alegerea binoclului tirul la vânătoare pescuitul la ...agvps.ro/docs/vpm februarie 2015.pdf · un...

• Alegerea binoclului• Tirul la vânătoare• Pescuitul la sfârşit

de iarnă

ISSN

977

1857

4505

08

Revistă lunaRă de infoRmaRe nr. 2 (56) ◆ februarie 2015

Efectivele vânatului mic după sezonul de vânătoare

Vânătorul şi Pescarul Moldovei


Ministerul MediuluiAgenţia „Moldsilva“

Societatea Vânătorilorşi Pescarilor din Republica Moldova

ISSN 9771857450508

Vânătorul şi Pescarul Moldoveirevistă lunară de informare

Serie nouă în limba română

Adresa: MD-2005, mun. Chişinăustr. Şipotelor 2, et. 3

tel./fax: /373 22/ 24 20 27e-mail: [email protected]

Index: 32876

Consiliul dE rEdaCţiE

Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului Republican al SVPM

Valentina ŢAPIŞ, ministrul MediuluiAlexei PALANCEAN, dr. în biologieVadim NESTEROV, doctor veterinar

(România)Andrei MUNTEANU, dr. în biologieDumitru GALUPA, dr. în economie,

director ICAS

EChipa rEdaCţiEi

Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şefAnatol GROSU,

redactor-şef adjunctIgor GROSU, secretar responsabil

Veronica VLĂDESCU, redactor

Valeriu BUSUIOC, redactor-traducătorAlexandru BOSTAN, designer

Manuscrisele expediate pe adresa redacţiei nu se înapoiază autorilor.

De conţinutul materialelor sunt responsa-bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-

toriu opinia, poziţia redacţiei.Retipărirea oricărui material este permisă

doar cu acordul redacţiei.

Continuă abonarea la revista VPMIndex: PM32876

Costul unui exemplar – 12,5 lei

S-a încheiat încă un sezon de vânătoa-re, mă întreb însă: s-a pus punct şi întâm-plărilor nefericite în terenurile de vână-toare, şi nu numai? Aş vrea să cred, dar… Cunoaştem prea destule cazuri, când unii posesori de arme de foc, dornici de chi-lipiruri, n-au ţinut cont de încheierea se-zonului de vânătoare şi, gonindu-se după viaţa unor vietăţi sălbatice, au plătit cu via-ţa lor. N-aş crede că s-ar găsi cineva dintre cei cu arma-n mână, porniţi la vânătoa-re, să nu-i pese de viaţa lui. De-a lungul anilor, pe această temă, am avut ocazia să discut cu mai mulţi vânători, de vârste şi ocupaţii diferite. Şi ce credeţi? Parcă s-ar fi înţeles: unul ca unul m-au asigurat că la vânătoare au grijă de respectarea teh-nicii securităţii. Ce să zic? I-am crezut şi îi cred, dar iarăşi mă întreb: atunci de ce nu trece niciun sezon de vânătoare fără accidente, nu arareori cu pierderi de vieţi omeneşti? Să-mi spună cineva: ce ar tre-bui să se întâmple la o vânătoare, ca să le fie tuturor de învăţătură, să fie respectată legea în vigoare şi tehnica securităţii? Am avut cazul „Pădurea Domnească“, care a zguduit întreaga societate. I-a fost cuiva de învăţătură? A fost cumva tras cineva la răspundere, pentru că la acea vânătoare de pomină i-a fost curmată viaţa omului de afaceri Sorin Paciu? Au trecut mai bine de doi ani de atunci (23.12.2012), ei şi? N-aş vrea să cred, totuşi, că justiţia noastră va ajunge la concluzia: cel mort e vinovat… deoarece nu se poate apăra. După cum se prezintă lucrurile, cei sus-puşi, de teapa celor care au participat la vânătoarea cu pricina în „Pădurea Domnească“, n-au decât să zică: „Las’ că-i bine, putem merge şi noi la o partidă de vânătoare, chiar într-acolo, de ce nu? Orice s-ar întâmpla…“.

…Peştele de la cap se strică.Realitatea ne demonstrează că nu fie-

care dintre posesorii de arme, cu drept de portarmă sau fără acest drept (avem des-tui şi de aceştia), conştientizează pe bune că arma îţi poate aduce nu doar o satis-facţie enormă la o partidă de vânătoare, ci şi o mare nenorocire, atât în terenurile de vânătoare, cât şi în alte împrejurări. S-a scris şi s-a vorbit despre aceasta cât în lună şi în stele, dar carul, cum se vede, nu s-a prea mişcat din loc. Ce fel de oa-meni suntem? Cum ar trebui să vorbim, ca să ne auzim? Nu putem pricepe o dată şi pentru totdeauna: arma nu-i jucărie şi cu arma nu-i de jucat! Arma ucide, omu-

le! De aceea e armă. Ea trebuie folosită, conform destinaţiei. Oare acest lucru nu se ştie? Nu se ştie nici că paza bună trece primejdia rea? Crede care cumva că neno-rocirea, în sezonul trecut de vânătoare, a ajuns doar prin părţile Leovei, Teleneşti-lor, Floreştilor…, şi mai departe nu poate semăna lacrimi şi durere?

Avem prea destule cazuri de încălcare a cerinţelor de folosire şi păstrare a arme-lor de vânătoare, ceea ce duce, de multe ori, la accidente cu final foarte tragic. Pune în gardă şi faptul că în rândul popu-laţiei din republică sunt nenumărate arme deţinute ilegal. Întrebarea vine: oare toţi aceşti deţinători de arme ilegale au dis-cernământ? Au trecut cumva vreun con-trol medical în această privinţă? Dacă nu, atunci cum pot locui liniştit membrii unei astfel de familii, ştiind că arma de foc stă la îndemâna unui om, fără a fi consultat cel puţin de psihiatru?! Susţin ideea ca de un asemenea control medical să aibă par-te, anual, fiecare deţinător legal de armă. Iar în familiile în care este deţinută ilegal măcar o armă, să nu aştepte tragedia, ea şi neaşteptată poate veni. Dacă, bunăoa-ră, la Sireţi, Străşeni, n-ar fi fost tăinuită deţinerea ilegală a armei de vânătoare, în familia în care soţul şi-a împuşcat soţia şi apoi s-a sinucis, n-ar fi avut loc această crimă odioasă (10.11.2014), n-ar fi rămas nici cei doi copii fără părinţi.

Nimic nu e mai scump decât viaţa. Dar numai acela se bucură de ea, până la o vârstă înaintată, care are grijă s-o ferească de primejdii. Arma, în mâinile celui certat cu legea (sau fără discernământ) e o mare primejdie… pentru viaţă. Doar se ştie: le-gea loveşte, când este lovită şi păzeşte, când este păzită. Cine se face a uita că arma nu-i jucărie, cu siguranţă poate provoca o tragedie. Oare nu sunt destule nenorociri-le câte le-am avut? Nu cred că pentru a te convinge că focul frige, trebuie neapărat să bagi mâna în foc.

Arma nu-i jucărie

ionel căpiţă

/ Nr. 2 • 2015 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1

Abonarea 2015Dragi cititori ai revistei Vânătorul şi

Pescarul Moldovei, abonarea pentru anul 2015 continuă! Vă îndemnăm să vă abonaţi la revista dumneavoastră şi pe parcursul anului ce a sosit.

Dacă vreţi să fiţi sigur că nu rataţi niciun eveniment important în domeniul cinegetic, abonaţi-vă. Doar cel care este la curent cu toate noutăţile în domeniu, îşi poate asuma anumite responsabilităţi, fiind interesat atât de prezentul, cât şi de viitorul faunei cinegetice.

Un om informat este un om puternic!Revista Vânătorul şi Pescarul Moldovei apare lunar. Preţul unui abonament

rămâne neschimbat şi pentru anul 2015 — 12,5 lei pentru o lună.Indicele publicaţiei:

în limba română — PM 32876; în limba rusă — PM 31876.

Abonamentul la revista VPM poate fi perfectat în orice oficiu poştal.

EvAluArEA îN cAdrul vâNătorii EstE uN procEs complEx, cE vizEAză stAbilirEA Numărului şi A cAlităţii vâNAtului lA NivElul uNui foNd dE vâNătoArE şi Al foNdului ciNEgEtic NAţioNAl, pENtru o ActivitAtE mANAgEriAlă EficiENtă. AstfEl, sE cAlculEAză dENsitAtEA rEAlă, mărimEA sporului ANuAl, NivElul rEcoltEi posibilE, dAr şi cANtităţilE, structurA hrANEi complEmENtArE pENtru pErioAdA dE iArNă.

Această metodologie este tot mai des recomandată (Lobcov, 2010) pentru eva-luarea complexă a faunei vânatului mic în ecosistemele agrare, ca instrument com-plex de estimare şi obţinere a unor date statistice semnificative cu condiţia înregis-trării corecte a datelor.

Înainte de a da un răspuns la întrebarea cât vânat avem şi ce semnificaţie au datele statistice, trebuie să menţionăm unele dife-renţe majore între gospodărirea durabilă la speciile de vânat mare şi cele de vânat mic. În literatura de specialitate este frecvent utilizat termenul de capacitate de suport al unui teritoriu. Pe fondurile de vânătoare preponderent cu vânat mare trebuie sta-bilită densitatea de vânat corespunzătoare nivelului capacităţii de suport a habitatului pentru specia de vânat, pentru ca aceasta să nu fie depăşită, deoarece în astfel de ca-zuri apar probleme de impact ecologic atât asupra habitatului, cât şi asupra speciilor convieţuitoare.

La vânatul mic, însă, scopul determi-nării nivelului capacităţii de suport este detectarea factorilor limitatori şi cu influ-enţarea efectelor acestora, să avem posibi-litatea creşterii densităţilor (Faragó Náhlik, 1999). Astfel, în cazul vânatului mic, încer-căm să stabilim nivelul capacităţii de su-port nu pentru a limita creşterea exagerată a densităţilor, ci pentru a putea creşte acest nivel şi, implicit, densităţile populaţiilor de vânat din teren, prin determinarea cauze-lor nivelului actual şi influenţarea aceste-ia prin intervenţii cinegetice. Pornind de la cele enunţate mai sus, se poate spune că efectivele populaţiilor de vânat mic nu pot fi exagerate, deci, este de neconceput expresia „foarte mult“ legată de vânatul mic (Farkas, 2009). În evoluţia dinamicii vânatului mic se constată tendinţe de di-minuare, comparativ cu anii 80 ai secolului trecut. De aceea, specialiştii în cinegetică trebuie să intervină în mod profesionist în sistem, să fie analizate, pe de o parte, cerin-ţele de spaţiu (instalaţii, hrană, structură de habitat) şi de cealaltă parte, trebuie de inventariat ceea ce avem.

Estimările faunei vânatului mic în fon-durile de vânătoare ale SVPM, efectuate concomitent cu vânătoarea la iepurele de câmp (graţie efortului echipelor de vâ-nători, managerilor), ne permit să facem

o analiză statistică a efectivelor speciilor autohtone de vânat mic: iepure de câmp, potârniche, vulpe (la finele sezonului de vânătoare 2014—2015).

Dat fiind faptul că vânătoarea la ie-purele de câmp este cea mai populară, zilnic, la cele 7 vânători, au participat cca 6500 de ortaci. Astfel, în fiecare zi, fondu-rile de vânătoare au avut parte, în medie de un vânător la 390 ha de teren (7% din fondul cinegetic arendat de societate). De asemenea, trebuie să amintim că 20% din terenul de vânătoare este destinat „zonelor de linişte“.

Calculele ne demonstrează că la finele sezonului de vânătoare avem o densitate medie pe republică de 37 iepuri la 1 mie ha de teren (cu o extragere pe sezon de 11250 iepuri). Ţinându-se cont de pierderile în perioada de iarnă de 15—20%, primăvara putem aştepta un stoc reproductiv de circa 57—59 mii iepuri, ceea ce-ar fi cu 15—18% mai mult decât anul precedent. Este bene-fic şi faptul că în toate zilele de vânătoare se extrăgeau în marea majoritate masculi (56—65%). Prezenţa „zonelor de linişte“ şi procentul redus al fondului de vânătoare supus zilnic extragerii vânatului sunt fac-torii descreşterii neesenţiale a densităţii iepurelui pe parcursul sezonului de vână-


/ continuare în pag. 2

ErAtăÎn ordinul nr. 46–A din 24 de-

cembrie 2014 „Tarife pentru servi-ciile prestate“, publicat în revista VPM nr. 1 (55) ianuarie 2015, s-a strecurat o greşeală tipografică re-gretabilă. La punctul 1, subpunctul b) „Membri ai SVPM“, la rubrica „Membri ai SVPM care au executat prestaţia de muncă“ a se citi „250 lei cotizaţia de membru“ şi respec-tiv „total — 250 lei“.

Redacţia îşi cere scuzele de ri-goare.

evaluări

2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 2 • 2015 /

hotărârea consiliului republican al svpm

din 17.12.2014În scopul realizării activităţilor ce ţin de

desfăşurarea lucrărilor economico-cinegeti-ce şi biotehnice, menite să asigure îndepli-nirea sarcinilor privind dezvoltarea gospo-dăriei cinegetice şi terenurilor de vânătoare din posesia SVPM, dar şi pentru îmbunătăţi-rea calităţii acestora, Consiliul Republican al SVPM adoptă:1. Aprobarea modificărilor şi completărilor

Regulamentului privind normele presta-ţiei de muncă.

2. Stabilirea compensaţiei băneşti în mări-me de 150 de lei pentru fiecare zi de ne-participare în cadrul prestaţiei de muncă.

În iulie şi septembrie anul 2014 au avut loc câteva şedinţe ale Comisiei CR pentru vânătoa-re şi pescuit, la care au fost examinate măsu-rile îndeplinirii sarcinilor trasate de Congresul SVPM, menite să dezvolte şi să perfecţioneze metodele de administrare a gospodăriilor cinegetice, să activizeze eforturile membri-lor Societăţii în direcţia îndeplinirii acestora.

Membrii Comisiei au examinat şi au înaintat unele propuneri ce ţin de modificarea şi com-pletarea Regulamentului cu privire la prestaţia de muncă, care ulterior au fost discutate cu personalul scriptic al Societăţii, cu specialiştii şi membrii Comisiei CR. În scopul îndeplinirii sarcinilor Asociaţiei, cu privire la desfăşurarea lucrărilor economico-cinegetice şi biotehnice în terenurile de vânătoare din posesia SVPM, se propune operarea următoarelor modificări şi completări:1. Reducerea numărului de zile pentru desfă-

şurarea lucrărilor, specificate în Regulament, de la 10 până la 3 zile — om. Modificările sunt condiţionate de practica ultimilor trei ani, când majoritatea doritorilor de a parti-cipa la lucrări, nu au avut o asemenea po-sibilitate din cauza numărului mare de zile obligatorii spre executarea lor.

2. Introducerea modificărilor în conţinutul unor tipuri de lucrări, specificate în Regula-ment, adăugarea unor noi tipuri de lucrări, dar şi eliminarea celor care şi-au pierdut actualitatea. Propunerile sunt făcute, reie-şindu-se din practica desfăşurării lucrărilor pe terenurile de vânătoare.

3. În corespundere cu p. 3.3 din Statutul SVPM, să fie stabilită obligativitatea onorării pre-staţiei de muncă pentru membrii SVPM, inclusiv a tipurilor de lucrări fără recupera-re în expresie bănească, fiind aliniate în ca-drul unui capitol aparte al Regulamentului. Aceste lucrări sunt cele mai solicitate şi nu necesită mari eforturi fizice sau cheltuieli financiare, deoarece pot fi îndeplinite timp de câteva ore, nefiind necesară ziua întreagă de muncă pentru efectuarea lor. Fără efec-tuarea acestor lucrări însă, nu putem spera la o înaltă eficienţă de gestionare a fiecărei gospodării vânătoreşti din fondul cinegetic, cu atât mai mult că ele deja sunt efectiv în-deplinite de majoritatea vânătorilor.

4. Să se fixeze anul viitor costurile de compen-sare din cadrul prestaţiei de muncă obli-gatorii, mărimea cărora va constitui suma de 150 de lei pentru fiecare zi nelucrată, reieşind-se din tarifele valabile actualmente pentru efectuarea acestor lucrări în sectorul cinegetic. Pe parcursul unei zile întregi de muncă în gospodăriile săteşti, lucrările ne-calificate se estimează cu o sumă bănească aproximativ egală.

Notă informativă cu privire la modificările şi completările la Regulamentul privind normele prestaţiei de muncă

toare (de la 48 sp/1 mie ha — în prima

zi de vânătoare la 37 sp/1 mie ha — la fi-nele sezonului). Această medie a densităţii iepurelui se datorează numărului destul de mare din raioanele Ştefan Vodă (55—60 sp/1 mie ha), Sângerei (50—55 sp/1mie ha), Briceni, Cahul, Făleşti, Floreşti, Leova (45—50 sp/1mie ha). În raioanele Călăraşi, Hânceşti, Teleneşti, Nisporeni, Drochia au fost estimate densităţi medii ce nu depă-şeau 25 sp/1 mie ha. În unele fonduri am numărat până la 15 iepuri la 1 mie ha. Eva-luările de toamnă, obţinute la vânătoare, confirmă realitatea fragmentării populaţiei iepurelui de câmp, iar crearea funcţională a „zonelor de linişte“ ar fi doar unul dintre instrumentele de redresare a acestei situa-ţii.

La principalele specii de interes cine-getic, vânate în acest an, se constată o re-coltare de 61—63% din cele planificate la porumbei şi păsările acva-palustre, 71% la fazan, 48% la prepeliţă şi 16% la gâşte. Re-coltarea iepurelui de câmp s-a dovedit a fi cea mai garantată, realizând 87% din cota planificată.

Estimările demonstrează că specia au-tohtonă de interes vânătoresc, potârnichea, are o densitate medie la finele sezonului de

vânătoare de 26 păsări la 1 mie ha de teren deschis; cu o densitate de peste 50 păsări în raioanele de Sud (Ştefan Vodă, Taraclia,

Leova, Cahul) şi mult mai rară la Nord (Drochia, Glodeni, Ocniţa) — până la 18 păsări la 1 mie ha.

Din efectivul de peste 24 mii de vulpi, ce populează ecosistemele republicii au fost extrase 6,2 mii. Deci, sunt cu 18% mai

mult decât în perioada similară a anului trecut.

Perioada de iarnă e destul de anevoioa-

să pentru fauna cinegetică. Hrana comple-mentară, profilaxia şi lupta cu bolile para-zitare, braconajul, prădătorii şi dăunătorii speciilor de vânat vor determina ce stoc de reproducere vom putea avea în primăvară.

dr. conferenţiar ANAtol sAviN

continuare din pag. 1/



Fiecare membru al Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova, înainte de a intra în fondul de vânătoare pentru a vâna sau a pescui, conform prevederilor ale p.3.3 Statutului, este obligat să presteze cel puţin 3 zile/persoană muncă pe terenurile atribuite colectivului primar de vânători din care face parte sau unde inten-ţionează să vâneze, sau să pescuiască.

Minimul de prestare-muncă se îndeplineşte: individual, cu predarea lucrărilor îndeplinite preşedintelui or-

ganizaţiei primare de vânători sau persoanei împuternicite; în cadrul colectivului, sub conducerea preşedintelui organiza-

ţiei primare de vânători; membrii organizaţiilor primare orăşeneşti de vânători înfăp-

tuiesc minimul prestării-muncă sub conducerea preşedintelui organizaţiei primare pe terenurile de vânătoare atribuite;

întreg volumul de lucru îndeplinit trebuie recepţionat de ma-nagerii subdiviziunilor teritoriale, care întocmesc procesul-verbal al executării lucrărilor respective. Evidenţa prestării-muncă se ţine în „Registrul îndeplinirii

prestării-muncă" al subdiviziunilor teritoriale (totodată, e necesar de prezentat documentele coroborante).

Nr. Descrierea lucrărilor U.m. Norma unităţi

Zile/pers.

1. LUCRĂRILE PRESTATE ÎN FONDURILE DE VÂNĂTOARE ALE SVPM1. Instalarea bornei cu aviz-panou Ex. 4 12. Pregătirea panoului din materiale proprii -/- 5 3

3. Amenajarea, curăţirea şi îngrijirea adăpătorilor cu scăldători -/- 2 3

4.Construcţia sărăriilor şi aprovizionarea lor cu sare (material propriu şi îngrijirea pe parcursul anului întreg)

-/- 10 3

5. Construcţia şi demontarea volierelor pentru aclimati-zarea fazanului -/- 1 6

6.Construcţia şi demontarea volierelor pentru aclima-tizarea raţelor, precum şi confecţionarea a 4 plute cu hrană suplimentară (suprafaţa fiecăreia - 2 m.p.).

-/- 1 3

7.Construcţia platoului de hrănire a păsărilor, amenajat cu acoperiş, cu prundiş, scăldătoare cu cenuşă şi îngrijirea lui pe parcursul anului.

Ex. 5 3

8. Construcţia cuiburilor artificiale pentru vânatul de baltă. -/-/- 10 3

9. Construcţia hrănitorii pentru iepurele-de-câmp 10 3 10.

Sădirea remizelor şi semănatul ogoarelor furajere în fondurile de vânătoare. ha 0,3 3

11.

Construcţia pândarilor pentru vânarea păsărilor de baltă. Ex. 2 3

II. COLECTAREA FURAJELOR1. - fânului kg 75 1

- lucernei kg 200 3- cerealelor kg 200 3- resturilor de cereale kg 400 3- rădăcinoaselor kg 300 3- frunzarelor Ex. 30 1- ghindei kg 15 1

III. LUCRĂRILE PRESTATE LA BAZINELE ACVATICE1. Salvarea peştelui de asfixie, pregătirea copcilor m.p. 20 32. Curăţirea copcilor îngheţate m.p. 20 3

3. Pregătirea şi amenajarea cuiburilor artificiale de depunere a icrelor Ex. 30 3

IV. PAZA FONDURILOR DE VÂNĂTOARE

1.

Depistarea cazurilor de încălcare a regulilor de vână-toare şi pescuit, transmiterea informaţiei organelor de drept, cu sancţionarea ulterioară a contravenţiilor conform art.128 al. I, II.

Pro-cese- ver-bale

1 3

2.Prezentarea informaţiei către organele de drept privind deţinerea ilegală a armei (când arma a fost ridicată).

Unit. 2 3

3. Depistarea şi ridicarea uneltelor ilegale de capturare a vânatului (capcane, laţuri etc). Ex. 90 3

V. LUCRĂRI DE GESTIONARE, DE CONSTRUCŢIE, DE REPARAŢIE Şl ALTE TIPURI DE ACTIVITĂŢI

1.Efectuarea lucrărilor de gospodărire, de construcţie, de reparaţie la obiecte de infrastructură cinegetică, inclusiv la baza tehnico-materială a SVPM

Acte de

preda-re

3 3

2.

Executarea lucrărilor, prestarea unor servicii, colabo-rarea cu administraţia publică şi organele de drept care contribuie la sporirea efectivelor vânatului, dezvoltarea durabilă a SVPM în vederea realizărilor financiar-economice, cultural, sportive etc.

Acte de

preda-re

3 3

Notă: Membrii Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldo-va invalizi de grupele I şi II, persoanele ce depăşesc vârsta de 62 de ani, membrii de onoare, membrii Consiliului Republican şi speci-aliştii titulari ai SVPM sunt scutiţi de minimul de prestare–muncă (art. 3.12 al Statutului SVPM).

Membrii Societăţii, care nu au îndeplinit minimul de prestare–ьuncă, achită compensarea bănească pentru fiecare zi în mărimea stabilită de Consiliul SVPM (art. 4.8 pct. 10 al Statutului SVPM).

Membrii Societăţii care nu au îndeplinit minimul de presta-re–muncă sau nu au achitat compensarea bănească în mărimea stabilită, încalcă prevederile art. 3.18 al Statutului SVPM şi sunt excluşi din rândurile Societăţii.

CAPITOL 2Adăugător la îndeplinirea normelor de prestare-muncă, mem-

brii SVPM sunt obligaţi să efectueze în fondurile de vânătoare atribuite SVPM, în volumul necesar şi în termenele stabilite, con-form planului de activitate a subdiviziunii teritoriale, următoarele lucrări, care nu necesită cheltuieli materiale şi financiare:

Nr. Denumirea lucrărilor Termene de executare

1 Protecţia fondurilor cinegetice şi acvatice atribuite SVPM, cu folosirea în caz de necesitate a mijloace-lor de transport personal

Permanent

2 Reglarea numerică a răpitorilor. Împuşcatul vulpilor, câinilor vagabonzi şi pisicilor sălbătăcite, ciorilor grive şi coţofenelor

În termene per-mise de legislaţie

3 Distribuirea furajelor în fondul de vânătoare, con-form necesităţilor, pe parcursul anului.

În perioada rece a anului

4 Paza volierelor pentru aclimatizarea fazanilor. În perioada colo-nizării fazanilor

5 Participarea la procesul de evaluare a vânatului Evaluarea de primăvară şi toamnă

Norme de prestare-muncă pentru membrii SVPM


Orice-am zice, dar, până la urmă, unii dintre cetăţeni înţe-leg într-un fel vânătoarea, iar alţii — în alt fel. Unii afirmă că vânătoarea este un stil de via-ţă, o pasiune nobilă… Nu sunt puţini nici acei care susţin că vânătoarea este o artă, un sport al minţii şi inimii. Ea presupu-ne „pândirea, căutarea, stâr-nirea, hăituirea sau orice altă activitate, având ca finalitate capturarea vânatului ori ucide-rea acestuia“.

Am întâlnit şi de acei oa-meni care încearcă să demon-streze că „sportul cu arma ar însemna doar tirul, în niciun caz omorâtul unor animale fără apărare…“ Mai mult decât atât, caută să argumenteze că „vână-toarea n-are nicio justificare, nici măcar acolo unde este ne-voie de restaurarea echilibrului biologic, care trebuie regăsit prin renaturare, nu prin con-tinuarea uciderii“. Aceasta, în timp ce ştiinţa cinegetică con-

temporană dovedeşte contra-riul: reglarea numerică a speci-ilor de vânat este o necesitate.

Nu sunt deloc puţini şi acei vânători care au toată convin-gerea că vânătoarea constituie elixirul revigorării, ea te face

mai liber, mai voinic, mai vo-ios, ea te relaxează, îţi oferă satisfacţia unei plăceri, a unui vis împlinit. Aceasta, deoarece vânătoarea din zilele noastre are un alt scop, decât cel din vremuri demult apuse, ce con-sta în a dobândi hrană pentru existenţă. Şi, oricum ar întoar-ce-o cutare sau cutare, e greu de spus cine astăzi pe la noi caută şi ar putea să-şi asigure existenţa doar din vânat? Avem oare atâta faună sălbatecă cât era în Antichitate? Dar să nu uităm că anume în Antichitate vânătoarea devine o profesie şi capătă un caracter tot mai no-bil. Iar în Evul Mediu dreptul de a vâna aparţine în exclusi-vitate clasei dominante, rege-lui. Şi, lucru ştiut, aşa a fost nu doar în Evul Mediu, ci şi hăt mai încoace vreme, de cum vânătoarea a ajuns să fie o pa-siune dătătoare de noi energii, plăcere şi relaxare. Cine alţii decât boierii, domnitorii, regii

şi împăraţii se bucurau din plin de plăcerile acestei pasiuni? Dacă şi ar fi putut să se „în-frupte“ de la o astfel de vână-toare şi alţii din pătura de mai jos, li s-ar fi permis acestora să participe, în cel mai bun caz,

doar în calitate de gonaci. Iar noi, slavă Domnului, trăim alte vremuri, când vânătoarea este transformată dintr-o ocupaţie elitistă rezervată doar mai-ma-rilor vremurilor trecute, într-una accesibilă oricui, cu acte în regulă, bineînţeles. Ar fi bine să se ţină cont şi de acest adevăr. Chiar dacă ochim pasărea în zbor, să mergem totuşi cu pi-cioarele pe pământ. Ce ziceţi? Nu-i vorbă, avem şi elitişti ai vremurilor noastre, care s-au dotat cu arme semiautomate, maşini puternice de teren, pro-iectoare şi tot felul de accesorii, şi, parte dintre care vânează fie sezon, extrasezon, Rezer-vaţie Naturală sau nu, mascul, femelă sau pui, nu contează: pentru ei singura raţiune de a ucide este plăcerea. Iată şi de unde, în zilele noastre, începe marele necaz pentru vânat: nu de la necesitatea de a dobândi hrană pentru a supravieţui, ci din plăcerea unora de a ucide.

Păcat de ei că nu le este dat să aibă parte de cealaltă faţetă a plăcerii trăite la o partidă de vânătoare: de a se bucura de frumuseţea şi farmecul Naturii cu toate podoabele ei, în strălu-cirea şi neperechea lor, aşa cum

le-a creat Dumnezeu. E de la sine înţeles: mult contează în a cui mână ajunge arma, mai cu seamă o armă performantă. Că zice o vorbă înţeleaptă: „Celui nebun nu-i da măciuca mare, că el te ucide şi cu cea mică“. Dar, oricât de „elitişti-neeli-tişti“ sunt cei în goană după plăcerea de a ucide, ar fi bine să conştientizeze că ulciorul până la un timp merge la apă… Au mai păţit-o şi alţii.

Cum să nu spui: „Slavă Domnului că această ocupaţie nu este rezervată doar mai-marilor vremurilor noastre, precum a fost veacuri întregi, ci a devenit una accesibilă ori-cui, cu acte în regulă. Că, mai întâi şi la urma urmei, suntem cu toţii oameni, şi acei care au strămoşeasca pasiune — vână-toarea — ar trebui deopotrivă să se bucure de acest „elixir al revigorării, ce te face mai liber, mai voinic, mai voios, care te relaxează şi îţi oferă satisfacţia unei plăceri deosebite“. Vrem noi însă sau nu vrem, dar plă-cerile costă. Iar vânătoarea e una dintre plăcerile foarte scumpe, de care înainte vre-me, după cum se ştie, aveau parte doar oamenii foarte bogaţi şi… foarte ordonaţi. Că dacă nu ar fi fost aşa, ar mai fi ajuns oare vânatul până la vremea când vânătoarea a devenit ocupaţie accesibilă oricui? Chiar şi astăzi, în cele mai bogate ţări europene, nu fiecare îşi permite luxul de a se înscrie în rândurile vânători-lor. Darmite într-o ţară săracă, unde şi fauna-i săracă… Fără investiţii considerabile şi legi respectate, nu cunosc vreo ţară să aibă vânat bogat, ceea ce constituie deliciul unei partide de vânătoare. Sau poate nu-i aşa? Orice-am spune, plăcerea costă parale… şi nu puţine — dacă vrei să fii vânător, să fie şi vânat.

ioNEl căpiţă

etica

Vânătoarea, plăcerea şi… măsura


Conform afirmaţiilor spe-cialiştilor de la Agenţia ,,Mold-silva“ (T. Botnaru, D. Galupa, I. Platon), cca 54 mii ha din fondul forestier al Republicii Moldova reprezintă proprieta-tea publică a unităţilor admi-nistrativ-teritoriale. Suprafaţa acestor trupuri de pădure vari-ază între 5 şi 300 ha. Circa 49 mii ha sunt terenuri ocupate cu altă vegetaţie forestieră. S-ar părea că este o suprafaţă suficientă de ecosisteme silvice pentru dezvoltarea normală a vânatului de talie mică şi mij-locie în agrobiocenoze. Dar ce se întâmplă în realitate?

Prima categorie de păduri este lăsată în voia sorţii, regi-mul silvic nu este respectat, sunt afectate de păşunat şi tă-ieri ilicite, poluate cu deşeuri. Degradarea lor nu a pus în gar-dă instituţiile de stat responsa-bile de protecţia naturii. Nici administraţiile publice locale nu par să întreprindă careva acţiuni concrete. Perdelele fo-restiere, în multe cazuri, au fost defrişate, iar cele rămase nu-şi mai îndeplinesc rolul de protecţie a naturii, inclusiv a biodiversităţii şi sunt lăsate de

izbelişte. Noi, cei responsabili de cele întâmplate, ca să nu ne mustre conştiinţa, ne ghidăm după formula struţului, băgând capul în nisip. Dar să ne închi-puim, dacă 100 de mii de ha de terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră ar fi fost într-o stare funcţională optimă, care era efectul acestora în plan econo-mic, social şi de conservare a biodiversităţii!?

Într-o stare ceva mai bună, din punctul de vedere al ges-tionării silvice, sunt pădurile insulare din fondul forestier proprietate a statului, însă din punct de vedere cinegetic nu sunt gestionate în corespun-dere cu necesităţile dezvol-tării acestei ramuri. Timp de peste două decenii, Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova se străduieşte să co-lonizeze zeci de mii de fazani pe terenuri ce sunt departe de a corespunde cerinţelor acestui vânat, specia respectivă având nevoie de prezenţa apei, de te-renuri cu suprafeţe de sute de hectare cu vegetaţie ierboasă şi arboricolo-arbisticulă din specii fructifere. În condiţiile respective, mai ales ale zonei

sudice, este dificil de a avea chiar şi aceste ,,comodităţi“, în afara unor suprafeţe împăduri-te ale fondului forestier de stat. Miră faptul că, deşi au avut loc mai multe încercări din partea Societăţii Vânătorilor şi Pesca-rilor de a conlucra cu Agenţia ,,Moldsilva“ întru buna gesti-onare a acestor trupuri de pă-dure din agrocenoze, totuşi nu s-a ajuns la acelaşi numitor. În consecinţă, au avut de pierdut atât instituţiile sus-numite, cât şi vânatul, şi vânător ii.

Am fost martorul ocular al fenomenului cum, prin anii 80 ai secolului trecut, s-a format o populaţie de câteva mii de căpriori de câmp în terenurile deschise, aproape lipsite de ve-getaţie forestieră, adaptate însă a se reproduce chiar şi în acele condiţii vitrege. Vânătorul ex-perimentat cunoaşte că vâna-tul se foloseşte de terenurile mai dosite pentru reproducere, iar pentru hrană — de cele des-chise, prezenţa apei fiind obli-gatorie în ambele habitate.

Societatea Vânătorilor şi Pescarilor dispune de un con-tingent de vânători capabili să efectueze un volum necesar de

măsuri biotehnice (construirea depozitelor de furaje, a hrăni-torilor, pregătirea hranei etc.) în pădurile respective, pen-tru fazan, potârniche, căprior, mistreţ şi alt vânat.

Sperăm că noua conducere a Agenţiei ,,Moldsilva“, alcă-tuită din profesionişti în do-meniu, să găsească soluţii, de multă vreme necesare, de uni-re a forţelor, întru dezvoltarea gospodăriei cinegetice naţio-nale, împreună cu Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova, care are o tradiţie de muncă de aproape două secole în acest domeniu. Totuşi, după o administrare complexă a fon-dului cinegetic şi o gestionare gospodărească a fondurilor de vânătoare din agrobiocenoze, s-ar putea obţine efective de 4—5 mii de capete de căprior, 100 mii de fazani, 200 mii de iepuri de câmp etc.

Este nevoie doar de voinţa de a conlucra eficient, că, la urma urmei, Societatea Vână-torilor şi Pescarilor are ca pri-oritate dezvoltarea durabilă a cinegeticii naţionale.

dr. ANdrEi muNtEANu

Rolul pădurilor mici în viaţa vânatului


1. primA rEgulă: „trAgE iutE, dAr fără grAbă“.

Animalul fuge, pasărea îşi ia zborul, apare o dorinţă ne-stăvilită de a trage cu orice preţ şi cât mai repede. Este vorba despre graba, care mai întot-deauna strică orice treabă.

Acest „duşman“, graba, poate fi stăvilit doar de un sis-tem nervos echilibrat. Dacă dorim să avem parte de baftă, este cazul să ne protejăm sis-temul nervos. Poate că cineva consideră că abordarea acestui aspect este exagerată, noi, însă, vom spune că tirul de armă, ca şi multe alte lucruri, depinde, mai întâi de toate, de starea sis-temului nervos.

2. rEgulA A douA: „Ai grijă să ţiNtEşti cu ANticipArE“.Reflexele normale ale vână-

torului care a observat vânatul îl inspiră să reducă imediat distanţa de la punctul de ochi-re până la locul în care se află ţinta. Aceasta îi împiedică pe unii vânători să ţintească cu anticiparea necesară. Oricum, este mai bine ca alicele noastre să treacă ceva mai în faţa vâna-tului, decât să ratăm mereu sau doar să rănim vânatul.

Mă refer la o anticipare substanţială, dar nu una nor-mală, deoarece ţin cont de viteza proiectilelor şi distanţa până la ţintă.

Vorba e că la vânătoare, din diferite motive, în timpul exe-cutării împuşcăturii se produc anumite reţineri de până la 0,05 secunde, nefiind evitate uneori nici chiar de vânătorii cu experienţă, care pot fi com-pensate doar ochind cu antici-pare. În 0,05 secunde iepurele de câmp, deplasându-se cu vi-teza de 35—40 km/oră va fugi circa 0,5 m, iar raţa care zboară cu viteza de 70—80 km/oră, va zbura circa un metru. Există ar-gumente serioase pentru a lua în consideraţie oportunităţile anticipării mai mari.

Vânătorul cu experienţă aproape întotdeauna împuşcă în mod automat, aplicând pro-cedeul universal de stabilire a anticipării — în metri. Tră-gând rapid, mai ales, pe distan-ţe mari e greu să măsori antici-parea cu lungimile de corp ale vânatului, iar aceasta reduce din eficienţa şi calitatea tirului. Eu personal măsor anticiparea în metri şi nu pentru că m-au învăţat aşa tatăl şi bunelul meu, ci pentru că experienţa m-a convins, că determinarea anti-

cipării în lungimi de corp este un procedeu greşit, pentru că nu asigură ochirea corectă.

3. rEgulA A trEiA: „coNtEAză îNtot-dEAuNA doAr pE primA împuşcătură“.La vânătoare, niciodată nu

sper să repar situaţia cu a doua

împuşcătură, dacă am ratat din prima, trasă la repezeală. În astfel de situaţii, chiar şi a doua împuşcătură aproape în-totdeauna este nereuşită.

O atare practică, devenită deprindere, nu se poate solda cu efecte benefice. Asemenea idei eronate generează prin excepţie neglijenţa, supraexcitarea siste-mului nervos şi rateuri intermi-nabile. Un tir precis este o artă, ea devine accesibilă vânătorului, dacă acesta este în permanenţă atent, meticulos şi concentrat.

practica bate gramatica

Tirul la vânătoare Dacă veţi însuşi regula a treia, atunci efectul la vânătoa-re va fi înalt, indiferent de fap-tul dacă ţineţi în mâini o puşca cu două ţevi sau cu una. Apro-po, puşca cu două ţevi îl face pe începător să spere la succes anume după a doua împuşcă-tură. Unul dintre colegii mei care vâna excelent cu o puşcă cu o ţeavă, la un moment dat şi-a procurat o armă cu două ţevi, din care rata cu nemiluita. I-am explicat cauza insuccese-lor şi peste un timp oarecare sindromul „şansei duble“ a fost depăşit.

4. rEgulA A pAtrA: „îN difEritE situAţii AlEgE modul iNdicAt dE A trAgE“.Capacitatea de a trage prin

diferite procedee este o adevă-rată artă, iar abilitatea de a lua în 2—3 zecimi de secundă de-cizia oportună în situaţii con-crete este indiciul unei înalte măiestrii.

Am avut multe ocazii să vânez raţe „la pasaj“. Alături de mine se aflau sportivi, adevă-raţi maeştri ai tirului de armă. La început nu puteam înţelege

de ce eficienţa tirului acestora era mai mică decât a unor vâ-nători care niciodată n-au tras pe poligonul sportiv?

După care am înţeles cauza. Vânătoarea avea loc în stufării şi raţa ridicată zbura în toate direcţiile. Vânătorii noştri po-sedau principala deprindere — de a alege înainte de fiecare împuşcătură modul indicat de a trage. Această circumstanţă a şi determinat succesul vânăto-rilor noştri.


Nu numai la noi, iepurele de câmp este una dintre cele mai preferate specii de vânat. Aproape fiecare dintre cei care visează să ia arma în mână îşi închipuie că primul lor tro-feu va fi anume iepurele de câmp, dobândit printr-un foc precis de la distanţă. Oricum, pe terenul de vânătoare iepuri trebuie să fie mai mulţi decât vânători, drept care este oportu-nă şi raţională studierea bazelor biologice ale protecţiei şi utilizării chibzuite a populaţiilor de iepuri. Ştim bine că multe din noile tehno-logii agrare, utilizarea chimicalelor au urmări dezastruoase pentru componenţa numerică a acestei specii. Pe de altă parte, lipsesc studii-le serioase privind structura de sex şi vârstă a iepurilor, precum şi supravieţuirea acestora în condiţii de pericol sporit.

Salutăm activităţile desfăşurate de SVPM în vederea sporirii componenţei numerice a iepurelui de câmp, mai întâi de toate, comba-terea braconajului, efectuarea lucrărilor bio-tehnice oportune, cum ar fi colectarea şi distri-buirea hranei complementare, confecţionarea hrănitorilor şi amenajarea terenurilor de nu-triţie. O reală contribuţie în acest sens asigură şi Subdiviziunea Teritorială din raionul Ocni-ţa. În anul 2014, vânătorii noştri au colectat şi au distribuit în terenuri 300 kg de lucernă, 900 kg de fân de imaş, 800 kg de cereale, 400 de mături verzi, 60 kg de sare.

Anul trecut am favorizat extinderea terito-riilor rezervate reproducerii iepurilor (rezultat al repartizărilor de 20 la sută din terenurile fondurilor de vânătoare), astfel creând ”Zo-nele de linişte”. Toate activităţile biotehnice pe teritoriul acestor zone sunt desfăşurate cu regularitate, iar apariţia cu arma de vânătoare în aceste locuri este calificată drept act de bra-conaj cu toate consecinţele respective.

Reducerea suprafeţelor destinate vânăto-rii, întru extinderea ”Zonelor de linişte”, a fost înţeleasă ca atare de vânătorii locali. În fiecare dintre cele 21 de fonduri din raion au fost con-fecţionate panouri informative, care înconjoa-ră terenurile din toate părţile. Ar fi de remar-cat că pe parcursul sezonului de vânătoare nu a fost atestat niciun caz de încălcare a acestor hotare.

Aşadar, rămânem în aşteptarea deciziilor pe care urmează să le adopte SVPM în colabo-rare cu Institutul de Zoologie al AŞM. Cu toţii suntem conştienţi de faptul că viitorul popula-ţiilor de iepuri din republică se află anume în mâinile noastre. În acest sens, sunt multe de făcut, desigur.

boris bAgrii,preşedintele Consiliului ST Ocniţa

5. rEgulA A ciNcEA: „îN tim-pul tirului, idENtifică-ţi AtuurilE“.La fel cum un boxer luptă-

tor, un fotbalist experimentat are procedeele, fentele sale pre-ferate, tot aşa şi un ţintaş-vână-tor redutabil îşi antrenează pro-cedeele preferate de a trage, care îi asigură un succes permanent şi la care recurge cel mai des.

Se ştie că în practică, în afară de cele trei procedee cla-sice de a trage, sunt aplicate şi altele: fiecare ţintaş şi-l alege pe cel mai potrivit. Adeseori se întâmplă ca un vânător prac-tician să afle despre existenţa procedeelor clasice de tir abia după ce a deprins să tragă în-tr-o manieră aparte.

Propriul procedeu de a trage din armă l-am însuşit în primii ani de practicare a vânătorii. Nu l-am ales în mod special. Pur şi simplu, aşa mi-a fost mai co-mod, rezultatele tirului erau sa-tisfăcătoare şi iată că deja timp de peste 40 de ani practic tirul de armă în maniera mea prefe-rată. Procedeul nu este tocmai simplu, dar propun să-l însuşiţi, cu toate că sfatul meu ar putea părea o exagerare. Aceasta pen-tru că urmează să uitaţi toate de-prinderile dvs. anterioare. Însă, repet: procedeul meu, în orice situaţie apărută pe teren, s-a do-vedit a fi cel mai rezultativ.

Din prima mişcare orientaţi ţevile în direcţia ţintei, astfel în-cât punctul de ochire să fie puţin mai în spate sau mai jos de ţintă, pentru ca ţevile să nu o acope-re. Apoi, dintr-o dată, pauza fiind minimă, de 2-3 sutimi de secundă, efectuaţi saltul repetat al ţevilor în direcţia necesară şi apăsaţi pe trăgaci, pentru ca la finele saltului repetat, cel de co-recţie, să se producă împuşcătu-ra. Totul depinde de reacţia dvs., mobilitatea degetelor, dorinţa de a însuşi acest procedeu. Primele rezultate notabile ale tirului, după această metodă, le-am ob-ţinut peste câţiva ani de practică vânătorească, iar ulterior doar mi-am cizelat şi perfecţionat deprinderile însuşite.

j. AdAmENko

activităţi biotehnice

Rămas în grija noastră, iepurele

VÂNĂTOR – DE-O VIAŢĂ

Colegul nostru boris bagrii, preşedintele Consiliului şi mana-gerul Subdiviziunii Teritoriale Ocniţa a SVPM, a bătut pe muchie 55 de ani de la naştere, dintre care 25, în această funcţie, i-a con-sacrat activităţii cinegetice. Domnia sa e un profesionist în dome-niu, aducându-şi contribuţia plenară la dezvoltarea cinegeticii şi la ocrotirea vânatului în sectorul încredinţat. De patru decenii nu se desparte de arma de vânătoare, fiind unul dintre vânătorii cei mai dibaci din republică. Avem bucuria de a-l felicita cu prilejul acestei aniversări şi-i dorim sănătate şi noi realizări. La mulţi ani!

Preşedintele CR al SVPM Oleg CiocoiDirectorul SVPM Simion Istrati


revelaţia vânătorii

Farmecul unei pasiuni adevărate

Forţa îndeletnicirii

Place cuiva sau nu, dar orice partidă de vână-toare se termină cu o mică agapă. N-au făcut excepţie de la acest ritual nici vânătorii din satul Scoreni, raionul Stră-şeni…

Porniţi dis-de-dimineaţă la o ultimă vânătoare de iepuri din sezonul ce era pe sfârşite, ajunşi însă, totodată, spre sea-ră la hat cu traista goală, ţinta-

şilor nu le mai rămăsese decât una s-o dea peste cap: să-şi onoreze tradiţiile vânătoreşti.

Puşi pe fază, pe unde cu re-plici la persoană, pe unde şi cu autocritici usturătoare, toate la tema: „Cum de s-a vânat, fără de vânat?“, nici nu s-a observat când masa era deja pusă. Iar de aici — să vezi şi să nu crezi — s-a produs minunea!

Cu vin fiert şi cu bucate delicioase, mai toate scoase de prin raniţe, agapa a liniştit spiritele, silind puşcaşii să-şi suspende „postul“ de Crăciun.

Trecuţi pe o „Undă Veselă“, cu poveşti, glume şi farse de tot felul, s-a schimbat în totalita-te şi încărcătura semantică a cuvântului „vânătoare“. Doi-sprezece voinici cu… două-sprezece păreri. Iar, spre final — doar una singură: motivul, ce-i scoate din casă şi îi poar-tă zile întregi pe coclauri, este pasiunea şi nu interesul de acaparare. Din cele auzite de la ei, desprind ideea că adevă-ratul vânător nu e tocmai cel ce-şi dobândeşte vânatul cu ţeava armei, ci puşcaşul care

Cineva mai crede şi azi că noi, vâ-nătorii, suntem o ceată de indivizi înar-maţi, care ştiu doar una şi bună — să vâ-neze iepuri, vulpi, mistreţi, hulubi, raţe şi gâşte sălbatice, uitând cu desăvârşire că suntem şi noi oameni cu suflet şi ini-mă, că avem şi noi familie, casă, masă, că menirea noastră, de fapt, este de a ocroti, a proteja flora şi fauna plaiului, pentru a rămâne urmaşilor tot frumos şi tot bogat, povesteşte, Ion Banaru, preşe-

dintele colectivului primar de vânători din Hănăseni, Cantemir.

Vă mai spun, vă mai repet, o ţine pe-a lui acest ortac, suntem o mână de creştini, pentru care cel mai important lucru este contactul cu natura, cu tot ce ne-a lăsat pe acest pământ bunul Dumnezeu, şi nu pentru a o distruge, ci pentru a o ocroti. Pentru mine vânătoria este o îndeletnicire, pe care am cunoscut-o din fragedă copilă-rie, atunci, când tatăl meu mă lua cu frate-

ştie să vâneze fără să omoare, dobândind „trofeele“ imagini, „trofeele“ senzaţii…

— Las’ că aşa e mai bine, de au mai rămas urecheaţi cu pielea întreagă şi pe la anul, zice într-un sfârşit Ion Moş-neaga, preşedintele grupului de vânători. Că ziua aceasta pune punctul pe sezonul de vânătoare, nu e o problemă. De astăzi uităm de arme, de mâine purcedem la altă treabă, că e nevoie de a asigura ciutele şi râmătorii, fazanii şi potâr-nichile cu hrană. Mai sunt şi alte motive ce ne-ar scoate în mijlocul naturii — braconierii, spre exemplu, câinii hoinari, vulpile…

Iar cât priveşte partida de astăzi cu zeroul la final de se-zon, cred că şi „gaura covrigu-lui“ este un rezultat. Contează că este „sălbăticiune“. Şi lucrul acesta s-a observat după puz-deria de urme pe zăpadă, lă-sate de vânat. Altă treabă e că norocul azi a hoinărit prin alte locuri…

La drept vorbind, starostele grupei de vânători, Ion Moş-neaga, m-a convins la fel cum au făcut-o şi „alocuţiunile“ ce-lorlalţi ortaci, prezenţi la masa de închidere a sezonului de vânătoare la iepure şi fazan. Ce să vă zic? Oameni cu suflet de-osebit, ţintaşi de treabă am în-tâlnit la Scoreni, vânători, care se călăuzesc de bunul princi-piu: „Vânează cât mai mult, do-boară cât mai puţin!“.

stANislAv duduciuc


File din istoria vânătorii organizate în ţinut

În a doua jumătate a secolului XIX, în Europa Apuseană au apărut societăţi de vâ-nătoare, menite „să desfăşoare o vânătoare corectă şi legală, să protejeze vânatul, să nimicească animalele şi păsările răpitoare dăunătoare, să popularizeze cunoş-tinţele despre o vânătoare onestă, despre vânatul paşnic şi de pradă din localitate şi habitatul acestuia, să organizeze expoziţii de câini şi de arme“. În plus, „societăţile de vânătoare monitorizează res-pectarea decretelor în domeniu, luptă cu braconajul, înmânează premii pentru nimicirea ani-malelor dăunătoare etc.“.

În acea perioadă, gubernia Basarabia era parte a Imperiu-lui Rus, iar Societatea Vânătorilor din Basarabia, după fondare, a fost reorganizată în Secţia Basarabeană a Societăţii imperiale de înmulţire а speciilor pentru vânătoarea de amatori şi profesionişti. Secţia, parte a Societăţii de Vânătoare din Moscova, a fost instituită în anul 1862, sub tutela marelui cneaz Serghei Alexandrovici. Menirea ei era de a asigura membrilor săi o vânătoare echi-

tabilă şi comodă, protejarea, înmulţirea şi îmbunătăţirea speciilor de mamifere, de pă-sări sălbatice şi domestice, popularizarea şi promovarea conceptului de vânătoare civi-lizată, utilizarea adecvată a armelor cu ţeavă lisă şi a celor ghintuite, reducerea pericole-lor în procesul exploatării acestora etc.

Cu scopul de a ocroti şi a spori nume-ric speciile existente de vânat, soci-

etatea înfiinţa „rezer-vaţii naturale“, atât pe pământurile statului, cât şi pe cele ale persoane-lor fizice. Supravegherea acestor locuri era asigu-rată de aşa-numitele „sec-ţii de pază“, în componen-ţa cărora intrau membrii activi ai Societăţii. Pentru reducerea numerică a ani-malelor dăunătoare, erau organizate partide speciale

de vânătoare. Pe lângă vânătorile obişnuite se desfăşurau şi cele sportive. În provinci-ile imperiului funcţionau 19 secţii ale So-cietăţii, printre care şi Secţia Basarabeană. Ceva mai târziu, în 1892, a fost instituită Societatea chişinăuiană a vânătorii echita-bile, care număra, la momentul creării, 22 de membri.

Un mesaj din suflet

Citesc cu mult drag paginile re-vistei „Vânătorul şi Pescarul Moldovei“. Simt aceleaşi emoţii pe care le trăiesc ci-tind revista de profil a împătimiţilor români din dreapta Prutului. În plus, ceva ca un dor de o persoană dragă, plecată de demult în lume, care a scris, în sfârşit, un mesaj de bineţe către cei rămaşi acasă…

În această revistă de breaslă au scris de-a lungul anilor oameni adevăraţi, care poate azi nu mai sunt, dar simţirea şi gândirea lor, pline de patimă, au ră-mas consemnate pentru viitorime.

Datorită unor membri vânători, pescari sau colaboratori specializaţi în silvo-cinegetică, ihtiologie sau biologie generală, fini şi pasionaţi observatori a ceea ce ne înconjoară, au apărut în pa-ginile acestei reviste articole ştiinţifice, iar din partea altor colaboratori — ar-ticole legislative, administrative şi chiar de politică ihtio-cinegetică.

Asta este revista sufletelor vânători-lor şi pescarilor, şi nu o haină pe care să o vadă ceilalţi.

Cu voie sau fără de voie, revista VPM, indiferent ce nume a purtat prin ani şi ani, rămâne de-a lungul timpului letopiseţul vânătoarii şi pescuitului, de la vlădică până la opincă.

Revistă a pasiunii noastre, lumină vie, cinste cui te scrie.

vAsilE dAbijA,directorul Agenţiei Judeţene a Vânătorilor

şi Pescarilor Sportivi Botoşani, România

istorie

SVPM — 140

le Ştefan, gonaş prin pădurea din preajma satului, unde mişunau urecheaţii, mistreţii şi multe alte vietăţi. Cei din generaţia tată-lui meu, de rând cu pădurarii, ne învăţau: cum să aranjăm uluce pentru apă şi iesle de mâncare pentru animale, cuşti pentru hrană păsărilor, cum să îngrijim de izvoa-rele, fântânile de prin poiene şi dumbrăvi, dar şi să mânuim arma, să ştim cum să ne apărăm de un lup, bunăoară, care se teme de foc, de lumină şi tot aşa.

Iată că, deja de vreo 20 de ani, am arma mea, sunt vânător „cu actele în regulă“, nu lipsesc de la nicio vânătoare, alături de or-tacii mei. Mă bucur că găsim limbaj comun

şi cu vânătorii din satele vecine. Natura e una şi mamiferele, păsările, peştii în râu nu cunosc hotare. Îmi place mult această ocu-paţie, mă bucur că şi soţia Tatiana mă înţe-lege de minune, ea ani de-a rândul având grijă ca în rucsac să nu lipsească nimic din cele necesare la o partidă de vânătoare. Cât despre feciorul Alexandru, ce să vă spun? Merge şi el pe urmele mele.

Vânătoria, aş zice eu, este o lume apar-te, noi avem întâmplări, situaţii, care nu se repetă în zilele obişnuite. Dar, totodată, rămânem oameni între oameni, ne trăim viaţa alături de consătenii noştri, marcăm sărbătorile, evenimentele comunităţii. În-

deosebi, îmi plac sărbătorile de iarnă, la care vânătorii iau parte activă. După un obicei mai vechi, noi, prin salve de armă, marcăm schimbarea anilor.

Dar de Sfântul Ioan Botezătorul?! Cu o zi înainte, de Bobotează, venim cu arme-le la biserică pentru a saluta, cu focuri de armă, Botezul Domnului Iisus Hristos… Fiţi de acord, vânătoarea îşi are rădăcinile demult apuse şi ne bucurăm că torţa aces-tei îndeletniciri ne este dat s-o ducem noi şi s-o transmitem generaţiilor tinere de vânători, precum alţii ne-au transmis-o nouă.

consemnare: ioN domENco

pE 12 iuNiE 2015 sE împliNEsc 140 dE ANi dE lA îNtEmEiErEA sociEtăţii vâNătorilor şi pEscArilor diN moldovA. îN lEgătură cu AcEst EvENimENt mArcANt, rEvistA NoAstră iNAugurEAză o rubrică spEciAlă, îN cArE vom publicA iNformAţii istoricE, mEmorii şi AltE mAtEriAlE rEfEritoArE lA ActivitAtEA vâNătorilor şi pEscArilor Noştri timp dE 14 dEcENii cArE NE dEspArt dE ziuA câNd, dE râNd cu AltE sociEtăţi dE vâNătoArE diN Eu-ropA, A luAt fiiNţă şi sociEtAtEA vâNătorilor diN bAsArAbiA. cu AcEAstă ocAziE, urmEAză uN frAgmENt diN „Ghidul societăţilor de vânătoare din imperiul rus“.


sărbători cinegetice

Cântece vânătoreşti la „Poieniţa Veselă“

Vânătorii din raionul Ialo-veni iarăşi, printre primii, au dat cep. Şi nu unui butoi sau vreunei bute cu vin. Nu. Au dat start începutului festivităţi-lor, care se vor desfăşura în în-treaga republică, cu genericul „Ziua vânătorului“, din cadrul evenimentelor consacrate îm-plinirii a 140 de ani de la înte-meierea Societăţii Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova. Spre bucuria tuturor, ziua de dumi-

nică, 25 ianuarie curent, s-a dovedit a fi o frumoasă zi de iarnă, blândă, cu ninsoare li-niştită, cu zăpadă neprihănită.

„Poieniţa veselă“, unde s-a adunat toată lumea cu acest prilej, se află în pădurea din dealul Ialovenilor, mai sus de Dănceni.

Ceasul a bătut ora nouă dimineaţa. Andrei Poparcea, preşedintele Consiliului Sub-diviziunii Teritoriale Ialoveni,

moderatorul festivităţii, a dat ordin ca toate colectivele de vânători să se alinieze pentru a onora drapelul şi imnul SVPM. Cu un cuvânt de felicitare şi un îndemn la fapte vrednice de un vânător corect şi onest, s-a adresat directorul executiv al SVPM, dl Simion Istrati. După aceasta, Gheorghe Grosu, ma-nagerul Subdiviziunii Terito-riale, a dat citire programului, menţionând cu satisfacţie că,

spre deosebire de prima festivi-tate similară, ce s-a desfăşurat acum 10 ani şi la care au parti-cipat 7 colective, de data aceas-ta sunt prezente 21 din cele 22 colective de vânători din partea locului. Deci: competiţii la tir, tragerea otgonului, ridicarea greutăţilor; concursuri pentru cea mai bună amenajare a casei vânătorului şi pentru cele mai gustoase bucate vânătoreşti, concursul artistic… N-a lipsit


nici tradiţionalul botez al tine-rilor vânători…

La întreceri au participat toţi ortacii. Mari emoţii s-au revărsat la tragerea otgonului. Ştim că „unde-s doi, puterea creşte“, darmite unde-s cinci la un capăt al otgonului şi alţi cinci, „adversari“ la celălalt?! După concursuri au urmat vi-zitele pe la „casele“ vânătoreşti cu degustarea bucatelor deli-cioase, pregătite de bucătarii aleşi pe sprânceană.

Timpul a trecut repede şi iată-i pe bravii vânători aliniaţi pentru totaluri. Au fost înmâ-nate premii, oferite de condu-cerea SVPM, Subdiviziunea raională a SVPM şi Consiliul

raional Ialoveni, reprezentat de preşedintele raionului Ialoveni Lilian Popescu.

S-au învrednicit de pre-mii colectivele vânătoreşti din Costeşti — pentru cel mai gustos iepure; din Rezeni — pentru cei mai mulţi abonaţi la revista „VPM“; din Puhoi — pentru cea mai bună zeamă vâ-nătorească; Pojăreni — pentru deosebita ospitalitate.

La ridicarea greutăţilor cel mai puternic s-a dovedit a fi Sergiu Ciobanu (Ialoveni), cel mai chitaci la tir — Gh. Moisei (Malcoci), la tragerea otgonului s-au impus voinicii din Ulmu.

Au fost şi alte menţiuni, întâmpinate cu aplauze fur-

tunoase. Echipa din Suruceni a ocupat primul loc pentru amenajarea casei şi a mesei vânătoreşti, învrednicindu-se şi de un premiu bănesc. Locu-rile II şi III le-au revenit echi-pelor din Ialoveni şi Malcoci.

Pentru o activitate prodi-gioasă în dezvoltarea vâna-tului, Consiliul raional Ialo-veni i-a menţionat cu premii băneşti pe vânătorii Andrei Chirilă, Vitalie Brăilă, Iurie Harabagiu. Pentru colabo-rarea cu organele de drept în combaterea braconajului, pe de o parte, dar şi pentru ajutorul în menţinerea ordi-nii publice, pe de altă parte, Inspectoratul raional de po-

liţie a premiat colectivele din Horăşti, Zâmbreni, Moleşti. A fost îmbucurător şi faptul că organizatorii sărbătorii au avut grijă ca toate colectivele participante la festivitate să fie premiate pe măsură.

În fine, s-a anunţat coborâ-rea drapelului vânătorilor. Dar nici aici nu s-a trecut… fără surprize. La un moment, pân-za drapelului s-a agăţat într-un ram şi nu se dădea nicidecum să coboare… cum se vede, nu dorea ca această admirabilă sărbătoare să ia sfârşit.

În „Poieniţa veselă“ până seara târziu au răsunat cântece vânătoreşti.

igor grosu


chinologie

În zilele noastre procesul de pregătire a unui câine pen-

tru lucru efcicient în câmp este mai facil pentru dresor, în vir-tutea faptului că în condiţiile actualului nivel înalt de selec-ţie fiecare ţânc, în generaţia a patra, deja moşteneşte calităţi ereditare stabile, strict necesa-re unui câine antrenat pentru lucrul în condiţii de câmp.

Sarcina dresorului se rezu-mă, la ora actuală, doar la dez-voltarea şi consolidarea doci-lităţii şi calităţilor vânătoreşti înnăscute, cu contracararea concomitentă a principalului defect — caracterului neascul-tător, la fel, a altor neajunsuri ce pot apărea pe parcurs şi care nu permit sau fac impo-sibilă realizarea principalului obiectiv. Asemenea calităţi, nedorite nici la vânătoare, nici

în viaţa cotidiană, sunt: agre-sivitatea excesivă, încăpăţina-

rea, alergarea fără noimă după păsările ridicate etc. Trebuie să ştim că unele rase de câini, şi chiar linii în cadrul rasei, au o capacitate sporită de transmi-tere a calităţilor vânătoreşti, prin ereditate, şi progenituri-le respective însuşesc perfect abilităţile necesare, atât la eta-pa dresării, cât şi instruirii în teren. Concomitent, sunt rase şi linii în cadrul acestora care, de rând cu calităţile necesa-re unui câine de vânătoare, le transmit cu insistenţă urma-şilor şi calităţi negative: încă-păţinare, agerime insuficientă, agresivitate sporită, timiditate, uneori — dezvoltarea încetini-tă a instinctului vânătoresc.

În procesul de lucru cu asemenea câini dresorul va

avea nevoie de mai multă răb-dare, cumpătare şi insistenţă. Cu atât mai multă satisfacţie îi va aduce dresorului atingerea efectului scontat, conştienti-zarea faptului că el a reuşit să păstreze un câine pur-sânge şi l-a educat în calitate de ajutor de nădejde al vânătorului.

Dresorul trebuie să fie o persoană cu o fire echilibra-tă. În procesul comunicării cu discipolul său el trebuie să evite mişcări nervoase, tam-tam-uri, ţipete — toate acestea sperie ţâncul. Acceptând o atitudine echilibrată şi binevoitoare faţă de discipolul său, ajutându-l să facă cunoştinţă cu lumea în-conjurătoare, mereu necunos-cută şi uneori ameninţătoare, capabilă să-l intimideze. Ţân-cul percepe cu ajutorul dreso-rului lucruri şi fenomene noi, animale necunoscute, balta şi câmpia, o lume nouă şi foarte atractivă pentru el. Este o eta-pă foarte importantă în viaţa câinelui, dar şi un pas înain-te pentru dresor în realizarea obiectivului propus.

Este esenţial că de la bun început câinele vede în per-soana dresorului un apărător de nădejde, care este capabil

să dezlege cu succes orice si-tuaţie.

Dresorul nu va purcede la următorul exerciţiu, dacă câi-nele nu l-a însuşit pe cel pre-cedent. În procesul instruirii, trebuie să fim delicaţi cu disci-polul nostru.

Un dresor experimentat, ştiind cât de delicat este disci-polul său, va stabili cu precizie plafonul capacităţilor câinelui şi, în funcţie de circumstanţe, nu-i va ordona tânărului patru-ped să facă imposibilul, cerân-du-i doar un efort pe măsură într-o formă corespunzătoare, însă oricum obligatoriu spre executare. Instructorul va evi-ta numaidecât să aplice pedep-se dure faţă de discipolul său, care ar putea să genereze frica, uneori şi repulsia faţă de edu-cator. Acest lucru va complica la culme sarcina pe care şi-a propus-o dresorul.

Dresorul nu trebuie să facă abstracţie de o atitudine tac-ticoasă în relaţia cu un câine pursânge, deoarece acesta are un sistem nervos înalt dezvol-tat, este sensibil la orice mani-festare de indecenţă.

De aceea, noi prevenim persoanele care încearcă, fără

Despre dresorPentru a educa şi instrui în câine de vânătoare impecabil este uneori suficient ca instructorul să lucreze cu viitorul partener al stăpânului nu mai mult de o oră pe zi. Mai mult ca atât: exerciţiile de scurtă durată timp de 20—30 de minute dimineaţa şi seara trebuie să poarte un caracter sistematic, fără pauze îndelungate.


un efort zilnic, „dintr-o miş-care“ să „dreseze“ câinele său tânăr cu ghionturi, compor-tament brutal că această cale este inadmisibilă şi se poate solda cu anihilarea definiti-vă a calităţilor vânătoreşti ale câinelui şi chiar cu decesul acestuia.

Cunosc mai multe cazuri triste când asemenea „dresori“ amărâţi au adus la pierzanie câini cu calităţi vânătoreşti excelente. De regulă, aceşti rataţi strigă în gura mare că li s-a nimerit un patruped neas-cultător şi incapabil. Calicind câinii, ei prejudiciază cauza chinologică şi este o mare greşeală să încredinţezi unor asemenea indivizi ţânci pur-sânge.

De regulă, asemenea dre-sori şi la vânătoare se uită de pe poziţii consumiste, ca mo-dalitate de aprovizionare cu carne, şi dragostea lor faţă de natură diferă de sentimentele pe care le încearcă vânătorii adevăraţi. Ei nu iubesc nici câi-nele propriu, nici animalele în genere. Toate eşecurile le pun doar pe seama asistentului lor patruped. Pe de altă parte, este indicat de a stabili cu câinele o relaţie amicală, sufletească, acesta trebuie să fie deprins cu vocea, fluieratul stăpânului, ca să poată înţelege ce anume doreşte de la el stăpânul. Sem-nalele dresorului trebuie să fie simple, clare, ca ţâncul să le perceapă cu uşurinţă şi să le ţină minte pentru totdeauna, spre exemplu: „culcat“, „stai“, „la loc“, „aport“ etc. Nu emi-teţi alt ordin, dacă câinele nu l-a executat pe cel anterior.

Instruind câinele, dresorul trebuie să-şi perfecţioneze în continuare bagajul de cunoş-tinţe, să studieze literatura de specialitate, să facă schimb de expedienţă cu alţi dresori, să adere la secţia chinologică pe lângă Societatea vânătorilor, să participe împreună cu dis-cipolul la expoziţii, testări de teren, competiţii vânătoreşti.

s. tAmmAN

Epagneul Breton face parte din grupa pontatori-lor continentali, împreu-nă cu bracul german, vijla maghiară, pudel-pointerul, Munsterlanderul şi este cel mai mic câine pontator uti-lizat în ţara noastră la vână-toare.

Epagneul Breton este un câine vioi, cu miros bun şi alură delicată. Lucrează în apropierea vânătorului şi ca-ută cu pasiune vânatul mic în câmp deschis, terenuri împă-durite, desişuri şi chiar la bal-tă în stufărişuri, având o bună rezistenţă la intemperii.

În ciuda taliei sale mici, de numai 48—51cm (mascul), este un foarte bun aportor,

putând aduce chiar şi iepure-le la piciorul partenerului său de vânătoare. Aretul său este ferm, caută vânatul rapid şi cu perseverenţă.

Temperamentul său este unul maleabil şi docil, ceea ce îl face uşor de dresat. Epagne-ul Breton este un câine prie-tenos şi sensibil, de aceea vâ-nătorul nu trebuie să îl trateze cu severitate.

Ţara de origine a Epag-neului este Franţa, mai exact regiunea Bretaniei, unde iz-voare istorice, precum pic-turi şi tapiserii din secolul al XVII-lea, reprezintă acest tip de câine, vânând şi aportând. Prima descriere a rasei a apă-rut, surpinzător, în 1850, în

Anglia. Prima apariţie oficială a avut loc la Paris, la Expoziţia Canină din 1900, iar standar-dul rasei a fost recunoscut în 1907. Culoarea tipică a Epag-neului Breton este fond alb cu pete castanii, având firul blănii semilung, fin şi mătăsos. Înce-pând din anii ’50, standardul european al rasei permite şi culoarea neagră.

NicolAE străvoiu

Cel mai mic pontator

Februarievânătoare

Gerul lunii februarie şi lipsa de hrană afectea-ză grav mai multe specii de interes cinegetic, fiind cauzele principale care produc maladii serioase şi chiar moartea vânatului.

Vom avea grijă să aprovizionăm sistematic hrănitorile şi sărăriile, să controlăm zilnic con-sumul furajelor.

Potecile de acces la hrănitori şi sărării vor fi curăţate după viscole şi întroienire.

Continuă combaterea răpitoarelor. Vezi şi proiectul special în acest sens aprobat de Consiliul SVPM.

În ianuarie s-a încheiat vânătoarea la iepuri şi la fazani. Dar nu şi pentru braconieri.

Concursuri între colectivele primare din fie-care subdiviziune teritorială pentru depista-rea şi ridicarea laţurilor în terenurile de vână-toare.

Se face bilanţul evaluării efectivelor de vânat în fiecare subdiviziune teritorială.

În gospodăriile specializate în creşterea şi vâ-narea fazanului, în caz de polei, vor fi organi-zate lucrări de deschidere a cărărilor spre hră-nitori şi patrule de pază contra braconierilor.

Se desfăşoară adunări anuale în colectivele primare şi în subdiviziunilee teritoriale.

Se construiesc pe lacuri cuiburi artificiale pen-tru rațe.

pescuit, piscicultură. Se face combaterea dăunătorilor ihtiofagi. Se execută copci noi în gheaţa bazinelor ges-

tionate, se întreţin copcile vechi. Continuă recoltarea stufului. Competiţii de pescuit sportiv la copcă. Achitarea cotizaţiilor anuale de membru al

SVPM, secţia pescuit sportiv şi de amatori.

paşi frumoşi pe portativZodia Vărsătorului ne-a surprins plăcut – igor grosu, colaboratorul revistei

noastre, om de o inteligenţă aparte, jurnalist încercat, dar şi un compozitor în-zestrat, a împlinit vârsta de 60 de ani.

Cu această ocazie, dragul nostru coleg, redacţia VPM te felicită cordial, do-rindu-ţi multă sănătate şi noi realizări, o viaţă lungă, plină de bucurii. Fii aşa, cum îţi dictează sufletul şi muzica, într-o armonie perfectă.


AvizPieile de vulpi, vânate în ultimele două luni, sărate şi uscate, se achiziţionează la Bălţi,

contra plată (telefon de contact: 069253740) şi la Chişinău (telefon de contact: 068573979).

Într-un orăşel provincial, în muzeul vânătorii ruseşti, am văzut cel mai obişnuit zmeu de hârtie, una dintre distracţiile preferate ale co-piilor. Ca formă el se asea-măna cu o pasăre mare, fiind colorat ca un şoim sau vultur. S-a adeverit că, odinioară, cu ajutorul unui asemenea zmeu, vânătorii dobândeau cu mult succes potârnichi şi prepeliţe.

Mult timp s-a scurs de atunci, iar zmeul cu pricina tot nu-mi dădea pace. Astfel, am luat decizia să pun capăt tuturor dubiilor, drept care am confecţionat un zmeu asemă-nător, perfecţionându-i forma şi calitatea execuţiei. Am uti-lizat materiale mai potrivite (celofan, hârtie subţire şi trai-nică), evident, mai bune decât cele întrebuinţate pe timpuri.

De câţiva ani eu vânez nu-mai cu prietenul meu zburător

— zmeul. Iată cum fac acest lucru…

La vânătoare plec de unul singur sau cu un ortac. Vânând singur, leg zmeul de cingătoa-re. Lansez zmeul doar aflându-mă pe câmpul unde ştiu bine

că se află potârnichi şi prepeli-ţe. Aleg un loc potrivit, ca vân-tul să bată din spate, şi lansez

zmeul.Cine a lansat zmeul cel pu-

ţin o singură dată, ştie că acest lucru trebuie înfăptuit treptat, trăgând puţin câte puţin de fir, ca zmeul să urce cât mai sus. Tragem o dată de fir şi zmeul

s-a ridicat deasupra capului, încă o dată şi el este deja la vreo zece metri de la sol. Singura

regulă de care trebuie să ţinem cont — cu cât mai multe „cozi“ are zmeul şi cu cât ele sunt mai lungi — cu atât mai sus se va ridica acesta.

Dar putem dota zmeul nostru şi cu o singură coadă. Important este ca aceasta să fie lată. Fără coadă zmeul nu-şi va lua zborul.

Este necesar ca zmeul să zboare la înălţimea de 50 de metri şi la vreo treizeci de me-tri — în faţa vânătorului. Po-târnichile şi prepeliţele au frică să-şi ia zborul, odată ce obser-vă că în aer planează o pasăre de pradă. La fel putem vâna şi alte animale de câmp, chiar şi raţe (în trestii cu câinele).

În timpul vânătorii cu zmeul, vânatul, de frica păsă-rii răpitoare, e silit să-l lase pe vânător să se apropie cu mult mai aproape decât chiar la dis-tanţa unui tir sigur. Numai că, în acest caz, este bine să aveţi mai multă conştiinţă, decât cartuşe!

v. sugrobov

tehnici uitate

Vânatul cu zmeul

Argăsirea pielii de vulpe în condiții casniceDacă blana e uscată, apoi

trebuie muiată, drept care o lăsăm peste noapte în apă rece sărată.

Să vedem, deci, cum proce-dăm mai departe:

Descărnarea — curăţim blana desigur, din interior, de toate pieliţele, grăsime şi re-sturi de carne, utilizând în acest scop un cuţit sau alt obiect ase-mănător metalic, un briceag de grădină, eventual, pentru a tăia, roade de pe suprafaţă tot surplusul de ţesuturi.

Spălarea — spălăm blana în apă rece cu detergent, apoi o clătim binişor.

Muiatul — lăsăm peste noapte blana într–o soluţie de sare cu oţet, pregătită în urmă-toarea proporţie: la un litru de apă rece adăugăm 30 g de sare şi 30 g de oţet de 70%.

Uscarea — după ce scoa-tem blana din soluţie, o scur-gem bine cu mâinile, o scutu-răm şi o punem la uscat. Blana se va usca treptat şi uniform. Evităm contactul pielii cu sur-sele de căldură şi foc.

Tăbăcirea — urmărim cum se usucă pielea, iar în lo-curile în care aceasta deja se zvântează, observăm pete întu-necate care se întăresc treptat. Pentru a nu admite acest lucru, frământăm aceste sectoare de piele cu degetele, cam aşa cum mototolim de regulă un ziar, ca blana să devină moale. Apoi iarăşi uscăm pielea şi repetăm operaţiile respective (de mo-totolire şi uscare), până când

pielea nu se va usca definitiv şi nu va deveni moale.

Dacă pe anumite motive, nu reuşiţi să frământaţi în de-gete pielea excesiv uscată, mu-iaţi-o în soluţia de oţet, în care blana a stat o noapte şi conti-nuaţi procedura.

La finele acestei etape, un-geţi întreaga suprafaţă internă cu glicerină, ca pielea să devină moale şi elastică.


Dicţionar

Cuvinte şi expresii vânătoreşti

CoNTiNUare DiN Nr. 1, 2015

dropie, pl. dropii. Pasăre săl-batică mare şi înaltă, sedentară în zonele de stepă, odinioară şi în câmpia Bălţilor şi Bugeacului. Vânătorii o preţuiesc ca specie rară de vânat. Am văzut cârduri de d ro p i i care, cu pas măsu-rat şi cu capul mereu ridicat a pază, străbăteau acele şesuri fără margini (A. Odobescu).

dumbrăveancă, pl. dum-brăvenci (var. dumbrăvancă). Pasăre migratoare cu penaj al-bastru-verzui, care trăieşte prin dumbrăvi şi păduri izolate. Este preţuită pentru că nimiceşte mulţi dăunători ai agriculturii şi silviculturii (lăcuste, cosaşi, gân-daci de câmp etc.). O dumbră-vancă zbură spre pădure, stră-bătând văzduhul peste lanurile întinse de grâu (M. Sadoveanu).

durău, pl. duraie (durăie). Cădere de apă în albia unui râu sau pârâu; cascadă. În volbura din d u ră u se răsfăţau înotând cu iuţeală păstrăvi roşietici (A. Vlahuţă).

echinocţiu, pl. echinocţii (var. echinox). Fiecare dintre cele două momente ale anului (din 21 martie şi 23 septem-brie), când Soarele se află pe traiectoria ecuatorului ceresc şi când ziua este egală cu noap-tea. În ziua e c h i n ox u l u i de primăvară se poate zice că pe iarnă a mâncat-o lupul („Calen-darul plugarului”, 1932).

elan, pl. elani. Animal ru-megător din familia cerbilor, cu coarne late şi ramificate. Tră-ieşte de obicei în pădurile din regiunile nordice ale Europei. În Moldova e l a nu l este o specie rară şi vânatul lui este interzis (T. Colac).

etologie (în cazul dat) Ra-mură a biologiei moderne, care studiază comportamentul şi modul de viaţă al animalelor. Comportamentul şi modul na-tural de viaţă al animalelor sunt studiate de o disciplină specială a zoologiei denumită etolo gie („Biologia”, manual, 2002).

dr. hab. ANAtol ErEmiA

Ştim că vânătorii, şi nu numai ei, consideră blănurile animalelor vânate ca trofee, pe care le utilizează sub dife-rite aspecte (gulere, căciuli, mesade), sau sub formă de carpete covor cu capul natura-lizat (vulpi, bursuci, lupi, urşi), medalioane (capete naturali-zate) ancorate pe panoplii (râs, lup, urs, mistreţ, căprior, cerb, capră neagră, ibex etc.), ori tă-băcite pentru confecţionarea genţilor, tocurilor de armă, în-călţămintei etc.).

Toate aceste prelucrări ulterioare ale blănurilor sunt pendente de jupuitul iniţi-al care, cu cât va fi făcut mai atent, cu răbdare şi profesio-nalism, va asigura un plus de calitate, excluzând posibelele degradări prin alterare, re-spectiv căderea părului. Pro-cesul de prelucrare prin ar-găsire şi finisare va da blănii calitatea şi trăinicia necesară durabilităţii în timp.

Pentru preîntâmpinarea posibilelor neajunsuri, voi ex-

pune câteva îndrumări şi pro-cedeie obligatorii în executarea jupuitului diverselor specii.

Când începem jupuitul, prima grijă o acordăm simetri-ei inciziilor pe membre, tora-ce, coadă, fie că este un animal de talie mică (vulpe, bursuc, vidră, jder, dihor, hermelină), fie de talie mare (lup, urs, mis-treţ, căprior, cerb comun sau lopătar).

La animalele de talie mică şi nu numai vom da atenţie deosebită jupuitului din zona

capului, pentru a nu deteriora, prin tăiere, pleoapele, urechi-le, babinele cu trufa botului. O grijă deosebită o vom acorda cozii, după extragerea verte-brelor, obligatoriu o vom spin-teca până la vârf. Labele le vom jupui cu răbdare până în preaj-ma unghiilor sau copitelor.

La blănurile vânatului pre-destinat naturalizării tip me-dalion, pentru a putea scoate pielea peste trofeu, incizia o vom face dintre rozete sau ci-lindrii cornoşi pe spatele gâ-

tului pănă spre grebăn (cerb comun, lopătar, căprior, capră neagră, muflon, ibex etc.) În felul acesta, cu atenţie vom de-cupa pielea de sub rozete, con-tinuând cu urechile, pleoapele până la trufa botului, secţio-nând babinele din interior.

Odată terminată operaţi-unea, se sărează abundent pe toată suprafaţa internă şi se pliază piele pe piele cu părul în afară. După aproximativ zece zile o punem pe crăcană, şan sau scândură, în vederea uscă-rii şi prelucrării ulterioare.

La blănurile animalelor de talie mare, după caz, după jupuire vom aplica o nouă în-depărtare a muşchilor şi gră-simii, ce uneori au aderenţă, astfel încât sarea să pătrundă la rădăcina părului. În plus şi obligatoriu la aceste specii vom jupui urechile de pe cartilaj pe toată suprafaţa şi vom secţiona prin interior babinele, având grijă să nu tăiem rădăcinile mustăţilor (urs, cerb, căprior, capră neagră, muflon), încât sarea să pătrundă uniform.

Cu răbdare şi pricepere, un jupuit corect şi atent făcut, va da un plus de calitate blănii, pentru utilizările amintite mai sus.

AlExANdru AlAci

iscusinţa vânatului

Jupuitul animalelor sălbaticesubiEctul Nu rEprEziNtă o NoutAtE, folosirEA blăNurilor fiiNd prActicAtă diN prEistoriE. EsENţiAlul EstE cum fAcEm jupuirEA pENtru cA blANA să-şi păstrEzE iNtEgritAtEA şi cAlităţilE îN vEdErEA prElucrărilor ultErioArE, fiE Argăsitul pENtru obţiNErEA blăNurilor, fiE tăbăcitul îN pErspEctivA iNdustriEi piElăriEi (mArochiNăriE, coNfEcţii, divErsE AccEsorii diN piElE).


Factorii de care trebuie să ţineţi cont când doriţi să achiziţionaţi un binoclu sunt: diametrul obiectivului, pute-rea de mărire, tipul şi calitatea elementelor optice ale obiecti-velor, tipul de straturi care au fost aplicate pe lentile, tipul de prisme folosite. În general, sunt de preferat binocluri cu diametrul obiectivelor mari, puteri de mărire mici şi lentile tratate.

diametrul obiectivelor determină puterea de adunare a luminii instrumentului. O putere mare de adunare a lu-minii se traduce printr-o ima-gine mai luminoasă, cu mai multe detalii. Poate fi deosebit de importantă în condiţii mai slabe de iluminare.

Dublarea dimensiunii unui obiectiv duce la mărirea de 4 ori a puterii de adunare a luminii instrumentului. De exemplu, un binoclu 7x50 adună de 3 ori mai multă lumină decât unul 7x35 şi de 4 ori mai multă lumi-nă decat un binoclu 7x25.

Ar părea că un diametru mai mare înseamnă mai bine, dar în realitate această valoare trebuie corelată cu alţi factori, cum ar fi diametrul pupilei de ieşire sau chiar scopul pentru care doriţi să folosiţi bino-clul.

câmpul vizual al binoclu-rilor reprezintă lăţimea ariei pe care o vedeţi prin binoclu şi este de obicei descris în două moduri: angular sau linear.

Câmpul vizual angular re-prezintă unghiul real vizibil

prin binoclu şi se măsoară în grade. Câmpul vizual linear reprezintă lăţimea ariei obser-vate şi se măsoară în metri la 1000 de metri.

Câmpul vizual este strâns legat de puterea de mărire a binoclului. O putere mare de mărire înseamnă un câmp vi-zual îngust. Câmpurile largi sunt de dorit în special în ca-zul obiectelor aflate în mişcare (ex., păsări care zboară) sau când dumneavoastră sunteţi în mişcare (vă aflaţi într-o maşi-nă, barcă).

diametrul pupilei la ie-şire indică lăţimea razei de lu-mină care iese din binoclu (în partea cu oculare). Un diame-tru mare este de dorit în condi-ţii slabe de iluminare.

Pentru aplicaţii astronomi-ce, diametrul pupilei ar trebui să corespundă diametrului pu-pilei dumneavoastră după ce acesta s-a adaptat întunericu-lui. Diametrul va trebui să fie între 5mm şi 7mm. 7mm este diametrul maxim la care poa-te ajunge pupila umană. Dia-metrul pupilei umane tinde să scadă o dată cu vârsta.

relieful ocular este dis-tanţa (exprimată în milimetri) la care binoclul poate fi ţinut în relaţie cu ochii, astfel încât întregul câmp vizual să poată fi observat confortabil.

Relieful ocular ar trebui să fie cel puţin 10mm, 15mm pen-tru un confort optim, poate chiar mai mult dacă purtaţi ochelari.

luminozitatea imaginii oferite de binoclu are impact direct asupra capacităţii bi-noclului de a vă oferi imagini chiar şi în condiţii slabe de ilu-minare. Calitatea contrastului şi a culorilor imaginii depind şi ele de luminozitate.

Luminozitatea este direct influenţată de următorii fac-tori: diametrul obiectivelor, capacitatea componentelor optice de transmisie a luminii, puterea de mărire. Straturile cu care sunt tratate suprafeţe-le optice permit ca mai multă lumină să treacă. Dacă vom compara două binocluri cu di-ametre ale obiectivelor egale, dar cu puteri de mărire dife-rite, binoclul cu o putere mai mică de mărire va fi mai lumi-nos. Ex.: 7x50 este un binoclu mai luminos decât 15x50.

Pentru a afla mai multe des-pre luminozitatea binoclurilor, trebuie să urmăriţi câţiva indici notaţi în specificaţiile instru-mentului. Primul ar fi factorul Twilight — este un indice care redă capacitatea unui binoclu sau a unei lunete de a avea re-zultate mulţumitoare în con-diţii slabe de iluminare. Cu cât acest indice este mai ridicat cu atât imaginile sunt mai bune.

rezoluţia binoclurilor reprezintă abilitatea acestora de a distinge detalii fine şi de a produce imagini clare. O rezo-luţie mai mare oferă culori mai intense şi un contrast mai bun.

Rezoluţia variază în funcţie de diametrul binoclurilor şi de calitatea elementelor optice, de

echipamente

Alegerea binocluluiMai devreme sau mai târziu fiecare vânător, pescar sau turist se pomeneşte în situaţia când are nevoie de binoclu. Dar, venind la magazin (sau consultând catalogul inter-net-magazinului), de îndată îşi dă seama că, efectiv, nu prea eşti pregătit să faci o alegere — atât de variată este oferta de articole, propusă atenţiei cumpărătorului. Aşadar, cum să ne alegem un binoclu care să fie util în orice situaţie de viaţă? Vom menţiona de la bun început că binocluri absolut universale nu există prin definiţie, însă, în scopurile noastre vânătoreşti şi pescăreşti cel mai potrivit este un binoclu de câmpie. Realizând achiziţia, oricum trebuie să ţinem cont de o serie de factori. Să vedem acum care sunt aceştia.


colimare, condiţiile atmosferi-ce şi de acuitatea vizuală a celui care foloseşte binoclul.

contrastul imaginii este diferenţa de luminozitate din-tre obiectele luminoase din câmpul vizual şi fundal. Este important, deoarece un con-trast bun este necesar pentru a vedea obiecte mai puţin lumi-noase şi pentru a observa mai multe detalii vizuale.

Contrastul este dat de straturile optice aplicate pe elementele optice, colimare şi curăţenia lentilelor. Factorii externi cu impact asupra con-trastului sunt: calitatea aerului şi turbulenţa.

distanţa minimă de fo-calizare (near focus, în engle-ză) exprimă distanţa dintre bi-noclu şi cel mai apropiat obiect care poate fi focalizat (văzut clar). De obicei, puteţi focaliza mai aproape cu un binoclu cu putere mică de mărire şi dia-metre mici ale obiectivelor.

straturile optice aplica-te (sau învelişurile) optice au rolul de a reduce reflecţiile şi pierderile interne de lumină, asigură o transmisie uniformă a luminii şi cresc claritatea şi contrastul imaginii. Binoclu-rile au de obicei 10—18 su-prafeţe de sticlă, fiecare jucând rolul său în transmisia luminii. În zilele noastre, aproape toate instrumentele optice benefi-ciază de optica acoperită într-unul sau mai multe straturi. Există câteva diferite tipuri de tratare a elementelor de sticlă. Veţi putea citi despre binoclul dumneavoastră că beneficiază de straturi optice:

Coated: cel puţin un ele-ment optic important are un strat aplicat pe cel puţin o suprafaţă.

Fully-coated: toate lentilele şi suprafeţele de sticlă au cel puţin un strat aplicat.

Multicoated: cel puţin un element optic important al unui binoclu fully-coated are mai multe straturi anti-reflex pe cel puţin o supra-faţă a sa.

Fully-multicoated: toate elementele optice ale unui binoclu fully-coated au mai multe straturi antire-flex care asigură o trans-misie a luminii de până la 90—95%.Unele binocluri cu prisme

roof beneficiază de straturi phase pentru a elimina pier-derea contrastului datorată de-fazării luminii la trecerea prin prisme şi pentru a oferi ima-gini în culori vibrante.

prismele porro si pris-mele roof sunt cele două ti-puri importante de prisme care se folosesc în construcţia binoclurilor.

Prismele roof sunt destul de mici şi uşoare astfel încât încap într-un tub scurt, drept şi uşor. Sunt compacte şi sunt alegerea cea mai bună când primează dimensiunea şi greutatea.

Prismele porro sunt mai masive şi se găsesc în binocluri care nu au un desen liniar. Tu-burile binoclurilor cu prisme porro ies în afară.

Calitatea optică a prismelor este dată de tipul de sticlă din care sunt construite. Cele mai comune tipuri de sticlă folosite în construcţia prismelor sunt BK-7 şi BK-4, BK-4 oferind

imagini mai bune în binocluri compacte cu distanţe focale scurte.

puterea de mărire, în ter-meni simpli, e o măsură care arată de câte ori mai aproa-pe se poate vedea un obiect printr-un binoclu (sau lunetă terestră) faţă de cum se vede cu ochiul liber. În denumirile produselor, puterea de mărire este dată de primul număr pe care îl citiţi. Un binoclu 10x50 are puterea de mărire 10x.

Puterea de mărire afectea-ză luminozitatea imaginii — în general, cu cât puterea de mă-rire e mai mare, cu atât lumi-nozitatea imaginii scade.

distanţa interpupilară (notată IPD) este distanţa din-tre pupilele ochilor noştri, mă-surată din centrul pupilelor în timp ce ochii sunt focalizaţi pe infinit. Această distanţă variază de la o persoană la alta. Dacă priviţi la un obiect apropiat, distanţa interpupilară scade.

Termenul se aplică şi în ca-zul binoclurilor, reprezentând distanţa dintre centrele pupile-lor de ieşire.

Pentru a beneficia din plin de avantajele binoclului trebuie ca cele 2 distanţe interpupilare amintite mai sus să coincidă. Din această cauză binoclurile au o distanţă interpupilară care poate fi modificată prin apropi-erea sau depărtarea celor două tuburi care compun binoclul. Unele binocluri au şi o scală care măsoară valoarea curentă a distanţei interpupilare.

Majoritatea persoanelor nu văd la fel de bine cu ambii ochi. Din acest motiv, multe bino-

cluri au un ocular (de obicei cel drept) al cărui focus poate fi reglat — ajustarea dioptrii-lor de puterea. Pentru a folosi această opţiune, întâi setaţi la 0 indexul de pe inelul ocula-rului. Folosind rotiţa de focus din centru, cea care reglează ambele oculare, focalizaţi pe o stea sau un obiect îndepărtat privind prin ocularul fără ajus-tarea dioptriilor (de obicei cel stâng). Asiguraţi-vă că aţi obţi-nut un focus bun.

www.skywAtchEr.ru

La vânătoarePe geana câmpului albiuSe vede-un codru mare,Lucind sub soarele gălbiuŞi-un sat pierdut în zare.

Răsună codrul de-mpuşcări,De chiote voioase, De urlete şi de lătrăriPe culmele râpoase.

Căci e vânatul boierescLa urşi cu negre blane,La lupi, ce-n fugă clănţănesc,La vulpile codane...

Sub crengile ce se întindDe ţurţuri încărcateHăitaşii mare foc aprindCu vreascuri îngheţate.

Şi vânătorii osteniţiS-aşează-n jur grămadă,Unii pe trunchi, alţii lungiţiPe perne de zăpadă.

Şi toţi pe gazdă fericescDe mândra-i vânătoare,Căci a ucis un cerb codrescŞi patru căprioare.

vAsilE AlEcsANdri

La 90 de ani şi tot cu arma în mânătudor capcelea, admirabil om de omenie, cel mai longeviv şi iscusit

vânător din satul Hăsnăşenii Mari, raionul Drochia, a ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani. Apreciind înalt contribuţia domniei sale la educaţia mai multor generaţii de vânători în spiritul corectitudinii şi respectării eticii vânătoreşti, sporirea numerică a vânatului şi ocrotirea faunei cinegetice în ţarina străbună, Societatea Vânătorilor şi Pescarilor din Moldova îl felicită cordial şi îi doreşte multă sănătate, voie bună şi luminat să fie de toată recunoştinţa discipolilor săi.

coNducErEA svpm


În fiecare an, absolut legal, cote de pescuit din râul Nistru şi lacurile Cos-teşti-Stânca şi Cahul sunt aprobate pen-tru pescuitul industrial/comercial. Mai simplu spus, în fiecare an, statul scoate la vânzare kilometri întregi de suprafaţă ac-vatică, iar dreptul de a pescui revine celor care propun cel mai bun preţ.

Achiziţiile, precum arată chiar datele oficiale, se fac şi angro, iar, în ansamblu, fiecare al cincilea km de Nistru este aren-dat. În timp ce statul crede că are de câşti-gat de pe urma acestor tranzacţii, pierzan-ţii evidenţi sunt locuitorii din preajmă, care nu mai au dreptul nici de a se apropia cu undiţa de malul apei. Şi mai mari pă-gubaşi sunt, însă, râul Nistru şi lacurile Costeşti–Stânca şi Cahul… Se pescuieşte excesiv şi cu unelte interzise, se pescuieşte ilegal, se pescuieşte cu şi fără autorizaţie, fără control şi fără limite, o arată chiar rapoarte ale instituţiilor statului. Deşi a trecut aproape un an de când am publicat prima investigaţie la temă, autorităţile se fac a nu vedea paiul, căutând doar bârnele în ochii altora. Mai mult, trecerea sub tă-cere şi sub lege a neregulilor, exploatarea la maximum a resurselor acvatice a con-tribuit la degradarea unui sector econo-mic important, precum este piscicultura.

Uriaşa pânză de păianjen

Crocmaz, Tudora, Palanca, Olăneşti, Purcari, Răscăieţi sunt doar câteva dintre localităţile în care câte 3-5 km de Nistru este arendat. Pescuiesc, evident, cei care au cumpărat permise, iar oamenii locului

doar visează să arunce undiţa în râu. Şi nu mai este niciun secret faptul că plasele sunt înşirate asemeni unei uriaşe pânze de păianjen, de-a curmezişul, sub apa acestui fluviu.

Este o realitate pericolul dispariţiei, în viitorul apropiat, a majorităţii speciilor de peşti. Povestesc oamenii locului, dar o demonstrează şi datele ştiinţifice — până la mijlocul secolului trecut (1960) fluviul Nistru era renumit în Europa prin locurile de reproducere a „peştilor regali“ (sturio-nilor). Astăzi, precum se arată în volumul „Peştii Nistrului de mijloc şi de jos“ (Chi-şinău, 2013), îngrijit de Alexandru Moşu şi Ilia Trombiţchi, aşa-zisa abundenţă numerică a peştilor din Nistru (crap, sânger, novac, cosaş) se menţine exclusiv prin reproducere artificială şi populări ulterioare. Din totalul peştilor bazinului nistrean, puţini au valoare comercială — doar ştiuca, plătica, sângerul, novacul, cosaşul, crapul, şalăul, babuşca, taranca, carasul şi alte câteva. S-au înmulţit, în schimb, speciile invazive, străine: carasul argintiu, murgoiul bălţat, soretele şi mo-şul de Amur. Pe baza rezultatelor nume-roaselor studii, arată Alexandru Moşu şi Ilia Trombiţchi, avem dreptul să spunem că ihtiofauna autohtonă a Nistrului este în stare extrem de critică.

Cu toate acestea, anual, Nistrul se scoate la licitaţie. Iar dacă anterior (2012—2014) se aprobau câte 30 de cote, pentru acest an (2015) au fost aprobate 33 de cote pentru pescuit industrial/comer-cial pe Nistru — în total 142 de km de Nistru, toate în perimetrul numit „Nistrul inferior“. Dacă am raporta la lungimea

Nistrului de pe teritoriul R. Moldova, am vedea că fiecare al cincilea km de râu este propus spre arendă(!). Plasele, evident, stau întinse pe tot atâţia km(!).

40 mii lei — preţul unei cote pentru pescuitul industrial

În 2007, prin Hotărâre de Guvern (nr. 888 din 6 august 2007), s-a stabilit că taxa anuală pentru pescuitul industrial/co-mercial este de 9000 lei pentru o tonă. Tot

anual, la sfârşit de noiembrie, Ministerul Mediului publică ordinul de aprobare a cotelor pentru pescuitul industrial/co-mercial în obiectivele acvatice piscicole naturale. Anul acesta, au fost aprobate 60 de cote: pe Nistru Inferior — 33 cote (tone); pe Lacul Costeşti-Stânca — 22 cote (tone); pe Lacul Cahul — 5 cote (tone). Pentru prima dată, nu au mai fost aprobate cote pentru Lacul de acumulare Dubăsari şi fluviul Nistru medial, iar au-

batem alarma

Nistrul scos la mezat

Foto

: Mic

hael

A. P

ersh

yn


torităţile deja se laudă cu acest progres în domeniu, făcându-se a uita că şi pe aceste segmente Nistrul este plin de plase, ceea ce înseamnă, de fapt, admiterea tacită a pescuitului ilegal şi a braconajului. La li-citaţie, precum arată anunţul publicat pe site-ul Serviciului Piscicol, au fost scoase jumătate din cotele aprobate — adică cele pentru care au fost înregistraţi mai mul-ţi doritori. Ion Grati, director adjunct la Serviciul Piscicol, ne-a comunicat că, în perioada 2012—2014, cele mai solicita-te sectoare pentru pescuitul industrial/comercial au fost pe Nistrul de Jos, de la Palanca până la Talmaza, Ştefan Vodă, preţurile variind între 10 mii şi 40 mii lei pentru cota de pescuit.

Conchidem că bătălia pentru obţi-nerea de cote, pe anumite sectoare, este chiar foarte mare şi câştigă cel care dă un preţ pe potrivă. Interesul masiv îl gene-rează chiar şi prevederile legale, care, prin lipsa de reglementări clare a regulilor de pescuit şi a răspunderii în urma încălcă-rii acestora, încurajează pescuitul indus-trial excesiv. De ex., potrivit Anexei nr. 1 la Legea nr. 149/2006 pentru pescuitul industrial/comercial, este permisă utiliza-rea năvoadelor, plaselor şi ieterelor (pct. 12), iar la pescuitul speciilor nevaloroa-se de peşte se admite folosirea uneltelor cu dimensiunea ochiului mai mică decât cea stabilită (pct. 13), menţiona, în 2013, Vadim Gheorghiţă, inspector superior la CNA, într-un Raport de expertiză antico-rupţie la proiectul de lege privind modifi-carea şi completarea unor acte legislative (Codul contravenţional, Codul penal, Le-gea nr.149 din 08.06.2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura). În 2013, cu o iniţiativă parlamentară de modificare veniseră doi deputaţi, unul dintre care era Dumitru Diacov — scopul era excluderea fenomenului pescuitului ilegal, excesiv şi a braconajului piscicol în obiectivele acvatice piscicole naturale de pe terito-riul Republicii Moldova. Propunerea de modificare prevedea, pe lângă majorarea sancţiunilor contravenţionale pentru în-călcarea regulilor de protecţie a resurselor piscicole şi a regulilor de pescuit, introdu-cerea răspunderii penale pentru pescuitul ilegal. Totodată, se propunea stabilirea interdicţiei pentru persoanele fizice de a practica pescuitul industrial/comercial şi permisiunea de a pescui doar pentru persoanele juridice, pe motivul că acestea sunt înregistrate, duc evidenţa contabilă şi sunt supuse impozitării. Proiectul de lege nu a obţinut sprijinul necesar şi nu a fost aprobat de către Parlament. Un argument de bază al CNA, potrivit aceluiaşi Raport

de expertiză anticorupţie, a fost perico-lul de a fi acordate prea facil permisiuni de folosire a uneltelor cu dimensiunea ochiului mai mică decât cea stabilită în lege, sub influenţa agenţilor economici din domeniu. De unde, oare, acest interes al parlamentarilor de a promova pescuitul

industrial? Poate pentru că, precum arată şi studiul sus-menţionat („Peştii Nistrului de mijloc şi de jos“), Nistrul de Jos (inclu-siv limanul) este cel mai bogat în rezerve de peşte.

Pentru interzicerea pescuitului industrial

Ilia Trombiţchi, preşedintele Asocia-ţiei „Eco-Tiras“, este de părere că pescu-itul industrial/comercial trebuie interzis, starea în care a ajuns Nistrul fiind critică. Şi Cornel Busuioc, expert de mediu, dar şi pescar amator, susţine aceeaşi poziţie. „Nistrul este împânzit de plase. Prevede-rile legale presupun marcarea plaselor cu plute oranj şi plombe speciale — lucru care nu se respectă. Niciodată nu am văzut vreo plasă care să corespundă totalmente cerinţelor legale. Această practică de vin-dere a cotelor, de fapt, generează şi o ar-mată de braconieri. Oricare ar fi cotele — mari sau mai mici, cert este că Nistrul are nevoie de o pauză destul de lungă pentru a-şi restabili efectivul numeric al speciilor care îl populează. Sunt împotriva vânzării cotelor, respectiv, trebuie interzis pescuitul industrial!“, a concluzionat expertul.

Şi datele controalelor Serviciului Pis-cicol arată că există nereguli. În raportul de activitate pentru anul 2014 (care încă

nu a fost făcut public — pe site-ul www.sp.gov.md ultimul raport de aici datează cu 2011(!)), se arată că angajaţii Serviciu-lui Piscicol au efectuat 48 de verificări ale capturilor pescarilor care practică pescu-itul industrial/comercial, fiind depistate şi documentate 21 de contravenţii. Altfel

spus, jumătate dintre controale au consta-tat încălcări, abateri de la cerinţe.

În timp ce Nistrul rămâne fără peşte, iar plasele se întind pe zeci de kilometri de fluviu, Legea 149/2006 privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura continuă a fi aplicată — cotele se aprobă şi se alocă anual, în detrimentul statului şi spre um-plerea buzunarului afaceriştilor. Pierdem, pe an ce trece, o uriaşă avere naţională, care se scurge în câteva buzunare, contri-buind la degradarea unui sector impor-tant, precum ar trebui să fie cel al piscicul-turii, din care nu se va alege nimic, spun experţii, dacă nu va fi revizuit modelul de funcţionare şi abordare.

Iar pofta de a scoate tot peştele din Nistru este atât de mare, încât, la licitaţia pentru 2015, preţul maxim propus pentru o cotă, în sectorul Nistrului de Jos, a ajuns la 80 000 lei. Este mai mult decât evident că Legea 149/2006 a fost promovată pen-tru a îmbogăţi câţiva şmecheri şi a lăsa Nistrul fără de peşte. Or, interesul statu-lui ar trebui să fie altul: legi clare care să asigure dezvoltarea pisciculturii naţionale şi păstrarea ihtiofaunei şi a biodiversităţii acvatice în fluviul Nistru şi în apele natu-rale ale Republicii Moldova. De câte ori va mai trebui să abordăm acest subiect de interes naţional ca să fim auziţi de factorii de decizie?

liliA curchi


Mihalţul ocupă un areal foarte larg de răspândire (spe-cie circum-arctică): nordul şi centru Americii de Nord, Europa (până în nordul Italiei unde a fost introdus), Siberia, nord-estul Asiei.

În limitele Republicii Mol-dova este o specie vulnerabilă, întâlnită cu precădere în albia medială a r. Prut.

Starea sa populaţională este un exemplu tipic când specia, în pofida arealului larg, demonstrează un declin local din cauza factorilor antropici negativi (colmatarea, eurofiza-rea, fragmentarea ecosisteme-lor, ş.a.).

La prima vedere, mihalţul seamana cu somnul, de care se deosebeste totuşi, în primul rând prin marmoraţiile accen-tuate de pe flancuri, la mijlo-cul bărbiei se distinge o mus-teaţă lungă, iar pe spate are două înotatoare dorsale bine

Când toţi peştii iernează — el se învioreazăAţi ghicit, EstE vorbA dEsprE mihalţ — Lota Lota (Linnaeus, 1758). EstE o spEciE dE Apă dulcE, dAr cArE suportă uşor şi mEdiul sAlmAstru, dE orgiNE Arctică, rudă cu cuNoscutul cod (diN rusă: „trEskA“) Al mărilor NordicE (mAi biNE zis cu cuNoscutul „ficAt dE cod“).

epigrame ioN divizA

La pescuit prin ploaie

Din ceruri norii mă adapă,Din lac mă-mproaşcă val cu val,Stă peştele deştept sub apăŞi eu, un idiot, pe mal.

Epitaf unui pescar

Adormind pe mal anume,C-un rachiu, fireşte,S-a trezit pe ceea lumeCât ai zice peşte!

Soartă de pescar

Iar când mai trage câte-o duşcă,E vai şi-amar de capul său:În baltă peştele nu muşcă,Acasă soaţa muşcă rău!

exprimate (prima înotătoare dorsală este scurtă, cea de-a doua mai lungă).

Mihaltul, singurul repre-zentant de apă dulce al gadide-lor, a păstrat acea caracteristică nordică potrivit căreia, preferă

apele reci, motiv pentru care trăieste în zonele lipanului, scobarului şi mrenei, mai rar la altitudini mai mici. Pe timp de vară se mişcă mai puţin, dar odata cu primele zile reci de toamnă devine mai activ, părăsindu-şi adesea locurile de adăpost.

În pofida faptului că mi-haltul este un peşte răpitor, dezvoltarea sa este lentă, în-trucât vara se hrăneşte destul de puţin. Lungimea obişnuită este de 35—45 cm; exempla-rele mai mari sunt o raritate. Greutatea medie variaza intre 0,5 şi 1 kg, dar există şi indi-vizi de peste 10 kg, deşi, cum s-a menţionat, foarte rar şi mai mult la graniţa de nord a ari-alului.

Este o specie de fund, cu activitate nocturnă dezvolta-tă, consumă aproape orice fel de hrană de origine animală. Exemplarele adulte sunt cu precădere ihtiofage.

În lumea peştilor mihalţul este mai mult un „radicalist“ şi un „antipod al regulelor ge-nerale de pescuit“. Dacă majo-ritatea speciilor sunt active în sezonul cald, la mihalţ e invers — pe timp de iarnă creşte pofta de mâncare, dacă majoritatea speciilor se reproduc primă-vara—începutul verii, atunci mihalţul se reproduce iarna, dacă la majoritatea speciilor timpul frumos şi presiunea atmosferică stabilă sunt con-

diţiile necesare de asigurare a unui pescuit de succes, atunci mihalţul este cu atât mai pofti-cios, cu cât afară e mai moho-rât şi „parşiv“.

Dacă majoritatea speciilor răpitoare preferă prada uşor îngerabilă, fără ghimpi şi ţepi (ca obleţul, babuşca, carasul argintiu ş.a.), atunci pentru mihalţ mai bună momeală ca „ghiborţul ghimpos şi zăbălos“ nu există, dacă pentru pescui-tul altor specii este necesară o montură fină, atunci mihalţul nu este prea „delicat“ şi muşcă cu aceeaşi intensitate momea-la agaţată la fir de 0,2 mm sau la cel de 2 mm. Muşcătura lui este hotărâtă, el înghite adânc cârligul şi, odata inţepat, aces-ta nu se mai rupe din gură. Însă, trebuie să ştim şi să fim atenţi!

Specia este protejată de lege, fiind inclusă în Cartea Roşie a Republicii Moldova. Dacă l-aţi prins întâmplător — eliberaţi-l cu grijă de cârlig şi reîntoarceţi-l în apă în stare vie!

dr. dumitru bulAt,Institutul de Zoologie al AŞM

ihtiofauna


Bibanul şi şalăul, ştiuca şi ghiborţul, celelalte specii de peşti răpitori, suportând rela-tiv uşor iarna, în deplină ac-tivitate a modului de vieţuire, acum, în condiţii noi, de în-călzite şi oxigenare mai bună a apei, devin mai „agresivi“, mai dornici de „luptă“ pentru do-bândirea hranei de care au ne-voie sporită. Temperatura ae-rului, prielnică topirii zăpezii de pe gheaţă şi de pe malurile iazurilor şi lacurilor, împros-pătează apa obosită de povara iernii, înviorează totodată şi ritmul de existenţă a peştilor paşnici — babuşcăi, roşioarei, carasului, crapului, plăticăi şi altor reprezentanţi ai neamu-lui acvatic. Peştii încep să-şi părăsească „reşedinţa“ din locuri adânci, căutând hrana preferată în apropiere de ma-luri, la revărsarea pârăiaşelor în pieptul leagănelor de apă cu suflet larg de veşnicie.

Pescarii amatori şi spor-tivi preţuiesc mult acest timp, acordând partidelor de pes-cuit la sfârşit de iarnă întreaga pasiune, prilejuind sufletului adevărate sărbători, pline de mare satisfacţie şi lumină de bucurie neţărmurită. „Arma-ta“ acestor înflăcăraţi căutători de noroc pescăresc acaparează

toate bazinele acvatice, miş-cându-se cu precauţie pe ghea-ţa şubredă, aproape răzmuiată, scoţând din zecile de copci sute de fiinţe aripate de o rară frumuseţe.

„Recoltarea“ bogăţiei acva-tice se înfăptuieşte cu aceleaşi ustensile de iarnă — undiţe cu nălucă sau cu mormâşcă. Acum, când peştii devin mai actici, mai pofticioşi de „bu-catele“ alese, reluăm utilizarea nălucilor mai grele, folosite în primele săptămâni de formare a gheţii, năluci care coboară la fundul apei mai repede, câş-tigând timpul de aur pentru ademenirea cu succes a răpito-rilor dragi. Nălucile mari sunt contraindicate, deoarece burta

bibanilor este plină cu icre şi nu există loc suficient pentru momelile mai impresionan-te, motiv pentru care peştii le ignoră. E bine să fixăm mai sus de nălucă un cârlig, pe tija că-ruia e legată o bucăţică de lână roşie. Foarte des bibanii atacă anume acest cârlig, sporind cu mult numărul capturilor.

Un pic mai grele decât cele utilizate în mijlocul iernii sunt şi mormâştile, agăţând în cârligul lor larve proaspete de ţânţar, râme mici şi subţiri, alte nade naturale. În lipsa acestora se pot folosi, desigur, cu rezultate mai modeste, şi nade artificiale — mărgeluţe minuscule de diferite culori, bucăţele mici din învelişul fi-relor de telefon (negru, galben, roşu), bucăţele de gumă subţi-re, rotundă, vopsite în roşu, fâşii înguste de celofan roşu de la ţigările bulgăreşti, alte ma-teriale cu farmec de ispitire a fiinţelor acvatice flămânde.

Babuşca, plătica şi carasul preferă mormâşca fără vibra-ţii, dorind s-o vadă nemişcată la 5—7 cm mai sus de fundul apei. Se pot folosi şi undiţe cu două mormâşte, însă dirijarea lor în timpul scoaterii din apă a peştilor este mai complicată, deoarece nu arare mormâşca

liberă se agaţă de buza de jos a copcăi, favorizând evadarea exemplarului prins. Totuşi, pescarii cu experienţă se des-curcă bine şi în aceste cazuri.

În zile favorabile, cu cer acoperit cu nori uşori, fără vânt, activitatea peştilor nu conteneşte până în clipele de lăsare a amurgului. Dacă soa-rele este puernic, străluminând apa de sub copci şi „orbind“ peştii, ei nu atacă nici năluca, nici mormâşca, părăsind în grabă locurile acestea. Când presiunea atmosferică este în-altă, 760—765 mm, mormâşca îşi face mai „onorabil“ datoria în apele de lângă mal, ce nu depăşesc 1,2—1,5 m. În aceste condiţii nefavorabile năluca îşi pierde rostul utilizării.

Pescuitul la sfârşit de iar-nă, când gheaţa e sfărâmicioa-să, mustind de apă, cere din partea pescarilor vigilenţă, a fi cu ochii în patru, spre a evita nedorita scăldătoare în albia undelor reci. Paza bună, fără consum de alcool, ne asigu-ră securitatea, întorcându-ne acasă, cu mult peşte şi mult soare de mulţumire cerească în suflet.

vlAdimir rusNAc,scriitor

Pescuitul la sfârşit de iarnăCu fiecare zi care coboară din veşnicie, vestind apropierea primăverii, bătrâna iarnă slăbeşte văzând cu ochii, pierzându-şi tot mai mult stăpânirea peste fire, cedând, încet-încet, suflului năvalnic al noului anotimp. Soarele îşi schimbă respiraţia, săltându-şi fruntea tinerească în înaltul cerului, dulce sărutând cu buzele razelor calde pământul şi plapuma de gheaţă a bazinelor acvatice. Începe trezirea lentă din amorţire a naturii şi a tot ce este viu în împărăţia ei.


Un om singuratic, cu mimica liniştită, suficient de mulţumi-toare, ars de vânt şi soare, iubitor de singurătate, o umbră abia văzută care alunecă discret pe uliţele satului, pe cărările câmpului sau pădurii. Om respectuos, care nu se amestecă în treaba nimă-nui, foarte rar îşi spunea părerile. Chema şi mergea de sărbători în ospeţie, primea copiii de Crăciun şi Anul Nou, dacă i se cerea un sfat, îl dădea cu calm şi mare profunzi-me, era mărinimos, şugu-băţ la momentul potrivit, în rest — un om închis, plin de mister.

Îl iubea toată lumea, pentru că aluneca precum umbra unui nor, apărea pe unde nu te aştepţi, sa-luta copiii şi le dădea câte o bomboană de sufletul babei sale, care era sănă-toasă şi ducea gospodăria mai mult de una singură.

— Moş Neculai, nu ne mai da dumneata bineţe, că ne ocărăsc părinţii. Noi trebuie să te respectăm.

— Dar voi mă res-pectaţi. Se vede în ochii voştri. Numai că gândul vostru trebuie să fie la joacă, să o faceţi cât mai frumoasă.

Moş Neculai, mereu îmbrăcat în verde, avea parcă şi chipul verde, o pălărie verde cu multe semne de tablă frumoase şi o pană de acvilă de o sută de ani, o traistă verde în care avea câteva turte de grâu şi doi litri de vin făcut de el în gospodărie, opinci din piele de mistreţ, ciorapi şi obiele de lână verde, totul făcut în casa lor, de el şi baba Varvara. Se oprea uneori îndelung pe câte o rădăcină, lua un dumicat de turtă pe care o mesteca în tăcere şi după ce o înghiţea, lua o gură de vin cu gravă evlavie. Apoi privea atent fiecare vâlcea, fiecare tufiş sau stufăriş, ore întregi cu o bucurie nemăsurată.

În toamnă, când încă nu au căzut frunzele, moş Neculai putea fi văzut zilnic cu un purcoi de fân tânăr-verzui de lucernă sau tri-foi sălbatic, bine legat cu un brâu de mohor răsucit, pe care îl atâr-na în copaci la înălţimea gâtului său. Dimineaţa şi seara îl vedeam, însă, lunecând pe deal sau stând ca o statuie ore în şir.

Mai târziu, undeva pe la mijlocul lui noiembrie, o spuză de zăpadă albea suriu câmpul şi târşurile. Spre seară, umbra lui moş Neculai a alunecat spre un pâlc de arini în care a dispărut. După o vreme, cale de un ceas sau mai bine, un pocnet surd a cutremurat valea, din tufişul de arini s-a ridicat un norişor de fum, apoi tăce-re. Mai târziu moşul a intrat în cârciumă, iar în traista din spate se vedeau copitele şi coarnele chinuite ale unui căprior. A luat o cinzeacă de monopol, pe care a pupat-o îndelung şi a dispărut în drum spre casă.

În mod neobişnuit, la mijlocul lui decembrie, într-o diminea-

ţă pe la ora zece, moş Neculai a mers continuu toată lunca şi tot dealul, ca atunci când se culeg bureţi, atât de ciudat că se mira tot satul. După faptul zilei s-a întors încruntat în sat, s-a oprit la cârciumă, a dat peste cap ţoiul de monopol, a tuşit de trei ori parcă să atragă atenţia că este supărat şi a plecat spre casa lui Iliuţă al

Piscului, un bărbat leneş, tată a trei băieţi leneşi. Unii spun că le place şi monopolul, că lasă la câr-ciumă puţinul care îl câş-tigă anevoie, muncind cu ziua. A trecut fără să bată la poartă, a tuşit de trei ori în faţa uşii şi a intrat.

Din casa lui Iliuţă cale de un sfert de ceas s-au auzit cuvinte de ocară, după care moşul a ieşit parcă mulţumit de ceea ce făcuse. Din prag până la poartă a mai strigat: „nu am nevoie de puturoşii tăi să momească câinii şi vulpile la hrănitoarea caprelor. Se poate ca iar-na asta să vină lupii, vrei să rămânem fără capre? Oamenii sunteţi voi, măi sărăntocilor, uitaţi de Dumnezeu şi de ursitele bune?… Dacă mai puneţi laţuri, eu chem jandarmii şi şeful de post“.

Soarele rece stătea să cadă-n asfinţit, când moşul satisfăcut şi îngân-durat, a intrat în crâşma pentru un ţoi de monopol pe care l-a savurat până la

lăsarea întunericului. Ca de obicei nu vorbeşte cu nimeni, nu spu-ne nimic, doar cugetă cu o fierbinţeală parcă nefirească.

Dar… zilele trec şi tot trec. E ger cumplit şi oamenii se trag înfriguraţi în casele care par că scârţâie din încheieturi ca nişte bătrâni reumatici. Însă, încetul cu încetul, satul a început să fiarbă, cetele de tineri au organizat hore, au început cântările şi şezătorile, satul mirosea a izmă creaţă, busuioc şi levănţică, tot satul şi încă mai departe. Apoi Dumnezeu a coborât pe pământ, îngerii şi tot satul au cântat colinde.

După Crăciun au început pregătirile bandelor de urători cu: urşi, capre, cerbi, ţigani, ofiţeri, dame, căluşari, vornicei vestitori şi muzică de fanfară, chiar dacă erau tarafuri improvizate printre ele. O vibraţie cuprinzătoare cutremura satul şi sufletele oamenilor, chiar şi pământul, singur universul rămânând nezdruncinat. Aşa ajungea pe atunci la noi chemarea străbunilor cu care petreceam trecerea între ani, în amintirea trecerii de la o viaţă la alta.

Mi-aduc aminte că, spre sfârşitul lui ianuarie, moş Neculai a trecut pe lângă casa noastră, în drumul lui spre luncă şi hrănitoa-rea caprelor. Mama a ieşit în prag şi l-a rugat să împuşte un iepure, că se sperie şi ceilalţi de la căpiţele de fân, deoarece pişatul iepure-lui mirosea specific şi intra în fân, iar vacile, simţind acest miros, nu-l mai consumau cu plăcere. Moş Neculai a făcut un semn de

literatură

Moş Neculai


Des

ene

de V

asile

DAB

IJA


aprobare, a mers acasă după puşcă, a tras două focuri şi a pus pe pragul casei două leşuri de iepure. După ce a bătut în uşă a spus: „apăi, eu mă duc“ şi a ieşit din curte. Mama a ieşit şi a strigat în urma lui: „mulţam, mulţam, bade Neculai! N-ai stat pentru un păhărel!“. „Am să trec altă dată, azi am alte trebi. Spune-i lui Mi-tiţă să nu mai clădească fânul aşa de sus, e prea înaltă platforma şi

iepurii intră sub fân. Sunt mulţi acolo. Să-i prindă cumva Mitiţă, că dacă-i împuşc, nu-i mai scoate de sub fân şi o să miroasă fânul a hoit“.

În acel an, februarie a fost cu zăpadă mare şi ger cumplit, pu-ţinii, care îndrăzneau să mai circule, spuneau că aceasta scârţâia sub picioare ca cioburile de sticlă. Moş Neculai era printre cei care ieşeau zilnic pe câmpuri şi îl vedeam seara când se întorcea parcă mulţumit de sine. Într-o seară ar fi spus celor din cârciumă că e timpul lupilor. „Trăim o iarnă năprasnică“, ar mai fi spus. O astfel de iarnă era normală pentru el, un fel de vreme favorită. După o săptămână i-a sfătuit pe săteni să asigure animalele, să repare adăposturile, să aibă vetre pregătite, pentru că dacă se aud lupii, să aprindă focurile. Atât a spus şi a dispărut.

După trei zile lupii au venit înfometaţi, cu ochii roşii de sânge. Au urlat de s-au speriat copiii şi femeile care cereau să se tragă clopotele. Au urlat două zile. În a doua zi spre seară s-a auzit o detunătură, un norişor de fum s-a zărit spre pădure, un schelălăit ca de câine din ce în ce mai depărtat, apoi linişte.

Mai târziu toţi câinii lătrau de mama focului, lumea era spe-riată, femeile şi copiii s-au închis în case, bărbaţii încercau să li-niştească vitele. Alarma era falsă, deoarece moş Neculai jupuise lupul şi aducea pielea cu cap cu tot în vârful unui băţ, deci, în jur mirosea de-ţi lua nasul. Vor mai urla câinii vreo câteva zile, până se va „usca“ mirosul de lup în gospodăria acestuia. De fapt, pielea s-a dezlipit de ţeastă, ţeasta se va fierbe cât să rămână oasele cu-rate, iar pielea după ce se va da cu sare grunzuroasă, se va plia şi se va rula pentru a fi pusă în sac şi asigurată cu sfoară, se va duce la asociaţia vânătorilor, contra cost, sau se va dubea şi păstra ca şi craniul ca trofeu pe panoplie.

Apoi, câteva zile bune, moş Neculai a lipsit din sat. A venit obosit rău, dar nu a mai ieşit ca de obicei să-şi facă rondul pe câmp, timp de o săptămână. În prima joi de după aceste întâmplări de poveste, moş Neculai şi-a cumpărat pălărie nouă din iarmarocul Tupilaţilor, o şaretă uşoară şi un cal. Unii spun că a împuşcat o mulţime de lupi şi statul i-a dat bani grei, alţii spun că l-ar fi auzit zicând că a îmbătrânit şi nu mai poate merge prea mult pe jos sau să care fân şi sare pentru sălbăticiuni, dar adevărul este că era şi una, şi alta, prea multe furtuni a suferit şi el, şi timpul şi-a cioplit semnele pe trupul lui nu prea tânăr.

În jur totul parcă a in-ţepenit. Şi vinovată de una ca asta e zăpuşeala infer-nală. Ofilită şi nearătoasă e şi pădurea... Dogorit şi prins de lene este dealul, e şi câmpia. Unul soarele, ca o tigaie încinsă, se simte bine, trudind ca un apucat. Dar, cine naiba îi preţuieş-te munca? Totul ce-i viu pe lumea aceasta a plecat pe undeva, s-a dosit prin pă-dure, s-a dus mai aproape de apă... Zăpuşeala hipnoti-zantă mă zăpăci şi pe mine până într-atâta, încât nici n-am observat cele două ciori, cocoţate într-un vârf de dud bătrân, şi aproape desfrunzit...

Cunosc bine meteahna lor. Odată ce stau nemişca-te şi expuse în bătaia soare-lui dogoritor, înseamnă că zămislesc ele ceva. Şi nu m-am înşelat. La umbra sărăcăcioasă a bătrânului copac, un dulău ciobănesc rodea ceva alene. Din când în când ridica capul greoi şi miţos, rânjea, aşa, aiu-rea (semn că nu admite niciun fel de împărţeală cu nimeni) şi iar apleca capul, continuându-şi masa. Dar ciorile din vârful dudu-lui se pare că aveau altă părere... Şi m-au convins de acest lucru „negresele”, când s-au desprins de pe creanga arborelui „ateri-zând” la doi paşi de mân-cău. Deranjat, acesta rânji, şi pentru orice eventualita-te, mai şi acoperi bucata copioasă cu laba. Dar mă-surile de securitate, luate de câine, puţin ce deranjau ciorile. După mersul agale şi indiferent, după ciugu-litul lenos şi dezinteresat, te-ai mira să crezi că aveau

ele vreun interes faţă de ocupaţia zburlitului de sub dud. Dar, ca să vezi, indi-ferenţa păsărilor nu era de-cât un truc, o tactică bine definită şi, cum se vede, des practicată. Căci, cât ai clipi din ochi, una dintre ciori porni într-un atac în direc-ţia căţelandrului, înaintare însoţită de zboruri şi pica-je îndrăzneţe. O încercare, încă una... Dulăul deranjat la culme de zgândărâtul tupeistei, se ridică brusc şi, ca un leu în agonie, sare cu tot corpul să înhaţe pasă-rea din zbor, dar... Saltul imprudent şi fără logică servi drept şturm pentru cioara ce ocupase poziţia în spatele câinelui. Un iureş

iute şi precis şi... văd cum în văzduhul dogoritor şi cleios se ridică cioara biruitoare, având în cioc o bună bucată de carne...

Mă bucuram parcă de ingeniozitatea ciorilor, dar îmi părea rău şi de dulăul prostit atât de nemilos...

Citisem undeva că o cioară trăeşte până la trei sute de ani. După ce urmă-risem acest caz spectaculos, mi-am zis: păi, să vieţuieşti atâta şi să nu poţi trage pe sfoară un câine, care abia de o duce până la douăzeci de ani, ar fi... culmea!

stANislAv duduciuc

Ingenioasele „negrese“


curiozităţi

Ştiaţi că...…coţofenele pot recunoaşte oame-nii după faţă?

În fiecare primăvară, cercetătorii de la Seoul National University (SNU) şi Ewha Womans University efectuează un studiu pentru a monitoriza reproducerea unei populaţii de coţofene din cadrul campu-sului SNU.

Won Young Lee, un student responsa-bil de colectarea ouălor din cuiburi pentru studiu, a observat că păsările au început să îl urmărească şi să îl alunge, potrivit des-copera.ro.

Bazându-se pe această întâmplare, cercetătorii au pus la cale un experiment: două persoane, îmbrăcate la fel, una care colectase ouă şi alta care nu se mai afişase în apropierea cuiburilor. În mod surprin-zător, coţofenele au fost agresive doar cu cel care le luase ouăle.

Din moment ce păsările nu sunt sen-sibile la miros, iar distanţa dintre ele şi cercetători era de 10 metri, cel mai proba-bil acestea au folosit simţul vizual pentru a distinge persoana cu care au de a face. Cei doi indivizi din experiment au purtat haine identice, singurele elemente ce pu-teau fi folosite spre identificare fiind ca-racteristicile faciale, pe care păsările le-au învăţat.

…coţofenele îşi jelesc morţii?

Cercetătorii au descoperit cu stupoare că stolurile de coţofene se întorc să îngri-jească şi să îngroape trupurile suratelor lor decedate accidental, potrivit dailymai.com.

Datorită imaginii create în timp, aceea de păsări agresive, gălăgioase şi cu un ape-tit feroce pentru puii altor specii de păsări, ornitologii nu se aşteptau să descopere urme de compasiune şi regret în rândul coţofenelor. Însă, în urma unor studii noi, apriga coţofană îşi arată partea sensibilă, dând dovadă de regret şi organizând chiar o formă primitivă de înmormântări.

Mark Becoff, etolog de prestigiu în ca-drul Universităţii din Colorado, a desco-perit cu uimire că un stol de coţofene se

ocupă de înmormântarea şi bocirea celor decedate.

La scurt timp după ce a publicat pe Internet observaţia sa, profesorul Becoff a

primit zeci de e-mail-uri de la oameni din întreaga lume, care i-au relatat că au văzut ritualuri funerare asemănătoare, practica-te de coţofene, ciori şi corbi.

Bătrânii spun despre coţofene că ves-tesc seceta atunci când ciugulesc boabe de porumb şi că anunţă o furtună — când se adună în stoluri. Tot despre coţofană exis-tă o legendă, potrivit căreia, această pasăre a refuzat să se urce în Arca lui Noe, pre-ferând să rămână în cuibul său pe durata potopului.

În comparaţie cu alţi membri ai fami-liei corvidelor, coţofenele nu sunt zbură-toare puternice şi de aceea îşi petrec mult timp pe crengile unor copaci sau chiar pe sol. În timp ce îşi caută hrana, coţofana scoate nişte sunete puternice, dar, cu toate acestea şi în ciuda dimensiunilor sale, este deseori fugărită de păsări mai mici.

Coţofenele sunt păsări sociabile, trăind în grupuri nu foarte numeroase, dar destul de zgomotoase (mai ales în primele săptă-mâni ale anului) — aceste sunete colective fiind semnalul pentru începerea perioadei de împerechere. De-a lungul primăverii, perechile de coţofene îşi împart şi apoi îşi stabilesc teritoriile, pentru ca luptele să în-ceteze şi să se poată ocupa de construirea cuibului, de ouă şi de îngrijirea puilor.

O ciudăţenie a lumii păsărilor este cio-cârlia-coţofană (denumită ştiinţific Gralli-na cyanoleuca), despre care — chiar dacă a fost botezată cu numele ambelor zbură-toare — se poate spune că nu este nici cio-cârlie, nici coţofană. Trăieşte în Australia, într-o mare diversitate de habitate (chiar şi în oraşe), preferând totuşi să stea lângă apă, unde are hrană. Perechi de ciocârlii-coţofană cântă deseori în duet, aşteptând să vină rândul vocii fiecăreia.

Continuăm călătoria prin muzeele ci-negetice ale Europei. De această dată vom vizita virtual Republica Estonia, cea mai nordică ţară baltică. Capitala acestui stat este oraşul Tallin. Teritoriul Estoniei con-stituie 45.227 km², iar populaţia ei numără circa 1.294.455 locuitori (2011).

Unul dintre muzeele cinegetice din Estonia se află în localitatea Mäetaguse, în nord-estul ţării şi este amplasat în conacul Mäetaguse, care a fost construit în anul 1796. Muzeul de vânătoare de aici ocupă camerele care înainte vreme au servit pe post de hambar şi pivniţă.

Expoziţia permanentă de aici prezintă viaţa urşilor. Prima piesă a muzeului a fost masculul Jaak. Există, de asemenea, o sală de vânătoare în care pereţii sunt decoraţi cu diferite trofee şi în care sunt găzduite expoziţiile temporare ale muzeului.

Muzeul Pădurilor din localitatea Sa-gadi, situată în nordul ţării, are colecţii ce reflectă vânătoarea şi pescuitul pe terito-riul estonian. Asemeni muzeului din Mäe-taguse, este găzduit de o veche reşedinţă nobiliară. Conacul care adăposteşte muze-ul datează cu secolul XVIII. Clădirea este o perlă a arhitecturii locale cu decoraţiuni exterioare şi interioare în stil baroc şi ne-oclasic.

Acest templu al culturii este deschis pentru toţi cei care sunt interesaţi şi le pasă de marea comoară din Estonia — pădurile

sale. Expoziţiile cuprind darurile pădurii, oferite înaintaşilor şi urmaşilor lor. Co-lecţiile muzeului numără peste 16.000 de piese, dintre care circa 1000 sunt expuse în mod continuu. Numărul acestora (cu tematică silvică, precum şi cele ce repre-zintă stilul de viaţă al nobililor locali) sunt în continuă creştere.

Scopul muzeului este de a familiariza vizitatorii cu diverse activităţi în domeniul silviculturii şi cinegeticii. În muzeu, trecu-tul şi prezentul se intercalează armonios prin expunerea felului de utilizare a daru-rilor pădurilor de-a lungul secolelor. Aici poţi vedea instrumente ce au fost şi sunt utilizate în silvicultură, trofee de vânătoa-re, colecţii de ciuperci, insecte etc. Vizita-torul se alege cu o imagine de ansamblu a relaţiilor dintre om, floră şi faună în acest colţ de lume. Să-lile destinate m u z e u l u i cuprind fosta casă de depo-zitare. Muze-ul activează din 2006 în această casă, care a apar-ţinut cândva celui care a administrat averea proprietarului acestor locuri. Ea a fost renovată în funcţie de necesităţile muzeului, în anul 2005. Ex-poziţia permanentă şi principală (Pădurea hrăneşte) poate fi admirată la etajul întâi al clădirii. Cele două săli adiacente holului sunt rezervate pentru expoziţii temporare,

iar o altă cameră este pe post de magazin pentru vânzarea cărţilor de specialitate, precum şi a suvenirelor.

Fostul depozit de haine (situat în par-tea de vest a conacului) a fost mobilat în toamna anului 2005 şi echipat cu scule de meşteşugărit din vremuri demult apu-se, şi alte piese istorice, folosite, de obicei, în activităţile care se desfăşurau în acele timpuri. Aceste exponate au fost donate, cu generozitate, de satele şi fermele din apropiere. Multe dintre piesele adunate se păstrează în clădirile-anexe ale conacului, constituind patrimoniul muzeului din Sa-gadi.

Ambele muzee — atât cel din Mäeta-guse, cât şi cel din Sagadi îşi aşteaptă cu

bunăvoinţă vizitatorii. Aici poţi descoperi multe din tainele naturii, ale pădurii, vână-torii, poţi afla mai multe despre admirabila convieţuire: om—mediu înconjurător.

selecţie: cRistina ciobanu, Institutul de Geografie şi Ecologie al AŞM

Muzeele vânătoreşti din Estonia

Vestigii europene

Stimate vânător!Procurând arme şi muniţii în magazi-nele SVPM, banii dum-neavoastră rămân în societate, contribuind astfel la dezvoltarea vânatului în Moldova.

Magazinele de arme ale SVPM

Magazinele de arme ale SVPM

Adresele magazinelor SVPM:mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132

Atelier de reparaţie şi testare a armelorTel. de contact:022 24 20 53; 079054705







alegerea binoclului tirul la vânătoare pescuitul la ...agvps.ro/docs/vpm februarie 2015.pdf · un...

Documents