1

Anexă la scrisoarea

Ministerului Sănătăţii

nr.01-9/2671 din 28.12.2012

Raport

despre monitorizarea procesului de implementare a Legii Nr. 185-XV din 24 mai 2001 cu privire la

ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială

1) Aspecte introductive:

Legea Nr. 185-XV din 24 mai 2001 cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială a

fost publicată în Monitorul Oficial nr.90-91, p. I, art. 697 din 2 august 2001. Legea a intrat în vigoare în

termen de 30 de zile din momentul publicării.

Prin prezenta lege sunt recunoscute, reglementate şi garantate drepturile persoanelor la reproducere, care

sunt o parte integrantă a drepturilor omului. Prevederile prezentei legi decurg din dreptul constituţional la

respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private şi asigură neamestecul statului în problemele

planificării familiale. Stabilind anumite garanţii din partea statului în domeniul ocrotirii sănătăţii

reproductive a omului, prezenta lege constituie baza legislativă pentru realizarea libera de către orice

persoană a drepturilor sale la reproducere şi beneficierea de servicii de planificare familială

Drept temei pentru elaborarea şi aprobarea Legii au servit:

Constituţia Republicii Moldova;

Legea Nr. 411 din 28.03.1995 ocrotirii sănătăţii;

Legea Nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului;

Alte acte normative.

Prezenta lege include 4 capitole în care sunt incluse 18 articole.

Cuprinsul legii este din următoarele:

Dispoziţii generale;

Drepturile la reproducere;

Asigurarea drepturilor la reproducere;

Dispoziții finale.

Legea reglementează următoarele noţiuni: drepturi la reproducere, sănătate reproductivă, planificare

familială, tehnologii auxiliare de reproducere, acord benevol, fecundare în vitro, etc.

2) Funcţionalitatea actului normativ:

Legea este funcţională şi produce efecte juridice. Toate prevederile legii sunt aplicabile atît pentru

instituţiile publice, cît şi pentru cele private, cu excepția Art. 9 „Dreptul la donarea celulelor

sexuale”pct.(3) Responsabilitatea pentru păstrarea şi utilizarea celulelor sexuale îi revine statului și Art.10 “Dreptul la însămînţare artificială şi fecundare în vitro”, aplicabile numai pentru cele publice.

În scopul facilitării aplicării Legii Nr. 185-XV din 24 mai 2001 cu privire la ocrotirea sănătăţii

reproductive şi planificarea familială, a fost aprobată Strategia Naţională în Sănătatea Reproducerii pentru

anii 2005-2015 (HG nr. 913 din 26 august 2005). Strategia a fost elaborată în corespundere cu prevederile

documentelor de politici de amploare internaţională, care stabileau priorităţile în domeniu: Strategia

Europeană OMS în Sănătatea Sexuală şi a Reproducerii; Programul Conferinţei Internaţionale pentru

Populaţie şi Dezvoltare şi Programul de acţiuni Cairo+5; Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului;

Strategia Globală în Sănătatea Reproducerii; Declaraţia ONU cu privire la infecţia HIV/SIDA; Platforma

de acţiuni a Conferinţei Mondiale pentru Femei din Beijing; Convenţia asupra eliminării tuturor formelor

2

de discriminare faţă de femei; Declaraţia ONU privind eliminarea violenţei împotriva femeilor; Convenţia

ONU privind drepturile copiilor.

În cadrul Strategiei, ținînd cont și de articolele elucidate în Legea Nr. 185-XV din 24 mai 2001 cu privire

la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială, au fost identificate următoarele domenii ale

sănătăţii reproducerii relevante ţării noastre: planificarea familiei; maternitate fără risc; sănătatea sexual–

reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor; infecţiile tractului reproductiv; avortul şi serviciile de

întrerupere a sarcinii; prevenirea şi managementul sterilităţii; prevenirea şi managementul violenţei în

familie şi abuzului sexual; prevenirea traficului de fiinţe umane; depistarea precoce şi managementul

cancerului genito-mamar; sănătatea sexuală a persoanelor în vîrstă; sănătatea sexual-reproductivă a

bărbaţilor.

În rezultatul evaluării Strategiei la mijloc de termen au fost prezentate succesele realizate în decursul

primelor cinci ani de implementare și scoase în evidență lacunele existente.

Planificarea familială: Pentru o abordare mai complexă a sănătății reproducerii şi coordonării tuturor

activităţilor la nivel de ţară, cele 47 cabinetele de planificare a familiei din republică au fost reorganizate

în cabinete de Sănătate reproductivă (Ordinul MSPS nr. 425 din 12.10.2006), au fost aprobate

regulamentele – model pentru cabinetul de sănătate a reproducerii, centrul de sănătate a femeii şi a

personalului medical ce activează în aceste centre. În prezent în republică prestează servicii de planificare

a familiei şi de contracepţie: 45 cabinete de sănătate a reproducerii, 3 centre de sănătate a femeii şi 28

centre de sănătate prietenoase tinerilor (CSPT) (contractate de către CNAM în anul 2012). Serviciile de

sănătate reproductivă au fost dezvoltate şi în regiunea transnistreană unde au fost create 7 cabinete de

sănătate reproductivă. Serviciile de planificare a familiei sunt integrate în sistemul de asistenţă medicală

primară şi la momentul evaluării serviciile de consiliere şi planificarea familiei sunt prestate de medici de

familie, localizate în Centrele medicilor de familie, centrele de sănătate a femeii şi CSPT.

Pentru a creşte accesul populaţiei la servicii de planificare a familiei începând cu anul 2008 înserarea şi

extragerea steriletului au fost incluse în Pachetul Unic de servicii acoperite din bugetul asigurărilor

medicale (HG nr. 1387 din 10.12.2007), însă persoanele neangajate în muncă şi cele care nu procură

poliţa medicală nefiind asigurate medical, nu pot beneficia de aceste servicii. Prin ordinul MS nr. 305 din

07.09.2009, contraceptivele hormonale sunt incluse în lista medicamentelor esenţiale, însă la

recomandarea Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, instituţiile medicale trebuie să procure

contraceptive pentru grupurile vulnerabile, din bugetul instituţiei medicale, deoarece surse suplimentare

pentru acestea din bugetul asigurărilor nu se alocă.

Prin Art. 11. din lege care prevede“Dreptul la utilizarea metodelor de contracepţie” pct. (5) “În funcţie de

indicaţiile medicale şi sociale”, persoana are dreptul să utilizeze gratuit mijloace contracepţionale”, se

asigură accesul parţial al populaţiei, în special din mediul rural, deoarece aceştia întâmpină obstacole în

accesarea serviciilor de planificare a familiei, cum ar fi accesul la informare, costuri pentru achitarea

serviciilor de transport de la locul de trai pînă la centrul raional. Cu suportul UNFPA în republică au fost

efectuate donaţii de contraceptive, care prin dispoziţia Ministerului Sănătăţii sunt distribuite prin

intermediul cabinetelor de sănătate a reproducerii persoanelor din grupurile vulnerabile: a) invalizi şi

grupuri asociate de vîrsta reproducerii; b) persoanelor din grupurile social defavorizate; c) mame singure;

d) mame cu mulţi copii; e) femei din grupul de risc obstetrical; f) femei cu patologie extra genitală

agravată; g) persoane din grupul de risc sporit de transmitere a ITS; h) adolescenţi şi tineri cu vîrsta pînă

la 24 ani; i) femei care au în grijă un copil cu grad de invaliditate.

Ministerul Sănătăţii a emis Ordinul nr. 370 din 27.10.05 “Cu privire la sterilizarea chirurgicală feminină

voluntară”, conform căruia, sterilizarea chirurgicală se efectuează doar cu acordul şi la cererea confirmată

în scris a femeii după următoarele indicaţii: a) existenţa a trei şi mai mulţi copii; b) vârsta de 30 de ani şi

3

mai mult, cu doi copii vii; c) vârsta mai mare de 40 de ani; d) cicatrice pe uter după operaţia cezariană; e)

cicatrice pe uter după miomectomie conservativă; f) tumori maligne în anamneză de orice localizare; g)

maladii endocrine congenitale şi dobîndite; h) maladiile sîngelui, ale organelor hemato-poetice şi unele

tulburări ale mecanismului imunitar; i) unele tulburări mentale şi de comportament; j) unele maladii ale

sistemului nervos, organelor de simţ, aparatului circulator, aparatului respirator, digestiv, oro-genital; k)

malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale, naşterea repetată a copiilor cu vicii congenitale, cu

anomalii cromozomiale, maladii ereditare; l) stare după operaţie cu înlăturarea unui organ vital (ex.

rinichi, pulmon etc.) şi altele. Aceste restricţii impuse prin ordin contravin legii drepturilor pacientului,

dreptului la libera alegere şi au efect discriminatoriu faţă de femei - numai ele au indicaţii şi numai ele

sunt supuse sterilizării chirurgicale voluntare. Un ordin al MS despre sterilizarea masculină până în

prezent nu a fost elaborat.

Abordarea egalităţii gender în procesul implementării componentei planificarea familiei este asigurată din

punct de vedere legislativ, însă în procesul implementării legii deseori egalitatea şi echitatea nu sunt

respectate. Crearea şi fortificarea capacităţilor în domeniul planificării familiei nu a avut un caracter

sensibil la gender. Accesul limitat al populaţiei la servicii de sănătate reproductivă, inclusiv în

contracepţie în special a femeilor din grupurile vulnerabile este determinat de lipsa accesului la

informaţii, lipsa resurselor financiare (salarii şi pensii mai mici ca a bărbaţilor), neangajare în activităţi

economice, angajarea preponderent a femeilor în activităţi neplătite de îngrijire a membrilor familiei.

Infertilitatea: În art. 9 și 10 ale Legii sunt reglementate drepturile pacienților referitor la înseminarea

artificială și fecundarea în vitro, donarea celulelor sexuale. Prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 202 din

05.07.04 “Cu privire la serviciile medicale de reproducere umană asistată” au fost aprobate regulamentele

de aplicare a tehnologiilor reproductive asistate medical: înseminarea intrauterină cu sperma soțului,

înseminarea artificială cu sperma donatorului și fertilizarea în vitro şi transferul intrauterin al embrionilor

(FIV). Utilizarea acestor tehnologii este permisă doar în cadrul instituţiei de stat: Centrul Naţional de

Sănătate a Reproducerii şi Genetică Medicală.

Au fost identificate următoarele bariere: imperfecțiunea legislației și lipsa unor acte normative referitor la

acordarea reproducerii umane asistate medical în instituțiile private, referitor la crioconservarea și donația

de oocite şi embrioni, maternitatea surogat.

La capitolul sănătatea sexuală şi reproductivă a adolescenţilor pot fi menționate rezultate palpabile

prin crearea rețelei de centre de sănătate prietenoase tinerilor (CSPT). În anul 2012 au fost contractate de

către CNAM -28 de centre. Acestea sunt unele dintre puţinele servicii din domeniul sănătăţii unde

serviciile sunt oferite de echipe multidisciplinare.

Bugetele limitate acoperă practic doar costurile de personal şi consumabile medicale şi parţial unele

consumabile de birou, însă pentru activităţile de prevenire nu sînt alocate mijloace financiare, la fel şi

pentru acoperirea cheltuielilor de transport, a multiplicării materialelor informative, etc.

Accesul la serviciile de contracepţie şi de avort pentru adolescenţi şi tineri continuă să fie limitat. Tinerii

remarcă în mod deosebit nerespectarea confidenţialităţii la accesarea serviciilor, ceea ce impune să evite

utilizarea contracepţiei sau să se adreseze la servicii clandestine de întrerupere a sarcinii.

Conform Art.8. din lege “Dreptul minorilor la ocrotirea sănătăţii reproductive şi la educaţie” pct.(3)

“Elaborarea programelor de educaţie sexuală, ocrotire a sănătăţii reproductive şi de pregătire a

minorilor pentru viaţa de familie este asigurată de către Ministerul Învăţămîntului în colaborare cu

Ministerul Sănătăţii”, disciplina de educaţie pentru sănătate şi deprinderilor de viaţă, este una foarte

importantă în oferirea informaţiilor şi a capacităţii tinerilor. Însă, astăzi în unele şcoli, această disciplină a

fost transformată în una opţională, iar în altele şcoli, ca alternativă la aceste două disciplini a fost adoptat

cursul de educaţie civică.

4

3) Gradul de îndeplinire a obiectivelor şi a scopului actului normativ:

Legea nu stabileşte în mod explicit care sunt obiectivele și scopul actului normativ monitorizat.

4) Modificările operate în actul normativ şi influenţa acestora asupra scopului şi esenţei actului

normativ:

Legea Nr. 185-XV din 24 mai 2001 cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive și planificarea familială

nu a suportat modificări (completări) pînă în anul 2012.

5) Gradul de punere în aplicare a cadrului juridic secundar necesar, pentru a asigura mecanismul

de reglementare a actului normativ şi gradul de suficienţă a resurselor materiale, financiare şi

umane pentru funcţionarea actului normativ:

În scopul implementării Legii Nr. 185- XV din 24 mai 2001 cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive

și planificarea familială, pe parcursul anilor au fost elaborate mai multe acte normative, printre care:

­ Strategia Naţională a Sănătăţii Reproducerii 2005-2015 (HG nr. 913 din 26 august 2005);

­ Conceptul Naţional al Serviciului de Sănătate Prietenoase Tinerilor (Hotărîrea Colegiului Ministerului

Sănătăţii nr. 11 din 29 noiembrie 2005);

­ Ordinul MS nr. 425 din 12 octombrie 2006 „Cu privire la crearea şi activitatea cabinetului raional

(municipal) de sănătate a reproducerii şi Centrului de sănătate a femeii”;

­ Regulamentul tip al Centrului de Sănătate Prietenoase Tinerilor (Ordinul MSPS nr.533 din 24.12.2006

cu privire la organizarea Centrelor);

­ Ordinul MS nr.100 din 10.03.08 „Cu privire la normativele de personal medical”;

­ Standardele de Calitate a Serviciului de Sănătate Prietenoase Tinerilor (Ordinul MS nr. 168 din 12

iunie 2009);

­ Ordinul MS nr. 695 din 13.10.2010 “Cu privire la Asistenţa Medicală Primară din Republica

Moldova”;

­ Ordinul MS nr. 956 din 13.12.2011 “Privind extinderea serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor la

nivel naţional”.

Actele normative secundare enumerate (Hotărîri de Guvern, Ordine) asigură aplicarea integrală a

mecanismelor de reglementare prevăzute de actul legislativ. Cadrul juridic secundar se conformează în

deplină măsură legislaţiei ierarhic superioare. Cadrul instituţional existent oferă posibilitatea aplicării

actului normativ, precum şi actelor subordonate.

Principalele bariere în aplicarea tratamentul efectiv al infertilității sunt cele financiare. Resursele

financiare actualmente sunt limitate pentru procurarea de echipament modern necesar diagnosticului și tratamentului infertilității. Pornind de la ideia că costurile legate de tratamentele hormonale în caz de

infertilitate pot atinge sume impunătoare, tratamentul infertilității este inaccesibil pentru o bună parte din

populație. Acest lucru este valabil și pentru tratamentul infertilității prin aplicarea metodelor de asistență

medicală a reproducerii umane.

Normele Metodologice de aplicare în anul 2010 a Programului Unic al asigurării obligatorii de asistenţă

medicală aprobate prin Ordinul comun al MS şi CNAM nr. 522/207 din 24.12.2009 la compartimentul

“Asistenţa medicală primară”, pct. 24 prevăd ca „Instituţiile medico-sanitare primare să asigure

procurarea dispozitivelor medicale şi contraceptivelor cu efect prolongat pentru persoanele din grupele de

risc medical şi social, cu maladii social – condiţionate, în cazurile justificate din punct de vedere medical

5

şi social”. Totodată, este necesar de menționat că, resursele financiare ale IMSP sunt limitate la capitolul

procurării contraceptivelor și deseori rămîne la discreția conducătorului să procure sau nu, contraceptive.

Există o insuficiență a resurselor financiare și pentru editarea și multiplicarea materialelor informative

pentru populație.

6) Consecvenţa şi coerenţa actului normativ, inclusiv evaluarea practicii judecătoreşti:

Actul normativ nu conţine prevederi contradictorii sau dublări şi nu contravine prevederilor altor acte

normative. Nu au fost litigii judiciare legate de Legea Nr. 185-XV cu privire la ocrotirea sănătăţii

reproductive și planificarea familială.

7) Neutralitatea actului normativ:

Actul asigură proporţionalitatea dintre interesele publice şi cele private în aspectele informării complete şi

veridice a populației asupra stării sănătăţii reproductive şi planificării familiale, prestării serviciilor de

ocrotire a sănătăţii reproductive şi de planificare familială.

În conformitate cu Art.9 din lege “Dreptul la donarea celulelor sexuale” pct. (3) “Responsabilitatea pentru

păstrarea şi utilizarea celulelor sexuale” îi revine statului.

Totodată, statul rămîne a fi monopol la capitolul tratamentul infertilității prin aplicarea metodelor de

asistență medicală a reproducerii umane, deși acesta, nu are posibilitate de a aloca surse financiare

necesare pentru procurarea echipamentului modern necesar diagnosticului și tratamentului infertilității și acoperirea costurile legate de aplicarea metodelor de asistență medicală a reproducerii umane.

8) Stabilitatea şi predictibilitatea actului normativ:

Legea Nr. 185-XV din 24 mai 2001 “Cu privire la ocrotirea sănătății reproductive şi planificarea

familială” nu a suportat modificări pînă în anul 2012.

9) Eficienţa actului normativ:

Actul normativ nu a fost supus evaluării în scopul determinării costurilor necesare pentru atingerea

obiectivelor propuse.

10) Modul de consultanţă:

Au fost identificate principalele părţi interesate conform cercului de subiecţi stabiliţi de actul normativ şi

s-a inițiat procesul de consultare cu aceştia. În adresa Ministerului Sănătăţii nu au parvenit propuneri şi

obiecţii.

11) Concluzii şi recomandări:

În anul 2012, la iniţiativa Comisiei parlamentare "Comisia protecţie socială, sănătate şi familie "a fost

revizuită Legea Nr. 185-XV din 24 mai 2001” Cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea

familială”.

Necesitatea revizuirii Legii a apărut în contextul schimbărilor survenite pe parcursul ultimilor ani graţie

iniţiativelor Guvernului la capitolul raţionalizării şi optimizării sistemului de asistenţă medicală în

domeniul planificării familiei şi sănătăţii reproductive, pentru un comportament sexual-reproductiv cât

mai sigur şi responsabil. Au fost lansate programe naţionale, educaţionale şi informaţionale, noi forme

organizatorice de asistenţă a gravidelor şi nou-născuţilor, au fost implementate asigurările obligatorii de

asistenţă medicală, care au contribuit la reducerea lentă a ratei deceselor materne, mortalităţii perinatale şi

infantile, a numărului avorturilor, sporirea utilizării contraceptivelor.

6

Astfel, Parlamentul a decis adoptarea Legii privind sănătatea reproducerii nr. 138 din 15 iunie 2012, care

a fost promulgată prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, şi publicată în Monitorul Oficial din

28 septembrie 2012 ce urma să intre în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

Legea privind sănătatea reproducerii nr. 138 din 15 iunie 2012, are ca scop protejarea şi îmbunătățirea

sănătății reproductive a populației ce va avea un impact pozitiv de lungă durată asupra securității demografice și sănătății tinerii generații.

Prezenta Lege prezintă o reglementare a politicilor Republicii Moldova în domeniul ocrotirii sănătăţii

reproducerii și constituie o reiterare a angajamentelor și priorităților Guvernului formulate în:

Legea Nr. 185 -XV din 24.05.2001 “Cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi

planificarea familială”;

Strategia Națională a Sănătății Reproducerii (HG nr. 913, din 26.08.2005);

Conceptul Național Servicii de sănătate prietenoase tinerilor, (Hotărîrea Colegiului MS nr. 11

din 29.11.2005).

Această propunere legislativă este elaborată în corespundere cu recomandările Organizației Mondiale a

Sănătății (OMS), Fondului Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), Fondului Națiunilor Unite

pentru Copii (UNICEF), Societății Europene pentru Reproducere și Embriologie (ESHRE) și Asambleei

Interparlamentare a țărilor CSI.