Universitatea din OradeaFacultatea de Ştiinţe Juridice

ACTIVITATEA

ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

Coordonatori :

Prof Unv. Bara Voicu

Studentă :

Fericel Dalia

Drept,AnII,Gr I

Oradea

2013-2014

1616

Mijloace juridice de realizare a acţiunii administrative

1. Actul Administrativ

Caracterele actului administrativ

„Actele administrative constituie principala formă juridică de realizare a activităţii

administraţiei publice, a autorităţilor administrative ale statului sau ale colectivităţii locale.

Administraţia publică se înfăptuieşte în baza şi în vederea executării legii, prin acte

administrative cu caracter normativ sau individual, prin fapte materiale juridice şi prin

operaţiunile materiale administrative.”1

„Denumirea de „acte de drept administrativ ” încearcă să sublinieze regimul juridic al

elaborării actelor organelor administraţiei de stat, considerându-se că acesta indică apartenenţa

actului la administraţia de stat. ” 2

În concepţia noastră, actul administrativ este actul juridic emis/adoptat de o autoritate

administrativă, în mod unilateral şi în regim de putere publică, prin care se organizează sau se

aplică în concret legea.

Termenul de act administrativ este reglementat şi de noua Lege a contenciosului

administrativ care îl defineşte ca “actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o

autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii,dând naştere, modificând

sau stingând raporturi juridice.”3

Caracterele specific ale actului administrative sunt :

* Actul administrativ este forma juridică principală de activitate a administraţiei

publice. .

* Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă unilaterală.

* Actul administrativ este emis în regim de putere publică.

Asemănări şi diferenţe între actele administrative

1 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 365-3662 I. Santai, Drept administrative şi stiinţa administraţiei, vol II, Editura Rosoprint, Cluj Napoca, 2004, 9 283 Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 1154 din 7 decembrie 2004

1616

şi celelalte acte juridice

“Actele administrative se aseamănă cu actele juridice normative ale Parlamentului prin

aceea că ambele categorii de acte sunt acte juridice unilateral întemeiate pe puterea public, dar se

deosebesc în ceea ce priveşte forţa juridică şi regimul juridic aplicabil. Asemănări există şi între

actele administrative şi hotărârile sau deciziile instanţelor judecătoreşti, ambele categorii de acte

juridice provenite de la puteri diferite.

În sfârşit, diferenţe majore sunt între actele administrative şi contracte sau convenţii.

Dacă actul administrativ, astfel după cum am văzut, este expresia unei voinţe juridice unilaterale

şi este supus unui regim de drept public, contractual reprezintă un act bilateral, încheiat prin

acordul de voinţă a doua sau mai multe persoane cu scopul de a da naştere, modifica sau stinge

raporturi juridice.”4

Condiţiile de valabilitate a actelor administrative

Legalitatea actului administrativ

“În doctrina de specialitate s-a apreciat că prin regim juridic al actelor administrative

înţelegem un ansambu de reguli de fond şi de formă care conturează “personalitatea” acestora în

circuitul juridic, în sensul că evocă criteriile lor de valabilitate sau că regimul juridic al actelor

administrative reprezintă un anasamblu de reguli ce guvernează formarea, modificarea şi

desfiinţarea respectivelor acte.

Condiţiile generale de legalitate ale actului administrativ sunt : actul să fie emis în

conformitate cu litera şi spiritul Constituţiei, actul să fie emis în conformitate cu litera şi spiritual

legilor şi ordonanţelor, actul să fie emis pe baza tuturor actelor organelor administraţiei publice

care sunt superioare organului administrativ emitent, actul să fie emis în formă şi procedura

prevăzută de lege. Condţiile specific de legalitate, pe considerente de oportunitate în sensul ca

actul să fie conform cu interesul public ocrotit de lege, respective cu scopul legii (ratio legis),

oportunitatea fiind înţeleasă deci ca limita legală a dreptului de apreciere a autorităţii publice. ”5

Condiţii de fond

4 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 3695 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, editura All Beck, Bucureşti, 2002, p 49

1616

“Condiţiile de fond ce trebuie îndeplinite pentru a asigura legalitatea actului

administrative ţin de stricta respectare a competenţelor ce le au autorităţile administrative ce

emit/adoptă actul administrativ.”6

“Competenţa organelor administrative a mai fost definită ca fiind capacitatea ce le este

recunoscută de lege de a acţiona din punct de vedere juridic în vederea realizării activităţii

executive sau ca aptitudine legală recunoscută unui organ al administraţiei de stat de a înfăptui

această activitate “7 sau ca fiind ” aptitudinea conferită de normele juridice unui organ

unipersonal sau colegial al administraţiei de stat de a face acte juridice sau operaţiuni

administrative şi materiale”8

Condiţiile de formă

“În cele mai multe cazuri, actele administrative îmbracă forma scrisă, care este apreciată

ca o garanţie de legalitate. Actele administrative cu caracter normativ îmbracă numai forma

scrisă, fiind obligatorie publicarea lor, iar cele cu caracter individual îmbracă forma orală, în

condiţiile legii.

Forma scrisă a actelor administrative este necesară din mai multe motive, dintre care

amintim cele mai importante:

* Necesitatea cunoaşterii exacte şi complete a conţinutului actelor

* Existenţa unui mijloc de probă în caz de litigiu

* Verificarea legalităţii actului în vederea sancţionării celor vinovaţi de eventualele

vicii de legalitate a actului sau a celor vinovaţi de nerespectarea actului legal emis.

Forma scrisă reprezintă o condiţie de valabilitate a actului, ea fiind impusă ad validitatem

si nu ad probationem.

De forma scrisă a actului administrativ se leagă şi alte elemente de concretizare

exterioară a actului:

* Limba de redactare a actului care, de regulă, faţă de dispoziţiile art. 13 din Constituţia

revizuită este limba română

* Motivarea actului are menirea de a prezenta elementele de fapt şi de drept care

legitimează intervenţia actului respectiv.”9

6 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 373

7 Tudor Drăganu, Actele de drept administrativ, Editura Ştiinţifică, bucureşti, 1959, p 1088 Alexandru Negoiţă, Drept administrativ, Tipografia Universităţii Bucureşti, 1973, p 66-679 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 377-379

1616

Legalitate şi oportunitate

“Acţiunea administraţiei se bucură de o oarecare marjă de libertate, de o aşa zisă putere

discreţionistă care permite administraţiei să se adapteze condiţiilor concrete, aşadar, să poartă

aprecia oportunitatea acţiunilor şi actele sale.

În present, raportul dintre legalitatea şi oportunitatea actului administrative a devenit o

problemă controversată în doctrina românească, conturându-se două curente de gândire

distincte.”10

Procedura de elaborare, emitere sau adoptare a actului administrativ

“Autorităţile administraţiei publice au dreptul ori , după caz, obligaţia, de a iniţia,

emite/adopta ori încheia acte juridice, potrivit competenţei legale care le revine şi sunt lovite

după caz, de nulitatea absolută sau de nulitate relativă ori sunt considerate inexistente.

De regulă, proiectele de acte administrative cu caracter normativ pot fi iniţiate de

persoane cu funcţii de conducere sau de alte persoane, în condiţiile legii şi sunt însoţite, după

caz, de o notă de fundamentare, de referatul sau de raportul întocmit de către instituţia sau de

compartimentul de specialitate din aparatul propriu, precum şi de avizele de specialitate, după

care se transmite autorităţilor interesate şi celor stabilite de lege, care au obligaţia, ca în termenul

legal sau în cel stabilit de iniţiator, să examineze proiectul, prin prisma specialităţi lor şi să

comunice avizele, sau, după caz, observaţiile, recomandările, propunerile şi opiniile formulate.

Opiniile contrare se consemnează separat.

Astfel, sunt formalităţi procedurale anterioare actului administrativ: avizul, acordul

prealabil, şi propunerea proiectului.

Avizul reprezintă opinia de specialitate, solicitată de autoritatea administrativă

competemtă să emită/adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea şi oportunitatea

emiterii/adoptării şi la conţinutul actului.

Acordul prealabil reprezină consimţământul unei autorităţi administrative determinate,

cu privire la emiterea/adoptarea în viitor a unui act administrativ, de către o altă autoritate

administrativă.

Propunerea reprezină operaţiunea pregătitoare prin care este sesizată o autoritate

administrativă în vederea luării unei măsuro, iar proiectul reprezintă o propunere iniţiată de o

autoritate administrativă privitoare la un anumit mod de rezolvare juridică a unei situaţii într-o

10 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 380-383

1616

formă apropiată sau identică cu viitorul act administratoiv având un mod de alcătuire conform

cerinţelor impuse de tehnica legislativă.

În ceea ce priveşte formalităţile concomitente emiterii/adoptării actului acestea sunt:

1) Cvorumul reprezintă majoritatea cerută de lege pentru întrunirea valabilă a unui organ

colegial, care de regulă, lucrează în prezenţa majorităţii membrilor lor, în afara

cazurilor în care legea dispune altfel.

2) Majoritatea cerută de lege pentru adoptarea actului este reprezentată de numărul

minim de voturi necesar pentru ca actul administrativ să fie adoptat în mod valabil. Ea

poate fi –simplă, absolută şi calificată

3) Consensul impune ca adoptrarea actului administrativ să se realizeze prin acordul de

voinţă al tuturor membrilor care compun organul colegial de conducere.

4) Emiterea/adoptarea în comun a unui act administrativ reprezintă constituirea acestuia

prin voinţa simultană a cel puţin două autorităţi administrative ori cu participarea şi a

unei alte organizaţii sau structuri legal constituite neaflată în raporturi ierarhice.

5) Motivarea este operaţiunea administrativă prin care se expun considerentele de fapt şi

de drept, care justifică emiterea/adoptarea unui act administrative.

6) Redactarea

7) Semnarea

8) Contrasemnarea

În fine, sunt formalităţi procedural uleterioare emiterii/adoptării actului

administrative:

1) Aprobarea/ratificarea reprezintă încuviinţarea dată de o autoritate administrativă

ierarhic superioară cu privire la un act administrativ emis/adoptat în mod valabil de

către o autoritate administrativă.

2) Confirmarea reprezintă acţiunea de validare a unui act administrativ, realizată în

scopul de a-i întări forţa juridică, de a acoperi eventualele vicii de fond sau de formă

ori în vederea repunerii sale în executare.

3) Rectificarea este operaţiunea de îndreptate a erorilor materiale din înscrisurile

administrative.

4) Reconstituirea este operaţiunea de refacere a unui înscris administrative.”11

11 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 377-379 p 383-390

1616

Efectele juridice ale actelor administrative

Actele administrative intră în vigoare şi se pun în executarea de la data aducerii lor la

cunoştinţă sau la o altă dată indicată de ele, în formele prevăzute de lege.

Actele administrative produc efecte juridice până în momentul ieşirii din vigoare sau

al desfiinţării, prin anulare sau revocare, potrivit legii, iar cele cu caracter normativ produc efecte

juridice nu numai pentru dreptul administrativ, ci şi pentru alte ramuri de drept.

Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendante, modificate ori

completate

Abrogarea reprezintă situaţia de încetare definitivă a efectelor actului administrative prin

emiterea/adoptarea unui nou act administrativ. După modul în care se dispune, abrogarea poate fi

expresă sau implicită, iar după întinderea efectelor pe care le produce, acesta poate fi totală sau

parţială.

Anularea reprezintă sancţiunea aplicată actelor administrative emise/adoptate cu

încălcarea legii şi constă în lipsa acestora de efectele juridice în vederea cărora au fost

emise/adoptate.

Modificarea este operaţiunea juridică prin care se schimbă parţial conţinutul unui act

administrativ şi poate fi determinată, după caz, de schimbarea stării de fapt, avute iniţial în

vedere la adoptarea/emiterea actului administrativ.

Revocarea este operaţiunea juridică prin care autoritatea administrativă autoarea actului,

îşi retrage propriul act.

Suspendarea este operaţiunea juridică prin care încetează în mod vremelnic, efectele

juridice ale actelor administrative şi poate avea loc din oficiu sau la solicitare, în condiţiile legii.

Completarea actelor administrative constă în introducerea unor dispoziţii noi,

cuprinzând soluţii normative şi ipoteze suplimentare, exprimate în texte, care se adaugă

elementelor structural existente.

Nulitatea şi inexistenţa actului administrativ

“ Comparând nulitatea cu inexistenţa putem observa că, atât nulitatea, cât şi inexistenţa

sunt sancţiuni datorate încălcării unor condiţii de valabilitate ale actului administrative, dar de

grade diferite de gravitate.

1616

Din punct de vedere al naturii sale, înţelegem prin nulitate o sancţiune care intervine

atunci când actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a căror constatare încetează

prezumţia de legalitate a actului, iar prin a căror constatare încetează prezumţia de legalitate a

actului, iar prin inexistenţa actului o nulitate atât de gravă încât nu prezintă nici măcar o “umbra

a unei aparenţe de legalitate”.”12

Categorii de acte administrative

“În doctrina de specialitate, actele administrative sunt categorisite sau clasificate, în

funcţie de diferite criterii:

După întinderea efectelor pe care le produc, se delimitează:

Acte administrative cu caracter normativ, care cuprind reglementările de

principiu cu caracter obligatoriu, care se aplică unui număr determinat de

persoane

Acte administrative cu caracter individual, care sunt manifestări de voinţă, care

creează, modifică sau desfiinţează drepturi în serviciu uneia sau mai multor

persoane dinainte determinate.

După categoria organului emitent:

Acte emise de organele administraţiei de stat

Acte care emană de la alte organe de stat

Acte emise de autorităţile autonome ale administraţiei publice locale

Acte care emană de la persoane private, în baza împuternicirii date de lege ori de

organele administrative

Acte administrative prin delegare

O clasificare s-ar putea face în funcţie de forţa juridică a actului administrativ şi de

regimul juridic aplicabil:

Acte administrative de autoritate, care sunt manifestări exprese de voinţă unilaterală,

cu caracter individual sau normativ emise de autorităţile administraţiei publice în

vederea executării ori a organizării executării legii

Acte administrative de gestiune sau mixte,printre care şi contractele încheiate de

autorităţile administraţiei publice care sunt asimilate actelor administrative, potrivit

legii

12 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 393-396

1616

Actele administrative-jurisdicţionale emise de o autoritate administrativă cu atribuţii

jurisdicţionale în soluţionarea unor litigii.”13

A. Acte administrative atipice

a. Tăcerea administraţiei şi refuzul nejustificat.

Noţiunea de refuz nejustificat a fost conectată la cea de abuz de putere. De remarcat

faptul că nu orice refuz de a rezolva o cerere potrivit dorinţei peţitorului poate fi calificat refuz

nejustificată, ci numai atunci când acest refuz constituie un abuz, semnificând de fapt, excesul de

putere al administraţiei în raport cu persoana care solicită satisfacerea unui interes legitim.

b. Contractele administrative

Contractele administrative expres nominalizate în Legea nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ.

Art. 2 al. 1, lit c din Legea contenciosului adminitrativ stabileşte că sunt incluse în

categoria actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect :

Punerea în valoare a bunurilor proprietate publică

Executarea lucrărilot de interes public

Prestarea serviciilor publice

Achiziţiile publice

c. Actele administrative-jurisdicţionale

“În doctrina juridică, actele administrative cu caracter jurisdicţional au fost caracterizate

ca fiind actele emise de organele de jurisdicţie ce funcţioneză în cadrul organelor administraţiei

publice competente să soluţioneză anumite conflicte juridice apărute între organele administraţiei

publice şi particulari. Aceste acte juridice, după organul de la care emană sunt acte

administrative, iar după aspectele pe care le produc, sunt acte jurisdicţionale.”14

2. Contractul Administrativ

13 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 396-39814 A. Iorgovan, Tratat de drept administrative, vol II, Ediţia a II a, Editura All Beck, Bucureşti, p 612

1616

Teoria contractelor administrative s-a format în dreptul francez modern, fiind o creaţie a

jurisprudenţei Consiliului de Stat, jurisprudenţă care a fost conceptualizată apoi de doctrina

administrativă.15

“Unul dintre primii autori francezi care dezvoltă această teorie a fost Laferriere, iar

fondatorul concepţiei clasice este prof. Gaston Jeze.

La noi în ţară această teorie a penetrat odată cu dezvoltarea raporturilor juridice dintre

administraţiile publice şi întreprinzătorii particulari ce aveau ca obiect concesiunea diferitelor

lucrări publice sau, după caz a diferitelor servicii publice, ceea ce a determinat rezervele marilor

autori de drept administrativ din perioada interbelică (A. Teodorescu, P. Negulescu, C

Raricescu), care au văzut în contractele administrative doar “o instituţie exogenă, ce nu putea

evoca realităţilor endogene.”

“Una dintre cele mai mari paradigme ale sistemului nostru juridic, puternic influenţat de

cultura politico-juridică franceză, este această diviziune : drept public şi drept privat. Indiferent

prin ce forme, politicile de reformă a administraţiei se lovesc de acest binom, invocându-se de

cele mai multe ori un clivaj între cele două secţiuni ale sistemului nostru juridic.

Contractele administrative sunt susceptibile de numeroase definiţii. Unele dintre acestea

surprind anumite laturi, precum cea formulată de J.M. Auby-„contractul încheiat de una sau mai

multe persoane publice şi supus unui regim juridic de drept public 16” sau cea formulată de A. de

Laubadere- “ contractul încheiat de o persoană publică şi identificat prin intermediul unuia din

cele două criterii alternative şi anume : prezenţa clauzelor exorbitante sau participarea co-

contractanţilor la executarea aceluiaşi serviciu public.”

Prin noua lege a contenciosului administrative Legea nr. 554/2004 publicată în M. Of.

Nr. 1154/2004, în art 2, lit c se asimilează actelor administrative şi contractele încheiate de

autorităţile publice ce au ca obiect : punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice. ” 17

Noţiunea de contract administrativ

15 C. Răricescu, Contenciosul administrativ român, Ediţia a II a, Bucureşti 1936, p 20116 J. M. Aubz, Droit administratif special, 2 edition, Sirez, 1996, p 2817 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 405-411

1616

“Teoria Consiliului de Stat asupra contractelor administrative are la bază existenţa

instanţelor de contencios administrativ ca instanţe separate de instanţele judiciare şi respective,

existenţa “dreptului exorbitant”, adică a dreptului administrativ ca regim derogatoriu de la

dreptul comun, aplicabil administraţiei de stat. Astfel, prin jurisprudenţa lor, instanţele de

contencios administrative din Franţa, în primul rând Consiliul de stat, au calificat drept contracte

administrative numai acele contracte în care, în afară de simpla participare a unei administraţii

publice se mai întâlneşte un anume scop-asigurarea funcţionării unui serviciu public, respectiv

un anume regim juridic- regimul special de drept public. Întreaga doctrină a contractelor

administrative are la bază distincţia între contractele administrative publice ca autorităţi publice

şi contractele civile sau contractele de drept privat, încheiate de administraţiile publice în

aceleaşi condiţii cu aceleaşi efecte ca atunci când acestea sunt încheiate de către particulari.

Profesorul Gaston Jeze a precizat că pentru existenţa contractului administrative propriu-

zis sunt necesare mai multe condiţii:

a) Un acord de voinţă între administraţie şi particulari

b) Acordul de voinţă să aibă ca scop crearea a noi obligaţii juridice de prestare a unor

lucrări materiale sau servicii personale în schimbul unei remuneraţii

c) Prestaţiunea să fie destinată a asigura funcţionarea unui serviciu public

d) Părţile printr-o clauză expresă, prin forma contractului, prin genul de colaborare

sau prin orice manifestare de voinţă să fie înţeles a se supune regimului de drept

public

e) Inegalitatea părţilor

f) Interpretarea extensivă a contractului

g) Dreptul de a lua măsuri unilateral executorii

h) Aplicarea teoriei impreviziunii

Teoria contractelor administrative s-a dezvoltat mereu, ea fiind intim legată de

dezvoltarea contenciosului administrativ, de practica jurisdicţională a Consiliului de Stat, care a

fost calificată drept “unicul ghid în această materie” 18. Practica, cum remarca un autor din

perioada actuală, a apelat la două categorii : a. clause exorbitante b. participarea directă a

contractanţilor la realizarea aceloraşi servicii.

Până la adoptarea constituţiei din 1948 în literatura noastră s-au exprimat trei mari opinii:

18 J. Rouviere

1616

a. De acceptare a teoriei contractelor administrative în sens restrâns

b. De respingere a oricărei teorii a contractelor administrative

c. De acceptare a teoriei contractelor administrative în sens larg

Această teorie, susţine autorul citat, are în vedere numai contractele pentru un interes

general sau pentru buna funcţionare a serviciilor publice.

Jurisprudenţa din ţara noastră, prin diferite decizii, îndeosebi ale Curţii de Casaţie, a

admis teza după care administraţia poate încheia cu particularii în vederea realizării unui

serviciu public, fie un contract de drept privat , supus regimului juridic al codului civil, fie

un contract de drept public sau contract administrativ, guvernat de regimul dreptului

public. “ 19

“Acest regim juridic se particularizează prin :

a) Inegalitatea juridică a părţilor. Autoritatea publică acţionează ca titular a unor prerogative

publice care decurg din interesul general pe care îl apără şi promovează ”

b) Una dintre părţi trebuie să fie o autoritate a administraţiei publice sau un împuternicit al

acesteia. În general contractele încheiate între două persoane juridice private sunt contracte

de drept comun. Singura excepţie este consacrată de doctrina franceză –dacă contractual

între două persoane private este în contul unei persoane publice este un contract

administrative în totalitate.

c) Libertatea de voinţă a autorităţii publice este limitată de lege. Pentru ca acordul de voinţă

al părţilor să producă efecte juridice, este necesar ca acestea să aibă capacitatea de a încheia

contracte. Pentru persoana privată care contractează cu administraţia se cer îndeplinite, ca

în cadrul oricărui contract, regulile de drept comun privind capacitatea de exerciţiu.

d) Scopul contractelor administrative. În ceea ce priveşte scopul în contractele administrative,

se consideră că administraţia, încheind un contract, va trebui să urmărească un scop de

interes public şi un scop corespunzător naturii actului. Prin urmare oricăror acte încheiate

de administraţie li se aplică teoria generală a raţiunii de a fi a administraţiei publice-servirea

interesului general.

e) Interpretarea extensivă a contractului.

19 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol I, editia a IV-a, Editura: ALL Beck, 2005 p 123-130

1616

f) Executarea punctual a obligaţiilor. Persoana de drept privat trebuie să şi execute obligaţiile

în termenele imperative prevăzute în contract, astfel suportând penalităţi de întârziere. Face

excepţie imposibilitatea obiectivă de executare.

g) Executarea personală a contractului. Obligaţia contractantului particular de a executa

personal contractul este consecinţa principiului că, în această materie, alegerea contractului

nu este liberă ci este legată de procedura licenţei şi de condiţiile severe de capacitate

juridică.

h) Principiul echilibrului financiar şi imposibilitatea materială de executare a obligaţiei.

În doctrina românească actuală s-a subliniat că teoria impreviziunii este asemănătoare cu

regula rezonabilităţii din dreptul anglo-saxon-care este unul din temeiurile pentru care Curtea

supremă a S.U.A declară o lege sau o dispoziţie dintr-o lege ca fiind contrară prevederilor

constituţionale.

Dreptul administraţiei de a lua măsuri unilateral executorii. În contractele

administrative, administraţia publică urmărind satisfacerea unui interes public şi păstrând alături

de calitatea de parte contractantă şi pe aceea de putere public.

Denunţarea unilateraăl a contractului de către administraţia impusă de satisfacerea

interesului public. Art. 35 lit b din Legea nr. 219/1998 arată că încetarea contractului de

concesiune poate avea loc în cazul în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea

unilaterală de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina

concedentului.”

Rezilierea unilateral a contractului de către administraţie. Rezilierea din dreptul

administrativ este diferită de cea din dreptul civil20 :

Rezilierea din dreptul administrativ se decide de administraţia publică, în dreptul civil

se cere intervenţia prealabilă a judecătorului.

Administraţia publică poate păşi la desfacerea contractului fără a acorda debitorului

un termen de execuţie înainte de reziliere, în dreptul civil, rezilierea reclamă

acordarea în prealabil a unui termen de plată

Administraţia publică este singura în drept să judece gravitatea debitorului, în dreptul

civil cupla debitorului se apreciază de instanţa judecătorească.

20 Iulian Avram, Contractele de concesiune, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003 p-23

1616

Modificarea unilaterală a contractului- se poate face de către administraţie cu privire la

clauzele exorbitante dezvoltate la punctual următor.

i) Prezenţa clauzelor exorbitante. Referitor la clauzele exorbitante trebuie menţionat că există şi

reguli anterior încheierii contractului care stabilesc o procedură derogatoare de la dreptul comun.

j) Participarea contractanţilor la realizarea aceluiaşi serviciu public a cărui organizare

reprezină o obligaţie legată a autorităţii administraţiei publice contractante.

k) Temporalitatea şi răscumpărarea contractelor administrative.

l) Contractul administrativ este un contract solemn care impune o formă scrisă, condiţie de

legalitate înscrisă şi în proiectul codului de procedură administrativă. “21

Tipuri de contracte administrative

A. “Contractul de concesiune- Conform art 1 din Legea nr 219/1998 privind regimul

concesiunilor, modificat de Legea nr. 528/2004, concesionarea se face în baza unui contract prin

care o autoritate publică, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată de cel

mult 49 de ani, unui investitor privat, denumit concesionar, care acţionează pe riscul şi pe

răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a presta servicii în numele său, remunerarea pentru

serviciile prestate constând fie din sumele obţinute din dreptul său, de exploatare a serviciilor, fie

din acest drept însoţit, în completare, de remuneraţie.

În doctrină se face diferenţă între

a. Concesiunea de servicii publice- este actul prin care o persoană administrativă

însărcinează un particular să se ocupe de funcţionarea unui serviciu public, în parte

pe riscurile sale şi cu ajutorul avantajelor convenite.

b. Concesiunea de lucrări publice –este contractul prin care un particular se

angajează să edifice pe cheltuielile sale şi pe riscurile sale o construcţie publică

c. Concesiunea de bunuri - contractul prin care o autoritate publică permite unei

persoane fizice sau juridice private să posede şi să folosească, în condiţiile legii şi a

contractului de concesiune, un bun aparţinând domeniului public sau privat al

statului.

A. Concesiunea de activităţi- contractul prin care una din autorităţile publice, conferă unei

persoane private dreptul de a desfăşura o anumită activitate de interes naţional sau local, în

condiţiile legii şi a contractului de concesiune.

21 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 411-422

1616

A. Contractul de achiziţii publice- contractul de achiziţie publică este contractul

încheiat în formă scrisă între autoritatea contractantă şi contractant în vederea

dobândirii definitive sau temporare a unor produse, lucrări sau servicii. Sunt asimilate

achiziţiilor publice :

a. Contractul de servicii

b. Contractul de furnizare

c. Contractul de lucrări

B. Contractul de închiriere de bunuri- contractul administrativ de închiriere

reprezintă un acord de voinţă încheiat între titularul dreptului de proprietate publică sau al

dreptului de administrare a unui bun, proprietate publică, denumit locator şi un subiect de drept

privat, persoana fizică sau juridică, română sau străină, denumită locatar sau chiriaş, prin care

locatorul primeşte în folosinţă un bun proprietare publică, pentru o perioadă determinată de timp,

în schimbul unei chirii.

C. Contractele de furnizare de gaze naturale, energie electrică sau termică

Furnizarea energiei electrice şi termice este activitatea prin care un agent economic

licenţiat în condiţiile legii comercializează energie clienţilor interesaţi.Comercializarea se face pe

baza unui contract încheiat în acest scop, denumit contract de furnizare, care se încheie între

furnizor şi cleint.

D. Contractul de transport cu mijloace de transport în comun. Contractul de

transport pe căile ferate este o convenţie încheiată între client şi calea ferată pentru deplasarea în

spaţiu a călătorilor, bagajelor sau a mărfurilor contra unui preţ, în condiţiile care imprimă un

regim de drept public.

F.Contractul de parteneriat public-privat- este actul juridic care statuează

drepturile şi obligaţiile autorităţii publice şi ale investitorului pentru întreaga perioadă de

funcţionare a parteneriatului public-privat, acoperind una sau mai multe dintre etapele de

pregătire, finanţare, construcţie sau exploatare a unui bun public pe o durată de timp determinată,

dar nu mai mare de 49 de ani. „22

Mijloace materiale de realizare a acţiunii administrative

1. Faptele juridice materiale

22 Profesor Univ. Dr Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005 p 411-422

1616

“Faptele materiale ale administraţiei publice prin care se produc transformările în lumea

materială, fără o manifestare de voinţă expresă sau tacită, produc efecte juridice în cazul în care

prin lege li se recunoaşte o semnificaţie juridică.

Faptele juridice materiale pot fi acţiuni sau inacţiuni atât ale funcţionarilor publici din

cadrul administraţiei, cât şi ale particularilor, persoane fizice sau juridice, făcute în scopul de a

da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice administrative. Aceste fapte pot fi licite sau

ilicite.”23

2. Operatiuni tehnico-materiale

“Prin operaţiunile tehnico-materiale sau administrative înţelegem acele acţiuni materiale

ce sunt efectuate de către funcţionarii publici, în cadrul realizării acţiuni administrative de

autoritate ori aplicarea lor presupune efectuarea unor operaţiuni fără de care actul administrativ

nu s-ar putea realize şi nu şi-ar putea produce efectele juridice.

De asemenea operaţiunile tehnico-materiale, deşi sunt manifestări de voinţă se deosebesc

de acrele administrative privind regimul juridic aplicabil.”24

BIBLIOGRAFIE

23 Bara Voicu, Drept administrativ24 Bara Vvoicu, Drept administrativ

1616

* Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol II, Editura All

Beck, Bucureşti, 2002

* Ioan Alexandru, Drept Administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

2005 p 365-366

* I Santai, Drept Administrativ şi stiinţa administraţiei, vol II, Editura

Rosoprint, Cluj Napoca

* Alexandru Negoiţă, Drept Administrativ, Tipografia Universităţii

Bucureşti, 1973

* Tudor Drăganu, Actele de drept administrativ, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti, 1959