word

1
Cerul nu este albastru! Nu există niciun pigment albastru în cer, este doar o iluzie optică. Acolo sus şi peste tot în jurul nostru există gaze de diferite feluri, precum oxigenul, nitrogenul şi dioxidul de carbon. Pe lângă aceste elemente există şi praf, vapori de apă, spori şi chiar animale foarte mici. Atunci când lumina Soarelui atinge ceva, se reflectă. Obiectele mari, precum Luna, reflectă lumina foarte bine. Praful selenar este negru , însă are o capacitate de a reflecta lumină atât de mare încât străluceşte puternic în noapte. Totuşi o moleculă de gaz este prea mică pentru a funcţiona ca o oglindă. În schimb, ea absoarbe lumina şi apoi o trimite înapoi într- o direcţie întâmplătoare. Cu alte cuvinte, fiecare moleculă din aer este o sursă de lumină. Imaginaţi-vă pentru un moment că lumina ar fi sunet. Lumina solară nu este doar o notă cântată la un instrument, ci o orchestră care cântă pe diferite tonalităţi la volume diferite. Noi vedem doar o parte din această muzică. Ochii noştri percep diferite înălţimi de lumină sub forma culorilor: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, roşu şi mov. Moleculele de aer absorb lumina albastră foarte uşor şi o emit înapoi la fel de repede. De aceea, lumina albastră este împrăştiată pe tot cerul şi ajunge în ochii noştri din toate direcţiile. Oriunde ne-am uita, suntem bombardaţi cu lumină albastră, motiv pentru care cerul ne pare albastru. Celelalte culori nu sunt la fel de uşor dispersate de atmosfera Pământului, iar din această cauză ele vin la noi într-o lumină mai puţin directă. Dacă Marte ar fi avut mai mult gaz în atmosferă şi cerul ei ar fi părut albastru.

Upload: bitlan-anastasia

Post on 11-Nov-2015

222 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

,

TRANSCRIPT

Executarea silita a creantelor bugetare

Cerul nu este albastru! Nu exist niciun pigment albastru n cer, este doar o iluzie optic. Acolo sus i peste tot n jurul nostru exist gaze de diferite feluri, precum oxigenul, nitrogenul i dioxidul de carbon. Pe lng aceste elemente exist i praf, vapori de ap, spori i chiar animale foarte mici.

Atunci cnd lumina Soarelui atinge ceva, se reflect. Obiectele mari, precum Luna, reflect lumina foarte bine. Praful selenar este negru , ns are o capacitate de a reflecta lumin att de mare nct strlucete puternic n noapte.

Totui o molecul de gaz este prea mic pentru a funciona ca o oglind. n schimb, ea absoarbe lumina i apoi o trimite napoi ntr-o direcie ntmpltoare. Cu alte cuvinte, fiecare molecul din aer este o surs de lumin.

Imaginai-v pentru un moment c lumina ar fi sunet. Lumina solar nu este doar o not cntat la un instrument, ci o orchestr care cnt pe diferite tonaliti la volume diferite. Noi vedem doar o parte din aceast muzic. Ochii notri percep diferite nlimi de lumin sub forma culorilor: violet, albastru, verde, galben, portocaliu, rou i mov.

Moleculele de aer absorb lumina albastr foarte uor i o emit napoi la fel de repede. De aceea, lumina albastr este mprtiat pe tot cerul i ajunge n ochii notri din toate direciile. Oriunde ne-am uita, suntem bombardai cu lumin albastr, motiv pentru care cerul ne pare albastru.

Celelalte culori nu sunt la fel de uor dispersate de atmosfera Pmntului, iar din aceast cauz ele vin la noi ntr-o lumin mai puin direct.

Dac Marte ar fi avut mai mult gaz n atmosfer i cerul ei ar fi prut albastru.