri nu sunt doarsimple r\t\ciri. Aceast\ r\t\cire constituie în esen]a ei r\s-turnarea credin]ei noastre ortodoxe în Biseric\. Ultima necere credin]a în Una, Sfânta, Soborniceasca [i Aposto-leasc\ Biseric\, astfel ca toate aceste propriet\]i s\ le acor-d\m numai [i exclusiv Bisericii noastre Ortodoxe. Iar ecu-meni[tii ortodoc[i nu doresc s\-i fac\ ascultare acesteia. Învirtutea acestui fapt ace[tia denatureaz\ cel de-al nou\leaarticol al Simbolului Credin]ei, pân\ la a nu fi recunoscut.În final se ob]ine un amestec al Adev\rului cu minciuna, aOrtodoxiei cu eresurile, ceea ce-i duce pe ecumeni[tii orto-doc[i la o denaturare extrem\ a adev\ratei no]iuni despreBiseric\, în asemenea m\sur\, încât ace[tia, fiind membriai Bisericii Ortodoxe, sunt în acela[i timp membri ai bise-ricii ecumenice, mai precis ai unei oarecari comunit\]i ere-tice universale cu eresurile ei nenum\rate. Ar fi trebuit caei s\-[i aminteasc\ întotdeauna de cuvintele lui Hristos> Iarde nu vei asculta nici de Biseric\, s\-]i fie ]ie ca unuip\gân [i vame[ (Matei 18, 17).

Aceast\ neascultare a ecumeni[tilor ortodoc[i îiconduce la urm\toarea declara]ie c\> „zidurile desp\r]itoaredintre biserici nu ajung chiar pân\ la cer, pân\ la Hristos -Capul Bisericii, [i nu se coboar\ pân\ la îns\[i inimaBisericii, pân\ la Sfântul Duh”18.

18 Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo…(Cre[tin\tatea orto-dox\...), pag.63.

96

Dar aceste ziduri desp\r]itoare, adic\ ceea ce des-parte Biserica Ortodox\ de eretici, au început s\ apar\ laSinoadele ecumenice. Aceste desp\r]iri au avut loc înscopul ap\r\rii dreptei credin]e de pericolul dispari]iei prinamestecarea cu ereziile p\gubitoare. Aceste desp\r]iri auavut loc în împlinirea cuvintelor lui Hristos> Vi se pare c\am venit s\ dau pace pe p\mânt? V\ spun c\ nu, ci dezbi-nare (Luca 12, 51).

{i iar\[i la Sinoadele ecumenice s-au împlinit [icuvintele Domnului nostru, spuse Apostolilor [i a urma[i-lor lor, episcopilor întâist\t\tori ai Bisericii Ortodoxe> Ade-v\rat gr\iesc vou\> oricâte ve]i lega pe p\mânt, vor filegate [i în cer, [i oricâte ve]i dezlega pe p\mânt, vor fidezlegate [i în cer (Matei 18, 18). Este clar c\ acestedezbin\ri ajung pân\ la cer. În ce fel aceste dezbin\ri nuajung pân\ la Hristos, când ele sunt fondate pe propriilecuvinte ale Mântuitorului Hristos?!

Apoi, hot\rârile dogmatice ale Sinoadelor ecume-nice, care au aruncat anatema asupra ereticilor, au fostemise pe baza cuvintelor apostolilor> P\rutu-s-a DuhuluiSfânt [i nou\ (Fapte 15, 28). Prin urmare hot\rârile împo-triva ereticilor au pornit nu numai de la Sfin]ii P\rin]i aiSinoadelor ecumenice, dar [i de la Însu[i Sfântul Duh. Suntexemplare, în acest caz, cuvintele lui Hristos, rostite de Elîn timpul apari]iei în fa]a ucenicilor la Înviere> Lua]i DuhSfânt. C\rora ve]i ierta p\catele, le vor fi iertate [i c\rorale ve]i ]ine, vor fi ]inute (Ioan 20, 22-23).

Este clar, c\ anatema Sinoadelor ecumenice, funda-mentat\ pe cuvintele lui Hristos, s-a aruncat asupra ereti-cilor împreun\> [i de la Duhul Sfânt [i de la Biseric\. Sepune astfel întrebarea, pot oare aceste dezbin\ri dogmatices\ nu ating\ Duhul Sfânt, de vreme ce sunt provenite directde la El?

97

{i aceasta nu este înc\ totul. Din cuvintele luiHristos> Oricâte ve]i lega pe p\mânt, vor fi legate [i în cer,devine clar c\ anatema asupra ereticilor, adic\ desp\r]irealor de Biseric\, se transfer\ în via]a viitoare [i c\ to]i ereti-cii, dup\ moarte, vor merge în chinurile iadului.

Este plin\ de înv\]\turi în acest caz revela]ia f\cut\fostului mare binepl\cut, nebun pentru Hristos, Sf. Simeon.Dumnezeu i-a dezv\luit lui c\ sufletul renumitului savantteolog Origene a pierit [i se g\se[te în chinurile iadului dincauza înv\]\turilor lui eretice19. O revela]ie similar\ a avutc\lug\rul Teofan, a[a cum se poveste[te în cunoscuta cartea fericitului Ioan Mosh „Poiana Sufletului”. El i-a v\zutînconjura]i de limbi de foc pe acela[i Origene, Arie, Nes-torie [i pe mul]i al]i eretici20. Cât de urât\ este erezia deDumnezeu, demonstreaz\ vedenia ap\rut\ preacuviosuluiChiriac Pustnicul. Maica Domnului, care i-a ap\rut lui îm-preun\ cu Ioan Botez\torul [i Ioan Teologul, n-a binevoits\ intre la el în chilie, cu toate rug\ciunile lui, numai dincauz\ c\ în chilie se g\sea, printre altele, [i o carte la sfâr[i-tul c\reia se aflau dou\ cuvinte ale ereticului Nestorie21.

Ecumeni[tii ortodoc[i, nu numai c\ nu ascult\ deBiserica Ortodox\, dar chiar o învinov\]esc în mod deschisde p\catul diviz\rii. Este adev\rat c\ acest p\cat ei îl atri-buie nu numai Bisericii Ortodoxe, ci [i tuturor bisericiloreterodoxe22.

19 Vie]ile sfin]ilor pe iulie (în limba rus\). M., 1898, ziua 21, pag. 489-490.20 Fer. Ioann Mosh. Lug Duhovnîi (P\[unea duhovniceasc\). Sveato-Tro-i]kaia Serghieva Lavra.1915, cap. XXVI, pag. 32 21 Ibidem, cap. XLLVI. Pag. 61-62.22 V .V. Zenicovskii. O tak naz=vaiemom ecumenicescom voprose (Desprea[a numita problem\ ecumenic\). „Vestnic russkago studenceskago hristi-anskago dvijenia” (@Vestitorul mi[c\rii cre[tin-studen]e[ti ruse#), nr. 6, 1930,pag. 5< Dr. {tefan }ankov. Pravoslavnoe hristianstvo …(Cre[tin\tatea orto-dox\...) pag. 116

98

Îns\ nu Biserica Ortodox\, ci ereticii au creat erezi-ile. Biserica Ortodox\ pân\ la sânge a ap\rat de ereticipuritatea credin]ei ortodoxe. Dac\ n-ar fi fost aceast\ lupt\,Adev\rul ortodox, prin amestecul cu minciuna eretic\, ar fiîncetat s\ existe [i totodat\ ar fi disp\rut [i BisericaOrtodox\ de pe fa]a p\mântului. Nu trebuie învinov\]it\aceasta din urm\ pentru faptul c\ nu s-a amestecat cuereticii [i s-a desp\r]it de ace[tia, ci trebuie s\ fie fericit\pentru nevoin]ele mucenice[ti ale desp\r]irii, care au avutloc din cauza r\scul\rii ereticilor împotriva Bisericii, îm-potriva adev\rurilor ei, descoperite de Dumnezeu [i deSfin]ii P\rin]i, [i chiar împotriva lui Dumnezeu Însu[i.

Aceast\ învinuire îns\ arat\ în ce mare p\cat alîndr\zne]ei p\reri de sine [i mândriei au c\zut ecumeni[tiiortodoc[i, arogându-[i dreptul de a fi judec\torii BisericiiOrtodoxe. Se pare c\ a venit momentul când aceasta dinurm\ nu trebuie s\ tac\. Trebuie sa li se arate întregul nea-dev\r, în mod egal, atât în ce prive[te Ortodoxia, cât [i ete-rodoxia [i s\ fie aten]iona]i pe ce cale periculoas\ [i pier-z\toare merg. Aceast\ cale îi împinge la neascultare [i chiarla învinov\]irea public\ a propriei Biserici - Mame.

{i, în sfâr[it, nu se poate s\ nu se atrag\ aten]ia asu-pra împrejur\rii privind importan]a negativ\ pe care o areparticiparea reprezentan]ilor ortodoc[i la conferin]ele ecu-menice. Simplul fapt al acestei prezen]e îi înt\re[te pecre[tinii eterodoc[i în convingerea lor c\, toate credin]elecre[tine apar]in Unei Biserici Ortodoxe Universale.

Noi consider\m c\ aceast\ prezen]\ nu înseamn\deloc c\ ace[ti cre[tini eterodoc[i au început s\ apar]in\adev\ratei Biserici a lui Hristos. Pe cât de îndep\rta]i aufost de Biserica Ortodox\ din punct de vedere al r\t\ciriilor religioase, a[a au [i r\mas. Prezen]a reprezentan]ilorortodoc[i la conferin]ele ecumenice vorbe[te numai desprefaptul c\ ace[ti cre[tini ortodoc[i au început s\ apostazieze

99

de la Ortodoxia lor. Este greu de spus unde apostaziaz\ maimult ecumeni[tii ortodoc[i de la Biserica Ortodox\ - înscrierile lor, sau participând la conferin]ele ecumenice?Aceast\ participare constituie în esen]a sa o tr\dare aînv\]\turii noastre dogmatice ortodoxe despre Biseric\,exprimat\ în cel de-al nou\lea articol al SimboluluiCredin]ei. Participând la o [edin]\ eretic\ pe care ecume-ni[tii o numesc „Conferin]\ panbisericeasc\”, „adunareatuturor bisericilor cre[tine” [i „biserica unic\, sfânt\ a luiHristos”, reprezentan]ii ortodoc[i, în felul acesta, practicconfirm\ existen]a acestei „biserici unice, sfinte a luiHristos” cu toate r\t\cirile eretice. Prin urmare, f\r\ cuvin-te, f\r\ nici un fel de scriere reprezentan]ii ortodoc[i ecu-meni[ti, prin simpla lor prezen]\ la Conferin]a ecumenic\de la Amsterdam, vor contribui la cl\tinarea credin]ei noas-tre în dogma despre Biseric\. În afar\ de aceasta, la toateconferin]ele ecumenice are loc o rug\ciune comun\ aereticilor cu ortodoc[ii. Dar aceast\ rug\ciune colectiv\este interzis\ de canoanele sfinte ale Bisericii noastre.Canonul 10 apostolic spune> „Dac\ cineva s-ar ruga împre-un\ chiar [i în cas\ cu cel scos de la împ\rt\[ire, s\ se afuri-seasc\”. Iar în canonul 45 apostolic se spune> „Episcopul,presbiterul sau diaconul, rugându-se cu ereticii, s\ se afuri-seasc\ numai, iar de a dat voie a lucra ca unor clerici, s\ secateriseasc\.” În tâlcuirea acestui ultim canon, episcopulIoan de Smolensk spune> „Canoanele tind nu numai s\protejeze ortodoc[ii de a se molipsi de duhul ereticilor, dar[i s\-i protejeze de nep\sarea fa]\ de credin]\ [i de BisericaOrtodox\, care poate, foarte u[or s\ apar\ din contactul cuereticii în problemele credin]ei. O asemenea situa]ie, dealtfel, nu este o contrazicere a duhului iubirii [i r\bd\riicre[tine[ti care caracterizeaz\ Biserica Ortodox\, întrucât,este o mare diferen]\ între a tolera pe cei r\t\ci]i în cre-din]\... [i în a tr\i cu ei într-o comuniune civil\ exterioar\,

100

[i alta a te angaja cu ei, f\r\ nici o alegere, într-un contactreligios< întrucât aceast\ din urm\ ac]iune înseamn\ c\ noi,nu numai c\ nu ne str\duim s\-i convertim la Ortodoxie,dar [i noi [ov\im în credin]a noastr\”.

În leg\tur\ cu interpret\rile regulilor canonice dec\tre episcopul Ioan de Smolensk, trebuie s\ avem în vede-re cuvintele Sfântului Ciprian, episcopul Cartaginei, carespune c\ ereticii niciodat\ nu vor veni la Biseric\, dac\ vorfi înt\ri]i de noi în[ine în convingerea c\ [i ei au biseric\ [itaine.

Numai în acel caz reprezentan]ii ortodoc[i ar puteas\ participe la conferin]ele ecumenice, în care organizatoriiar face o declara]ie Bisericii Ortodoxe din partea a[a numi-telor biserici cre[tine, care fac parte din mi[carea ecume-nic\, despre preg\tirea acestora de a renun]a la toate r\t\ci-rile lor religioase [i de a se uni cu ea, în dreapta credin]\.Dar cei care dirijeaz\ conferin]ele ecumenice pe tot parcur-sul, nu au f\cut niciodat\ [i nu vor face asemenea declara-]ii, întrucât cre[tinii eterodoc[i nici nu se gândesc s\ selepede de ereziile lor [i s\ se uneasc\ cu Ortodoxia. Nu tre-buie uitat cu ce înc\p\]ânare [i fanatism î[i ap\r\ ereticiiconvingerile lor religioase. Unirea unora din afar\ cuBiserica Ortodox\, a[a cum arat\ realitatea, trebuie rapor-tat\ la situa]ii de fapte unicat, extrem de rare [i exclusive.S\ ]inem minte întotdeauna cuvintele profetice ale luiHristos> Dar Fiul Omului, când va veni, va g\si, oare, cre-din]\ pe p\mânt? (Luca 18, 8). Având în vedere toateacestea, nu avem nici o baz\ pentru a spera c\ a[a numitele„biserici cre[tine” se pot uni în credin]\ cu BisericaOrtodox\. Trebuie s\ ne a[tept\m la diminuarea tot maimult [i mai mult a num\rului de credincio[i adev\ra]i.

De altfel, chiar [i cel mai important Consiliu Ecu-menic nu se gânde[te deloc ca ace[ti cre[tini eterodoc[i s\se uneasc\ cu Biserica Ortodox\. Secretarul s\u, dr. Huft, a

101

declarat în mod clar c\ acest Consiliu Ecumenic nu repre-zint\ în sine o form\ oarecare centralizat\ a unit\]ii biseri-ce[ti, în care bisericile s\ piard\ din singularitatea [i dinparticularitatea lor23.

De aceea la conferin]ele ecumenice nici nu se ridic\spre dezbatere probleme privitoare la unificarea bisericiloreterodoxe cu Biserica Ortodox\. Aceste probleme nicioda-t\ nu s-au pus în programele conferin]elor ecumenice. Elenu sunt de altfel incluse nici în programul Conferin]ei de laAmsterdam, ce urmeaz\ s\ aib\ loc24.

Este adev\rat c\ ecumeni[tii - [i eterodoc[ii, [i orto-doc[ii - se str\duiesc la conferin]ele lor s\ g\seasc\ punctede confluen]\ în domeniul credin]ei, pentru a ajunge launitatea posibil\ pentru ei. Este cu totul semnificativ\ înacest sens declara]ia Conferin]ei de la Oxford, înt\rit\ cusemn\turile tuturor participan]ilor> „Noi suntem uni]i, - sespune aici - în credin]a în Domnul nostru Iisus Hristos, caîntrupare a Cuvântului lui Dumnezeu. Suntem uni]i în ata-[amentul pentru El, Capul Bisericii, Împ\ratul împ\ra]ilor[i Domnul domnilor. Noi suntem uni]i în m\rturisirea c\acest devotament are întâietate înaintea celorlalte feluri deata[ament… Noi suntem uni]i, pentru c\ to]i suntem obiec-tul dragostei [i harului lui Dumnezeu.”25

Dar toate aceste manifest\ri de unitate nu au nici oleg\tur\ cu problema referitoare la adev\rata unificare aortodoc[ilor cu eterodoc[ii. Cu toate acestea, ecumeni[tiiortodoc[i, cel pu]in în persoana conduc\torilor lor, acord\

23 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#) nr. 13-15,1948, pag. 18.24 Ibidem, nr. 26-27, pag.14< vezi [i nr. 5-6, pag. 14,1947.25 Protopresviterul {tefan }ankov. Dve vsemirn=e konferen]ii v Oxforde iEdinburghe> „Prakticeskogo hristianstva” i „Edinenia ]erkvei” (Dou\ confe-rin]e mondiale la Oxford [i Edinburg> @Cre[tinismul practic# [i @UnireaBisericilor#) 1937 - „Duhovnaia Kulitura” (@Cultura teologic\#), 1938, nr. 8-9, pag. 273-282, nr. 10, pag. 303-210.

102

acestor manifest\ri de unitate cu caracter general o mareimportan]\. De aceea, ei fac referire la cuvintele lui IoanTeologul> Orice duh, care m\rturise[te c\ Iisus Hristos avenit în trup, este de la Dumnezeu. {i orice duh, care num\rturise[te pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, cieste duhul lui antihrist (I Ioan, 4, 2-3)26.

Da, în timpurile apostolice o asemenea m\rturisire acredin]ei în Hristos era suficient\ pentru a stabili> cine estede partea Bisericii lui Hristos [i cine este împotriva ei.Atunci principalii adversari ai Apostolilor erau gnosticii,care, în virtutea [tiin]ei lor gnostice mincinoase, (I Timotei6, 20), nu permiteau leg\tura nemijlocit\ a lui Dumnezeucu f\ptura, de aceea [i negau întruparea lui Dumnezeu,aceast\ dogm\ principal\ a întregii cre[tin\t\]i.

Când dup\ Apostoli au început s\ apar\ alte erezii,în mod corespunz\tor au început s\ apar\ [i alte dogme,nem\rturisirea c\rora i-a f\cut de asemenea pe ereticiadversarii sfintei Biserici, ca [i nem\rturisirea întrup\rii luiHristos. Iconocla[tii m\rturiseau întruparea lui Hristos, a[acum o m\rturisesc ast\zi [i protestan]ii, dar ei - ereticiiiconocla[ti - au zdruncinat Biserica, pân\ în temelii, timpde dou\ secole. {i apoi nici una din erezii nu a provocatOrtodoxiei atâta r\u precum erezia iconoclasmului, con-damnat\ de sfânta Biseric\ [i anatemizat\.

Men]ionând spusele Sfântului Ioan Teologul, ecu-meni[tii ortodoc[i pot în felul acesta s\ dea prilejul de agândi c\ ei sunt preg\ti]i pentru unificarea cu cre[tinii ete-rodoc[i pe baza numai a credin]ei în Hristos cel întrupat, înprezen]a tuturor ereziilor lor.

A[adar, dac\ Biserica noastr\ Ortodox\ nu are niciun fel de declara]ii din partea organizatorilor conferin]elor

26 Vezi prof. dr. Ilie }onevskii. Referat la cea de-a 4-a lec]ie a prof. dr. {tefan }ankov „O edinstve ]erkvi” (@Despre unitatea bisericii#).

103

ecumenice cu privire la preg\tirea bisericilor eterodoxe dea se uni cu ea [i dac\ la aceste conferin]e nici nu se discut\despre aceast\ unificare, se pune întrebarea> De ce oareBiserica noastr\ Rus\ s\-[i trimit\ acolo reprezentan]ii? Ceroade va ob]ine Biserica noastr\ din participarea la confe-rin]ele ecumenice? Desigur, roadele nu vor fi bune. Unuldin aceste roade va fi acela despre care am vorbit deja -renun]area ortodoc[ilor la credin]a lor, prin înc\lcarea sfin-telor canoane [i a dogmei despre Biserica pe care o m\rtu-risim în cel de-al nou\lea articol al simbolului Credin]ei.

Exist\ [i un alt fruct otr\vitor, care provine din parti-ciparea reprezentan]ilor Bisericilor Ortodoxe la conferin-]ele ecumenice [i care reprezint\, de asemenea, apostaziede la sfânta noastr\ Ortodoxie. Avem în vedere prieteniadintre cre[tinii ortodoc[i [i eterodoc[i, care se leag\ decomunitatea ecumenic\. Desigur, ecumeni[tii salut\ o ase-menea prietenie a eterodoc[ilor, îndeosebi a protestan]ilorcu cre[tinii ortodoc[i. F\r\ aceast\ prietenie a cre[tiniloroccidentali eterodoc[i cu cre[tinii ortodoc[i r\s\riteni, ecu-menismul nu poate s\-[i îndeplineasc\ sarcinile. Conformdeclara]iilor secretarului general al Consiliului Ecumenic,dr. Huft, acest lucru este recunoscut pe deplin de persoa-nele din conducerea Consiliului Ecumenic, întrucât, dup\spusele lor, f\r\ colaborarea cu Bisericile Ortodoxe ecume-nismul nu va exista ca un adev\rat Trup Universal27. Deaceea, Consiliul Ecumenic face tot posibilul s\ înt\reasc\la conferin]ele lor aceast\ prietenie dintre cre[tinii etero-doc[i cu cei ortodoc[i. Este lipsit de îndoial\ faptul c\,înacest scop, Consiliul acord\ Bisericilor Ortodoxe totfelul de ajutoare materiale28.

27„}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#) nr. 16-17, 1947, pag. 15, nr.38,39, pag. 1.28 Ibidem.

104

Având în vedere toate acestea, putem spune c\ pri-etenia care se stabile[te la conferin]ele ecumenice se înt\-re[te [i se aprofundeaz\ tot mai mult, dar, vai!, ea este cutotul d\un\toare Bisericii Ortodoxe. Aceast\ prietenie din-tre reprezentan]ii Ortodoxiei [i protestan]i se transfer\ în]\rile ortodoxe [i provoac\ aici o comuniune „prieteneas-c\” dintre ortodoc[i [i protestan]i [i, în particular, între cle-rici ai Bisericii Ortodoxe, pe de-o parte, [i protestan]i, pede alt\ parte. La ce se ajunge prin aceast\ comuniune „pri-eteneasc\”, se va vedea din cele ce urmeaz\.

În timpul c\l\toriilor lor misionare prin ]\rile orto-doxe, pastorii protestan]i organizeaz\ [i în sate [i în ora[e,cu mare pomp\, adun\ri, la care invit\ pe ortodoc[i [i maicu seam\ preo]i ortodoc[i. Au fost cazuri chiar, când în fa]amul]imii de cre[tini ortodoc[i, pastorii [i preo]ii ortodoc[i,]inându-se de mân\, cântau> „O, dulcea noastr\ uniune afra]ilor credincio[i, cum Domnul Iisus ne ]ine pe noi în iu-bire”. Peste tot aveau loc slujbe [i rug\ciuni comune, ]inutede preo]i ortodoc[i [i de pastori.

La Conferin]a de la Geneva reprezentantul Patriar-hului Constantinopolului, mitropolitul Ghermanos, [i re-prezentantul Patriarhului Alexandriei, prof. Lucaras, auatras aten]ia conferin]ei asupra prozelitismului în sânulpopoarelor cre[tine ca un fapt inadmisibil [i potrivnic ideiide apropiere [i unificare a bisericilor cre[tine. Desigur, c\aici sub no]iunea de prozelitism, într-o expresie delicat\, s-a avut în vedere propaganda eterodox\ printre cre[tiniiortodoc[i. Mitropolitul Ghermanos a prezentat Conferin]eiîn scris o Declara]ie cu privire la acest prozelitism, de altfel în numele tuturor participan]ilor ortodoc[i, pentru a opriaceast\ propagand\ eterodox\29.

29 Protopresviterul {tefan }ancov. „Jenevskaia conferen]ia dlia soedinenia]erkvei” (@Conferin]a de la Geneva pentru unirea bisericilor#), pag. 15, 20.

105

Ca [i când ar da un r\spuns la aceasta, protestan]ii,pornind de la aceea[i prietenie ecumenic\, în]eleas\ de eiîn sensul preg\tirii ortodoc[ilor de a se uni cu ei, [i subînv\]\tura lor protestant\, ca niciodat\, se dedau f\r\ nici ore]inere unei propagande protestante f\r\ de istov, avânddrept scop unificarea Ortodoxiei cu protestantismul [i dis-trugerea Bisericii Ortodoxe. Beneficiind de imense mij-loace materiale, protestan]ii împr\[tie propaganda lor prinpres\, editând c\r]i [i ziare. Prin literatura lor ei arunc\ cunoroi nu numai asupra închin\rii icoanelor, asupra riturilornoastre [i asupra întregii Ortodoxii, dar se manifest\ [iîmpotriva Bibliei, împotriva înv\]\turii privind crearea deDumnezeu a lumii în [ase zile, au o atitudine dezaproba-toare fa]\ de nararea în Biblie a unor minuni. Ca rezultat alacestei propagande, în ]\rile ortodoxe se dezvolt\ cu repe-ziciune o mul]ime de secte protestante, ale adventi[tilor,bapti[tilor, metodi[tilor, penticostalilor, evanghelicilor [iale altora.

Pân\ la apari]ia ecumenismului, în ]\rile ortodoxenu exista o asemenea propagand\ protestant\, deoarece nuexista o asemenea comuniune prieteneasc\ a ortodoc[ilorcu protestan]ii despre care se afirm\ la conferin]ele ecu-menice [i care pune în seama reprezentan]ilor ortodoc[iobliga]ia moral\ de a nu împiedica propaganda protestant\în ]\rile ortodoxe. În aceasta [i const\ marele r\u al ecume-nismului> C\ci fiecare pom - spunea Domnul - se cunoa[tedup\ roadele lui (Luca 6, 44). Dac\ din aceast\ prietenieprovine r\ul pentru Biserica Ortodox\, este clar c\ priete-nia provine dinspre du[manii Sfintei Biserici. În cazul dat, ace[ti du[mani sunt masonii. Ei instaureaz\ aceast\ prie-tenie la conferin]ele ecumenice, deoarece ei le organizeaz\,a[a cum tot ei organizeaz\ [i congresele YMCA. În anul1928 la Sofia, a avut loc o consf\tuire a reprezentan]ilorBisericilor Ortodoxe din Comitetul Mondial masonic

106

YMCA [i ai Mi[c\rilor na]ionale YMCA din cadrulBisericilor Ortodoxe, sub conducerea cunoscutului masondr. John Mott, Secretar general al organiza]iei mondiale aYMCA. Congresul Protestant Panamerican las\ la dispozi-]ia acestuia mijloace imense pentru desf\[urarea propagan-dei mondiale protestanto-masonice. O a doua asemeneaconsf\tuire a avut loc în anul 1930 la Atena. OrganizatorulConferin]ei de la Oxford din anul 1937 [i reprezentantul eia fost de asemenea cunoscutul mason dr. John Mott. Aces-ta, ca unul din pre[edin]ii comitetului de conducere alConsiliului Ecumenic, împreun\ cu al]i membri, a elaboratîn ianuarie 1948 programul viitoarei conferin]e ecumenicede la Amsterdam, organizarea [i preg\tirea acesteia30. Ace-la[i dr. John Mott va fi [i unul din reprezentan]ii conferin]eide la Amsterdam31. Dup\ cele spuse, nu este deloc de mira-re c\ la conferin]a ecumenic\ de la Stockholm, ]inut\ înanul 1945, [i la conferin]a ecumenic\ de la Lausanne dinanul 1927, 80% din participan]i au fost membri ai organi-za]iei masonice YMCA, condus\ de acela[i dr. JohnMott32. Strâns legat de aceast\ împrejurare este comuni-catul pe care l-au f\cut participan]ii la conferin]a de laOxford la Soborul arhiereilor de peste hotare cu clericii [imirenii, din anul 1938, referitor la faptul c\ aceast\ confe-rin]\ s-a desf\[urat sub o influen]\ masonic\ deplin\.

De aici este de în]eles cine st\ în spatele mi[c\riiecumenice. În spatele ei stau du[manii str\vechi ai BisericiiOrtodoxe - masonii. Reiese de asemenea clar de aici sprece unificare, în obâr[iile sale, tinde aceast\ mi[care laconferin]ele lor ecumenice. Constructorii lor tind nu spre

30 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 5-6, 1948, pag. 14.31 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 26-27, 1947, pag. 14.32 „Vestnik russkago studenceskago hristianskago dvijenia” (@Vestitorulmi[c\rii cre[tin-studen]e[ti ruse#), iulie 1929, pag. 27.

107

unificarea dogmatic\ a tuturor a[a numitelor biserici cre[-tine cu Bisericile Ortodoxe, ci c\tre amestecarea unora [i aaltora, prin renun]area ortodoc[ilor la credin]a lor, [i adera-rea lor la prietenia ecumenic\ cu ereticii, îndeosebi cu pro-testan]ii. Iar aceast\ amestecare este echivalent\ cu distru-gerea Ortodoxiei.

Desigur, în problema ecumenic\ nu trebuie s\ sc\-p\m din vedere c\ la izvorul mi[c\rii ecumenice, în fa]anoastr\, se afl\ nu numai du[manii str\vechi ai Bisericiinoastre Ortodoxe, ci st\ tat\l fiec\rei minciuni [i nenorociri- diavolul. În veacurile trecute, stimulând în Biseric\ totfelul de eresuri, diavolul dorea s\ piard\ sfânta Biseric\prin amestecarea ortodoc[ilor cu ereticii. Asta o face el [iacum, prin aceea[i amestecare, prin intermediul ecumenis-mului, cu capitalurile lui masonice nesecate.

Mai înainte totu[i, acest fapt al amestec\rii avea maimulte obstacole decât acum. Atunci cre[tinii erau st\pâni]ide o mai mare râvn\ pentru credin]\ ortodox\, deoareceaceasta din urm\ era ap\rat\ cu sângele mucenicilor. Ast\zicre[tinii ortodoc[i sunt cuprin[i de o nemaiîntâlnit\ indife-ren]\ fa]\ de credin]a lor, ceea ce Domnul ur\[te atât demult, Care a spus> O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel,fiindc\ e[ti c\ldicel - nici fierbinte, nici rece - am s\ te v\rsdin gura mea (Apocalipsa 3, 15-16). Atunci, pentru râvnaîn credin]\ [i puritatea vie]ii cre[tine ortodoc[ii aveaucuno[tin]\33 de la Dumnezeu. Poporul neinstruit din punctde vedere teologic, chiar în persoana femeilor simple, dez-b\tea în pie]e subiectul> Hristos este oare de-o fiin]\ saueste asemenea P\rintelui S\u Dumnezeiesc? Ast\zi printreortodoc[i în problemele credin]ei domne[te o orbire gene-ral\. Folosindu-se de toate acestea, mi[carea ecumenic\cre[te repede pe fa]a întregului p\mânt, f\când prizonieri în

33 Darul haric al cunoa[terii adev\rurilor Dumnezeie[ti - nota red.

108

re]eaua lor împletit\ cu [iretenie chiar [i din rândulBisericilor Ortodoxe. Dar Biserica Rus\, cuprinzând însânul ei o sut\ cincizeci de milioane de oameni credincio[i,nu s-a afiliat înc\ la aceast\ mi[care34.

Ecumenismul nu-[i va s\rb\tori înc\ victoria sa, nuva înl\n]ui în cercul s\u ecumenic mondial toate BisericileOrtodoxe.

S\ nu-i d\m aceast\ victorie! Luând aminte la esen-]a [i scopurile acesteia, s\ respingem întru totul mi[careaecumenic\, c\ci aceasta este renun]area la credin]a orto-dox\, tr\darea [i în[elarea lui Hristos, ceea ce ar trebui me-reu s\ ocolim, pentru a îndeplini spusele preacuviosuluiSerafim de Sarov> „Vai de cel care s-a ab\tut chiar [i cu oiot\ de la sfintele Sinoade ecumenice!” Aici este lumeadu[m\noas\ lui Hristos [i sfintei Lui Biserici Ortodoxe. Deaceea prietenia cu aceast\ lume este, potrivit cuvintelorApostolului, du[m\nie fa]\ de Dumnezeu (Iacov 4, 4).

Nu cu eterodoc[ii trebuie s\ se uneasc\ BisericaOrtodox\, ce este un lucru irealizabil, utopic, profund d\u-n\tor [i p\gubos pentru ea. Cre[tinii ortodoc[i trebuie s\ seuneasc\ unul cu altul dup\ porunca lui Hristos din cuvin-tele Lui> Dar nu numai pentru ace[tia (se în]elege, pentruApostoli), m\ rog, ci [i pentru cei ce vor crede în Mine,prin cuvântul lor, ca to]i s\ fie una, dup\ cum Tu, P\rinte, întru Mine [i Eu întru Tine, a[a [i ace[tia în Noi s\ fie una(Ioan 17, 20-21). Aici cuvântul to]i în contextul frazei serefer\ la cuvintele cei care vor crede. Iar în sensul cei carevor crede nu trebuie s\ se în]eleag\ împreun\ cu ecumeni[-tii [i ortodoc[ii, [i eterodoc[ii. Aici trebuie s\ se în]eleag\

34 Din p\cate în anul 1961 în timpul Adun\rii a III-a a CMB BisericaOrtodox\ Rus\ s-a afiliat mi[c\rii ecumenice [i în prezent este unul din ceimai activi membri ai acesteia. - nota red. (În aceea[i [edin]\ din 20 noiembrie1961 [i Biserica Ortodox\ Rom=n\ a devenit membr\ a CMB, fiind înprezent [i ea num\rat\ printre membrii cei mai activi - nota trad).

109

numai cei cu adev\tat credincio[i adic\ cre[tinii ortodoc[i,deoarece Domnul, care a spus> Eu sunt … Adev\rul (Ioan14, 6), nu a putut s\ aib\ aici în vedere pe eretici, pe oame-nii care nu sunt credincio[i dup\ Adev\r.

S\ nu ne tulbur\m de învinuirea pe care ne-o aducecumeni[tii ortodoc[i despre lipsa dragostei noastre pentrucre[tinii eterodoc[i din cauza acestei respingeri. O astfel deînvinuire nu corespunde, înainte de toate, Adev\rului.Sfânta noastr\ Biseric\ s-a luptat dintotdeauna cu ereziile[i chiar pân\ la sânge. Dar pe oamenii care au c\zut în ispi-ta diavolului împingându-i c\tre erezii, Biserica Ortodox\i-a comp\timit întotdeauna, din dragostea ce le-o poart\,le-a aplicat epitemii35, mergând pân\ la îndep\rtarea de lacomuniunea Bisericii. Dar ea niciodat\ nu a încetat [i nu vaînceta s\ se roage, aceasta fiind o respira]ie a dragosteiadev\rate pline de har, pentru în]elep]irea [i îndreptareaereticilor pe calea adev\rului mântuitor. Iat\ cum sfântaBiseric\ ne înva]\ s\ ne rug\m pentru ei> „Pe cei ce s-audep\rtat de la dreapta credin]\, [i cu eresurile întunecându-se, întru pierzare se afl\, cu str\lucirea cuno[tin]ei Taleluminându-i, Sfintei, Apostole[tii [i Sobornice[tii TaleBiserici îi une[te.”36

În felul acesta, sfânta Biseric\ observ\ înse[i eresu-rile, cerând o lupt\ f\r\ compromisuri cu acestea de laoamenii care au c\zut prad\ acestor erezii, întinzând întot-deauna în fa]a lor, pentru a-i îmbr\]i[a, bra]ele sale de ma-m\ iubitoare.

35 Epitemie (gr. - επιτιμια) - pedeaps\ care, conform regulilor biserice[ti,se aplic\ de c\tre slujitorii bisericii unor cre[tini care se c\iesc, în vederea

îndrept\rii unor suferin]e morale. Caracterul [i durata canoanelor depind degreutatea p\catelor [i de poc\in]a p\c\tosului. (Regula nr. 102 al SinoduluiTrullan) - nota red.36 Vezi Pomelnicul. - în Pravoslavnîi molitvoslov (Carte de rug\ciuniortodox\). M., 1893, f. 64 - nota red. (vezi [i Psaltirea. Ed. A.M.D., Bucu-re[ti, 2001, pag. 459 - nota trad).

110

Mai apoi ne învinuiesc pe noi de absen]a dragosteifa]\ de cre[tinii eterodoc[i, în esen]\ pentru faptul c\ noi nune purt\m cu mi[carea ecumenic\ tot a[a cum se poart\ecumeni[tii ortodoc[i. Ace[tia din urm\ în rela]ia lor cumi[carea ecumenic\ se abat de la sfintele canoane, c\lcândîn picioare înv\]\tura noastr\ dogmatic\ despre Biseric\,aranjeaz\ la conferin]e ecumenice întâlniri prietene[ti cuprotestan]ii [i masonii [i, pe baza acestor rela]ii prietene[ti,închid ochii la propaganda protestant\ manifestat\ în ]\rileortodoxe, îi sprijin\ pe vr\jma[ii Bisericii Ortodoxe în lu-crarea lor de distrugere a Bisericii. În acest fel, atitudineaecumeni[tilor ortodoc[i fa]\ de ecumenism este o continu\necuviin]\. Dar în necuviin]\, dup\ înv\]\tura ApostoluluiPavel, nu este loc pentru iubire. Dragostea, - spune el - nuse poart\ cu necuviin]\ (I Corinteni 13, 5).

Este clar c\ nu noi, ci ecumeni[tii ortodoc[i nu ma-nifest\ iubire fa]\ de cre[tinii eterodoc[i, întrucât ei au nudragoste, ci necuviin]\. S\-[i întrebe con[tiin]a [i ea le vaspune ce st\ la baza activit\]ii lor ecumenice [i în rela]iilelor cu cre[tinii eterodoc[i, dragoste pentru ace[tia dinurm\, sau altceva?!

S\ ne izb\veasc\ Dumnezeu de asemenea dragoste[i de o asemenea rela]ie cu mi[carea ecumenic\. S\ deaDumnezeu ca Biserica noastr\ Rus\ s\ se men]in\ în conti-nuare în aceea[i pozi]ie de izolare fa]\ de ecumenism [i deconferin]ele acestuia, ca [i pân\ acum. Da, noi suntem sin-guri. Dar în aceast\ singur\tate a noastr\ st\ chez\[iamântuirii de asaltul primejdios asupra Bisericii Ruse dinpartea masoneriei , chez\[ia mântuirii nu numai a BisericiiRuse, dar, posibil, [i a întregii Biserici OrtodoxeUniversale.

De aceea, nu vom participa la conferin]ele ecume-nice. Noi trebuie s\ st\m cât mai departe de mi[carea ecu-menic\. F\r\ a spera c\ Biserica Rus\ va intra imediat în

111

rândurile membrilor efectivi ai mi[c\rii ecumenice, aceastadin urm\ î[i exprim\ dorin]a ca reprezentan]ii BisericiiRuse s\ ia parte la conferin]a de la Amsterdam, nu camembr\, ci în calitate de observator din partea proprieiBiserici37.

Dar nu trebuie nici prin aceast\ prezen]\ s\ punemcea mai mic\ pat\ pe m\rea]a noastr\ Biseric\ Rus\, deoa-rece prezen]a reprezentan]ilor ei în sânul societ\]ii eretice[i masonice, chiar [i în calitate de observatori, va avea într-o bun\ m\sur\ caracterul comunic\rii cu aceast\ societate.De altfel, [i Bisericii noastre Ruse îi sunt întru totul aplica-bile cuvintele Apostolului Pavel> Hristos a iubit Biserica, [iS-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfin]easc\ … ca s-o înf\]i-[eze Sie[i Biseric\ Sl\vit\, neavând pat\ sau zbârcitur\,ori altceva de acest fel, s\ fie sfânt\ [i f\r\ de prihan\(Efeseni 5, 25 - 27).

De aceea nu vom avea absolut nici o comunicare cumi[carea ecumenic\. Ne vom conduce, în acest caz, decuvintele Sfintei Scripturi> Nu v\ înjuga]i la jug str\in cucei necredincio[i, c\ci ce înso]ire are dreptatea cu f\r\-delegea? Sau ce împ\rt\[ire are lumina cu întunericul? {ice învoire este între Hristos [i Veliar sau ce parte are uncredincios cu un necredincios? (II Corinteni 6, 14-15)Fericit b\rbatul, carele n-a umblat în sfatul necredincio-[ilor (Psalmi 1, 1).

37 „}erkovnâi vestnik” (@Vestitorul bisericesc#), nr. 13 - 15, 1948, pag.18

112

DESPRE STILUL NOU {I STILUL VECHI*

Unul dintre savan]ii cercet\tori ai problemei stiluluinou [i stilului vechi, membru actual al Asocia]iei Astrono-mice Ruse, E. Predtecenskii spune c\ doar din epocaRena[terii, printre alte probleme [tiin]ifice, în Apus, auînceput s\ se ocupe [i de calculele datei Pa[telui. ,,Dinp\cate, - declar\ el, - abia în]elegând structura canonuluialexandrin, [i în]elegând-o, poate pe departe, cum trebuie,savan]ii apuseni au vrut s\ devin\ reformatori [i încrezân-du-se în ei s-au apucat s\ corecteze o lucrare foarte frumosrealizat\”. Dup\ cuvintele lui Predtecenskii, „dac\ epocaRena[terii ar fi început odat\, atât în Apus cât [i înR\s\ritul antic al Europei, dac\ condi]iile nefaste nu du-ceau la nimicirea de tot a culturii în Bisericile cre[tineantice din Bizan], dac\ tradi]iile [i cultura alexandrine dinprimele secole nu se întrerupeau în R\s\rit, atunci abia eraposibil\ [i toat\ schimbarea f\cut\ de papa Grigorie alXIII-lea.”1

La aceste cuvinte ale lui Predtecenskii trebuie s\ad\ug\m c\ apari]ia reformei calendaristice a papeiGrigorie al XIII-lea a fost determinat\ nu doar de lipsa uneiîn]elegeri [i asimil\ri de c\tre savan]ii apuseni a canonuluialexandrin, cu metoda lui de calculare a datei Pa[telui [ic\derea [tiin]ei în R\s\rit, ci, mai ales, de necredin]a lor însfânta Biseric\, mai exact, a necredin]ei lor în faptul c\ în

* Referatul citit la consf\tuirea panortodox\ de la Moscova din 1948.1 Predtecenskii E., }erkovnoie vremeaisceslenie i kriticeskii obzor su[ce-stvuiu[cih pravil opredelenia Pashi (Calculul bisericesc al timpului [i o pri-vire critic\ asupra regulilor existente pentru calculul Pa[telui). SPb., 1892,pag. 4-5.

113

ea, în Biseric\, este viu [i lucreaz\ Duhul Sfânt ca izvor aloric\rui adev\r. Dac\ Biserica Romano-Catolic\ ar fi avutaceast\ credin]\, ea, în persoana Papei [i savan]ilor lui, n-ar fi supus schimb\rii regulile canonice aflate la bazaPascaliei noastre dup\ stilul vechi, prin care Duhul Sfânt aexprimat un adev\r nesupus schimb\rii.

Mai întâi avem în vedere canonul 7 apostolic> ,,Dac\vreun episcop, presbiter, ori diacon va s\rb\tori sfânta zi aPa[tilor cu iudeii, înainte de echinoc]iul de prim\var\, s\ secateriseasc\”. Tot la aceasta se refer\ [i canonul 1 al Sino-dului din Antiohia care spune> „To]i care îndr\znesc a dez-lega hot\rârea sfântului [i marelui Sinod, cel adunat înNiceea, în prezen]a bunei cinstiri a preaiubitorului deDumnezeu Împ\ratul Constantin, pentru sfânta s\rb\toarecea mântuitoare a Pa[tilor< de vor st\rui împotrivindu-semai mult contra celor bine dogmatisite, s\ fie neîmp\rt\[i]i[i lep\da]i de la Biseric\. {i acestea s\ fie zise pentru laici.Iar dac\ vreunul din clericii Bisericii> episcop, presbiter,ori diacon, dup\ hot\rârea aceasta ar îndr\zni s\ se deose-beasc\ [i s\ serbeze Pa[tile cu iudeii pentru r\zvr\tirea po-poarelor [i tulburarea Bisericii, pe unul ca acesta sfântulSinod l-a judecat2 din momentul acela str\in de Biseric\,

2 La aceast\ problem\ ad\ug\m citatul din articolul Liudmilei Perepelkina„Iulianskii kalendari 1000-letnea ikona na Rusi” (@Calendarul iulian - icoa-n\ milenar\ în Rusia#), publicat în „Pravoslavnâi puti” (@Drumul ortodox# -Almanahul teologico-filosofic bisericesc pentru anul 1988, Jordanville, N.I.,1989, pag. 138)>

„O asemenea sentin]\ sever\, care prevede desp\r]irea de Biseric\f\r\ o cercetare prealabil\ a faptei s\vâr[ite din partea conducerii biserice[tilocale, se întâlne[te destul de rar în canoane. Aceasta m\rturise[te cât de ca-tegoric\ este hot\rârea de la Niceea în ce prive[te determinarea datei serb\riiSfintelor Pa[ti, adic\ niciodat\ „împreun\ cu iudeii”.

Chiar expresia „s\ nu se serbeze Pa[tile odat\ cu iudeii”, în ciudaafirma]iei ap\sate a unor teologi contemporani - moderni[ti, nu arat\ modulserb\rii, ci are o însemn\tate pur @temporal\.” - nota red.

114

ca unul ce s-a f\cut pricinuitor de p\cat lui, cât [i altora, destricare [i r\zvr\tire. Pe ace[tia îi caterise[te de liturghie,precum [i pe cei ce vor cuteza a se împ\rt\[i cu ei dup\caterisire. Iar cei caterisi]i s\ se lipseasc\ [i de cinstea ceadin afar\ la care se ajunge prin preo]ia lui Dumnezeu”.

Acest canon al Sinodului din Antiohia este pentrunoi cu atât mai important, cu cât el nu numai c\ interziceserbarea Pa[telui odat\ cu iudeii, dar arat\ c\ o astfel deinterdic]ie a fost pronun]at\ [i de hot\rârea primului Sinodecumenic. Este adev\rat, c\ aceast\ hot\râre soborniceasc\n-a ajuns pân\ la noi, dar despre con]inutul ei se vorbe[teîn cunoscuta epistol\ a marelui Împ\rat Constantin c\treto]i episcopii care n-au fost prezen]i la primul Sinod ecu-menic din Niceea.

La toate aceste hot\râri canonice ale BisericiiOrtodoxe trebuie s\ mai ad\ug\m canonul 7 al Sinodului IIecumenic [i canonul 95 al Sinodului Trullan, cu con]inutidentic [i care arat\ cum trebuie s\ fie primi]i ereticii înBiseric\.

„Primim la Ortodoxie - se spune aici, - pe ereticidup\ supusa urmare [i obicei. Pe arieni adic\, macedo-nieni, sabatieni, navatieni pe cei ce se zic cura]i [i stângaci,patrusprezeceni, tetradi]i (mercurieni) [i pe apolinari[ti îiprimim, dup\ ce vor da în scris m\rturia credin]ei [i voranatematisi tot eresul, care nu cuget\ ca sfânta catoliceasc\(sensul ini]ial al acestui cuvânt era de „soborniceasc\”,„universal\”, însu[it nedrept de Biserica catolic\ - nota.trad.) [i apostoleasc\ Biseric\, a lui Dumnezeu, pecet-luindu-i mai înainte cu sfântul Mir, pe frunte, pe ochi, n\ri,gur\, urechi, [i zicem> „Pecetea Darului Sfântului Duh”…

Dup\ cum vedem, aici patrusprezecenii, adic\ aceiadintre cre[tini, care serbau Pa[tile împreun\ cu iudeii pe 14nisan, sunt clar numi]i eretici [i sunt pu[i în acela[i rând cu

115

arienii [i al]i mari eretici, fapt pentru care sunt primi]i însânul Bisericii, în caz c\ se poc\iesc, prin ungerea cu mir.

Iat\, la ce duce c\lcarea regulilor canonice despretimpul serb\rii Sfintelor Pa[ti. Din hot\rârile canonice aleBisericii Ortodoxe citate, reiese clar c\ trebuie cu sfin]enies\ le p\str\m neschimbate. De aceea canonul 21 al Sinodu-lui din Gangra spune> ,,{i, în definitiv, toate cele predate deDumnezeie[tile Scripturi [i de Apostoli, ne rug\mDomnului a se face în Biseric\”.

Iar în canonul 2 al Sinodului VI ecumenic se spune>,,{i nim\nui s\ nu-i fie îng\duit a preface conoanele celemai sus ar\tate, sau a le strica, sau a primi altele afar\ deacestea care ne stau de fa]\, compuse de oarecare falsifi-catori care cârcium\resc Adev\rul…”

Aceea[i respectare riguroas\ neschimbat\ a hot\râ-rilor canonice porunce[te Sinodul VII ecumenic, în cano-nul 1, care spune> „Primind cu îmbr\]i[are dumnezeie[tilecanoane, înt\rim întreg [i necl\tit a[ez\mântul lor care s-aua[ezat de trâmbi]ele Duhului, prea l\uda]ii Apostoli [i dec\tre sfintele Sinoade ecumenice [i de c\tre cele ce s-auadunat pe alocuri pentru predarea unor a[ez\mânturi caacestea de c\tre Sfin]ii P\rin]ii no[tri, pentru c\ to]i de unul[i acela[i Duh Sfânt luminându-se, au hot\rât cele folosi-toare. Pe cei ce-i dau anatemei îi anatemiz\m [i noi< pe ceice-i caterisesc, [i noi îi caterisim< pe cei ce-i afurisesc, îiafurisim [i noi…”

Din toate aceste reguli canonice ar\tate este clar înce p\cat mare au c\zut catolicii c\lcând canoanele ce nu nepermit serbarea Pa[tilor odat\ cu Pa[tile iudaice. Acestaeste p\catul hulei la adresa Sfântului Duh care nu este iertatde Dumnezeu nici în via]a aceasta, nici în cea viitoare. Prinsfintele canoane vorbe[te însu[i Dumnezeu Sfântul Duh,c\ci hot\rârile canonice, ca [i cele dogmatice aleSinoadelor ecumenice au fost date în concordan]\ cu

116

cuvintele Dumnezeie[tii Scripturi> P\rutu-s-a DuhuluiSfânt [i nou\ (Fapte 15, 28). {i nu pentru aceea SfântulDuh împreun\ cu Apostolii, Sinoadele ecumenice [i cuSfin]ii P\rin]i au hot\rât adev\rurile canonice, ca apoi noi,crezându-ne mai perfec]i ca ace[tia, s\ le îndrept\m [i s\ lemodific\m, ca fiind imperfecte [i gre[ite. Asemeneaatitudine fa]\ de sfin-tele canoane este completinadmisibil\ [i profanatoare.

Întru aceasta [i este vinovat\ Biserica Romano-Catolic\, care înc\lcând [i suprimând regulile canonice aserbat Pa[tile în 1805, 1825, 1853, 1854… 1903, 1923,1927 [i în mul]i al]i ani odat\ cu Pa[tile iudaic3.

Aceasta nu este înc\ totul, c\ci stilul nou oblig\Biserica Romano-Catolic\ s\ mearg\ împotriva sfinteiEvanghelii, înc\lcând mersul istoriei evanghelice. DinEvanghelie se vede c\ Pa[tile cre[tinesc se s\vâr[ea dup\Pa[tile iudaic. Dar la catolici, în virtutea noii Pascalii, nunumai c\ sunt ani când Pa[tile cade odat\ cu iudeii, dar [icând se s\vâr[e[te înaintea Pa[telui iudaic, cum a fost în1839, 1840, 1842, 1843, 1845, 1849, 1850, 1856, 1891,1894 [i în mul]i al]i ani4. Iar în 1921 Pa[tile iudaic a fost pe10 aprilie, iar Pa[tile catolic a fost serbat pe 11 martie,adic\ cu o lun\ înainte de Pa[tile iudaic.

***

Dar, dac\, în puterea a[ez\mintelor canonice,primirea stilului nou în forma lui deplin\, pentru noi nueste admis\, tot la fel nu este admis\ pentru cre[tiniiortodoc[i primirea stilului nou în forma lui par]ial\. Acest

3 „Pravoslavnâi Sobesednik” (@Interlocutorul ortodox#), C. I. 1859, pag.165< „Pravoslavnaia Bogoslovscaia \n]iclopedia” (@Enciclopedia teologic\ortodox\#), vol. VIII. SPb., 1906, pag. 880.4 Ibidem.

117

compromis în ultimul timp se observ\ în via]a unor BisericiOrtodoxe [i se manifest\ prin faptul c\ Pa[tile se serbeaz\dup\ vechea Pascalie ortodox\, iar toate s\rb\torilenemi[c\toate, cu dat\ fix\, se serbeaz\ pe stil nou. Dar unasemenea calendar amestecat nu poate fi primit deortodoc[i, deoarece aduce dup\ sine înc\lcarea unor altehot\râri biserice[ti despre care ne vorbe[te Tipicul5 [i caretrebuie respectate cu sfin]enie [i neabatere, c\ci nu trebuies\ ie[im de sub ascultarea mamei noastre Biserica. Cei destil nou au p\c\tuit prin aceast\ neascultare. Noi vorbima[a, având în vedere înc\lcarea cerin]elor Tipiculuireferitoare la s\rb\torile cu dat\ fix\.

Biserica a stabilit prin Tipic anumite limite de timpîn cadrul c\rora trebuie s\ fie serbate s\rb\torile cu dat\fix\ care cad în timpul sfintei Patruzecimi. A[a, de exem-plu, s\rb\toarea Sfântului Ioan Botez\torul poate c\dea dinmiercurea S\pt\mânii l\satului sec de carne (limit\timpurie) [i pân\ în mar]ea S\pt\mânii a 4-a a PostuluiMare (limit\ cea mai târzie)6. Dar aceste limite suntdistruse de stilul nou, deoarece toate s\rb\torile cu dat\fix\ ei le serbeaz\ cu 13 zile mai devreme. Acela[i lucru sepoate spune [i despre s\rb\toarea Bunei-Vestiri (25martie). Dup\ cerin]ele Tipicului Buna-Vestire se serbeaz\în perioada de timp care începe din joia s\pt\mânii a 3-a aPostului Mare [i ajunge pân\ in miercurea S\pt\mâniiluminate7. Dar prin introducerea stilului nou, timpul pr\z-

5 Tipic (gr. τυπικον - Tipicon) - carte de cult bisericeasc\ de provenien]\veche, în care este ar\tat\ rânduiala slujbelor biserice[ti. Cel mai vechicunoscut Tipic este cel din Ierusalim. El reflect\ via]a de cult al m\n\stirilordin Palestina în timpul în care au cunoscut o dezvoltare înfloritoare (secoleleIV - VI). Preacuviosul Sava cel Sfin]it († 532), de numele c\ruia este legat\alc\tuirea acestui Tipic, doar a cules [i ne-a transmis acea tradi]ie de cult aBisericii, care a fost stabilit\ pân\ atunci. - nota red.6 Tipikon, M., 1859, f. 187 ob.7 Ibidem, f. 202 ob.

118

nuirii Bunei-Vestiri începe din vinerea primei s\pt\mâni [ise continu\ numai pân\ în joia s\pt\mânii a 6-a a PostuluiMare.

Dar cu aceasta nu se termin\ p\catul stilului nouprivitor la cerin]ele Bisericii [i Tipicului ei. Atitudinea ne-gativ\ fa]\ de limitele ar\tate pentru stabilirea timpuluiserb\rii marilor s\rb\tori duce în continuare stilul nou laînc\lcarea Tipicului. Biserica a prev\zut coinciden]a unoradin marile s\rb\tori neschimb\toare cu s\rb\torile schim-b\toare, la fel [i cu alte zile ale Postului Mare. Pentru toateaceste cazuri de coinciden]\ ea a stabilit o rânduial\ fix\ aslujbelor biserice[ti. Dar distrugând aceste limite, stilul noudistruge de asemenea [i aceast\ hot\râre a BisericiiOrtodoxe. De aceea în stilul nou niciodat\ nu poate coinci-de aceea[i s\rb\toare a Bunei-Vestiri cu zilele S\pt\mâniiPatimilor [i la fel nu poate avea Kirio-Pa[te, adic\ coinci-den]a Bunei-Vestiri cu s\rb\toarea Pa[telui, lucru careîncalc\ clar Tipicul bisericesc.

Deosebit de revolt\toare este înc\lcarea Tipicului înceea ce prive[te atitudinea stilului nou referitoare la s\rb\-torirea Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavel. Sfânta Biseric\ îicinste[te atât de mult pe ace[ti mari Apostoli, încât astabilit înaintea pomenirii lor (29 iunie) un post care seîntinde, potrivit Tipicului, de la 8 zile pân\ la 42 de zile. Laintroducerea stilului nou acest post, totdeauna se mic[orea-z\. Iar când Pa[tile se serbeaz\ în perioada de la 20 pân\ la25 aprilie inclusiv, postul Sfin]ilor Apostoli Petru [i Pavelse suprim\ de tot> pentru el nu mai r\mâne timp.

Unii pot spune c\ înc\lcarea Tipicului nu este unp\cat greu deoarece aici nu are loc abaterea de la dogme.Dar [i cuvintele lui Hristos> Iar de nu va asculta nici deBiseric\, s\-]i fie ]ie ca un p\gân [i vame[ (Matei 18, 17),nu ne vorbesc despre înc\lcarea unor adev\ruri dogmaticeale credin]ei noastre. Totu[i, conform m\rturiei acestor cu-

119

vinte dumnezeie[ti, cel care nu face ascultare Bisericii,acela se desparte de Ea [i ajunge în rândul celor mai marip\c\to[i, deoarece în acest caz este aplicat\ pedeapsa su-prem\ - desp\r]irea de Biseric\. Iar acest p\cat al neascul-t\rii Bisericii [i de dispre]uire a tipicului ei, stilul nou îl s\-vâr[e[te deschis, cu mâna îndr\znea]\. Din punct de vedereal credin]ei ortodoxe atitudinea sfid\toare în ce prive[teTipicul este nepermis\ pentru fiii sfintei Biserici, în acela[ifel cum nu este permis\ nici îndep\rtarea noastr\ de ladogmele [i regulile canonice. {i aceasta este clar. A[a cumdispre]uirea determin\rilor dogmatice [i canonice duce laîndep\rtarea de la Ortodoxie, la aceea[i îndep\rtare duce [idispre]uirea ar\tat\ a Tipicului. C\ci, Tipicul este pentrunoi lege sfânt\ dup\ care ne conducem în rânduialaslujbelor noastre biserice[ti ortodoxe, a s\rb\torilor [i pos-turilor. Tipicul este o carte sfânt\ legat\ de numele minu-natului vas al Harului, Sf. Sava cel Sfin]it [i primit\ deBiserica Ortodox\ ca fiind una din c\r]ile de baz\.Tipiculnu este altceva decât vocea Mamei noastre Biserica. Iar fa]\de aceast\ voce nu trebuie s\ avem o atitudine dispre]ui-toare, ci una de ascultare necondi]ionat\ [i neab\tut\, dac\vrem s\ r\mânem fiii credincio[i [i supu[i ai sfinteiBiserici [i tuturor normelor ei ortodoxe.

Dar ce se mai întâmpl\ în final în urma înc\lc\riiacestei c\r]i sfinte,Tipicul, odat\ cu introducerea stilululuinou? Se întâmpl\ c\ dac\ ne folosim de noua modificare,pentru stabilirea unor timpuri noi, în ce prive[te s\rb\torile,posturile [i slujbele noastre biserice[ti, prin aceasta vomm\rturisi în mod implicit c\ stilul nou arat\ corect calculultimpului bisericesc, iar Tipicul a fost întocmit incorect< [iaceasta se întâmpl\ simultan cu faptul c\ noi [tim c\Tipicul vine de la Biserica Ortodox\, acea Biseric\ în careca într-un tezaur bogat Apostolii au pus numai tot ce apar-]ine Adev\rului< [i iar\[i, când ne este bine cunoscut c\

120

înc\lc\rile ar\tate ale Tipicului vin de la catolicii îneca]i înîntunecimea diferitelor erezii [i r\t\ciri. Ca n\scut din cato-licism [i fenomen antibisericesc, stilul nou nu poate aducenimic Bisericii Ortodoxe, în afar\ de tulburare. A[a a fosttâlcuit chiar de la apari]ie de primii lui adversari, patriarhulConstantinopolului, Ieremia al II-lea, [i Sinodul local dinConstantinopol, organizat de el în 1583. Stilul nou r\mânepân\ ast\zi acela[i început de dezbinare [i propagand\catolic\, foarte d\un\toare pentru via]a Bisericii Ortodoxe.De aceea primirea stilului nou împotriva voin]ei sfinteiBiserici, chiar [i în forma lui par]ial\, poate duce numai laaceea c\ noi în[ine vom contribui la apari]ia unor tulbur\ri[i curente în via]a noastr\ bisericeasc\, [i prin urmare cumâinile proprii vom distruge autoritatea sfintei BisericiOrtodoxe.

În acest fel, la fel cum s\vâr[im marele p\cat al ne-ascult\rii Bisericii primind stilul nou în forma lui deplin\,prin îndep\rtarea sfintelor reguli canonice, tot a[a s\vâr[imacela[i p\cat al neascult\rii primind stilul nou în forma luipar]ial\, (calendar amestecat), prin îndep\rtarea cerin]elorTipicului.

***

De aici se în]elege de ce Biserica Ortodox\ s-aîmpotrivit atât de hot\râtor [i cu at=ta râvn\ acestei nout\]iantibiserice[ti, chiar de la începutul introducerii reformeicalendaristice [i pân\ în ultimul timp. Imediat dup\ ce papaGrigorie al XIII-lea a introdus stilul nou, în acela[i an1582, patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea, împreun\ cuSinodul s\u, a condamnat noua metod\ de calcul roman\,ca fiind contradictorie tradi]iilor Bisericii Ortodoxe. Înurm\torul an 1583, patriarhul Ieremia al II-lea, cu partici-parea patriarhilor Silvestru al Alexandriei [i Sofronie al VI-

121

lea al Ierusalimului, a adunat un Sinod bisericesc care acondamnat introducerea în Biserica roman\ a calendaruluigregorian ca fiind potrivnic canoanelor întregii Bisericiecumenice [i ca o înc\lcare a hot\rârii primului Sinodecumenic privind ordinea calculului zilei s\rb\torii sfin-telor Pa[ti. Acest Sinod, în hot\rârea sa numit\ Sigilion8

din 20 noiembrie 1853 îi cheam\ pe ortodoc[i s\ ]in\ ferm[i neab\tut, chiar pân\ la v\rsarea sângelui, sinaxarul orto-dox [i Pascalia iulian\, aruncând asupra tuturor care vorînc\lca aceast\ hot\râre - anatem\, desp\r]irea de BisericaOrtodox\! Despre aceast\ hot\râre Sinodul de la Constan-tinopol a anun]at toate Bisericile R\s\ritului> pe mitropoli-tul Moscovei Dionisie, Biserica insulelor Ionice, renumitulap\r\tor al Ortodoxiei în Rusia occidental\, cneazul Con-stantin Ostrojskii, dogele Vene]iei N. Daponte [i papaGrigorie al XIII-lea, vinovatul tulbur\rii biserice[ti.

La fel, o atitudine cu totul negativ\ în ce prive[teintroducerea stilului nou, au avut-o patriarhii ecumenici [iîmpreun\ cu ei toat\ Biserica ecumenic\ [i în secoleleurm\toare. De exemplu, patriarhul ConstantinopoluluiCalinic al XI-lea împreun\ cu patriarhul Antiohiei Atanasie(1686-1728) au m\rturisit c\ serbarea Pa[tilor de c\treortodoc[i împreun\ cu catolicii dup\ aceast\ schimbare,renun]area la hot\rârile Bisericii Ortodoxe despre posturi [iaplicarea statutelor Bisericii romane, înseamn\ tr\dareaOrtodoxiei [i îndep\rtarea de la înv\]\turile Sfin]ilorP\rin]i, p\gubitoare pentru fiii Bisericii ortodoxe, de aceeafiecare cre[tin este obligat s\ serbeze Pa[tile, s\rb\torile [iperioadele liturgice legate de Pa[ti conform practicii R\s\-ritului ortodox [i nu Apusului eterodox, care ne este str\inîn credin]\.

8 Decret sinodal oficial cu caracter legislativ, purtând pecetea patriarhal\ -nota red.

122

Patriarhul ecumenic Chiril al V-lea, în Enciclica din1756 arunc\ blestemele cele mai groaznice pentru toat\via]a vremelnic\ [i via]a ve[nic\ asupra tuturor cre[tinilorcare au primit stilul nou.

În scopul p\zirii ortodoc[ilor de la primirea stiluluinou, ca un mare p\cat, patriarhul ecumenic Antim al VI-lea, împreun\ cu ceilal]i patriarhi r\s\riteni> Ierotei al Ale-xandriei, Metodie al Antiohiei [i Chiril al Ierusalimului [iSinoadele lor, în Enciclica din 1848, în numele UneiBiserici Catolice [i Apostolice au enun]at urm\toarea m\r-turisire de credin]\>

„La noi nici patriarhii, nici sinoadele, niciodat\ n-auputut introduce ceva nou, deoarece p\str\torul bunei cin-stiri este chiar Trupul Bisericii, adic\ poporul, care tot-deauna vrea s\-[i p\streze credin]a neschimbat\ potrivit cucredin]a p\rin]ilor s\i… S\ ]inem m\rturisirea, care amprimit-o de la asemenea b\rba]i ca Sfin]ii P\rin]i, s\ ne dez-gust\m de orice noutate, ca o sugestie diavoleasc\, la caredac\ cineva a îndr\znit ori cu fapta, ori cu cuvântul, ori cugândul, acela s-a [i lep\dat de credin]a lui Hristos [i de bu-n\ voie a c\zut sub anatem\ ve[nic\ pentru hul\ împotrivaSfântului Duh, ca [i când Acesta ar vorbi imperfect prinSfânta Scriptur\ [i prin Sinoadele ecumenice. Astfel to]iînnoitorii> fie ei eretici sau schismatici, care de bun\ voie s-au îmbr\cat cu blestemul ca [i cu o hain\ (Psalmi 108, 17),fie c\ sunt papi, fie patriarhi, fie mireni, fie chiar [i îngerdin cer - s\ fie anatema!”.

Între anii 1902-1904 la ini]iativa vestitului patriarhal Constantinopolului, Ioachim al III-lea, Bisericile auto-cefale ale Constantinopolului, Ierusalimului, Greciei, Rusi-ei, Serbiei, României [i Munte-Negrului prin reprezentan]iis\i s-au exprimat pentru respingerea reformei calendaristi-ce a papei Grigorie al XIII-lea.

123

În acela[i sens s-a exprimat Sinodul bisericesc a toa-t\ Rusia în 1917-1918, care a hot\rât men]inerea stiluluivechi pentru calculul timpului bisericesc. Pentru aceast\hot\râre Sinodul de la Moscova a luat în seam\, al\turi dealte fundamente, opinia prof. Academiei Teologice dinMoscova, p\rintele Dimitrie Alexandrovici Lebedev, care,în baza datelor [tiin]ifico-astronomice [i canonice biseri-ce[ti, a m\rturisit c\ orice apropiere de stilul gregorian estep\gubitoare, dând prioritate necondi]ionat\ stilului vechiiulian9.

Cu p\rere de r\u, Congresul panortodox,10 organi-

9 Glubokovskii, prof. N. N. O reforme kalendarea (Despre reforma calenda-rului). - „Pravoslavnâi misioner” (@Misionarul ortodox#) nr. 5-6, Plovdiv,1943, pag. 262.10 Autoritatea [i canonicitatea acestui congres, care de la sine [i nelegal s-anumit „panortodox”, sunt supuse îndoielii. Trei patriarhii r\s\ritene (Alexan-driei, Antiohiei, Ierusalimului) au refuzat s\ participe, condamnându-l sever,dar întemeiat. N-a fost la congres nici un reprezentant împuternicit al Biseri-cii Ruse - cea mai numeroas\ în lumea ortodox\. Îns\ este cunoscut c\ el afost organizat [i prezidat de un mason, patriarhul Constantinopolului Mele-tie, [i de aceea hot\rârile lui au fost distrug\toare pentru Biseric\. Despre câtde neortodox [i anticanonic a fost acest congres, m\rturisesc chiar proble-mele care s-au discutat> reforma calendarului cu recunoa[terea posibilit\]iirenun]\rii la cercul schimb\tor al s\rb\torilor [i chiar la ordinea s\pt\mânal\de [apte zile< permisiunea c\s\toriei a doua pentru slujitorii Bisericii [i c\s\-toria dup\ hirotonie< scurtarea posturilor [i slujbelor biserice[ti< l\rgirealeg\turilor ecumenice [i altele. Din fericire, con[tiin]a ortodox\, înc\ atent\în acele timpuri, a respins primirea unor asemenea hot\râri [i numai stilulnou (în forma lui par]ial\) a fost introdus în via]\ cu grab\ sub presiunea pu-terilor externe. Aceast\ hot\râre, asimilat\ de unele Biserici, „a stricat unita-tea cu alte Biserici Ortodoxe [i a dus la grele tulbur\ri interioare care se con-tinu\ pân\ în prezent”. - Prof. S. V. Troi]kii. Budem vmeste borotsea s opas-nostiu (S\ lupt\m împreun\ cu pericolul). - JMP nr. 2, 1950, pag. 46< vezi lafel „Deania i re[enia Vsepravoslavnogo kongresa v Konstantinopole 10 maia- 8 iiunea 1923” (@Lucr\rile [i hot\r=rile congresului panortodox din Con-stantinopol 10 mai - 8 iunie 1923#), Constantinopol, 1923 (în limba greac\)- nota red.

124

zat de patriarhul Constantinopolului, Meletie,11 în 1923, s-a îndep\rtat de la sfintele tradi]ii de care se ]ineau cu atâtarâvn\ [i sfin]enie patriarhii ecumenici timp de câteva seco-le, ar\tând neab\tut voin]a Bisericii. La acest congres s-ahot\rât trecerea la stilul nou. Poporul ortodox al ora[uluiConstantinopol a fost foarte indignat de aceast\ inova]ieanticanonic\ [i ca urmare a acestei atitudini, patriarhulMeletie a fost nevoit s\ se retrag\.

Cu toate acestea, succesorul s\u, patriarhul Con-stantinopolului Grigorie al VII-lea a urmat hot\rârea înain-ta[ului s\u, introducând în 1924 stilul nou pentru s\rb\to-rile cu dat\ fix\, l\sând temporar, pân\ la organizarea unuiSinod ecumenic, serbarea Pa[telui [i a s\rb\torilor legatede el dup\ Pascalia veche. În publica]ia oficial\ a BisericiiGrece[ti ,,Eklezia” [i în unele ziare ruse[ti, el a publicat înnumele s\u [i în numele Sinodului s\u o declara]ie privindtrecerea Patriarhiei constantinopolitane a Bisericii Ortodo-xe la stilul nou.

Sub influen]a Patriarhiei Constantinopolului, Biseri-ca româneasc\ a introdus [i ea stilul nou pentru s\rb\torile

11 Pre[edinte al congresului sus-amintit, patriarhul Meletie IV (Metaksakis) - cunoscut ecumenist [i mason, sus]in\tor înfocat al nout\]ilor [imodernismului în Biseric\. Cu ajutorul protectorilor s\i puternici a avut ocarier\ bisericeasc\ rapid\ [i f\r\ precedent, ocupând mai întâi scaunularhiepiscopiei Athenei (1918 - 1920), apoi al Patriarhiei Constantinopolului(1921 - 1923), Fiind silit s\ p\r\seasc\ scaunul patriarhal al Constantinopo-lului, M. Metaksakis trece în scaunul patriarhal al Alexandriei(1926 - 1935)[i reu[e[te cu pre]ul unor mari nemul]umiri [i dezbin\ri s\ introduc\ stilulnou [i în aceast\ Biseric\ local\. Înainte de moarte candideaz\ pen-truscaunul pa-triarhal al Ierusalimului, dar nu este ales. (Vezi despre el> 1.Cneazul K. M. Gorceakov. Vozbuditeli rascola (Ini]iatorul schismei). Paris,1927, pag. 29< 2. Prof. S. V. Troi]kii Budem vmeste borotsea s opasnostiu (S\lupt\m împreun\ cu pericolul). - JMP nr. 2, 1950, pag. 37< 3. „Masonskiibiuleteni” (@Buletinul masonic#), revista Marii loji masonice a Greciei, nr.71, ianuarie-februarie 1967 (în limba greac\). - nota red.

125

cu dat\ fix\12. Dar patriarhii de R\s\rit> al Alexandriei, alAntiohiei [i al Ierusalimului de comun acord cu SfinteleSinoade din patriarhiile lor au respins categoric problemaschimb\rii calculului timpului bisericesc existent13. Cele-lalte Biserici ortodoxe au avut o atitudine la fel de negativ\fa]\ de gramata patriarhului Grigorie al VII-lea.

Drept r\spuns la aceast\ gramat\, patriarhul Mosco-vei [i întregii Rusii, Tihon, a adus la cuno[tin]a patriarhuluiecumenic c\ a fost informat de declara]ia introduceriistilului nou începând din 10 Martie, dar în Biserica rus\

12 BOR a introdus stilul nou la 1/14 octombrie 1924. Consecin]a a fost pro-ducerea unei mari tulbur\ri în popor, iar o parte din credincio[i [i clerici nuau primit schimbarea calendarului. Ace[tia, mai numero[i în partea Moldo-vei, s-au grupat în jurul ieromonahului Glicherie (T\nase), mai t=rziu Mitro-polit al Bisericii Ortodoxe Rom=ne de Stil Vechi, iar în anul 1999 canonizat.În prezent BORSV este organizat\ ca mitropolie, av=nd sediul în M\n\stireaSl\tioara, Com. R=[ca, Jud. Suceava, înt=ist\t\tor fiind IPS Arhiepiscop [iMitropolit Vlasie (Mog=rzan) - nota trad.13 Aducem aici fragmente din epistola patriarhului Alexandriei Fotie (1853- 1925), trimis\ unuia dintre principalii organizatori ai reformei calendaris-

tice arhiepiscopului Athenei Hrisostom (Papadopoulos) în leg\tur\ cu intro-ducerea stilului nou în Biserica greac\>

,,Nu putem s\ v\ ascundem, Preafericite frate al nostru, aceast\ ma-re triste]e [i nedumerire, ce a provocat-o Sinodului nostru vestea nea[tepta-t\… c\ f\r\ nici un fel de necesitate, în ciuda m\rturiei [i asigur\rilor Prea-fericirii voastre, f\r\ nici un fundament dogmatic sau canonic, au fostrespinse sfatul fr\]esc [i rug\min]ile celor patru scaune apostolice (alAlexandriei, al Antiohiei, al Ierusalimului [i al Ciprului - p. n.), care staupentru adev\r de multe secole [i c\ unilateral se propune „corectarea” prac-ticii biserice[ti, primit\ nu numai de Biserica greac\, dar [i de toat\ BisericaOrtodox\…

În concluzia celor spuse mai sus,…v\ aducem la cuno[tin]\ Preafe-ricirii voastre c\ hot\rârea privind ,,corectarea” (calendarului bisericesc - p.n.) despre care ne-a]i anun]at, ca fiind deja primit\, Sinodul nostru… o res-pinge, [i r\mânând la vechea p\rere, iar\[i propune adunarea unui mare Si-nod local sau a unui Sinod ecumenic, f\r\ de care, în conformitate cu practicageneral\ în întreaga Biseric\ Ortodox\, orice p\rere sau orice decizie unilate-ral\ este nul\ din punct de vedere canonic [i nu are puterea necesar\ (Scri-soarea nr. 226 din 24.04.1924) - nota red.

126

este imposibil\ introducerea stilului nou din cauza împotri-virii hot\râtoare a întregului popor.

O atitudine la fel de negativ\ în ce prive[te introdu-cerea stilului nou în calculul timpului bisericesc au avut-o[i Sinoadele arhiereilor ru[i de peste hotare, care au avutloc în 1923, 1924 [i 1925.

***

Noi trebuie s\ fim al\turi de acele Biserici Ortodoxecare ]in în mod riguros [i f\r\ nici un compromis stilulvechi în via]a lor bisericeasc\, ca urmare a hot\rârilor ca-nonice, care trebuie s\ r\mân\ nezdruncinate, deoareceaceste hot\râri reprezint\ unul din fundamentele existen]eiBisericii noastre Ortodoxe.

Mai mult, cum m\rturisesc datele [tiin]ifice, stilulnou are multe defecte [i, în orice caz, este mai departe deadev\r decât stilul vechi14.

14 „Savan]ii care au întocmit Pascalia au fost con[tien]i de faptul c\, calen-darul iulian, pe care ei l-au concordat cu calendarul lunar (evreiesc), nu esteexact, dar ei [tiau de asemenea c\ gre[eala calendarului iulian a[a de binecorecteaz\ gre[eala calendarului lunar încât, dup\ demonstra]ia astronomuluiPredtecenskii gre[eala Pascaliei noastre - tabelele crugului lunar - nudep\[e[te trei ore în 1900 de ani.

Prin aceasta se explic\ acel fapt uimitor c\ Pascalia noastr\, întoc-mit\ în secolul al IV-lea [i de atunci pân\ acum niciodat\ corectat\, negre[itarat\ fazele lunii [i data serb\rii Pa[telui iudaic. De aceea orice încercare dea ,,corecta” sau de a înlocui Pascalia noastr\ trebuie privite ca o încercare dea scoate din tezaurul nostru bisericesc una din cele mai mari valori, cu care,pe bun\ dreptate ea se poate mândri chiar [i în fa]a savan]ilor timpului nos-tru.” (Arhiepiscopul Inochentie de Pekin - Scrisoare deschis\ adresat\ tuturorfiilor credincio[i ai Bisericii lui Hristos care ]in de calendarul ortodox [i pre-daniile Sfintei Biserici Catolice[ti (Universale). - În> ,,Ucenie Pravoslavnoi}ercvi o Sveascionom Predanii i otno[enie eio k novomu stiliu” (@Înv\]\turaBisericii ortodoxe despre Sf=nta Tradi]ie [i atitudinea ei fa]\ de stilul nou#) -elaborat\ de lupt\torii pentru evlavia ortodox\ din Athos. Ed. Schitului ru-sesc Sfântul Ilie din Athos, 1989, pag. 49-50) - nota red.

127

Iat\ de ce comisia [tiin]ific\ fondat\ pe 18 februarie1899 de Societatea Astronomic\ Rus\,15 pentru a discutaproblema reformei calendarului a declarat c\ > ,,nu exist\nici un temei pentru a introduce în Rusia (dar mai ales înBiseric\) calendarul gregorian [tiindu-se c\ este inco-rect”16.

Trebuie s\ subliniem c\ pân\ în ultimul timp înastronomie a fost folosit calendarul iulian [i nu cel grego-rian17. Astronomul american Newcomb s-a pronun]at chiarpentru întoarcerea la calendarul iulian, mult mai simplu [imai comod pentru calculele astronomice18.

Este destul de interesant [i folositor pentru noi s\cunoa[tem p\rerea despre stilul vechi [i stilul nou a pro-fesorului Academiei Teologice din Petersburg VasiliiVasilievici Bolotov. În ultimul an de via]\ el a fost numit deSfântul Sinod al Bisericii Ruse, în calitate de delegat dinpartea departamentului duhovnicesc, la Comisia pentru

15 Atunci în Rusia, adic\ din 1900, se prevedea introducerea stilului nou.16 „Novoie Vremea” (@Timpul nou#), nr. 702 din 1923.17 Glagolev, prof. S.S. Sueveria v nauke (Supersti]ii în [tiin]\). - „Bogoslov-skii vestnik” (@Vestitorul teologic#)< Glubocovskii, prof. N. N. Pos., sec.,pag. 266-267.18 Trebuie s\ punct\m la fel importan]a deosebit\ a calendarului iulian pen-tru cronologie. Marele enciclopedist [i cronolog de la sfâr[itul Evului MediuJoseph Skaliger (1540-1609), bazându-se pe lucr\rile cronologilor bizantini,urma[i ai savan]ilor alexandrini, a stabilit c\ numai sistemul calendaro-cro-nologic iulian cu periodicitatea caracteristic\ lui poate asigura calculul conti-nuu al zilelor în cronologia mondial\.

,,Tocmai de aceea num\r\toarea dup\ zilele calendarului iulian st\la baza tuturor calculelor cronologice [i astronomice, indiferent de faptul -\sunt orientate în trecut sau spre viitor… În acest sens r\mâne paradoxal fap-tul c\ tocmai acea perioad\ (periodicitatea num\r\torii conform calendarului- p. n.), de care nu se poate lipsi astronomia [i cronologia zilelor noastre, afost recunoscut de papa Grigorie al XIII-lea ca fiind improprie pentru calen-dar”. - A. N. Zelinskii. Konstruktivn=e prin]=pî drevneruskogo kalendarea(Principiile constructive ale vechiului calendar rus). - În> „Kontext 1978”,Ed. „Nauka”, M., 1978, pag. 106-107 - nota red.

128

problema concord\rii stilului vechi al calendarului ortodoxcu cel nou, nou înfiin]at\ pe lâng\ Societatea Astronomic\Rus\. Profesorul V. V. Bolotov a studiat toate detaliile aces-tei probleme nu numai sub aspectul canonic-bisericesc [i[tiin]ifico-istoric, ci [i din toate celelalte puncte de vedere.

Având toate aceste cuno[tin]e [tiin]ifice, el a partici-pat la adunarea astronomic\ a acestei comisii când se dis-cuta problema introducerii stilului nou în Rusia. {i chiaratunci când adunarea nu putea s\ ajung\ la o hot\râredeterminat\ [i mul]i participan]i au început s\ se înclinepentru stilul nou, pre[edintele Comisiei l-a rugat pe V. V.Bolotov s\-[i spun\ p\rerea. Prof. Bolotov dou\ ore [i-a]inut dis-cursul istoric, având de fa]\ tabele astronomiceelaborate de el19. El pleda întru totul pentru stilul vechi.Argumentele lui în favoarea acestui stil au fost atât de[tiin]ifice [i indiscutabile, încât adunarea în unanimitate ahot\rât s\ se p\streze stilul vechi.

S\ ]inem minte aceasta întotdeauna [i niciodat\ s\nu uit\m testamentul pe care l-a l\sat în leg\tur\ cu stilulvechi [i stilul nou savantul nostru genial Bolotov.

,,Eu însumi, - spunea el, - g\sesc schimbarea stilu-lului în Rusia complet nedorit\. Eu r\mân în continuare unadept hot\rât al calendarului iulian. Simplitatea lui nemai-pomenit\ reprezint\ avantajul lui [tiin]ific fa]\ de orice ca-lendar corectat. Cred, c\ misiunea religioas\ a Rusiei înaceast\ problem\ const\ în faptul c\ ea trebuie s\ ]in\ învia]\ calendarul iulian, ca astfel s\ u[ureze [i pentru popoa-rele apusene posibilitatea întoarcerii de la reforma gregori-an\ inutil\, la stilul vechi nestricat”20.

19 Aceste tabele au fost distruse în timpul incendierii Sinodului Bulgar dincauza bombardamentelor din 1944.20 ,,Jurnal zasedanii Komisii po voprosu o reforme kalendarea pri Russkomastronomicescom obscestve” (@Jurnalul [edin]elor Comisiei pentru problemaschimb\rii calendarului pe l=ng\ Societatea astronomic\ rus\#) pag. 34<,,}ercovnâia vedomosti” (@Departamentul bisericesc#) nr. 7-8, 1926, pag.10.

129

DESPRE BLÂNDE}E {I SMERENIE*

Smerenia este cel mai important mijloc cu ajutorulc\ruia noi putem s\ s\vâr[im lucrul mântuirii noastre.

Smerenia nu este numai una din virtu]i, ci o întreag\concep]ie cre[tin\ despre lume, începutul vie]ii cre[tineconform\ Noului Testament [i via]a cre[tin\ îns\[i.

Iat\ de ce preacuviosul Macarie Egipteanul în minu-natele sale opere spune c\ smerenia este un indiciu al cre[-tinismului sau, în acela[i sens, un criteriu dup\ care putemstabili dac\ suntem cre[tini sau p\gâni< avem harul sau nu-l avem< suntem cu Dumnezeu sau f\r\ Dumnezeu< suntemferici]i sau neferici]i.

F\r\ smerenie toate virtu]ile nu au pentru noi nici oînsemn\tate mântuitoare.

{i cum ar putea fi altfel, at=ta vreme cât Harul însu[i- cel mai important mijloc al mântuirii noastre, - ni se d\ îndar de la Dumnezeu numai pentru smerenie.

Smerenia este orientarea întregii noastre vie]i cre[-tine[ti, sau chiar fundamentul ei. Pentru smerenie Domnulne d\ Harul. Iar Harul ne d\ puterea s\ împlinim neîndoitporuncile dumnezeie[ti. Împlinirea poruncilor îns\ ne facep\rta[i bucuriei lui Hristos [i aici [i în via]a viitoare. Dac\în noi va fi smerenie, atunci toate virtu]ile cre[tine ne vor fiproprii, inerente, caracteristice, c\ci smerenia este baza lor.

Pentru smerenie [i blânde]e Harul ne va ap\ra detoate piedicile vr\jma[ului, va întoarce în bucurie toatedurerile, ne va uni în veci cu Hristos [i înc\ din via]a noas-tr\ p\mânteasc\ vom sim]i nespusa bucurie cereasc\ a

* Sfaturi alese tematic din predicile arhiepiscopului Serafim.

130

acestei uniri cu Dumnezeu.Fie ca smerenia s\ ajung\ pentru noi virtutea de

baz\ [i cea dint=i. Dac\ ea va fi în noi, vom dobândi minu-nata blânde]e cu dragostea ei suprem\ pentru s\raci. C\cidoar pentru smerenie Domnul ne d\ Harul lui, singurulcare poate s\ ne dea puterea s\ iubim pe cei ce ne necin-stesc.

Este mântuitor s\ ne amintim c\ Apostolul Pavel,vorbind în prima Epistol\ c\tre corinteni despre dragosteca despre cel mai mare dar al Sfântului Duh, nu în]elegeprin ea binefacerea sau chiar împ\r]irea întregii averi s\ra-cilor. {i este de în]eles. C\ci [i lacomii, [i be]ivii, [i cur-varii, [i mândrii, [i iubitorii de slav\ de[art\, nu rareori facbinefaceri. Binefacerea este doar o treapt\ preg\titoare spredobândirea darului dragostei des\vâr[ite, dar nu chiaraceast\ dragoste.

Ce trebuie atunci s\ în]elegem prin ea? Sfin]iiP\rin]i ne înva]\ c\ prin dragoste des\vâr[it\ trebuie s\în]elegem blânde]ea, sau suportarea cu blânde]e a sup\-r\rilor din partea celor de aproape ai no[tri. Domnul necere întotdeauna dragoste adev\rat\ pentru vr\jma[ii no[tri(Matei 5, 44), pentru cei care ne necinstesc. Domnul vreaca noi s\-i iert\m din toat\ inima.

Blânde]ea se manifest\ mai întâi de toate prin t\ce-rea buzelor noastre în timpul jignirilor. Oare nu este o mareminune s\ r\spunzi jignirilor cu blânde]e? Iat\ de ce Sf.Ioan Casian în minunatele sale opere spune c\ blânde]ea,sau omul blând, este minunea minunilor. Blânde]ea estedes\vâr[irea noastr\. Noi trebuie s\ tindem cel mai multspre dobândirea celui mai mare dar al Sfântului Duh - adic\dragostea cre[tin\ des\vâr[it\ [i blânde]ea.

Domnul, pentru a ne uni cu El, ne cere mai înaintede toate blânde]e, atunci când spune> Veni]i la Mine… [iînv\]a]i-v\ de la Mine, c\ sunt blând [i smerit cu inima [i

131

ve]i g\si odihn\ sufletelor voastre (Matei 11, 28-29).Aceast\ odihn\ nu este altceva decât fericirea Imp\r\]ieiCere[ti a lui Hristos. Este clar c\ f\r\ blânde]e noi nicio-dat\ nu vom veni la Hristos, nu ne vom uni cu El [i deaceea nu vom fi ferici]i, ci cei mai neferici]i oameni.

Numai cel blând se afl\ sub ap\rarea deosebit\ a luiDumnezeu, iar aceast\ ap\rare este izvorul tuturor milelornespuse ale lui Dumnezeu c\tre noi, a oric\rei fericiri tre-c\toare [i ve[nice.

De aici se în]elege de ce Sfin]ii P\rin]i spun> „Nuc\uta minuni, caut\ omul blând, care este minunea minu-nilor.”

De aceea s\ c\ut\m aceast\ blânde]e [i s\ tindemc\tre ea mai întâi de toate. Pentru aceasta, trebuie s\ [timce este blânde]ea? Blânde]ea este ner\utatea copil\reasc\,[i nu numai copil\reasc\, ci [i îngereasc\, [i nu numaiîngereasc\, ci [i dumnezeiasc\. Tr\s\tura distinctiv\ [i ese-]ial\ a sfin]ilor era tocmai blânde]ea.

Aceast\ blânde]e o avea Sf. Serafim de Sarov. Cândîn p\durea Sarovului a fost atacat de trei tâlhari, a aruncattoporul care era în m=inile sale, [i-a încruci[at mâinile lapiept [i blând a zis> „Face]i cu mine ce vre]i.” Tâlharii l-aub\tut pe Sfântul P\rinte aproape pân\ la moarte cu propriuls\u topor. Iar când tâlharii au fost descoperi]i [i trimi[i înjudecat\, atunci chiar Sfântul Serafim a intervenit în fa]aautorit\]ilor ca s\ fie ierta]i de pedeaps\. Dar [i aceasta estepu]in. La cererea Sf. Serafim tâlharii au fost elibera]i dinînchisoare. Când îns\ au venit la binepl\cutul luiDumnezeu s\-[i cear\ iertare, el , ca un tat\ iubitor, i-aiertat din toat\ inima.

Aceast\ blânde]e o avea [i Sfântul Tihon de Za-donsk. Atunci când un mo[ier mândru [i r\ut\cios l-a lovitîn fa]\, Sfântul Tihon a c\zut la picioarele mo[ierului [i i-acerut iertare.

132

În toat\ plin\tatea [i des\vâr[irea ei, aceast\ blân-de]e a avut-o [i Mântuitorul nostru. Atunci când era b\tutpeste cap [i peste coroana de spini cu trestia, când erascuipat în fa]\, Domnul nu-[i întorcea fa]a Sa, ci blând [it\cut î[i privea muncitorii. Iar când au început s\-L r\stig-neasc\, El se ruga pentru c\l\ii lui.

Iat\ c\tre ce har, c\tre ce manifestare înalt\ [i minu-nat\ a Lui, în noi trebuie s\ tindem cu toat\ inima noastr\.Dac\ vom atinge aceast\ blânde]e, vom atinge fericireaImp\r\]iei Cere[ti a lui Hristos.

Tradi]ia Bisericii poveste[te c\ sfântul patriarh alAlexandriei Ioan cel Milostiv [i Sfântul Grigorie Palama,arhiepiscopul Tesalonicului, ar\tau o dragoste deosebit\celor care îi necinsteau. Lor trebuie s\-l al\tur\m [i pemarele stare] de la Optina, Sf. Ambrozie. El îi socotea penecinstitorii s\i ca pe cei mai mari binef\c\tori. P\rinteleAmbrozie îi sf\tuia [i pe al]ii cum s\ se poarte cu oamenii,spunând c\ necinstitorii cur\]\ sufletele noastre de necu-r\]ii ca [i cu o perie cu necinstirile lor.

Mul]i ani Sf. Ioan de Kron[tadt a r\bdat smerit hule-le [i clevetirile teribile de la ajutorul s\u, protoiereul [i che-larul catedralei Sfântul Andrei. El putea s\ cear\ SfântuluiSinod, al c\rui membru era chiar în acea vreme, s\-l mutede la el în alt loc pe p\rintele chelar. Dar P\rintele Ioan nuse plângea nim\nui [i t\cea. Când P\rintele Ioan s-a îmbol-n\vit de moarte, în suferin]a grea în care se afla, [i cereacând s\-l pun\ în fotoliu, când s\-l a[eze pe pat, aflând desuferin]a lui, p\rintele chelar s-a c\it. Con[tiin]a l-a mus-trat. El a venit la P\rintele Ioan s\-i cear\ scuze [i s\ seierte cu el. În acel moment P\rintele Ioan st\tea semicon-[tient în fotoliu. Când i s-a spus c\ a venit p\rintele chelar,atunci P\rintele Ioan [i-a adunat ultimele puteri, s-a ridicat,s-a apropiat de p\rintele chelar, i s-a închinat [i i-a s\rutatmâna. Aceast\ mare smerenie a avut un efect atât de mare

133

asupra p\rintelui chelar, încât ochii i s-au umplut de la-crimi, iar el a c\zut la picioarele P\rintelui Ioan. Din acelmoment el a început s\ spun\ tuturor c\ P\rintele Ioan esteun mare binepl\cut al lui Dumnezeu, [i c\ asemenea drep]inu au existat în Biserica Ortodox\ înc\ din primele veacuriale cre[tinismului.

În sfin]i, cuvintele Domnului> Spre unii ca ace[tiaîmi îndrept privirea mea> spre cei smeri]i, cu duhul umilit[i care tremur\ de cuvântul meu (Isaia 66, 2) - (In textulslavon> Spre cine voi privi?Numai spre cel blând [i t\cut [icare tremur\ de cuvântul meu - nota trad.), s-au împlinit întoat\ plin\tatea lor. Pentru ce Domnul vorbind aici despreblânde]e, ne aminte[te [i de t\cere? Pentru ca s\ ne arate c\blânde]ea noastr\ trebuie s\ se exprime prin t\cere.

Dar se poate ca buzele s\ tac\, iar în inim\ s\ ai or\utate [i o ur\ teribile împotriva necinstitorilor. Domnulvrea ca în timpul t\cerii s\ tac\ [i inima noastr\.

De aceea, t\cerea lui Hristos la judecat\ s\ ne fie înacest caz un exemplu permanent, iar cuvintele Evangheliei>Dar Iisus t\cea (Matei 26, 63) s\ ne fie cel mai important[i de baz\ îndreptar în via]a noastr\ duhovniceasc\.

S\ ]inem minte întotdeauna sfatul Sf. Serafim deSarov dat unui c\lug\r în cuvintele> „Taci, taci, f\r\ deîncetare taci.” Se în]elege [i cu buzele [i cu inima în timpulnecinstirilor pentru dobândirea blânde]ii [i dragostei des\-vâr[ite.

Unii ar spune> Cum s\ dobânde[ti aceast\ blânde]e,aceast\ dragoste des\vâr[it\, când suntem atât de slabi, atâtde neputincio[i [i nu putem face nimic bun cu puterilenoastre? Da, noi suntem neputincio[i [i slabi, dar atot-puternic este în noi Harul Sfântului Duh, care [i imposi-bilul îl face posibil [i u[or de dobândit.

De aceea Domnul cere nu numai de la unii, ci de lato]i oamenii f\r\ excep]ii asem\narea cu Însu[i Dumnezeu

134

în des\vâr[ire, când zice> Fi]i, dar, voi des\vâr[i]i, precumTat\l vostru Cel ceresc des\vâr[it este (Matei 5, 48). {i fi]i,dar, milostivi, precum Tat\l vostru Cel ceresc milostiv este.

S\ tindem spre dobândirea blânde]ii sau dragosteides\vâr[ite, aceast\ culme a tuturor virtu]ilor cre[tine.

Dar culmea muntelui nu poate fi atins\ dac\ nu urcitot muntele. De aceea s\ tindem spre dobândirea tuturorvirtu]ilor [i înainte de toate spre dobândirea fundamentuluilor - smerenia cre[tin\.

A avea smerenie în sensul con[tientiz\rii p\c\to[e-niei personale nu este greu. U[or ne este s\ ne smerim înfa]a lui Dumnezeu, con[tientizând toate neputin]ele proprii[i toat\ nimicnicia. Dar este foarte greu s\ ne smerim înfa]a celor de aproape ai no[tri. Ne împiedic\ ideea c\ am fisuperiori lor, c\ci noi ne socotim mai buni decât al]ii chiar[i în cazul în care avem foarte multe neajunsuri. Noiîntotdeauna justific\m aceste neajunsuri, întotdeauna nev\ruim pe dinafar\ ca, pe cât se poate, s\ nu se vad\ ele. Înschimb este foarte rar când iert\m neajunsurile celor deaproape ai no[tri. Aproape de fiecare dat\ îi învinuim [i îijudec\m chiar pentru acele p\cate care nici nu exist\ învia]a lor [i care exist\ numai în imagina]ia noastr\ p\c\-toas\ [i mândr\.

S\ ne smerim în fa]a celor de aproape ai no[tri pân\la a le sluji ca robi nu din fric\, ci din dragoste pentru ei,cum ne-a poruncit nou\ Domnul la Cina cea de Tain\ (Ioan13, 14-15). Pentru aceasta s\ nu ne socotim mai presus [imai buni decât al]ii în ce prive[te starea noastr\ moral\. S\atragem aten]ia inimii [i min]ii noastre numai la p\cateleproprii, iar nu la p\catele celor din jurul nostru.

C\ci dragostea se manifest\ prin faptul ca reciproc[i îng\duitor s\ ne purt\m sarcinile unii altora, adic\ nea-junsurile celor de aproape ai no[tri.

135

Fericitul Augustin spune> „Nimic nu ne face atât demari în ochii lui Dumnezeu, ca atitudinea noastr\ îng\dui-toare fa]\ de neajunsurile celor de aproape ai no[tri.”

Cu p\rere de r\u în rela]iile noastre se observ\ unfenomen tocmai invers> nu dragoste unul fa]\ de altul, cicruzime< nu o atitudine îng\duitoare fa]\ de neajunsurilecelor de aproape ai no[tri, ci judecat\. Aceast\ judecat\este subiectul preferat al discu]iilor noastre, nu rareori fiindînso]ite de clevetire [i r\utate.

Cum ar trebui s\ ne amintim întotdeauna de marelep\stor al p\mântului rus, P\rintele Ioan de Kron[tadt!Odat\, de fa]\ cu el, cineva l-a clevetit pe un om cunoscutde P\rintele Ioan. „Este adev\rat c\ toate acestea s-auîntâmplat ?” - l-a întrebat marele p\stor pe interlocutoruls\u. „Adev\rat”, - a r\spuns acela. „În acest caz, a spusP\rintele Ioan, s\ nu vorbim de p\catele celor de aproapeai no[tri. Avem noi destule. Iar dac\ vom compara p\catelenoastre cu ale celor pe care îi judec\m, s-ar putea ca p\c\-to[enia noastr\ s-o dep\[easc\ pe a lor.”

Aceea[i atitudine atent\ [i grijulie pentru sufletulaproapelui o avea [i marele stare] al pustiei Optina Sf.Ambrozie. Când eram în pustia Optina în 1910, una dincele mai devotate [i iubite uceni]e ale marelui stare],monahia Maria, mi-a spus c\ printre binepl\cu]ii luiDumnezeu cei mai mari sunt mai ales trei> Sfântul Nicolae,Sfântul Serafim de Sarov [i Sfântul Ambrozie de la Optina.La întrebarea mea de ce printre cei mai mari sfin]i îi num\-r\ doar pe ace[tia numi]i de ea, monahia mi-a r\spuns>„Fiindc\ ei s-au deosebit prin cea mai mare dragoste pentrucei de aproape ai lor, care se manifesta prin atitudinea lorîng\duitoare fa]\ de neajunsurile oamenilor.”

Cu aceea[i îng\duin]\ se deosebea [i prietenulSfântului Serafim de Sarov arhiepiscopul VoronejuluiAntonie. În slujirea sa arhip\storeasc\ era nevoit s\ desco-

136

pere viciile celor de aproape ai lui, care veneau la el. Dara[a le descoperea, încât cel în cauz\ nu sim]ea de îndat\acest lucru [i nu-[i d\dea seama c\ este vorba despre el, cicredea c\ se refer\ la alte persoane. {i numai dup\ aceea,cuvântul dreptului [i înaintev\z\torului duhovnic, ca [icum s-ar fi amestecat cu sarea binef\c\toare î[i descopereaputerea sa dumnezeiasc\, [i cel certat de arhiepiscopulAntonie se încredin]a c\ dac\ Vl\dica î[i începea de de-parte cuvântul demascator, el se referea doar la neajun-surile lui personale. De multe ori înv\]\tura sa ziditoare eraînso]it\ de scuze> „Poate v-am sup\rat, - spunea celuicertat, - v-am jignit cu cuvintele mele, de aceea v\ rog,pentru Hristos, s\ m\ ierta]i.”

Dar mai ales cu o asemenea atitudine îng\duitoarefa]\ de neajunsurile celor de aproape ai s\i se deosebea Sf.Serafim de Sarov. Ce dragoste mare ar\ta el oamenilor,reiese din felul în care se adresa celor ce veneau la el, ca launul ce a dobândit îndr\zneal\ în rug\ciune, ca la unmângâietor în necazuri. El se apleca pân\ la p\mânt oame-nilor p\c\to[i, nu rareori s\ruta mâinile chiar [i mirenilor[i-i numea bucuria lui.

Chiar [i pentru oamenii p\tima[i preacuviosulSerafim avea o admirabil\ dragoste în]eleg\toare, sf\tu-indu-i [i pe al]ii s\ se poarte astfel cu oamenii.

În ce prive[te dragostea pentru cei de aproape ai s\i,Sf. Serafim s-a asem\nat cu Însu[i Mântuitorul, care n-acondamnat-o pe femeia prins\ de farisei în preacurvie [iadus\ la judecata Lui.

S\ ne ajute Domnul s\ avem aceast\ dragoste marepentru cei de aproape ai no[tri, aceast\ îng\duin]\ pentruneajunsurile lor. Precum m\rturise[te Sfântul ApostolPavel, dobândind aceast\ dragoste, vom împlini toat\ legealui Hristos, toate poruncile lui mântuitoare.

137

Atunci Harul Sfântului Duh primit la botez va str\-luci peste noi cu lumina lui dumnezeiasc\. Atunci se vorîmplini pentru noi cuvintele minunatei cânt\ri biserice[ti>Câ]i în Hristos v-a]i botezat, în Hristos v-a]i [i-mbr\cat(vezi Galateni 3, 27) [i Harul botezului ne va fi îmbr\c\-minte în Hristos.

Aceast\ îmbr\c\minte în Hristos, sau luminadumnezeiasc\ a Harului, ne va acoperi de toate atacuriledemonilor, când sufletele noastre dup\ moarte vor trecev\mile v\zduhului.

Aceast\ îmbr\c\minte în Hristos, acest Har al bo-tezului, descoperit în noi prin împlinirea poruncilor [i r\b-darea necazurilor, ne vor acoperi la Înfrico[ata Judecat\ alui Hristos. Ca o îmbr\c\minte de nunt\, acest Har ne vaduce în c\mara cereasc\ a Mântuitorului nostru [i va fiizvor de neîncetat\ bucurie ve[nic\ în Împ\r\]ia Cereasc\ aDomnului nostru Iisus Hristos. Amin.

138

MINUNILE

ARHIEPISCOPULUI

SERAFIM

DUP| MOARTE

139

140

MINUNILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

DUP| MOARTE

Din ziua mor]ii Arhiepiscopului Serafim (13/26februarie 1950), mormântul lui este un izvor nesecat deminuni. Ca [i în timpul vie]ii, [i dup\ moarte, Vl\dicaSerafim continu\ s\ ajute cu mil\ oamenii, care alearg\ laajutorul rug\ciunilor lui nu numai din toate col]urileBulgariei, dar [i de peste hotare.

SALVAREA DE LA EXECU}IE

O mam\ nenorocit\ a primit pe nea[teptate ajutorminunat din partea Arhiepiscopului Serafim despre caremai înainte nu [tia nimic, deoarece în vremea aceea eraînc\ necredincioas\. Ea era profesoar\ de gimnaziu [ilocuia cu unicul ei fiu în ora[ul Sliven. În iarna anului1952, fiul ei P. î[i satisf\cea stagiul militar la grani]a sudic\a Bulgariei. În acel an iarna a fost foarte aspr\, cu mult\z\pad\ [i geroas\. Odat\, când tân\rul st\tea în post, fiindobosit [i înghe]at, a c\zut în z\pad\ [i a adormit bu[tean.Tocmai atunci un grup de delincven]i au violat grani]a,inten]ionând s\ o treac\. Din fericire, solda]ii din deta[a-mentul lui P. au reu[it s\-i prind\. Au c\utat santinela [i l-au g\sit dormind în post, l-au arestat [i l-au trimis în fa]aTribunalului militar din Sofia. Din cauza circumstan]elorpolitice nefavorabile din acel timp, pentru a fi exemplu deînv\]\tur\ celorlal]i solda]i, tribunalul a dat cea mai groaz-

141

nic\ pedeaps\ - execu]ia prin împu[care. N-a existat nici oposibilitate de recurs… Nenorocita mam\ putea doar s\ seroage s\ i se dea trupul fiului, ca s\ nu o priveze de mângâ-ierea de a merge la mormântul lui. Ea a venit la Sofia [i înfiecare diminea]\ cu groaz\ suna la închisoare ca s\ [tie da-c\ sentin]a a fost executat\. Într-o noapte, în a[teptarea f\r\speran]\, a adormit. Deodat\ i-a ap\rut în vis un b\trân cuchip de sfânt care i-a spus> ,,Mam\ suferind\, vino la minela Biserica Rus\ [i o s\ te ajut!” F\r\ s\ a[tepte r\s\ritul,înc\ prin întuneric a fugit într-acolo, crezând c\ în vis av\zut chipul vreunui sfânt, a c\rui icoan\ f\c\toare de mi-nuni se afl\ în biseric\. Dup\ ce a trecut pe la toate icoaneledin Biseric\ [i nu a g\sit chipul visat, s-a întors decep]io-nat\ acas\, crezând c\ a avut halucina]ii. Dar noapteaurm\toare, i-a ap\rut din nou b\trânul cu chip de sfânt [i i-a spus> ,,Ai fost la Biserica Rus\, dar nu ai coborât la mine.Vino la mine jos [i te voi ajuta”. Femeia, mirat\, a în]elesc\ nu este o halucina]ie. A mers iar\[i la Biserica Rus\ [i aîntrebat dac\ în subsolul bisericii se p\streaz\ icoane f\c\-toare de minuni. Când cobora în subsol, privirea ei s-a opritpe portretul Arhiepiscopului Serafim. În el l-a recunoscutpe b\trânul cu chip de sfânt, care i-a promis ajutor în vis [ia început s\ i se roage fierbinte. Dup\ o rug\ciune lung\,ea a ie[it înl\crimat\ din cript\. Ie[ind din biseric\, nea[-teptat s-a întâlnit cu o veche cuno[tin]\, pe care n-a v\zut-o demult - un bun prieten [i coleg de studen]ie al so]ului eidecedat. În acel timp acesta ajunsese cel mai cunoscut avo-cat din Sofia. Când a aflat de nenorocire, f\r\ s\ mai piard\timp, s-a dus la Ministerul Ap\r\rii, la procurorul militargeneral. Procurorul a luat leg\tura cu ministrul-pre[edintede atunci, V. Cervencov, care a fost de acord s\ înlocuiasc\hot\rârea de execu]ie cu închisoarea pe via]\. Peste câtevaluni, la prima amnistie, tân\rul a fost eliberat!

142

Mama lui P., care pân\ atunci fusese atee, a crezutdin tot sufletul în Dumnezeu. Ca mul]umire lui Dumnezeu,ea a f\cut în curtea Bisericii Ruse o agap\ bogat\ [i poves-tea singur\ tuturor despre ajutorul minunat, pe care l-a pri-mit de la Vl\dica Serafim.

SALVAREA DE LA ÎNVINUIRE NEDREAPT|

Func]ionara E. K. poveste[te> ,,Când o rud\ apropia-t\, foarte credincioas\, mi-a povestit despre izb\virea mi-nunat\ a tân\rului soldat de la moarte, ascultând-o, nub\nuiam c\ în acela[i an, 1952, voi ajunge într-un mare ne-caz [i c\ în cea mai grea clip\ din via]a mea voi primiajutor minunat de la Arhiepiscopul Serafim. Iat\ ce mi s-aîntâmplat.

La începutul lui iulie 1952 eram bolnav\. Nea[teptatam fost anun]at\ de Institutul de Asigur\ri unde am lucrat,s\ m\ prezint la serviciu în leg\tur\ cu revizia financiar\ apostului meu, care se f\cuse în lipsa mea. M-am prezentatimediat la institu]ie. Revizorul mi-a declarat c\ revizia s-aîncheiat [i eu sunt învinuit\ de delapidarea unei sume de4.800.000 de leva. Mai trebuia întocmit actul [i eu s\-lsemnez. Când am auzit, mi s-a f\cut r\u. Revizorul, cu sân-ge rece, mi-a spus> „Mai întâi voi servi masa [i apoi va tre-bui s\ semnezi actul de revizie, pe care-l voi întocmi singurdup\ ce voi mânca#.

Am ie[it cl\tinându-m\, f\r\ putere [i d\râmat\.Disperat\, m-am îndreptat spre centrul ora[ului cu gânduls\ m\ arunc sub un tramvai. Deodat\, în acest moment decump\n\, mi-am amintit clar de minunea f\cut\ de Vl\dicaSerafim cu tân\rul militar. Mi-a ap\rut n\dejdea c\ el îmiva ajuta. M-am gr\bit spre Biserica Rus\, am cerut s\ cobor

143

în cript\ [i acolo m-am rugat cu lacrimi, cerându-i Vl\dic\iSerafim s\ descopere nevinov\]ia mea. La ora trei dup\mas\ cu fric\ m-am întors la institut. Revizorul îns\ nu s-aprezentat nici în ziua aceea, nici a doua zi. Am aflat apoi,c\ în timpul prânzului i s-a f\cut r\u, l-au dus la spital undea murit subit.

În locul lui a fost trimis un revizor nou, mai în vârst\[i cu mare experien]\. Nu a vrut s\ semneze un act de revi-zie str\in, ci a dorit s\ verifice singur totul de la început.Dup\ o verificare am\nun]it\ a constatat c\ s-a f\cut un falspremeditat. S-a descoperit c\ documentele altor doi casieri,care au delapidat suma de 4.800.000 de leva, au fost înlo-cuite [i trecute pe numele meu. S-a întâmplat a[a c\ lapu]in timp, [i cei doi au murit subit! Am aflat dup\ aceea,c\ primul revizor a b\gat în închisoare mul]i casieri, majo-ritatea fiind nevinova]i.” E. K. î[i încheie povestirea cu cu-vintele> ,,Slav\ Domnului [i binepl\cutului lui Arhiepisco-pul Serafim cu rug\ciunile c\ruia Domnul, cu adev\rul LuiDumnezeiesc, a învins minciuna omeneasc\!”

„BOTEAZ|-TE {I POSTE{TE!”

Se [tie c\ mormântul Vl\dic\i Serafim este vizitatmai ales de elevi [i studen]i. Ei se roag\ pentru reu[it\ laexamene [i primesc ajutor minunat, care nu numai c\ semanifest\ la examene, dar se reflect\ binepl\cut în sufletelelor.

Un student în anul II la medicin\ vizita deseori crip-ta Vl\dic\i Serafim [i se ruga lui pentru reu[it\ la examene.El provenea dintr-o familie atee [i nici nu era botezat. Oda-t\, el se ruga acolo ca de obicei. Când [i-a terminat înge-nuncheat rug\ciunea, a s\rutat mormântul de marmur\ [i s-aridicat. Deodat\… îl vede pe Arhiepiscopul Serafim în fa]a

144

lui ca viu. Vl\dica l-a binecuvântat [i i-a zis> ,,Boteaz\-te [iposte[te!” Dup\ aceea a disp\rut. Studentul s-a cutre-muratpân\ în adâncul sufletului de cele întâmplate. El [i-achemat din provincie m\tu[a, care era foarte credincioas\,[i a rugat-o s\-i fie na[\. A fost botezat în Biserica Sfân-tului Mare Mucenic Pantelimon, de la azilul de b\trâni dinraionul Kneajevo.

Dup\ aceast\ întâmplare minunat\, studentul spu-nea tuturor c\ dac\ va fi supus chinurilor pân\ la moarte,nu-i vor putea zdruncina credin]a în existen]a vie]ii dup\moarte.

UN AJUTOR MINUNAT LA EXAMEN

M. P., student\ la Facultatea de Art\ Oriental\, tre-buia s\ se prezinte în iunie 1988 la un examen foarte greula literatura turc\. Fiind credincioas\, ea [i-a m\rturisitnelini[tea unei monahii cunoscute. Ca s\ o înt\reasc\, mo-nahia i-a povestit cum Vl\dica Serafim [i cu ajutorul minu-nat de la Dumnezeu a luat str\lucitor toate examenele deadmitere la Academia Teologic\ din Petersburg. M. P. po-veste[te> ,,Cu mare greutate am înv\]at bine o întrebare ca-re mi s-a p\rut mai u[oar\. Înainte de examen am intrat înBiserica Rus\ [i m-am rugat fierbinte la mormântul Arhi-episcopului Serafim. Când am intrat înfrico[at\ în sala deexamen, profesoara mi-a oferit câteva bilete. L-am luat pecel mai apropiat de mine. Era tocmai întrebarea pe care o[tiam cel mai bine. Profesoara mea a r\mas foarte mul]u-mit\ de r\spunsul meu [i chiar m-a l\udat c\ m-am preg\titbine”.

Peste un timp, M. P. trebuia s\ se prezinte la un altexamen. Ea a considerat cu u[urin]\ c\ nu trebuie s\ maiînve]i mult, ci este suficient s\ te rogi st\ruitor la mormân-

145

tul Vl\dic\i Serafim. Dar la examem a luat nota doi. ,,Deatunci, - spune M. P. - mai întâi m\ preg\tesc con[tiinciospentru examene [i dup\ aceea m\ rog Vl\dic\i Serafim [iatunci el iar\[i m\ ajut\ în chip minunat!”

AJUTOR ÎN GREUT|}ILE DE TOATE ZILELE

L. S., profesoar\ de pian din Sofia, în toate greut\-]ile sale se ruga cu credin]\ la mormântul Vl\dic\i Serafim.

Nici ea, nici cele dou\ fiice ale ei cu care locuiauîmpreun\ nu se descurcau bine în treburile cotidiene. Oda-t\, din banii economisi]i [i-au cump\rat o ma[in\ de sp\latautomat\. Când au adus-o acas\, [i au probat-o, în ciuda tu-turor încerc\rilor au constatat cu triste]e c\ ma[ina de sp\-lat refuza s\ func]ioneze. Au crezut c\ vânz\torii de la ma-gazin au observat naivitatea lor [i le-au dat o ma[in\defect\, [i de aceea erau hot\râte a doua zi s-o înapoieze.Ca s\ se lini[teasc\ în necazul lor, s-au dus s\ se roage lamormântul V\dic\i Serafim. Când s-au întors acas\, au v\-zut, spre marea lor mirare [i bucurie, c\ ma[ina de sp\latfunc]iona singur\!

VINDECARE DE BOAL| GREA

Doctori]a P. îl cinstea foarte mult pe ArhiepiscopulSerafim [i, trecând pe lâng\ Biserica Rus\, întotdeauna in-tra s\ se roage la mormântul lui. Iar când ie[ea în ora[ cuso]ul ei, care era necredincios, îl l\sa în bulevard, iar eacobora la cript\ s\ se roage. Odat\, fiul lor s-a îmboln\vitfoarte greu, pân\ la pierderea cuno[tin]ei. Medicii erau ne-

146

dumeri]i ce diagnostic s\-i pun\> meningit\ sau alt\ boal\.Mama [i-a chemat colegii de serviciu acas\ s\-i consultefiul bolnav, iar ea, singur\, a alergat la Vl\dica Serafim cas\-l roage s\-i lumineze pe medici [i s\-i salveze fiul. {i s-a întâmplat o minune! Când s-a întors acas\, [i-a g\sit b\ia-tul ridicat din pat în deplin\ cuno[tin]\. El i-a spus> „Ma-m\, unde ai fost? D\-mi s\ m\nânc, mi-e tare foame…”

D|RUIREA UNUI PRUNC

Familia I. [i M. T. din Sofia [i-au pierdut într-unaccident unicul fiu, un b\iat de 14 ani. Mama s-a înecat îndurere, fiind nemângâiat\, iar tat\l, auzind de grabniculajut\tor al nenoroci]ilor - Arhiepiscopul Serafim, - a înce-put s\ mearg\ adesea la mormântul lui [i s\ se roage acolo.Necazul lor era [i mai mare, c\ci, dup\ p\rerea medicilor,M. nu mai poate avea copii. So]ul, îns\, s-a înt\rit atât demult în n\dejdea puterii rug\ciunilor Arhiepiscopului Sera-fim, încât cu mare speran]\ a început s\-l roage cu îndr\z-neal\ s\ cear\ pentru ei de la Dumnezeu un fiu. {i speran]anu l-a în[elat. Spre mirarea mare a medicilor, M. a n\scutun b\iat [i l-a numit Serafim. Acum, (1990), b\iatul are 18ani [i cre[te spre bucuria p\rin]ilor. Fericitul tat\ spune de-seori> ,,A[a de mult m-a ajutat [i continu\ s\ m\ ajuteSfântul Vl\dic\, încât nici nu pot s\-mi închipui existen]amea f\r\ el.”

VINDECAREA DE CANCER LA STOMAC

So]ia medicului K. I., din Novaia Zagora - R., s-aîmboln\vit de cancer la stomac. So]ul, fiind medic, s-a în-grijit s\-i fie f\cute toate investiga]iile, iar dup\ determi-

147

narea diagnosticului a trimis-o pentru opera]ie în Capital\.Ajungând în Sofia, înainte de toate, femeia s-a dus la mor-mântul Vl\dic\i Serafim pe care înc\ înainte îl cinstea mult[i i s-a rugat fierbinte ca opera]ia s\ treac\ cu bine. Dup\aceea s-a internat. Înainte de opera]ie i s-au f\cut din noutoate investiga]iile< [i, ce s\ vezi? S-a descoperit c\ ea nuare nici un fel de cancer!

Femeia fericit\ a ie[it din spital [i a alergat înaintede toate s\-i mul]umeasc\ medicului s\u minunat Vl\dicaSerafim.

UN MEDIC NECREDINCIOS CAUT| UN AJUTOR CERESC

Fiica aceleia[i familii - D. - a vrut foarte mult s\ajung\ medic ca [i tat\l ei. Dar pentru c\ nu mai erau locuria fost nevoit\ s\ intre la stomatologie. Aflând aceasta, tat\lei a plecat la Sofia ca folosindu-[i cuno[tin]ele s-o transferela Facultatea de Medicin\. Dup\ plimb\ri lungi [i f\r\rezultat pe la diferite institu]ii [i cuno[tin]e influente, medi-cul [i-a amintit deodat\ de credin]a so]iei sale în ajutorulrug\ciunilor Vl\dic\i Serafim [i de vindecarea ei minunat\.Cu toate c\ era necredincios, s-a hot\rât s\ încerce [i acestmijloc, [i s-a îndreptat la mormântul lui. Dup\ rug\ciune,ie[ind în strad\, s-a întâlnit deodat\ cu un coleg care l-aajutat foarte repede s-o transfere pe D. la Facultatea deMedicin\.

O FEMEIE S|RAC| PRIME{TE LOCUIN}|

Un b\rbat era foarte îngrijorat pentru sora sa, carelocuia într-un apartament umed [i întunecos [i chiar s-a

148

îmboln\vit din cauza umezelii. În durerea sa, a mers s\ seroage Vl\dic\i Serafim, iar când a ie[it din cript\ [i-a în-tâlnit o veche cuno[tin]\, c\reia i-a povestit despre nelini[-tea lui. S-a v\zut c\ acest prieten al s\u se ocupa cu reparti-zarea locuin]elor pentru cei afla]i în nevoie. În curând fe-meia s\rac\ a primit o locuin]\ bun\ [i luminoas\.

O FAT| G|SE{TE TOVAR|{ DE VIA}|

V\duva unui preot era foarte nec\jit\ pentru faptulc\ fiica ei nu se putea c\s\tori. I s-a povestit despre minu-nile Vl\dic\i Serafim [i a plecat împreun\ cu fiica la mor-mântul Vl\dic\i Serafim, unde s-au rugat fierbinte. Cândau ie[it de aici, au întâlnit un tân\r cunoscut, pe care nu-lmai v\zuser\ de mult. Tân\rul s-a bucurat foarte mult deaceast\ întâlnire [i în curând el s-a c\s\torit cu fata.

ÎNC| UN CAZ DE D|RUIRE A UNUI COPIL

O femeie, [ofer de taxi, povestea c\ de mul]i ani î[idorea copii [i nu avea. Odat\ a visat c\ în ma[in\ st\ uncopil [i plânge. Femeia era nedumerit\ de unde a ap\rutacest copil. Deodat\ aude în vis r\spunsul> ,,Din StradaÎmp\ratului Eliberator nr. 3”. Diminea]a, femeia a mers cu-rioas\ s\ vad\ ce se afl\ la aceast\ adres\. S-a mirat multcând a în]eles c\ este adresa unei biserici. Intrând în bise-ric\, ea [i-a povestit visul ciudat slujitorilor biserice[ti, careau sf\tuit-o s\ coboare în cript\ [i s\ se roage la mor-mântul Arhiepiscopului Serafim. În curând a n\scut un co-pil [i ea L-a prosl\vit pe Dumnezeu [i pe Vl\dica Serafim.

149

UN MEDIC CREDINCIOS ESTE SALVAT DE LA CEI CE-I VOIAU R|UL

Medicul T. Z., veterinar din Sofia, avea mari nepl\-ceri la servici. Oameni r\uvoitori tânjeau dup\ locul lui demunc\. În acest scop, în 1983, ei au chemat o revizie nea[-teptat\ care a durat 20 zile. L-au amenin]at de câteva ori,spunându-i-se c\ va avea cele mai urâte urm\ri. Îngrijorat,medicul mergea s\ se roage în fiecare zi la mormântul Vl\-dic\i Serafim, în ajutorul c\ruia avea mare încredere. {icredin]a lui s-a adeverit. Revizia s-a terminat cu bine [i ela r\mas la locul lui.

,,Întotdeauna, în toate necazurile, alerg la Vl\dicaSerafim, iar a doua zi totul se aranjeaz\”, - spune mediculT. Z.

PREVENIRE ÎNAINTE DE NUNT|

V. T., fiica aceluia[i medic T. Z., a[tepta cu bucurieziua nun]ii. Totul era preg\tit. Dar, în noaptea dinainteanun]ii, îl vede în vis pe Arhiepiscopul Serafim care o pre-venea s\ nu încheie aceast\ c\s\torie, c\ci în caz contrar vafi foarte nenorocit\. V. a povestit aceasta p\rin]ilor s\i, darnu a acordat aten]ia cuvenit\ acestui vis semnificativ [i s-am\ritat. În curând i-a p\rut foarte r\u de aceasta. C\s\toriaei într-adev\r s-a dovedit foarte nereu[it\. V. în curând adivor]at.

Înainte de a doua c\s\torie, V. l-a v\zut în vis dinnou pe Vl\dica Serafim. El i-a promis s-o ajute în toate gre-

150

ut\]ile. Într-adev\r, via]a ei s-a schimbat în chip minunat!A doua c\s\torie s-a dovedit deosebit de reu[it\ [i toatetreburile cotidiene au mers bine. Ea povestea aceasta culacrimi în ochi.

ÎNTOARCEREA LA CREDIN}|

I. P., asistent la una din institu]iile superioare deînv\]\mânt din Sofia, foarte credincios, s-a logodit cu M. aic\rei p\rin]i, ca [i ea, erau necredincio[i. În iarna anului1989, M. a c\utat mult timp s\-[i cumpere cizme ro[ii, darnu putea g\si nic\ieri. I. P., care demult a[tepta o ocazie s\-[i conving\ logodnica s\ cread\, a dus-o la mormântul Vl\-dic\i Serafim, la care el alerga mereu, [i i-a zis> ,,Dac\ tevei ruga lui fierbinte, el imediat î]i va g\si cizmuli]e!” Fata[i-a ascultat logodnicul [i s-a rugat din toat\ inima. Cândau ie[it din cript\, în primul magazin întâlnit ei au g\sitchiar acele cizme la care visa atât de mult M. Datorit\acestei întâmpl\ri, ea a dobândit o asemenea credin]\ înajutorul rug\ciunilor Arhiepiscopului Serafim, încât dup\c\s\toria cu I. P., [i-a botezat primul copil cu numele Vl\-dic\i Serafim! De atunci ea mereu alearg\ la ajutorul luibinecuv=ntat.

AUTOBUZUL S-A REPARAT ,,SINGUR”

K. P., vestit critic de art\ din Sofia, împreun\ cu ungrup de pictori, au plecat cu un autobuz mic spre ora[ulVelico Târnovo, unde urma s\ participe la o comisie deart\. Din nefericire, pe drum, într-un loc pustiu, s-a fisurato pies\ important\ a ma[inii. {oferul oprea autobuzul demai multe ori, cobora [i încerca s\ înt\reasc\ aceast\ pies\,

151

astfel încât m\car s\ ajung\ pân\ la prima localitate. Totula fost în zadar. K. P. îngrijorat\ [i-a amintit de Vl\dicaSerafim care de mai multe ori a ajutat-o în greut\]ile vie]ii[i a început s\ i se roage fierbinte în tain\, cerându-i ca els\ consolideze piesa stricat\. Într-adev\r, dup\ rug\ciuneaei, autobuzul a pornit [i nu s-a mai oprit pân\ au ajuns cubine în Velico Târnovo. Înc\ la intrarea în ora[, [oferul acoborât c\l\torii [i a dus autobuzul la cel mai apropiatautoservice. Mai târziu, mirat de cele întâmplate, el poves-tea tuturor, c\, atunci când a fost cercetat\ piesa defect\, s-a constatat c\ ea s-a sudat ,,singur\” atât de solid încât eragreu [i s-o sparg\.

VINDECAREA UNUI CANCER GALOPANT

Iat\ ce a povestit I. I., un cânt\re] al corului BisericiiRuse> „Odat\ m\ rugam în cripta Arhiepiscopului Serafim.Acolo a intrat [i o femeie în vârst\, inteligent\ la prima ve-dere. Ea a povestit c\ în anul 1988 i-a ap\rut o tumoare îngur\ care cre[tea foarte repede. Ea vorbea [i înghi]ea cugreu, având tot timpul mari dureri. În curând a început s\vorbeasc\ greu [i nu putea s\ m\nânce, sim]ind dureri pu-ternice. A cerut ajutorul multor medici, unul dintre ei, unprofesor cunoscut - oncolog. Dup\ examinare i-a spus des-chis c\ are cancer galopant la limb\ [i medicina nu areputere s\ o ajute, boala fiind avansat\, cancerul s-a întinsaproape în toat\ cavitatea bucal\.

Femeia nenorocit\, care odat\, înc\ pe vremea cândtr\ia în ora[ul ei natal Plovdiv, a auzit de cazurile neobi[-nuite de vindecare la mormântul Vl\dic\i Serafim, a înce-put s\ mearg\ în fiecare zi la Biserica Rus\ [i s\ se roagemult la mormântul lui. În ziua a [asea ea st\tea singur\ încript\. Deodat\ aude o voce> ,,Înmoaie în candela de dea-

152

supra mea lumânarea pe care o ]ii în mân\, [i unge cu uleilocul bolnav.” Cuprins\ de mirare [i bucurie de acest r\s-puns minunat la rug\ciunea ei, bolnava a f\cut întocmai totce i s-a spus. Spre marea ei mirare durerea insuportabil\ aîncetat pe loc. În zilele urm\toare ea a continuat s\ ung\locul bolnav [i tumoarea a început treptat s\ se mic[oreze,iar peste o s\pt\mân\ a disp\rut complet!

Bolnava a venit la profesorul ei. Dup\ examinare,emo]ionat, el a rugat-o s\-i spun\ cum [i cine a vindecat-o.Atunci femeia a povestit am\nun]it tot ce i s-a întâmplat.Medicul i-a r\spuns c\ a g\sit cea mai corect\ metod\ devindecare [i a exclamat bucuros> ,,Slav\ Domnului [i sfân-tului Vl\dic\ Serafim!”

VINDECAREA CANCERULUI LA SÂNPovestit de p\rintele N. N., preotul satului Tetovo, lâng\

ora[ul Ruse

În august 1984, so]ia mea, preoteasa Marina A., adepistat o tumoare la sânul stâng. Dup\ prima examinare însatul nostru, medicul a trimis-o în ora[ul Ruse, unde i-aufost f\cute toate investiga]iile. Rezultatele biopsiei au sta-bilit> cancer la sân. Cu un sentiment ap\s\tor am plecat laSofia, la profesorul K. [i medicul D., c\ruia bolnavii i-auzis ,,Bisturiul de aur”. Învinuindu-ne c\ ne-am adresat lorfoarte târziu, medicii au fixat ziua opera]iei. Când bolnaviidin sec]ie ne-au v\zut, au început s\ spun\>”Dac\ un preot[i-a adus so]ia la noi, înseamn\ c\ nu este Dumnezeu.”

Dup\ consulta]ie ne-am plimbat mult prin ora[ulSofia, în]elegând c\ nu ne r\mâne decât s\ sper\m într-ominune. Ne-am rugat în Catedrala Sf. Alexandru Nevski [inu ]inem minte cum am ajuns la Biserica Rus\ Sf Nicolae,f\c\torul de minuni. Pe când eram înc\ seminarist am auzit

153

multe lucruri despre minunile Arhiepiscopului Serafim [i[tiam c\ le spunea fiilor lui duhovnice[ti> ,,Veni]i la mine lamormânt [i eu o s\ v\ ajut”.

În cripta Vl\dic\i am aprins lumân\ri [i ne-am rugatmult. Eu am a[ezat pe mormânt o scrisoric\> ,,P\rinte, mi-luie[te-o pe preoteasa Marina [i ajut-o”. Dup\ aceea am lu-at ulei din candela de la mormânt [i am uns fruntea preo-tesei [i locul bolnav.

Opera]ia a fost fixat\ cu grab\. În aceea[i zi erauprogramate trei opera]ii ale unor femei tinere. Pe preoteasaMarina au început s-o opereze înt=i. }esutul tumorii a fosttrimis imediat la investiga]ii. {i, o, minune! Investiga]iileau ar\tat c\ nu exist\ nici un semn de boal\. Apoi au trecutla operarea celorlalte dou\ femei. Cancerul nu a fost desco-perit nici la ele. Mirarea medicilor nu avea margini> „Cumeste posibil a[a ceva, este o minune adev\rat\!” Se auzeaustrig\te vesele> ,,Este Dumnezeu! Este Dumnezeu!” Cuadev\rat este Dumnezeu! Este, slav\ Domnului [i Vl\dic\iSerafim, care a auzit rug\ciunile noastre [i ne-a ajutat. {i,iat\, de nou\ ani, preoteasa mea drag\ este vie [i s\n\toas\!

UN AJUTOR MINUNAT ACORDAT UNEI FAMILII DE EMIGRAN}I

Povestit de L. V. A., emigrant\ rus\ din ora[ul Sevastopol

În 1950 a murit tat\l lui L. V. A. În decembrie (ace-la[i an), ea, împreun\ cu mama ei b\trân\ [i bolnav\ descleroz\, au fost expulzate din Iugoslavia [i s-au hot\rât s\mearg\ în Bulgaria. Au ajuns la Sofia seara, la 22,30. Lagar\, autorit\]ile le-au arestat imediat. Noaptea au petrecut-o pe o banc\ la mili]ie. Acolo li s-a cerut s\ scrie declara]ii

154

explicative. Diminea]a au fost duse spre clubul rus. Pedrum, L. V. nu [i-a mai putut ]ine mama neputincioas\, [iea a c\zut [i s-a lovit r\u la cap. Au fost duse la spitalul rus,dar acolo au refuzat s\ le primeasc\, de altfel L. V. nu aveaposibilitate s\ pl\teasc\ tratamentul. Din fericire, un felcers-a milostivit, a bandajat capul b\trânei [i a sf\tuit-o pe L.V. s\ cear\ ajutor clubului rus. Acolo au ajutat-o pe L. V. [iea a putut s\-[i interneze mama pentru dou\ s\pt\mâni> s-a aflat c\ în c\dere, aceasta a f\cut o como]ie cerebral\.

Ziua, L. V. avea grij\ de mam\ [i de al]i bolnavi dinsalon, iar noaptea o petrecea într-un fotoliu lâng\ bolnavi.Când, peste dou\ s\pt\mâni, ele au p\r\sit spitalul, nuaveau un loc unde s\-[i plece capul. În acele timpuri emi-gran]ilor din Iugoslavia li se interzicea s\ locuiasc\ în ora-[ele mari - Sofia, Plovdiv, Varna, iar s\ plece în provinciecu mama bolnav\, L. V. nu putea. Era atât de disperat\, în-cât îi venea gândul sinuciderii.

În spital, L. V. a cunoscut o rusoaic\, mam\ a uneimonahii, care întotdeauna a fost fiic\ duhovniceasc\ aArhiepiscopului Serafim. Aceast\ femeie i-a povestit des-pre Vl\dica Serafim, despre Casa rus\ de invalizi din Knea-jevo [i a sf\tuit-o pe L. V. s\ se adreseze acolo cu rug\-mintea s\ i se dea un serviciu [i s-o aranjeze pe mama. Pen-tru aceasta, mai întâi de toate, trebuia s\ primeasc\ de lamili]ie aprobare de locuit în ora[ul Sofia, ceea ce atunci eraimposibil de ob]inut.

L. V. nu avea nici o cuno[tin]\. Amintindu-[i deo-dat\ de povestirile rusoaicei despre puterea ajutorului ru-g\ciunilor Vl\dic\i Serafim, a hot\rât s\ mearg\ la BisericaRus\. Rugându-se la mormântul Vl\dic\i, a l\sat acolo oscrisoric\> ,,Sfinte Vl\dic\, ajut\-mi s\ r\mân aici [i s\-mig\sesc un tovar\[ de via]\”.

155

La mili]ie, unde s-a dus dup\ aprobare, i s-a spus c\trebuie s\ se adreseze pentru document unui oarecare M.,despre care to]i spuneau c\ este „o fiar\ adev\rat\”. Încer-carea de a primi hârtia de la alt [ef nu i-a reu[it, to]i o tri-miteau la acest M. A intrat la el înfrico[at\, rugându-se îngând Sfântului Nicolae [i Vl\dic\i Serafim. M. i-a citit ce-rerea [i deodat\ a întrebat-o dac\ are o fotografie.

- Chiar vom putea r\mâne? - s-a mirat ea.- Ve]i putea, ve]i putea, - a r\spuns M. - dar ave]i fo-

tografiile la dumneavoastr\?Fotografii nu avea. L. V. nu avea nici bani s\ le pro-

cure. {eful s-a uitat la ea cu comp\timire [i chiar nea[teptata ajutat-o s\-[i procure fotografiile [i s\ completeze actelenecesare. L. V. nu-[i credea ochilor… Astfel, cu ajutorul luiDumnezeu, cu rug\ciunile Vl\dic\i Serafim, ea a reu[it s\r\mân\ în Sofia [i [\ intre în casa de invalizi, unde a primitun post de îngrijitoare [i a aranjat-o pe mama ei.

Curând s-a îndeplinit [i cea de-a doua rug\minte> acunoscut un om bun, A. A., emigrant rus, fost ofi]er, carelucra [i el în casa de invalizi. Mai târziu s-a aflat c\ [i acestb\rbat era din Sevastopol, îl cuno[tea pe tat\l ei [i a fostprimit în casa lor. Din Rusia, ca [i L. V., el a ajuns în Iugo-slavia. Dar s-au întâlnit numai în Sofia [i în curând au în-cheiat o c\s\torie fericit\.

ANGAJARE ÎN SERVICIU

L. V. A. a povestit înc\ o minune. Un tân\r cu numele A. P. a terminat Universitatea

din Sofia, fiind specialist în filologie rus\. Un timp a lucratpe specialitatea lui. Dar, în curând, el [i al]i colegi au fost

156

disponibiliza]i S\ g\seasc\ un serviciu corespunz\tor nuputea. L. V., care o cuno[tea pe mama lui, l-a sf\tuit s\ seadreseze pentru ajutor rug\ciunilor Arhiepiscopului Sera-fim. Ei au îndeplinit sfatul [i în curând tân\rul a g\sit servi-ciu la o [coal\ unde lucreaz\ [i ast\zi.

VINDECAREA RINICHIULUI

N. S. A. din ora[ul Mihailovgrad poveste[te>

Am un b\iat de 30 ani }. Acum 5-6 ani b\iatul s-aîm-boln\vit de rinichi. Investiga]iile f\cute în ora[ul Mihai-lovgrad au ar\tat c\ are un singur rinichi. Eu am insistat s\mergem în ora[ul Sofia la Academia de Medicin\. Mediciide acolo au depistat c\ are doi rinichi, dar unul din ei estenedezvoltat, nu func]ioneaz\ [i b\iatul trebuie s\ fie foarteatent.

Anul trecut (1992), el s-a îmboln\vit din nou. Urmas\ plece în ora[ul Sofia pentru tratament. Între timp, amcitit într-un ziar c\ mul]i primesc mare ajutor din rug\-ciunile f\cute la mormântul Vl\dic\i Serafim. De aceea l-am convins pe b\iat s\ mearg\ la Biserica Rus\, s\-i scrieo scrisoric\ Vl\dic\i [i s\ se roage pentru îns\n\to[ire. Îna-inte de a se interna, fiul a trecut pe la mormântul Vl\dic\i[i s-a rugat. Spre marea lui mirare s-a sim]it imediat mai bi-ne. Iar la spital, când medicii [i-au început investiga]iile, audescoperit c\ este s\n\tos. Dar fiul a spus c\ din investi-ga]iile anterioare se vedea c\ un rinichi nu func]ioneaz\.Când medicii au conectat aparatele s-a descoperit c\ ambiirinichi sunt s\n\to[i.

În scrisorica pentru Vl\dica Serafim fiul a mai scriscâteva cereri. Timp de o lun\ spre marea lui bucurie toaterug\ciunile lui au fost îndeplinite.

157

VINDECAREA SEPTICEMIEI

O. D. V. l-a cunoscut pe Vl\dica Serafim, îl cinstea[i îl iubea foarte mult. Odat\, motanul unei cuno[tin]e [i-ab\gat adânc ghearele în mâna ei. Mâna s-a infectat [i s-aumflat mult, iar durerea cre[tea continuu. O. D. i s-a spusc\ face septicemie [i poate s\ ajung\ la opera]ie. Seara eaa hot\rât s\-[i schimbe bandajul, dar în loc de medicamen-te a vrut s\ foloseasc\ mijloace binecuvântate. A udat ban-dajul cu aghiazm\, iar pe locul bolnav a pus o fotografiemic\ a Arhiepiscopului Serafim pe care o purta permanentcu ea. A avut o noapte nelini[tit\. Durerile o chinuiau, darea nu înceta s\ se roage Vl\dic\i. Spre diminea]\ a sim]it ou[urare. Iar când a dat bandajul jos, a constatat c\ infec]iadeja disp\ruse. Pe mân\ au r\mas doar numai dou\ urmemici.

VINDECAREA SINUZITEIPovestit de G. T.

Am suferit de sinuzit\ din copil\rie. Desele dureride cap m\ chinuiau. Pe timp rece mereu eram bolnav\, darnu acordam prea mare importan]\ acestui lucru, nu folo-seam medicamente [i nu apelam la medici pentru ajutor.

De la o cuno[tin]\ am aflat de Vl\dica Serafim [i amînceput s\ merg adesea s\ m\ rog la mormântul lui. Odat\,în 1992, când am venit s\ m\ rog Vl\dic\i [i am pus capulpe placa de marmur\, nea[teptat am sim]it un val de c\l-dur\ care a trecut prin toat\ fiin]a mea, luându-mi greutateadin cap. Din acea clip\ durerea de cap nu s-a întors nicio-dat\ [i am început s\ respir liber. Acum am [i uitat de boalamea anterioar\. Mereu mul]umesc lui Dumnezeu [i Vl\-dic\i Serafim pentru aceasta.

158

ÎNDEPLINIREA UNEI DORIN}E

Ecaterina M., o tân\r\ bolnav\ de paralizie cere-bral\, dorea mult s\ viziteze Mân\stirea „Acoper\mântulMaicii Domnului” din Kneajevo, înfiin]at\ de Vl\dicaSerafim, despre care i s-a povestit mult de cei apropia]i.Mama i-a promis c-o va duce acolo cu ma[ina, dar nu reu-[eau nicidecum s-o repare. A început toamna târzie (1992),când frigul [i alte greut\]i puteau face c\l\toria imposibil\.Odat\, întristat\, Katea cu lacrimi a început s\-i scrieVl\dic\i o scrisoare, în care-l ruga s-o ajute în acest lucru.Nici nu a terminat scrisoarea, când deodat\ în camer\ intr\mama [i-i zice c\ în ziua urm\toare vor merge s\ se închinela mân\stire. A[a, Vl\dica a aflat imediat con]inutul scri-sorii [i în mod miraculos a îndeplinit dorin]a inimii feteibolnave, f\cându-i o bucurie de nedescris.

VINDECARE MINUNAT| {I AJUTOR LAEXAMENE

Poveste[te N. B. din ora[ul Sofia

La 16 iulie 1993, fiica mea R. trebuia s\ sus]in\ exa-mene de admitere la Universitatea de Literatur\ din Sofia.Cu câteva zile înainte de examen a f\cut amigdalit\ într-oform\ foarte grea. Cu tot tratamentul starea s\n\t\]ii ei nuse îmbun\t\]ea. În preziua examenelor, gâtul s-a umflat ta-re, iar temperatura a ajuns la 40 de grade. Eu [i fiica ne-amrugat fierbinte Arhiepiscopului Serafim, cerându-i ajutorul.

Noaptea dinaintea examenului a fost foarte chinui-toare pentru fiica bolnav\. Starea ei a devenit critic\. A avut

159

mari frisoane [i nu a putut dormi. Îns\ spre diminea]\ febraa început s\ scad\ [i fata a hot\rât s\ se prezinte la examen.Am condus-o pân\ la Universitate [i, repede am mers încripta Bisericii Ruse la mormântul Vl\dic\i. Cât timp fiicaera în examen, m-am rugat acolo din toat\ inima. Spre sfâr-[itul examenului am plecat la Universitate s\-mi întâmpinfiica. Spre marea mea mirare am g\sit-o într-o stare bun\de s\n\tate, cu toate c\ gâtul ei era înc\ umflat. Fiica mi-apovestit c\ în timpul examenului n-a sim]it nici febr\, nicidurere [i a scris bine lucrarea. Mai t=rziu profesorii au no-tat-o cu „foarte bine”.

Înainte de a merge acas\, împreun\ cu fiica amalergat imediat la Vl\dica, s\-i mul]umim pentru ajutor. Pedrum starea fiicei a început s\ se înr\ut\]easc\, iar acas\temperatura a crescut iar\[i pân\ la 40,3 de grade. În aceas-t\ stare grea, ea a fost nevoit\ s\ stea la pat înc\ o s\pt\mâ-n\ întreag\.

Pân\ acum nu încet\m s\-i mul]umim luiDumnezeu. Amândou\ în]elegem foarte bine c\ prin rug\-ciunile Vl\dic\i Serafim, Domnul i-a d\ruit fiicei mele nunumai câteva ore de s\n\tate, dar înc\ i-a d\ruit un an în-treg, c\ci dac\ nu se prezenta la acest examen, nu mai aveadreptul s\ se prezinte decât peste un an.

ALT| M|RTURIE DE AJUTOR LA EXAMENE

Poveste[te A. G. din ora[ul Sofia

De multe ori am apelat la ajutorul Vl\dic\i Serafim[i mergeam adesea s\ m\ rog la mormântul lui. Sunt stu-dent\ la Universitatea Sfântul Clement de Ohrida din Sofia.Din milostivirea lui Dumnezeu [i ajutorul Vl\dic\i am luatpân\ acum toate examenele.

160

Primele dou\ examene din sesiunea de var\ 1993, la„Analiz\ - partea a II-a” [i „Ecua]ii diferen]iale”, au fostfoarte importante. Ele sunt socotite la noi chiar cele maigrele din to]i anii de studiu. M\ preg\team pentru ele cusârguin]\, dar frica nu se mic[ora, ci chiar se m\rea, iar înfiecare sear\ m\ rugam din suflet lui Dumnezeu.

Mergeam foarte des la mormântul Vl\dic\i. {i mi-nunea s-a produs> în ciuda nelini[tii mele, cu rug\ciunileVl\dic\i, am primit un ajutor minunat. La fiecare întrebarea profesorului, în capul meu ,,ap\rea” r\spunsul corect.Parc\ cineva îmi ar\ta ceea ce trebuia s\ spun. Auzind în-treb\rile puse altor studen]i, în]elegeam c\ la multe dintreele nu puteam s\ r\spund. Dar, dup\ câteva minute, cândaceste întreb\ri mi-au fost puse mie, am r\spuns corect [iimediat. Acest fapt m-a uimit foarte mult [i am în]eles foar-te bine de unde îmi ,,veneau” aceste cuno[tin]e. Datorit\ajutorului minunat al Vl\dic\i am primit la aceste dou\examene notele 5 („bine”) [i 6 („foarte bine”). Mai mult,acest [ase a fost unicul dintre to]i studen]ii care s-au pre-zentat la examen, mul]i dintre ei fiind mai talenta]i [i maist\ruitori decât mine. Pentru aceast\ mil\, pentru faptul c\sunt nu numai în anul III, ci sunt [i printre cei mai buni stu-den]i, mul]umesc lui Dumnezeu [i Vl\dic\i Serafim.

RECUPERAREA UNOR ACTE PIERDUTE

Poveste[te L. M. din ora[ul Varna

În luna iulie 1993, am pierdut o geant\ frumoas\ încare aveam actele pentru perfectarea apartamentului co-operativ, cartea de economii cu suma necesar\ pl\]ii acestuiapartament. În geant\ se mai afla un calendar bisericesc [iicoana Sfin]ilor Constantin [i Elena.

161

Când am descoperit c\ am pierdut geanta, sup\rareamea nu a avut margini. M-am gr\bit la Biserica Rus\ laVl\dica Serafim, i-am povestit ca unui om viu durerea mea[i m-am rugat fierbinte s\ se milostiveasc\ de mine [i s\-mig\seasc\ actele. Dup\ aceea am alergat la casa de economiis\ anun] pierderea c\r]ii de economii.

Au trecut dou\ zile întregi. În timpul acesta, fiindfoarte ocupat\, m\ întorceam acas\ târziu. Totu[i, speran]ac\ cineva îmi va anun]a g\sirea actelor pierdute nu m\p\r\sea. A treia zi, femeia de la care închiriasem camerami-a spus c\ de dou\ zile m\ caut\ un b\rbat care a g\sitactele mele. Când m-am înt=lnit cu acest om bun, mi-a datimediat geanta pe care o g\sise în acea sear\ trist\ în noro-iul str\zii (în acea sear\ era o ploaie abundent\).

Toate actele erau întregi. Unele erau deteriorate deploaie, îns\ cel mai important document a c\rei refacere eraimposibil\, era intact. Necunoscutul, care a g\sit actele, eraun om în vârst\, dup\ toate probabilit\]ile credincios. Cândi-am d\ruit o iconi]\ ca mul]umire, fa]a acestuia s-a luminatde fericire. Sunt absolut sigur\ c\ aceast\ mil\ neobi[nuit\a lui Dumnezeu am primit-o în urma rug\ciunilor Vl\dic\iSerafim.

ALT CAZ DE RECUPERARE A ACTELOR

Poveste[te I. G. M. din ora[ul Sofia

Vreo patru ani în urm\, Vl\dica Serafim a f\cut cumine o minune care m-a înt\rit definitiv în credin]\. Aceas-ta s-a întâmplat în s\pt\mâna a 5-a Postului Mare. Joi dimi-nea]a, dup\ ce am terminat rug\ciunea în fa]a icoanelor,înainte de a merge la serviciu, am descoperit c\-mi pierdu-sem geanta. Acolo aveam ni[te iconi]e, m\rturisirea mea

162

scris\, abonamentul [i legitima]ia de serviciu la Radio Bul-garia. Numai Dumnezeu [tie ce emo]ii am avut în acesttimp. {tiam c\ dac\ chiar un om cinstit g\sind geanta o du-ce la mili]ie sau la serviciul meu, aceasta va însemna c\ voifi concediat\ (pierderea actelor, chiar de un om credincios,era pedepsit\ foarte aspru în acele vremuri). Complet dis-trus\ nu [tiam ce s\ fac> s\ m\ îndrept la Biserica Sf. Apos-tol Andrei, unde cu o sear\ înainte am fost la canonul Sf.Andrei Criteanul, s\ caut acolo geanta mea, sau s\ m\ gr\-besc la Biserica Rus\ la mormântul Vl\dic\i. Pe drum m-am hot\rât s\ merg la Vl\dica. Înainte de toate am sunat laserviciu, am anun]at dispari]ia legitima]iei [i i-am prevenitc\ voi întârzia. A[teptând cu ner\bdare deschiderea Bise-ricii Ruse, am coborât în cript\, am c\zut în genunchi lamormântul Vl\dic\i [i am izbucnit în plâns. Nu [tiu cât amstat a[a rugându-l cu lacrimi pe Vl\dica s\ m\ ajute în ne-cazul meu. Peste ceva timp m-am lini[tit un pic [i m-amdus la serviciu. O coleg\ mi-a spus c\ am fost c\utat\ de unb\rbat necunoscut care a l\sat num\rul de telefon. L-amsunat imediat [i mi-a spus c\ trebuie s\ ne întâlnim, deoare-ce are ceva, ce trebuie s\-mi dea mie personal.

Ne-am întâlnit într-un loc fixat. Spre marea mea mi-rare, mi-a dat geanta. Apoi, necunoscutul mi-a explicat c\nu a vrut s\-mi lase geanta la serviciu, gândind c\ e mai bi-ne s\ mi-o dea personal. {tia bine c\ ceea ce con]inea gean-ta nu trebuia s\ ajung\ în mâini str\ine, deoarece aceastami-ar fi adus nepl\ceri.

- Dar cum a]i reu[it s\ afla]i interiorul biroului meu?- am întrebat eu mirat\.

Zâmbind, mi-a r\spuns>- Sunt jurist [i [tiu cum se face aceasta.A[a, în chip minunat, Vl\dica Serafim m-a salvat de

la o ispit\ mare.

163

„PÂN| LA URM| P|RIN}II MEI S-AU CUNUNAT”

Poveste[te M. H. din Sofia

Cu p\rere de r\u p\rin]ii mei nu erau credincio[i [ipân\ nu demult nu erau cununa]i. Acum doi ani m-am în-tors la credin]\ [i am în]eles cât de important este ca ei s\se cunune ortodox. Am încercat s\-i conving [i s\-i rog s\fac\ acest lucru, dar rug\min]ile mele au r\mas f\r\ rezul-tat. Atunci am hot\rât s\ m\ rog în tain\ Vl\dic\i Serafim,iar p\rin]ilor s\ nu le mai spun nimic privitor la aceast\problem\. Eu m\ rugam Vl\dic\i ca ei s\ se cunune, iar înadâncul sufletului nu credeam nici eu c\ aceasta se poateîntâmpla. Dar, în ciuda necredin]ei mele, Vl\dica Serafim af\cut o minune> pe nea[teptate p\rin]ii mei au dorit s\ secunune în biseric\, iar apoi mama s-a apropiat de SfântaÎmp\rt\[anie. Din mila lui Dumnezeu, ea a început s\mearg\ regulat la biseric\ [i s\ se împ\rt\[easc\.

***Nu e cazul s\ scriu despre ajutorul permanent pe ca-

re Vl\dica Serafim mi-l d\ la examene, pentru c\ to]i eleviidin ora[ul Sofia au sim]it ei în[i[i ajutorul lui rapid. Despremine pot s\ spun c\ m\ hot\r\sc s\ m\ prezint la examenenumai dup\ o rug\ciune cu metanie la mormântul Vl\dic\i.Odat\ nu am f\cut aceasta [i era cât pe ce s\ nu iau exame-nul.

IZB|VIRE DE RELIGIILE DIAVOLE{TI

Un prieten apropiat al surorii mele a studiat mult re-ligiile orientale [i filozofia. A ajuns pân\ acolo c\ a primit

164

de la draci unele „daruri” în acest domeniu. El însu[i nu în-]elegea cine se afl\ în spatele acestor lucruri. Cel mai tristlucru era c\ în jurul lui s-a format un grup de tineri asuprac\rora avea o mare influen]\, dar în realitate prin el lucraudracii. Din nefericire, sora mea a ajuns sub influen]a lui.Dar, slav\ Domnului, ea era botezat\ [i aceasta a ajutat-os\ se rup\ de el.

Când în via]a mea a ap\rut Vl\dica Serafim [i amsim]it ajutorul lui minunat, am început s\ m\ rog lui s\-lîn]elep]easc\ pe tân\rul nefericit [i s\-l aduc\ la credin]aortodox\. Întradev\r, Vl\dica a f\cut o minune [i l-a izb\vitpe acest tân\r de puterea diavoleasc\> pe nea[teptate el acrezut, s-a botezat [i chiar a fost admis la Facultatea deTeologie.

IZB|VIRE DE SECTA CRISHNA-I}ILOR

Poveste[te L. Z. I. din Sofia

Eu vând literatur\ duhovniceasc\ [i de mai mul]i animerg la Biserica Rus\. {tiu multe despre Vl\dica Serafim,cred foarte mult în puterea rug\ciunilor lui [i de aceea ofersârguincios oamenilor cartea despre el.

În luna august 1993 a venit la mine o femeie ne-cunoscut\. Era interesat\ de c\r]i duhovnice[ti, dar în modspecial de lucr\rile Arhiepiscopului Serafim. Ea mi-a expli-cat c\ el i-a salvat fiul. Femeia mi-a povestit urm\toarele.

Pe b\iat îl cheam\ S. [i are 18 ani. Acum un an [ijum\tate a devenit membru al sectei crishna-i]ilor dinora[ul Sofia. Toate m\surile, pe care le-a încercat mamapentru a-l salva, nu d\deau nici un rezultat.

165

Acum un an, ea a început s\ mearg\ s\ se roage lamormântul Vl\dic\i Serafim. Nefericita mam\ nu pierdeanici o ocazie s\ se roage pentru în]elep]irea [i salvarea fiu-lui. Odat\, pe nea[teptate, b\iatul a încetat s\-[i mai vizite-ze crishna-i]ii. Mai mult, el a început s\ mearg\ regulat laBiserica Ortodox\ [i s\ citeasc\ literatur\ ortodox\. Cudrag a citit cartea despre Vl\dica Serafim. Plecând în arma-t\, a rugat-o pe mama sa s\-i g\seac\ toate c\r]ile Vl\dic\i[i s\ i le aduc\ la cazarm\

SALVARE DE LA CONCEDIERE

Poveste[te E. P. din ora[ul Plovdiv

În anul 1995 se a[teptau disponibiliz\ri în [coalaspitalului* ora[ului Plovdiv. Aflând despre aceasta, to]iprofesorii, care erau ortodoc[i, au scris împreun\ o scrisoa-re Vl\dic\i Serafim, rugându-l s\ se p\streze [coala. O sin-gur\ coleg\ nu a vrut s\ semneze scrisoarea, ea fiind evan-ghelist\. Am aflat mai târziu c\ în cadrul [edin]ei Ministe-rului Înv\]\mântului s-a hot\rât disponibilizarea [colii spi-talului ora[ului {umen [i c\ se mic[oreaz\ cu dou\ treimipersonalul [colii din Sofia. În [coala din Plovdiv îns\, s-ap\strat tot personalul [i aceast\ [coal\ continu\ s\ existep=n\ [i în ziua de azi - ianuarie 2000. Concedierea a atins-o doar pe acea coleg\ care nu a vrut s\-[i scrie numele înscrisoare.

* {colile de pe lâng\ spitale au fost înfiin]ate în Bulgaria în ultimii ani.Profesorii acestor [coli predau copiilor, care sunt la tratament în institu]iilesanitare.

166

VINDECARE DE SARCOM

Poveste[te L. }. din ora[ul Ruse

Fiica mea L. s-a îmboln\vit la sfâr[itul lui 1995. Înmartie 1996 i s-a pus diagnosticul de sarcom (tumoare ma-lign\). În acela[i an au operat-o [i i-au f\cut chimioterapie,iar în noiembrie a f\cut septicemie generalizat\ [i s-a luptat cu moartea aproape o lun\ - pân\ în decembrie 1996. Aufost f\cute toate combina]iile de medicamente, dar stareafeti]ei nu se stabiliza în bine. În aceast\ situa]ie f\r\ ie[ire,cu ultima n\dejde i-am scris o scrisoare Vl\dic\i Serafim.{i Dumnezeu mi-a auzit rug\mintea. Pe nea[teptate, fiicamea [i-a revenit [i, cu toate c\ era foarte sl\bit\, a s\rb\toritcu bine Na[terea Domnului în sec]ia de hematologie infan-til\ din Plovdiv. Dar c\ stabilizarea a început în momentulîn care am scris scrisoarea Vl\dic\i Serafim, este un fapt,care nu are explica]ie [tiin]ific\. Î]i mul]umesc }ie,Doamne! P\ze[te-mi copilul pe tot drumul vie]ii lui!

VINDECAREA DE SPONDILIT|

M\rturia roabei lui Dumnezeu Nina A. Stepanova

:n 1997, luna decembrie deodat\ am sim]it o durereacut\ a mijlocului, iar mai mult o febr\ ridicat\. Mediciipoliclinicii raionale au stabilit c\ este vorba despre bronho-pneumonie. Dar diagnosticul pentru durerile mijlocului nul-au putut stabili. Am ;ncetat s\ mai merg, mai exact nu pu-team s\ m\ mai mi[c deloc. Am fost dus\ la @Pirogov#pentru stabilirea diagnosticului. Acolo am stat 10 zile. Mi-au

167

f\cut o mul]ime de cercet\ri, m-au examinat cu diferiteaparate [i au stabilit c\ este vorba despre spondilit\. Aceast\boal\ mi-a ap\rut din cauza tuberculozei. Am ;ncetat s\mai primesc hran\ [i to]i m\ socoteau f\r\ speran]\. Stabi-lind diagnosticul mi-au dat trimitere ;n Radun]i, unde se af-l\ singurul sanatoriu pentru astfel de boli. Fiicele melei s-au rugat fierbinte pentru mine [i desigur la morm=ntul Vl\-dic\i Serafim.

:nainte de a m\ duce la Radun]i, acas\, cu binecu-v=ntarea Vl\dic\i Fotie, m-a ;mp\rt\[it p\rintele Petru. :na-inte de plecare am avut un vis minunat. Am mers cu nepo]i-ca la paraclisul nostru cu hramul preacuviosului Ioan de laRila, atunci acolo ;nc\ se slujea. Apropiindu-m\ de u[\, ;lv\d pe pururea pomenitul nostru Vl\dic\ Serafim, st=nd ;n-tre u[i, cu fa]a spre noi, ;n toate ve[mintele arhiere[ti, celeaurii. :n paraclis nu mai este nimeni, iar el este iluminat totde o lumin\ sclipitoare, imaterial\. V\z=ndu-l pe Vl\dic\,am c\zut la picioarele lui, iar el m-a binecuv=ntat arhiere[-te, cu am=ndou\ m=inile.

C=nd m-au adus la Radun]i, medicii m-au ;nt=mpi-nat ca pe o muribund\. Fiicele m\ pl=ngeau acas\. :n sana-toriu aveam la c\p\t=i o copie a icoanei f\c\toare deminuni a Maicii Domnului Iverskaia-Monrealskaia, sfin]it\prin atingerea de icoana original\. {i iat\, nea[teptat pentrumedici, am ;nceput s\-mi revin repede. Unul dintre ei chiarmi-a m\rturisit uimirea. Eu i-am r\spuns c\ Dumnezeu i-a;n]elep]it cum s\ m\ trateze. Peste c=teva luni am ;nceputs\ merg [i mi-am revenit de-a binelea spre slava luiDumnezeu. A[a scumpul nostru Vl\dic\ Serafim m-a ajutatprin sfintele sale rug\ciuni.

168

VINDECAREA CANCERULUI DE PIELEPoveste[te I. M. din Sofia

Aproape trei ani în urm\ pe spate mi-a ap\rut pepiele o pat\ de culoare închis\, de dimensiunea unei mone-de de 20 copeici. În iulie 1998 ea a început s\ se m\reasc\.Acesta a fost motivul pentru care am consultat un dermato-log care mi-a recomandat s\ m\ operez.

Dup\ opera]ie mi s-au f\cut investiga]ii. Am f\cutdou\ consulta]ii - la Universitatea de Medicin\ din ora[ulVarna [i la Centrul Oncologic Na]ional din Sofia. Diagnos-ticele au fost diferite, dintre care unul era cancer de piele -melanom malign.

Cu ajutorul [efului firmei la care lucrez am reu[its\-mi aranjez o c\l\torie în Germania pentru consulta]ie [itratament ulterior. În ziua zborului spre München, am vizi-tat mormântul Vl\dic\i Serafim din Biserica Rus\. Din toa-t\ inima, l-am rugat s\ ob]in\ pentru mine, de la Tat\l nos-tru Ceresc, izb\vire de boala periculoas\ dup\ care amscris rug\mintea mea [i pe o foi]\. În Germania s-a confir-mat diagnosticul de care m\ temeam [i am suportat a douaopera]ie.

Dup\ toate acestea, într-o noapte, am visat c\ iar\[im\ aflu în fa]a mormântului Vl\dic\i Serafim din BisericaRus\ [i-i cer smerit ajutorul. Deodat\ s-a auzit un zgomot.Am ridicat capul de pe placa de marmur\ [i m-am uitat însus spre cruce. În dreapta ei, aplecat spre mine, st\teaVl\dica Serafim cu p\rul alb [i barb\ alb\.

- Nu ]i se va întâmpla nimic r\u, Iulian! - a spus el.- Este timpul s\ te lini[te[ti [i s\ te gânde[ti la familia ta!E[ti s\n\tos!

Spunând zâmbitor aceste cuvinte, el s-a întors ca [icum ar fi disp\rut dup\ verdea]a din spatele crucii. M-amtrezit emo]ionat [i vesel neputând adormi pân\ diminea]a.

169

Mul]umesc Vl\dic\i Serafim c\ a auzit rug\ciunilemele, mi-a lini[tit sufletul [i m-a salvat cu rug\ciunile lui!

ÎNTOARCERE LA CREDIN}| DUP| UNAJUTOR ÎN NECAZ

Poveste[te P. V. din ora[ul Berkovi]î

Acum câ]iva ani, eu eram cu totul necredincioas\.Am familie [i doi copii. So]ul meu R. lucra în poli]ie. Înseara zilei de 13 iunie 1990 el, împreun\ cu un coleg, seaflau în cartierul „Belâe beriozî”. Trecând pe lâng\ o cofe-t\rie improvizat\ într-o furgonet\, s-au oprit s\ bea o cafea.Acolo, colegul lui s-a certat cu un [ofer oarecare. {oferul s-a sup\rat, a ie[it [i peste pu]in timp a adus un grup întregde tovar\[i, cam 30 de oameni. A început b\taia. So]ul meuputea s\ fug\, dar nevr=nd s\-[i lase colegul singur la ne-caz, [tiind c\ acesta are trei copii mici, s-a amestecat s\-lapere. Aceasta i-a sup\rat pe [oferi [i au început s\-l bat\crunt [i pe so]ul meu. R. a fost b\tut cu lan]uri de fier, astfelîncât abia a r\mas în via]\.

Eu nu [tiam nimic despre cele întâmplate. În searaaceea so]ul nu s-a întors acas\, dar aceasta nu m-a îngrijo-rat, deoarece [i înainte se întâmpla ca el s\ fie re]inut la ser-viciu. A doua zi am sunat la serviciul lui [i acolo am aflatc\ i s-a întâmplat ceva r\u, dar numai în timpul vizitei laspital am aflat tot adev\rul. Când mi-am v\zut so]ul pentruprima dat\ dup\ acea b\taie, am le[inat. El era de nerecu-noscut!

A r\mas în spital o lun\, iar când l-au externat nemai a[tepta o lovitur\ grea. A fost anun]at c\ este suspendat[i se face o anchet\ pentru a stabili cine a fost vinovat în ce-le întâmplate.

170

Eram disperat\. Cum voi tr\i cu doi copii, cu so]ulbolnav [i suspect, f\r\ mijloace, f\r\ nici o speran]\! Înaceast\ situa]ie f\r\ ie[ire Dumnezeu m-a ajutat în modminunat prin mijlocirea binepl\cutului Lui, ArhiepiscopulSerafim. Vecina noastr\ M., c\reia mama i-a împ\rt\[itnelini[tea pentru noi, i-a povestit despre Vl\dica Serafim [ia sf\tuit-o s\ i se adreseze imediat dup\ ajutor. „Este o ispi-t\ slobozit\ de Dumnezeu, ca s\ v\ întoarce]i la credin]\”,- a spus mamei vecina.

A[a, pentru prima dat\ în via]\, am auzit de Vl\dicaSerafim. Am început s\ merg zilnic la mormântul lui [i v\r-sam în fa]a lui tot necazul meu. Între timp ancheta s-a pre-lungit… So]ul [i-a pierdut speran]a [i începuse s\ pome-neac\ de sinucidere. Aceasta m-a alarmat [i mai mult. Oda-t\, în decembrie, dup\ ce m\ rugasem fierbinte la mormân-tul Vl\dic\i pentru soarta so]ului meu, mi-a venit în mintes\-l sun personal pe [eful lui. L-am sunat [i l-am rugat latelefon s\ termine mai repede ancheta [i s\ dovedeasc\ ne-vinov\]ia lui R.

Dup\ dou\ zile de la aceast\ discu]ie a venit procu-rorul militar general. El a aflat despre caz, a vrut s\ cercete-ze personal datele anchetei [i, convingându-se c\ so]ul meu[i colegul lui sunt nevinova]i, a ordonat s\-i îndrept\]easc\.Nu a trecut nici o s\pt\mân\ [i amândoi au fost chema]iiar\[i la serviciu [i desp\gubi]i pentru perioada anchetei.Sunt sigur\ c\ aceast\ nea[teptat\ schimbare a lucrurilor,care este o adev\rat\ minune, a avut loc datorit\ rug\ciuni-lor Vl\dic\i Serafim! El nu numai c\ a izb\vit familia noas-tr\ de mare necaz, dar ne-a ar\tat [i drumul spre credin]\.{i so]ul s-a întors la credin]\, ne-am cununat în biseric\, iareu p=n\ acum merg regulat la mormântul iubitului meuVl\dica cu mul]umire [i credin]\ deplin\ în puterea ap\r\riilui în fa]a lui Dumnezeu.

171

ÎNAPOIEREA VALORILOR FURATE

Poveste[te J. A. din ora[ul Svilengrad

Locuiesc în provincie. În 1991 am avut mari nepl\-ceri> pe nedrept am fost condamnat\ s\ pl\tesc o sum\ ma-re de bani. Pentru c\ nu aveam posibilitatea s\ câ[tig aceas-t\ sum\ în Bulgaria, am hot\rât s\ încerc într-un fel oareca-re s\ m\ ocup de comer] [i am aranjat o c\l\torie în Germa-nia. La 14 octombrie, în drum, m-am oprit în Sofia [i aml\sat ma[ina în fa]a unui restaurant, unde m\ gândeam s\m\nânc. Nefiind obi[nui]i înc\ cu furturile de acest fel, aml\sat geanta pe bancheta ma[inii. În geant\ aveam pa[apor-tul, viza, permisul de conducere, dou\ monezi scumpe deaur învelite într-un [erve]el alb, portofelul, în care ascunse-sem 1000 de m\rci germane [i biletele de tren în valoare deaproape 2000 de m\rci, toate valorile pe care contam s\încep lucrul. Ie[ind din restaurant, am v\zut cu groaz\ c\parbrizul era spart, iar geanta a disp\rut. Am sunat la poli-]ie, apoi complet disperat\ am mers la Biserica Rus\ lamormântul Vl\dic\i Serafim, c\utând ajutor [i mângâiere.De ap\rarea rug\ciunilor lui [tiam demult. El era ultimamea speran]\. {i ajutorul Vl\dic\i Serafim nu a întârziat! Înaceea[i zi am fost anun]at\ c\ geanta mea a fost g\sit\aruncat\ în curtea unei case din cartierul „Lozene]”. Ammers imediat la adresa ar\tat\. Mi s-a înapoiat geanta [ispre marea mea mirare în ea am g\sit portofelul meu, to]ibanii [i biletele pentru trenul interna]ional. Când plecam,st\pânii mi-au ar\tat locul unde au g\sit geanta. M-amoprit [i am început atent s\ îndep\rtez frunzele c\zute ceacopereau p\mântul. Spre imensa mea bucurie [i mirare,am g\sit acolo nu numai unele lucruri m\runte c\zute dingeant\, dar [i [erve]elul alb cu cele dou\ monede de aurînvelite în el. În acest fel, toate valorile mele au fost g\site!

172

St\team stupefiat\ de bucurie [i nu-mi venea s\ cred ochi-lor. Primul lucru pe care l-am f\cut - am mers la mormântulVl\dic\i Serafim [i i-am mul]umit. Cu rug\ciunile lui amreu[it nu numai s\-mi pl\tesc datoria, dar [i treburile mi-aumers mai bine, iar eu acum îmi între]in lini[tit\ familia.

ÎNDEPLINIREA UNEI DORIN}E TAINICE

La mormântul Vl\dic\i Serafim o femeie de vârst\mijlocie mi-a povestit urm\toarele>

Eram înc\ student\, când mi s-a povestit prima dat\despre puterea minunat\ a rug\ciunilor Vl\dic\i Serafim.{tiind aceasta, am venit s\-l rog despre ceva tainic [iimportant pentru mine. Este vorba despre faptul c\ mi-aumurit [ase copii la rând. În sfâr[it, am înfiat un b\iat [i l-amcrescut. Acum este mare [i c\s\torit. Dar îmi doream foartemult s\ am un copil al meu. Atunci am venit la mormântulVl\dic\i Serafim [i l-am rugat s\ mijloceasc\ pentru mines\ nasc un copila[. La scurt timp dup\ aceasta am n\scut ofeti]\ s\n\toas\.

Mai târziu, când a împlinit 17 ani, fiica mea s-a îmboln\-vit [i trebuia s\ suporte o opera]ie la rinichi. Medicul mi-aspus s\ m\ a[tept la ce-i mai r\u, opera]ia era grea [ipericuloas\. Atunci iar\[i am venit aici [i m-am rugatdezn\d\jduit\. Opera]ia a decurs bine, fiica mea [i-arevenit de tot< acum înva]\ [i lucreaz\ peste hotare. Pentruaceste dou\ dorin]e tainice m-am rugat eu, iar pentru altelucruri m\runte n-am vrut s\-l deranjez pe acest om sfânt.Dar vin adesea aici s\-i mul]umesc. Imediat dup\ ce s-an\scut co-pilul, am venit la Vl\dica Serafim cu flori [i olumânare s\-i spun> mul]umesc!

173

POVESTIRILE MONAHULUI K.

Cine este Dumnezeu mare, ca Dumnezeul nostru?Tu e[ti Dumnezeu Carele faci minuni. (Ps. 76, 13) - a[a î[iîncepe povestirea monahul K.

Împreun\ cu prietenul meu am hot\rât s\ ne plim-b\m. Ne-am îndreptat spre o mân\stire. Acolo am cunoscuto monahie în v=rst\. În discu]ie am sim]it c\ pot avea încre-dere în ea [i, fiind singuri, i-am m\rturisit deschis triste]eamea c\ via]a pentru mine nu are nici un sens , m\ simtnefericit, cu toate c\ am de toate la ce pot visa oamenii, c\nimic p\mântesc nu m\ mul]ume[te. Monahia m-a sf\tuits\ merg la mormântul Arhiepiscopului Serafim, s\ m\ roglui ca unei persoane vii [i el m\ va ajuta s\-mi rezolv sufe-rin]ele interioare. Am îndeplinit imediat sfatul monahiei [iam mers la mormântul Vl\dic\i Serafim. Acolo, cu lacrimim-am rugat lui, ca unui viu, s\-mi ajute s\ în]eleg sensulvie]ii. Deodat\, în fa]a mea a ap\rut în realitate o cruce, iarîn sufletul meu s-a rev\rsat o putere neobi[nuit\, pace [i unfel de bucurie necunoscut\. Mi s-au deschis ochii duhovni-ce[ti [i mi-a devenit deodat\ clar sensul existen]ei întregi.Cui s\-i mul]umesc pentru toate acestea? Cine din savan]isau scriitori mi-au dat o astfel de bucurie [i în]elegere, pal-pabile? Am g\sit ceea ce c\utam [i am dobândit un noupov\]uitor ceresc care mi-a dat mai mult\ minte [i în]elep-ciune decât to]i în]elep]ii lume[ti. Atunci, mi se potriveaucuvintele apostole[ti> C\ci era]i ca ni[te oi r\t\cite, dar v-a]i întors acum la P\storul [i la P\zitorul sufletelor voastre(I Petru 2, 25). De atunci am sim]it nevoia s\ vizitez mor-mântul Vladic\i Serafim cu orice ocazie [i bucuria mea în

174

urma acestor vizite era incomparabil\ cu orice bucuriep\mânteasc\. În scurt timp mi-am dat seama c\ am uitat dec\r]ile mele [tiin]ifice, iar eu visez s\ ajung monah...

***

Dup\ întâmplarea din via]a mea, sus povestit\, amcontinuat s\ tr\iesc în lume, dar cu un sentiment trist, caizgonit din Rai. Odat\, dup\ rug\ciune la mormântulVl\dic\i ,,al meu”, în sufletul meu a ap\rut dorin]a s\-lcunosc pe cel mai credincios ucenic al s\u, arhimandritulP., care locuia în m\n\stirea de maici înfiin]at\ de Vl\dica.M-am îndreptat într-acolo. La intersec]ia str\zii „Alabin”cu bulevardul „Vito[a”, la culoarea verde, am traversat îm-preun\ cu al]i pietoni. Pe nea[teptate culoarea verde s-aschimbat în ro[u. În jurul meu nu se mai afla nimeni. Îndreapta [uvoiul de automobile [i tramvaiul. În]elegând situ-a]ia, am început s\ strig> ,,Vl\dic\, ajut\-mi!” M-am arun-cat înainte. S-a auzit scâr]âitul frânelor… M-am trezit în-tins la p\mânt. Lâng\ mine ro]ile tramvaiului, iar lâng\ cap[i mâinile întinse un automobil. Geanta era la distan]\ într-o parte. Slav\ Domnului, printr-o minune am r\mas viu!Numai c\ simt durerea. Genunchii sunt zgârâia]i, în palmese prelinge sângele. Dar la spital nu am mai mers, pentru c\rana mea sufleteasc\ era mult mai dureroas\. Îmi amintescadesea de aceast\ întâmplare [i m\ întreb> dac\ nu m\adresam Vl\dic\i, mai r\mâneam în via]\? Nu cred…

***

Am primit binecuvântare s\ intru la Academia Teo-logic\. Nu vroiam s\ ajung student, dar, neîndr\znind s\fac voia mea, am hot\rât s\ merg la mormântul Vl\dic\i [il-am rugat s\-mi ajute [i s\-L roage pe Domnul ca s\-[i

175

arate voia Lui. Am început s\-mi adun dosarul. O piedic\serioas\ s-a descoperit a fi faptul c\ atestatul de studii me-dii a fost distrus. Am mers la [coala unde am înv\]at înain-te, s\ fac rost de un duplicat. Tocmai atunci se completauatestatele pentru proaspe]ii absolven]i ai gimnaziului. Sprefericirea mea, ,,întâmpl\tor” s-a aflat un formular în plus.Mai mult, directorul adjunct, în mod nea[teptat a fost deacord s\ se completeze acest formular pentru mine. În timpce completa actul, func]ionara m-a întrebat> ,,În]elege]i c\acest atestat este pentru dumneavoastr\ o adev\rat\ minu-ne? În asemenea cazuri trimitem datele la mili]ie, undetimp de un an se ancheteaz\ cazul [i se caut\ documentul.Apoi, într-un ziar oficial se declar\ nulitatea atestatului.Pl\ti]i o amend\ mare [i depune]i o cerere la MinisterulÎnv\]\mântului [i dup\ admiterea cererii vi se poate eliberaduplicatul. Dumneavoastr\, îns\, ast\zi ve]i primi unexemplar original.” Aceast\ minune cu rug\ciunileVl\dic\iSerafim mi-a ar\tat voia lui Dumnezeu [i mi-a alungatnedorin]a de a fi student.

***

Citind despre nevoin]ele binepl\cu]ilor luiDumnezeu, mi-a ap\rut o dorin]\ mare s\ urmez cele citite.Astfel încât dormeam pe un pat comod [i moale, am înce-put s\ caut scânduri, s\-mi fac un pat de lemn, dar nu pu-team s\ le g\sesc. Cu aceast\ problem\, ca întotdeauna, m-am adresat Vl\dic\i Serafim [i l-am rugat s\-mi ajute. Încurând colegul meu a intrat în camer\ spunând> ,, Am l\satîn curte ni[te scânduri, pe care, dac\ ai nevoie, ia-le, altfelle arunc.” Am alergat ca o s\geat\. A ap\rut o alt\ grij\> nuaveam fier\str\u ca s\ le tai la dimensiunea potrivit\. Darcând le-am aranjat am constatat c\ ,,tâmplarul nev\zut” le-

176

a t\iat exact c=t trebuia, iar eu cu lacrimi în ochi i-ammul]umit de bucurie.

***

Fiind student la Academia Teologic\, am trecut printr-oispit\ serioas\. Mi se puneau tot felul de piedici s\ nu m\lase s\ înv\]. Pe nea[teptate am primit un anun] demobilizare militar\. Dirigintele anului nostru mi-a explicatîntre patru ochi c\ aceasta se face inten]ionat ca s\ m\ înde-p\rteze for]at din Academie. Ca de obicei, cu am\r\ciuneam alergat la mormântul Arhiepiscopului Serafim [i mi-amv\rsat înaintea lui durerea. Dup\ aceea m-am dus la Cen-trul militar teritorial [i am prezentat cita]ia. Nu [tiu de ceam fost întâmpinat cu cuvinte ciudate> ,,A, dumneavoastr\sunte]i?… Este chiar acela?!” Func]ionarii au început s\ seagite vizibil în leg\tur\ cu apari]ia [i actele mele. Nu amauzit discu]ia lor. V\zând gratiile de fier ce m\ înconjurau,am sim]it pe frunte pic\turi reci de transpira]ie. A trecutceva timp. Deodat\ se deschide pe nea[teptate un ghi[eu [io mân\ cu o amabilitate insistent\ îmi întinde… o cutiedeschis\ de bomboane. Apoi, înapoindu-mi actele cu multescuze pentru deranj, mi-au declarat c\ am fost chemat doarpentru o adeverin]\ [i luându-[i r\mas bun nemilit\re[te,mi-au spus amabil> ,,La revedere!” {i a[a am plecat. Dincauza emo]iilor am ie[it f\r\ nici o putere. Ce s-a întâmplatacolo în\untru, în spatele u[ii [i cum se explica schimbareaatitudinii nu-mi este cunoscut pân\ acum. Îmi este clar unsingur lucru, c\ de mobilizarea militar\ m-au salvat rug\-ciunile stare]ului meu iubit.

***

177

Munca încordat\ la mân\stire nu mi-a permis s\ m\preg\tesc pentru examenul la Tâlcuirea Sfintei Scripturi aVechiului Testament. Dar totu[i am primit binecuvântare s\m\ prezint [i m-am dus plin de fric\, c\ m\ voi tr\da nu nu-mai pe mine, dar [i pe fra]ii [i p\rin]ii mei duhovnice[ti.Numai Dumnezeu [i Vl\dica Serafim [tiau despre necazulmeu [i îi rugam s\ fac\ o minune, fiind con[tient c\ ea nueste posibil\ din cauza nevredniciei mele. Colegii mi-auspus c\ la conspect se mai adaug\ una dintre întreb\rilesuplimentare, despre care auzeam prima dat\. Cineva mi-adat r\spunsurile acestor întreb\ri suplimentare [i am înce-put s\ citesc prima pagin\. Abia întorc=nd-o, a ie[it profe-sorul. În fa]a cabinetului eram singur. Nu prea vroiam s\intru, dar alt\ ie[ire nu aveam. Am tras un bilet [i sprebucuria mea, a doua întrebare era chiar aceea pe care toc-mai am apucat s\ o citesc. Mi-au dat Biblia în limba ebrai-c\ de unde trebuia s\ citesc textul. Eu [tiam doar câtevalitere ebraice… A[teptam dezlegarea nepl\cut\, dar inevi-tabil\. Au intrat înc\ doi profesori la aceast\ disciplin\. {iiat\ c\ a venit rândul meu, trebuia s\ citesc în limba ebrai-c\. Mi-au spus s\ nu m\ jenez. În asemenea situa]ii f\r\ie[ire numai Vl\dica îmi ajuta [i am început iar s\ m\ roglui. În con[tiin]a mea a început deodat\ s\ se contureze uncuvânt necunoscut mie [i l-am pronun]at în [oapt\. Profe-sorul a dat afirmativ din cap. Dup\ primul cuvânt a ap\rutal doilea, al treilea [i a[a textul întreg. Chiar mi s-a repro[atde ce m\ jenez f\r\ motiv dac\ cunosc atât de bine textul.Dup\ aceasta, ca într-un film, pluteau în memoria meaexplica]iile profesorului din timpul cursului [i am începuts\ le reproduc, în speran]a c\ se refer\ la textul citit. S-adovedit a fi într-adev\r a[a. Profesorul a fost foarte mul]u-mit c\ am reprodus atât de exact explica]iile lui. La întreba-rea a doua am povestit ce am citit pe hol [i am fost oprit înmomentul în care cuno[tin]ele mele s-au epuizat.

178

***

Dup\ o munc\ lung\ [i grea sub ploaie, la începutulPostului Na[terii am sim]it dureri t\ioase în regiunea bur]ii.Medicii locali, superficiali, m-au lini[tit spunând c\ e o r\-ceal\ [i mi-au repro[at c\ m\ ocup prea mult de s\n\tateamea. Dar organismul meu a refuzat s\ mai primeasc\ hran\[i starea mea se înr\ut\]ea. Am fost nevoit s\ chem salva-rea. Consultându-m\, îngrijora]i de starea mea, au hot\râts\ m\ opereze imediat. Mi-am dat seama c\ m\ aflu întrevia]\ [i moarte [i am început s\ m\ rog st\ruitor iubituluimeu Arhiepiscop Serafim, l\sându-m\ cu totul în mâinilelui. Când mi-am revenit dup\ anestezie, am în]eles c\ burtaîmi este t\iat\, iar în rana necusut\ sunt puse dou\ drene.Aceasta m-a convins înc\ o dat\ de periculozitatea situa]ieiîn care m\ aflu. Din cauza sl\biciunii nici nu puteam ridicamâinile. În timpul efectu\rii vizitei la bolnavi, prin saloane,medicii s-au uitat la unghiile degetelor de la mâini [i pi-cioare - c\utau primele simptome de moarte. Dar cu rug\-ciunile Vl\dic\i Serafim am început s\-mi recap\t puterile.Odat\, în timpul vizitei, medicul mi-a spus> „Ai trecutpeste linia mor]ii. F\r\ dubii e[ti un om al lui Dumnezeu.Cu tine s-a f\cut o minune pentru c\ nici unul dintre medicinu credea c\ vei r\mâne în via]\.” Chirurgul, care m-a ope-rat, a dorit s\ discute cu mine, când m\ voi sim]i mai bine.M-a rugat s\-i povestesc tot ce [tiu despre Sfântul Serafim.Am g\sit pentru el cartea despre Sfântul Serafim de Sarov[i i-am dat-o. Doctorul mi-a întors-o, spunând, c\ m-aîntrebat despre Arhiepiscopul Serafim, care nu este canoni-zat. A ad\ugat c\ familia lui îl consider\ pe Vl\dicaSerafim sfânt [i f\c\tor de minuni, adesea vizitând criptalui.

179

***

În acest timp, al\turi de mine, în spital st\tea un gravbolnav de hemoragie la esofag. De câteva ori i s-a f\cutperfuzie, dar hemoragia nu se oprea. Medicul, care-l trata(atunci înc\ ateu), se lupta cu abnega]ie pentru via]a bolna-vului [i nu pleca de lâng\ patul lui. D\ruirea doctoruluiateu era înduio[\toare. Era o îndeplinire adev\rat\ a porun-cilor evanghelice [i ea n-a r\mas f\r\ r\splat\ de sus. Fiindneputincios, nu puteam s\-l ajut cu nimic, ci doar cereamsincer Domnului [i Vl\dic\i Serafim s\-i miluiasc\ [i pedoctor [i pe bolnav. Dup\ miezul nop]ii, medicul, pierzândorice speran]\, a spus> ,,Dac\ Dumnezeu exist\, numai Elpoate s\-l ajute”. Eu am r\spuns> ,,Doctore, fi]i sigur,Dumnezeu exist\ [i El îl va ajuta.” Nu [tiu de ce, dar cre-deam cu t\rie c\ Vl\dica Serafim nu-l va l\sa [i pe el f\r\ajutor. Medicul a ie[it, dar s-a întors curând. Am observatc\ apropiindu-se de patul bolnavului, el a încetinit pa[ii,apoi s-a oprit nedumerit. Bolnavul st\tea lini[tit. Hemora-gia s-a oprit. Aceast\ minune l-a f\cut pe medic s\ cread\cu înfl\c\rare în Dumnezeu.

***

Mân\stirea în care tr\iesc avea nevoie de o camio-net\. M-am adresat conducerii eparhiale. Acolo mi-au pri-mit cererea, dar mi-au spus c\ aproape nu sunt speran]e,c\ci ei în[i[i s-au adresat cu aceea[i rug\minte MinisteruluiTransporturilor atât pentru ei, cât [i pentru alte mân\stirimari, dar cererile r\m=neau nesatisf\cute. Nu puteam facenimic altceva decât s\ m\ îndrept la mormântul Vl\dic\iSerafim, rugându-l s\ aranjeze totul dup\ voia luiDumnezeu. Au trecut câteva luni. M\ obi[nuisem cu gân-dul c\ cererea mea este uitat\ [i aruncat\, cum se întâmpl\

180

adesea. Nu aveam pe nimeni care s\ se apuce s\ mijloceas-c\ pentru noi, decât numai singur Vl\dica Serafim. Deoda-t\, primim o telegram\ urgent\, chemându-ne s\ primimma[ina cerut\. Dup\ aceea cei din conducerea eparhial\ m\rugau s\ intervin prin ,,leg\tura mea”, f\cându-le [i lor rostde o astfel de camionet\. Nici n-am încercat s\ le explicnimic, [tiind c\ nu m\ vor crede, dac\ le voi spune cine este,,leg\tura mea”.

Pân\ acum am senza]ia c\ acest dar l-am primit dincer.

***

Într-o sâmb\t\ trebuia s\ plec în provincie. Toatesta]iile de autobuz erau arhipline. Era o ploaie toren]ial\ [ieram trist c\ nu am putut ajunge la autobuze, c\ci oamenimai puternici m\ împingeau [i eu r\mâneam în urm\.Atunci am început s\ m\ rog sârguincios ArhiepiscopuluiSerafim [i ucenicului lui, Arhimandritul Panteleimon, ce-rându-le ajutor de sus. Cum m-am rugat, în fa]a mea, parc\pentru mine, s-a oprit un autobuz luxos [i complet gol. Amurcat [i am c\l\torit singur [i gratuit!

***

Aveam de f\cut o c\l\torie lung\ [i de neamânat cutrenul. Erau ultimele minute, deja întârziam. Când am urcatîn autobuz, am observat c\ mi-am pierdut m\t\niile.Doamne, iart\-m\! Vl\dica Serafim, ajut\-m\! Am hot\rât,totu[i, s\ nu plec f\r\ m\t\nii [i am coborât din autobuz.Le-am g\sit acolo, unde b\nuiam. Dar în]elegeam c\ numai putea avea loc c\l\toria care pentru mine era neap\ra-t\. Iar\[i m-am adresat Vl\dic\i. În acest timp a tras altautobuz. F\r\ s\-mi dau seama, am urcat [i m-a dus pân\ la

181

gar\. În gar\ am v\zut c\ trenul sta]iona. Cineva a strigat c\trenul m\ a[teapt\ pe mine. Am urcat f\r\ bilet [i trenul apornit imediat. Am mers urgent s\ caut controlorul s\ pl\-tesc amenda, iar controlorul m-a întâmpinat amabil, m-alini[tit [i m-a dus într-un compartiment comod f\r\ s\-miia bani.

Minunate sunt lucrurile Tale Doamne !

(Veridicitatea celor sus amintite o confirm cu con[tiin]amea monahal\).

182

PROSL|VIREA

SF+NTULUI IERARH

SERAFIM (SOBOLEV)

F|C|TORUL DE MINUNI

DIN SOFIA

183

184

SCRISOAREA PREACUVIO{IEI SALE EGUMENASERAFIMA {I A SOBORULUI M|N|STIRII DE MAICI

ACOPER|M+NTUL MAICII DOMNULUI, REFERITOR LAPROSL|VIREA BISERICEASC| LOCAL| AARHIEPISCOPULUI SERAFIM (SOBOLEV).

Preasfin]iei Sale Fotie, episcop de Triadi]a, :nt=ist\t\torul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din

Bulgaria

30. XI/13.XII.2001Pomenirea sf. ap. Andrei cel :nt=i Chemat

Sofia, Kneajevo

Preasfin]ia Voastr\,

:n ajunul cinstirii anivers\rii a 120 de ani de la na[-terea p\rintelui nostru duhovnucesc [i ;ntemeietorul sfinteinoastre m\n\stiri, pururea pomenitul arhiepiscop Serafim(Sobolev), Vi se adreseaz\ soborul m\n\stirii de maiciAcoper\m=ntul Maicii Domnului din Kneajevo.

Conduc=ndu-ne dup\ porunca con[tiin]ei noastre [isentimentul datoriei fie[ti, con[tientiz=nd pe deplin nevred-nicia personal\, noi V\ rug\m cu cinste s\ binecuv=nta]i sis\ s\v=r[i]i multdorita prosl\vire a avvei al nostru, ar-hiepiscopul Serafim (Sobolev), minunatul slujitor al lui

185

Dumnezeu, rug\tor smerit [i ;naintev\z\tor, ap\r\tor necl\-tinat al sfintei Ortodoxii. Noi credem, c\ pentru prosl\virealui local\, sunt ;ndeplinite toate condi]iile biserice[ti> cre-din]\ ortodox\ irepro[abil\, via]\ sf=nt\ conform\ virtu]ilorevanghelice, prosl\virea de Dumnezeu prin facerea de mi-nuni, cinstire nesf=r[it\ din partea poporului.

Via]a [i ;nv\]\turile arhiepiscopului Serafim nu potfi separate de existen]a sfintei noastre m\n\stiri. Noi cre-dem c\ ;nfiin]area, ;nt\rirea [i cre[terea ei ;n anii regimuluiateu totalitar au fost o adev\rat\ minune a Vl\dic\i Sera-fim. Ap\rarea rug\ciunilor lui s-a manifestat deosebit deviu, c=nd, cu 33 de ani ;n urm\ noi nu am primit introduce-rea noului calendar pentru slujbe ;n Biserica Bulgar\ loca-l\. Aceast\ ;nnoire bisericeasc\ a fost un act crucial, s\v=r-[it din motive ecumenice declarate oficial [i de asemenea afost si o nou\ lovutur\ asupra unit\]ii liturgice a bisericilorortodoxe locale, rupt\ ;nc\ din anii 20 al secolului trecut.Iar noi [tim cu to]ii, c\ una din cele mai importante ;nv\]\-turi ale arhiepiscopului Serafim l\sat\ fiilor duhovnice[ti afost s\ nu aib\ nimic comun cu erezia ereziilor, ecume-nismul.

:n istoria bisericii prosl\virea local\ a fost o practic\obi[nuit\ [i avea loc cu binecuv=ntarea arhiereului eparhial;n cadrul eparhiei lui, mai ales ;n cazurile, c=nd era vorbade prosl\virea bisericeasc\ a unui om sf=nt, nevoitor sau;ntemeietor de m\n\stire, aflat\ ;n aceast\ eparhie. Ca ;n-t=ist\t\tor al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Bulgaria;n puterea Preasfin]iei Voastre este a hot\r; [i s\v=r[i pro-sl\virea local\ a p\storului lui Hristos, plin de dragoste [iautojertfire, arhiepiscopul Serafim, lumin\tor nestins alOrtodoxiei.

186

Prosl\virea bisericeasc\ a Vl\dic\i Serafim va fim\rturie [i ;nt\rire a prosl\virii, cu care Dumnezeu :ns\[i;l prosl\ve[te pe slujitorul S\u credincios de o jum\tate desecol de la sf=r[itul lui. Noi credem, c\ ea va fi [i exprima-rea preg\tirii noastre s\ urm\m ;nv\]\turilor lui duhovni-ce[ti [i s\ p\str\m cu sfin]enie adev\rurile credin]ei ortodo-xe, l\sate nou\ de sfin]ii [i purt\torii de Dumnezeu p\rin]i.

Prin prosl\virea bisericeasc\ a pururea pomenituluiarhiepiscop Serafim (Sobolev) va fi adus\ laud\ [i mul]u-mire lui Dumnezeu ;n Treime Unit [i ;ntru sfin]ii S\i pros-l\vit.

Cu supunere [i n\dejde a[tept\m hot\r=rea arhip\s-toral\ a Preasfin]iei Voastre .

V\ s\rut\m dreapta [i v\ cerem sfintele Voastre ru-g\ciuni.

Ale Preasfin]iei Voastre nevrednice fiice ;n Domnul>Egumena Serafima cu surorile.

187

R|SPUNSUL PREASFIN}IEI SALE FOTIE, EPISCOP DETRIADI}A.

Preacuvio[iei sale egumena Serafima [i soborului m\n\stirii de maici

Acoper\m=ntul Maicii Domnului, Kneajevo, Sofia

25.XII.2001/7.I.2002Na[terea dup\ trup a Domnului,

Dumnezeului [i M=ntuitorului nostru Iisus Hristos

Preacuvio[ia voastr\, cinstite surori,Mila lui Dumnezeu s\ fie cu voi!

:n r\spuns la scrisoarea voastr\ din 30.XI/13.XII.2001,cu bucurie v\ anun]\m, c\ prin hot\r=re [i binecuv=ntarearhiereasc\, prosl\virea bisericeasc\ local\ a pururea po-menitului nostru p\rinte, arhiepiscopul Serafim (Sobolev)va fi s\v=r[it\ ;n catedrala episcopal\ Adormirea MaiciiDomnului din Sofia la 12/25 [i 13/26 februarie a acestui an.

Programul slujbelor r=nduite pentru aceste dou\ zileva fi comunicat la timp.

Cer=ndu-v\ sfintele voastre rug\ciuni, r\m=n ;n dra-gostea lui Hristos smeritul vostru rug\tor>

† Fotie, episcop de Triadi]a

188

CUPRINS

Prefa]\ ................................................................................. 7

I. CUVINTE {I POVESTIRI DESPRE VIA}AARHIEPISCOPULUI SERAFIM

Cuvânt de amintire al arhimandritului Panteleimon(Stari]kii) la un an dup\ moartea arhiepiscopului Serafim(Sobolev) ......................................................................................... 13

Cuv=nt la prohodul Inalt Preasfin]itului arhiepiscopSerafim ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae,f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon(Stari]ki) ......................................................................................... 33

Cuv=nt la prohodul Inalt Preasfin]itului arhiepiscopSerafim ]inut la 16.02/1.03.1950 în biserica rus\ Sfântul Nicolae,f\c\torul de minuni, de c\tre arhimandritul Panteleimon(Stari]ki) ......................................................................................... 37

Chipul duhovnicesc [i sfaturile p\rinte[ti ale purureapomenitului arhiepiscop Serafim ................................................. 43

II. ÎNV|}|TURI DESPRE HARUL SFÂNTULUI DUH ÎNLUCR|RILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

:nv\]\turi despre Harul Sf=ntului Duh ;n lucr\rilearhiepiscopului Serafim ................................................................ 55

189

III. ÎNV|}|TURILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM

Cuv=ntul, ]inut de arhimandritul Serafim (Sobolev),rectorul seminarului din Simferopol, la numirea lui ca episcop deLiubensc .......................................................................................... 81

Trebuie oare ca Biserica Ortodox\ Rus\ s\ participe lami[carea ecumenic\? ..................................................................... 86

Despre stilul nou [i stilul vechi ....................................... 113Despre bl=nde]e [i smerenie ........................................... 130

IV. MINUNILE ARHIEPISCOPULUI SERAFIM DUP|MOARTE

Minunile arhiepiscopului Serafim dup\ moarte .......... 141

V. PROSL|VIREA SF+NTULUI IERARH SERAFIM(SOBOLEV) F|C|TORUL DE MINUNI DIN SOFIA

Scrisoarea Preacuvio[iei Sale egumena Serafima [i asoborului m\n\stirii de maici Acoper\m=ntul Maicii Domnului,referitor la prosl\virea bisericeasc\ local\ a arhiepiscopuluiSerafim (Sobolev) ......................................................................... 185

R\spunsul Preasfin]iei Sale Fotie, episcop de Triadi]a .. 188Cuprins ............................................................................ 189

190

SFIN}II IERARHI IOAN MAXIMOVICI,

GLICHERIE M|RTURISITORUL {I

SERAFIM (SOBOLEV),

AP|R|TORII ORTODOXIEI

191

Via]a, minunile [i ;nv\]\turile sf=ntului ierarh Serafim (Sobolev) - 192 p.

FORMAT 16/61X86, CD nr. 8

ISBN 973-86321-0-2

Tradus\ din limba rus\, tehoredactat\ [i tip\rit\ ;n>M\n\stirea Adormirea Maicii Domnului

Str. Televiziunii, Nr. 13, Sector 6Bucure[ti - 2003

192