DESCHIDEREA CURSULUIPROBLEME ORGANIZATORICE

TEMA NR.1

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR Terminologie. Clasificări utilizate în normative tehnice specifice

TEMA NR.2

LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

O.G.R. nr.60/1997, privind apărarea împotriva incendiilor cu modificările şi completările ulterioare.

TEMA NR.3

LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

Norme generale P.S.I.;O.M.I. nr. 775/1998

TEMA NR.4

PREVENIREA INCENDIILOR

Metodologia organizării, desfăşurării şi finalizării controlului tehnic de prevenire a incendiilor.

TEMA NR. 5

CONSTATAREA ŞI SANCŢIONAREA CONTRAVENŢIILOR

O.G.R. nr. 2/2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 180/2002;H.G.R. nr. 678/1998, modificată cu H.G.R. nr. 786/2002;

TEMA NR. 6

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR

Planificarea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

TEMA NR. 7

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILORPrezentarea Normativului nr. I7/2002.

TEMA NR.8

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILORMediatizare, imagine şi relaţii publice.

TEMA NR. 9

PREVENIREA INCENDIILOR

. Cauze de incendii şi prevenirea acestora:- clasificare;- surse de aprindere;- mijloace care produc aprinderea;- mod de manifestare.

TEMA NR. 10

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR

Sisteme, instalaţii şi dispozitive de semnalizare, alarmare, limitare şi stingere a incendiilor

TEMA NR.11

PREVENIREA INCENDIILORCercetarea cauzelor de incendiu.

TEMA NR. 12

TACTICA STINGERII INCENDIILORSubstanţe şi procedee pentru întreruperea procesului de ardere.

TEMA NR. 13

CUNOAŞTEREA TEHNICII DE INTERVENŢIEMaşini şi utilaje p.s.i.

TEMA NR. 14

LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR.

D.G. P.S.I. 001D.G. P.S.I. 002

TEMA NR. 15

LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR.

D.G. P.S.I. 003D.G. P.S.I. 004

TEMA NR. 16

LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI APĂRĂRII ÎMPOTRIVA INCENDIILOR.

D.G. P.S.I. 005

TEMA NR.17

PREVENIREA INCENDIILORNorme generale de p.s.i.- Planurile de protecţie împotriva incendiilor.

TEMA NR. 18

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR

Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor P.118/1999;Prevederi specifice privind asigurarea cerinţei “Siguranţă la foc”;Componentele sistemului calităţii în construcţii.

TEMA NR. 19

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOROrganizarea şi funcţionarea S.P.C.

TEMA NR. 20

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILORActe normative care reglementează activitatea de vizare/autorizare p.s.i.

TEMA NR. 21

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR

Sarcina termică “Densitatea sarcinii termice” - Determinare.

TERMINOLOGIE, CLASIFICĂRI (T.1)

Acoperiş-parte a construcţiei care o închide faţă de exterior, peste ultimul nivel construit. Poate fi tip terasă sau cu şarpantă.

Arie (construită şi desfăşurată) – suprafaţă orizontală a construcţiei, delimitată de elemente perimetrale. Aria construită (Ac) este delimitată de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali la nivelul soclului (planul de contact cu terenul), iar aria desfăşurată (Ad.) a unei construcţii reprezintă suma ariilor construite a tuturor nivelurilor acesteia, subterane şi supraterane, delimitate de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali ai fiecărui nivel.

Atrium (patio, curte de lumină) – incintă închisă din interiorul unei construcţii, delimitată pe un sau mai multe laturi de cel puţin patru niveluri ale construcţiei.

Atriumurile pot fi acoperite sau neacoperite.

Clapetă antifoc – dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulatura de ventilare care străpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc (în poziţie normal deschisă şi prevăzută cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu).

Clădire înaltă – construcţie civilă (publică) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.

Atunci când ultimile niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.

Nu sunt considerate clădiri înalte.- construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;

- clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale;

- clădirile civile (publice) nominalizate în normativ.-Clădire foarte înaltă – construcţie civilă (publică) la care pardoseala

ultimului nivel folosibil este situată la înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform art. 1.2.5.

Clasa de combustibilitate – caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul parametrilor specifici, determinaţi în urma unor încercări standartizate.

Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii – Capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.

În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi incombustibile CO (CA1) sau combustibile. Materialele şi elementele de construcţie combustibile se clasifică în clasele de combustibilitate:

- C1 (CA2a) – practic neinflamabile;- C2 (CA2b) – dificil inflamabile;- C3 (CA2c) – mediu inflamabile;- C4 (CA2d) – uşor inflamabile.

Materialele din clasele C1 /CA2a) şi C2 (CA2b), sunt considerate greu combustibile

Materialele şi substanţele ce se depozitează, se clasifică şi în clase de periculozitate, simbolizate P1 la P5

Compartiment de incendiu – construcţie independentă (instalaţie), precum şi construcţii comasate sau grupate, amplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile ) adioacente.

În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului şi cu aria desfăşurată totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.

Comportare la foc – totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un material, produs sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu standard.

Condiţii de performanţă – exprimarea performanelor produsului prin criterii şi nivele de performanţă ale acestuia, corespunzătoare exigenţelor (pretenţiilor) de siguranţă la foc a utilizatorilor.

Construcţii: obiecte construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane, având următoarele destinaţii şi funcţiuni:

- civile (publice) – pentru locuit, administraţie, comerţ, sănătate, cultură, învăţământ, sport, turism, etc;

- de producţie şi/sau depozitare – pentru activităţi specifice de bază sau auxiliare (hale, ateliere, depozite,etc.);

- mixte – pentru diferite activităţi civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, ori civile (publice) şi de producţie şi/sau depozitare, înglobate în acelaşi volum construit.

NOTA: Construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice se tratează, după caz, prin asimilare cu construcţiile civile sau de producţie ori depozitare, în funcţie de destinaţiile acestora.

Construcţie (clădire) blindată – construcţie închisă supraterană în care activitatea se desfăşoară numai la lumină artificială, având acoperiş şi pereţi de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri psihologice şi uşi de acces. Încăperile blindate cu aria construită (Ac) mai mare de 700 m2 sunt considerate construcţii blindate.

Construcţie (clădire) deschisă – construcţie descoperită sau acoperită tip „şopron”, deschisă perimetral pe minimum 2 laturi ori delimitată de elemente neetanşe (plasă, trafor, etc.).

Construcţie (clădire) închisă – clădire acoperită şi închisă perimetral cu pereţi.

Construcţie (clădire) monobloc – construcţie închisă cu aria construită (Ac) de cel puţin 20.000m2 şi lăţimea mai mare de 72 m.

Construcţie subterană – construcţie realizată în întregime sub nivelul terenului înconjurător (natural sau amenajat).

Construcţie (clădire) supraterană – construcţie realizată peste cota terenului înconjurător (natural sau amenajat) şi care poate avea sau nu niveluri subterane.

Cortină de siguranţă – element mobil de protecţie antifoc, specific golurilor mari din pereţii de compartimentare împotriva incendiilor.

Criterii de performanţă – condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerinţe de performanţă.

Degajament protejat – spaţiu construit închis destinat circulaţiei utilizatorilor, alcătuit şi separat de restul construcţiei cu elemente de construcţie orizontale şi verticale incombustibile CO (CA1) şi rezistente la foc

conform normativului, astfel realizat şi echipat încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat, luat în considerare la stabilirea timpului (lungimii) de evacuare în caz de incendiu.

Demisol – nivel construit al clădirii având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu maximum jumătate din înălţimea liberă a acestuia şi prevăzut cu ferestre în pereţii de închidere perimetrală. Demisolul se consideră nivel suprateran al construcţiei.

Atunci când pardoseala este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai mult de jumătate din înălţimea liberă, se consideră subsol şi se include în numărul de niveluri subterane ale construcţiei.

Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) – goluri practicate în treimea superioară a închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs în caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu).

Grad de rezistenţă la foc – capacitate globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.

Incendiu – proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.

Inflamare generalizată (flash-over) – trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe suprafaţa materialelor combustibile dintr-un spaţiu închis.

Încăperi cu aglomerări de persoane – încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 persoane, fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m2.

Încăpere tampon – încăpere (sas) de protecţie a golurilor din pereţi, astfel conformată, alcătuită şi realizată încât să corespundă prevederilor normativului, potrivit rolului pe care îl are în caz de incendiu.

Învelitoare – izolare hidrofugă a acoperişurilor (teraselor), cu rol de asigurare a etanşeităţii construcţiei faţă de intemperii.

Limitarea propagării incendiilor – ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, care împiedică pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu sau în afara acestuia.

Mansardă – spaţiu funcţionat în volumul construcţiei. Se include în numărul de niveluri supraterane.

Nivel – spaţiu construit suprateran sau subteran al construcţiilor închise sau deschise, delimitat de planşee. Constituie nivel supanta a cărei arie este mai mare decât 40% din cea a încăperii/spaţiului în care se află.

Panouri de învelitoare – elemente autoportante montate pe şarpante ale construcţiilor, cu rol de izolare hidrofugă şi după caz termică.

Perete cortină – închidere perimetrală a construcţiei, realizată cu structură proprie de rezistenţă (independentă de cea a construcţiei de care numai se ancorează), sau panouri de faţadă fixate de structura construcţiei (fără structură proprie).

După caz, pot fi utilizate şi combinaţii ale celor două sisteme de închidere perimetrală cu perete cortină.

Perete sau planşeu antifoc (AF) – element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale incombustibile CO (CA1), având rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă, conformat şi realizat potrivit prevederilor normativului.

Perete sau planşeu rezistent la explozie (RE) – element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale fără goluri interioare, incombustibile CO (CA1), alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel încât să reziste la presiunea exploziei volumetrice respective. Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru elemente antifoc.

Perete sau planşeu rezistent la foc (RF) – element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din materiale CO (A1) – cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de rolul de protecţie la foc pe care îl are.

Perete sau planşeu etanş la foc (EF) – element de construcţie vertical sau orizontal alcătuit din materiale CO (CA1) care asigură etanşeitatea stabilită prin normativ.

Pereţi portanţi – elemente de construcţie verticale portante ale construcţiei, caracterizate prin clasa de combustibilitate şi rezistenţă la foc, pentru stabilirea gradului de rezistenţă la foc al clădirii sau compartimentului de incendiu.

Pereţi neportanţi (autoportanţi) – idem pereţi portanţi, dar fără îndeplinirea unui rol structural.

Performanţă la foc- comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în raport cu utilizarea lui.

Planşeu – element de construcţie orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale construcţiei, luat în calcul pentru determinarea gradului de rezistenţă la foc.

Planşeele parţiale (supante), care ocupă mai mult de 40% din aria încăperii în care sunt dispuse, se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc.

Potenţial caloric- vezi sarcină termică.

Platformă- element de construcţie orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30% din arie, (inclusiv tip „grătar”), fără loc permanent de activitate şi destinat vizitării periodice (maxim 8 ori pe schimb).

Platformele nu se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.

Risc de incendiu – probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin „riscuri de incendiu”, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi/sau de depozitare se exprimă prin „categorii de pericol de incendiu”.

Rezistenţă la foc (RF) – aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie de a-şi păstra într-un timp determinat, capacitatea portantă, izolarea termică şi etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.

Sală aglomerată – (categorie distinctă a încăperilor cu aglomerări de persoane) – încăpere sau grup de încăperi care comunică direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa ce-i revine unei persoane este mai mică de 4m2 şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli de spectacole, săli de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, etc.). Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.

Sarcină termică – suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spaţiul considerat.

Şarpantă – ansamblul structural al acoperişului unei construcţii, pe care se dispune suportul materialelor din spaţiul considerat.

Scară de evacuare – circulaţie verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată şi protejată pentru a asigura condiţii de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu.

Scară cu trepte balansate – scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte, pe înălţimea uneia sau mai multor rampe, ori a întregii scări.

Scenarii de siguranţă la foc – combinaţii de valori şi relaţii între condiţiile şi performaneţele la foc asigurate, în scopul realizării siguranţei utilizatorilor.

Scena amenajată – spaţiu de joc aferent sălii, cu aria minimă de 150 m2

(inclusiv buzunarele şi depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă cu sau fără trepte în pardoseală şi echipată cu dispozitive de manevrare a decorurilor.

Sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi – sistem constituit din dispozitive de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi şi ecrane verticale coborâte sub acoperiş sau tavan în scopul limitării propagării incendiilor în construcţiile închise cu arii libere mari (fără pereţi interiori despărţitori).

Supanta – planşeu intermediar plin, deschis pe una sau mai multe laturi faţă de încăperea în care este dispus. Se ia în considerare conform prevederilor normativului.

Tambur deschis – protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţii antifoc, rezistenţi la foc sau rezistenţi la explozie.

Uşi de evacuare – elemente mobile de închidere a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţii care delimitează diferite spaţii construite.

Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc – elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţi cu rol de limitare a propagării incendiilor, alcătuite şi echipate conform normativului.

Utilizatori – persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcţia.

Volet – dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulaturi (ghene) de evacuare a fumului, normal închis sau deschis în poziţie de aşteptare şi prevăzut cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu.

TEMA NR.1CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILORTERMINOLOGIE. CLASIFICĂRI UTILIZATE ÎN NORMATIVE TEHNICE

SPECIFICE

Antideflagrant – sistem de protecţie destinat echipamentelor electrice capabil să le confere capacitatea de a rezista la reacţia unui amestec exploziv pătruns în interiorul echipamentelor fără ca ele să sufere avarii şi fără să permită efectelor exploziei a se manifesta în exterior. Carcasele echipamentelor electrice cu protecţie antideflagrantă se clasifică în două

grupe: antigrizutoasă (folosită la lucrările miniere) şi antiexplozivă ( utilizată în sectoarele industriale unde există pericolul apariţiei unor zone sau medii explozive).

Antiexploziv (antiex) – sistem de protecţie constând dintr-un complex de măsuri tehnice, constructive şi de exploatare specifice, destinat să asigure funcţionarea în condiţii de siguranţă a utilajelor, a instalaţiilor, a aparatelor şi a proceselor tehnologice, precum şi a construcţiilor şi a instalaţiilor edilitare aferente care sunt utilizate în medii cu pericol de explozie sau adăpostesc proces ce generează medii explozive. Condiţiile de proiectare şi realizare a instalaţiilor tehnologice, utilitare şi de amenajare antiexplozivă ale construcţiilor sunt reglementate strict prin standarde şi norme de proiectare şi exploatare specifice fiecărei categorii.

Antifoc – element de construcţie, dispozitiv sau produs destinat limitării propagării incendiilor şi a efectelor distructive ale acestora.

Antigrizutos – caracteristică a unui utilaj sau sistem acţionat electric prevăzut cu dispozitive speciale de protecţie ce îi asigură folosirea, fără pericol de explozie, în minele de cărbuni cu emanaţii de grizu (amestec natural gazos, inflamabil şi explozibil, în care predomină metanul).

Antipirene – inhibitori de flacără formaţi din compoziţii ignifuge care se aplică pe produsele combustibile pentru a le conferi proprietatea ca, imediat după îndepărtarea sursei de aprindere, propagarea flăcării în masa lor să se încetinească sau să înceteze. Antipirenele se aplică materialelor combustibile prin înglobarea în masă, prin acoperire sau prin acţiune chimică şi, de regulă, nu trebuie să modifice caracteristicile fizico-mecanice: nu schimbă culoarea, nu sunt toxice sau higroscopice şi au calităţi antiseptice; acţionează ca inhibitori prin: formarea unui strat de spumă absorbant al distilatelor combustibile; formarea prin topire a unui strat barieră pentru flăcări; descompunerea în gaze inerte care diluează amestecul combustibil; reducerea cantităţilor de distilate gudronoase şi favorizarea producerii unei cantităţi sporite de reziduu carbonos cu mare stabilitate la aţiunea focului.

Antistatic – caracteristică intrisecă a materialelor de a nu acumula electricitatea statică. Proprietatea este avută în vedere mai ales la materialele utilizate în medii cu pericol de explozie.

Aparat de control şi semnalizare – aparat de construcţie specială, cu funcţionare automată, utilizat în instalaţiile de sprinklere; asigură controlul permanent al parametrilor de lucru, trecerea apei în caz de incendiu şi semnalizarea intrării în funcţiune a instalaţiei de stingere. Aparatele de control şi semnalizare se realizează în două variante: tip apă-apă şi tip apă-aer. În

ţară, ambele variante sunt realizate cu un diametru de 150 mm. Se prescurtează A.C.S.

Aprindere ( aprinderea termică) – iniţierea arderii unui material combustibil ca urmare a proceselor de accelerare a reacţiei de oxidare (încălzire) până la declanşarea arderii.

Aprindere inductivă – aprinderea unei substanţe (material, amestec) sub acţiunea radiaţiei calorice.

Aprindere spontană – Vezi autoaprindere.

Aprinzător – sistem mecanic, chimic, electric sau electronic folosit pentru aprinderea controlată a substanţelor sau a amestecurilor combustibile.

Aprinzibilitate – însuşirea unor corpuri de a arde cu flacără atunci când vin în contact cu o sursă termică exterioară.

Arc electric – descărcare electrică accidentală sau dirijată între doi electrozi-conductori aflaţi într-un mediu izolant. Este folosit în general ca sursă de temperaturi înalte (câteva mii de grade) şi lumină intensă. Poate constitui o frecventă sursă de iniţiere a incendiilor, dacă descărcarea se produce accidental, în apropierea unui mediu combustibil.

Ardere- (combustie) – reacţia de combinare a unui material cu oxigenul, însoţită de degajare de căldură şi, în general, de emisie de flăcări şi / sau incandescenţă şi/sau emisie de fum. Arderea este posibilă numai în condiţiile existenţei a trei factori: prezenţa combustibilului, prezenţa comburantului, amorsarea reacţiei prin realizarea energiei de aprindere sau prin sursă de foc. Arderea are loc, de regulă, în fază gazoasă. După viteza de reacţie dintre oxigen şi combustibil, arderea se clasifică în: ardere lantentă, normală sau uniformă şi ardere rapidă. După tipul de reacţie se deosebesc arderi complete (combustibilul reacţionează total, dezvoltând ca produşi de ardere CO2, SO2, vapori de apă, azot şi doar în cantităţi mici alte substanţe) şi arderi incomplete (cantitatea de oxigen este mai mică decât valoarea teoretică, substanţa combustibilă nu arde în întregime, rezultând ca produse de ardere: CO, alcooli, cetone, aldehide, cocs, compuşi organici complecşi); arderea incompletă are loc şi atunci când există un amestec neomogen al aerului cu gazul combustibil.

Ardere cu incandescenţă – combustie fără flacără a unui material combustibil solid însoţită de emisie de lumină . Vezi şi Jar.

Ardere generalizată – proces de ardere ce are loc în toată masa materialului combustibil, cu degajare intensăde: căldură, lumină, fum.

Ardere lentă – combustie în care reacţia dintre oxigen şi combustibil are loc cu viteză redusă, cu creştere de temperatură perceptibilă şi fără emisie de lumină. Se produce, de regulă, în interiorul materialelor poroase, bune izolatoare termice.

Ardere mocnită – combustie fără flacără a materialelor ce rămân în stare solidă în timpul reacţiei, chiar dacă produsul arderii este, parţial sau total, un gaz. Termenul înlocuieşte pe cel vechi de „igniţie”.

Ardere normală /uniformă) – combustie ce se propagă cu viteză relativ redusă (de la câţiva centimetri la 1 m/s,) caracterizată printr-o transmitere de căldură şi o propagare destul de uniformă, din aproape în aproape, prin centrii activi. Are loc, în general, în spaţii deschise, unde accesul oxigenului spre zona de combustie se face în mod constant.

Ardere ultrarapidă – (detonaţie) – arderea amestecurilor combustibile, ce se propagă cu viteză supersonică (de ordinul kilometri/secundă) şi care este însoţită de o undă de şoc caracteristică.

Arson – termen de origine engleză, intraductibil, ce desemnează cauzele incendiilor provocate prin acţiuni criminale.

Atmosferă explozivă – amestecul aerului cu substanţe combustibile sub formă de gaze, vapori sau pulberi, în proporţii care, sub impulsul unei surse de aprindere, determină o ardere care se propagă în mod violent la întregul volum.

Autoaprindere – fenomen de declanşare a procesului de ardere prin încălzirea sau autoîncălzirea unei substanbţe combustibile până la valoarea temperaturii de autoaprindere specifică, fără a veni în contact direct cu o sursă exterioară de aprindere. După natura proceselor sau reacţiilor ce produc autoîncălzirea se definesc autoaprinderi de natură chimică, fizico-chimică şi biologică. Fenomenul autoaprinderii prin autoîncălzire generează incendii în stare ascunsă, apariţia şi dezvoltarea lor fiind favorizată de o serie de factori (umiditate, aerare, prezenţa unor impurităţi, grad de concasare etc.).

Autoaprindere de natură biologică – aprinderea unor produse vegetale (furaj, borhot, rumeguş de lemn, tutun, tăiţei de sfeclă etc.) sau a unor produse de natură animală (lână, păr, etc.), care, sub influenţa acţiunii microorganismelor generează reacţii chimice şi/sau fiziologice ce produc cantitatea de căldură necesară declanşării procesului de ardere.

Autoaprindere de natură chimică – aprindere spontană a unor substanţe la contactul cu oxigenul din aer, apă sau compuşi organici, cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii normale. Deosebit trei grupe:

- substanţe ce se aprind spontan în contact cu aerul, la temperatură normală (substanţe piroforice) – fosfor, metale alcaline etc.;

- substanţe care, în condiţii normale, reacţionează violent în contact cu apa (carbura de calciu-carbid, metale alcaline etc.);

- oxidanţi şi peroxizi care se aprind violent în contact cu substanţe organice (cloratul de potasiu în contact cu acidul oxalic, acidul azotic şi sulfuric în contact cu materiale celulozice etc.).

Autoaprindere de natură fizico-chimică – aprindere de substanţe combustibile stimulată atât de procese chimice, cât şi de factori de natură fizică (suprafaţă specifică, grad de aerare, izolare termică faţă de mediul exterior, prezenţa unor impurităţi). Exemple tipice: cărbune, azotat de amoniu, uleiuri, bumbac.

Avertizor – aparat sau dispozitiv ce produce un anumit semnal prin care se evidenţiază un pericol, o avarie (la un sistem tehnic etc.)

Barieră de flăcări – dispozitive, substanţe sau materiale care, prin dispunerea elementelor componente, împiedică propagarea flăcărilor între două medii, prin obstacole de forme şi dimensiuni adecvate, protejând astfel spaţiile sau instalaţiile adiacente.

Buton de semnalizare manuală – dispozitiv pentru declanşarea manuală a unui semnal de incendiu care se amplasează în apropierea locurilor cu pericol de incendiu şi care transmite semnalul la centrala de semnalizare a incendiilor.

Cale de acces – drum, alee, culoar prevăzut a permite accesul rapid al personalului şi al mijloacelor de intervenţie.

Cale de circulaţie (comunicaţie) pentru intervenţie – porţiune de teren, drumuri, corespunzător amenajate pentru circulaţia şi intervenţia autospecialelor de intervenţie la incendii, permiţând accesul fără obstacole şi pe distanţe cât mai scurte la construcţii, la depozite de substanţe combustibile şi la surse de apă.

Cale de evacuare în caz de incendiu – spaţii cu circulaţie liberă care duc prin uşi, coridoare, holuri, vestibuluri sau încăperi în exterior, la nivelul terenului, direct sau prin case de scări, alcătuite corespunzător, prin terase, prin balcoane ori prin pasaje de evacuare. Nu se consideră căi de evacuare: ascensoarele, trecerile prin uşi antifoc care se blochează (în poziţia închisă), galeriile şi tunelurile prin care se transportă substanţe periculoase.

Capacitatea de evacuare a unui flux – numărul de persoane ce poate fi evacuat într-un flux; se notează cu „C” şi are valoarea stabilită în funcţie de destinaţia clădirii, gradul de rezistenţă la foc şi categoria de pericol de incendiu.

Categorie de pericol de incendiu – noţiune ce defineşte ansamblul operaţiilor unui proces tehnologic sau al unor activităţi, avându-se în vedere caracteristicile de comportare la foc ale materialelor şi ale substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate (inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele existente în spaţiile analizate). Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu, clădirile şi instalaţiile în aer liber se clasifică în cinci categoriide pericol de incendiu (A,B,C,D,E) conform „Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului”.

Cauză de incendiu – fenomen sau complex de fenomene care preced incendiu şi, în condiţii determinate (împrejurări), provoacă iniţierea arderii necontrolate a unor materiale sau a unui mediu combustibil de la o sursă de energie termică numită sursă de iniţiere a incendiului.

Centrală de senalizare a incendiilor – apart multifuncţional, fiind un element component al instalaţiei de de smenalizare a incendiilor şi care, în principal, asigură:

- telealimentarea detectoarelor de incendiu;- semnalizarea optică şi acustică a stării de alarmă a detectoarelor

de incendiu;- semnalizarea optică şi acustică a defecţiunilor aferente unor

elemente ale instalaţiei;- acţionarea automată, prin comandă de la distanţă a unor instalaţii

şi dispozitive de protecţie împotriva incendiilor;- afişarea alfanumerică şi/sau înregistrarea evenimentelor;- teletransmiterea informaţiilor.

Clasă de combustibilitate – clasificare a materialelor şi elementelor de construcţie în funcţie de posibilitatea lor de a se aprinde uşor sau greu, precum şi de capacitatea de a contribui la dezvoltarea incendiului, astfel: materiale şi elemente de construcţie incombustibile care, sub acţiunea focului sau a temperaturii înalte, nu se aprind şi nu se carbonizează, fac parte din clasa C.O; materialele şi elementele de construcţie combustibile care, sub acţiunea focului sau a temperaturilor înalte, se aprind, ard cu flacără sau mocnit ori se carbonizează, se încadrează la :

- clasa C.1 - practic neinflamabile;- clasa C.1 - dificil inflamabile;- clasa C.3 mediu inflamabile;- clasa C.4 uşor inflamabile.Cele din clasele C.1 şi C.2 se mai numesc şi „greu combustibile”.

Încadrarea în clasa de combustibilitate se realizează pe baza rezultatelor încercărilor de laborator efectuate conform STAS 11357-78 în unităţi autorizate (INCERC şi Comandamentul Pompierilor). Se disting patru metode de încercare:

- cu aparatul cu flacără de alcool, caracterizată prin: durata flăcării, persistenţa punctelor incandescente, persistenţa fumului, suprafaţa carbonizată, apariţia picăturilor;

- cu arzătorul electric, caracterizată prin: durata inflamării, zone de propagare, apariţia picăturilor;

- prin radiaţie cu epiradiatorul, caracterizată prin: indicele de inflamabilitate, indicele de dezvoltare a flăcării, indicele de combustibilitate;

- cu panoul radiant, caracterizată prin: mărime zonei arse pe lungimea epruvetei.

Clasă de incendiu – clasificare a incendiilor în funcţie de natura materialului sau a substanţelor combustibile preznte în spaţiile afectate de incendiu şi care pot fi implicate în procesul de ardere, astfel:

- clasa A – incendiu de materiale solide a căror ardereare loc cu formare de jar, cum sunt: lemn, cărbuni, materiale textile, rumeguş , piele, produse din cauciuc, materiale plastice etc.;

- clasa B – incendii de lichide combustibile sau materiale solide care se topesc uşor, cum sunt: benzină, petrol, alcooli, toluen, lacuri, vopsele, uleiuri, gudroane, ceară, parafină etc.;

- clasa C – incendii de gaze, cum sunt: hidrogen, metan, acetilenă, butan, gaz de sondă etc.;

- clasa D – incendii de metale, cum sunt: sodiu, potasiu, litiu, magneziu, titan, zinc, aluminiu şi aliajele lor.

Clasă de pericol – clasificare a materialelor şi substanţelor depozitate în funcţie de aportul pe care-l aduc la apariţia şi dezvoltarea incendiilor, precum şi de sensibilitatea lor la efectele acestora. Lichidele combustibile se clasifică în funcţie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor în patru clase, astfel:

- clasa L.I: ti 280C;- clasa L.II: 280 C ti 550 C;- clasa L.III: 550C ti 1000C;- clasa L.IV: ti 1000 C

Clădire – construcţie supraterană alcătuită din fundaţii, pereţi, planşee, acoperiş şi alte elemente de construcţie auxiliare (ferestre, uşi, scări) care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor , a unor instalaţii sau utilaje, a unor servicii sau instalaţii publice etc.

- Clădiri înalte – clădiri civile la care pardoseala la ultimul nivel folosibil este situată, faţă de terenul accesibil vehiculelor de intervenţie ale pompierilor la o înălţime între 28 m şi 45 m, cu excepţia: construcţiilor care nu sunt destinate să adăpostească oameni; blocurilor de locuinţe care au cel mult P + 11 niveluri; clădirilor la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi estecompus din încăperi pentru maşini ale ascensoarelor sau spălătorii sau uscătorii ale clădirilor de locuit;

- Clădiri foarte înalte: clădiri civile care depăşesc 45 m înălţime;-Clădiri blindate: clădiri în care activitatea se desfăşoară numai la lumina

artificială, având acoperişul şi pereţii plini în care se prevăd doar goluri tehnologice şi uşi de acces;

-Clădiri monobloc: clădiri cu aria construită de cel puţin 20.000 m2 şi lăţimea mai mare de 72 m.

Comportare la foc – ansamblul transformărilor fizice şi chimice ale unui material sau substanţă supuse acţiunii distructive a focului.

Concentraţie explozivă – cantitatea de substanţă combustibilă (pulbere, vapori, gaze) conţinută într-o anumită cantitate de aer şi care are valoarea cuprinsă în intervalul limitelor de explozie caracteristicile acelei substanţe.

Conductibilitate electrică – proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de curent electric sub acţiunea unor tensiuni electrice. Conductibilitatea apei sau soluţiilor spumante creează pericol de electrocutare pe timpul intervenţiilor.

Conductibilitate termică – proprietate a unor corpuri de a putea fi străbătute de un flux de căldură sub acţiunea unei diferenţe de temperatură.

Corp incandescent – material, element de construcţie, sursă de căldură cu temperaturi între 700 şi 15000 C. Starea de incandescenţă este proprie atât materialelor combustibile /cărbuni aprinşi, jar etc.), cât şi incombustibile (metale, săruri, topituri etc.). Culoarea corpurilor incandescente se schimbă în raport cu temperatura acestora astfel: roşu – 7000 C , vişiniu – 9000 C, vişiniu deschis – 10000 C, portocaliu închis- 11000 C, portocaliu deschis – 12000 C, alb – 13000C, alb deschis-14000C, alb sclipitor – 15000C. Vezi şi Incandescenţă.

Corpuri încălzite şi supraîncălzite- corpuri caracterizate prin faptul că pot da naştere la incendii fără intermediul flăcărilor, energia calorică de iniţiere a arderii fiind cedată substanţelor combustibile din apropiere prin radiaţie, conducţie şi convecţie. Se deosebesc două categorii mari de corpuri încălzite sau supraîncălzite: corpuri pasive- sunt intermediare între sursa de căldură şi substanţa combustibilă, fără să producă energie calorică. De regulă, sunt bune conducătoare de căldură (exemplu: corpurile metalice); corpuri active sunt surse, aparate şi instalaţii care produc sau folosesc căldura, fiind capabile, în anumite împrejurări, să provoace incendii (exemplu: radiaţiile solare, sobele, radianţii, instalaţiile de încălzire centrală sau locală etc.).

Corp de încălzire - element static al instalaţiei de încălzire (radiator, convector sau alte corpuri similare) care transmite căldură spaţiului în care se găseşte prin convecţie naturală şi radiaţie.

Corp radiant – corp ce emite radiaţii electromagnetice care depind de natura suprafeţei şi de temperatura lui. Într-un incendiu pot fi distinse trei feluri de corpuri radiante:

- combustibil solid aflat în ardere mocnită (piroliză);

- corpuri solide care nu ard, dar sunt încălzite prin efectele combustiei altor corpuri;

- flăcările prin particulele incandescente pe care le includ.

Corp de iluminat – dispozitiv care serveşte la distribuirea, filtrarea sau transformarea luminii lămpilor, constituit din piesele necesare pentru fixarea şi protejarea lămpilor, precum şi pentru conectarea acestora la circuitul de alimentare.

Cortină de siguranţă – perdea metalică de mari dimensiuni care protejează antifoc golul parţial ce separă scenele de sălile de spectacol ale teatrelor dramatice şi muzicale cu mai mult de 600 locuri. Cortina de siguranţă trebuie să depăşească marginile laterale şi superioare ale golului cu minimum 0,5 m, să fie prevăzută la partea inferioară cu o talpă de etanşare, să coboare în maximum 40 secunde prin comandă automată şi manuală din cel puţin trei puncte diferite (încăperea formaţiei civile de pompieri, camera troliului şi casa scenei), sp fie etanşă contra fumului şi să reziste pe o parte şi alta, în poziţie coborâtă, la o presiune de 45N/m2 şi la o temperatură de 10000 C, fără a ţine seama de acţiunea de stropire a drencerelor. Cortina de siguranţă se execută din materiale incombustibile şi fără goluri sau deschideri şi trebuie să aibă o limită minimă de rezistenţă la foc de 90 minute.

Deflagraţie – ardere explozivă, în care descompunerea unei substanţe sau reacţiile chimice între componenţii unui amestec se propagă cu viteză relativ mică de câţiva metri sau zeci de metri pe secundă, sub viteza sunetului. Deflagraţia este iniţiată de acţiunea unei flăcări sau a unei scântei, mai rar de un şoc mecanic, şi poate constitui cauza de producere a unui incendiu.

Detector de explozie – utilizat pentru detectarea automată a exploziei. Acesta produce un semnal, de regulă electric, în cazul sesizării unor modificări ale parametrilor mediului ambiant în incinta în care este montat ca urmare a existenţei unei explozii. Detectorul de explozie este un aparat cu timp de răspuns ultrarapid, sub 5 milisecunde, în scopul punerii în funcţiune, în mod eficient, a instalaţiei de surprindere a exploziilor. Este realizat în diferite tipuri, în funcţie de parametrul supravegheat (flacără, presiune, temperatură etc.).

Detetector de explozie de presiune – detector de explozie sensibil la presiune. Detectorul de explozie de presiune este cel mai răspândit şi aplicabil în majoritatea cazurilor de suprapresiune.

Detector de explozie optic – detector de explozie sensibil la flacără. Se utilizează cu rezultate bune în mediu gazos, dar cu dificultăţi la detectarea iniţierii exploziilor în pulberi, mai ales la concentraţii mari.

Detetector de incendiu – detector care supraveghează în mod continuu sau la anumite intervale de timp, un parametru fizic şi/sau chimic asociat incendiului, generând, de regulă, un semnal electric la sesizarea unor

modificări la locul de montare. Detectorul de incendiu este realizat în diferite tipuri, în funcţie de parametrul supravegheat (căldură, flacără, fum, gaze de combustie, radiaţii etc.) sau de zona de acţiune (punctual sau liniar).

Detector autonom de incendiu- detector de incendiu cu funcţionare independentă, care nu face parte dintr-o instalaţie de semnalizare a incendiilor, nu se conectează la o centrală de semnalizare. Aparatul conţine în carcasă toate elementele necesare pentru detectarea unui incendiu şi emiterea unei alarme de incendiu. De regulă, sursa de alimentare constă dintr-un acumulator (baterie) de 9 Vcc. La unele tipuri, alimentarea se face de la reţeaua de curent alternativ.

Detector de căldură (temperatură) – detector sensibil la temperatură. În funcţie de răspuns la parametrul supravegheat, detectoarele de căldură pot fi:

- maximale: semnalizează la atingerea unei valori prestabilite a temperaturii;

- diferenţiale: semnalizează la depăşirea unei valori prestabilite a diferenţei de temperatură în cel puţin 2 locuri;

- de gradient. Semnalizează la depăşirea unei valori prestabilite a vitezei de creştere (gradient) a temperaturii.

Exemple: DTF.287 şi DTF.157 – detectoare de temperatură cu fuzibil (temperatura de topire a fuzibilului – 50, 73 ,95 0 c); DICT –77 – detector de incendiu pentru creşteri de temperatură (temperatura de acţionare: prag maximal – 700 C; gradient – 80C/min.).

Detector de flacără – detector sensibil la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările unui incendiu. În mod obişnuit se întâlnesc detectoare de flacără în infraroşu şi în ultraviolet.Exemplu: DFI-1-76 – detector de flacără în infraroşu, având ca element sensibil un fototranszistor.

Detector de focare – aparat care asigură identificarea de la distanţă a focarelor de incendiu din incinte inunbdate de fum, pe baza radiaţiilor în infraroşu emise de corpurile încălzite.

Detector de fum - detector sensibil la fum. În funcţie de principiul de detecţie utilizat, detectoarele de fum pot fi cu ionizare sau optice.

Detector de fum cu cameră de ionizare – detector sensibil la produsele de combustie capabile să modifice curentul de ionizare generat în camera de ionizare (măsura) de către o sursă radioactivă. Exemplu : DICI – 83 – detector de fum cu cameră de ionizare produs la Intreprinderea de aparate electrice de măsură Timişoara.

Detector de fum de tip optic – detector de incendiu sensibil la produsele de combustie capabile să modifice absorbţia (atenuarea) sau difuzia (împărştierea) unei radiaţii din domeniul infraroşu şi/sau vizibil şi /sau

ultraviolet al spectrului electromagnetic. (Exemplu: detector optic de fum Tyndal.).

Detector de incendiu cu laser - detector optic a cărui funcţionare se bazează pe efectul produs de incendiu asupra fasciculului laser (devierea fasciculului laser, prin modificarea indicelui de refracţie a tamosferei supravegheate, de către produsele de ardere).

Detector de tip liniar – detector de incendiu care răspunde la fenomenul sesizat în orice punct din traseul (care este o linie) de detecţie (exemplu: detectorul de tip laser).

Detector de tip multipunctual – detector de incendiu care răspunde la fenomenul detectat într-un număr determinat de puncte (Exemplu : detector de temperatură format din înserierea mai multor termocupluri).

Detector de tip punctual – detector de incendiu, care răspunde la fenomenul detectat într-un anumit punct din spaţiul protejat (exemplu: DICT-77, DICI-83, DTF – 287).

Detector de noxe – detector utilizat pentru detectarea noxelor ( substanbţe cu acţiune dăunătoare asupra organismului).

Drencer – dispozitiv pentru refularea apei, element component al instalaţiilor fixe de protecţie împotriva incendiilor, prevăzut cu un deflector (rozetă) care asigură dispersarea apei. În funcţie de scopul pentru care sunt utilizate (stingere, localizare, răcire) rozetele au forme diferite (drepte, cu marginea zimţată, concave, cronice etc.), iar montajul poate fi cu rozeta în sus, în jos sau înclinat.

Efect de coş – mişcare ascensională a fumului şi a gazelor de ardere, provocată de curenţii de convecţie, în interiorul unei incinte verticale.

Efect de fitil – propagare la distanţă a focului , pe o fâşie îngustă şi lungă de suport combustibil, asemănător transmiterii flăcării pe fitilul utilizat la amorsarea substanţelor explozive.

Efect de izolare – fenomen care rezultă din acţiunea de a împiedica transmiterea căldurii, a frigului, a umezelii, a zgomotului etc. Dintr-un mediu (sau corp) în altul.

Efect de înăbuşire – fenomen care rezultă din acţiunea de a împiedica manifestarea arderii prin reducerea oxigenului din zonă.

Efect de răcire – fenomen care apare pe timpul intervenţiei de stingere a incendiilor, prin utilizarea substanţelor de stingere ce conduc la reducerea temperaturii.

Efect direct al trăsnetului – fenomene termice, mecanice, electromagnetice, datorate contactului direct al instalaţiei de paratrăsnet cu canalul principal de descărcare a trăsnetului sau cu o ramificaţie a acestui canal.

Efecte secundare ale trăsnetului – potenţiale înalte produse prin inducţia electrostatică în elementele metalice ale clădirii, curenţi mari de tensiuni electromotoare înalte produse în circuite electrice închise, din interiorul sau exteriorul clădirii prin inducţie electromagnetică.

Efect Joule – dezvoltare de căldură care însoţeşte trecerea unui curent electric printr-un conductor. Într-un conductor puterea Q, transformată în căldură, este proporţională cu produsul dintre rezistenţa lui electrică R şi pătratul intensităţii instantanee a curentului electric I care trece prin acesta.

Efect termic – fenomen de încălzire sau aprindere a unor substanţe combustibile, a unor elemente de construcţie sau de instalaţii, sub acţiunea căldurii produse de o sursă (flacără, scânteie, radiaţie electromagnetică etc.).

Efect termoelectric – producere de tensiune electromotoare datorită diferenţei de temperatură la două joncţiuni ale capetelor a două conductoare care fac parte din acelaşi circuit electric.

Element de captare – conductoare metalice, tije, elemente metalice ale construcţiilor, care preiau direct curentul trăsnetului. Vezi şi Paratrăsnet.

Element antifoc – element de construcţie destinat separării compartimentelor de incendiu, având proprietatea de a asigura simultan stabilitatea la foc, etanşeitatea la foc şi izolarea termică pe o durată minimă stabilită de normativele tehnice de specialitate (exemplu: pereţii antifoc – 3 ore, uşile antifoc – 1,5 ore tc.).

Explozie – proces fizico-chimic foarte rapid de oxidare sau de descompunere a substanţelor (amestecurilor) explozive şi de transformare a lor, de regulă, în compuşi gazoşi, antrenând o creştere mare de temperatură şi/sau de presiune. Pulberile, vaporii şi gazele combustibile pot forma cu aerul amestecuri explozive dacă au concentraţia cuprinsă în intervalul dintre limitele minimă şi maximă de explozie specifice fiecărei substanţe. Termenul este impropriu pentru spargerea unui recipient presurizat datorită suprapresiunii sau a defectelor de fabricaţie.

Fază de ardere activă – fază care decide, în mare măsură, dezvoltarea ulterioară a incendiului. Dimensiunile flăcării sunt comensurabile cu dimensiunile încăperii, iar temperatura variază puternic în timp şi spaţiu. Dacă încăperea este închisă, cantitatea de aer necesară arderii devine în timp insuficientă, rezultă o regresie în dezvoltarea focarului care poate să se stingă

spontan. În cazul pătrunderii aerului proaspăt (prinb spargerea geamurilor) dezvoltarea incendiului este mult accelerată.

Fază de ardere lentă – a doua fază de dezvoltare a incendiului în care arderea se propagă la materialele din vecinătatea sursei de iniţiere (incendiu local). Dimensiunile flăcării sunt mici în comparaţie cu dimensiunile încăperii.

Fază de regresie – ultima fază din dezvoltarea unui incendiu, când temperatura încetează să mai crească şi începe să scadă prin epuizarea combustibilului. Acţiunea distructivă a căldurii asupra structurilor rămâne importantă.

Flacără – amestec de gaze devenit incandescent, care dezvoltă energie radiantă, în special sub formă calorică şi luminoasă datorită unei reacţii chimice exoterme de oxidare a carburantului.

Flacăra poate fi clasificată după mai multe criterii :- după dinamica mişcării curentului de gaze sau a flăcării:. laminară. turbulentă- după viteza de propagare:. normală. detinantă- după contactul, existent înainte de aprindere, între combustibil şi

oxidant:. cu preamestec. de difuzie. cinetică de difuzie- după caracterul chimic:. neutră. reducătoare (ces de combustibil).oxidantă (exces de oxigen)

Flash-over – termen englez, convenţional acceptat pe plan internaţional, care desemnează momentul instalării incendiului generalizat, când flăcările locale se integrează brusc într-o flacără unică. Creşterea bruscă a suprafeţelor în combustie antrenează a sărăcire sensibilă a oxigenului, procentul de oxid de carbon atingând valoarea maximă.

Flux de cabluri – grupare de cabluri electrice poziţionate ordonat de-a lungul unor canale, pereţi, tuneluri, puţuri, făcând legătura între sursă şi consumatorii electrici (similar fascicul de cabluri).

Flux de persoane – şir de persoane aşezate una în spatele celeilalte, care circulă prin căile de evacuare spre exterioprul construcţiei.

Focar – zonă în care arderea se manifestă cu intensitate maximă şi în care, de regulă, a avut loc şi iniţierea (aprinderea) materialelor combustibile.

Frecare – fenomen ce se produce la contactul a două suprafeţe solide sau fluide în mişcare relativă şi constă în apariţia unei forţe rezistente numită „forţă de frecare” care se opune mişcării sau tendinţei de mişcare. Forţa de frecare are suportul pe suprafaţa de contact a corpurilor şi în sensul opus deplasării lor, producând un lucru mecanic rezistent ce se transformă în căldură, putând iniţia, în anumite împrejurări, chiar incendii.

Fuzibil – element care intră în componenţa unor aparate de protecţie (siguranţe fuzibile) şi care, prin ardere, întrerup continuitatea circuitelor de alimentare a receptoarelor şi reţelelor electrice atunci când acestea sunt parcurse de curenţi electrici cu valori mai mari decât anumit limite prestabilite.

Fuzibilitate – proprietate a unui metal sau a unui aliaj metalic de a se topi sub acţiunea căldurii sau a efectului termic al curentului electric. Materialele care se topesc la temperaturi joase sunt considerate uşor fuzibile. Cu cât temperatura de topire este mai înaltă, cu atât sunt apreciate ca fiind mai greu fuzibile. Aliajele uşor fuzibile se utilizează la confecţionarea elementelor de declanşare termică a unor dispozitive şi ionstalaţii de protecţie împotriva incendiilor (detectoare, capete sprinkler, dispozitive de acţionare a instalaţiilor de stingere cu CO2, sisteme de închidere automată a uşilor rezistente la foc sau a celor antifoc etc.).

Gaze de ardere (gaze de combustie) – gaze rezultate în timpul combustiei materialelor, a căror compoziţie depinde de tipul şi compoziţia chimică a materialelor care ard şi de condiţiile arderii (ardere completă sau incompletă). Datorită toxicităţii şi temperaturii ridicate, inhalarea lor constituie cauză de deces în incendii. Concentraţiile maxime admise (CMA), exprimate în mg/m3 aer, ale principalelor gaze de ardere sunt:

- dioxid de carbon 5000;- acid cianhidric 0,3;- acid clorhidric 10;- amoniac 25;- dioxid de sulf 10;- clor 1;- fosgen 0,5;- oxizi de azot 10;

Goluri neprotejate – deschideri în elementele de construcţie care nu sunt închise cu uşi, obloane, trape etc.

Goluri protejate – deschideri în elementele de construcţie protejate cu uşi antifoc sau rezistente la foc, obloane sau cortine de siguranţă , trape etc.

Grad de protecţie (al echipamentelor electrice) – mod prin care se asigură alegerea unui echipament electric în funcţie de specificul mediului în care se instalează. În funcţie de mediul cu atmosferă explozivă modurile de protecţie pot fi : capsularea deflagrantă „d” – închiderea utilajului se face într-o carcasă capabilă să suporte explozia unui amestec exploziv care poate pătrunde în interior fără ca dispozitivul să sufere avarii şi fără să transmită inflamarea din interior către atmosfera exterioară; capsularea presurizată „p” – părţile periculoase ale echipamentului sunt amplasate în interiorul unei carcase în care formarea unei atmosfere explozive este împiedicată de prezenţa unei atmosfere protectoare, presurizată; înglobare în nisip „q” – părţile periculoase ale echipamentului sunt închise într-o carcasă şi înglobate în nisip; imersie în ulei „o” – părţile periculoase ale echipamentului sunt introduse în ulei, astfel încât arcul electric sau scâteile electrice nu pot aprinde atmosfera explozivă existentă deasupra; protecţia specială „s” – realizată prin pachete cu plăci de protecţie ; siguranţă mărită „e” – se iau măsuri suplimentare de siguranţă împotriva producerii arcului electric şi a încălzirii excesive; siguranţă intrinsecă „i” – se adoptă măsuri speciale de siguranţă, astfel încât energia produsă de scânteile electrice să nu poată cuprinde amestecul exploziv.

Greu combustibil – proprietate a unor materiale la care arderea, mocnirea sau carbonizarea au loc numai în caszul existenţei unei surse exterioare de foc sau la temperatură ridicată, încetând după îndepărtarea acesteia. Materialele greu combustibile se încadrează în clasele C3 şi C4 de combustibilitate.

Hidrant- dispozitiv fix, cu robinet (vană), racordat la conductele de distribuţie a apei sub presiune, care permite alimentarea furtunurilor pentru stins incendii, pentru stropit străzi sau grădini. Legarea furtunurilor se face direct sau prin intermediul unor piese adecvate (hidrantul portativ, ţeava de legătură echipată cu contor etc). În funcţie de locul amplasării, hidranţii pot fi: interiori, exteriori, subterani, supraterani, etc.

Hidrant exterior – hidrant montat în exteriorul clădirilor.

Hidrant interior pentru clădiri – Hidrant montat în interiorul clădirilor pentru a nu fi expus îngheţului, protejat în cutii tip I (amplasate în nişe, practicate în pereţi, cu grosimea mai mare de 300 mm).

Hidranţi portativi – accesorii utilizate pentru racordarea furtunurilor la hidranţii subterani de incendiu.

Hidranţi subterani – hidranţi exteriori montaţi sub nivelul terenului având doar capacul, racordul cu gheare şi piesele de protecţie la nivelul terenului.

Hidranţi supraterani – hidranţi exteriori la care corpul şi racordurile pentru furtun sunt deasupra nivelului terenului, iar cutia ventilului, tija, garniturile şi o

parte a corpului sunt la dâncimi ce variază între 1,25 – 1,50 m (sub limita de îngheţ).

Hotă – obiect sau construcţie, din metal, din sticlă etc. Care se aşază deasupra unei surse de substanţe gazoase nocive, inflamabile sau explozive, mai uşoare ca aerul, pentru izolarea cât mai bună a acesteia de restul atmosferei încăperii şi pentru colectarea şi evacuarea respectivelor substanţe nocive într-un coş sau canal de ventilaţie.

Ieşire de evacuare – ieşire ce asigură circulaţia rapidă şi în condiţii corespunzătoare în caz de incendiu sau altă avarie; conduce direct afară ori într-un loc lipsit de pericol.

Ignifugare – operaţie de tratare a unui material combustibil (lemn, textile, materiale plastice) cu ignifuganţi (antipirene) în scopul modificării capacităţii de aprindere, a arderii independente şi a propagării flăcării.

Ignifugarea lemnului şi a materialelor pe bază de lemn (PAL, PFL, placaj) – operaţie executată prin tratamente de suprafaţă (imersie, pensulare, pulverizare) şi în profunzime (la presiunea atmosferică sau diferită de aceasta). Ignifugarea de suprafaţă utilizează vopsele ignifuge silicatice, termospumante ca şi lacuri decorative ignifuge şi insectofungicide pe bază de fosfor şi azot. Ignifugarea în profunzime utilizează produsul „Evinit” pe bază de sulfat de cupru, acid boric, cromat de sodiu, sau ignifug „FC” pe bază de fosfor şi azot.

Ignifugarea materialelor plastice – operaţie realizată prin introducerea antipirenelor în procesul de polimerizare şi la compoundare sau prin tratare de suprafaţă cu produse de termoprotecţie peliculogene. Eficacitatea ignifugării, care este temporară şi limitată, se verifică în laborator şi în poligon prin teste de combustibilitate.

Implozie – fenomen ce constă în pătrunderea rapidă a aerului într-o incintă vidată, când pereţii acesteia sunt deterioraţi. Prin implozia unor recipiente industriale se pot produce accidente grave urmate de incendii şi distrugeri de bunuri materiale; fenomen opus exploziei.

Incendiu – proces complex, cu evoluţie nedeterminată (aleatorie), definit de următoarele elemente:

- existenţa materialului combustibil şi acţiunea unei surse de iniţiere a incendiului ( de aprindere);

- iniţierea şi dezvoltarea în spaţiu şi timp a unei arderi şi scăparea ei de sub control;

- producerea de pierderi materiale în urma arderii;- necesitatea intervenţiei printr-o acţiune de stingere, cu scopul

întreruperii şi lichidării procesului de ardere.

Incombustibil – material (element) incapabil să treacă în stare de combustie. Supus acţiunii focului nu se aprinde, nu arde mocnit şi nu se carbonizează. Clasa materialelor incombustibile se notează cu C0.

Indicatoare de securitate – reprezentări convenţionale, semne sau indicaţii pentru prevenirea accidentelor de persoane, a incendiilor şi exploziilor. Culorile şi formele acestor indicatoare sunt standardizate, fiind clasificate în 5 tipuri: indicatoare de interzicere, de avertizare asupra unui pericol sau a unei dificultăţi, de siguranţă, de informare, de informare referitoare la echipamentul şi instalaţiile de combatere a incendiilor.

Inflamabil – calitate a unui corp solid sau lichid de a produce, la temperaturi relativ joase, gaze sau vapori care pot forma cu aerul atmosferic un amestec ce se aprinde uşor şi rămâne în stare de combustie, la contactul cu o flacără.

Inflamabilitate – proprietate a unui material de a fi inflamabil

Instalaţie de alarmare pentru incendiu – combinaţie (sistem) de aparate fixe, destinate producerii alarmei în caz de incendiu, în scopul desfăşurării unor activităţi specifice (evacuare, intervenţie etc).

Instalaţie de semnalizare a incendiilor – complex de aparate fixe destinate detectării incendiilor şi producerii alarmei (manual sau automat).

Instalaţie automată de semnalizare şi/sau stingere a incendiilor – instalaţie de semnalizare şi/sau stingere a incendiilor în care detectarea incendiului şi emiterea semnalelor de alarmă şi /sau stingere a incendiului se realizează în mod automat.

Instalaţie manuală de semnalizare şi/sau stingere a incendiilor – instalaţie de semnalizare a incendiilor în care alarma şi/sau stingerea incendiului este iniţiată de om (de exemplu prin buton de semnalizare incendiu).

Instalaţie drencer – instalaţie fixă care asigură refularea apei prin ajutaje de tip „cap drencer” pentru stingerea incendiilor în încăperi cu pericol mare de incendiu, localizarea incendiilor cu ajutorul perdelelor de apă sau protejarea prin răcire a elementelor de construcţie, a instalaţiilor sau a altor bunuri materiale. În funcţie de construcţie, se pot declanşa manual sau automat, prin sistem pneumatic (cu cap sprinkler pe conductă însoţitoare de aer), mecanic (cu fuzibil) sau electromagnetic (cu deterctoare de incendiu).

Instalaţie sprinkler – instalaţie fixă care asigură refularea automată a apei prin ajutaje tip sprinkler pentru stingerea sau localizarea incendiilor în spaţii închise.

Funcţie de temperatura minimă a mediului ambiant unde este amplasată reţeaua de conducte ce alimentează sprinklerele, se pot întâlni:

- instalaţie tip apă-apă; (temnperatura minimă peste 40 C);- instalaţie tip apă-aer (temperatura minimă sub 40 C).

Instalaţie de stingere cu spumă - instalaţie fixă sau semifixă, de regulă cu acţionare manuală, care asigură generarea şi refularea spumei pentru stingerea unor incendii de lichide combustibile. Instalaţiile fixe cu spumă pot fi acţionate şi automat. Tipul spumei generate defineşte şi instalaţia (cu spumă chimică, cu spumă mecanică: grea, medie sau uşoară).

Instalaţie de stingere cu pulbere – instalaţie fixă, cu acţionare automată şi/sau manuală, care asigură păstrarea şi refularea pulberii stingătoare, pentru stingerea unor incendii dezvoltate în spaţii închise. Antrenarea pulberii se poate face cu aer comprimat, dioxid de carbon sau azot sub presiune.

Instalaţie de stingere cu dioxid de carbon – instalaţie fixă, cu acţionare automată şi/sau manuală, care asigură păstrarea şi refularea dioxidului de carbon, pentru stingerea unor incendii dezvoltate în spaţii închise. Pentru suprafeţe reduse, stingerea se poate face şi prin îndrumare locală, dacă se asigură concentraţia necesară printr-o intensitate de refulare mare. Funcţie de modul de depozitare a substanţelor de stingere se definesc:

- instalaţii de înaltă presiune;- instalaţii de joasă presiune.

Instalaţie de stingere cu haloni – instalaţie fixă, similară instalaţiei cu dioxid de carbon, dar folosind ca substanţă de stingere halon.

Instalaţie electrică pentru iluminatul de siguranţă - instalaţie electrică ce asigură funcţionarea unor corpuri de iluminat (de siguranţă) în cazul defectării instalaţiei electrice pentru iluminatul normal. Alimentarea cu energie electrică se asigură de la surse independente (baterii de acumulatoare, grup electrogen, transformator cu branşament diferit de cel ce alimentează iluminatul normal) sau prin conectare la reţeaua electrică înainte de întrerupătorul general al reţelei electrice din clădire. Funcţie de destinaţie, poate fi:

- pentru continuarea lucrului – instalaţie electrică de iluminat care permite continuarea lucrului în spaţii unde se desfăşoară procese tehnologice vitale sau alte activităţi industriale şi sociale (spitale) importante sau cu consecinbţe grave în caz de întrerupere a iluminatului. Alimentarea cu energie electrică de la sursa independentă asigură funcţionarea tuturor lămpilor cel puţin 3 ore;

- pentru evacuare – instalaţie electrică pentru iluminat care asigură condiţii de minimă vizibilitate, necesară pentru evacuarea persoanelor aflate într-o clădire. Se prevede în încăperi sau căi de evacuare unde se pot afla cel puţin 50 persoane. Sursa independentă de energie va asigura funcţionarea tuturor corpurilor de iluminat cel puţin 1 oră;

- contra panicii – instalaţie electrică de iluminat care asigură condiţii minime de vizibilitate necesară evacuării încăperilor cu aglomerări de persoane, cu capacitatea mai mare de 400 locuri. Acest tip intră automat în funcţiune la cel mult 1 secundă după defectarea iluminatului normal şi se va alimenta de la aceeaşi sursă ca şi iluminatul de evacuare din clădirea respectivă.

- pentru veghe – instalaţia electrică de iluminat care permite, pe timp de noapte, supravegherea unor anumite încăperi (în spitale, creşe, etc.). Alimentarea cu energie electrică se face de la aceeaşi sursă ca şi iluminatul de evacuare.

- pentru marcarea hidranţilor – instalaţie electrică de iluminat care asigură identificarea poziţiei hidranţilor în timpul nopţii. Alimentarea cu energie electrică se face fie de la o sursă independentă, fie de la tablou, înaintea întrerupătorului general. În acest din urmă caz, va fi acţionat manual, la necesitate.

Instalaţie fixă de stins incendii – anasamblu de conducte şi dispozitive de refulare fixe care permit racordarea unor motopompe, autopompe sau alte utilaje mobile, pentru asigurarea substanţelor de stingere în caz de incendiu.

Instalaţie specială de protecţie împotriva incendiilor – ansamblu de construcţii, utilaje, conducte, dispozitive şi aparate, montate astfel încât să formeze un tot unitar, în scopul asigurării protecţiei împotriva incendiilor în spaţiile deservite (exemple: instalaţii de semnalizare, instalaţii de stingere, instalaţii pentru atmosferă controlată etc.).

Instructaje – una din formele de instruire a personalului muncitor şi a altor categorii de cetăţeni în scopul răspândirii, prelucrării şi popularizării unor reguli şi norme, de exemplu din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.

- instructaj introductiv general – se realizează, de regulă, cu noii încadraţi în muncă, cu cei transferaţi sau detaşaţi de la alte unităţi, precum şi cu ucenicii, elevii şi studenţiii. Instructajul introductiv general are ca scop iniţierea participanţilor în legătură cu specificul activităţilor din obiectiv, precum şi cu principalele măsuri generale de p.s.i. ce trebuie respectate la locul de muncă;

- instructaj la locul de muncă – se efectuează, de regulă, la locul de muncă unde a fost repartizat noul încadrat, de către conducătorul locului de muncă, care se va axa în instruire pe cunoaşterea unor noţiuni teoretice privind activitatea de p.s.i. şi, mai ales, pe modul cum se aplică în practică aceste măsuri;

- instructaj periodic – se efectuează la intervale de timp, în funcţie de specificul procesului tehnologic (de regulă, 30 zile), de către şefii locurilor de muncă, având tematica stabilită în funcţie de specificul locului de muncă. Se face individual);

- instructajul pe schimburi – se face înaintea începerii programului de lucru cu personalul din locurile de muncă cu pericol de incendiu şi explozie.

Instruire – activitate planificată şi desfăşurată de organe de conducere şi de specialişti în scopul iniţierii, aprofundării sau formării unor deprinderi în cunoaşterea anumitor reguli şi norme, precum şi în luarea de măsuri. Instruirea personalului muncitor şi a altor cetăţeni în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor este obligatorie şi trebuie să aibă un caracter permanent şi susţinut, realizându-se prin instructaje, conferinţe, prezentări demonstrative, filme, diapozitive şi alte forme de popularizare.

Încălzire – ridicarea a temperaturii unui corp prin aportul de căldură sau prin dezvoltarea de căldură în interiorul lui;

- ansamblu al operaţiilor de producere şi de transfer al căldurii. Transferul de căldură se face: prin conducţie (fără ca mediul prin care se transferă căldura să fie în mişcare), prin convecţie (căldura este transferată prin efectul deplasării materiei), prin radiaţie (dacă, prin radiaţia electromagnetică emisă, un corp pierde căldură, iar altul primeşte căldura prin radiaţie electromagnetică incidentă).

Încăpere – spaţiu dintr-o construcţie, delimitat de pereţi şi planşee, destinat desfăşurării unor activităţi în condiţii adecvate pentru viaţa oamenilor şi bunurilor materiale.

Încăpere cu aglomerări de persoane – încăpere în care se pot afla simultan 50 sau mai multe persoane, fiecăreia dintre ele revenindu-i o arie de maxim de 4 m2.

Încăpere – tampon (antifoc) – încăpere în care pereţii şi planşeele sunt incombustibile, cu limită de rezistenţă şa foc mai mare de 1 oră, ce protejează golul dintr-un perete antifoc. Golurile pentru circulaţie din pereţii încăperilor tampon se prevăd cu uşi având limita de rezistenţă la foc mai mare de 45 minute şi dispozitive de autoînchidere în caz de incendiu. Când separă compartimente cu pericol de explozie, încăperea tampon se execută de tip ANTIEX.

Încăperi cu pericol de incendiu – încăpere în care se păstrează substanţe cu pericol de incendiu sau se desfăşoară procese tehnologice cu pericol de incendiu.

Încăpere rezistentă la foc – încăpere limitată (din toate părţile) cu elemente rezistente la foc.

Încăpere electrostatică – fenomen prin care în corpurile (solide, lichide, gazoase) neconducătoare electric apar sarcini electrice (ioni pozitivi şi/sau negativi) în echilibru, sub influenţa unor acţiuni mecanice (frecare, ciocnire, vibraţii), termice (variaţii de temperatură) sau chimice.

Lăţimea căii de evacuare - lăţimea necesară trecerii fluxurilor de evacuare, având dimnesiunea în raport cu numărul acestora.

Legare la pământ – racordare, prin elemente bune conducătoare de electricitate a carcaselor sau şasiurilor metalice ale echipamentelor, aparatelor, dispozitivelor electrice sau a unor instalaţii, conducte, etc. La o priză de împământare. Legarea la pământ constituie un mijloc de protecţie a aparatelor şi/sau a oamenilor împotriva unor subpratensiuni (supracurenţi) de natură electrică, electrostatică, atmosferică etc. Se evită astfel şi descărcările electrice accidentale ce pot deveni surse de iniţiere a unor incendii.

Limită de rezistenţă la foc - interval de timp după care un element de construcţie supus acţiunii flăcărilor şi temperaturilor înalte nu mai satisface unul sau mai multe din următoarele criterii: capacitate portantă, izolare termică, etanşeitate.

Lungimea căii de evacuare â lungime a drumului parcurs în axa căii de evacuare de la punctul de plecare până la ieşirea în exterior sau până la o casă de scări de evacuare, ţinând seama de poziţia diferitelor utilaje sau obiecte cu amplasament fix care trebuie ocolite.

Mediu exploziv – amestec de vapori sau gaze combustibile – aer aflat între limitele inferioară şi superioară de explozie. (Similar „Amestec exploziv”).

Mediu inflamabil – amestec de vapori-gaze combustibile-aer aflat între limitele inferioară şi superioară de ardere.

Panou pentru incendiu – dulap, de regulă metalic care adăposteşte accesorii, utilaje şi uneori substanţe destinate primei intervenţii la incendii.

Funcţie de forma constructivă şi dotare se disting trei tipuri:- Tip 1 – dulap metalic închis;- Tip 2 – schelet metalic (vezi imagine);- Tip 3 – schelet metalic cu plasă de sîrmă.În general, aceste panouri sunt dotate cu furtun de refulare, ţeavă de

refulare, tîrnăcop, lopată, cange, găleţi, stingotoare portative.

Panou sinoptic - panou pe care se totalizează indicaţiile vizuale prin intermediul cărora se poate constatat, rapid şi în asamblu, starea de funcţionare a unei instalţii, sistem tehnic, etc. Exemplu: panoul sinoptic al centralei SESAM.

Parascântei – dispozitiv montat în interiorul sau în vecinătatea extremităţii superioare a unui coş pentru oprirea scânteilor, a prafului şi a particulelor solide antrenate de gazele de ardere;

- ecran izolant, incombustibil, care previne formarea arcurilor electrice între două piese metalice sau deteriorările produse de acestea.

Paratrăsnet (paratoner) – instalaţie de protecţie a construcţiilor, a utilajelor etc. Împotriva loviturilor directe ale trăsnetului, prin descărcare la pământ a electricităţii statice.

Instalaţia de paratrăznet se compune din:- elemente de captare (verticale, orizontale, înclinate) – conductoare

metalice, tije, elemente metalice ale construcţiilor care preiau direct curentul de trăsnet;

- elemente de coborâre – conductoare metalice, elemente metalice ale construcţiilor care conduc spre pământ curentul de trăsnet, făcând legătura între elementele de captare şi priza de pământ;

- priza de pământ – totalitatea elementelor conducătoare în contact cu pământul (rezistenţa trebuie să fie mai mică de 4 ohmi).

Parc de rezervoare – spaţiu amenajat în aer liber, unde sunt amplasate rezervoarele destinate păstrării unor substanţe lichide şi instalaţiile auxiliare aferente acestora.

Perdea de apă – strat subţire de apă destinat protecţiei golurilor de trecere prin pereţi sau prin zone antifoc, a uşilor ori ferestrelor din pereţii rezistenţi din încăperile cu dimensiuni mari, protejării din exterior a elementelor de construcţie ale clădirilor, a rezervoarelor cu lichide inflamabile şi a instalaţiilor amplasate la distanţe mici şi pe direcţia de propagare a radiaţiei calorice. Se realizează cu ajutorul unor dispozitive speciale, al instalaţiilor de drencere sau al jeturilor intersectate refulate cu tuburi de apă sau ţevi cu ajutaje (la presiuni mari).

Perete antifoc – perete ce îndeplineşte, în caz de incendiu, funcţia de compartimentare, independent de celelalte elemente de construcţie şi având o limită de rezistenţă la foc de minimum 3 ore.

Perete rezistent la foc – element de întârziere a propagării focului, care separă încăperi din interiorul aceluiaşi compartiment de incendiu.

Perete rezistent la explozie – element de construcţie rezistent la explozie, care separă încăperi (spaţii) cu pericol de explozie (categoriile A şi B depericol de incendiu).

Pericol de incendiu – stare normală de existenţă a unui mediu sau de funcţionare a unui sistem tehnic care poate permite întrunirea condiţiilor necesare iniţierii arderii materialelor combustibile din zonă.

Sarcină termică – cantitate de căldură pe care o poate degaja prin ardere completă totalitatea materialelor combustibile fixe şi mobile, existente în spaţiul afectat de incendiu.

Sas- încăpere de dimensiuni mici în interiorul unei hale sau al unei instalaţii, care separă sectoarele cu regim climatic sau tehnologic diferit şi prin

intermediul căreia se poate face alternativ legătura cu oricare dintre acestea sau cu exteriorul. Când îndeplineşte rolul de protecţie a golurilor împotriva propagării incendiilor sasul se amenajează potrivit cerinţelor constructive şi funcţionale necesare încăperilor tampon.

Săli aglomerate – încăperi distincte sau grupuri de încăperi cu comunicaţie directă între ele, în care suprafaţa ce revine unei persoane este mai mică de 4,oo m2 şi, simultan, se poate întâlni una din următoarele situaţii:

Orice număr de persoane în sălile de teatru dramatic sau muzical; cel puţin 150 persoane în celelalte săli de spectacol, săli de întruniri, expoziţii, cluburi şi case de cultură (atunci când aceste săli sunt situate la parter această limită poate fi majorată la 200 persoane); cel puţin 200 persoane pentru orice săli cu alte destinaţii şi cel puţin 400 persoane pentru vestiarele din anexele social-administrative ale obiectivelor de investiţii.

După destinaţie, sălile aglomerate se clasifică în două categorii:- S.1. – teatre dramatice şi muzicale, săli de spectacole din cluburi şi

cămine, circuri, expoziţii comerciale, muzee cu exponate combustibile, magazine cu mărfuri combustibile;

- S.2 – săli pentru proiecţii cinematografice, cantine, săli de lectură, muzee cu exponate incombustibile, expoziţii permanente de artă, auditorii, săli de întrubniri, saloane de dans, săli de concert, săli de sport, săli de aşteptare, vestiare.

Scară de evacuare – scară fixă situată în interiorul sau exteriorul clădirilor, prevăzută special pentru asigurarea accesului la exterior al persoanelor, în caz de incendiu, atunci când scările normale de circulaţie sunt insuficiente sau nu asigură protecţia împotriva incendiilor conform prevederilor normelor tehnice specifice. Scările interioare de evacuare sunt închise în case de scări special construite.

Scările exterioare de evacuare sunt deschise şi sunt prevăzute cu copertină peste ultima rampă superioară.

Scară de intervenţie sau salvare la incendiu – scară fixă metalică situată la interiorul sau la exteriorul construcţiilor, destinată accesului la acoperiş sau la niveluri superioare ale clădirii, al persoanelor care intervin la stingerea incendiilor sau pentru evacuarea persoanelor blocate în clădire, atunci când calea normală de evacuare nu mai este practicabilă. Acest tip de scară se prevede suplimentar la clădirile cu aglomerări de persoane sau cu înălţimi mari. Nu se ia în calcul la stabilirea căilor de evacuare.

Scurtcircuit – deranjament care se produce într-o instalaţie electrică atunci când două elemente sau conductori electrici ai acesteia, între care există o diferenţă de potenţial, vin în contact accidental direct sau printr-o rezistenţă foarte mică.

Curentul care se formează se numeşte curent de scurtcircuit, valoarea sa putând depăşi de zeci chiar de sute de ori curentul nominal. Cantitatea de

căldură dezvoltată la trecerea curentului de scurtcircuit creşte foarte mult, conducând la supraîncălzirea şi aprinderea izolaţiilor (PVC, cauciuc etc.) şi/sau a altor elemente combustibile constitutive ale echipamentelor electrice.

Sonerie polarizată – dispozitiv sau aparat electroacustic folosit ca mijloc de apel sau de semnalizare acustică (sonoră) în caz de incendiu sau alte pericole.

Sprinkler (cap sprinkle) – element final al unei instalaţii automate de stins incendii cu apă, având rolul de a sesiza o temperatură ridicată în zonă (la o valoare prestabilită) prin declanşarea unui aliaj fuzibil şi de a refula apa sub presiune, pulverizând-o pentru a stinge incendiul sau pentru a proteja unele materiale combustibile, încă neafectate de acesta.

Spumant – substanţă tensioactivă, având proprietatea de a forma spumă prin micşorarea tensiunii superficiale a lichidului şi e a menţine stabilitatea ei. Cel mai des se întrebuinţează spumanţii proteinici, sintetici, rezistenţi la alcooli, fluoroproteinici şi fluorosintetici care pot fi peliculogeni şi nepeliculogeni. Din punct de vedere al stării de agregare spumanţii pot fi sub formă lichidă sau solidă.

Stabilitate la foc – proprietate a unui element de construcţie de a păstra forma limită admisă sub acţiunea focului (element de definire a capacităţii portante, în cazul determinării limitei de rezistenţă la foc).

Stabilitate termică – capacitatea unui elementate conducător sau a unui aparat de a suporta efectul termic al curentului electric în regim permanent sau de scurtcircuit, fără a depăşi temperatura admisă, corespunzătoare regimului respectiv.

Stare de pericol – complex de condiţii tehnice şi organizatorice în care se află la un moment dat un sistem tehnic delimitat spaţial şi care poate determina scoaterea integrală sau parţială a acestuia din starea normală prin producerea unui eveniment negativ (incendiu, explozie, avarie, accident tehnic etc.) ce ar avea drept consecinţe pagube materiale ori victime omeneşti. Starea de pericol de incendiu sau explozie este caracterizată de natura, multitudinea, diversitatea, valorile cantitative şi calitative, precum şi durata principalilor parametri de stare legaţi de sursele de aprindere (energie) şi mijloacele ce le pot produce, de existenţa materialelor şi substanţelor combustibile şi de împrejurările favorizante condiţii atmosferice, ventilaţie etc.).

Stingător – aparat de stingere acţionat manual, care conţine o substanţă ce poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere sub efectul presiunii creată în interiorul lui. Stingătoarele fac parte din categoria mijloacelor de primă intervenţie.

Supra sarcină electrică – creştere a sarcinii electrice a unui circuit peste valoarea nominală prin racordarea unor consumatori electrici, având astfel o putere instalată totală mai mare decât puterea maximă admisibilă a circuitului respectiv. Efectul suprasarcinii electrice este supraîncălzirea conductorilor şi termodegradarea izolaţiei acestora, putând conduce la iniţierea unor incendii.

Sursă de aprindere(iniţiere a arderii) – fenomen fizic, chimic sau de altă natură care generează o cantitate de energie capabilă a iniţia aprinderea unui material sau mediu combustibil. Exemple: descărcări electrice, flacără, corpuri incandescente, scântei de diferite naturi, reacţii chimice sau biochimice etc. Sursa de aprindere poate deveni uneori sursă de iniţiere a incendiilor dacă arderea nu este controlată.

Sursă de iniţiere a incendiilor - fenomen fizic, chimic sau de altă natură, care a generat o cantitate de energie capabilă să iniţieze un incendiu. Exemple: flacără, corpuri supraîncălzite, arcuri şi scântei electrice, reacţii chimice exoterme, trăsnet etc.

Sursă electrică de bază – sursă ce asigură alimentarea cu energie electrică a receptoarelor consumatorului, în regim normal de funcţionare.

Sursă electrică de rezervă – sursă ce asigură alimentarea cu energie electrică a receptoarelor consumatorului în cazul indisponibilităţii sursei de bază.

Sursă electrică de intervenţie – sursă de rezervă independentă (grup electrogen, baterie de acumulatoare) care, la indisponibilitatea sursei de bază sau a celei de rezervă asigură alimentarea cu energie electrică a unui grup restrâns de receptoare, în scopul evitării unor fenomene periculoase la consumator.

Tambur deschis antifoc – sistem de protecţie a golurilor tehnologice şi funcţionale din pereţii de compartimentare antifoc. Se preve în cazuri excepţionale, bine justificate tehnic şi economic când, datorită necesităţilor tehnologice sau funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu se poate face uşi, obloane, cortine antifoc sau încăperi tampon. Tamburii deschişi antifoc trebuie să aibă lăţimea egală cu cea a golului protejat şi lungimea totală de minimum 4 m. Pereţii şi planşeele tamburului deschis antifoc trebuie să fie realizate din materiale incombustibile, fără goluri şi cu limita de rezistenţă la foc de minimum 1 oră. În tamburii deschişi trebuie să se prevadă sprinklere sau drencere cu acţionare automată în caz de incendiu, amplasate câte unul la fiecare metru pătrat pe suprafaţă orizontală a tamburului.

Timp de evacuare- timp necesar pentru acţiunea efectivă de evacuare ce nu trebuie să depăşească durata posibilă de rămânere a omului în zona periclitată, după care, mediul ambiant al căilor de evacuare, concentraţia fumului, a căldurii sau a gazelor atinge nivelul periculos. Timpul de evacuare

diferă de la un gen de clădire la altul, dar se recomandă a nu depăşi 2,5 minute (150 secunde).

Timp de expunere la flacără – durată, măsurată în secunde, minute, ore, ce corespunde acţiunii permanente a flăcărilor asupra unui material supus, de regulă, unor încercări la foc.

Tiraj – circulaţie a aerului şi a gazelor de ardere, într-o instalaţie de încălzire cu focar, supuse unei diferenţe de presiune între două secţiuni ale instalaţiei. Pe timpul incendiilor se formează un puternic tiraj natural ca urmare a depresiunii provocată de diferenţa de greutate dintre coloane de gaze de ardere calde şi coloana identică de aer rece din exterior sau din zona învecinată celei de ardere.

Transfer de căldură – schimb de căldură dinspre părţile mai calde spre părţile mai reci ale sistemelor fizico-chimice, efectuat prin radiaţie sau convecţie, în regim staţionar sau variabil.

Trapă pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi- dispozitiv pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi rezultate în urma unui incendiu. Dispozitivul poate fi declanşat automat sau manual. Se poate monta pe terase (orizontal), pe luminatoare (înclinat) sau pe tâmplărie metalică ( vertical). Declanşarea automată se realizează la temperatura fuzibilului (720 C sau 930

C). Dotarea cu astfel de dispozitive se face conform Normelor tehnice de proiectare şi realizare a construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului P. 118 – 83.

Trăsnet – descărcare electrică disruptivă aperiodică, de mare intensitate, care se produce în timp de furtună, între nori şi pământ, prin interiorul unor canale de ar ionizat. El are:

- efecte termice : topirea conductoarelor metalice şi a altor elemente de metal (incendierea construcţiilor sau a materialelor combustibile solide se produce în special datorită trăsnetelor de intensitate moderată, dar cu durată mare);

- efecte mecanice, datorită forţelor electrodinamice ale curenţilor de durată relativ mică, dar de amplitudini foarte mari, care pot produce ruperea unor elemente (conductori, stâlpi, copaci etc.)

- efecte de electrocutare a oamenilor şi animalelor;- efecte de producere, prin influenţă electrostatică şi prin inducţie

electromagnetică, a unor supratensiuni foarte mari în liniile aeriene de transport a energiei, precum şi în cele de telecomunicaţii.

Trăsnetul loveşte îndeosebi punctele mai înalte faţă de sol (arbori, stâlpi, construcţii înalte etc.).

Uşi antifoc – elemente de închidere a golurilor verticale (destinate circulaţiei) practicate în pereţi antifoc. Sunt executate din material incombustibil cu o limită minimă de rezistenţă la foc de 90 minute.

Uşi rezistente la foc – elemente de închidere a golurilor verticale (destinate circulaţiei) din pereţi rezistenţi la foc. Sunt executate din materiale incombustibile cu o limită de rezistenţă la foc de 60 minute.

Ventilare- acţiune de împrospătare a aerului viciat dintr-un spaţiu închis prin înlocuirea lui.

. ventilarea de avarie – ventilarea folosită în încăperile în care este posibilă degajarea bruscă a unui volum de substanţe toxice sau inflamabile, pe care instalaţiile de ventilare dimensionate în regim normal nu-l pot evacua în perioada de timp necesară pentru restabilirea condiţiilor normale de lucru.

. ventilarea mecanică – evacuarea sau introducerea forţată a aerului cu ajutorul ventilatoarelor (exhaustoarelor).

. ventilarea normală – schimbul de aer realizat datorită diferenţei dintre greutatea specifică, în funcţie de temperatura şi presiunea dintre interior şi exterior.

Vopsea termospumantă – suspensie apoasă sau în solvenţi organici (hidrocarburi, acetonă et.) de pigmenţi (TiO2), substanţe peliculogene, lianţi, substanţe carbonizate (polihidroxialcooli), agenţi de spumare ( pirofosfat de melamină, diciandiamida) şi alţi ingredienţi; atunci când este aplicată pe materiale combustibile asigură protecţia acestora prin generarea , la temperaturi ridicate, a unui strat carbonos termoizolant.

Acoperiş-parte a construcţiei care o închide faţă de exterior, peste ultimul nivel construit. Poate fi tip terasă sau cu şarpantă.

Arie (construită şi desfăşurată) – suprafaţă orizontală a construcţiei, delimitată de elemente perimetrale. Aria construită (Ac) este delimitată de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali la nivelul soclului (planul de contact cu terenul), iar aria desfăşurată (Ad.) a unei construcţii reprezintă suma ariilor construite a tuturor nivelurilor acesteia, subterane şi supraterane, delimitate de feţele exterioare ale pereţilor de închidere perimetrali ai fiecărui nivel.

Atrium (patio, curte de lumină) – incintă închisă din interiorul unei construcţii, delimitată pe un sau mai multe laturi de cel puţin patru niveluri ale construcţiei.

Atriumurile pot fi acoperite sau neacoperite.

Clapetă antifoc – dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulatura de ventilare care străpunge un element de construcţie antifoc sau rezistent la foc (în poziţie normal deschisă şi prevăzută cu acţionare automată şi manuală în caz de incendiu).

Clădire înaltă – construcţie civilă (publică) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la peste 28 m faţă de terenul

(carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie ale pompierilor pe cel puţin două laturi ale clădirii.

Atunci când ultimile niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces din circulaţiile comune orizontale ale clădirii.

Nu sunt considerate clădiri înalte.- construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;- clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un

singur nivel ce ocupă maximum 50% din aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente construcţiei, circulaţii funcţionale;

- clădirile civile (publice) nominalizate în normativ.-Clădire foarte înaltă – construcţie civilă (publică) la care pardoseala

ultimului nivel folosibil este situată la înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform art. 1.2.5.

ORDONANTA Nr. 60/28.08.1997 privind apărarea împotriva incendiilor

În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art.1 lit. i) din legea nr. 134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -Apărarea împotriva incendiilor, apărarea vieţii oamenilor şi a bunurilor constituie o problemă de interes public, la care trebuie să participe, în condiţiile legii, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, persoanele juridice şi fizice române, precum şi celelalte persoane juridice sau fizice care desfăşoară activităţi ori se află în tranzit, după caz, pe teritoriul României.

Art. 2. -Apărarea împotriva incendiilor reprezintă ansamblul integrat de măsuri tehnice şi organizatorice; precum şi de activităţi specifice, planificate şi realizate potrivit prezentei ordonanţe, în scopul de a asigura identificarea, evaluarea, controlul şi combaterea riscurilor de incendiu, informarea cetăţenilor asupra acestora, precum şi intervenţia operativă pentru salvarea şi acordarea ajutorului pentru persoanele aflate în pericol, stingerea incendiilor şi limitarea efectelor acestora.

Art. 3. -Persoanele juridice si cele fizice răspund, potrivit legii, de toate efectele nocive ale incendiilor, care decurg din: existenţa sau utilizarea construcţiilor, echipamentelor, mijloacelor, utilajelor şi instalaţiilor tehnologice pe care le deţin sau administrează; de activitatea desfăşurată sau în legătură cu aceasta; de produsele pe care le folosesc, la prelucrează, le furnizează, le transportă, le stochează sau le comercializează.

Art. 4. -Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură integrarea măsurilor privind dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii de apărare

împotriva incendiilor, în programele de dezvoltare economico-socială ce se Întocmesc la nivel naţional şi local.

Art. 5. -Situaţia de pericol existentă, din momentul observării, semnalizării sau anunţării unui incendiu, până la terminarea operaţiunilor de intervenţie, constituie o urgenţă publică de incendiu.

CAPITOLUL IIObligaţii privind apărarea împotriva incendiilor secţiunea 1 Obligaţii

generale

Art. 6. -(1) Persoanele fizice şi juridice sunt obligate să respecte în orice împrejurare normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi să nu primejduiască, prin deciziile şi faptele lor, viaţa, bunurile şi mediul.

(2) Orice persoană care observă un incendiu are obligaţia de a anunţa prin orice mijloc pompierii, primarul sau poliţia, după caz, şi să ia măsuri, după posibilităţile sale, pentru limitarea si stingerea incendiului.

Art. 7. -(1) În caz de incendiu, orice persoană are obligaţia de a acorda ajutor, când şi cât este raţional posibil, semenilor aflaţi în pericol sau în dificultate, din proprie iniţiativă ori la solicitarea victimei, a autorităţilor administraţiei publice sau a reprezentanţilor acestora, precum şi a pompierilor.

(2) În cazul incendiilor produse la păduri, la plantaţii şi la culturi agricole, persoanele fizice şi juridice aflate În apropiere au obligaţia să intervină cu mijloacele de care dispun, fără a fi solicitate.

Art. 8 -(1) Persoanele fizice şi juridice care deţin, cu orice titlu, terenuri construcţii sau instalaţii tehnologice au obligaţia de a permite accesul pompierilor şi persoanelor care acordă ajutor, precum şi utilizarea apei, materialelor şi mijloacelor proprii pentru operaţiuni de salvare, de stingere şi de limitare a efectelor incendiilor produse la bunurile proprii ori ale altor persoane.

(2) În cazurile prevăzute de lege, pentru limitarea propagării incendiilor şi evitarea producerii unui dezastru, persoanele menţionate la alin. (1) trebuie să accepte şi alte măsuri stabilite de conducătorul intervenţiei, cum sunt:

degajarea terenurilor, demolarea unei construcţii sau a unei părţi din construcţie, oprirea temporară a activităţilor, evacuarea din zona periclitată, după caz.

Art. 9. -La Încheierea contractelor de concesionare, de închiriere şi de antrepriză, părţile sunt obligate să consemneze în actele respective răspunderile ce le revin În ceea ce priveşte asigurarea apărării împotriva incendiilor.

Art. 10 -(1) Pentru limitarea propagării şi stingerea incendiilor, precum şi pentru limitarea şi înlăturarea efectelor acestora, consiliile judeţene, consiliile locale şi persoanele juridice prevăzute la art. 8 au obligaţia să colaboreze între ele, contribuind cu forţe şi mijloace, pe bază de reciprocitate sau contra unei plăţi.

(2) Organizarea acţiunilor de colaborare şi procedurile necesare se stabilesc prin convenţii încheiate între părţi, se prevăd în planurile de intervenţie ale fiecărui participant la convenţie, şi se comunică unităţii

teritoriale de pompieri militari.Art. 11. -Deţinătorii şi utilizatorii de construcţii ori de instalaţii şi

echipamente tehnologice de producţie au obligaţia să conlucreze cu autorităţile administraţiei publice şi cu organele de specialitate ale acestora în organizarea, asigurarea, pregătirea şi punerea În aplicare a planurilor de intervenţie în caz de urgenţă publică de incendiu.

Secţiunea a 2-aObligaţiile consiliului local şi ale primarului

Art, 12, -(1) Consiliul local are următoarele obligaţii principale:a) asigură, pe baza normelor generale, organizarea activităţii de apărare

împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială pe care o reprezintă, instituie reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, corelate cu nevoile locale;

b) hotărăşte înfiinţarea serviciului public de pompieri civili, aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia, asigură încadrarea cu personal, dotarea şi finanţarea cheltuielilor de întreţinere şi funcţionare a acestuia în condiţii de operativitate şi eficienţă;

c) hotărăşte, în cazul în care nu poate înfiinţa un serviciu public de pompieri civili propriu, asocierea sau stabilirea relaţiilor de colaborare, după caz, cu alte consilii locale ori cu agenţi economici, în baza unor contracte sau n baza altor convenţii;

d) stabileşte, în condiţiile legii, cuantumul taxelor speciale destinate finanţării serviciului public de pompieri civili şi pentru informarea cetăţenilor asupra riscurilor de incendiu şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

e) asigură includerea, în planurile de organizare, de dezvoltare urbanistică şi de amenajare a teritoriului, a lucrărilor pentru instalarea sistemelor de anunţare, alarmare şi alimentare cu apă în caz

de incendiu, precum şi a căilor de acces pentru intervenţii în caz de urgenţă publică de incendiu;

f) analizează periodic capacitatea de apărare împotriva incendiilor a unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă şi hotărăşte măsuri de îmbunătăţire a acesteia;

g) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.(2) Pentru partea unităţii administrativ-teritoriale cuprinsă în raionul de

intervenţie de bază al unei subunităţi de pompieri militari, consiliul local nu constituie formaţiile de intervenţie şi salvare, prevăzute la art.30 alin. (2), în structura serviciului public de pompieri civili.

Art. 13. Primarul are următoarele obligaţii principale:a) stabileşte măsurile necesare acordării asistenţei pentru prevenirea

incendiilor la gospodăriile populaţiei;b) organizează controlul respectării măsurilor de apărare împotriva

incendiilor, pe timpul adunărilor sau manifestărilor publice, precum şi la construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale, la instituţiile publice şi agenţii economici de

interes local, şi dispune verificarea măsurilor stabilite prin avizele, autorizaţiile şi acordurile pe care !e emite;

c) asigură realizarea şi menţinerea în stare de funcţionare a sistemelor de anunţare şi alarmare, de alimentare cu apă în caz de incendiu, precum şi a căilor de acces pentru situaţiile de urgenţă publică;

d) aduce la cunoştinţă publică normele, regulile şi dispoziţiile de apărare împotriva incendiilor şi informează populaţia cu privire la modul de comportare În caz de incendiu;

e) asigură pregătirea profesională, antrenarea şi perfecţionarea personalului din serviciul public de pompieri civili, precum şi elaborarea şi actualizarea planurilor de intervenţie;

f) asigură constituirea şi gestionarea rezervelor de substanţe de stingere, echipament de protecţie, hrană şi alte mijloace necesare susţinerii operaţiunilor de intervenţie de lungă durată;

g) furnizează brigăzii sau grupului de pompieri militari, în termen de 10 zile, datele şi informaţiile privind incendiile la care. pompierii militari nu au intervenit;

h) comunică brigăzii sau grupului de pompieri militari situaţia actualizată a dotării cu autospeciale şi anunţă de îndată scoaterea din intervenţie a acestora;

i) primeşte şi analizează reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor referitoare la apărarea împotriva incendiilor;

j) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege.

Secţiunea a 3-aObligaţiile consiliului judeţean

Art. 14. -Consiliul judeţean are următoarele obligaţii principale:a) instituie reguli şi dispoziţii de apărare împotriva incendiilor pentru

domeniul public şi privat al judeţului, cu acordul brigăzii sau grupului de pompieri militari;

b) hotărăşte, în condiţiile 1egii, înfiinţarea unor centre de formare şi perfecţionare a personalului din serviciile publice de pompieri civili, cu acordul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari;

c) asigură supravegherea respectării normelor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor la agenţii economici şi instituţiile de sub autoritatea sa;

d) sprijină organizarea şi desfăşurarea concursurilor profesionale ale pompierilor civili;

e) îndeplineşte orice alte obligaţii prevăzute de lege.Secţiunea a 4-a Obligaţiile prefectului

Art. 15. -Prefectul are următoarele obligaţii principale:a) instituie, în condiţiile legii, măsuri obligatorii în domeniul apărării

împotriva incendiilor, cu aplicabilitate pe întreg teritoriu al judeţului;b) asigură mobilizarea forţelor şi mijloacelor necesare pentru acordarea

ajutorului în situaţii de urgenţă publică, generate de incendii;

c) dispune efectuarea de controale şi inspecţii la obiectivele aparţinând domeniului public şi privat, despre care sunt informaţii privind încălcări grave ale normelor de prevenire şi stingere a incendiilor;

d) analizează rapoartele întocmite de organele da specialitate şi dispune măsuri pentru respectarea legalităţii; în situaţiile de pericol public poate decide suspendarea activităţii până la înlăturarea acestora;

e) îndeplineşte orice alte obligaţii, prevăzute de lege.

Secţiunea a 5-aObligaţiile autorităţiloradministraţiei publice centrale de specialitate

Art 16 -(1) Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate au următoarele obligaţii principale:

a) elaborează strategii privitoare la apărarea împotriva incendiilor în domeniul de competenţă şi asigură aplicarea acestora;

b) emit, potrivit legii, norme şi reglementări tehnice de specialitate pentru construcţii şi amenajări, echipamente, utilaje şi instalaţii, precum şi pentru activităţile pe care le coordonează, cuprinzând reguli şi măsuri specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;

c) îndrumă, controlează şi analizează activitatea de respectare a normelor emise potrivit alin. (1) lit. b), la patrimoniul public şi privat al statului, pe care îl administrează;

d) stabilesc metode şi proceduri pentru identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu specifice domeniului de competenţă, asigurând băncile de date necesare;

e) acordă sprijin agenţilor economici şi instituţiilor din structură, în îndeplinirea obligaţiilor legale

privind apărarea împotriva incendiilor.(2) Elaborarea măsurilor şi reglementărilor, controlul, precum şi

supravegherea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează prin personal sau compartimente de specialitate, după caz, constituite la nivelul fiecărei autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate.

(3) Normele şi reglementările prevăzute la alin. (1) lit. b) se emit şi se modifică cu avizul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari şi au aplicabilitate generală pentru domeniul de competenţă al emitentului, indiferent de titularul dreptului de proprietate.

Art. 17. -Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, stabileşte, prin protocol, temele şi activităţile practic-aplicative de educaţie civică privind apărarea împotriva incendiilor, care se includ în programele pentru învăţământul preşcolar, primar şi secundar, precum şi în planurile activităţilor extraşcolare.

Art. 18. -Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, la propunerea autorităţilor administraţiei publice centrale interesate va înscrie în programele anuale şi de perspectivă teme de cercetare-proiectare privind noi metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor.

Secţiunea a 6-a

Obligaţiile patronului, utilizatorului şi salariaţilor

Art. 19 -(1) În sensul prezentei ordonanţe, prin patron se înţelege persoana fizică cu atribuţii de conducere, care angajează salariaţi cu contract individual de muncă sau cu convenţie civilă de prestări servicii în numele persoanei juridice pe care o reprezintă.

(2) Patronul are următoarele obligaţii principale:a) să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de

organizare privind apărarea împotriva incendiilor în unitatea sa, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţa salariaţilor, utilizatorilor şi oricărei persoane interesate;

b) să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea sa şi să justifice autorităţilor competente că măsurile de apărare împotriva incendiilor sunt corelate cu natura şi nivelul riscurilor.

c) să obţină avizele şi autorizaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor prevăzute de lege;

d) să întocmească şi să actualizeze permanent lista cu substanţele periculoase, clasificate astfel potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metode de prim-ajutor, substanţe pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

e) să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească sarcinile ce revin salariaţilor, pentru fiecare loc de muncă;

f) să verifice că, atât salariaţii, cât şi persoanele din exterior care au acces în unitatea sa, primesc, cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor;

g) să stabilească un număr de persoane cu atribuţii privind punerea în aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

h) să asigure mijloacele tehnice corespunzătoare şi personalul necesar intervenţiei în caz de incendiu, precum şi condiţiile de pregătire a acestora corelat cu natura riscurilor de incendiu, profilul activităţii şi mărimea unităţii;

i) să asigure întocmirea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru ca acestea să fie operaţionale în orice moment;

j) să asigure contactele, înţelegerile, angajamentele, convenţiile şi planurile necesare corelării, în caz de incendiu, a acţiunii forţelor şi mijloacelor proprii cu cele ale unităţilor de pompieri militari şi cu ale serviciilor de urgenţă ce pot fi solicitate în ajutor; să permită accesul acestora în unitatea sa în scop de recunoaştere, de instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate;

k) să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţia forţelor chemate în ajutor mijloacele tehnice,

echipamentele de protecţie individuală, substanţele chimice de stingere

care sunt specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi medicamentele şi antidotul necesare acordării primului ajutor;

1) să prevadă fondurile necesare realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi să asigure, la cerere, plata cheltuielilor efectuate de alte persoane fizice sau juridice care au intervenit pentru stingerea incendiilor în unitatea sa;

m) să stabilească şi să transmită, către utilizatorii produselor rezultate din activitatea unităţii sale, precum şi către terţii interesaţi, regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile previzibile la utilizarea, manipularea, transportul, depozitarea şi conservarea produselor respective.

Art. 20. -(1) Dacă patronul nu-şi poate îndeplini, cu mijloacele şi personalul propriu, obligaţiile prevăzute la art.19 alin. (2) lit. b), e) şi h), el este obligat să încheie contracte sau convenţii cu persoane fizice sau juridice din exteriorul unităţii sale, în care caz va asigura acestora toate informaţiile şi condiţiile necesare realizării scopurilor propuse.

(2) Patronii care deţin părţi din aceeaşi construcţie trebuie să conlucreze pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le revin din prezenta ordonanţă, în vederea asigurării măsurilor de apărare împotriva incendiilor pentru ansamblul construcţiei.

Art. 21. -(1) În toate cazurile, salariaţii desemnaţi potrivit art. 19 alin. (2) lit. g) şi h) ori persoanele sau serviciile angajate conform art. 20 alin. (1) trebuie să aibă competenţa profesională şi, după caz, mijloacele tehnice de intervenţie, la nivelul de performanţă prevăzut de reglementările specifice.

(2) Pentru salariaţii desemnaţi potrivit art. 19 alin. (2), lit. g) şi h), patronul este obligat să le acorde timpul necesar executării atribuţiilor stabilite.

Art. 22. (1) În sensul prezentei ordonanţe, prin utilizator se înţelege orice persoană care foloseşte un bun aflat în proprietatea altei persoane, în baza unei convenţii ori prin punerea acestuia la dispoziţie pentru utilitate publică, în mod gratuit.

(2) Utilizatorul are următoarele obligaţii principale:a) să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor,

stabilite şi date, sub orice formă, de patron, proprietar, producător sau furnizor, după caz;

b) să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, asigurate de patron, proprietar sau de producător;

c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau desfăşoară, în care caz utilizatorului îi revin, în mod corespunzător, şi obligaţiile prevăzute la art. 24.

Art. 23. -Fiecare salariat, indiferent de natura angajării, are în procesul muncii următoarele obligaţii principale:

a) să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cunoştinţă, sub orice formă, de patron sau de persoanele desemnate de acesta;

b) să utilizeze, potrivit instrucţiunilor date de patron sau de persoanele desemnate de acesta, substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile,

aparatura şi echipamentele de lucru;c) să nu efectueze manevre şi modificări nepermise ale mijloacelor

tehnice de protecţie sau de intervenţie pentru stingerea incendiilor;d) să comunice, imediat, patronului ori persoanelor împuternicite de

acesta orice situaţie pe care este îndreptăţit să o considere un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele de protecţie sau de intervenţie pentru stingerea incendiilor;

e) să coopereze cu salariaţii desemnaţi de patron, atât cât îi permit cunoştinţele şi sarcinile sale, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

f) să acorde ajutor, atât cât este raţional posibil, oricărui alt salariat aflat într-o situaţie de pericol.

Secţiunea a 7-aObligaţiile proiectanţilor şi executanţilor

Art. 24. -Proiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii tehnologice sunt obligaţi:

a) să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;

b) să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice, autospeciale, instalaţii, dispozitive, echipamente, substanţe, accesorii şi alte mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, care îndeplinesc condiţiile de calitate, potrivit legii;

c) să întocmească şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de funcţionare, la parametrii proiectaţi, ale dispozitivelor şi instalaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor, pe care le-au prevăzut în documentaţii, precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora.

Art. 25. Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt obligaţi:

a) să realizeze, integral şi la timp, măsurile de apărare împotriva incendiilor cuprinse în proiecte, cu respectarea condiţiilor de calitate prevăzute de lege;

b) să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva, incendiilor necesare pe timpul efectuării probelor şi rodajelor mecanice;

c) să pună în stare de funcţiune instalaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute în documentaţiile de execuţie, până la data recepţiei construcţiilor, amenajărilor sau instalaţiilor tehnologice pe care le-au realizat.

Art. 26. -Proiectanţilor şi executanţilor le sunt aplicabile, după caz, şi dispoziţiile prevăzute la art. 19-22 din prezenta ordonanţă. La lucrările de amenajări a construcţiilor existente, în cazul în care, în mod justificat nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale reglementărilor în vigoare, referitoare la siguranţa la foc, se vor lua măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

CAPITOLUL III Controlul riscului de incendiu

Art. 27. -(1) În toate fazele de cercetare, proiectare, execuţie şi pe întreaga lor durată de existenţă, construcţiile de orice tip, dispozitivele, echipamentele şi instalaţiile tehnologice se supun unei examinări sistematice, şi calificate pentru identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu, în condiţiile prevăzute de reglementările specifice.

(2) Obligaţia executării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor care concură la proiectarea, realizarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, postutilizarea şi dezafectarea construcţiilor, echipamentelor şi a instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor şi răspunderilor prevăzute de lege.

Art. 28. -(1) Începerea lucrărilor de execuţie la construcţii şi la instalaţii tehnologice noi, dezvoltarea, modernizarea sau schimbarea destinaţiei celor existente, precum şi punerea în funcţiune a acestora se supun, potrivit legii, avizării şi autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor.

(2) Obligaţia obţinerii avizelor şi/sau autorizaţiilor prevăzute la alin. (1) revine persoanei fizice sau juridice care finanţează şi realizează investiţii noi sau intervenţii la construcţiile existente ori, după caz, beneficiarului investiţiei.

(3) Avizele şi autorizaţiile prevăzute la alin. (2) se eliberează de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari.

(4) Categoriile de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări, care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor, se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(5) Normele metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor se elaborează de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, se aprobă de ministrul de interne şi se publică în Monitorul Oficial al României.

CAPITOLUL IV Serviciile de pompieri civili

Secţiunea 1Constituirea şi atribuţiile serviciilor de pompieri civiliArt. 29. -Consiliile locale, agenţii economici şi instituţiile au obligaţia să

constituie servicii de pompieri civili, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.Art. 30. -(1) Serviciile de pompieri civili sunt structuri profesionale, altele

decât unităţile Corpului Pompierilor Militari, încadrate cu personal civil, care au atribuţii privind apărarea vieţii, avutului public şi/sau privat împotriva incendiilor, în sectoarele de competenţă stabilite cu acordul brigăzilor şi grupurilor de pompieri militari, precum şi pentru acordarea ajutorului persoanelor aflate în pericol, în caz de accident sau dezastru.

(2) Serviciile de pompieri civili au în structură, după caz, compartiment sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

(3) Serviciile de pompieri civili sunt publice sau private. Serviciile de pompieri private se pot constitui, pe plan local, ca societăţi comerciale, potrivit

legii.(4) Serviciul de pompieri civili se încadrează cu pompieri angajaţi şi/sau

cu pompieri voluntari, după caz; serviciile încadrate numai cu pompieri voluntari sunt servicii de pompieri voluntari.

(5) Pompierii civili trebuie să îndeplinească cerinţele de calificare prevăzute pentru profesia de pompier.

(6) Indicatorii de calificare în profesia de pompier se stabilesc de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pe baza propunerilor Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

(7) Organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de către consiliile locale sau conducerile agenţilor economici şi instituţiilor ce le-au constituit.

Art. 31. -Criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de pompieri civili se stabilesc de către Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, iar pentru celelalte servicii de pompieri civili, de către brigada sau grupul de pompieri militari în a cărei zonă de competenţă se constituie serviciul respectiv.

Art. 32. -Serviciile de pompieri civili au următoarele atribuţii principale:a) desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi

respectarea regulilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor;b) verifică modul de aplicare a normelor, dispoziţiilor, instrucţiunilor şi

măsurilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în sectorul de competenţă;

c) execută acţiuni de intervenţie pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi protecţia persoanelor şi a bunurilor periclitate de incendii;

d) acordă ajutor, în condiţiile legii, persoanelor a căror viaţă este pusă în pericol în caz de explozie, inundaţii, alunecări de teren, accidente, precum şi în caz de dezastre.

Art. 33. -Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul public de pompieri civili de sub autoritatea sa poate presta, contra cost, către orice persoană fizică sau juridică, unele servicii, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 32, cum sunt:

a) transport de apă, evacuarea apei din subsoluri sau din fântâni;b) limitarea răspândirii unor produse poluante, colectarea sau

îndepărtarea acestora;c) eliberarea căilor de circulaţie de doborâturi de vânt sau de mijloace de

transport accidentate;d) curăţarea şi repararea sobelor şi coşurilor de fum, intervenţii de

urgenţă în caz de defecţiuni la instalaţii electrice, de gaze sau de alimentare cu apă;

e) încărcarea şi întreţinerea stingătoarelor, lucrări de termoprotecţie, lucrări la înălţime;

f) alte servicii în domeniul apărării împotriva incendiilor.Art. 34. -(1) Formarea, specializarea şi perfecţionarea pompierilor civili şi

a cadrelor tehnice cu atribuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se realizează prin cursuri organizate de către unităţile abilitate prin lege, cu avizul

Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.(2) Planurile tematice de pregătire pentru cursurile prevăzute la alin. (1)

se avizează de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari.(3) Criteriile de evaluare privind organizarea, funcţionarea şi asigurarea

logistică a unităţilor prevăzute la alin. (1) se elaborează de către Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

Secţiunea a 2-aDrepturi, compensaţii şi despăgubiri ce se acordă pompierilor civili

Art. 35. -În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de pompieri civili are următoarele drepturi:

a) să solicite, de la persoanele fizice şi juridice, date, informaţii şi documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;

b) să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

c) să propună oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor şi evitării unui dezastru, dacă un asemenea pericol este real, iminent şi inevitabil;

d) să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenţii la incendii;

e) să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta; să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de intervenţie;

f) să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul scris al acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice sau bunurilor unei persoane, consimţământul nu este necesar.

Art. 36. -(1) Pompierilor civili li se asigură, gratuit de către consiliul local sau patron, după caz, echipamentul de protecţie adecvat misiunilor pe care le îndeplinesc, iar în cazul în care, pe timpul intervenţiei, li s-a degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, consiliul local sau patronul îi despăgubesc în mod corespunzător.

(2) Pompierii civili au obligaţia să poarte uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, a căror descriere şi condiţii de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul de Interne, cu avizul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală şi aprobat de Guvern.

Art. 37. -(1) Pe timpul intervenţiei, pompierilor civili şi celorlalţi participanţi la acţiuni în condiţii de risc li se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru, potrivit legii.

(2) În cazul incendiilor de durată, care depăşesc 4 ore, pompierilor civili

şi celorlalţi participanţi la intervenţie li se asigură hrana gratuit, în echivalentul a 1.400 de calorii pentru fiecare masă.

(3) Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute în alin. (1) şi (2) revine consiliului local sau patronului, după caz.

Art. 38. -(1) Pompierii voluntari încadraţi în serviciile de pompieri civili au dreptul la compensaţii în bani pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în programul serviciului.

(2) Cuantumurile orare ale compensaţiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc şi se acordă de către consiliul local sau de patron, după caz, diferenţiat pe categorii de funcţii.

Art. 39. -(1) Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul, pompierii voluntari beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă, ca pompierii angajaţi, care se acordă de consiliul local sau de patron, după caz.

(2) Pompierii voluntari care sunt salariaţi ai altor servicii publice locale îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada de timp cât participă la intervenţii sau la cursuri de pregătire.

Art. 40. -Persoanele juridice care organizează servicii de pompieri civili au obligaţia să asigure personalul acestora la o societate comercială de asigurări, pentru caz de boală profesională, accident sau deces, produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe timpul intervenţiilor.

Art.41. (1) Pompierii nu răspund de pagubele inerente procesului de intervenţie.

(2) Pagubele produse serviciului de pompieri, prin pierderea sau degradarea mijloacelor din dotare pe timpul acţiunilor de intervenţie, se suportă de către consiliul local, patron sau de către beneficiarul intervenţiei după caz, dacă paguba nu s-a produs din culpa unui membru al serviciului de pompieri.

CAPITOLUL V Sancţiuni

Art. 42. -(1) Constituie contravenţii la prevederile prezentei ordonanţe următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă:

1. de la 5.000.000 la 10.000.000 lei, nerespectarea prevederilor. art. 8, art. 9, art. 13, lit. a)-c), art. 16 alin. (1) lit. b) şi c), art. 19 alin. (2) lit. a)-j), art. 20, art. 27, art. 28 alin. (2), art. 40 şi art. 48 alin. (2);

II. de la 1.000.000 la 5.000.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 6, art. 7, art.10 alin. (1) şi (2), art.13 lit. d)-f), art. 16 alin. (1) lit. a) şi d), art. 19 alin. (2) lit. k)-m), art. 22 lit. a)-c), art. 24 şi art.25;

III. de la 500.000 la 1.000.000 lei, nerespectarea prevederilor art. 13 lit. g) şi h), art. 23 lit. a)-d) şi art. 32 lit. a)-c).

(2) Contravenţiile la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, altele decât cele prevăzute la alin. (1), emise potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, şi sancţiunile contravenţionale se stabilesc prin hotărâre a

Guvernului.(3) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice,

după caz.(4) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se completează cu prevederile

legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.Art. 43. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor

prevăzute la art. 42 se fac de către personalul unităţii de pompieri militari cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încălcărilor legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, anume desemnat de comandantul Corpului Pompierilor Militari, precum şi de alte organe abilitate de lege.

CAPITOLUL VI Dispoziţii finale

Art. 44 .(1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva incendiilor în unităţile structurilor de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională se realizează potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, pe baza normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul prevăzut la art. 16 alin. (3).

(2) La unităţile din structurile menţionate la alin. (1), pompierii militari exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor, numai la solicitarea comandanţilor sau şefilor acestora.

Art. 45. (1) Intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea persoanelor în subteran, la centrale nucleare, pe căile ferate, în porturi şi acvatorii, aeroporturi, platforme maritime de foraj şi extracţie, precum şi la navele aflate în apele teritoriale române se asigură de către serviciile de pompieri civili ale agenţilor economici care administrează sectorul respectiv, cu asistenţa tehnică a unităţilor de pompieri militari.

(2) Pompierii militari au obligaţia să intervină în sprijinul serviciilor de pompieri civili ale agenţilor economici menţionaţi la alin. (1), în măsura în care dispun de mijloace de intervenţie, de echipament de protecţie şi substanţe de stingere adecvate, precum şi de subunităţi de intervenţie specializate.

(3) Agenţii economici menţionaţi la alin. (1) pun gratuit la dispoziţia pompierilor militari substanţele şi echipamentele specifice necesare intervenţiei.

Art. 46. -Laboratoarele şi poligoanale de încercări la foc, de testări şi experimentări în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se autorizează şi acreditează potrivit legii.

Art. 47. -Autospecialele, echipamentele, substanţele, accesoriile şi celelalte mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, utilizate pe teritoriul României, trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice de calitate şi de performanţă prevăzute de reglementările în vigoare.

Art. 48. -(1) Cadrele tehnice din ministere şi cele ale organelor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi personalul tehnic al agenţilor economici şi instituţiilor, cu atribuţiuni de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, se

atestă de unităţile Corpului Pompierilor Militari.(2) Prestarea lucrărilor de termoprotecţie, ignifugare, verificare,

întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice atestate de unităţile Corpului Pompierilor Militari.

(3) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se face pa baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

Art. 49. -(1) Cheltuielile ocazionate de stingerea incendiilor la bunurile aparţinând domeniului public şi privat al statului, la bunurile personale ale cetăţenilor, precum şi la cele aparţinând asociaţiilor non-profit sau organizaţiilor cu caracter cultural, politic, religios, sportiv sau umanitar, constituite potrivit legii, se suportă de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari care au intervenit, dacă legea nu prevede altfel.

(2) În cazul în care intervenţia la bunurile menţionate la alineatul 1 se realizează de un serviciu public al pompierilor civili, cheltuielile se asigură de consiliul local în raza căruia s-a produs incendiul.

Art. 50. -Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Decretul nr. 232/1974 privind prevenirea şi stingerea incendiilor, republicat în Buletinul Oficial nr. 71 din 2 august 1978, cu modificările ulterioare, şi Decretul nr. 290/1977 privind aprobarea Normelor generale de protecţie împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea construcţiilor şi instalaţiilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 90 din 22 august 1977, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

PRIM-MINISTRU VICTOR CIORBEA

Contrasemnează p. Ministru de interne, Teodor Zaharia, secretar de stat Departamentul pentru Administraţie Publică Locală, Grigore Lăpuşanu, secretar de stat p. Ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului, Ioan Lacăcel, secretar de stat Bucureşti, 28 august 1997. Nr.60

LEGEA nr.212 / 12.12.1997

Privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.60 / 1997 privind apărarea împotriva incendiilor

Parlamentul României adoptă prezenta lege:Articol unic – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr.60 din 28.08.1997

privind apărarea împotriva incendiilor, emisă în temeiul art.1 lit. i) din Legea nr.134/1997 pentru abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.225 din 30 august 1997, cu următoarele modificări :

1. Articolul 22 alineatul (2) litera c) va avea următorul cuprins:„c) să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice

activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară, în care caz utilizatorului

îi revin, în mod corespunzător, şi obligaţiile prevăzute la art.19”_2. Articolul 42 alineatul (1) va avea următorul cuprins:„, Art.42 – (1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost

săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă:

a) de la 500.000 lei la 1.000.000 lei, nerespectarea prevederilor art.13 lit.g) şi h), art.23 lit.a)-d) şi art.32 lit. a) - c)

b) de la 1.000.000 lei la 5.000.000 lei, nerespectarea prevederilor art.6, art.7, art.10 alin.(1) şi (2), art.13 lit.d) – l), art.18 alin.(1)lit. a) şi d), art.19 alin.(2) lit. k) – m), art.22 lit.a) – c), art.24 şi art.25;

c) de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei, nerespectarea prevederilor art.8, art.9, art.13 lit. a) – c), art.16 alin.(1) lit.b) şi c), art.19 alin.(2) lit. a) – j), art.20, art. 27, art.28 alin.(2), art.40 şi art.48 alin. (2) „

3. După articolul 49 se introduce articolul 49’ cu următorul cuprins :„ Art. 49’ – Hotărârile Guvernului prevăzute la art.28 alin.(4), art.36 alin.

(2) şi art. 42 alin.(2), precum şi noile norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor se emit în termen de 90 zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art.74 alin(2) din Constituţia României

p. PREŞEDINTELE SENATULUI OLIVIU GHERMAN

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 noiembrie 1997, cu respectarea prevederilor art.74 alin.(2) din Constituţia României

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VASILE LUP

ORDONANTA GUVERNULUI ROMÂNIEI nr. 114 din 31 august

2000pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997

privind apărarea împotriva incendiilorÎn temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi

ale art. 1 lit.G pct. 4 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţăArt I. Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva

incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 225 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 212/1997, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:"Art. 1. -Apărarea împotriva incendiilor a vieţii oamenilor, a bunurilor şi a

mediului constituie o problemă de interes public, la care trebuie să participe, în

condiţiile legii, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, persoanele juridice şi fizice române, precum şi celelalte persoane juridice sau fizice care desfăşoară activităţi ori se afla în tranzit, după caz, pe teritoriul României."

2. Articolul 9 va avea următorul cuprins:"Art. 9. -La încheierea contractelor de societate, de concesionare, de

închiriere, de antrepriză şi de asociere părţile sunt obligate să consemneze în actele respective răspunderile ce le revin privind asigurarea apărării împotriva incendiilor."

3. La articolul 14, după litera d) se introduce litera d') cu următorul cuprins:

"d') prevede şi aprobă în bugetul propriu fondurile necesare pentru realizarea acţiunilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor."

4. Articolul 18 va avea următorul cuprins:"Art. 18. -Agenţia Naţională pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Inovare, la

propunerea autoritarilor administraţiei publice centrale interesate, va înscrie în programele anuale şi de perspectivă teme de cercetare-proiectare privind noi metode şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor."

5. La articolul 24 se introduce litera d) cu următorul cuprins:"d) să elaboreze scenarii de siguranţă la foc pentru construcţiile şi

instalaţiile tehnologice proiectate, pe baza metodologiei emise de Inspect-oratul General al Corpului Pompierilor Militari şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1;"

6. La articolul 27 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:,,(3) Metodologia privind identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de

incendiu se elaborează de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, se aproba de ministrul de interne şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1."

7. La articolul 30, alineatele (5) şi (6) vor avea următorul cuprins:,,(5) Calificarea, perfecţionarea şi conversia profesională a personalului

serviciilor de pompieri civili, precum şi certifica rea competenţei acestuia se realizează cu respectarea standardelor ocupaţionale.

(6) Ocupaţiile componente ale profesiei de pompier se stabilesc de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pe baza propunerilor Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari."

8. La articolul 33, litera f va avea următorul cuprins:"f) alte servicii în domeniul apărării împotriva incendiilor a vieţii

oamenilor, bunurilor şi a mediului."9. La articolul 36, alineatul (1) va ave a următorul cuprins:"Art. 36. -(1) Pompierilor civili li se asigura gratuit de către consiliul local

sau de către patron, după caz, uniforme şi echipamentul de protecţie adecvate misiunilor pe care le îndeplinesc, iar în cazul în care pe timpul intervenţiei li s-a degradat îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, consiliul local sau patronul îi despăgubeşte în mod corespunzător."

10. După articolul 37 se introduce articolul 37' cu următorul cuprins:

"Art. 37 .-Încadrarea personaluluiangajat al serviciilor de pompieri civili în condiţii speciale sau deosebite

de muncă se realizează în condiţiile prevăzute de lege."11. La articolul 44 se introduce alineatul (3) cu următorul cuprins:,,(3) La sediile Preşedinţiei României, Parlamentului, Guvernului, precum

şi la alte obiective de importanţă deosebită aflate în administrarea autorităţilor publice centrale se pot constitui prin hotărâre a Guvernului subunităţi de pompieri militari; instituţiile respective asigură gratuit imobilele, spaţiile şi utilităţile necesare în vederea funcţionării şi desfăşurării activităţii subunităţilor de pompieri militari."

12. La articolul 46 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:,,(2) Regulamentul de autorizare şi acreditare a laboratoarelor şi

poligoanelor de încercări la foc, de testări şi experimentări în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se elaborează de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, se aprobă de ministrul de interne şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1."

13. La articolul 47 se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:"(2) Metodologia de certificare a conformităţii, agrementare tehnică şi de

avizare tehnică pentru fabricarea, comercializarea şi utilizarea mijloacelor tehnice prevăzute la alin. (1) se elaborează de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, se aprobă de ministrul de interne şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1."

14. La articolul 48, alineatele (2) şi (3) vor ave a următorul cuprins:,,(2) Prestarea lucrărilor de termoprotecţie, ignifugare, verificare,

întreţinere şi repararea autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane juridice atestate de marile unităţi şi de unităţile de pompieri militari.

(3) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) se face pe baza metodologiilor elaborate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, aprobate de ministrul de interne şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1"

15. După articolul 48 se introduce articolul 48' cu următorul cuprins:"Art. 48'. -(1) Pentru actele şi documentele eliberate potrivit legii marile

unităţi şi unităţile de pompieri militari percep următoarele tarife:a) avizul, acordul sau autorizaţia privind prevenirea şi stingerea

incendiilor- 500.000 lei;b) avizul privind înfiinţarea şi funcţionarea serviciilor private de pompieri

civili -1.000.000 lei;c) avizul la norme, normative sau alte reglementari tehnice privind

prevenirea şi stingerea incendiilor- 1.000.000 lei;d) atestatul, brevetul sau certificatul de competenţă ori de calificare

eliberat persoanelor fizice 100.000 lei;e) atestatul eliberat persoanelor juridice -500.000 lei;f) avizul, certificatul de conformitate sau agrementul tehnic privind

fabricarea, comercializarea siutilizarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor -

300.000 lei;g) autorizarea sau acreditarea laboratoarelor şi poligoanelor de încercări

la foc, de testări şi experimentări în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor-

2.000.000 lei.(2) Termenul limită de eliberare a actelor şi documentelor prevăzute la

alin. (1) este de 30 de zile de la data prezentării documentaţiilor complete pe baza cărora se eliberează actul sau documentul solicitat. Pentru situaţiile în care eliberarea actelor sau documentelor presupune verificări complexe termenul este de 60 de zile.

(3) La cererea persoanelor fizice şi juridice actele şi documentele prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate, după caz, şi în regim de urgenţă, în funcţie de posibilităţile marilor unităţi şi ale unităţilor de pompieri militari, situaţie în care tarifele vor fi majorate după cum urmează:

a) pentru reducerea termenului la 15zile:cu 30%;b) pentru reducerea termenului la 5 zile, cu 50%.(4) Cuantumul tarifelor pentru eliberarea actelor şi documentelor

prevăzute la alin. (1) se actualizează periodic, în funcţie de rata inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne, cu avizul Oficiului Concurenţei.

(5) La tarifele prevăzute la alin. (1) se adaugă, după caz, contravaloarea prestaţiilor efectuate pe bază de contract de marile unităţi şi de unităţile de pompieri militari pentru desfăşurarea activităţilor de formare, pregătire, specializare sau evaluare, respectiv pentru verificări în teren, încercări, testări, experimentări sau analize executate în laboratoare şi poligoane,

(6) Veniturile realizate din eliberarea actelor şi documentelor prevăzute la alin, (1) se reţin integral ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, şi vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor curente şi de capital. Sumele neutilizate la finele anului se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie,"

Art, II. Ordonanţa Guvernului nr, 60/1997, cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare.

PRIM-MINISTRU MUGUR CONSTANTIN ISARESCUContrasemnează'Ministru de interneConstantin Dudu Ionescu Ministrul finanţelor Decebal Traian Remeş

Ministrul apelor, pădurilor şi protecţiei mediului Romică Tomescu Ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului Nicolae Noica Ministrul muncii şi protecţiei sociale Smaranda Dobrescu p,Ministrul funcţiei publice Ioan Onisei secretar de stat

Bucureşti, 31 august 2000, Nr, 114,

LEGEA nr. 126 din 3 aprilie 2001 Privind aprobarea Ordonanţei nr.114 / 2000 pentru modificarea şi

completarea Ordonanţei Guvernului nr.60 / 1997 privind apărarea împotriva incendiilor

Parlamentul României adoptă prezenta lege

Articol unicSe aprobă Ordonanţa Guvernului nr.114 din 31 august 2000 pentru

modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.60 / 1997 privind apărarea împotriva incendiilor, emisă în temeiul art.1 lit. G pct.4 din Legea nr.125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 16 ianuarie 2001, cu respectarea prevederilor art.74 alin.(2) din Constituţia României

PREŞEDINTELE SENATULUI, NICOLAE VĂCĂROIU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 1 martie 2001, cu respectarea prevederilor art.74 alin.(2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR, VALER DORNEANU

NORME GENERALE De prevenire şi stingere a incendiilor

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. -(1) Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, denumite în continuare norme generale, stabilesc principiile, criteriile de performanţă, cerinţele şi condiţiile tehnice privind siguranţa la foc pentru construcţii, instalaţii şi alte amenajări, agenţii care pot interveni în caz de incendiu şi pentru înlăturarea efectelor acestuia, exigenţele utilizatorilor, precum şi normele, regulile, recomandările şi măsurile generale ce trebuie avute în vedere în scopul apărării Împotriva incendiilor.

(2) Prezentele norme generale se aplică la proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări, în raport cu faza de realizare în care se află şi indiferent de titularul dreptului de proprietate, precum şi la organizarea si desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor.

Art. 2. -(1) în organizarea, desfăşurarea şi conducerea activităţii de apărare împotriva incendiilor se ţine seama de următoarele principii:

respectarea reglementărilor în vigoare, priorităţii, dimensionării optime, colaborării şi conlucrării cu factorii interesaţi.

(2) Proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajări (campinguri, tribune, parcaje, platforme etc.) se realizează astfel încât, în cazul unui incendiu produs în faza de utilizare a acestora, să asigure următoarele cerinţe:

a) protecţia şi evacuarea utilizatorilor, ţinând seama de vârsta şi de starea lor fizică;

b) limitarea pierderilor de bunuri; c) preîntâmpinarea propagării incendiului;d) protecţia pompierilor şi a altor forţe care intervin pentru evacuarea şi

salvarea persoanelor, protejarea bunurilor periclitate, limitarea şi stingerea incendiului şi înlăturarea unor efecte negative ale acestuia.

Art. 3. -(1) Criteriile de performanţă privind cerinţa de calitate "siguranţa la foc" sunt: riscul de incendiu, rezistenţa la foc, preîntâmpinarea propagării incendiilor, comportarea la foc, stabilitatea la foc, căile de acces, de evacuare şi de intervenţie.

(2) Criteriile de performanţă privind siguranţa la foc şi principalii factori de determinare a acestora sunt prevăzuţi în anexa nr. 1.

Art. 4. -(1) Nivelurile de performanţă pentru criteriile prevăzute la art. 3, modalităţile de evaluare a factorilor de determinare şi limitele medii sau extreme sunt stabilite prin reglementări tehnice.

(2) Determinarea nivelurilor de performanţă prevăzute la alin. (1) se face prin încercări, calcule şi raţionamente.

Art. 5. -Efectele negative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot interveni în caz de incendiu asupra construcţiilor instalaţiilor si utilizatorilor, sunt prezentate în anexa nr.2.

Art 6 -(1) La evaluarea îndeplinirii cerinţelor privind siguranţa la foc, dimensionarea serviciilor de pompieri, întocmirea planurilor de intervenţie şi la aprecierea capacităţii de apărare împotriva incendiilor se utilizează timpii de siguranţă la foc şi timpii operativi de intervenţie, în raport cu categoria de importanţă a construcţiilor

(2) Definirea timpilor de siguranţă la foc şi a timpilor operativi de intervenţie, precum şi principalii factori de evaluare a acestora sunt prevăzuţi în anexa nr 3

(3) Evaluarea şi stabilirea timpilor de siguranţă la foc se fac prin metodele precizate la art.4 alin (2), iar a timpilor operativi de intervenţie, prin procedee şi reguli ,de estimare statistică sau empirică, ori prin măsurare directă pe durata intervenţiilor.

Art. 7 (1) Nivelurile de performanţă privind siguranţa la foc şi măsurile, de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilite pentru construcţii, instalaţii şi a1te amenajări, vor fi prevăzute în documentaţiile tehnice de organizare, sistematizare şi amenajare a teritoriului, precum şi in documentaţiile tehnice de proiectare şi de executare a construcţiilor şi instalaţiilor.

(2) Evaluarea, armonizarea şi reflectarea interdependenţei dintre nivelurile de performanţă dintre nivelurile de performanţă privind siguranţa la

foc şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilite şi necesare, se vor realiza prin scenarii de siguranţă la foc. Structura de principiu a scenariului de siguranţă la foc este prezentată în anexa nr. 4.

(3) De nivelurile de performanţă prevăzute în documentaţiile tehnice menţionate la alin (1), de normele specifice de prevenire şi de stingere a incendiilor, precum şi de concluziile şi măsurile tehnico-organizatorice din scenariile de siguranţă la foc se va ţine seama la elaborarea instrucţiunilor şi schemelor de exploatare privind prevenirea şi stingerea incendiilor, la întocmirea planurilor de protecţie împotriva incendiilor, la emiterea permiselor şi autorizaţiilor de lucru cu foc, precum şi la emiterea avizelor şi autorizaţiilor de prevenire şi stingere a incendiilor.

(4) Planurile de protecţie împotriva incendiilor sunt. planul de evacuare, planul de depozitare a materialelor periculoase şi planul de intervenţie.

Art. 8-(1) Autospecialele, utilajele, instalaţiile, echipamentele, substanţele, accesoriile şi alte mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească condiţiile de performanţă specifice şi sunt admise pentru utilizare numai dacă sunt avizate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

(2) La proiectarea, omologarea şi executarea în ţară a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor este obligatorie respectarea condiţiilor tehnice generale prevăzute în reglementările elaborate sau avizate de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari

(3) Principalele categorii de mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor sunt prevăzute În anexa nr 5.

Art. 9. -(1) Pentru asigurarea desfăşurării, în condiţii de operativitate şi eficienţă, a operaţiunilor de intervenţie în situaţiile de urgenţă publică de incendiu se întocmesc, potrivit legii, planuri de intervenţie.

(2) Structura-cadru a planului de intervenţie este prezentată în anexa nr.6

(3) Planul de intervenţie se avizează de brigada sau de grupul de pompieri militari.

Art. 10 -(1) în sensul prezentelor norme generale, totalitatea nivelurilor de performanţă privind siguranţa ia foc se include în ceţe de prevenire şi stingere a incendiilor, care, împreună cu performanţele serviciului de pompieri civili, determină capacitatea de apărare împotriva incendiilor.

(2) Sintagmele protecţia (lupta) împotriva incendiilor, combaterea incendiilor şi paza contra incendiilor, utilizate în reglementările existente, au aceeaşi semnificaţie cu prevenirea şi stingerea incendiilor.

CAPITOLUL II Norme de prevenire şi stingere a incendiilorla proiectarea şi executarea construcţiilor, instalaţiilor şi a altor amenajări

Secţiunea 1 Riscul de incendiu Art.11. -(1) Riscul de incendiu este criteriul de performanţă care

reprezintă probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de

interacţiunea proprietăţilor specifice materialelor si substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu.

(2) Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii şi potrivit reglementărilor specifice.

(3) Riscul de incendiu se va stabili şi se va preciza, obligatoriu, pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri sau instalaţii tehnologice, asigurându-se încadrarea în nivelurile de risc sau în categoriile de pericol de incendiu, corespunzător reglementărilor specifice.

(4) Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) şi ridicat (mare). In situaţiile în care nivelul de risc este asociat cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare)

(5) Se recomandă reducerea pe cât posibil a nivelului riscului de incendiu.

(6) Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementări specifice sau în documentaţiile tehnice şi în scenariile de siguranţă la foc, prevăzute la art. 7 alin. (1) şi (2), este, de regulă, interzisă, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, când se impune luarea măsurilor

compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

Secţiunea a 2-aRezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc

Art. 12. -(1) Rezistenţa la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-şi păstra pe o durată determinată stabilitatea, etanşeitatea la foc şi/sau izolarea termică cerute şi/sau altă funcţiune specializată, într-o încercare la foc standardizată.

(2) Rezistenţa la foc a elementelor de construcţii care separă sau delimitează compartimentele de incendiu de alte spaţii ale construcţiilor ori ale instalaţiilor reprezintă intervalul în care elementele de construcţii îşi epuizează capacitatea de rezistenţă la foc printr-o încercare standardizată.

(3) Nivelurile rezistenţei la foc a elementelor de construcţii se stabilesc în unităţi de timp (ore şi minute), precizându-se, după caz, dacă sunt rezistenţe, stabile sau etanşe la foc.

Art. 13 -(1) Rezistenţa la foc a structurii portante se evaluează pentru ansamblul construcţiei sau pentru un compartiment de incendiu.

(2) Compartimentul de incendiu reprezintă construcţia sau o parte a unei construcţii conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spaţii, delimitate prin elemente de construcţii destinate să îl izoleze de restul construcţiei, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durată determinată. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, destinaţia, alcătuirea şi de rezistenta la foc a construcţiei.

(3) Compartimentarea antifoc se realizează prin elemente de construcţie rezistente la foc, verticale şi, după caz, orizontale.

Art. 14. -Gradul de rezistenţă la foc reprezintă capacitatea construcţiei sau a compartimentului de incendiu, îndeosebi a structurii portante sau de

rezistenţă, de a răspunde la incendiu, indiferent de destinaţie. (2) Gradul de rezistenţă la foc se stabileşte în funcţie de nivelurile de

rezistenţă la foc ale principalelor elemente de construcţii componente.(3) Gradele de rezistenţă la foc, în ordinea descrescătoare a siguranţei la

foc, sunt: I, II, III, IV şi V.Art. 15. -(1) Comportarea la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor, în

ansamblu sau a unor părţi componente este determinată de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată.

(2) Contribuţia la foc se estimează prin potenţialul caloric al sarcinii termice şi reprezintă suma energiilor calorice degajate prin arderea completă a tuturor elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile din spaţiul respectiv.

(3) Limita maximă a potenţialului caloric este dată de arderea completă, în cazul unui incendiu total într-o construcţie, instalaţie sau compartiment de incendiu.

(4) Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi a personalului de intervenţie

(5) Aprecierea reală a comportării la foc a unor construcţii şi instalaţii se poate face după stingerea incendiilor produse în acestea atât prin constatări şi măsurători directe, cât şi prin expertizare

Art. 16 (1) Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de incendiu reprezintă caracteristica globală, exprimată în unităţi de timp (ore, minute), între momentul izbucnirii incendiului şi momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunilor şi a efectelor incendiului.

(2) Stabilitatea la foc este determinată de rezistenţa şi comportarea la foc şi este influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot interveni în caz de incendiu.

(3) Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi a instalaţiilor în care sau produs incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte bună, bună, corespunzătoare, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.

Secţiunea a 3-a Preîntâmpinarea propagării incendiilor

Art 17 -(1) Construcţiile şi instalaţiile tehnologice independente, grupate sau comasate potrivit reglementărilor tehnice, se amplasează la distanţe de siguranţă faţă de vecinătăţi sau se compartimentează astfel încât, în caz de incendiu, să nu pună în pericol alte construcţii, compartimente de incendiu, instalaţii şi vecinătăţi.

(2) În cazul executării unor lucrări la construcţiile şi instalaţiile existente care nu respectă condiţiile privind distanţele de siguranţă la foc normate, se vor lua măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.

Art. 18. -La alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor, pe lângă condiţiile referitoare la riscul de incendiu, rezistenţa, comportarea şi stabilitatea la foc, prevăzute la cap. II secţiunile 1 şi 2 din prezentele norme generale, se are în

vedere şi criteriul de performanţă referitor la preîntâmpinarea propagării incendiilor, în funcţie de: degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive, propagarea flăcărilor şi a fumului, etanşeitatea la fum şi flăcări şi rezistenţa faţadelor şi acoperişurilor la propagarea focului.

Art. 19. -(1) Degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive pe timpul incendiilor sunt determinate, în principal, de: natura, distribuţia şi cantităţile existente de materiale şi substanţe combustibile, termodegradabile sau nocive, viteza de ardere, durata incendiului şi de ceilalţi factori şi acţiuni precizate în anexele nr 1 şi 2.

(2) Condiţiile de siguranţă la foc privind degajările menţionate la alin. (1) trebuie să asigure menţinerea stabilităţii construcţiei sau a instalaţiei expuse incendiului, prin limitarea şi reducerea cantităţilor de emisii, precum şi evacuarea lor dirijată, urmărindu-se reducerea efectelor negative asupra utilizatorilor şi personalului de intervenţie, precum şi limitarea propagării incendiului.

(3) Evacuarea dirijată din spaţiile închise a degajărilor menţionate la alin (1) se realizează prin sisteme de ventilare natural-organizată şi, după caz, mecanică, utilizând dispozitive şi instalaţii speciale.

(4) Pe timpul intervenţiilor, dacă situaţia impune evacuarea emisiilor de fum, se pot practica deschideri în unele elemente ale construcţiilor care delimitează spaţiile respective şi care nu au rol de rezistenţă.

Art. 20 -(1) Propagarea flăcărilor pe suprafaţa materialelor şi a elementelor combustibile ale construcţiilor depinde de natura acestora, de modul de alcătuire (dimensiuni, continuitate, goluri interioare etc.) şi de viteza specifică de propagare a flăcării.

(2) Se recomandă utilizarea acelor materiale şi alcătuiri care au o viteză redusă de propagare a flăcărilor şi luarea, după caz, a măsurilor pentru întreruperea continuităţii elementelor de construcţii, finisajelor sau a materialelor de protecţie (izolare), etanşarea golurilor de trecere şi a străpungerilor sau prevederea de instalaţii ori de sisteme adecvate de protecţie.

Art 21. -Etanşeitatea la fum şi flăcări reprezintă intervalul în care un element de separare împiedică trecerea fumului şi a flăcări lor dintr-o parte în alta a acestuia.

Art. 22. -(1) Pentru evitarea propagării incendiului, condiţia este ca degajările de fum şi gaze fierbinţi şi propagarea flăcărilor şi fumului să fie cât mai reduse, iar etanşeitatea la fum şi la flăcări să se menţină pe o durată cât mai mare.

(2) Este obligatorie luarea de măsuri pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor pe faţadele construcţiilor.

Secţiunea a 4-aCăi de acces, evacuare şi Intervenţie

Art. 23. -(1) Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor de orice categorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, precum şi

circulaţia şi orientarea rapidă a forţelor de intervenţie.(2) Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să asigure circulaţia

personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă corespunzător.

Art. 24. -(1) Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate trebuie prevăzute cu căi de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplină siguranţă în exterior, la nivelul terenului ori al căilor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.

(2) Căi special destinate evacuării persoanelor, animalelor sau bunurilor se prevăd atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau când, în mod justificat, nu pot satisface condiţiile normate.

(3) Căile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu se marchează cu indicatoare de securitate şi se prevăd cu mijloace de iluminat, conform reglementărilor tehnice, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi să fie uşor recunoscute.

Art. 25. -La proiectarea şi la executarea căilor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementări tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul incendiilor dificultăţi la evacuare (împiedicare, alunecare, contactul sau coliziunea cu diverse obiecte, busculadă, panică etc)

Art 26 -(1) Căile de acces, de evacuare şi intervenţie din construcţii şi instalaţii se separă de celelalte spaţii prin elemente de construcţii cu rezistenţă şi comportare la foc corespunzătoare utilizării în condiţii de siguranţă a căilor respective pe timpul incendiilor şi se prevăd, după caz, cu instalaţii sau sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi ori de presurizare.

(2) Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor şi a altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu, se adoptă soluţii şi măsuri adecvate.

(3) Ascensoarele special destinate pentru intervenţii în caz de incendiu se prevăd si se realizează potrivit reglementărilor tehnice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilită în scenariile de siguranţă la foc

Art. 27. -(1) Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele agenţilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi între localităţi este obligatorie conform reglementărilor tehnice.

(2) În locurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil din drumurile publice şi din drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.

(3) Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementărilor tehnice pentru autovehicule de tip greu, asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.

(4) Prevederea şi realizarea platformelor de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi lângă construcţiile şi instalaţiile stabilite prin reglementări tehnice şi scenarii de siguranţă la foc sunt obligatorii.

(5) Asigurarea căilor de acces pentru autospecialele de intervenţie la sursele de alimentare cu apă în caz de incendiu şi a posibilităţilor de folosire a acestor surse în orice anotimp constituie o condiţie de siguranţă la foc.

Secţiunea a 5-aInstalaţii aferente construcţiilor şi instalaţii tehnologice

Art. 28. -(1) Instalaţiile aferente construcţiilor (electrice, de apă, încălzire, ventilare, condiţionare, canalizare, paratrăsnet etc.) şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se execută şi se exploatează potrivit reglementărilor tehnice şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de izbucnire a incendiilor şi/sau de propagare a focului

(2) Instalaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă destinaţiei, tipului şi categoriei de importanţă a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele generale şi specifice de prevenire şi stingere a incendiilor

Art. 29. -Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea strictă a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilite de proiectanţii şi de producătorii respectivi.

Art. 30. -(1) Instalaţiile de ventilare sau condiţionare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normală, părţile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatură etc.) să nu genereze surse care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.

(2) Traseele instalaţiilor de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanţă deosebită vor fi independente şi complet separate de traseele pentru alte spaţii.

(3) Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic a substanţelor care, în amestec sau prin combinaţie chimică, pot produce incendii ori explozii.

Art. 31. -Construcţiile, instalaţiile de producţie, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementărilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi, după caz, de înăbuşire, neutralizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase, precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.

Secţiunea a6-aEchiparea şi dotarea cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor

Art. 32. -Construcţiile şi instalaţiile tehnologice se echipează cu sisteme, instalaţii, dispozitive, aparate şi alte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, potrivit prevederilor reglementărilor tehnice.

Art. 33. -Pentru realizarea protecţiei eficiente împotriva incendiilor, la stabilirea categoriilor, tipurilor şi parametrilor sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, aparatelor şi altor mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi la dimensionarea, amplasarea şi realizarea acestora se va ţine seama de următoarele condiţii:

a) controlul riscurilor de izbucnire, precum şi al dezvoltării şi propagării incendiilor în zona protejată;

b) compatibilitatea între mijloacele tehnice prevăzute, precum şi între acestea şi caracteristicile mediului protejat:

c) complementaritatea reciprocă în îndeplinirea rolurilor, în caz de incendiu, precum şi aportul serviciului de pompieri;

d) asigurarea unui raport optim între instalaţiile, sistemele şi dispozitivele cu acţionare manuală şi cele cu funcţionare automată;

e) corelarea intrării şi menţinerii în funcţiune, precum şi a fiabilităţii mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu timpii corespunzători de siguranţă la foc şi, după caz, cu timpii operativi de intervenţie;

f) prevederea, după caz, a posibilităţilor de alimentare şi prin mijloace mobile a instalaţiilor de stingere, inclusiv a coloanelor uscate, precum şi constituirea rezervelor normate;

g) asigurarea condiţiilor care să permită efectuarea operaţiunilor şi lucrărilor de verificare, întreţinere şi reparare, conform instrucţiunilor;

h) utilizarea numai a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor omologate, avizate şi agrementate tehnic şi care îndeplinesc condiţiile de calitate, potrivit legii;

i) întocmirea instrucţiunilor şi a schemelor de funcţionare.Art. 34. -(1) Dotarea agenţilor economici, a instituţiilor şi localităţilor cu

autospeciale şi cu alte mijloace mobile de intervenţie la incendii se face, după caz, pe baza scenariilor de siguranţă la foc sau a analizei capacităţii de apărare împotriva incendiilor, respectându-se criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili, stabilite de autorităţile abilitate prin lege.

(2) Personalului de intervenţie pentru stingerea incendiilor i se prevede şi i se asigură echipamentul şi mijloacele de protecţie adecvate, potrivit reglementărilor în vigoare.

(3) Echipamentul şi mijloacele prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să asigure protecţia personalului de intervenţie la efectele negative ale agenţilor care intervin în caz de incendiu (anexa nr. 2), precum şi posibilităţi de iluminat, de comunicare şi de lucru în condiţii de siguranţă.

Art. 35. -(1) La darea în exploatare a construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice, persoanele stabilite prin lege trebuie să certifice existenţa şi funcţionarea instalaţiilor, sistemelor, autospecialelor, utilajelor, aparatelor şi a celorlalte mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor la parametrii stabiliţi în documentaţiile prevăzute la art. 7, precum şi existenţa planurilor de intervenţie.

(2) Scenariile de siguranţă la foc se elaborează obligatoriu pentru categoriile de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări care, potrivit

legii, sunt supuse avizării şi autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor.

CAPITOLUL III Norme de prevenire şi stingere a incendiilor la exploatarea construcţiilor,

instalaţiilor şi a altor amenajări

Art 36. -Normele din prezentul capitol stabilesc reguli şi măsuri generale privind controlul, supravegherea şi reducerea riscurilor de incendiu, menţinerea condiţiilor realizate pentru evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu, întreţinerea în stare operativă a mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi pregătirea şi desfăşurarea intervenţiilor în situaţii de urgenţă publică de incendiu.

Art. 37. -(1) Exploatarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor, de orice categorie, cu defecţiuni, improvizaţii sau fără protecţia corespunzătoare faţă de materialele sau substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate este interzisă.

(2) la utilizarea mijloacelor prevăzute la alin. (1) este obligatorie respectarea instrucţiunilor de funcţionare, folosire şi întreţinere, precum şi a normelor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, emise şi aprobate potrivit legii.

(3) Pe timpul exploatării instalaţiilor aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice prevăzute la art. 28 alin. (1) se interzice:

a) utilizarea necorespunzătoare a sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi echipamentelor sau solicitarea acestora peste limita admisă;

b) funcţionarea peste programul stabilit sau neasigurarea supravegherii conform instrucţiunilor de funcţionare;

c) funcţionarea fără sisteme, aparate şi echipamente, necesare pentru controlul şi menţinerea parametrilor privind siguranţa în funcţionare sau înlocuirea acestora cu altele supradimensionate;

d) întreţinerea necorespunzătoare a elementelor prevăzute pentru izolare termică sau electrică ori pentru separare;

e) depăşirea termenelor stabilite pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau executarea necorespunzătoare a acestora;

f) executarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţii sau a unor modificări de către personal neautorizat şi necalificat.

Art. 38. -(1) Utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi pe timp de vânt este interzisă. locurile (zonele) cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept.

(2) Prepararea hranei prin utilizarea focului deschis în incintele unităţilor, în zonele de agrement şi în gospodăriile populaţiei se face numai în locuri amenajate, în condiţii şi la distanţe care să nu permită propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii sau la alte vecinătăţi.

(3) Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate (crematorii) ori pe terenuri

pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii.

(4) Luarea măsurilor pentru preîntâmpinarea jocului copiilor cu focul în condiţii şi în locuri în care se pot produce incendii constituie o obligaţie a persoanelor care răspund, potrivit legii, de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor.

Art. 39. -(1) Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni care prezintă pericol de incendiu, în construcţii civile (publice) pe timpul programului cu publicul, în instalaţii tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile, este interzisă.

(2) Lucrările menţionate la alin. (1) se pot executa în spaţiile respective numai după ce s-au luat, după caz, măsuri pentru: evacuarea persoanelor; îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile; golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor; aerisirea sau ventilarea spaţiilor; dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.

(3) Lucrările menţionate la alin. (1) se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc, al cărui model este prezentat în anexa nr.7. În cazul lucrărilor ce se execută în instalaţii şi în alte locuri (zone) cu risc de incendiu sau de explozie, precizate în normele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, se întocmeşte autorizaţie de lucru.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin.(1)-(3) este obligatorie instruirea persoanlului de execuţie, control şi supraveghere asupra măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi informarea serviciului de pompieri.

Art. 40. -(1) Fumatul în locuri cu pericol (risc) de incendiu, stabilite ca atare prin reglementări specifice sau prin dispoziţii ale persoanelor fizice ori juridice abilitate, este interzis.

(2) Locurile (zonele) în care este interzis fumatul se marchează conform reglementărilor specifice.

(3) Locurile în care este permis fumatul se dotează şi, după caz, se marchează conform reglementărilor specifice.

Art. 41. -(1) Menţinerea în bună stare a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a descărcărilor electrice atmosferice (paratrăsnet) şi a electricităţii statice este obligatorie la construcţii şi instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice, conform reglementărilor tehnice.

(2) Utilizarea sistemelor de captare şi scurgere la pământ a electricităţii statice conform instrucţiunilor specifice este obligatorie.

Art. 42. -(1) În spaţiile cu pericol (risc) ridicat de incendiu sau de explozie se interzice accesul salariaţilor şi al altor persoane fără echipament de protecţie adecvat condiţiilor de lucru.

(2) Folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi sculelor neprotejate corespunzător sau care pot produce scântei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de explozie este interzisă.

Art. 43. (1) În construcţiile civile (publice) şi de producţie, cantităţile de materiale şi de substanţe combustibile utilizate nu trebuie să conducă la depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări tehnice sau prin documentaţiile prevăzute la art. 7, după caz.

(2) În sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public este interzis accesul publicului cu produse şi substanţe inflamabile sau cu alte mijloace care pot produce incendii sau explozii.

(3) Depozitarea şi utilizarea în spaţii publice a mijloacelor, produselor şi substanţelor prevăzute la alin. (2) se permit numai în locurile amenajate în acest scop şi cu respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor.

(4) În clădirile, construcţiile sau amenajările prevăzute la alin. (2) este interzis accesul persoanelor în număr mai mare decât capacitatea stabilită şi declarată.

(5) Realizarea spectacolelor (jocurilor) de artificii este admisă numai cu respectarea normelor si măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor şi cu avizul autorităţilor abilitate prin lege.

Art. 44. -(1) În locuinţe de tip unifamilial sau în apartamentele blocurilor de locuit, carburanţii sau alte lichide inflamabile pentru uz casnic se păstrează numai în ambalaje metalice special destinate, închise ermetic, în locuri protejate şi fără a se depăşi cantităţile admise prin reglementări.

(2) Recipientele cu gaze petroliere lichefiate, utilizate pentru necesităţi casnice, se amplasează, se păstrează şi se utilizează numai în condiţiile stabilite prin instrucţiuni specifice. Se interzice utilizarea recipientelor neomologate sau defecte, transvazarea improvizată sau neautorizată a gazelor petroliere lichefiate dintr-un recipient în altul şi verificarea etanşeităţii cu flacără deschisă.

Art. 45. -(1) Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură ori se protejează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea lor.

(2) Se interzice folosirea sobelor şi a altor mijloace de încălzire defecte, supraalimentate cu combustibili sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizându-se lichide inflamabile.

(3) Verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului sunt obligatorii.

Art. 46. - (1) Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile se va ţine seama de proprietăţile fizico-chimice şi de compatibilitatea acestora cu substanţele de stingere, astfel încât la contactul dintre ele să nu se producă ori să se propage incendiul.

(2) Produsele şi substanţele combustibile se transportă, se manipulează şi se depozitează în ambalaje adecvate, realizate şi inscripţionate corespunzător, în vederea identificării riscurilor de incendiu şi stabilirii procedeelor şi substanţelor de stingere ori de neutralizare adecvate.

(3) Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.

Art 47. -(1) Deşeurile şi reziduurile, scurgerile şi depunerile de praf sau de pulberi combustibile se îndepărtează ritmic prin metode şi mijloace

adecvate.(2) Măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor pentru operaţiunile de

colectare, transport, separare, neutralizare, recuperare sau distrugere a substanţelor menţionate la alin. (1) se stabilesc prin reglementări specifice.

Art. 48. -(1) Materialele şi substanţele care prezintă pericol de autoaprindere se păstrează în condiţii adecvate naturii lor, bine ventilate şi luându-se măsuri de control şi preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire.

(2) Prevenirea apariţiei fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice, conform reglementărilor specifice.

(3) Amplasarea depozitelor de combustibili, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de siguranţă, astfel încât eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătăţile. Aceasta constituie o obligaţie pentru persoanele juridice care deţin astfel de depozite si o recomandare pentru persoanele fizice.

Art. 49. -(1) Tratarea sau protejarea materialelor şi elementelor de construcţii combustibile şi/sau a structurilor metalice din alcătuirea construcţiilor sau a instalaţiilor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge este obligatorie, potrivit reglementărilor tehnice.

(2) Pentru efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare menţionate la alin. (1) se utilizează numai produse avizate şi agrementate tehnic, conform reglementărilor specifice, iar persoanele care execută aceste operaţiuni trebuie să fie atestate potrivit dispoziţiilor legale

(3) Elementele de limitare a propagării focului, de izolare termică şi de etanşare la fum şi la gaze fierbinţi din alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor se menţin permanent în bună stare, pentru a-şi îndeplini rolul stabilit.

Art. 50. -(1) Mijloacele auto pentru transportul materialelor periculoase, clasificate conform legii, pot circula pe drumurile publice numai dacă sunt omologate pentru clasele de periculozitate a materialelor respective şi echipate cu mijloace adecvate pentru stingerea incendiilor.

(2) Traseele şi programele admise pentru circulaţia mijloacelor auto care transportă mărfuri periculoase, locurile în care se permite staţionarea sau parcarea acestora, precum şi condiţiile privind amenajarea parcajelor şi dotarea acestora cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor se stabilesc prin reglementări specifice şi dispoziţii locale.

(3) Parcarea sau gararea mijloacelor auto pentru transportul materialelor periculoase în parcaje sau garaje publice ori în apropierea clădirilor publice şi de locuit este strict interzisă

Art. 51. -(1) Exploatarea, întreţinerea, reviziile şi reparaţiile la autospecialele, utilajele şi celelalte mijloace mobile de intervenţie la incendii, prevăzute la art. 34 şi în anexa nr. 5, se execută conform normelor tehnice emise de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

(2) Scoaterea din funcţiune a instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor, prevăzute la art. 32 şi în anexa nr. 5, ori neasigurarea parametrilor necesari operării acestora în condiţii de eficienţă este strict interzisă.

(3) Reparaţiile la mijloacele tehnice prevăzute În anexa nr. 5 se planifică şi se realizează în termen cât mai scurt, asigurându-se, în perioada

respectivă, măsuri compensatorii de prevenire şi stingere a incendiilorArt. 52. -Sunt obligatorii următoarele activităţi:.a) instruirea la angajare şi instruirea periodică a salariaţilor privind

normele, regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi asupra sarcinilor ce le revin din planurile de intervenţie;

b) participarea salariaţilor la instruirile şi exerciţiile privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

c) participarea personalului serviciilor de pompieri civili la activităţile de pregătire profesională, stabilite şi aprobate potrivit competenţelor legale;

d) asigurarea îndeplinirii la termen a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite potrivit legii.

Art. 53. -În ceea ce priveşte documentele principale de organizare a apărării împotriva incendiilor pe durata exploatării construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice, se stabilesc următoarele:

a) instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, schemele de prevenire şi stingere a incendiilor, planurile de evacuare în caz de incendiu şi planurile de depozitare a materialelor periculoase se actualizează, se utilizează şi se afişează conform reglementărilor specifice;

b) scenariile de siguranţă la foc se pot elabora şi pentru construcţiile şi instalaţiile tehnologice aflate în exploatare, în vederea utilizării concluziilor desprinse la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a capacităţii de apărare împotriva incendiilor. Se recomandă ca aceste scenarii să fie întocmite îndeosebi pentru construcţiile şi instalaţiile tehnologice cu risc ridicat (mare) de incendiu;

c) planurile de intervenţie se întocmesc ori se actualizează, după caz, şi la schimbarea profilului de activitate (destinaţiei) agenţilor economici şi instituţiilor, sau la dezvoltarea acestora, la evaluarea nivelurilor (criteriilor) de mediu ale agenţilor economici, precum şi în alte situaţii reglementate ori impuse de condiţiile concrete privind apărarea împotriva incendiilor;

d) punerea în aplicare a planurilor de evacuare şi a planurilor de intervenţie este obligatorie în situaţiile de urgenţă publică de incendiu, precum şi la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie, organizate pentru prevenirea şi stingerea incendiilor.

CAPITOLUL IV Dispoziţii finale

Art. 54. -(1) Pe baza prezentelor norme generale şi cu respectarea celorlalte prevederi legale se vor elabora reglementări tehnice şi specifice privind prevenirea şi stingerea incendiilor, cum sunt norme,

normative, regulamente, instrucţiuni, dispoziţii, standarde. De asemenea, se vor întocmi planuri de intervenţie şi se vor emite agremente tehnice, avize şi autorizaţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

(2) În vederea asigurării aplicării în condiţii optime a prevederilor reglementărilor tehnice şi specifice, precum şi a celorlalte acte prevăzute la alin. (1), se vor elabora proceduri, metodologii, ghiduri îndrumătoare, manuale, studii şi alte lucrări de specialitate, care vor fi avizate şi aprobate de organele

abilitate conform legii.Art. 55. -Măsurile de apărare şi de intervenţie în cazul incendiilor în masă

se stabilesc şi se realizează conform dispoziţiilor legale speciale pentru astfel de dezastre.

Art. 56. -Anexele nr. 1 -7 fac parte integrantă din prezentele norme generale.

ANEXA NR.3 la normele generaleNr.crt. Timpul şi definirea

acestuia N

otaţieFactori de evaluare

0 1 2

3

1

2

3

4

5

6

7

Timpul de aprindere -durata În care,

În anumite condiţii, un material trece de la starea normală la starea de combustie, producând izbucnirea incendiului.

. Timpul normalizat de evacuare

intervalul scurs de la Înştiinţarea utilizatorilor până la părăsirea construcţiei de către aceştia sau/şi până la adăpostirea lor In spaţiile de refugiu prevăzute şi amenajate.

Timpul de supravieţuire -perioada În care persoanele aflate Într-o Încăpere sau Într-un refugiu pot supravieţui după producerea incendiului.

Timpul de siguranţă a căilor de evacuare perioada minimă de

Ta

Tne

Tsv

Tsac

Tsr

Tsai

clasele de combustibilitate sau de periculozitate a

materialelor şi a substanţelor existente;

-energia termică dezvoltată de sursele de aprindere,

frecventa si durata de acţiune a acestora;

-existenţa împrejurărilor care pot determina izbucni

rea incendiului.-numărul, dimensiunile

(gabaritul) şi alcătuirea căilor

de evacuare;-dispunerea căilor de

evacuare, a traseelor şi marcarea acestora;

-lungimea căilor de evacuare şi vitezele de deplasare

-fluxul (debitul) global de evacuare;

-capacitatea de evacuare a căilor existente;

-existenţa şi funcţionarea iluminatului de siguranţă;

-aptitudinea persoanelor de a se evacua.

-nivelurile de performanţă privind

supravieţuire a persoanelor pe timpul folosirii căilor de evacuare.

Timpul de siguranţă a refugii/ar -,perioada minimă de supravieţuire a persoanelor pe timpul staţionării În refugii, indiferent de evoluţia incendiilor În exteriorul spaţiilor respective.

Timpul de siguranţă a ascensoarelor de intervenţie -intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până În momentul În care ascensoarele prevăzute să funcţioneze

pe timpul incendiilor pot fi utilizate În condiţii de siguranţă de către ocupanţii clădirii

şi de pompieri.

Timpul de dezvoltare liberă a incendiului – intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până la intrarea în acţiune a mijloacelor de stingere.

Tdli

rezistenţa şi stabilitatea la foc a construcţiei (instalaţiei);

-nivelurile de siguranţă a încăperii sau refugiului, în

funcţie de;.izolarea termică faţă

de vecinătăţi;.etanşeitatea la fum

gaze fierbinţi şi la alte produse

nocive;.stabilitatea la şocuri

termice, mecanice şi la presiuni; .existenţa iluminatului de siguranţă;

.realizarea sistemului de comunicare cu forţele de

intervenţie (pentru informare, îndrumare şi evitarea panicii);

-asigurarea condiţiilor de evacuare şi de salvare a ,

persoanelor înainte de afectarea funcţiilor lor vitale. )

-timpii scurşi pentru ca agenţii care pot interveni (căldură, fum, produse nocive etc.)

să nu producă efecte negative excesive asupra utilizatorilor (anexa nr. 2);

-rezistenţa la foc a construcţiei.

-timpii scurşi pentru ca agenţii care pot interveni

(căldură, fum, produse nocive etc.) să nu producă efecte negative excesive asupra utilizatorilor

(anexa nr. 2);-rezistenţa la foc a

construcţiei;-etanşeitatea la fum şi

la flăcări a încăperilor şi a

refugiilor. ,-nivelurile de

performanţă privind rezistenţa şi stabilitatea la foc a construcţiei (instalaţiei);

-etanşeitatea la fum, la gaze fierbinţi şi la alte produse

nocive a puţurilor ascensoarelor; -protecţia la foc' a căilor de acces la ascensoare;

-performanţele tehnice privind siguranţa în exploatare a ascensoarelor;

siguranţa şi durata funcţionării surselor de alimentare cu energie electrică a ascensoarelor.

echiparea cu instalaţii şi cu sisteme de stingere (automate sau manuale);

-dotarea serviciului de pompieri cu mijloace mobile

şi timpul de începere a intervenţiei.

TIMPII DE SIGURANŢĂ LA FOC ŞI TIMPII OPERATIVI DE INTERVENŢIE

-Definire şi factori de evaluare- A. Timpii de siguranţă la foc

8

9

1

2

3

4

Timpul de incendiere totală -intervalul scurs

de la izbucnirea incendiului până În momentul În care incendiul a cuprins Întreaga construcţie sau Întregul compartiment de incendiu.

Timpul de propagare a incendiului la construcţii vecine -intervalul scurs de la declararea

unui incendiu Într-o construcţie până În momentul incendierii unor construcţii, instalaţii sau depozite vecine.

Timpul de alarmare – intervalul scurs de la izbucnirea incendiului până la semnalarea acestuia printr-un sistem (dispozitiv) automat de detectare-alarmare sau de către o persoană.

Timpul de alertare – intervalul cuprins între momentul alarmării în caz de incendiu şi cel al constituirii formaţiei de marş, în vederea deplasării la locul evenimentului.

Timpul de

Tit

Tpv

T1

T2

T3

T4

-densitatea sarcinii termice de incendiu;

-viteza de ardere a materialelor si a substanţelor

combustibile şi cantitate a de căldură dezvoltată;

-etanşeitatea închiderilor (pereţi, planşee, protecţii

ale goluri/ar etc.);-existenţa sistemelor şi

a posibilităţilor de evacuaredirijată a fumului şi a

gazelor fierbinţi;-echiparea cu instalaţii

de prevenire şi stingere aincendiilor.-căldura degajată de

incendiu şi emisia de scânteişi de alte particule, de

(materiale incendiatoare;-rezistenţa la foc a

faţadelor şi a acoperişurilor con-

strucţiilor vecine;-clasa de

combustibilitate a unor materiale şi substanţe din apropiere:;

-existenţa unor căi ascunse de propagare (canale,

fluxuri de cabluri sau conducte etc.);

-condiţiile atmosferice;-distanţele până la

construcţiile vecine; -geometria construcţiilor (instalaţiilor),

-nivelul de performanţă a sistemului (dispozitivului) de detectare – alarmare (automat sau manual);

-prezenţa persoanei apte să observe şi să anunţe incendiul

-distanţa până la cel mai apropiat mijloc de

b. Timpii operativi de intervenţie

-executarea recunoaşterii-completarea echipării

personajului de intervenţie cu mijloace de protecţie, în funcţie de condiţiile specifice

-tipul şi dimensiunile dispozitivului de intervenţie

-categoriile, tipurile şi numărul autospecialelor şi al utilajelor de intervenţie concentrate şi starea acestora

-sumă a factorilor de la nr. crt. 2,3 şi 4;

T5=T2+T3+T4

0 1 2 3

6

7

8

9

Timpul de Începere a intervenţiei

momentul apariţiei arderii

şi realizarea dispozitivului de intervenţie.

Timpul real de evacuare intervalul cuprins între momentul înştiinţării utilizatorilor şi

părăsirea construcţiei de către aceştia.

Timpul de localizare –intervalul

T6

T7

T8

T9

-intervalul T 6 -sumă a factorilor de la nr. crt. 1, 2, 3 şi 4:

6 = T 1 + T5

-factorii timpului normalizat de evacuare (Tne);-timpul de sosire !a fata locului a forţelor de inter-efectele incendiului asupra 'căilor. de evacuare şiutilizatorilor;-existenţa şi performanţele mijloacelor de salvare cucare este echipată clădirea şi a celor din dotareaserviciilor de pompieri.-tipul şi complexitatea construcţiei (instalaţiei);-timpul de dezvoltare liberă a incendiului;-echiparea cu instalaţii şi cu mijloace de preveniresi stingere a incendiilor;-dimensiunile incendiului şi direcţiile de propagare;, condiţiile atmosferice, anotimpul ori intervalul orar Încare se intervine;-numărul, tipul şi debitele capetelor de refulare asubstanţelor stingătoare adecvate de la autospecialele şi

utilajele mobile de intervenţie, precum şi dispunerea acestora;-fiabilitatea mijloacelor de intervenţie;-rezistenta sau stabilitatea la foc a construcţiei. Factorii

menţionaţi la nr. crt. 8; .cantităţile de materiale si substanţe care ard si modul de

distribuire a acestora În spaţiu; ,

10

11

12

cuprins între momentul intrării în acţiune a forţelor concentrate şi punerea sub control a limitelor arderii pe direcţiile de propagare a incendiului.

Timpul de stingere -intervalul cuprins între momentul localizării şi până la întreruperea (neutralizarea) completă a arderii, până la înlăturarea posibilităţilor de reaprindere a materialelor şi a substanţelor combustibile sau până la producerea unor fenomene negative

Timpul de înlăturare ,a efectelor negative ale incendiului -durata lucrărilor ulterioare stingerii incendiului

T10

T11

T12

-continuitatea debitării agenţilor de stingere la parastabiliţi (intensităţi, presiuni, debite);

-eficienţa mijloacelor de protecţie a personalului de intervenţie şi fiabilitatea acestora;

-producerea unor evenimente perturbatoare (de exemplu: explozii, prăbuşiri, revărsarea de lichide

combustibile sau de metale topite, îngheţarea unor porţiuni ale dispozitivului de intervenţie etc.).

-riscuri remanente stingerii unor incendii, cum pot fi cele generate de:

.focare ascunse (latente);

.scăpări de gaze combustibile sau toxice;

.agenţi puternic poluanţi, care trebuie neutralizaţi; .prăbuşirea iminentă a unor elemente de construcţii;-necesitatea căutării unor eventuale victime sau a unor

bunuri de valoare deosebită;-necesitatea continuării răcirii unor elemente de con

sau instalaţii.-sumă a factorilor de la nr. crt. 7, 8, 9 şi 10: T11 = T7 + T8 + T9 + T10

perl1ru Înlăturarea unor efecte negative care pot crea !a faţa locului alte riscuri majore.

Timpul de intervenţie -intervalul cuprins Între momentul intrării ţn acţiune a forţelor concentrate şi finalizarea lucrărilor ulterioare opririi procesului de ardere.

Timpul de retragere -durata operaţiunilor de strângere a dispozitivului de intervenţie şi de pregătire a forţelor şi a mijloacelor concentrate pentru deplasarea de la locul incendiului.

13

14

Timpul de ocupare al forţelor şi mijloacelor

de intervenţie -intervalul cuprins între momentul alertării forţelor de intervenţie şi începerea deplasării acestora la sediu (remiză).

Timpul-total de dislocare al forţelor şi mijloacelor

de intervenţie –intervalului cuprins între momentul alertării forţelor de intervenţie şi înapoierea acestora la sediu (remiză),

-dimensiunile şi complexitatea dispozitivului de intervenţie;

-refacerea plinului cisternelor cu apă;

-condiţiile atmosferice;-echiparea şi refacerea

personalului de intervenţie;-verificarea tehnicii de

intervenţie.T13=T5+T11+T12

T14=T3+T13

ANEXA nr.4 la normele generale

SCENARIU DE SIGURANŢĂ LA FOC -Structura de principiu-

Caracteristicile construcţiei sau ale instalaţiei tehnologice1.Denumirea obiectivului2.Destinaţia3.Categoria de importanţă4.Tipul şi particularităţile obiectivuluiB. Nivelurile criteriilor de performanţă şi ale timpilor privind siguranţa la

foc1.Riscul de incendiu2.Rezistenţa la foc

3.Preîntâmpinarea propagării incendiilor4.Comportarea la foc5.Stabilitatea la foc6.Căi de acces7.Timpi de siguranţă la focC. Echiparea cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor D. Condiţiile specifice pentru asigurarea intervenţiei în caz de incendiuE. Concluzii şi măsuri tehnico-organizatoriceNOTĂ: Detalierea, concretizarea şi exemplificarea modului de elaborare

a scenariilor de siguranţă la foc se fac prin metodologii specifice.

ANEXA nr.5 la normele generale

MIJLOACE TEHNICE de prevenire şi stingere a incendiilor

-categorii principale-

1.Pentru echiparea construcţiilor, a instalaţiilor tehnologice si a platformelor amenajate:

a) sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu;

b) sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor;c) stingătoare şi alte aparate de stins incendii;d) utilaje, unelte şi alte mijloace iniţiale de intervenţie2.Pentru dotarea serviciilor de pompieri, constituite de agenţi economici,

instituţii şi consilii locale: a) autospeciale pentru stingerea incendiilor; b) autospeciale auxiliare de intervenţie; c) nave pentru stingerea incendiilor;d) trenuri pentru stingerea incendiilor;e) aeronave de intervenţie la incendii;f) motopompe şi alte utilaje;g) ambulanţe şi autosanitare;3.Pentru întreruperea procesului de ardere a materialelor şi substanţelor

combustibile sau pentru protecţia celor din apropierea focarului:a) apă;b) spumanţi;c) pulberi stingătoare;d) abur;e) gaze inerte;f) agenţi stingători sau neutralizatori, speciali;4. Pentru protecţia personalului de intervenţie:

a) Echipament de protecţie la temperatură, şocuri mecanice şi umiditate;

b) Aparate, măşti şi alte mijloace de protecţie a căilor respiratorii;c) Centură şi late accesorii de siguranţă;d) Scule şi accesorii de protecţie la electrocutare;e) Mijloace de iluminat;f) Aparatură de comunicaţiig) Echipament, aparatură, vaccinuri şi instrumentar de protecţie

specială împotriva efectelor agenţilor chimici, radioactivi sau biologici;h) Aparatură de detectare a concentraţiilor explozive sau a prezenţei

unor substanţe nocive.

ANEXA nr.6 la normele generale

PLANUL DE INTERVENŢIE -Structura –cadru-

1.Date de identificare: Denumirea agentului economic sau a instituţiei; Sediul, număr de telefon, fax; Profilul de activitate;2.Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: Amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în

incintă; Căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente

acesteia; Reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă şi late substanţe

stingătoare; Rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de protecţie a

personalului de intervenţie; Reţelele şi acordurile de alimentare cu energie elecrtică, agent

termic, gaze şi late fluide combustibile; Reţelele de canalizare; Vecinătăţile.3.Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de

incendiu: Concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de siguranţă la

foc sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; Particularităţi tactice de intervenţie pentru:- evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau

bunuri), acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate;- localizarea şi lichidarea incendiilor,- protecţia personalului de intervenţie;- protecţia vecinătăţilor;- înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu.4.Forţe de intervenţie în caz de incendiu:

serviciul propriu de pompieri civili (dotare, încadrare); servicii de pompieri civili cu care se cooperează (categoria,

localitatea, distanţa, itinerariul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);

subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerariul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);

alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (ambulanţa, protecţia civilă, etc.).

5.Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii:-reţele de alimentare cu apă:- debite ;- presiuni;- amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor faţă de incinta

unităţii -alte surse naturale sau artificiale de apă:- felul şi capacitatea acestora;- platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate.6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de

depozitare (la scară), pe care se marchează ori se Înscriu date privind:.destinaţia spaţii lor (încăperilor);.suprafaţa construită şi aria desfăşurată;.regimul de Înălţime (numărul de niveluri);.numărul de persoane care utilizează construcţia, peniveluri şi pe total; ..căile interioare de acces, evacuare si de intervenţie;.natura materialelor si a elementelor de construcţii; ..nivelurile criteriilor de performanţă privind siguranţa lafoc, asigurate;.instalaţiile utilitare aferente;.instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de pre-venire şi stingere a incendiilor cu care este echipată; .dispozitivul de

intervenţie În caz de incendiu.NOTA:-În cazul agenţilor economici şi al instituţiilor avândnumai construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare cu

risc mic (redus) de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri Înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari valori, nu este obligatorie Întocmirea p19nurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. In aceste situaţii, În conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare, marcate În planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori Într-un tabel separat, se înscriu suplimentar' destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, gradele de rezistenţă la foc sau nivelurile de stabilitate la foc si, după caz, categoriile pericolului do incendiu.

-O copie autentificată (avizată) de pe planul de intervenţie se pune la dispoziţie brigăzii sau grupului de pompieri militari, pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru punerea acestora ţn aplicare cu

prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi În situaţiile de urgenţă publică, În caz de incendiu ori de alte dezastre.

PERMIS DE LUCRU CU FOC Nr. ……………… Din …………………

Se eliberează prezentul Permis de lucru cu foc d-lui……………………, ajutat de

dl ……………………………, care urmează să execute ………………………..

folosind …………………………… la (în) ………………..Lucrările încep la data de ……………, ora ……………., şi se încheie la data de …………, ora …………… .

Premergător, pe timpul şi la teminarea lucrărilor cu foc se vor lua urmatoarele măsuri:

1. Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, conductelor şi a recipienţilor din zona de executare a lucrărilor şi din apropierea acesteia, pe o rază de ………………… metri, astfel:

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Golirea, izolarea, spălarea, aerisirea conductelor, utilajelor sau a instalaţiilor, prin ………………… ………..………… ……………………… .………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

3. Ventilarea spaţiilor in care se execută lucrările se realizează ………… ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

4.Verificarea zonei de lucru şi a vecinătaţilor acesteia, înlaturarea surselor de aprindere şi a condiţiilor care favorizează producerea incendiilor şi a exploziilor, protejarea antifoc a materialelor din zonă.

Începerea lucrărilor cu foc s-a făcut în baza buletinului de analiză nr. ………………… din ……………………., eliberat de ……………………. (acolo unde este cazul).

5. Respectarea normelor de prevenire şi stingere a incendiilor , specifice tehnologiei de lucru …………………………………………………………… …………………………………………………………………………………..

6. Asigurarea în zona de lucru a mijloacelor de stingere a incendiilor……. …………………………………………………………………………………….

7. Anunţarea şefului sectorului în care se execută lucrarea despre începerea, întreruperea şi încheierea acesteia.

8. Controlul măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor se asigură de către dl …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………..

9. Supravegherea lucrărilor cu foc se asigură de catre dl ………………. …………………………………………………………………………………..

10. Incendiul sau orice alt incident se va anunţa la ……………… prin …………………..

11.Alte măsuri P.S.I. specifice ……………………………………………. …………………………………………………………………………………….

12. Personalul de execuţie, control şi supraveghere a fost instruit asupra măsurior P.S.I.

Responsabili Numele şi Prenumele

Semnătura

EmitentulŞeful sectorului

în care se execută lucrările

Executanţii lucrărilor cu foc

Serviciul de pompieri civili

PREVENIREA INCENDIILOR (T.4)

TEMA: Organizarea , desfăşurarea şi finalizarea controlului ethnic de P.I.

Art.56 din D.G. P.S.I. 005 – alin. 1 şi 2 Personalul autorităţilor publice, care potrivit competenţelor

legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este:- personalul unităţilor de Pompieri militari şi protecţie civilă; - cadre tehnice din structura ministerelor şi a celorlalte organe de

specialitate ale administraţiei publice centrale, societăţilor şi regiilor de profil; - inspectori din structura inspecţiilor de specialitate ale statului

(calitatea în construcţii, protecţia muncii, protecţia mediului); - inspectori din structura autorităţilor administraţiei publice locale. Cadrele tehnice sau personalul tehnic desemnat al agenţilor

economici şi instituţiilor, cu atribuţii de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi persoanele menţionate la alin. (1) lit. b) şi d) trebuie să aibă atestată competenţa în condiţiile legii.

1. Organizarea controlului: Se asigură: - studierea prevederilor legale şi a celorlalte acte normative care

reglementează activitatea de P.I. în legătură cu specificul unităţii; - studierea problemelor de P.S.I. legate de procesele tehnologice şi

proprietăţile fizico-chimice ale materiilor prime şi produselor finite, cu accent pe necunoaşterea pericolelor şi cauzelor specifice de incendiu şi a măsurilor de P.S.I., îndeosebi la punctele vital vulnerabile la incendiu;

- stabilirea concretă a scopurilor şi obiectivelor controlului şi a modalităţilor de finalizare;

- stabilirea programului de control.2. Desfăşurarea controlului: Etape: a). Pe timpul desfăşurării controlului şi măsurilor de P.S.I. pe timpul

executării investiţiilor şi exploatării obiectivelor:- verificarea se face pe baza prevederilor actelor normative din

domeniul P.S.I.;- controlul se referă la toate obiectivele din limitele de proprietate

ale unităţii;- verificarea respectării regulilor şi măsurilor de P.S.I. se realizează

urmărindu-se existenţa / starea fizică şi de funcţionare a tuturor sistemelor de protecţie la foc;

b). Se urmăreşte existenţa şi starea de funcţionare a mijloacelor tehnice de P.S.I.

- dotarea, întreţinerea şi exploatarea mijloacelor tehnice de P.S.I. sunt urmărite pe baza reglementărilor din dotare;

- urmărirea se realizează prin verificarea caracteristicilor tuturor mijloacelor tehnice de P.S.I. din dotare în funcţie de specificul locului de muncă;

- verificarea existenţei şi stării de funcţionare a mijloacelor tehnice P.S.I. se realizează prin utilizarea unor metode specifice (conform D.G. P.S.I. 003, anexa 1 şi 3; D.G. P.S.I. 005, anexa 5 şi 6);

c) Verificarea şi însuşirea de către salariaţi a normelor specifice de P.S.I..

Instruirea se face în conformitate cu prevederile Ordinului M.I. 1080/2000 pentru aprobarea D.G. P.S.I. 002;

- Verificarease realizează urmărindu-se însuşirea de către salariaţi a modului de acţiune în situaţii de incendiu în corelaţie cu specificul locului de muncă;

- Modul de însuşire de către salariaţi a normelor specifice de P.S.I. este verificat prin compararea cunoştinţelor asimilate cu conţinutul planurilor tematice aprobate;

- Verificarea însuşirii de către salariaţi a normelor specifice de P.S.I. se realizează prin aplicarea unor metode specifice referindu-se la toate tipurile de cunoştinţe.

d). Verificarea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin persoanelor care au atribuţii pe linie de P.S.I. (şefii locurilor de muncă).

- Verificările se realizează pe baza sarcinilor de P.S.I. înscrise în fişa postului;

- Verificarea se realizează pe baza documentelor justificative prezentate;

- Verificările se raportează la cerinţele actelor normative din domeniul P.S.I.

e). Întocmeşte nota sau raportul de constatare:- Documentele de control sunt întocmite cu includerea tuturor

aspectelor stabilite prin tematica aprobată;- Datele cuprinse în document sunt relevante şi conforme cu

realitatea;- Documentele se elaborează cu includere obligatorie a măsurilor

tehnice şi organizatorice de înlăturare a deficienţelor constatate.

GUVERNUL ROMÂNIEI HOTARÂREA Nr.678/30.09.1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor

În temeiul prevederilor art. 42 alin. (2) şi (3) şi ale art. 49 din Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 212/1997

Guvernul României hotărăşteArt. 1. -Constituie contravenţie la normele de prevenire şi stingere a

incendiilor următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1. exploatarea/utilizarea sistemelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, aparatelor, maşinilor şi utilajelor de orice categorie în condiţii care creează risc de incendiu, datorită nerespectării instrucţiunilor de funcţionare, folosire sau de apărare împotriva incendiilor;

2. folosirea mijloacelor prevăzute la pct. 1, cu defecţiuni, improvizaţii sau în condiţii care nu asigură protecţia la foc adecvată faţă de materialele şi substanţele combustibile din spaţiul în care sunt utilizate;

3. lăsarea în funcţiune a mijloacelor prevăzute la pct. 1 peste programul stabilit sau fără supraveghere, atunci când instrucţiunile de utilizare o interzic;

4 efectuarea lucrărilor de întreţinere, reparaţii, verificări periodice sau a unor modificări de către personalul neautorizat sau necalificat la instalaţiile aferente construcţiilor, cum sunt cele electrice,

de încălzire, ventilare, condiţionare, paratrăsnet, gaze apă sau altele asemenea;

5. neasigurarea selectivităţii la scurtcircuit şi la suprasarcină a elementelor de protecţie a instalaţiilor sau a consumatorilor electrici prin înlocuirea siguranţelor, releelor de protecţie şi a întrerupătoarelor automate cu altele supradimensionate sau decalibrate;

6. exploatarea instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor electrice în condiţii în care se generează supracurenţi sau suprasolicitări datorită racordării unor consumatori care depăşesc puterea nominală a circuitelor, existenţei contactelor imperfecte la conexiuni şi legături, străpungerii ori lipsei izolaţiei la îmbinări sau la capetele conductoarelor;

7. neluarea măsurilor pentru prevenirea producerii scânteilor electrostatice ori nemenţinerea în stare de funcţionare sau la parametrii prevăzuţi de reglementările tehnice a instalaţiilor şi sistemelor de captare şi scurgere la pământ a sarcinilor electrostatice;

8. neasigurarea, pe timpul exploatării construcţiilor şi instalaţiilor, a captării şi scurgerii la pământ a descărcărilor electrice atmosferice, conform reglementărilor tehnice;

9. nestabilirea sau nemarcarea de către persoanele în drept a locurilor în care sunt interzise utilizarea focului deschis, efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sau a altor asemenea operaţiuni cu pericol de incendiu;

10. executarea lucrărilor de sudură, tăiere, lipire sau a altor asemenea lucrări în locuri în care acestea sunt interzise prin reglementări tehnice sau prin dispoziţii interne, fără, permis de lucru cu foc ori fără a fi asigurate toate măsurile şi condiţiile menţionate în permisul sau autorizaţia de lucru cu foc;

11 utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu, stabilite şi marcate ca atare de către persoanele în drept;

12. utilizarea focului deschis în incinta unităţilor, în zone de agrement ori în gospodăriile populaţiei, inclusiv pentru arderea resturilor, gunoaielor, deşeurilor sau a altor materiale combustibile, fără luarea măsurilor pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi ori pe timp de vânt;

13. amenajarea locurilor pentru utilizarea focului deschis în condiţii şi ia distanţe care favorizează propagarea focului la construcţii, depozite, culturi agricole, păduri, plantaţii şi alte vecinătăţi;

14. neluarea măsurilor pentru preîntâmpinarea jocului copiilor cu focul de către persoanele responsabile pentru creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor, pe timpul cât exercită supravegherea acestora;

15. nestabilirea de către persoanele în drept a locurilor în care fumatul este interzis potrivit reglementărilor specifice sau altor dispoziţii şi a locurilor în care acesta este admis, precum şi nedelimitarea, nemarcarea şi nedotarea locurilor special amenajate pentru fumat;

16. fumatul în locurile cu pericol de. incendiu, stabilite ca atare de către persoanele în drept;

17. folosirea mijloacelor de iluminat electrice -lanterne, proiectoare, lămpi de control şi altele asemenea -, defecte ori neprotejate corespunzător, precum şi a mijloacelor de iluminat cu flacără -felinare, lămpi, lumânări, facle, chibrituri, brichete şi altele asemenea -în locuri care prezintă pericol de incendiu sau explozie, după caz;

18. folosirea, în spaţii ori în locuri cu risc ridicat de incendiu sau de explozie, a dispozitivelor, aparatelor, uneltelor sau sculelor care pot produce scântei mecanice prin frecare, lovire sau pe timpul funcţionării;

19. folosirea autovehiculelor de transport sau a maşinilor şi utilajelor agricole fără dispozitive ori site parascântei, în situaţiile în care reglementările tehnice prevăd aceasta;

20. neluarea măsurilor pentru prevenirea degajării şi împrăştierii scânteilor de la coşurile sau canalele de fum în locuri cu pericol de incendiu;

21. scoaterea totală sau parţială din funcţiune a dispozitivelor de detectare sau de reţinere a obiectelor metalice de la maşinile, aparatele şi sistemele de transport ori de prelucrare a textilelor, lemnului, cerealelor şi a altor materiale combustibile;

22. introducerea sau utilizarea, în sălile aglomerate şi de sport, pe stadioane sau pe alte arene sportive ori în incinte amenajate pentru activităţi cu public, a produselor şi substanţelor inflamabile sau a. mijloacelor care pot produce incendii ori explozii, În alte condiţii decât cele stabilite prin reglementările tehnice;

23. realizarea spectacolelor sau a jocurilor de artificii fără avizul autorităţilor abilitate de lege sau cu nerespectarea normelor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;

24. supraalimentare a cu combustibil a sobelor sau a cuptoarelor ori utilizarea altor sisteme sau mijloace de încălzire cu scoaterea din funcţiune sau supradimensionarea elementelor de protecţie, cum sunt: supape de siguranţă, termostate, flacără de veghe şi altele asemenea;

25. nerespectarea instrucţiunilor care reglementează amplasarea, păstrarea şi utilizarea gazelor naturale sau gazelor petroliere lichefiate, precum şi a recipientelor cu "aragaz", dacă prin aceasta se creează pericol de incendiu sau de explozie;

26. neexecutarea verificării şi curăţării periodice a coşurilor pentru evacuarea fumului, precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora;

27. nedepozitarea în locuri speciale a cenuşii fierbinţi sau a jăratecului, precum şi nestingerea acestora în condiţii de vânt sau de curenţi de aer;

28. depozitarea, amplasarea, păstrarea produselor, materialelor şi substanţelor combustibile în apropierea surselor de căldură, fără a se asigura protecţia necesară evitării aprinderii acestora;

29. transportarea, manipularea şi depozitarea substanţelor şi produselor combustibile, precum şi a celor cu tendinţă de autoaprindere de natură chimică, fără a ţine seama de proprietăţile lor fizico-chimice, sau în ambalaje neadecvate ori neinscripţionate corespunzător pentru identificarea riscurilor de incendiu şi stabilirea procedeelor şi substanţelor specifice de stingere ori de neutralizare;

30 nerespectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, stabilite prin reglementări specifice, la colectarea, transportul, separarea, reutilizarea, recuperarea sau distrugerea deşeurilor, reziduurilor, scurgerilor de lichide inflamabile şi a depunerilor de praf sau de pulberi combustibile;

31. păstrarea sau depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de autoaprindere de natură chimică fără luarea măsurilor de control şi de preîntâmpinare a fenomenului de autoîncălzire;

32 neasigurarea, conform instrucţiunilor, a controlului temperaturii şi, după caz, a umidităţii produselor cu tendinţă de autoaprindere, de natură fizico-chimică sau biologică, ori nerespectarea regulilor şi măsurilor preventive specifice;

33. depăşirea densităţii sarcinii termice stabilite prin reglementări sau în documentaţiile tehnice de proiectare şi execuţie în construcţiile publice civile şi de producţie sau de depozitare;

34. păstrarea în locuinţe a carburanţilor sau a altor lichide inflamabile în cantităţi mai mari decât cele admise prin reglementări ori în ambalaje neadecvate sau neetanşe ori în locuri neventilate sau neprotejate faţă de sursele de căldură ori faţă de razele solare;

35. depozitarea produselor şi substanţelor cu pericol de incendiu în poduri, subsoluri, garaje sau case de scări din construcţii civile;

36. accesul, în spaţiile cu risc foarte ridicat de incendiu, al salariaţilor sau al altor persoane fără echipament adecvat condiţiilor de muncă;

37. permiterea accesului în sălile aglomerate, de sport, pe stadioane, în alte arene sportive ori incinte amenajate pentru activităţi cu public al unui număr de persoane mai mare decât capacitatea stabilită şi declarată;

38. reducerea gabaritelor căilor de evacuare, încuierea ori blocarea uşilor sau a altor dispozitive destinate evacuării, scoaterea din funcţiune a iluminatului de siguranţă şi deteriorarea sau distrugerea indicatoarelor de securitate, precum şi neasigurarea mijloacelor speciale de evacuare;

39. blocarea sau neîntreţinerea în bune condiţii a drumurilor, a platformelor şi a căilor de acces pentru autospeciale, utilaje şi alte mijloace, precum şi pentru personalul de intervenţie în caz de incendiu;

40. nerespectarea distanţelor de siguranţă la foc ori neasigurarea altor măsuri compensatorii la amplasarea depozitelor de furaje şi plante tehnice, pentru a împiedica propagarea incendiilor la vecinătăţi;

41. neîntreţinerea în bună stare a sistemelor şi instalaţii lor de decomprimare sau de etanşare la fum şi gaze fierbinţi, precum şi a elementelor de limitare a propagării focului ori de izolare termică, din

compunerea construcţiilor şi instalaţiilor;42. nerealizarea tratării sau protejării, conform reglementărilor tehnice, a

elementelor de construcţie şi a materialelor cu substanţe de termoprotecţie ori ignifuge, după caz, utilizarea în acest scop de produse neagrementate tehnic sau neavizate, precum şi neverificarea la termenele stabilite a eficacităţii acestor lucrări sau executarea lor de către persoane neatestate;

43. staţionarea, parcarea sau gararea mijloacelor auto care transportă materiale periculoase, clasificate astfel conform legii, în alte locuri decât cele special amenajate ori cu nerespectarea distanţelor de siguranţă faţă de clădirile publice şi de locuit;

44. efectuarea transportului pe drumurile publice al materialelor periculoase, clasificate astfel conform legii, cu mijloace auto neomologate pentru clasele de periculozitate ale materialelor respective si neechipate cu mijloace adecvate pentru stingerea incendiilor, precum şi nerespectarea traseelor stabilite;

45. nestabilirea traseelor ori a programului pentru circulaţia mijloacelor auto care transportă mărfuri periculoase, clasificate astfel conform legii, a locurilor de staţionare, parcare sau garare a acestora, precum şi nerespectarea condiţiilor privind amenajarea parcajelor şi garajelor sau nedotarea acestora cu mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor;

46. comercializarea, echiparea, dotarea sau utilizarea autospecialelor, instalaţiilor, dispozitivelor, echipamentelor, substanţelor, accesoriilor şi a altor mijloace tehnice destinate prevenirii şi stingerii incendiilor, neavizate ori neagrementate conform reglementărilor în vigoare;

47. neluarea măsurilor organizatorice pentru asigurarea condiţiilor necesare exploatării, întreţinerii, asistenţei tehnice şi reparării mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor conform normelor tehnice;

48. neefectuarea lucrărilor de întreţinere, de asistenţă tehnică şi de reparare a mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor conforrn normelor tehnice;

49. scoaterea din funcţiune sau dezafectarea instalaţiilor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de prevenire şi stingere a incendiilor, în alte situaţii decât cele admise de reglementările tehnice, ori neasigurarea funcţionării acestora la parametrii proiectaţi;

50. efectuarea reparaţiilor la mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, fără luarea măsurilor compensatorii de apărare împotriva incendiilor;

51. amenajarea construcţiilor existente, fără luarea unor măsuri compensatorii referitoare la siguranţa la foc, în cazul în care, îîn mod justificat, nu pot fi îndeplinite unele prevederi, ale reglementărilor specifice în vigoare;

52. utilizarea materialelor sau a echipamentelor în construcţii, netestate în ceea ce priveşte comportamentul la foc ori neagrementate tehnic în ceea ce priveşte siguranţa la foc, după caz, dacă aceasta este prevăzută în reglementările tehnice;

53. neelaborarea scenariilor de siguranţă la foc pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi amenajările care, potrivit legii, fac obiectul autorizării privind prevenirea şi stingerea incendiilor sau neîndeplinirea măsurilor stabilite

prin acestea;54. neasigurarea punerii în aplicare a planurilor de intervenţie şi de

evacuare a persoanelor în situaţiile de urgenţă publică, de incendiu, precum şi la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie, organizate potrivit dispoziţiilor legale;

55. nestabilirea sau neprecizarea, în documentaţiile tehnice de execuţie, a nivelurilor criteriilor de performanţă privind siguranţa la foc a clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a amenajărilor proiectate;

56. organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili fără respectarea criteriilor minime de performanţă ori neobţinerea acordurilor sau a avizelor prevăzute de lege;

57. neactualizarea sau neafişarea, după caz, conform reglementărilor specifice, a planurilor de intervenţie, a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor şi a schemelor de prevenire şi stingere a incendiilor, a planurilor de depozitare a materialelor periculoase, precum şi a planurilor de evacuare în caz de incendiu;

58. neefectuarea instruirii salariaţilor asupra normelor, regulilor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi asupra modului de îndeplinire a sarcinilor ce le revin din planurile de evacuare şi de intervenţie atât la angajare sau la schimbarea locului de muncă, cât şi periodic sau premergător executării unor lucrări periculoase;

59. refuzul nejustificat al salariaţilor de a participa la instruiri, exerciţii sau la aplicaţii tactice de prevenire şi stingere a incendiilor, organizate potrivit dispoziţiilor legale;

60. neasigurarea de către cei în drept a participării personalului serviciilor de pompieri civili la activităţile de pregătire profesională, stabilite şi aprobate conform competenţelor legale;

61. neîndeplinirea în termen a măsurilor de apărare împotriva incendiilor, stabilite de organele

abilitate, potrivit legii;62. împiedicarea, în orice mod, a personalului unităţilor de pompieri

militari, anume desemnat, să-şi exercite drepturile şi obligaţiile legale în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi de intervenţie;

63. nerespectarea altor reguli de prevenire şi stingere a incendiilor, cuprinse în normele şi reglementările tehnice emise de ministere şi de celelalte autorităţi ale administraţiei publice, dacă fapta nu constituie o contravenţie sancţionată prin prezenta hotărâre.

Art. 2. -(1) Contravenţiile prevăzute la art. 1 se sancţionează după cum urmează:

a) cu amendă de la 100.000 lei la 200.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct. 6,14,16,17-20,24,26-28 şi 34;

b) cu amendă de la 200.000 lei la 400.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct. 4,8; 12, 13,21,30-33,36-38 şi 63;

c) cu amendă de la 400.000 lei la 600.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct. 3, 5, 7,9, 15,35,39-42,48 şi 57;

d) cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct.1 ,2,10,11,22,25,29,44,47,50, 58 şi 59;

e) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct. 23, 43, 45, 46, 49, 51-56 şi 60-62.

(2) Sancţiunile contravenţionale se aplică persoanelor fizice sau juridice, după caz.

Art. 3. -Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul marilor unităţi şi al unităţilor de pompieri militari cu atribuţii de îndrumare, control, intervenţie şi constatare a încălcărilor legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, anume desemnat de comandantul Corpului Pompierilor Militari, precum şi de alte autorităţi abilitate de lege.

Art. 4. -Contravenţiilor prevăzute la art 1 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.

Art. 5. -(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

(2) Pe aceeaşi dată se abrogă art. 6-16 din Hotărârea Guvernului nr. 51/1992 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii de prevenire şi stingere a incendiilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 49 din 7 martie 1996.

PRIM-MINISTRU RADU VASILE

Contrasemnează: Ministru de interne, Gavril Dejeu Ministrul finanţelor, Decebal Traian Remeş

Bucureşti, 30 septembrie 1998. Nr. 678.

HOTĂRÂREA GUVERNULUI ROMÂNIEI nr. 786 / 25 iulie 2002

Pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.678/1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor

la normele de prevenire şi stingere a incendiilor

In temeiul prevederilor art.107 din Constituţia României,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre,Art. I – Hotărârea Guvernului nr.678/1998 privind stabilirea şi

sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.384 din 9 octombrie 1998, se modifică după cum urmează:

1. Punctul 63 al articolului 1 va avea următorul cuprins:„63. nerespectarea altor reguli de prevenire şi stingere a incendiilor

cuprinse în dispoziţiile generale, normele şi reglementările tehnice emise de ministere şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice, dacă fapta nu constituie o contravenţie sancţionată prin prezenta hotărâre.”

2. Alineatul (1) al articolului 2 va avea următorul cuprins:„Art.2 – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 1 se sancţionează după cum

urmează:a) cu amendă de la 500.000 lei la 800.000 lei, contravenţiile

prevăzute la pct. 6,14,16,17 – 20,24,26 – 28 şi 34;b) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei, contravenţiile

prevăzute la pct. 4,8,12,13,21,30-33,36-38 şi 63.c) Cu amendă de la 1.000.000 lei la 1.500.000. lei, contravenţiile

prevăzute la pct. 3,5,7,9,15,35,39-42,48 şi 57;

d) Cu amendă de la 1.500.000 lei, la 2.000.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct. 1,2,10,11,22,25,29,44,47,50,58 şi 59.;

e) Cu amendă de la 2.000.000 lei, la 2.500.000 lei, contravenţiile prevăzute la pct. 23,43,45,46,49,51-56 şi 60-62.”

3.Articolul 4 va avea următorul cuprins:„Art.4- (1) Contravenţiilor prevăzute la art.1 le sunt aplicabile dispoziţiile

Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002.

(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta hotărâre, pentru fiecare categorie de contravenţii.”

Art.II. – Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

PRIM MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Bucureşti, 25 iulie 2002Nr.786.

ORDONANŢĂ Nr. 2 din 12 iulie 2001privind regimul juridic al contravenţiilorEMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEIPUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 410 din 25 iulie 2001

În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale art. 1 pct. IV.9 din Legea nr. 324/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAP. 1 Dispoziţii generale

ART. 1 Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi

sancţionată ca atare prin lege, prin hotărâre a Guvernului ori prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

ART. 2 (1) Prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona

contravenţii în toate domeniile de activitate. (2) Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau

judeţene prevăzute la art. 1 se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate în care acestora li s-au stabilit atribuţii prin lege,

în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi sau prin hotărâri ale Guvernului.

(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate; activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe; întreţinerea bazelor şi obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor, a şcolilor şi a altor instituţii de educaţie şi cultură; întreţinerea clădirilor, împrejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea gunoaielor şi a resturilor menajere.

(4) Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii.

ART. 3 (1) Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde

descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor.

(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii.

ART. 4 (1) Actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează

contravenţii intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării sau, după caz, de la data aducerii lor la cunoştinţă publică, potrivit legii, în afară de cazul în care în cuprinsul acestora se prevede un termen mai lung.

(2) În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile.

(3) Hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene prevăzute la art. 1, prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii, pot fi aduse la cunoştinţă publică prin afişare sau prin orice altă formă de publicitate prevăzută de lege, numai pe baza avizului de legalitate emis de prefect.

ART. 5 (1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare. (2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt: a) avertismentul; b) amenda contravenţională; c) obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul

comunităţii; d) închisoarea contravenţională, dacă nu există consimţământul

contravenientului pentru aplicarea sancţiunii prevăzute la lit. c). (3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt: a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din

contravenţii;

b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;

c) închiderea unităţii; d) blocarea contului bancar; e) suspendarea activităţii agentului economic; f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori

pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv; g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială. (4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale sau

complementare. (5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de

pericol social al faptei săvârşite. Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi de gravitatea faptei şi pot fi cumulate.

ART. 6 (1) Avertismentul, amenda contravenţională şi obligarea la prestarea

unei activităţi în folosul comunităţii se pot aplica oricărui contravenient persoană fizică ori juridică.

(2) Sancţiunea închisorii contravenţionale se poate aplica numai persoanelor fizice.

ART. 7 (1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a

contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.

(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.

ART. 8 (1) Amenda contravenţională are caracter administrativ. (2) Pentru contravenţiile stabilite prin hotărâri ale Guvernului se pot

prevedea amenzi între 500.000 lei şi 100.000.000 lei. (3) Pentru contravenţiile stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale

comunelor, oraşelor, municipiilor sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti se pot prevedea amenzi între 250.000 lei şi 25.000.000 lei.

(4) Limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conţin reglementări cu privire la stabilirea şi sancţionarea unor fapte ce constituie contravenţii, precum şi limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) şi (3) pot fi reduse sau majorate periodic prin hotărâri ale Guvernului.

(5) Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat, cu excepţia celor provenite din amenzile aplicate în temeiul hotărârilor autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene prevăzute la alin. (3), care se fac venit la bugetul local respectiv, precum şi a celor pentru care legea prevede altfel. Amenzile aplicate în temeiul unei legi sau al unei hotărâri a Guvernului se fac venit la bugetul de stat în cotă de 75%, diferenţa revenind unităţii din care face parte agentul constatator. Această sumă se reţine integral ca

venituri extrabugetare, cu titlu permanent, şi va fi repartizată pentru dotarea cu mijloace specifice activităţilor din domeniu.

ART. 9 (1) Închisoarea contravenţională şi obligarea la prestarea unei

activităţi în folosul comunităţii pot fi stabilite numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 6 luni, respectiv 300 de ore.

(2) Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se stabilesc întotdeauna alternativ cu amenda.

ART. 10 (1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii

sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie. (2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-verbal

sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţă pentru închisoarea contravenţională ori obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(3) În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.

ART. 11 (1) Caracterul contravenţional al faptei este înlăturat în cazul legitimei

apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legătură cu fapta săvârşită.

(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional. (3) Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 14 ani

minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.

(4) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancţionat cu închisoare contravenţională sau cu obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

(5) Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei se constată numai de instanţa de judecată.

ART. 12 (1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată

contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.

(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia.

ART. 13 (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen

de 6 luni de la data săvârşirii faptei. (2) În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge

de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.

(3) Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2). Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin lege nu se dispune altfel.

(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

ART. 14 (1) Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă

procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.

(2) Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 2 ani de la data aplicării.

(3) Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti, dacă contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

CAP. 2 Constatarea contravenţiei

ART. 15 (1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de

persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi constatatori.

(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinţi ai consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.

(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

ART. 16 (1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod

obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca

urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

(2) La intrarea în România a cetăţenilor străini sau a cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor elibera acestora tichete de înscriere a contravenţiilor.

(3) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate în procesul-verbal vor fi cuprinse următoarele date de identificare a acestora: numele, prenumele, seria şi numărul paşaportului, statul emitent şi data eliberării documentului, precum şi seria şi numărul tichetului de înscriere a contravenţiilor.

(4) La ieşirea din ţară organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României, o dată cu controlul documentelor vor solicita cetăţenilor străini şi cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate tichetul de înscriere a contravenţiilor şi, după caz, dovada plăţii amenzii contravenţionale.

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.

ART. 17 Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului

constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu.

ART. 18 Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator, la

cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.

ART. 19 (1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul

constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un

martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia.

(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator. (3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au

condus la încheierea procesului-verbal în acest mod. ART. 20 (1) Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii constatate în

acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un singur proces-verbal. (2) Pentru aceeaşi faptă nu se pot aplica două sau mai multe sancţiuni

principale, repetate.

CAP. 3 Aplicarea sancţiunilor contravenţionale

ART. 21 (1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi sancţionare a

contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.

(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.

(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

ART. 22 (1) În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea

închisorii contravenţionale alternativ cu amenda, dacă agentul constatator apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare, încheie procesul-verbal de constatare şi îl înaintează în cel mult 48 de ore judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia, pentru aplicarea sancţiunii corespunzătoare.

(2) În cazul în care se apreciază că se impune aplicarea închisorii contravenţionale, instanţa va dispune înlocuirea închisorii cu sancţiunea obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, dacă persoana care a săvârşit contravenţia este de acord.

(3) Aplicarea sancţiunii închisorii contravenţionale sau, după caz, obligarea la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, exercitarea căilor de atac, precum şi locul şi modalitatea de executare a sancţiunilor se fac potrivit dispoziţiilor cuprinse în legile speciale.

ART. 23 (1) În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o pagubă

şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice

sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal.

(2) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun.

ART. 24 (1) Persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi

confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii. În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal.

(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor în lei.

(3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.

ART. 25 (1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în

copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.

(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancţiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.

(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită.

ART. 26 (1) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar contravenientul

este prezent la încheierea procesului-verbal acestuia copia de pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.

(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o lună de la data încheierii.

ART. 27 Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin

poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.

ART. 28

(1) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.

(2) Plata amenzii se face la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la trezoreria finanţelor publice, iar o copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, în termenul prevăzut la alin. (1).

(3) În cazul în care contravenientul a achitat jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ pentru fapta săvârşită orice urmărire încetează.

ART. 29 Dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2),

dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă.

ART. 30 (1) Dacă persoana împuternicită să aplice sancţiunea apreciază că

fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală competent.

(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz, de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform legii.

(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancţiunea.

CAP. 4 Căile de atac

ART. 31 (1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de

aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.

ART. 32 (1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de constatare a

contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens.

(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.

ART. 33 (1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de

zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.

(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

ART. 34 (1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică

dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.

(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.

ART. 35 Plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a

contravenţiilor se soluţionează cu precădere. ART. 36 Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a

contravenţiei, recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

CAP. 5 Executarea sancţiunilor contravenţionale

ART. 37 Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum şi

hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.

ART. 38 (1) Avertismentul se adresează oral atunci când contravenientul este

prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea este aplicată de agentul constatator.

(2) În celelalte cazuri avertismentul se socoteşte executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, cu rezoluţia corespunzătoare.

(3) Dacă sancţiunea a fost aplicată de instanţă prin înlocuirea amenzii contravenţionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoştinţare scrisă.

ART. 39 (1) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale se face

astfel: a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte

ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege;

b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri. (2) În vederea executării amenzii organele prevăzute la alin. (1) vor

comunica din oficiu organelor de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi unităţilor subordonante acestora, în a căror rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei sau, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea.

(3) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind executarea silită a creanţelor bugetare.

(4) Împotriva actelor de executare se poate face contestaţie la executare, în condiţiile legii.

ART. 40 Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se face

potrivit dispoziţiilor legale. ART. 41 (1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus

această măsură, în condiţiile legii. (2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal

bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.

(3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

ART. 42 În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif actele

prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică şi părţii vătămate, care va proceda potrivit dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită a creanţelor.

ART. 43 Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se face în locurile şi

în modalităţile prevăzute de legea specială.

CAP. 6 Dispoziţii speciale şi tranzitorii

ART. 44 (1) Sancţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă nu se aplică în cazul

contravenţiilor săvârşite de militarii în termen. Procesul-verbal de constatare

se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, pentru a i se aplica măsuri disciplinare, dacă se constată că acesta este întemeiat.

(2) Dacă prin contravenţia săvârşită de un militar în termen s-a produs o pagubă sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi va dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se comunică contravenientului, părţii vătămate şi celui căruia îi aparţin bunurile confiscate.

ART. 45 În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe

Ministerul de Interne şi Ministerul Finanţelor Publice vor elabora şi vor supune spre aprobare Guvernului norme metodologice privind regimul tichetelor de înscriere a contravenţiilor, prevăzute la art. 16 alin. (2) şi (4).

ART. 46 Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, precum şi celelalte

autorităţi ale administraţiei publice care au structuri militare vor stabili prin regulamentele interne organele competente să constate şi să aplice sancţiunile în cazul contravenţiilor săvârşite de cadrele militare şi de angajaţii civili în legătură cu serviciul.

ART. 47 Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Codului

de procedură civilă. ART. 48 Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se

face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta ordonanţă.

ART. 49 Cauzele aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a

prezentei ordonanţe vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul constatării contravenţiei.

ART. 50 Actele normative prin care se stabilesc contravenţii, în vigoare la data

publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi modificate sau completate, dacă este cazul, în termen de 3 luni, potrivit prevederilor acesteia.

ART. 51 (1) Prezenta ordonanţă va intra în vigoare în termen de 30 de zile de

la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Pe aceeaşi dată se abrogă Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi

sancţionarea contravenţiilor, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei publice, Octav Cozmâncă

p. Ministrul justiţiei, Doru Crin Trifoi, secretar de stat

Ministrul finanţelor publice, Mihai Nicolae Tănăsescu

Ministru de interne, Ioan Rus

---------------CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR (T6)

TEMA : Planificarea activităţii de P.S.I. Activitatea de apărare împotriva incendiilor presupune:1. controlul respectării normelor2. instruirea personalului3. acordarea asistenţei tehnice de specialitate4. dotarea şi întreţinerea mijloacelor tehnice de p.s.i.Activitatea de apărare împotriva incendiilor se desfăşoară ţinându-se

cont de caracteristicile obiectivului şi anume: - tipul obiectivului: . spaţii comerciale cu/fără aglomerări de personae . spaţii de cazare şi alimentaţie publică . unităţi spitacileşti . obiective culturale . obiective industriale (chimice, energetice, transporturi etc.) - mărimea obiectivului :. suprafaţa obiectivului . suprafaţa construită - complexitatea obiectivului: . categoria de importanţă în conformitate cu H.G.R. 766 din

1997 . ponderea obiectivelor cu grad ridicat de pericol/ nivel ridicat de

risc la incendiu . tehnologii aplicate . regim de înălţime . număr de personae1. Controlul respectării normelor:a) generale – D.G. P.S.I., I, N.P., etc.b) specifice – emise şi aprobate de ministere.

2. Instruirea personalului – se face conform Ordinului M.I. 1080/2000 pentru aplicarea D.G. P.S.I.-002

3. Acordarea asistenţei tehnice de specialitate: se face cu ocazia solicitării şefului locului de muncă.

4. Dotarea şi întreţinerea mijloacelor tehnice de p.s.i. a). Dotarea cu mijloace tehnice de p.s.i. se face ţinându-se cont de

Ordinul M.I. nr.88/2001 pentru aprobarea D.G. P.S.I. – 003 sau a normei de dotare emis de ministerul de resort împreună cu normele de p.s.i. specifice.

b). Întreţinerea mijloacelor tehnice de p.s.i. se face în conformitate cu prevederile art.48 alin.2 din O.G. nr. 60/1997.

La planificarea activităţii de p.s.i. se va ţine seama şi de :1. Nivelul riscului la incendiuFactorii care determină riscul la incendiu sunt:- densitatea sarcinii termice P.118/1999;- clasele de combustibilitate sau de periculozitate a materialelor şi

substanţelor existente;- condiţiile (împrejurările) preliminare care pot determina sau

favoriza aprinderea;- măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor

determinanţi.2. Categoria pericolului de incendiu care este dat de ponderea

obiectivelor din categoria A,B,C pericol de incendiu.3. Capacitatea de apărare împotriva incendiilor:- realizarea construcţiei în conformitate cu prevederile

regulamentare din domeniul siguranţei la foc;- asigurarea măsurilor de preântâmpinare a propagării incendiilor;- asigurarea căilor de acces şi intervenţie;- dotarea şi realizarea construcţiilor cu instalaţii de p.s.i., dotarea cu

mijloace mobile de intervenţie şi modul de realizare a acesteia;- gradul de instruire a personalului şi forţelor specializate (S.P.C.)

de intervenţie etc.;4. Probleme care afectează gradul de protecţie la foc:- existenţa unor stări de pericol (avarii tehnice, scurgeri de produse

inflamabile);- încălcări deosebite ale normelor de p.s.i.;- neasigurarea mijloacelor tehnice de protecţie la foc necesare;- neasigurarea nivelurilor criteriilor de performanţă privind siguranţa

la foc;- manifestarea nepermisă şi frecventă a unor surse de iniţiere a

incendiilor;- gradul de cunoaştere şi respectare de către salariaţi a regulilor şi

măsurilor de p.s.i.;5. Situaţia operativă din obiectiv:- număr de incendii înregistrate;- cauzele şi împrejurările care au condos la producerea incendiilor;- modul de respectare a regulilor şi măsurilor de p.s.i. de către

salariaţi;

- modul de dotare, întreţinere şi exploatare a mijloacelor tehnice de p.s.i.;

- preocuparea factorilor de decizie pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare împotriva incendiilor etc.

Cap.I. Nota de prezentareA NORMATIVULUI NP I.7-02-Normativ pentru proiectarea si executarea

instalatiilor electrice cu tensiuni pana la 1000 V c.a. si 1500 c.c.

Domeniul de aplicarePrevederile prezentului normativ se aplica la proiectarea si executarea

instalatiilor electrice de joasa tensiune aferente constructiilor.Normativul cuprinde principii si conditii fundamentale pentru proiectarea

si executarea instalatiilor electrice de joasa tensiune in costructii si care sunt in concordanta cu cele 6 cerinte ale Legii 10/95 privind calitatea in constructii.

Utilizatori Acest normativ este reglementarea tehnica de baza utilizata de agenti

economici de proiectare si executie pentru instalatiile electrice de joasa tensiune.

Normativul este in egala masura un instrument prin care se poate evalua calitatea proiectelor si calitatea lucrarilor de executie a instalatiilor electrice de catre reprezentanti ai Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerului Sanatatii si al Familiei, Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, ai Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale precum si alte organisme de control autorizate.

Necesitatea si scopulIntervalul de timp de 3 ani de valabilitate a acestui normativ s-a

considerat suficient pentru a se putea trece la obligativitatea aplicarii acestor prevederi conform normelor internationale.

Cu ocazia acestei revizuiri s-au facut corecturile si completarile necesare aducerii normativului in concordanta cu ultima redactare a publicatiei CEI 60 364- Instalatii electrice ale constructiilor, care a fost preluata in mare masura ca standard roman.

In tara noastra, prin politica de armonizare si aliniere a legislatiei romanesti cu cea internationala si europeana, Normativul pentru proiectarea si executarea instalatiilor elecrice cu tensiuni pana la 1000 V c.a. si 1500 V c.c. indicativ I.7 a fost revizuit si pus de acord in mare masura cu CEI 60 364- Instalatii electrice ale constructiilor- in anul 1998. redactarea in 1998 cuprindea o serie de prevederi cu caracter de noutate pentru tara noastra, motiv pentru care fie acestea au avut fie un caracter de recomandare fie s-au aplicat numai la constructii noi sau la lucrari de renovare modernizare si nu la toate constructiile. Astfel de prevederi sunt, de exemplu, cele referitoare la protectia diferentiala si la protectia impotriva supratensiunilor.

Armonizarea cu normele europene si internationaleIn cadrul acestei revizuiri s-au facut urmatoarele completari si modificari

in concordanta cu urmatoarele standarde europene si internationale preluate ca standarde romane.

- SR CEI 50(826) si SR CEI 50(426) privind vocabularul electrotehnic international.

- SR CEI 755, SR EN 61008 si SR EN 61009 si cu seria standarde SR CEI 60364-4 privind aparatele de protectie la curent diferential rezidual.

- SR CEI 60364-4-442 si SR CEI 60634-4-444, SR HD 625.1.S1, SR CEI 61312 privind metodele si masurile de protectie in instalatiile electrice de joasa tensiune si protectia impotriva supratensiunilor.

- CEI 364-6-privind verificarile instalatiilor electrice. - SR CEI 60 364-7-704 si SR CEI 60621 - CEI 60 364,SR CEI 61241 privind zonarea mediilor cu pericol de

explozie, SR CEI 60079,SR CEI 50014,SR CEI 50028 privind aparatura electrica pentru medii explozive.

- Introducerea unui nou subcapitol, 7.15.- Instalatiile electrice in constructii de lemn, care cuprinde prevederi referitoare la materialele care pot fi utilizate in constructii de lemn, la conditiile si distantele minime de instalare, la protectia la soc electric si la foc.

Continut In cadrul acestei revizuiri s-au facut urmatoarele completari si modificari

mai importante:- Completarea capitolului 2 de terminologie cu noi termeni referitori

la protectia la supratensiune, la zonarea mediilor cu pericol de explozie in concordanta cu normele internationale de terminologie, preluate ca standarde romane SR CEI 50(826) si SR CEI 50(426)

- Completarea si alinierea subcap.4.1.- protectia la soc electric cu prevederi si clasificari privind protectia cu dispozitive de protectie la curent diferential rezidual. Aceste completari s-au facut in concordanta cu SR CEI 755, SR EN 61008, SR EN 61009, precum si cu seria de standarde SR CEI 60364-4.

- Completarea si alinierea subcap.4.4. privind protectia la supratensiune cu prevederile standardelor SR CEI 60364-4-442 si SR CEI 60364-4-444, SR HD 625.1.S1, SR CEI 61312 referitoare la zonarea volumului de protejat impotriva loviturilor de traznet din constructii, la aparatele de protectie impotriva supratensiunilor generate de loviturile de traznet, supra tensiunilor de frecventa industriala conform cerintelor ELECTRICA S.A. De asemenea dau conditiile de influente externe care impun luarea de masuri de protectie impotriva supratensiunilor, precum si conditiile care trebuie indeplinite pentru asigurarea selectivitatii in functionare a aparatelor de protectie.

- Completarea si modificarea cap.6- Verificarea instalatiilor electrice, conform CEI 60 364-6-21 care se afla in curs de preluare la standard roman, cu normativul C 56, cu ghidul GP 052 si cu NSSMUEE 111.

- Completarea si alinierea prevederilor din subcap.7.9.- Instalatii elecrice de santier- cu prevederile normelor internationale preluate ca standarde romane SR CEI 60 364-7-704 si SR CEIN 60621.

- Completarea si alinierea prevederilor din subcap.7.12.- Instalatii elecrice pentru incaperi medicale si spatii anexe acestora- cu prevederile normelor internationale CEI 60 364. S-au introdus, ca noutate, utilizarea schemei IT ca masura de protectie si prevederi referitoare impotriva perturbatiilor electromagnetice.

- Actualizarea subcap.7.14.- Instalatii electrice in zone cu pericol de explozii si punerea lui de acord cu SR CEI 61241 privind zonarea mediilor cu pericol de explozie, cu SR CEI 60079, SR CEI 50028 privind aparatura elecrica pentru medii explozive.

- Introducera unui nou subcapitol, 7.15.- Instalatii electrice in constructii de lemn, care cuprinde prevederi referitoare la materialele care pot fi utilizate in constructii de lemn, la conditiile si distantele minime de instalare, la protectia la soc electric si la foc.

Din cele prezentate, rezulta ca noul normativ NP I.7-02 este structurat ca si norma internationala CEI 60 364 care, in mare parte este preluat ca standard roman. Prevederile normativului sunt in concordanta cu prevederile internationale, iar terminologia utillizata este cea internationala.

Prin alinierea la normele internationale si europene, normativul nu contine prevederi care sa contravina altor standarde sau normative nationale.

CAP. II. DOMENIU DE APLICARE

1. Prevederile prezentului normativ se aplica la proiectarea si executarea instalatiilor electrice aferente:

a. cladirilor cu destinatie de locuinta;b. cladirilor comerciale;c. cladirilor publice(civile);d. cladirilor industriale(de productie)e. cladirilor agricole si horticole;f. cladirilor prefabricate;g. caravanelor, locurilor de campare si altora similare;h. santierelor, expozitiilor, targurilor si si altor instalatii temporare;i. constructiilor navale si vaselor de agrement;j. cladiri de depozitare.

2. Normativul se aplica la:

a. circuite alimentate la tensiuni nominale pana la 1000 V c.a. si 1500 V c.c. inclusiv; in curent alternativ, frecventele preferentiale care au fost luate in considerare in acest normativ sunt: 50 Hz, 60Hz si 400Hz. Nu este exclusa utilizarea altor frecvente pentru scopuri speciale;

b. circuitele, altele decat circuitele interne ale aparatelor, lucrand la tensiuni de peste 1000 V si provenind de la o instalatie avand o tensiune care nu depaseste 1000 V c.a., de exemplu lampi cu descarcare, filtre electrostatice;

c. orice sistem de pozare care nu face obiectul standardelor receptoarelor;

d. toate instalatiile de utilizare ale consumatorilor exteriori cladirilor;e. cablarile fixe ale telecomunicatiilor, semnalizare, comanda si altele

similare( exclusiv circuitele interne ale aparatelor);f. extinderi sau modificari ale instalatiilor si parti ale instalatiilor

existente afectate de extindere sau modificare, reparatii capitale, reabilitari sau modernizari.

3.Prevederile normativului nu se aplica la: a. echipamentul electric de tractiune;b. echipamentul electric al autovehiculelor;

c. instalatiile electrice de la bordul navelor;

d. instalatiilor electrice ale aeronavelor;e. instalatiile in mina;f. echipamentele de reducere a interferentelor radio, cu exceptia

celor care afecteaza securitatea instalatiilor;g. imprejmuirile electrice;h. protectia cladirilor impotriva trasnetelor;i. sistemele de producere, distributie si transport pentru consumatorii

publici;j. la depozite de materiale pirotehnice si explozive.

4.La proiectarea si executarea instalatiilor electrice tehnologice prevederile prezentului normativ se aplica impreuna cu reglementarile tehnice corespunzatoare acestor instalatii in masura in care nu contravin prevederilor prezentului normativ.

5.La proiectarea si executarea instalatiilor electrice se respecta prevederile Legii 90/1995 si Legii 10/1995 referitoare la cerintele de calitate:

- rezistenta si stabilitate;- siguranta in exploatare;- siguranta la foc;-igiena, sanatatea oamenilor, refacerea si protectia mediului;-izolatie termica,hidrofuga si economie de energie;-protectie impotriva zgomotului.

6.Acest normativ se aplica numai pentru alegerea si conditiile de instalare ale echipamentului electric.

7.In anexa 1 sunt prezentate standarde si reglementari conexe instalatiilor electrice, mentionate in normativ.

In afara termenilor definiti in standardele si reglementarile conexe date in anexa 1, in acest normativ se utilizeaza si urmatorii termeni specifici:

1. Instalatii electrice de alimentare si de distributie. Definitii

1.1 Alimentarea normala cu energie electricaAlimentarea cu energie electrica dintr-o sursa de energie electrica

(transformator, generator) prevazuta pentru a se asigura functionarea receptoarelor electrice ala consumatorilor, la intreruperea alimentarii de baza.

CAP. III. TERMINOLOGIE, CLASIFICARI SI ABREVIERI

1.2 Alimentarea de rezerva cu energie electricaAlimentarea cu energie electrica prevazuta pentru a se asigura

mentinerea in functiune, neintrerupta sau o perioada de timp, a unor receptoare electrice ale consumatorilor, la intreruperea alimentarii de baza.

1.3 Alimentarea de rezerva de sigurantaAlimentarea de rezerva cu energie electrica prevazuta pentru a se

mentine in functiune echipamentele necesare asigurarii sigurantei utilizatorilor.1.4 Instalatie electrica de utilizareTotalitatea materialelor si echipamentelor situate in aval fata de punctul

de delimitare cu reteaua furnizorului de energie electrica si care sunt in exploatarea consumatorului.

1.5 Puterea instalata a unui consumator Suma puterilor instalate ale receptoarelor fixe sau mobile ale

consumatorului.1.6 Puterea instalata a unui receptorPuterea nominala areceptorului inscrisa pe placuta indicatoare a

receptorului.1.7 Puterea instalata a unei coloane sau a unui circuitSuma puterilor instalate ale receptoarelor fixe sau mobile alimentate din

coloana sau circuitul respectiv.1.8 Puterea reala(Pr) a unui receptorMarimea electrica egala cu produsul dintre puterea instalata(Pi) si

coeficientul de incarcare(Ci) al acestuia.1.9 Putere absorbita(Pa) a unui receptorMarimea electrica egala cu raportul dintre puterea reala(Pr) si

randamentul real al receptorului(r).1.10 Coeficientul de simultaneitate(Cs)Valoarea raportului dintre suma puterilor nominale ale receptoarelor

consumatorului alimentate din acelasi circuit sau aceeasi coloana care functioneaza simultan si suma puterilor nominale ale tuturor receptoarelor consumatorului racordate la circuitul sau coloana respectiva.

1.11 Coeficientul de incarcare(Ci)Valoarea raportului dintre puterea reala si puterea instalata a unui

consumator sau receptor.1.12 Curent diferential rezidual(curent de defect, l)Marimea sumei fazoriale a valorilor instantanee ale curentilor care

parcurg conductoarelor active ale unui circuit intr-un punct al instalatiei electrice.

1.13 Curent diferential nominal(de functionare,ln)Curent diferential rezidual ce provoaca declansarea unui dispozitiv de

protectie diferential.

1.14 Curent nominal de sarcina (ln)Curentul pe care il suporta aparatul in functionare normala si care este

stabilit in general de producator.1.15 Curent maxim de incarcare(lmax)

Curentul de incarcare, cu forma de unda T1/T2=8/20 s, suportat o singura data de un descarcator de supratensiune.

1.16 Curent nominal de descarcare(ln)Curent de creasta de descarcare, cu forma de unda T1/T2=8/20 s,

utilizat pentru a desemna un descarcator de supratensiune si la care acesta se incarca de 20 de ori, fara a se deteriora.

1.17 Nivel de protectie(Up)Valoarea tensiunii care caracterizeaza performantele protectiei unui

descarcator de supratensiune la curentul nominal de descarcare(ln)1.18 Tensiunea maxima in regim permanent(Uc)Valoarea maxima admisibila a tensiunii eficace de frecventa industriala

care poate fi aplicata continuu intre bornele descarcatorului de supratensiune, fara a efectua buna lui functionare.

1.19 Tensiune rezidualaTensiunea care apare la bornele descarcatorului la trecerea curentului

nominal de descarcare ln si corespund tensiunii aplicate echipamentelor de protejat.

1.20 Tensiune maxima de amorsareTensiunea de creasta, de unda 1,2/50 s, caracteristica descarcatoarelor

tip eclator. 1.21 Perturbatie electrica de tip comunPerturbatia care se aplica si se propaga intre conductoarele active si

mase sau pamant.1.22 Perturbatie electrica de tip diferentialPerturbatia care se suprapune peste tensiunea retelei si se propaga intre

diferite conductoare active.1.23 Dispozitiv de protectie la curent diferential-rezidual(dispozitiv

diferential)Aparatul mecanic sau asociatia de aparate destinate sa provoace

deschiderea contactelor atunci cand curentul diferential rezidual ajunge in anumite conditii la o valoare data(curent diferential nominal).

1.24 Intrerupator automat(disjunctor)Aparatul mecanic de comutatie capabil sa stabileasca, sa suporte si sa

intrerupa automat curenti,In conditii normale de functionare pentru circuit, precum si sa stabilesca,

sa suporte o durata specifica de timp si sa intrerupa curenti, in conditii normale de functionare pentru circuit(de exemplu curenti de scurtcircuit sau suprasarcina).

1.25 Tensiune foarte joasa de securitateDiferenta de potential care nu depaseste 50 V, valoare in curent

alternativ, intre conductoare sau intre un conductor oarecare si pamant, intr-un circuit la care separarea de reteaua de alimentare este asigurata printr-un transformator de separare sau un convertizor cu infasurari separate.

Pentru circuite nelegate la pamant se foloseste abrevierea TFJS.Pentru circuite legate la pamant se foloseste abrevierea TFJP.1.26 Tablou general de distributie

Tabloul electric racordat direct la reteaua furnizorului de energie electrica, la un post de transformare sau la o sursa proprie a consumatorului de energie electrica si care distribuie energia electrica la alte tablouri de distributie sau direct la anumite receptoare ale consumatorului.

1.27 Tablou principal de distributieTabloul electric alimentat dintr-un tablou general si care distribuie

energie electrica la tablouri secundare sau direct la anumite receptoare ale consumatorului.

1.28 Tablou secundar de distributieTabloul electric alimntat dintr-un tablou principal si de la care energia

electrica se distribuie la receptoarele consumatorului.1.29 Sigurante generaleSigurantele montate pe coloana de alimentare a unui tablou electric.1.30 Coloana electricaCalea de curent care alimenteaza tabloul principal de distributie de la

tabloul general sau tabloul secundar de la tabloul principal.1.31 Coloana electrica magistralaCalea de curent care alimenteaza pe parcursul ei ei cel putin doua

tablouri de distributie, in derivatie.1.32 Coloana electrica colectivaCalea de curent din care se alimenteaza mai multi consumatori.1.33 Coloana electrica individualaCalea de curent care serveste pentru alimentarea unui singur

consumator.1.34 Circuit electricCalea de curent ale carei echipamente si materiale electrice sunt

alimentate de la aceeasi origine si sunt protejate impotriva supracurentilor prin aceleasi dispozitive de protectie.

1.35 Zona (volum) de accesibilitate (zona de manevrare)Volumul cuprins intre oricare pinct de pe o suprafata unde oamenii au

acces in mod obisnuit si elementele inconjuratoare pe care o persoana poata sa le atinga fara mijloace auxiliare.

1.36 Zone (volume) de protectie bai, dusuri si piscineVolumele specificede protectie in care exista pericole de soc electric.1.37 Soc electricEfectul patofiziologic care apare la trecerea unui curent electric prin

corpul omului sau prin corpul unui animal.1.38 ElectrocutareSocul electric fatal.1.39 Atingere directaContactul nemijlocit sau prin prin intermediul unui element conductor al

persoanelor sau animalelor domestice sau de crescatorie cu parti active ale unei instalatii electrice.

1.40 Atingere indirectaContactul persoanelor sau animalelor domestice sau de crescatorie cu

mase puse accidental sub tensiune datorita unui defect electric.

1.41 Curent de soc electricCurentul care, traversand corpul uman sau al animalelor, poate provoca

efecte patofiziologice.1.42 Tensiune de atingereTensiunea care apare la producerea unui defect intre parti simultan

accesibile.1.43 Tensiunea limita admisa de atingere (UL)Valoarea maxima a tensiunii de atingere care este permisa a se mentine

timp nelimitat in conditii de influente externe specificate.1.44 Masura de protectie completa (neconditionata)Ansamblul masurilor care impiedica pe om sa atinga partile active sau il

protejeaza impotriva curentilor periculosi in cazul atingerilor admise ale partilor active.

1.45 Masura de protectie partiala (conditionata)Ansamblul masurilor care protejeaza omul impotriva socurilor electrice

prin atingere accidentala a partilor active.1.46 Loc de munca putin periculosSpatiul care in conditii normale este caracterizat simultan prin

urmatoarele conditii:-umiditatea relativa a aerului, maxim 75% la temperatura aerului

cuprinsa intre 15-30 oC;-pardoseala (amplasament) izolanta1.47 Loc de munca periculos (mediu periculos)Spatiul caracterizat prin cel putin una din urmatoarele conditii:-umiditatea relativa a aerului peste 75%, dar cel mult 97%, la

temperatura aerului peste 30 oC, dar cel mult 35 oC-pardoseala cu proprietati conductoare (beton, pamant);-parte conductoare in legatura electrica cu pamantul care ocupa cel mult

60% din zona manipulara;-prezenta de pulberi conductoare (pilitura de metal, grafit);-prezenta de fluide care micsoreaza impedanta corpului uman.1.48 Loc de munca foarete periculos (un mediu foarte periculos)Spatiul caracterizat prin cel putin una din urmatoarele conditii:-umiditatea relativa a aerului peste 97%, temperatura aerului peste 35

oC;-parti conductoare in legatura electrica cu pamantul care ocupa mai mult

de 60 % din zona de manipulare;-prezenta de agenti corozivi.1.49 Schema de protectie (schema de legare la pamant)Schema in care se reprezinta situatia punctului neutru al sursei

detensiune si a maselor echipamentelor sau utilajelor electrice in raport cu pamantul.

1.50 Stabilitate termica Insusirea unui element conducator electric sau aunui aparat electric de a

suporta efectul termic al unui curent electric in regim permanent, intermitent sau de scurta durata (scurt circuit), fara a depasii temperatura admisa corespunzatoare regimului respectiv.

1.51 Stabilitate dinamicaInsusirea unui element conducator electric sau a unui aparat electric de

a suporta efectul electrodinamic al unui curent de scurt circuit, la parametrii de fabricatie, fara sa-si modifice calitatile functionale.

1.52 Parte activaConducatorul sau orice parte conducatoare din punct de vedere electric

destinate a fi sub tensiune, in functionare normala, inclusiv conducatorul neutru (N), insa prin conventie, exclusiv conducatorul PEN.

1.53 Parti intermediare(conductoare electric)Partile conductoare inaccesibile care, functionare normala, nu sunt sub

tensiune, dar care pot fi puse sub tensiune incaz de defect.1.54 Masa (a unui echipament sau element de constructie)Partea conducatoare accesibila a unui echipament electric sau a unui

element de constructie care poate fi atinsa, dar care in mod normal nu este sub tensiune si care poate ajunge sub tensiune in caz de defect.

1.55 Impedanta a buclei de defectImpedanta totala a traseului de trecere a unui curent rezultat dintr-un

defect.1.56 Pardoseala izolanta electric (pardoseala electroizolanta)Pardoseala la care stratul de uzura nu prezinta crapaturi si rosturi care

depasesc 3 mm si care nu este strapunsa la tensiuni la cel putin 1000 V, care acopera intreaga suprafata si este din materiale izolante electric (de ex.: lemn, cauciuc, bachelita, linoleum, PVC) lipite pe suport.

1.57 Atmosfera explozivaAmestec cu aerul, in conditii atmosferice, a substantelor inflamabile sub

forma de gaz, vapori, ceata, praf sau fibre in care, dupa aprindere, arderea se propaga in ansamblul amestecului necontrolat (drept conditii atmosferice normale se considera presiunile totale ale amestecului cuprinse intre 0,8 si 1,1, bari si temperaturile cuprinse intre – 20oC si + 40oC).

1.58 Arie periculoasa (datorita atmosferelor explozive gazoase)Spatiul in care, in conditii normale de functionare sau avarie, se pot

acumula permanent sau accidental gaze, vapori de lichide sau pulberi combustibile in concentratii suficiente pentru a da nastere unei atmosfete potentiale explozive (explozii volumetrice).

1.59 Pretectie antiexploziva (a unui echipament electric)Executia speciala pentru echipamentele care functioneaza in zone cu

pericol de explozie in vederea reducerii pericolului de aprindere a amestecurilor explozive de catre echipamentele respective.

1.60 Temperatura maxima de suprafata (temperatura limita)Temperatura cea mai inalta care este atinsa la functionarea in conditiile

cele mai defavorabile de funtionare, de catre orice parte sau suprafata a unui echipament electric si care este susceptibila sa produca o aprindere a atmosferei potential explozive inconjuratoare.

1.61 Temperatura de mocnire a prafului in stratTemperatura minima a unei suprafete incalzite aflate in aer liber, pe care

praful depozitat in strat de 5 mm ajunge de la sine la o ardere electrica

Pentru grosimi mai mari de straturi, mocnirea poate sa aiba loc sub aceasta temperatura.

1.62 Durata tE

Timpul necesar pentru ca o infasurare, alimentata in c.a. sa atinga, sub curentul sau de prornire, temperatura limita, plecand de la temperatura stabilita in regim nominal, cand functioneaza la o temperatura ambianta maxima admisa.

Cap. IV ABREVIERI SI SIMBOLURI

PE – Conductor de protectieConductor prevazut in anumite masuri de protectie impotriva socurilor

electrice.

N - Conductor neutruConductor racordat la punctul neutru al retelei si care poate contribui la

transportul energiei electrice.

PEN – Conductor legat la pamant care indeplineste simultan functia de conductor de protectie si de conductor neutru

SEN – Sistem electroenergetic national. Constituie infrastructura de baza utilizata in comun de participantii la piata de energie electrica.

PATA - Protectie automata impotriva tensiunilor de atingere

PACD- Protectie automata impotriva curentilor de defect

DDR- Dispozitiv de protectie la curent diferential rezidual

TFJS- Tensiunea foarte joasa de securitate pentru circuite nelegate la pamant

TFJP- Tensiunea foarte joasa de securitate pentru circuite legate la pamant

Influente externe. Categorii si clase de influente

1. Fiecare conditie de influenta externa este notata printr-un cod format dintr-un grup de majuscule si o cifra (conform SR CEI 60364-3) asezate in urmatoarea ordine si cu urmatoarele semnificatii:

Prima litera: categoria generala de influente externe:A: Mediu;B: Utilizari;C: Caracteristici constructive ale cladirilor.A doua litera: natura influentei externe: A;B;C; etc.Cifra: clasa influentei externe: 1;2;3; etc.

2. Categoriile de influente externe in functie de natura lor si gradul de influenta (clasa) conform clasificarii internationale din SR CEI 60364-3 se dau in anexa 2 care cuprinde si corespondenta dintre simbolurile romanesti utilizate.

3. Incadrarea principalelor incaperi ale constructiilor in categorii si clase dupa influentele externe si gradele minime de protectie impuse echipamentelor electrice, se da in anexa 4.

Incadrarea incaperilor neincluse in acest tabel se face prin asimilare.

MEDIATIZARE, IMAGINE ŞI RELAŢII PUBLICE (TEMA 8)

Într-o lume trepidantă în care viaţa a devenit o mişcare uniform accelerată a cărei viteză este determinată de evoluţiile rapide ale ,,domeniilor vieţii”, supravieţuirea tinde să devină o ,,favorizare” sau o ,,îngăduinţă” de tip computerizt, cum şi reersul acestei realităţi îl constituie un fel de ,,ucidere cu duhul blândeţii”, un soft-kill.

Preocupările pentru a opri războiul fără sânge, autoînfrângerea globală, prin dezvoltarea armelor non-ucigaşe au atins cote foarte serioase. Ceea ce trebuie subliniat, însă, scriu soţii Toffler – este că non-letalitatea şi noile doctrine cu provenienţă din rândul militarilor sunt ambele produse ale societăţilor celui de Al Treilea Val, al căror fluid vital economic îl reprezintă informaţiile, electronica, computerele, comunicaţiile mijloacelor de informare(Alvin & Heidi Toffler”Război şi antirăzboi”, Editura Antet, Bcureşti, 2000, pag.161).

Cyber-războiul este o realitate de care nu se mai îndoieşte nnimeni. Fanioanele cu care se comunica ( adevărat sau … fabulat) au fost înlocuite cu electroni ori fotoni, iarăşi este o evidenţă. Dar în scenariul halucinant al acţiunii ,,şoc şi groază” din Irak ficţiunea se insinuează direct în realitate. De la Pentagon se primesc dovezi electronice de invazie a aviaţiei inamice aşa încât, în faţa computerelor, generalii irakieni transmit ordine de atac antiaerian asupra… electronilor zburători. Războiul înseamnă din ce în ce mai puţin să arunci oameni şi maşini pe câmpul de luptă şi din ce în ce mai mult să arunci acolo electroni şi fotoni, spune Loren Thompson, pe care alt analist american, Chris Prosise în completează : Uneltele şi schemele folosite sunt aceleaşi cu cele ale hackerilor ! Un virus deschide o portiţă, oricât de mică, dar extrem de folositoare pentru străpungeri ulterioare ! ( M.Dorobanţu, “ Cyber – războiul – o realitate ?”, în “Magazin”, nr.15/2003, Bucureşti, pag.3).

Aşa cum există un comportament profesional, electoral, sexual, de consum, familial, de loisir etc., putem vorbi şi de un comportament militar, care trebuie văzut ca o caracteristică a organizaţiilor de tip militar, dar şi ca o posibilitate comportamentală a membrilor întregii societăţi. Procesele care ne interesează în acest aspect bivalent sunt cele legate de comunicare tratată, şi aceasta, din perspectiva raporturilor intra-organizaţionale specifice, intra-organizaţionale generale şi inter-organizaţionale tematice(militare). Conduitele comunicaţionale ale militarilor în raport cu parteneri din ,,branşă” sunt diferite,

cum şi comportamentul comunicaţional al ,,civililor” are amprenta sa de specificare. Când, însă, este vorba de relaţii inter-roganizaţionale, ,,cheia” comunicării o constituie cunoştinţele reciproc utile din domeniul vizat.

Din punct de vedere informaţional, putem vorbi deja de un encefal suprem şi un sistem nervos central, care reuşeşte şi interconectează tot ce ţine de informaţie ( de la naştere, creştere, evoluţie, îmbogăţire, stocare, schimb etc., până la… moarte), şi care este organizat ca un comandament central ori un stat majoooor general ce are în subordine forţele şi mijloacele instantaneităţii, ubicuităţii şi continuităţii comunicaţionale în toate mediile terestre şi extra-planetare. ,,Autostrăzile informaţionale” de care vorbea un reputat ziarist român, duc toate, ca-n butadele antichităţii, spre o Romă a biţilor, capitală a imperiului comunicaţional planetar ori centru al Satului Globat invocat, arhicunoscut şi, se pare, deja existent ( conform Neagu Udroiu, “Eu comunic, tu comunici, el comunică”, Editura Politică, Bucureşti, 1983, pag.8).

Deşi exponent al democraţiei pue, aspectul capătă conotaţii militare. Tera ultimilor ani este teatrul unr eşecuri dialogate ,,rezolvate” prin… graiul armelor. Ansamblul de statusuri ale planetei, de la ,,sugar” la ,,muribund”, datorită ingerinţei militare, nu mai poate genera aşteptări (roluri) normale (fie ideale, fie reale), ceea ce se transformă în sursă de conflict, în focar de crize .

Se ştie că un conflict militar care este prost dirijat mediatic poate declanşa crize majore. Se vorbeşte deja despre efectul ,,Wall Street” ca un ,,complex Oedip” şi de aceea specialiştii în (dez)informare gestionează cu precaută fermitate tripleta omisiune-fragmentare-minciună în vederea manipulătii ,,eficiente” a populaţiei civileşi, prin ricoşeu, a adversarului.

Manipularea media de tip militar are loc în special prin restricţionarea informaţiilor ori supervizarea de către ofiţerul P.R., aşa încât, pe timp de criză, presa devine ,,sursă” de credibilitate şi ,,vector” de informare. După ce a depăşit faza ,,romantică” şi radioul au devenit adevărate sisteme de comunicare de front. La noi, bunăoară, postul T.V. Realitatea ( care imită vestitul C.N.N.) s-a declarat televiziune de război, ţinându-ne în priză directă (martori şi participanţi manipulaţi) cu evenimentele în Golf, aşa încât războiul a devenit un spectacol televizat .

O minciună realistă, căci dinamismul violet şi sângeros filmat, nu coincide cu confruntarea constituită din aşteptări, privaţiuni meteo-logistice, rutină, ci reprezintă un război mai ales al nevoilor, care nu produce spectacol mediatic, respectiv audienţă şi interes public. Războiul eviaţă, nu film - este o formulă pe care am descoperit-o într-o pagină de internet reprodusă de un ziar românesc (“Oglinda”, luni, 31 martie 2003, pag.5 ) .

Cert e că războiul de azi ( confirmarea o dă cucerirea - sau eliberarea, cum spun americanii – Irakului ) este preponderent imagologic şi global. Din acest punct de vedere, am asistat la un război mondial, cobeligeranţi fiinf FOX, C.N.N., B.B.C., Euromews, Al Jazeera şi, cum spuneam, de la noi, Realitatea TV , potrivit cărora aliaţii distrug/salvează totul ( exact ca-n filme ce slalomează printre Oscarurile Hollywood-ului) instaurând un model democratic într-un mediu în care de milenii a domnit dogma religioasă .

Pentru gestiunea globală a acestei macro-crize, mediile de informare şi-au asumat sarcina majoră a formării de opinie, de influenţare, într-o filosofie a

guvernării globale,în car, cu mici armonici, se foloseşte acelaşi tip de comunicare.

Filozofia libertăţii presei în situaţii de criză nu e nici simplă, nici uşoară. Pe bună dreptate, John Keane citează un adagiu al unui cavaler din 1753 - confor căruia oamenii se întreabă dacă libertatea presei aduce foloase sau prejudicii statului ( John Keane, “Mass-media şi democraţia”, Editura Institutul European, Iaşi 2000, pag.27 . Sunt argumente pro şi contra. Toleranţa, drepturile omului, utilitarismull, adevărul sunt argumente pro. Dar tot atâtea, chiar şi mai multe, sunt pentru contra. De multe ori excesul de zel al presei pune paie de foc în caz de criză, cum şi lipsa de informare face ca un conflict să ia turnuri nebănuite, nefaste chiar. Aşadar, un echilibru între utopia ,, libertăţii presei” şi realismul presei oneste este recomandabil în timp de criză .

Deşi pare paradoxal, eleviziunea şi radioul public - spune Keane - ameninţă libertatea de expresie. Ne spun ce este bine pentru noi . Ne înghesuie într-un pat al lui Procust de reglementări ( Op.cit., pag.59). Subscriu, deşi personal înclis către cei care spun că traversăm o criză de încredere globală, o îndoială coninuă, o teamă de manipulare prin mas-media care ne face circumspecţi, critici, pretenţioşi. Mai ales când e vorba de mediul militar şi cu precădere când receptorii mass-media sunt chiar militari.

Foarte adesea, în situaţii anormale, mass-media n ,,nimeresc publicul-ţintă deşi-l ,,bombardează” neîncetat. Imunitatea receptorilor este dată de gradul de îndoială, de conştientizare a strategiei de influenţă/manipulare, ca şi de distorsiunile comunicaţionale practicată de emitenţi . Fluxul opiniilor este deviat de prerogative învechite şi de tehnici noi de manipulare a informaţiilor oficiale, spune acelaşi J.Keane. Acestea sunt obstrucţionate de secretomanie, disimulare şi de principiul recurent al suveranităţiistatului ( securitatea naţională ) (Op.cit.,pag.85) .

Mai mult, în situaţii de criză presa însăşi ( libertatea ei, adică ) este agresată prin cenzură, prin represiune, prin îngrădire, expulzări, interdicţii, alte metode politice îndeplinite, după părerea lui John Keane, cu ,,misteriosul” aport al organelor poliţieneşti şi militare. Aparatele poliţieneşti şi militare caracterizate de confidenţialitate, disimulare şi obligativitatea umanităţii în cadrul organizaţiei, scrie autorul citat, sunt prezenţe obişnuite în statele democratice. În acelaşi timp sunt incompatibile cu domocraţia politică şi libertatea de comunicare ( Op.cit., pag.88 ) .

Şi, totuşi, într-un eseu citat de Keane, Baudrillard susţine că trăim într-un univers modern hiper-comunicaţional ce împinge cetăţenii într-un vârtej de mesaje codate . Fiecare domeniu al vieţii devine o potenţială păşune pentru mass-media. Universul se transformă într-un monitor imens. Publicitatea serveşte drept scuză publicităţii. Informaţia încetează să se mai refere la evenimente şi devine ea însăşi un eveniment fascinant . Cetăţenii sunt literalmente îngropaţi în imaginile eliberate .

Lumea este atât de saturată de simţul hiper-realităţii, încât cetăţenii nu mai ştiu nici ei ce anume vor ( Op.cit., pag.152 ).

,,Instrumet democratic al libertăţii”, cum spuneaTocqueville presei scrise (GuyLochard & Henri Boyer, ,,Comunicarea mediatică”, Editura InstitutulEuropean, Iaşi, 1998, pag.6), aceasta nu poate fi la fel de ,,eficientă”

în manipularea şi influenţarea cunoştiinţelor, în situaţii de criză, precum presa audio-vizuală . JacquesEllul spune că radioul, televiziunea şi publicitatea pot fi puse în serviciul unei forme de ,,viol psihic” asupra indivizilor (Op.cit., pag.7 ), mai ales când comunicarea mediatică apare ,,ca un mijloc decisiv de transformare a mentalităţilor” ( Op.cit., pag.9).

Credibilitatea mass-media în situaţii de ciză creşte cu aceeaşi viteză cu care sporeşte interesul publicului pentru ştiri de tip militar . David Randall oferă un exemplu picant şi grăitor privind necesitatea satisfacerii acestor necesităţi . Un ziarist trimis în Cuba să relateze despre atrocităţile războiului din insulă, telegrafiază şefului : Totul e liniştit. Nu e nici o problemă aici,. Nu va fi război. Intenţionez să mă întorc. Editorul-şef i-a răspuns : Te rog să rămâi. Furnizează imagini. Eu voi furniza război ( David Randall, Jurnalistul universal”, Editura Polirom, Iaşi, 1998, pag.22). Apropo de distorsionarea realităţii şi de rolul ,,nociv” asumat .

Un specialist în relaţii publice de tip militar face remarcă interesantă despre raportul crisă/comunicare: O modelare organizaţională a crizelor , modelare care priveşte omul şi comunităţile umane ca procesare de informaţie (semnificaţie) şi energie, relevă că situaţiile de criză (accidentale, deliberate sau mixte) sunt generate de tulburarea fluxurilor informaţionale – energetice, sunt însoţite şi generează fluxuri informaţional – energetice bulversate şi bulversante şi se soluţionează prin reluarea şi(sau) reconstrucţia fluxurilor invocate .

Un rol important în reconstrucţia şi(sau) reluarea (reconstrucţia), îndeosebi, a fluxurilor informaţionale revine comunicării. Autorul glosează înainte de a face unele recomandări administrativ-comportamental-comunicaţionale pentru factorii responsabili cu gestiunea crizelor. După cum se ştie, toate accidentele şi incidentele au în comun trei factori: nu se poate şti când şi unde se vor întâmpla(pregăteşte-te pentru ce e mai rău şi speră că va fi cum e mai bine ) ; aproape întotdeauna vor sosi ştiri; aproape întotdeauna vor fi ştiri proaste (Valentin Stancu, “Ofiţerii cu relaţii publice şi gestionarea crizelor”, în “Spirit militar modern”, Bucureşti , nr.4-5/1994, pag.31 ) .

Este interesat de ştiut regulile jocului imagologic. Există un adevărat arsenal paremiologic legat de imagine şi autoimagine . Cu ajutorul lui se pot ,,defrişa” drumurile manipulării. Literatura abundă de exemple ale unor asemenea ,,fixuri comportamentale şi existenţiale”. Sunt deja blazoane sociologice expresii de felul : ,,bani ca la turci “ sau ,,turcul plăteşte”, ,,nu te încrede în greci nici când îţi fac daruri”, ,,cap de neamţ “, ,,român verde”, ,,când zici rus, zici votcă”, ,,ceas elveţian”, ,,perfidul Albion”, ,,oţet suedez” etc.

Un erudit român scrie despre ,, răsturnările de imagini” dând exemple de natură etnică ( ce imagine au moldovenii despre olteni, nemţii despre austrieci, scoţienii despre englezi ) sau de natură profesională (preoţii despre călugări, ţăranii despre moşieri, ofiţerii despre politicieni) şi conccluzionând că imagologia ( ca disciplină socială de graniţă ) slujeşte , prin urmare , într-o mare măsură să explice calculele – eronate sau corecte care au stat şi stau încă la temelia deciziilor politice ireversibile , care duc la biruinţă sau la

prăbuşire (Dan Amadeo Lăzărescu, “Imagologia – o nouă disciplină socială de graniţă”, în “Magazin istoric”, Bucureşti, nr.4 /301 , aprilie 1992, pag.88).

Astăzi se practică ingineria imagologică mai mult decât demersul cultural (chiar în detrimentul acestuia) ştiut fiind că omul crede ce I se spune şi I se demonstrează comunicaţional că e mai abitir ca realitatea crudă , care este cu totul altfel decât se spune că e . În structurile militare se fac eforturi (umane, materiale, financiare) pentru a se acredita ideea de ,,forţă umană “ a entităţilor coercitive legitimate şi utile în statul de drept . Bunăoară, gestionarii violenţei organizate se bizuie pe calităţo precum : simplitatea, proximitatea, onestitatea, profesionalismul, competenţa, devotamentul, disponibilitatea, comunicativitatea. De aceea, după modelul fracez, vorbim de companiile de televizune(exclusivităţi, clipuri, cupe, reuniuni , briefinguri, interviuri, generic, ,,porţi şi uşi deschise” etc.), agresiunea radio (linia directă, dezbaterile de caz, reporterul pistol, flash-ul , grupajul etc.) , dinamica de proximitate (afişe, bannere, spoturi, fluturaşi , înscrisuri pe scurt, uniformă, maşini, reclame, calendare, desene, fotografii, pliante etc. ) , cucerirea spaţiului vital în presa scrisă ( inscripţii, rubrici, sloganuri, sigle, noutăţi, publicitate, relatări, note etc. ) , debuşeul informatic(site pentru internet,CD-ROM–uri cu răspunsuri la cine-ce-când-cum-cui sui-generis).

Dar, aşa cum sublinia Claude Webwe, apropo de demersurile imagologice, Fie că este vorba depsre public, care este în măsură să compare spusele cu realitatea pe care o percepe, fie că este vorba despre propriul personal,care are nevoie să se recunoască în imaginea pe care el însuşi o creează, limbajul trebie să fie eficient în ceea ce priveşte valorizarea, recrutarea şi coeziunea, fiindcă limbajul nu trebuie să se transforme într-un discurs publicitar care să preamărească instituţia până la ultima limită (Claude Weber ,”Instrumente de comunicare şi recrutare”, în “Revue de la Gendarmerie Nationale”, nr.200/2001, Paris ).

În privinţa saltului de la informare la comunicare, comunicatorii din Jandarmeria Franceză, spre pildă, disting clar între atitudinea de informare (având scopul punerii în valoare a imaginii instituţiei , prin relaţii publice ofertante de informaţii reactive la solitările presei, într-o organizare centralizată, cu priorităţi legate de comunicarea externă) şi cea de comunicare (având scopul constituirii şi modificării imaginii în funcţie de voinţa politică şi de a răspunde nevoii de recrutare, prin elaborarea unei strategii, coordonarea şi alegerea mesajelor şi ţintelor , evaluarea rezultatelor , formarea specialiştilor şi acţiuni lobbzstice, într-o organizare descentralizată cu reţele teritoriale, cu priorităţi legate de articularea între comunicarea internă şi externă, suscitarea adeziunii şi coordonarea între eşaloane . Crearea şi oferta de informaţii militare vizează alimentarea unei strategii de comunicare internă/externă, crearea şi gestionarea grupurilor de presiune ( de lobbz), realizarea ediţiilor multimedia , editarea publicaţiilor specifice, conducerea studiilor şi sondajelor de evaluare. Francezii ştiu virtuţile şi strategiile comunicării, definind-o ca un schimb , un mijloc de recrutare sau de a constitui imaginea; mai mult decât atât, comunicarea este însăşi condiţia evoluţieiunei organizaţii î armonie cu cea a societăţii (Charles-Edouard Anfray, “De la

informare la comunicare”, în “Revue de la Gendarmerie Nationale”, nr.200/2001, Paris ).

Din ce în ce mai vorbitoare,,marea mută”(cum era definită armata) reclamă existenţa unor specialişti desaăvârşiţi în arta dialogului, fiindcă cel ce spune comunicarea, spune rapiditate şi eficienţă, în condiţiile în care, foarte adesea, dacă nu întotdeauna, ,,raţionalul ia locul emoţionalului”. Acest fapt se demonstrează în situaţii de criză când, brusc, ,,timpul se accelerează “, ,,reperele obişnuite explodează” şi ,, a vorbi sau a scrie, este totdeauna periculos !” precizează un consilier francez care, incocându-l pe Boileau (“Ceea ce este gândit bine se enunţă cu claritate, iar cuvintele pentru a vorbi, vin de la sine”) îi opune textul : Decât să răsuceşti de şapte ori stiloul în mână, mai bine răsuceşte de şapte ori ideile în cap, în căutarea faptelor, imaginilor, comparaţiilor care pot să ilustreze aceste idei. Este foarte greu să te apuci să faci un pachet, fără să ştii exact ce vrei să pui în el”. Acelaşi autor conchide: ,,Dacă comunicarea nu e o ştiinţă exactă, asta nu înseamnă că ea nu este o adevărată meserie . (…) Comunicarea, astăzi, trebuie să fie înainte de toate autentică. Dar autentic nu vrea să însemne improvizaţie (Jaacques Hebert, “Formarea comunicatorilor – o necesitate absolută”,în Revue de la Gendarmerie Nationale”, nr.200/2001, Paris).

De accea, tot mai important revine acel clişeu comunicaţional, zis ,,ce şi – mai ales – cum dialogăm “ .

PREVENIREA INCENDIILOR

CERCETAREA CAUZELOR DE INCENDIU

1. Generalităţi

Cercetarea cauzelor de incendii reprezintă ansamblul măsurilor si acţiunilor organizatorice, tehnice si operative care includ metode, procedee şi mijloace specifice în vederea stabilirii precise a împrejurărilor, surselor, mijloacelor de aprindere şi, după caz, a autorilor care au generat producerea incendiului sau evenimentului urmat de incendiu.

Amprenta incendiului se defineşte ca imaginea macroscopică a ansamblului modificărilor survenite la locul incendiului ca urmare a efectelor incendiului asupra spaţiului incendiat şi a bunurilor aflate în acesta.

Urma este orice modificare materială produsă în mediul în care a izbucnit incendiul sau în alte locuri ce au legătură cu acesta, ca urmare a interacţiunii dintre fenomenele tehnice, naturale, infracţionale sau de altă natură, mijloacele şi căile de acţiune ale acestora şi elementele componente ale spaţiului incendiat.

Scopurile activităţii de cercetare a incendiilor sunt:- descoperirea împrejurărilor şi cauzelor reale care au generat

incendiile;- prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi împrejurărilor

similare sau asemănătoare celor cercetate;- sprijinirea organelor de cercetare penală în elucidarea cauzelor, în

identificarea făptuitorilor şi în administrarea probelor în vederea aflării adevărului pentru luarea măsurilor ce se impun;

- formularea concluziilor şi învăţămintelor privind activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor desfăşurată şi luarea măsurilor pentru perfecţionarea acesteia în viitor.

Cercetarea cauzelor incendiului are rolul de a pune în evidenţă nu numai sursa de aprindere (iniţiere), ci şi celelalte elemente componente ale cauzei care au favorizat producerea şi evoluţia lor, analizând şi toate datele rezultate de natura subiectivă şi obiectivă ale persoanelor implicate.

Concluziile formulate ca urmare a cercetării incendiului trebuie să se sprijine fie pe baza probelor certe prezentate de investigatori, fie prin eliminarea motivată tehnic şi juridic a tuturor celorlalte cauze posibile.

Activitatea de cercetare a cauzelor de incendii presupune:- cercetarea la faţa locului - activitate de bază - care trebuie

efectuată la un interval de timp cât mai scurt faţă de iniţierea incendiului;- documentarea:• studierea proiectului sau a documentaţiei tehnice (piese scrise sau

desenate) a construcţiei, procesului tehnologic, instalaţiilor tehnologice sau de utilităţi;

• studierea documentelor principale de organizare a apărării împotriva incendiilor: avizul si autorizaţia P.S.I., scenariile de siguranţă la foc, instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, planul de intervenţie, planul de depozitare a materialelor periculoase, permise de lucru cu foc, etc;

• studierea reglementărilor tehnice, dispoziţiilor generale p.s.i. a normelor si normativelor ce se aplică în obiectivul respectiv;

• studierea fişelor cu atribuţiunile salariaţilor din zona implicată, a activitaţii depuse de serviciul de pompieri civil, a documentelor de control tehnic de prevenire, etc;

• studierea unor evenimente similare produse în ţară sau străinătate. - efectuarea de analize şi expertize de laborator, pentru determinarea

unor caracteristici tehnice ale materialelor şi substanţelor implicate, compararea rezultatelor cu valorile teoretice luate în considerare în estimarea riscului iniţial de incendiu;

- solicitarea sprijinului celorlalte organe abilitate prin lege pentru obţinerea unor date şi informaţii necesare elucidării cazului (exemplu, declaraţii ale martorilor);

- elaborarea ipotezelor privind locul, împrejurările şi cauzele iniţierii incendiului şi verificarea tuturor ipotezelor înaintea stabilirii concluziilor.

Conform art.18 din Legea nr.121 din 1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, brigăzile şi grupurile de pompieri militari stabilesc, împreună cu poliţia şi cu organele abilitate prin lege, cauzele

producerii incendiilor şi condiţiile care au favorizat dezvoltarea şi propagarea acestora şi organizează banca de date privind incendiile. În marea majoritate a cazurilor rămân definitive cauzele incendiilor stabilite la faţa locului după stingerea incendiilor şi consemnate, de regulă, în procesul-verbal de intervenţie.

Atribuţiuni în determinarea cauzelor şi împrejurărilor producerii incendiilor poliţiei şi pichetului, conform Codului de procedură penală şi legislaţiei în vigoare, îndeosebi în cazul incendiilor intenţionate (arson) şi a celor care au provocat victime sau alte consecinţe negative deosebite. În aceste situaţii, unităţile de pompieri sunt solicitate să aprofundeze cercetarea cauzelor, rezultatele şi concluziile lor fiind consemnate în rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică.

Interese legate de cercetarea cauzelor de incendii

Informaţia cerută Pompieri Poliţie Asigurări

Timpul iniţierii

Precizie de 10-30 min.

Precizie de ordinul minutelor (pentru compararea alibiuri)

Nu neapărat necesar

Cauza incendiului

Raport de intervenţie

Raport de constatare

Sancţionare contravenţională

Evaluare risc incendiu

StatisticăPrevenire

Prezinta interes în caz de acţiuni intenţionate (arson), victime şi alte sancţiuni deosebite

Este esenţial pentru stabilirea răspunderilor asigurat-asigurator

Evoluţia şi propagarea incendiului

Raport de intervenţie

Raport de constatare

PrevenireReglementări

Evoluţia rapidă poate indica arson sau poate produce multe victime

Corelaţia dintre măsurile p.s.i. şi condiţiile de asigurare

Comportarea şi stabilirea la foc a construcţiei

Raport de intervenţie

Raport de constatare

PrevenireReglementări

Interes raportat la victime şi alte consecinţe deosebite

Controale de supraveghere

Cadru pentru reduceri prime de asigurare

Informaţia cerută Pompieri Poliţie Asigurări

Performanţele instalaţiilor de stingere şi a altor mijloace de protecţie

PrevenireAtestare sau

avizare

Poate indica durata iniţierii

Cadru pentru reducere prime de asigurare

Eficienţa intervenţiei pompierilor

Tactica stingerii

InstruirePlanuri de

intervenţieÎnzestrare

Interes minim

Limita pagubelor şi daunelor

Nu afectează calculul pierderilor

Încălcarea contractului poate influenţa clauzele de asigurare

Evidenţa probelor la locul incendiului

Protejarea (conservarea) urmelor (probelor)

Esenţial pentru ridicarea urmelor (probelor), expertizarea şi conexarea cu celelalte date

Esenţial pentru conservarea probelor

Necesar pentru cuantificarea pierderilor

Probe de la suspecţi

Interes după încheierea cercetării

Esenţial pentru corelare date

Interes minim

Efecte negative asupra utilizatorilor

Evacuare, salvare şi prim ajutor

Căi şi mijloace

Echipament

Victime Daune

Costuri ale incendiului

Eventual în statistici sau în compensarea consumurilor

Necesar în precizarea acuzaţiilor

Interes maxim esenţial pentru stabilirea daunelor

Patronii sau conducerile agenţilor economici sau instituţiilor pot dispune cercetarea internă (administrativă) a împrejurărilor şi cauzelor în cazul unor incendii produse la patrimoniul acestora. Se recomandă ca din comisia de cercetare numită prin decizia internă să facă parte responsabilul p.s.i. (cadru tehnic cu atribuţiuni de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii în domeniul p.s.i.) şeful compartimentului unde a izbucnit incendiul (secţie, atelier, instalaţie, magazin ş.a.), şeful serviciului de pompieri civili, alţi specialişti din obiectiv (mecano-energetic, PRAM ş.a.), precum şi în funcţie de natura, locul şi consecinţele incendiului, proiectantului şi specialişti de la instituţii de profil.

Ce trebuie să stabilească investigatorul

a) Situaţia existentă în obiectivul afectat şi la locul incendiului înaintea producerii evenimentului, şi anume:

- date privind dispunerea în plan şi structura constructivă a clădirii, încăperii, instalaţiei tehnologice, instalaţiilor utilitare (electrice, încălzire, ventilare, abur tehnologic, aer comprimat, gaze etc.), starea şi condiţiile de exploatare a acestora;

- tipul şi parametrii de funcţionare ai mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, starea tehnică a acestora;

- măsurile şi dispozitivele de preîntâmpinare a propagării incendiului (uşi, obloane, cortine rezistente la foc, dispozitive de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, sisteme de presurizare etc.), precum şi starea tehnică a acestora;

- materialele şi obiectele aflate în zona afectată înaintea incendiului, cantitatea, distribuţia, starea, modul de ambalare şi caracteristicile tehnice şi de combustibilitate ale acestora;

- tipul, amplasarea şi numărul stingătoarelor şi mijloacelor iniţiale de intervenţie;

- procesele tehnologice sau activităţile ce se desfăşoară în obiectivul afectat (scheme de flux tehnologic şi caracteristici tehnice, amplasarea şi starea tehnică a utilajelor, parametrii de funcţionare ai acestora, condiţiile de exploatare, precizate de furnizor şi cele reale), organizarea şi modul de asigurare a întreţinerii, reviziilor şi reparaţiilor diverselor utilaje;

- atribuţiile salariaţilor (în condiţii normale de lucru şi pentru înlăturarea avariilor sau defecţiunilor) şi corelarea lor cu pregătirea profesională;

- activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de cadrul tehnic cu atribuţiuni de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, serviciul de pompieri civili, salariaţi;

- faza de activitate în care se află obiectivul, secţia, încăperea, instalaţia, utilajul (în timpul programului de lucru, în afara lui, în funcţionarea normală, probe tehnologice, revizie, reparaţii, repunere în funcţiune etc.);

- deficienţe şi abateri manifestate anterior faţă de parametrii de funcţionare stabiliţi, cunoscute sau sesizate, dar neaduse la cunoştinţă factorului tehnic de decizie, observaţii în legătură cu instalaţiile, utilajele, agregatele tehnologice şi de utilităţi (scântei, pâlpâiri, miros, variaţii de tensiune, scurcircuite etc.);

- activităţi sau operaţii diferite de cele specifice proceselor tehnologice sau de funcţionare normală executate înaintea incendiului în zona în care se presupune declanşarea incendiului sau în vecinătatea acestuia.

b) Situaţia în care a fost observat incendiul:- data, ora şi modul în care s-a făcut alarmarea serviciului de pompieri

civili, alertarea pompierilor militari, anunţarea conducerii obiectivului;- aspecte reţinute de martori (ora observării, împrejurări, manifestarea

incendiului percepută optic, acustic, persoane străine observate la locul incendiului etc.);

Pentru culegerea datelor necesare se vor utiliza documentele existente la serviciul de pompieri civili, conducerea agentului economic, unitatea de pompieri militari. De asemenea, se vor audia toţi martorii oculari şi alte persoane care deţin date privind situaţia din obiectivul afectat de incendiu, stabilindu-se, încă de la început, cercul persoanelor ce pot da informaţiile necesare. Audierea se va face cu o abordare neagresivă, informală, cordială, pe bază de interviu, după următorul exemplu:

Aspecte vizuale:- Unde aţi văzut întâi foc?- Aţi văzut ceva licărind, pâlpâind, flacără mică (mare),

strălucitoare?- Aţi văzut întâi fum, dispersat, mult, în ce loc?- Luminile becurilor, lămpilor funcţionau normal?- Aparatul funcţiona normal?- Maneta, butoanele aparatului în ce poziţie erau?- Aţi văzut flăcări în mai multe locuri?- Aţi văzut fisuri?- Aţi văzut descărcări electrice atmosferice?- Aţi văzut lichide deversate?- Aţi văzut dispozitive uzate?- Aţi văzut instalaţii electrice improvizate, reşouri, sobe alte surse

termice?- Aţi văzut o persoană spălând, uscând, fumând?- Aţi observat că se “ard” siguranţele frecvent?- Aţi observat flama la întrerupătoare?

Aspecte auditive:- Aţi auzit o explozie?- Aţi auzit pocnituri?- Aţi auzit zgomote neobişnuite (ca de fierbere, de obiecte căzute,

de paşi)?- Aţi auzit paraziţi la radio, TV.?- Aţi auzit tunete?Aspecte de simţ tactil şi miros:- Aţi simţit unele suprafeţe neobişnuit de fierbinţi pe un aparat sau

pe un alt obiect?- Aţi simţit un perete cald, fierbinte?- Aţi simţit un şoc sau o electrocutare? De unde?- Aţi simţit un miros neobişnuit? Cu ce se aseamănă şi de unde

provenea?- Aţi simţit miros de produse petroliere?

c) Evoluţia în timp şi în spaţiu a incendiului:- modul de manifestare (intensitatea şi durata arderii);- fenomene însoţitoare (răbufniri sau explozii, zgomote ş.a.);- proporţiile atinse în diferite faze;- focare principale de ardere;

- viteza de propagare;- aspecte reţinute de martori;- timpii de siguranţă la foc şi operativi de intervenţie care prezintă

interes.

d) Situaţia meteorologică- înaintea declanşării incendiului;- pe timpul manifestării incendiului;Datele se vor obţine pe bază de interviu, după exemplul de mai jos, de la

staţia meteo cea mai apropiată:- A fost furtună înaintea incendiului?- Au fost descărcări electrice în atmosferă?- A fost inundaţie?- A fost cald (frig) neobişnuit?- A fost o zi umedă?- A fost zăpadă mare?- Era întuneric?

e) Desfăşurarea intervenţiei de stingere a incendiului:- acţiunea salariaţilor la locul de muncă;- acţiunea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi

alertare în caz de incendiu şi a sistemelor, instalaţiilor şi dispozitivelor de limitare şi stingere a incendiului (ora la care au acţionat, sectorul de declanşare, dacă au funcţionat la întreaga capacitate, deficienţe în funcţionare, efectul acţiunii lor asupra desfăşurării procesului de ardere). Cunoaşterea acestor date poate furniza indicii valoroase asupra locului iniţierii incendiului (unde va trebui căutat focarul), duratei acestuia şi modul de evoluţie (rapid sau lent). Este necesară verificarea corectitudinii alegerii, montării şi întreţinerii acestora.

- acţiunea serviciului de pompieri civili (după caz, cooperarea cu alte servicii);

- acţiunea pompierilor militari.

Se vor preciza durata, dispozitivul şi operaţiile întreprinse, mijloacele utilizate, salvări de persoane şi bunuri, factori care au facilitat sau limitat acţiunea de intervenţie, accidente şi victime.

f) Situaţia obiectivului după lichidarea incendiului şi efectele acestuia asupra construcţiei, instalaţiilor, materialelor şi persoanelor:

- se fac observaţii pentru stabilirea “amprentei incendiului”, precizându-se zonele afectate de incendiu, efectul fumului, gazelor fierbinţi, gazelor corosive etc., poziţia bunurilor şi proporţiei în care au ars sau au fost deformate, acţiunea şi efectele solicitărilor termice asupra construcţiei, instalaţiilor şi materialelor;

- se stabilesc urmele (care vor fi analizate pe loc sau ulterior;Principalele urme ale incendiilor se pot clasifica astfel:

urme de cenuşă şi fum, rezultate prin arderea, topirea sau descompunerea materialelor şi substanţelor combustibile sau nerezistente la temperaturile produse pe timpul incendiului (textile, mase plastice, cauciuc, lemn, sticlă etc.);

urme de lichide, vapori şi gaze combustibile (produse petroliere, lacuri, vopsele, solvenţi, gaz metan, gaz lichefiat tip aragaz etc.);

urme create de explozivi, provenite de la: substanţe explozive: focarul (craterul), schije, ruperi, arsuri,

fumizare, efecte distructive, urme, efecte sonore: amestecuri explozive; succesiunea exploziilor, fumizare, scurgeri de produse

combustibile, tipuri de instalaţii, efecte distructive; explozii fizice: crăpături; rupturi datorate fisurilor, defectelor de

fabricaţie, coroziunilor intensive, solicitărilor mecanice îndelungate, forţarea aparatelor de măsură şi control datorită suprapresiunilor sau vibraţiilor; schije, deteriorarea vecinătăţilor, distrugeri provocate de recipientul explodat etc.;

microurme create de incendii şi explozii: particule de sticlă, vopsea, coloranţi, lacuri, pulberi combustibile; resturi de lichide combustibile, lubrifianţi, mase plastice, gudroane

etc.; resturi de materiale combustibile arse; urme de produse chimice incendiare, toxice şi radioactive; urme ale instrumentelor, dispozitivelor şi ale altor obiecte (chei,

cleşti, leviere, răngi, ciocane, sfredele, surubelniţe, brocuri de sudură, şpan, pilitură, diagrame ale aparaturii de măsură şi control);

urme ale omului; urme cu forme ale mâinilor, picioarelor, vocii, scrisului, manierei de a

executa diferite operaţiuni; urme biologice de sânge, salivă, păr, osteologice, miros, ţesuturi moi,

arsuri; urme de încălţăminte, îmbrăcăminte şi ale altor obiecte folosite de

om; urme ale vegetalelor (resturi carbonizate, aşchii, seminţe, plante

uleioase etc.); urme ale animalelor (lăsate de picioare şi coarne, sânge, păr, puf,

lână, pene etc.); urme ale mijloacelor de transport (anvelope, roţi, potcoave, scurgeri

de carburanţi şi lubrifianţi etc.).- se precizează efectele asupra persoanelor;

- se precizează poziţia focarului de iniţiere şi vecinătate cu urme de materiale combustibile, instalaţii, utilaje;

Fixarea datelor de mai sus se face conform Codului de procedură penală prin:

descriere în procesul-verbal de constatare la faţa locului, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, raportul de constatare medico-legală;

mijloace tehnice: fotografie judiciară, schiţe, desen. Filmul judiciar, fonograme şi video-fonograme judiciare.

În conformitate cu Legea nr.121/1966 şi cu Regulamentul activităţii de prevenire a incendiilor şi intervenţie a pompierilor militari date şi informaţii privind cauzele incendiilor se consemnează în procese-verbale de intervenţie, rapoarte (de evaluare a intervenţiei, operative, de intervenţie), registrul acţiunilor de intervenţie şi se stochează în banca de date.

Ridicarea urmelor sau a imaginilor acestora se face prin procedee şi tehnici criminalistice specifice:

ridicarea obiectului care poartă sau conţine urme (sticle, bidoane, batiste, pungi de plastic, cutii conserve etc.);

ridicarea crustelor, depunerilor, petelor, pulberilor etc. folosind solubilizarea în apă sau alcool, seringa, pipeta, aspiratorul, spatula, lopăţica, penseta, magnetul etc.;

ridicarea prin transferare folosind folii adezive, electricitatea statică, transvazarea;

ridicarea prin fotografie, filmare, mulaj, desen.Urme sau purtătorii de urme se vor ambala separat, se vor marca,

eticheta şi sigila.

Cercetarea incendiilor la faţa locului

Una din activităţile de bază efectuate de către investigator este cercetarea la faţa locului, care, execută corespunzător, permite formularea şi verificarea ipotezelor şi stabilirea unei concluzii corecte privind cauza incendiului. Executarea cu întârziere, superficial sau defectuos a acestei activităţi, acordarea unei importanţe exagerate declaraţiilor martorilor sau a unor piese din dosarul cauzei pot duce la rezultate eronate cu implicaţii grave.

Cercetarea la faţa locului reprezintă examinarea ansamblului de urme, obiecte şi materiale prezente în zona incendiată, în interacţiunea lor, atât între ele, cât şi cu spaţiul şi mediul înconjurător. Locul incendiului se defineşte atât prin zona focarului cât şi prin toate zonele de propagare a incendiului (spaţii afectate de solicitări termice, fum sau gaze, căi de acces spre zona focarului, locurile de unde au putut fi observate anumite faze ale incendiului).

Cercetarea la faţa locului impune anumite reguli tactice generale şi specifice.

Reguli tactice generale

Nelimitarea anticipată, în timp, a duratei cererii incendiului la faţa locului (se impune însă operativitate maximă, pentru a permite reluarea activităţii în obiectivul incendiat şi evitarea în acest fel a unor pagube suplimentare).

Efectuarea cercetării complete şi minuţioase la faţa locului, independent de orice ipoteză preconcepută sau de alte anticipări.

Executarea organizată a sarcinilor.

Utilizarea metodelor, procedeelor, aparaturii şi tehnicii adecvate în

raport de natura şi particularităţile locului faptei. Consemnarea, în cursul cercetării, a tuturor constatărilor, datelor,

informaţiilor şi elementelor în legătură cu cauza. Observarea comportamentului potenţialilor făptuitori prezenţi la faţa

locului.

Deplasarea în cel mai scurt timp la faţa locului. Organizarea acordării primului ajutor pentru salvarea vieţilor

omeneşti periclitate şi a victimelor. Luarea măsurilor pentru prevenirea şi înlăturarea eventualelor

pericole iminente (propagarea incendiului la alte construcţii şi instalaţii, alte explozii, prăbuşiri etc.), precum şi pentru prevenirea sustragerilor.

Aflarea, notarea şi fixarea pe timpul stingerii incendiului şi a cercetării acestuia a datelor referitoare la:

- locul izbucnirii incendiului sau a producerii exploziei (focarul sau craterul iniţial);

- materialele şi substanţele care au ars (matură, cantităţi, amplasare, proprietăţi);

- caracteristicile incendiului, cum sunt: modul de dezvoltare (rapid, lent, cu limbi de flăcări, vâlvătaie), culoarea flăcărilor şi fumatul, mirosul, numărul şi locul arderilor intense (focarelor), suprafaţa incendiată şi altele;

- cine, când şi cum a observat şi anunţat incendiul;- cine, când, cum şi cu ce au acţionat iniţial asupra incendiului;- poziţia obiectelor, materialelor şi substanţelor aflate în zona

incendiară şi eventualele modificări survenite pe timpul stingerii incendiului;- condiţiile atmosferice (vânt, temperatură, precipitaţii). Începerea imediată a cercetării cauzelor şi împrejurărilor în care s-

a produs incendiul sau explozia, în care scop se asigură;- cunoaşterea specificului obiectivului, a procesului tehnologic, a

fazei în care se afla obiectvul incendiat (exploatare, în probe tehnologice, în reparaţii, în timpul sau în afara programului de lucru etc.);

- stabilirea, de la început, a întregului pachet de ipoteze şi versiuni referitoare la cauzele şi împrejurările posibile să genereze incendiul sau explozia;

- identificarea persoanelor care pot da relaţii despre eveniment, intervievarea lor într-o atmosferă de bunăvoinţă şi notarea datelor şi informaţiilor furnizate de aceştia;

- descrierea, fixarea şi păstrarea neschimbată (pe cât posibil) a urmelor şi corpurilor delicte, ridicarea şi examinarea acestora de către organele împuternicite prin lege;

- protejarea, conservarea şi examinarea elementelor care pot furniza date şi informaţii despre eveniment (staţii de comandă, diagrame, aparatura de măsură şi control, registre, permisul de lucru cu foc, planul de

Reguli tactice şi activităţi specifice

apărare împotriva incendiului, regulamente sau instrucţiuni de fabricaţie etc.). Sigilarea şi ridicarea acestor elemente se dispune de către organele de cercetare penală;

- cercetarea evenimentului ca fenomen, situaţii şi mişcări succesive în timp, în strânsă interacţiune, renunţând la idei preconcepute,

empirism sau intuiţie; verificarea, cercetarea, epurarea şi clasificarea tuturor ipotezelor şi versiunilor pe baza informaţiilor şi datelor culese, până se ajunge la stabilirea univocă a adevărului.

Activităţi desfăşurate de investigator

a) Activităţi desfăşurate în timpul intervenţiei (desfăşurate în paralel cu luarea măsurilor tactic operative necesare pentru organizarea stingerii, dacă investigatorul face parte din subunitatea de intervenţie sau grupa operativă a unităţii de pompieri). Se vor stabili şi nota date despre:

- dimensiunea incendiului (suprafaţa incendiată, extindere la vecinătăţi, propagarea fumului şi gazelor de ardere la distanţă prin tubulatură, canale ş.a..;

- existenţa mai multor focare distincte, a unor zone cu ardere mai intensă alternând cu zone cu ardere mai lentă (ulterior se vor analiza posibilităţile de apariţie a acestor fenomene ca urmare a distribuţiei materialelor şi a condiţiilor de tiraj din zonele respective);

- prăbuşirea unor elemente de construcţii, cedarea unor elemente de compartimentare;

- înălţimea şi culoarea fumului;- culoarea şi mirosul fumului;- existenţa unor uşi sau ferestre deschise, sparte sau a unor goluri

tehnologice care să favorizeze un aflux suplimentar de aer necesar arderii;- dacă instalaţiile tehnologice şi utilitare (electrice, ventilaţie, încălzire)

sunt în funcţiune sau nu;- intrarea în funcţiune a instalaţiilor automate de stingere sau de

evacuare a fumului;- direcţia şi intensitatea vântului, alte fenomene meteo: ploaie, ceaţă

(infomaţiile vor fi ulterior completate cu datele exacte de staţia meteo cea mai apropiată);

- efecte negative ale incendiului asupra utilizatorilor.Este util ca aceste date să fie înregistrate pe reportofon, precum şi prin

filmare.b) Activităţi desfăşurate după lichidarea incendiului. Într-o primă fază

(numită şi faza statică) se procedează la constatarea şi fixarea stărilor de fapt existente în spaţiul cercetat fără să se atingă sau să se modifice poziţia urmelor şi obiectelor putătoare de urme. Se recomandă efectuarea următoarelor activităţi:

- observarea mai întâi din exterior a locului incendiului, pentru perspectiva de ansamblu şi pentru identificarea efectelor produse asupra

construcţiei şi vecinătăţilor. În acest scop, investigatorul se va deplasa de-a lungul perimetrului exterior al locului incendiului, notând:

limitele exterioare ale propagării incendiului, efectelor asupra vecinătăţilor;

eventualele posibilităţi de iniţiere a incendiului de la surse de aprindere din exterior (direct sau cu propagare ulterioară): urme de focuri în aer liber (vegetaţie carbonizată, gunoaie arse ş.a.), prezenţa unor linii electrice aeriene cu conductoare rupte (ce pot provoca scurcircuite sau supraîncălziri ale conductoarelor), posibilitatea aruncării unor resturi de ţigări şi chibrituri nestinse, executarea unor lucrări de sudură sau tăiere în imediata vecinătate a obiectivului;

eventualele urme ale pătrunderii în spaţiul examinat a unor persoane străine, care ar fi putut iniţia aprinderea (vagabonzi, copii).

- pătrunderea în interior şi parcurgerea întregului spaţiu afectat pentru formarea imaginii de ansamblu asupra sensului de propagare a incendiului, pe baza identificării zonelor cu urme de terodegradare mai intensă. Se poate proceda la sectorizarea locului incendiului şi examinarea în amănunţime a fiecărui sector de cercetare, pornind de regulă, de la periferie la focar. Se notează urmele, materialele şi obiectele prezente în spaţiul respectiv. Este util a se executa fotografii şi filmări panoramice, recomandabil cu remarcarea eventualelor probe cu plăcuţe numerotate, precum şi schiţe, desene ş.a.

Regulile de procedură penală interzic atingerea sau deplasarea urmelor sau obiectelor, care pot constitui probe, de către alte persoane înaintea persoanelor abilitate de lege, în caz contrar fiind pierdute caracterul probatoriu.

Prezenţa şi semnificaţia urmelor găsite la faţa locului trebuie permanent coroborate cu alte informaţii obţinute pentru a evita ipotezele greşite.

O atenţie deosebită trebuie acordată conservării situaţiei existenţei în timpul incendiilor la tablourile electrice care alimentau consumatori din zona incendiată, tablourile de comandă ale instalaţiilor utilitare (ventilaţie, climatizare) a.m.c.-uri, tablouri de comandă ale instalaţiilor tehnologice.

- analizarea amprentei incendiului; se determină: intensitatea arderii în diferite zone, pe baza efectelor asupra

materialelor existente, în funcţie de natura lor (topiri, deformări - cum s-a arătat în capitolul 2);

utilajele şi instalaţiile din zona afectată de incendiu sau, în cazul incintelor rezidenţiale, aparatele capabile să iniţieze aprinderea materialelor combustibile din jur (reşouri, fiare de călcat ş.a.), notându-se poziţia în care au fost găsite cordoanele de alimentare şi ştecherele;

urme de mirosuri neobişnuite; urme de scurgeri de lichide combustibile; corpuri sau obiecte care prezintă urme de degradări termice

anormale, direcţiei acestor degradări.

Stabilirea poziţiei focarului şi a cauzelor incendiului

Pentru determinarea cauzei care a generat incendiul şi a împrejurărilor în care s-a produs iniţierea arderii, investigatorul trebuie să stabilească locul în care s-a declanşat primul proces de ardere (focul iniţial) şi concomitent să găsească în zona respectivă indiciile cu privire la primul material aprins, sursa care a produs iniţierea şi circumstanţele care au permis producerea evenimentului.

Precizarea poziţiei focarului iniţial trebuie realizată prin interpretarea judicioasă a amprentei incendiului, coroborată cu acţiunea care influenţează desfăşurarea proceselor de combustie şi propagarea arderii în situaţia specifică a cazului în speţă, modul cum incendiul a evoluat în timp şi în spaţiu, direcţiile şi căile prin care s-a propagat succesiv până a cuprins întreaga suprafaţă afectată, astfel încât, parcurgând în sens invers traseele respective, să se localizeze zona unde s-au declanşat procesele de ardere. În general, focarul iniţial prezintă urmele unei solicitări termice mai puternice decât spaţiile învecinate.

Diferitele variante de dezvoltare spaţială a incendiului cu modificarea corespunzătoare a amprentelor sale au fost arătate în capitolul 2. Aşa cum s-a arătat, punctele joase de ardere constituie posibile focare de iniţiere a incendiului şi trebuie depistate şi analizate ca atare.

În acest sens, se desfăşoară următoarele activităţi:

- se analizează fiecare punct jos de ardere sub aspectul modului de transmitere a arderii de la acesta, prin srabilirea direcţiei predominante a arderii şi a suprafeţelor de ardere ce puteau fi aprinse din acest punct pentru a forma un incendiu mic;

- după analizarea tuturor punctelor joase de ardere, se studiază amprenta generală a incendiului, pentru a se realiza modelul după care se consideră că incendiul a evoluat ulterior, se ia în considerare şi acţiunea unor factori exteriori (direcţia vântului, sensul curenţilor de aer formaţi în clădire, efectul de coş) pentru determinarea efectului ce-l puteau transmite asupra dezvoltării incendiului;

- concluziile rezultate din studierea fiecărui punct de ardere sunt evaluate în corelaţie cu amprenta generală şi cu modul de evoluţie a incendiului în faza dezvoltată. În general, numai unul din aceste puncte corespunde în contextul dat, ca loc de origine a incendiului;

- se caută cauzele care ar fi putut produce iniţierea incendiului în toate punctele joase de ardere ce ar putea constitui, în situaţia dată, loc probabil de origine a acestuia; dacă nici unul dintre punctele joase de ardere nu ar fi putut – conform analizei întreprinse – să constituie locul de origine a incendiului, investigatorul trebuie să studieze şi alte posibilităţi de iniţiere a arderii, în puncte situate la alte niveluri ale spaţiului cercetat.

Nu se exclude cerinţa de a se efectua investigarea atentă, în punctele respective, a unor posibile urme sau indicii:

- la cercetarea punctelor joase de ardere trebuie avute în vedere şi posibilităţile ca procesele de combustie să fi apărut ca urmare a unor fenomene ce au avut loc la partea superioară a spaţiului, ca de exemplu:

prăbuşrea unor elemente de construcţii sau a altor materiale aprinse; scurgerea pe sol a unui lichid combustibil ieşit printr-o neetanşeitate a

unei conducte, rezervor etc., care s-a aprins în contact cu o sursă de iniţiere.În numeroase cazuri punctele joase de ardere sunt situate la nivelul

pardoselii, apărând sub forma carbonizării profunde. Pentru o analiză corectă a modului de formare a carbonizării, trebuie avute în vedere următoarele:

- materialele solide care cad arzând la sol, precum şi corpurile metalice incandescente, supraîncălzite sau alte obiecte cu emisie calorică importantă, în contact direct sau la mică distanţă de pardoseala combustibilă, pot iniţia arderea pe faţa superioară a acesteia şi produce carbonizarea ei în profunzime. Este evident că prezenţa obiectelor metalice sau topiturilor care au provocat arderea pardoselii permite precizarea originii carbonizării;

- lichidele combustibile ce ard pe pardoseală nu pot provoca, de regulă, aprinderea acesteia pe faţa sa superioară, deoarece radiaţia calorică a flăcărilor are numai efecte foarte reduse;

- pardoseala combustibilă poate fi aprinsă numai dacă lichidul combustibil pătrunde sub nivelul ei, prin găuri, interstiţii sau alte neetanşeităţi, arzând dedesupt.

Astfel, acţiunea flăcărilor provoacă aprinderea feţei inferioare a pardoselii, carbonizarea sa de jos în sus, fiind posibilă străpungerea acesteia şi trecerea arderii pe faţa superioară.

Sisteme, instalaţii şi dispozitive de semnalizare , alarmare, limitare şi stingere a incendiilor

1.PARAMETRI PENTRU APRECIEREA PERICOLULUI DE INCENDIU AL MATERIALELOR ŞI SUBSTANŢELOR COMBUSTIBILE

a)Combustibilitatea;

b)Temperatura de inflamabilitate- temperatura minimă la care trebuie încălzită o substanţă combustibilă, pentru a forma cu aerul deasupra

suprafeţei sale un amestec de o anumită concentraţie care se aprinde în contact cu o sursă de amorsare, fără a se asigura însă arderea stabilă a substanţei în continuare;

c)Temperatura de aprindere- temperatura cea mai mică la care o substanţă combustibilă aflată în prezenta aerului sau O2, trebuie încălzită pentru a se aprinde în contact cu o sursă de căldură şi continuă să ardă de la sine fără încălzire ulterioară;

d)Temperatura de autoaprindere – temperatura minimă la care un material sau o substanţă combustibilă trebuie încălzită pentru a se aprinde, fără a veni în contact direct cu o sursă de aprindere şi de a arde în continuare fără încălzire ulterioară;

e)Explozia - proces de ardere foarte rapidă şi violentă a amestecului exploziv care se produce în fracţiuni de secundă cu degajare de căldură şi presiuni mari;

f)Energia minimă de aprindere-valoarea minimă a unei energii, a unei scântei electrice sau mecanice, capabilă să aprindă un amestec inflamabil de gaze, vapori sau pulberi combustibile şi aer la concentraţia favorabilă producerii fenomenului;

g)Conţinutul minim de O2 pentru explozie – concentraţia minimă de O2 a amestecului format din aer şi gaze, vapori şi pulberi combustibile sub care numai este posibilă inflamarea şi ca atare nici propagarea arderii în întregul volum;

h)Indicele de O2 – conţinutul de O2 al mediului, în care un material combustibil continuă să ardă după îndepărtarea sursei de aprindere;

i) Viteza de ardere – cantitatea de materiale sau de substanţe combustibile care se consumă prin ardere în unitatea de timp;

j) Presiunea maximă de explozie – presiunea maximă generată de explozia unui amestec exploziv aflat la presiunea iniţială de 1 atm. , într-un recipient închis;

l) Puterea calorică – energia calorică ce poate fi degajată prin combustia completă a unităţii de masă a unui material sau a unei substanţe combustibile.

2. PARAMETRII INCENDIULUI, CA MIJLOC DE STABILIRE A TIPURILOR DE DETECTOARE DE INCENDIU

Transferul de materiale şi energie care au loc pe durata arderii, conduc la modificarea parametrilor fizici şi chimici ai mediului, în care acestea au loc. Măsurarea variaţei acestor parametri în locuri mai mult sau mai puţin apropiate de focarul incendiului prin intermediul unor aparate adecvate, oferă

posibilitatea semnalizării automate a apariţiei incendiului. Sarcina principală care îi revine detectorului constă, în a semnaliza apariţia unui incendiu cât mai repede posibil încă din faza iniţială a acestuia, ca atare, alegerea celui mai adecvat tip de detector este, în mod evident condiţionată de felul de manifestare a incendiului , în faza iniţială de dezvoltare.

a) Fumul ca parametru de incendiu – este un aerosol care se compune dintr-un mediu de dispersie şi o fază dispersă. Mediul de dispersie este un gaz famat dintre amestecul de aer şi gaze de ardere ca: CO2; CO1, acid clorhidric.

Faza dispersă este formată din particule lichide şi solide rezultate, în urma procesului de ardere a materialului combustibil.

b) Căldura ca parametru de incendiu – energia termică care se degajă în urma incendiului, ca urmare a arderii substanţelor şi materialelor combustibile, se transmit mediului înconjurător prin conducţie, convenţie si/sau radiaţie;

În legătură cu detectoarele de temperatură o importanţă deosebită o are transportul de energie termică care se realizează prin convecţie.

Pentru detectoarele de temperatură este important a se determina modul cum variază temperatura în diferite puncte ale spaţiului protejat.

c) Radiaţia flăcărăilor ca parametru de incendiu – energia care se degajă la incendiu nu se propagă numai prin convecţie ci şi prin radiaţie. După cum se ştie orice corp aflat la o temperatură mai mare de O0 C (zero absolut), emite radiaţii, pe măsură ce temperatura corpului creşte şi radiaţia emisă de el, va creşte atât în intensitate cât şi în frecvenţă. Radiaţia emisă de corpurile calde este de natură electromagnetică.

3. STRUCTURA DE PRINCIPIU A INSTALAŢIILOR AUTOMATE DE SEMNALIZARE A INCENDIILOR

O instalaţie automată de semnalizare a incendiilor are în componenţa sa următoarele elemente principale:

- centrală de semnalizare;- detectoare automate de incendiu;- butoane manuale de semnalizare;- circuite de legătură între centrala de semnalizare şi echipamentele

exterioare ale acestuia;- echipamente şi dispozitive anexe ( baterie, redresor, dispozitive de

alarmare acustică şi optică).Rolul unei instalaţii de semnalizare a incendiilor constă, în

supravegherea permanentă a spaţiului protejat, în depistarea corectă şi precoce a incendiului şi în declanşarea sistemului de alarmare şi protecţie, cel mai bine adaptat unei intervenţii rapide şi eficiente.

Detectarea incendiului trebuie să fie precoce, lipsită de alarme false, precisă controlabilă şi inzestrată cu funcţii de autocontrol.

3.1. CENTRALA DE SEMNALIZARE:

Funcţiunea de bază a centralei de semnalizare constă în a răspunde automat la semnalele de incendiu provenite de la detectoarele automate sau de la butoanele automate de semnalizare.

Este necesar ca centrala să poată recepţiona simultan semnalele de incendiu furnizate prin circuitele de semnalizare distincte.

Selectivitatea în afişarea semnalelor optice de incendiu constituie un criteriu de bază în construcţia centralelor de semnalizare. Prin această funcţiune se asigură identificarea fiecărui circuit alarmat fără posbilitate de confuzie.

Semnalizările optice de incendiu afişate în centrală , trebuie să fie uşor identificate, iar lumina produsă trebuie să fie de culoare roşie.

Dispozitivele aferente acestor semnalizări, trebuie să aibă inscripţionat cuvântul incendiu sau un alt cuvânt sugestiv.

Semnalizările optice de incendiu sau detectările afişate de centrală nu trebuie să poată fi anulate decât atunci când a încetat cauza care le-a produs.

Prioritatea alarmei de incendiu, constituie o altă caracteristică importantă a centralei de semnalizare. Prin această funcţie, semnalul de incendiu transmis la centrală, simultan cu un semnal de defecţiune, conduce la declanşarea alarmei de incendiu.

Lipsa sau scăderea tensiunii sursei de bază sub valoarea minimă de funcţionare trebuie să conducă la cuplarea sursei de rezervă, asigurându-se fără discontinuitate alimentarea întregii instalaţii de energie electrică.

La restabilirea sursei de bază, centrala trebuie să se comute automat pe aceasta, asigurând şi reâncărcarea la parametri normali, ai sursei de rezervă.

3.2. DETECTOARE DE INCENDIU:

Detectoarele automate de incendiu sunt elemente periferice ale instalaţiei de semnalizare a incendiului prin care se supraveghează în mod continuu la anumite intervale de timp, un parametru fizic şi/sau chimic asociat incendiului.

În caz de incendiu, detectoarele declanşează un semnal, care este transmis la centrală prin intermediul circuitului de legătură. Oricare ar fi tipul de detector, rolul său într-o instalaţie de semnalizare, constă în a depista şi semnaliza cât mai repede incendiul.

Pentru a acţiona eficient, un detector automat de incendiu trebuie să îndeplinească în principal următoarele caracteristici:

- funcţionarea sigură în condiţii specifice de mediu (temperatură, umiditate);

- timp de răspuns rapid în prezenţa parametrului supravegheat;- stabilitate în timp a pragului de acţionare;- temporizare pentru eliminarea semnalelor false;- imunitate la semnalele perturbatoare;- consum propriu redus de energie;- starea semnalizării în bună funcţiune;- construcţie simplă;- întreţinere şi depanare uşoară.

Pentru a indica intrarea în stare de alarmă, detectoarele de incendiu trebuie să fie prevăzute cu semnalizare optică locală, care trebuie să emită lumina de culoare roşie, uşor vizibilă de la distanţă.

Detectoarele de incendiu se pot clasifica, după următoarele criterii:a) Detector de temperatură, sensibil la temperatură şi/sau gradient de

temperatură şi /sau diferenţă de timp;b) Detector de fum, sensibil la particulele produse de combustibili, şi/sau

pirolize, suspensii în atmosferă;

c) Detector cu camere de ionizare, sensibil la particule capabile să afecteze curentul de ionizare;

d) Detector optic sensibil la particulele capabile să afecteze absorbţia sau împrăştierea radiaţiilor din spectrul infraroşu şi/sau vizibil, şi/sau ultraviolete;

e) Detector de gaze combustibile, sensibil la anumite produse gazoase rezultate în urma combustiei şi/sau descompunerii termice;

f) Detector de flacără sensibil la radiaţia electromagnetică emisă de flăcările de incendiu;

În funcţie de modul de răspuns la parametrul supravegheat

a)Detector cu acţiune statică, semnalizare la atingerea unei valori prestabilite, a parametrului supravegheat;

b)Detector cu acţiune diferenţiată, semnalizare la depăşirea unei valori prestabilite a diferenţei de mărime a parametrului supravegheat în cel puţin 2 locuri;

c)Detector cu acţiune velocimetrică, semnalizare la depăşirea unei valori prestabilite a vitezei de creştere (gradient) a parametrului supravegheat;

În funcţie de configuraţia senzorului

a) Detector punctual;b) Detector multipunctual;c) Detector liniar.

În funcţie de modul de utilizare după acţionare

a) Detector reutilizabil;b) Detector parţial reutilizabil;c) Detector neutilizabil.

3.3. BUTOANE MANUALE DE SEMNALIZARE

Reprezintă dispozitivele prin intermediul cărora se poate semnaliza manual de către om, apariţia unui incendiu. Folosirea butoanelor în cadrul instalaţiilor automate de semnalizare a incendiilor este justificată şi prin faptul , că în anumite situaţii incendiul poate fi observat de către un om, înainte de declanşarea unui detector automat şi ca atare este raţional ca instalaţia să se prevadă cu această posibilitate.

Butoanele de semnalizare a incendiului se vor amplasa în locuri vizibile, uşor accesibile , de obicei lângă uşă, la intrarea în casa scărilor şi în general în punctele de circulaţie obligatorii , în caz de evacuare.

Butoanele de semnalizare se vor amplasa astfel, încât nici o persoană să nu aibă nevoie a se deplasa mai mult de 50 m de la orice poziţie din clădire, pentru a da alarma în caz de incendiu.

Butoanele de semnalizare, se amplasează de regulă, la o înălţime de circa 1,4 m de pardoseală. Principiul care stă la băza funcţionării, este mecanic şi constă în funcţie de varianta construcţiei aparatului, în închiderea sau deschiderea unor contacte.

Tipuri de butoane de semnalizarea) pentru medii normale – amplasate în interiorul sau exteriorul

acestora;b) pentru medii explozive – amplasate în exteriorul acestora;c) pentru mediul naval – amplasate în interiorul sau exteriorul acestora.

SISTEME, INSTALAŢII ŞI DISPOZITIVE DE LIMITARE ŞI STINGERE A INCENDIILOR

1. Hidranţi exteriori şi interiori

1.1. Hidranţi exteriori – dispozitive racordate la reţeaua de apă de incendiu prin sistem prevăzut cu ventil şi guri de preluare a apei, amplasaţi pe conducte cu diametrul de 50-75 mm.

A. Hidranţi supraterani – hidranţi de suprafaţă STAS 8979/80; se montează pe reţeaua de distribuţie a apei cu presiunea nominală de 10 atm. , la care se racordează furtunuri de trecere a apei sau motopompe pentru alimentarea cu apă, la stingerea unui incendiu sau alte necesităţi.

- hidranţi portativi cu robinete STAS 697/82, utilizaţi pentru alimentarea cu apă la o presiunea de 10 atm.;

- hidranţi portativi STAS 698/86, hidrant simplu (fără robinete), utilizat pentru alimentarea cu apă la presiunea de 10 atm., la stingerea incendiilor precum şi în alte scopuri;

B. Hidranţi subterani – hidranţi subterani pentru tun de stins incendii STAS 10764/76, se montează pe reţelele de distribuţie a apei cu presiunea de 10 atm. Şi la care se racordează tunul pentru stingerea incendiilor cu apă şi spumă;

- hidranţi subterani STAS 695/80.

C.Hidranţi de grădină - subterani şi supraterani. În combinatele petrochimice sunt folosiţi hidranţi de suprafaţă tip

rafinărie pentru stingerea incendiilor , care se compun din :- corpul hidrantului;- piuliţa de deschidere cu tijă de legătură;- 2 ieşiri tip „C” sau „B” prevăzute cu racord şi capac;- 1 ieşire tip „A” cu capac;- cotul cu flanşele de fixare la reţeaua de alimentare cu apă.

1.2. Hidranţi interiori – pentru clădiri, STAS 2501/79 sunt amplasaţi în interiorul clădirilor în nişele pereţilor special destinate şi amenajate.

Un astfel de hidrant se compune din: ventil şi racord cu garnitură, având cutie cu geam, pe care va fi notat numărul hidrantului şi ajutajul. Hidrantul va fi echipat cu o rolă de furtun tip „C” sau „B” şi ţeavă pentru refularea apei.

2. Instalaţii de stingere a incendiilor cu sprinklere, drencere şi apă pulverizată.

În prezent se dispue de o gamă largă de agenţi de stingere, apă, spumă, apă îmbunătăţită chimic, pulberi, CO2, inhibitori chimici.

Efectul de stingere a incendiului cu apă se realizează prin:- răcirea materialului care arde;- răcirea suprafeţei incendiate de oxigenul din aer;- acţiunea mecanică, în special apa se foloseşte sub formă de jet

compact.Apa se întrebuinţează pentru stingerea incendiilor sub formă de : - jet compact;- jet dispersat;- jet pulverizat.

2.2.Instalaţii de stingere cu sprinklereInstalaţiile automate de sprinklere sunt cele mai răspândite, deoarece

folosesc drept agent de stingere apa.În conformitate cu prevederile normelor în vigoare montarea sprinklerelor

este indicată la următoarele categorii de construcţii:- teatre, cluburi, case de cultură cu scenă amenajată;- magazine universale mari;- platouri de filmare şi studiouri de televiziune;- încăperi cu pericol de incendiu situate în clădiri înalte sau subsoluri;- clădiri industriale fără iluminat natural sau cele monobloc, care au

densitatea sarcinii termice peste 12.450 kj/m2;- mori cu capacitatea de măcinare mare.

Instalaţiile de sprinklere sunt sisteme complexe de protecţie cu funcţiuni complexe:

- detectează;- localizează (uneori sting incendiul);- semnalizează incendiul.O instalaţie de sprinklere se compune în principiu din următoarele

elemente principale:- capete sprinkler, duze de refulare a apei, normal închise, care se

deschid la o temperatură dinainte fixată;- reţele de conducte ramificate sau inelare;- aparat de control şi semnalizare (A.C.S.);- conducte principale de alimentare cu apă;- racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de incendiu;- surse de alimentare cu apă, în principal 2 ,din care alta de bază ce

poate fi acţionată într-un interval de timp prestabilit.Elementele principale ale sistemului sunt:- capul sprinkler pentru detectarea şi combaterea incendiului;- A.C.S. pentru semnalizarea intrării în funcţiune a instalaţiei în caz de

incendiu.

Clasificare : - cu apă;- cu aer;- cu apă şi aer.

Sisteme de sprinklere cu apăSe aplică pentru încăperi în care temperatura nu poate să scadă sub +

40C. Reţeaua de conducte este permanent umplută cu apă şi menţinută sub presiune. De îndată ce sub acţiunea căldurii, 1,2 sau mai multe capete sprinkler se deschid, iar apa este energie proiectată asupra incendiului.

Sisteme de sprinklere cu aerEste un sistem de instalaţii care se proiectează numai în spaţiile reci în

care temperatura este sub + 40 C sau în cele calde care au peste 1000 C. La acest gen de instalaţii, reţeaua de conducte aflate în aval de A.C.S. se umple cu aer comprimat la presiunea de 1,8 – 2 bari, iar conducta de alimentare până la A.C.S., cu H2O. La deschiderea sprinklerelor trebuie să se evacueze mai întâi aerul comprimat din conducte, apa pătrunde în reţea numai dacă presiunea aerului scade suficient pentru ca supapa A.C.S. să se ridice, apa ajungând la sprinkler cu oarecare întârziere.

Sisteme de sprinklere cu apă şi aerReprezintă o combinaţie a celor 2 sisteme de mai sus.Reţeaua de conducte se umple cu apă în perioada caldă a anului şi cu

aer în perioada rece a anului.

Pe conducta de alimentare a fiecărui sector se montează capate de tip apă-apă şi aer-apă în serie.

2.2.1. Capetele sprinklerCapul sprinkler este un element esenţial al instalaţiei, având dublă

funcţiune :– detector de incendiu;– duză de stingere a incendiului.Se compune din 3 elemente principale:- capul sprinkler;- deflectorul;- dispozitivul de închidere, ventilare.

2.2.2. Aparate de control şi semnalizare (A.C.S.) Aceste aparate se montează pe conductele principale de alimentare cu

apă, ale sectorului de sprinklere, cu scopul de a facilita controlul stării de funcţionare a sistemului şi a semnaliza automat intrarea în acţiune.

2.2.3. Instalaţia de drencere: 2.3.1. Aceste tipuri de instalaţii se prevăd cu scopul de a obţine:o stingerea incendiilor în încăperile cu riscuri mari de incendiu;o realizarea perdelelor de apă, destinate protecţiei golurilor de

trecere prin pereţi cu zid antifoc;o răcirea suprafeţelor bunurilor periclitate de căldură în caz de

incendiu.

2.3.2. Tipuri de capete drencer:Spre deosebire de sprinklere au orificiul de scurgere permanent deschis.După forma deflectorului capetele pot fi:- cu rozetă;- cu paletă.În funcţie de forma jetului de apă dispersat:- drencere cu jet semisferic;- drencere cu jet conic;- drencere cu jet aplatizat.Instalaţiile drencer sunt de 2 tipuri : - automate- manuale.

2.4.Instalaţii de stingere a incendiilor cu apă pulverizată.Instalaţiile cu apă pulverizată funcţionează pe principiul instalaţiei de

drencere , deosebirea de acestea se face prin faptul că, debitează apă mai fin divizată; Scopul pulverizării este acela de a urmări, raportul din suprafaţa exterioară a picăturii şi masa lor, pentru a realiza un contact mai bun între apă şi mediul ambiant în zona focarului, absorbţie mai intensă a căldurii.

Tipuri de capete pentru pulverizarea apei:- cu jeturi concurente;

- elicoidal;- cu deflector conic.

3. Instalaţii de stingere cu CO2 şi instalaţii cu pulberi stingătoare.3.1. Instalaţii de stingere cu CO2

CO2 – este un gaz incolor şi inodor, se dizolvă uşor în apă, solubilitatea scăzând odată cu creşterea temperaturii. Nu arde şi nu întreţine arderea.

Dacă CO2 este comprimat, i se dă posibilitatea să se destindă până la presiunea atmosferică normală, obţinându-se zăpada carbonică.

Efectul de stingere cu CO2 se bazează pe înăbuşirea focarului. CO2 ca agent de stingere are următoarele calităţi:a) Nu distruge obiectele şi materialele stinse.b) Pătrunde în orificiile materialului stins, fiind mai greu decât aerul.c) Nu este bun conducător de electricitate.d) Nu este sensibil la temperaturi scăzute.

CO2 ca agent de stingere este indicat a se folosi la:- depozite amenjate, în încăperi cu suprafaţă mică;- încăperi cu documente de importanţă deosebită;- maşini şi instalaţii electrice amplasate în încăperi închise;- transformatoare şi generatoare electrice;- centrale telefonice automate;- centre de calcul.

3.2. Instalaţii de stingere cu pulberi:Pulberea stingătoare a devenit un agent de stingere de largă utilizare.

Componenţa de bază a majorităţii pulberilor stingătoare este bicarbonatul de sodiu. În afară de acestea se mai fabrică pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu, sulf, uree.

Pe plan mondial sau stabilit 3 grupe de pulberi stingătoare:a) Pulberi stingătoare B, C, E, eficace la stingerea incendiilor de lichide

şi gaze combustibile, la instalaţiile şi aparatura electrică.b) Pulberi stingătoare A, B, C, E, - folosite la stingerea incendiilor arătate

mai sus , dar şi la cele de materiale solide.c) Pulberi stingătoare A,B, C,D,E, - eficace la toate categoriile de

incendii precum şi la incendiile de metale uşoare.

Cauze de incendiu. Principalele măsuride prevenire a lor

I. NOŢIUNI GENERALE

Arderea ca fenomen este definită, drept reacţia exotermă a unei substanţe combustibile cu un carburant, însoţită, în general, de emisie de flăcări şi / sau incandeşcenţă şi / sau emisie de fum.

Principiile arderii

Procesul de ardere este posibil numai dacă se întrunesc simultan, în timp şi spaţiu următoarele condiţii :

-existenţa materialului combustibil-prezenţa substanţelor care întreţin arderea-sursă de aprindere, cu energie capabilă să realizeze temperatură de

ardereMaterialele combustibile trebuie să fie încălzite pînă la temperatura de

aprindere, pentru ca să ardă sau să se menţină propagarea flăcării.Arderea continuă pînă cînd :-materialul combustibil este consumat-concentraţia carburantului devine mai mică decît minimul necesar

pentru a menţine arderea-pierderile de căldură sunt atît de mari încît nu se mai asigură căldura

necesară pentru piroliza în continuare a materialului combustibil-flăcările sunt inhibate chimic sau suficient răcite pentru a împiedica

desfăşurarea reacţiilor în continuare.Arderea gazelor are loc cu flacără, într-o cantitate de aer specifică

fiecărei substanţe gazoase. În cazul gazelor combustibil lichefiate, viteza de reaprizare creşte în funcţie de suprafaţa de contact cu aerul şi temperatura mediului şi scade în funcţie de nivelul umidităţii şi de gradul de inertizare.

Viteza de ardere în cazul gazelor se defineşte prin cantitatea de gaze ce arde în unitatea de timp fără a ţine comt de factorul de suprafaţa.

Factorii care influenţează viteza de ardere sunt : natura agzelor, concentraţia amestecului de gaze, presiunea şi temperatura, precum şi unele adaosuri care măresc sau scad sau anihilează propagarea flăcării.

Comportarea la foc a substanţelor combustibile gazoasă este caracterizată în general de limite de ardere. Concentraţia minimă a gazelor în aer la care se produce arderea constitue limita inferioară, iar concentraţia minimă a oxigenului, respectiv concentraţia maximă a gazelor combustibile la care arderea nu mai este posibilă, limita superioară de ardere.

Limitele de ardere include limitele de explozie şi detonaţie. În multe cazuri limitele de ardere şi limitele de explozie sunt aproape identice, dar la început orice amestec gazos, arde cu flacără stabilă, după care, în anumite condiţii, au loc reacţii explozive.

Arderea substanţelor combustibile lichide cu excepţia uleiurilor vegetale oxidate, a dispersiei unor lichide pe un corp păros se face după vaporizare şi numai în stare gazoasă.

Viteza de ardere în cazul lichidelor depinde de suprafaţa liberă a acestora, de viteza de evaporare şi de cantitatea de căldură transmisăî de flăcări.

Spre deosebire de gaze şi lichide care ard sub formă de flăcări, în cazul solidelor putem deosebi :

-solide ce ard cu flacără ; fie că se transformă în vapori fără descompunere direct prin sublimare, fie prin topire urmată de vaporizare. Arderea în aceste cazuri, este foarte asemănătoare cu cea a lichidelor, avînd loc în întregime în fază gazoasă.

-Corpuri solide care prezintă simultran cele două moduri de combustie. Faza de ardere este precedată de o descompunere a părţilor încă neaprinse cu degajare de vapori sub influenţa căldurii degajate de fracţiunile aprinse. Această piroliză ia forme variabile în funcţie de compuşi respectivi, dar şi de condiţiile concrete, în care se desfăşoară arderea.

Viteza de ardere a solidelor este determinată de :cantitatea materialelor combustibile, suprafaţa de ardere în unitatea de timp.

Viteza de ardere nu este constantă depinzînd de : compoziţia chimică, proprietăţile materialelor combustibile, condiţiile meteo, viteza vîntului, gradul de umiditate, aportul de aer proaspăt în vecinătatea materialului, suprafaţa specifică.

Materialele pulverizate în suspensie în aer, sub formă de nori în contact cu sursă de aprindere în anumite concentraţii, pot iniţia arderi explozive.

Aprinderea unui amestec combustibil gazos, reprezintă aducerea la o anumită temperatură, temperatura de aprindere, într-un anumit punct, unde are loc iniţierea, combustia continuă pînă tot materialul a ars.

Temperatura de aprindere reprezintă temperatura minimă la care o substanţă gazoasă combustibilă aflată în prezenţa aerului sau oxigenului, trebuie încălzită pentru a se aprinde ; în contact cu o sursă de iniţiere ea va arde în continuare după îndepărtarea sursei.

Temperatura de inflamabilitate se defineşte ca temperatura minimă, la presiunea atmosferică normală, la care vaporii degajaţi de un combustibil lichid formează cu aerul, deasupra suprafeţei sale, un amestec de o anumită concentraţie, ce se aprinde la contactul cu o sursă de aprindere.

Temperatura de inflamabilitate influenţează viteza de ardere a lichidelor. Cu cît este mai scăzută, cu atît viteza de ardere este mai mare.

În cazul corpurilor solide, definirea unei temperaturi de aprindere este o problemă mai complexă decît în cazul gazelor sau lichidelor.. O temperatură de aprindere nu poate fi definită în termenii unei temperaturi medii a masei solidului. Ca urmare temperatura de aprindere se defineşte ca temperatura de suprafaţă minimă la care debitul de volatil este suficient pentru a menţine o flacără susţinută la suprafaţă.

Combustibilitatea reprezintă proprietatea unui material de a-l aprinde şi de a arde în prezenţa aerului, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltata de incendiu.

Materialele şi elementele de construcţie se clasifică din punct de vedere al combustibilităţii în două grupe :

-incombustibile – care, funcţie de proprietatea lor de a se aprinde uşor sau greu şi de capacitatea de a contribui la dezvoltarea incendiului se clasifică în patru clase de combustibilitate

C1 – practic neinflamabile

C2 – deficit inflamabileC3 – mediu inflamabileC4 – uşor inflamabileMaterialele din grupele C1 – C2 sunt definite drept greu combustibile –

arderea avînd loc doar în cazul existenţei unei surse exterioare de foc sau de temperaturi înalte

Lichidele combustibile se împart în următoarele clase de combustibilitate în funcţie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor :

I cu Li < 28II cu Li = 28 / 55III cu Li = 55 / 100IV cu Li > 100

Materialele şi substanţele depozitate se clasifică în următoarele clase de periculuzitate :

P1 – fără periculozitate. Ex. : minereuri, beton, conserve în cutii metalice sau borcane.

P2 – cu periculozitate redusă A. materiale din clasa P1 , în ambalaje cu combustibilitate redusăB. materiale care se aprind greu, cu o viteză redusă de ardere şi nu au

putere calorifică mare.Ex. : răşini, piei brute, baloţi lînă, produse de panificaţie.C. lichide combustibile inerte în ambalaje combustibile. Ex. : lapte, apă

minerală în butelii de plastic.P3 – cu periculozitate medieA. materialele din clasele P1 şi P2 ambalate în cutii de cartonB. materialele cu combustibilitate medie, cu putere calorifică cel mult

27,3 MJ/Kg, în orice fel ambalate, cu excepţia celor din materiale plastice. Ex.: obiecte masive din lemn, fibre animale, fibre artificiale cu combustibilitate redusă, articole de piele etc.

C. lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate mai mare de 100 grade, în ambalaje combustibile.

P4 – cu periculozitate mareA. materialele şi produsele din clasele P1 şi P3 în ambalaje de materiale

plasticeB. materialele combustibile cu viteză mare de ardere sau cu o putere

calorică mai mare de 27, 3 MJ / Kg. Ex. : fibre artificiale, fibre vegetale, paie, carton, cauciuc

C. materiale, produse incombustibile care pot suferi deteriorări importante. Ex. : aparatură electrică, electronică, tuburi electrice, medicamente, produse cosmetice.

D. materialele care sub efectul temperaturii degajă cantităţi importante de gaze. Ex. : policlorura de vinil, teflon, acid clorhidric,

E. lichide combustibile din clasa P3 în ambalaje combustibileF. lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate între 50 grade şi

100 grade în ambalaje incombustibile. Ex.: motoriină, smoală, uleiuri.P5 – cu periculozitate deosebit de mareA. materiale instabile care se pot descompune exploziv la temperatură

naturală, materiale care pot exploda sub efectul încălzirii, frecării, lovirii. Ex.:

acid acrilic, apă oxigenată concentrată, acetilenă, chibrituri de fosfor alb, muniţie explozivă sau incendiară

B. materialele care în contact cu alte materiale pot da naştere la reacţii explozibile sau se pot aprinde. Ex.: acetonă, acid acetic, proxizi de potasiu sau sodiu.

C. materiale susceptibile să se aprindă spontan. Ex.: deşeuri de cauciuc, lucernă, etc.

D. substanţe oxidante capabile să iniţieze arderea Ex. : acid azotic, sulfuric, clor, azotat de potasiu.

E. materiale care sub efectul căldurii degaja cantităţi mari de gaze. Ex. :amine, acetonă, fosfor, acetat de plumb.

F. materiale care în contact cu apa se aprind. Ex.: calciu, hidroxid de calciu, magneziu metalic, sodiu metalic, uraniu.

G. recipienţi cu gaze comprimateH. substanţe sau materiale cu putere calorică peste 33,6 MJKg, sau în

cazul lichidelor temperatura de inflamabilitate mai mică de 55 grade.Ex. : cloraţi, pergament de sodiu, peroxizi de potasiu, benzină, sulfură de carbon, propan, butan, hidrogen, metan.

Categoria de pericol de incendiu defineşte ansamblul operaşiunilor unui proces tehnologic sau ale unor activităţi avîndu-se în vedere caracteristicile de comportare la foc ale materialelor şi substanţelor implicate.

Astfel, zonele, încăperile, secţiile, clădirile şi instalaţiile în aer liber se clasifică în cinci categorii de pericol de incendiu :

categoria A : substanţe cu tendinţă de aprindere spontană, lichide cu temperatura de inflamare a vaporilor sub 28 grade C, gaze sau vapori cu limita inferioară de explozie sub 10 %

categoria B : lichide cu temperatura de ionflamabilitate a vaporilor între 28 şi 100 grade C ; gaze şi vapori cu limita inferioară de explozie mai mare de 10 %: fibre, prafuri, pulberi.

Categoria C : substanţe combustibile solide, lichide cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor peste 100 grade C.

Categoria D : substanţe incombustibile cu potenţia termic ridicat ( în stare de fierbinte, incandeşcente sau topie ), cu degajări de căldură radiată, flăcări sau scîntei, substanţe gazoase, lichide sau solide care ard în calitate de combustibil.

Categoria E : substanţe sau materiale incombustibile în stare rece sau materiale combustibile în stare de umiditate înaintată ; astfel că este exclusă posibilitatea aprinderii lor.

Măsuri

În această categorie sunt incluse măsuri tehnico-organizatorice luate pentru reducerea riscului de incendiu, iar acestea sunt :

-măsuri pentru reducerea sarcinii termice ( păstrarea în secţii de producţie a unei cantităţi de materiale combustibile limitată la necesităţile unei singure zile de producţie ).

-reducerea surselor de aprindere ( utilizarea iluminatului natural în loc de cel artificial, utilizarea sistemelor de încălzire cu termoficare în loc de sobe ).

-montarea unor sisteme, instalaţii şi dispozitive certificate de limitare şi stingere a incendiilor.

-ignifugarea, după caz a unor materiale combustibile-depozitarea corespunzătoare a substanţelor chimice cu acţiune

reciprocă.-realizarea unor dopuri ignifuge la trecerile cablurilor electrice prin

planşee combustibile ş.a.

II. NOŢIUNI DESPRE EVOLUŢIA INCENDIILOR

1. Incendiu şi fazele sale

Incendiul este un proces complex de ardere, cu evoluţie nedeterminată, incluzînd şi alte fenomene de natură fizică şi chimică ( transfer de căldură, formarea flăcărilor, schimbul de gaze cu mediul înconjurător, transformări structurale produse în materialele de construcţie şi elemente de rezistenţă.

Apariţia focarului iniţial. Este faza în care, datorită unor împrejurări favorabile, sunt puse în contact materialul combustibil cu sursa de aprindere, a cărei energie acumulată în timpul pierderii de contact, duce la iniţierea incendiului.

Faza de ardere lentă. Această fază are o durată extrem de variată. Absentă în numeroase cazuri ea poate dura doar cîteva minute, ore şi în unele situaţii zile şi săptămîni în cazul arderii mocnite.

Faza de ardere activă. În această fază, arderea se propagă la toate obiectele învecinate cu focarul, avînd aerul necesar încă în cantitate suficientă.

Faza de ardere generalizată. După producerea fenomenului de flash-over ( sau mult mai rar de backdraft ), arderea se generalizează în întreaga incintă. Temperaturile se uniformizează spre valori maxime, transferul de căldură prin radiaţie devenind net preponderent. În cursul acestei faze, structurile de rezistenţă sunt cele mai afectate de incendiu; se fisurează şi se dislocă pereţii, se lărgesc deschiderile ş.a., avînd ca urmare propagarea incendiului în incintele apropiate şi apoi în întreaga clădire.

Faza de regesie. În cursul acestei faze, temperatura încetează să mai crească, apoi începe să scadă datorită epuizării combustibilului, dar scăderea nu este bruscă, acţionînd în continuare distructiv asupra structurilor.

Avînd în vedere proprietăţile fizico-chimice ale gazelor de ardere şi ale materialelor combustibile, orice incendiu urmează în primele faze, un model de dezvoltare spaţială după anumite reguli generale. Cunoaşterea acestui model permite identificarea mai rapidă a amprentei incendiului.

a) În zona focarului ( în care s-a declanşat incendiul ) arderea durează mai mult decît în spaţiile învecinate şi deseori cu o intensitate mai mare.

b) Datorită greutăţii mai mici decît a aerului gazele de ardere şi fumul au o tendinţă naturală de propagare ascendentă.

c) Aprinderea iniţială evoluează spre incendiul dezvoltat numai dacă deasupra flăcării iniţiale ascendente se găsesc materiale combustibile în cantitate suficientă pentru creşterea volumului proceselor de ardere.

d) Propagarea laterală a incendiului se produce pînă la limita spaţiului din mediul înconjurător, cu o viteză mai mare atunci cînd există o obstrucţie pe direcţia ascensională.

e) Avînd în vedere tendinţa de propagare ascensională a incendiului toate focarele de ardere situate în partea de jos a spaţiului investigat trebuie depistate şi analizate ca posibile focare de iniţiere a incendiului, în numeroase cazuri, acestea sunt situate chiar la nivelul pardoselii.

III. CLASIFICAREA CAUZELOR DE INCENDIU

Se consideră surse de aprindere : arc cu scînteie electrică; efectul termic al curentului electric; scurtcircuit electric; electricitate statică; flacără închisă; flacără deschisă; efect termic; frecare; scînteie mecanice, jar sau scînteie ( ţigara); autoaprindere; reacţie chimică; explozie; substanţe incendiare; trăsnet; alte surse ( radiaţie solară, energie nucleară, căderea unor corpuri din atmosferă ).

Mijloace care produc surse de aprindere pot fi :-electrice, aparate electrocasnice, mijloace de iluminat electric, aparate

de întrerupere şi control, conductori şi alte echipamente;-sisteme care produc electricitatea statică : depozitare, vehiculare şi

transport lichide şi sau pulberi combustibile, curele de transmitere a mişcării, spălarea în lichide combustibile, echipament, unelte şi scule care se încarcă electrostatic.

-Mijloace cu flacără deschisă : brichete, chibrituri, lămpi, spirtiere, lumînări, torţe.

-Foc în aer liber-Ţigară-Aparate de încălzit : cazane, cuptoare, aparate de gătit, sobe,

uscătoare, dispozitive pentru sudură, tăiere sau lipire cu gaze ori lichide combustibile

-Utilaje şi sisteme de acţionare : motoare, locomotive, maşini-Metale care ard sau care produc scurgeri topite-Conducte pentru agenţi termici, ventilare sau produse de ardere :

burlane şi coşuri de fum, conducte de încălzire sau tehnologice cu abur sau cu alte fluide calde.

-Produse ce se pot aprinde spontan-Produse şi substanţe care pot produce explozii-Trăsnet-Corpuri supraîncălzite de soare-Reactoare cu arme nucleareÎmprejurări determinante intervin ca parametru şi în evaluarea riscului de

incendiu, ele pot fi grupate astfel :-instalaţii electrice defecte-echoamente electrice improvizate

-aparate electrice sub tensiune-sisteme de încălzire defecte-mijloace de încălzire improvizate-mijloace de încălzire nesupravegheate-coşuri, burlane de fum defecte sau necurăţate-cenuşă, jar sau scîntei de la sisteme de încălzire-jocul copiilor cu focul-fumatul-focul deschis-sudura-aprinderea spontană sau reacţii chimice-scîntei mecanice, electrostatice sau de frecare-scurgeri de produse inflamabile-defecţiuni tehnice, construcţii montaj-nereguli organizatorice-defecţiuni tehnice de exploatare-explozie urmată de incendiu-accident tehnic-trăsnet şi alte fenomene naturale-acţiune intenţionată-alte împrejurări-nedeterminateClasificarea incendiilor în raport cu cauzele care le-au produs se poate

face în funcţie de elementele obligatorii menţionate mai sus, dar, în cele mai multe cazuri, se optează pentru analiza naturii sursei de aprindere

Astfel se pot deosebi următoarele categorii :1. Surse de aprindere cu flacără :-focuri în aer liber-flacără ( chibrit, lumînare )-flăcări de la aprate termice2. Surse de aprindere de natură termică :-obiecte incandescente ( ţigară, topituri metalice, becuri şi proiectoare

electrice, jar cenuşă, zgură de la aprate de încălzit, particule incandeşcente de la sudură ).

-cldură degajată de aparate termice-eectul termic al curentului electric-cşuri defecte şi necurăţate ( fisuri, scîntei )3. Surse de aprindere de natură electrică :-arcuri şi scîntei electrice-scurtcircuit ( echipamente, cabluri )-electricitate statică4. Surse de aprindere spontană :-aprindere spontană de natură chimică (inclusiv reacţii chimice

exoterme)-aprindere spontană de natură fizico-chimică-aprindere spontană de natură biologică5. Surse de aprindere de natură mecanică :

-scîntei mecanice-frecare6. Surse de aprindere naturale :-căldură solară7. Surse de aprindere datorate explozivilor şi materialelor incendiare8. Surse de aprindere indirecte ( radiaţia unui focar de incendiu; flacăra

unui amestec exploziv ).

IV. CERCETAREA CAUZELOR DE INCENDIU

Cercetarea cauzelor de incendiu trebuie înţeleasă ca un ansamblu de măsuri şi acţiuni organizatorice, tehnice şi operative care include metode, procedee şi mijloace specifice în vederea stabilirii precise a împrejurărilor, surselor, mijloacelor de aprindere şi, după caz, a autorilor care au generat producerea incendiului sau evenimentului urmat de incendiu.

Scopurile activităţii de cercetare a incendiilor sunt:-descoperrea împrejurărilor şi cauzelor reale care au generat incendiul-prevenirea în viitor a incendiilor datorate cauzelor şi împrejurărilor

similare sau asemănătoare celor cercetate.-srijinirea organelor de cercetare penală în elucidarea cauzelor, în

identificarea făptuitorilor şi în administrarea probelor în vederea afării adevărului pentru luarea măsurilor ce se impun.

-fmularea concluziilor şi învăţămintelor privind activitatea de prevenire şi stingere a incendiilor desfăşurată şi luarea măsurilor pentru perfecţionarea acestora în viitor.

Activitatea de cercetare a cauzelor de incendiu presupune :-cercetarea la faţa locului-activitatea de bază-care trebuie efectuată la un

interval de timp cît mai scurt faţă de iniţierea incendiului-documentarea

Investigatorul trebuie să stabilească :-date privind dispunerea în plan şi structura constructivă a clădirii,

încăperii, instalaţii tehnologice, instalaţii utilitare, starea şi condiţiile de exploatare a acestora.

-Tipul şi parametri de funcţionare a mijloacelor tehnice dev prevenire şi stingere a incendiillor ; starea tehnică a acestora.

-Măsurile şi dispoziţiile de preîntîmpinare a propagării incendiului ( uşi, obloane, cortine rezistente la foc, dispozitive de evacuare a fumului, sisteme de presurizare ), precum şi starea tehnică a acestora.

-Materialele şi obiectele aflate în zona afectată înaintea incendiului, cantitatea, distribuţia, starea, modul de ambalare, şi caracteristicile tehnice şi de combustibilitate a acestora.

-Tipul, amplasarea şi numărul stingătoarelor şi mijloacelor iniţiale de intervenţie.

-Procese tehnologice sau activităţile ce se desfăşoară în obiectivul afectat ( scheme de flux tehnologic şi caracteristici tenice, amplasarea şi

starea tehnică a utilajelor, parametrii de funcţionare ali acestora, condiţiile de

exploatare, precizate de furnizor şi cele reale ), organizarea şi modelul de asigurare a întreţinerii, reviziilor şi reparaţiilor diverselor utilaje.

-Atribuţiile salariaţilor ( în condiţii normale de lucru şi pentru înlăturarea avariilor sau defecţiunilor ) şi corelarea lor cu pregătirea profesională.

-Activitatea de apărare împotriva incendiilor desfăşurată de cadrul tehnic cu atribuţiuni de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii, în domeniul stingerii incendiilor, serviciul de pompieri civili, salariaţi.

-Faza de activitate în care se află obiectivul, secţia, încăperea, instalaţia, utilajul ( în timpul programului de lucru, în afara lui, în funcţionarea normală, probe tehnologice, revizie reparaţii, repunere în funcţiune )

-Deficienţe şi abateri manifestate anterior faţă de parametrii de funcţionare stabiliţi, cunoscute sau sesizate, dar neaduse la cunoştinţă factorului tehnic de decizie, observaţii în legătură cu instalaţiile, utilajele, agregatele tehnologice şi de activităţi ( scîntei, pălpăiri, miros, variaţii de tensiune, scurtcircuite)

-Activităţi sau operaţii diferite de cele specifice proceselor tehnologice sau de funcţionare normală executate înaintea incendiului în zona în care se presupune declanşarea incendiului sau în vecinătatea acesteia

-data, ora şi modul în care s-a făcut alrmarea serviciului de pompieri civili, alertarea pompierilor militari, anunţarea conducerii obiectivului.

-Aspecte reţinute de martori ( ora observării, împrejurări, manifestarea incendiului percepută optic, acustic, persoane străine observate la locul incendiului )

Pentru culegerea datelor necesare se vor utiliza documente existente la serviciul de pompieri civili, conducerea agentului economic, unitatea de pompieri militari. De asemenea, se vor audia toţi martorii oculari şi alte persoane care deţin date privind situaţia din obiectivul afectat de incendiu, stabilindu-se, încă de la început, cercul persoanelor ce pot da informaţiile necesare. Audierea se va face cu o abordare neagresivă, informală, cordială, pe bază de interviu

-modul de manifestare ( intensitatea şi durata arderii-proporţiile atinse în diferite faze-focare principale de ardere-viteza de propagare-aspecte reţinute de martori-timpii de siguranţă la foc şi operativi de intervenţie care prezintă interes

-înaintea declanşării incendiului-pe timpul manifestării incendiuluiDatele se vor obţine pe bază de interviu, după exemplul de mai jos, de la

staţia meteo cea mai apropiată.-a fost furtună înaintea incendiului ?

Situaţia în care a fost observat incendiul

Evoluţia în timp şi spaţiu a incendiului

Situaţia meteorologică

-au fost descărcări electrice în atmosferă ?

-a fost inundaţie ?-a fost cald / frig neobişnuit ?-a fost o zi umedă ?-a fost zăpadă mare ?-era întuneric ?

-acţiunea salariaţilor la locul de muncă-acţiunea sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în

caz de incendiu şi a sistemelor, instalaţiilor şi dispozitivelor de limitare şi stingere a incendiului ( ora la care au acţionat, sectorul de declanşare, dacă au funcţionat la întreaga capacitate, deficienţe în funcţionare, efectul acţiunii lor asupra procesului de ardere. Cunoaşterea acestor date poate furniza indicii valoroase asupra locului iniţierii incendiului ( unde va trebui căutat focarul ), duratei acestuia şi modul de evoluţie ( rapid sau lent ). Este necesară verificarea corectitudinii alegerii, montării şi întreţinerii acestora.

-acţiunea serviciului de pompieri civili, (după caz, cooperarea cu alte servicii ).

-acţiunea pompierilor militariSe vor preciza durata, dispozitivul şi operaţiile întreprinse, mijloacele

utilizate, salvări de persoane şi bunuri, factori care au facilitat şi limitat acţiunea de intervenţie, accidente şi victime.

Situaţia obiectivului după lichidare incendiului şi efectele acestuia asupra construcţiei, instalaţiilor, materialelor şi persoanelor.

-se fac observaţii pentru stabilirea “amprentei incendiului “, precizîndu-se zonele afectate de incendiu, efectul fumului, gazelor fierbinţi, gazelor corosive etc., poziţia bunurilor şi proporţie în care au ars sau au fost deformate, acţiunea solicitărilor termice asupra construcţiei, instalaţiilor şi materialelor

-se stabilesc urmele care vor fi analizate pe loc sau ulteriaor.Principalele urme ale incendiului se pot clasifica astfel. urme de cenuşă şi fum, rezultate prin arderea, topirea sau

descompunerea materialelor şi substanţelor combustibile sau nerezistente la temperaturile produse pe timpul incendiului ( textile, mase plastice, cauciuc, lemn, sticla ).

urme de lichide, vapori şi gaze combustibile ( produse petroliere, lacuri, vopsele, solvenţi, gaz metan, gaz lichefiat )

urme create de explozivi, provenite de la : substanţe explozive : focarul, schije, ruperi, arsuri, furnizare,

efecte distructive, urme, efecte sonore. amestecuri explozive succesiunea exploziilor, furnizare, scurgeri de produse

combustibile, tipuri de instalaţii, efecte distructive

Desfăşurarea intervenţiei de stingere a incendiului

explozii fizice : crăpături, rupturi datorate fisurilor, defectele de fabricaţie, coroziuni intensive, solicitărilor mecanice îndelungate, forţarea aparatelor de măsură şi control datorită suprapresiunii sau vibraţiilor, schije, deteriorarea vecinătăţilor, distrugeri provocate de recipientul explodat.

microurme create de incendii şi explozii particule de sticlă, vopsea coloranţi, lacuri, pulberi combustibile. resturi de lichide combustibile, lubrifianţi, mase plastice resturi de materiale combustibile arse urme de produse chimice incendiare, toxice şi radioactive urme ale omului urme cu forme ale mîinilor, picioarelor, vocii, scrisul, maniere de a

executa diferite acţiuni. urme biologice de sînge, salivă, păr, miros, ţesuturi noi, arsuri urme de încălţăminte, îmbrăcăminte şi a altor obiecte folosite de

om. urme ale vegetalelor ( resturi carbonizate ) aşchii, seminţe, plante

uleioase urme ale animalelor lăsate de picioare, coarne, sînge, păr, puf,

pene urme de mijloace de transport, anvelope, roţi, potcoave, scurgeri

de carburanţi.-se precizează efectele asupra persoanelor-se precizează poziţia focarului de iniţiere şi vecinătatea cu urme de

materiale combustibile, instalaţii, utilajeFixarea datelor de mai sus se face conform Codului de procedură

penală, prin : descriere în proces verbal de constatare la faţa locului, raportul de

constatare tehnico-ştinţifică, raportul de constatare medico-legală. mijloace tehnice, fotografie judiciară, schţe, desen, filmul judiciar,

video-fonograme judiciare.Ridicarea urmelor sau a imaginilor acestora se face prin procedee şi

tehnici criminalistice specifice : ridicarea obiectului care poartă sau deţine urme ( sticle, bidoane,

batiste, pungi de plastic, cutii conserve ) ridicarea crustelor, depunerilor, petelor, folosind solubilizarea în

apă sau alcool, siringa, pipeta, aspiratorul, spatula, lopăţica, penseta, magnetul

ridicarea prin transferare folosind folii adezive, electricitatea statică, transvazarea

ridicarea prin fotografiere, filmare, mulaj, desenUrmele sau purtătorii de urme se vor ambala separat, se vor marca,

eticheta şi sigiliul.

V.SURSE DE APRINDERE CU FLACĂRĂ

1. Surse de aprindere cu flacără deschisă

ChibritulChibritul este cel mai obişnuit mijloc utilizat pentru a obţine o flacără.

Cele mai răspîndite sunt chibriturile de siguranţă alcătuite dintr/un băţ de lemn ( în general de plop ) impregnat cu parafină şi o gămălie ce constă dintr-o pastă pe bază de clorat de potasiu. Suprafaţa de frecare de pe cutie este alcătuită dintr-o pastă pe bază de fosfor roşu ce conţine clei şi material abraziv – praf de sticlă.

Flacăra de chibrit arde timp de circa 20 secunde şi poate atinge o temperatură de pînă la 600 grade C.

LumînareaDeşi lumînarea nu mai este utilizată de mult ca factor de iluminat, sunt

semnalate totuşi în continuare, unele incendii provocate de această sursă de aprindere. Lumînările pot fi utilizate şi ca mijloc de aprindere întîrzietor la incendii intenţionate.

BrichetaBricheta este un dispozitiv producător de flacără, acţionat manual sau

electric, fie utilizînd drept combustibil hidrocarburi lichefiate ( n-butan, izobutan, propan ). Brichetele pot fi de unică folosinţă, reglabile, nereglabile sau cu reglare automată, cu sau fără mecanism de autostingere, cu sau fără sistem paravînt.

Brichetele lăsate la îndemîna copiilor chiar şi cele cu mecanism de siguranţă, pot provoca incendii grave.

Focuri în loc deschisFocurile în loc deschis aprinse voluntar în diferite scopuri ( distructiv,

gătit, încălzit ), cum ar fi focul de tabără, focul de mirişte, focul pentru arderea gunoaielor, deşeurilor, lăsate fără supraveghere şi scăpate de sub control în păduri, curţi, şantiere, depozite, cît şi în spaţii interioare : focuri pentru încălzit în hale industriale, clădiri în construcţie pot să se propage la materialele şi elementele de construcţie combustibile din apropiere.

Flăcările acestor aparate au un nivel termic foarte ridicat. Flacăra unei lămpi de lipit poate atinge 1 500 grade C lîngă doză, respectiv 200 grade C la 40 cm şi 100 grade C la 70 cm, iar cea a unui arzător cu propan atinge 2700 grade C

Flacăra unui bec de sudură oxiacetilenică are temperatura de 3 100 grade C la doză, iar aceasta scade cu distanţa, la circa 10 cm fiind de 1200 grade C iar la 100-130 cm de circa 200 gradeC

Aceste flăcări prin căldura degajată, provoacă incendii :- prin acţiunea directă asupra materialelor aflate în apropiere

Aparate de tăiere, lipire, sudură oxiacetilenică

-prin conducţie termică – dacă piesa metalică asupra căreia se

efectuează lucrări de sudură sau tăiere este în legătură cu un material uşor aprinzibil.

În această categorie pot fi menţionate, malşini de gătit, sobe, cuptoare, arzătoare, aragaze – toate funcţionînd pe principii similare, fie cu combustibil gazos, fie cu combustibil lichid.

Flacăra ca atare, în funcţionare normală, poate intra în contact cu înbrăcămintea confecţionată din fibre uşor aprinzibile, provocînd incendii şi arsuri grave persoanelor în cauză.

Aceste dispozitive pot fi felinare, lămpi cu petrol ( numite şi cu flacără închisă ) sunt, de regulă, incluse în categoria surselor de aprindere cu flacără, deşi modul de iniţiere a unui incendiu diferă : fie prin conducţie tzermică datorită temperaturii pereţilor, fie prin utilizarea necorespunzătoare – răsturnare, spargere, fisurare; cînd lichidul combustibil din rezervorul dispozitivului, se aprinde cu flacără, care intră în contact cu diferite materiale aprinzibile.

Conform Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor :-este interzisă utilizarea focului deschis în locuri cu pericol de incendiu şi

pe timp de vînt ( locuri cu pericol de incendiu, în care se aplică această interdicţie, se stabilesc şi se marchează de persoanele în drept ).

-arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile, se face în locuri special amenajate, de tip crematorii, sau pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicare propagării focului la vecinătăţi, supraveghindu-se atît arderea cît şi stingerea jarului la terminarea activităţii.

-Persoanele care răspund potrivit legii de creşterea, educarea şi îngrijirea copiilor au obligaţia de a lua măsuri pentru preîntăîmpinarea jocului copiilor cu focul

-Utilizarea focului deschis pentru prepararea hranei în zone de agrement, incinta unităţilor sau gospodăriilor populaţiei se face numai în locuri amenajate pentru a înpiedica propagarea focului la vecinătăţi.

-Efectuarea lucrărilor de sudare, tăiere, lipire sa similare este interzisă în construcţii publice pe timpul programului cu publicul, iar iar în instalaţiile tehnologice cu risc de incendiu sau explozie, în depozite ori în alte spaţii cu pericol de aprindere a materialelor, produselor sau substanţelor combustibile este permisă numai pe baza permisului de lucru cu foc sau, după caz, a autorizaţiei de lucru, după ce s-au luat măsuri pentru :

Evacuarea persoanelor Îndepărtarea sau protejarea materialelor combustibile Golirea, spălarea, blindarea traseelor de conducte sau a utilajelor Aerisirea sau ventilarea spaţiilor

Aparate termiceDispozitive de iluminat cu flacără

Recomandări preventive

Dotarea locurilor de muncă cu mijloace de limitare şi stingere a incendiilor.

Instruirea personalului de execuţie, control şi supraveghere asupra mijloacelor p.s.i. şi informarea serviciului de pompieri.

Se recomandă aplicarea următoarelor măsuri :-intensificarea măsurilor educative cu copiii pentru a fi deprinşi cu

folosirea corectă a aragazului şi a altor aparate casnice şi pentru însuşirea şi respectarea regulilor de folosire corectă a chibriturilor şi brichetelor.

-Acordarea unei atenţii deosebite sudării sau tăierii conductelor care trec prin planşee combustibile sau care ajung în încăperi cu materiale combustibile

-Zonele din biserici sau alte construcţii de cult care pot intra în contact cu flacăra lumînărilor vor fi protejate corespunzător ( prin îndepărtarea materialelor combustibile, ignifugare sau late procedee )

VI.SURSE DE APRINDERE DE NATURĂ TERMICĂ

1.Aprinderea de natură termicăsursele de aprindere de acest tip se caracterizează prin nivelul termic

ridicat, acţionînd fie în contact direct cu materialul combustibil ( conducţie termică ), fie la distanţă prin radiaţie şi convecţie, în ambele cazuri ridicînd temperatura materialului la valori superioare temperaturii de aprindere spontană. Este o categorie foarte largă care include obiecte incandeşcente ( ţigară, becuri electrice ) căldura degajată de aparate termice, căldura degajată prin efectul temic al curentului electric.

Radiaţia Radiaţia termică este o formă particulară a transferului de căldură, în

care purtătorul de energie este reprezentat de undele electromagnetice.

Conducţia termicăReprezintă transportul direct al căldurii în interiorul aceluiaşi corp

material, lipsit de mişcări aparente, în masa căruia există diferenţe de temperatură, sau în corpuri diferite, atunci cînd între acestea există un contact minim şi diferenţe de temperatură.

Corpurile incandeşcente – de natură diferită ( ţigară, becuri, topituri metalice ) pot atinge temperaturi ridicate, 700 – 1 500 gradea C, prin acest nivel termic acţionînd ca sursă de aprindere a materialelor combustibile.

Incendiile datorate neglijenţei fumătorilor ( ţigară uitată sau aruncată la întîmplare pe materiale uşor aprinzibile ) reprezintă 7-8 % din total în ultimii ani.

Spre deosebire de lămpile ce furnizează aşa numita lumină rece, becurile incandeşcente se caracterizează prin temperatura ridicată la suprafaţa balonului de sticlă.

Surse de aprindere datorate unor substanţe topite se întîlnesc rar, dar prezintă un nivel termic deosebit de ridicat. Astfel de pericole sunt asociate cu operaţii tehnologice desfăşurate în incinte, de regulă supravegheate de

aparatură de măsură şi control, fiind datorate, de regulă unor manevre greşite

sau defecţiuni. În cazul în care cantitatea de material topit deversat este mare, propagarea incendiului este rapidă, iar intervenţia dificilă.

Brocurile de sudură şi particulele de metal topit rezultate în urma operaţiunilor de lipire, tăiere, sudare, formează o categorie aparte, ce nu poate fi identificată cu scînteiele mecanice ( rezultate din operaţiuni mecanice care au un potenţial termic mai scăzut ) sau particulele incandeşcente proiectate de gazele arse prin coşuri.

Scînteiele de locomotivă au dispărut de tot din statistici ca sursă de aprindere, odată cu retragerea din circulaţie a mijloacelor ce le generau : locomotive cu abur, putînd fi evidenţiate doar ca posibilitate, în cazul unor trasee secundare, muntoase, izolate în care acestea se mai folosesc.

Scînteiele care ies pe coşurile clădirilor de locuit sau ale unor ateliere industriale au potenţial termic necesar pentru a iniţia aprinderea învelişului combustibil al acoperişului respectiv sau al unei clădiri învecinate, precum şi materialele combustibile de pe terenul înconjurător. Distanţa de acţiune este de circa 10 – 30 m.

Sobele metalice , în deosebi cele cu combustibil lichid, prezintă un pericol mai ridicat de incendiu decît sobele cu acumulare de căldură, cu o construcţie şi o funcţionare mai robuste.

Coşurile se manifestă ca sursă de aprindere îndeosebi prin scînteie şi particule incandeşcente ce ies prin coş şi mai puţin prin temperatura pereţilor care rareori atinge valori importante.

Riscul devine semnificativ în cazul instalaţiilor de încălzire cu abur din unele obiective economice, în condiţiile favorizante ale depunerilor de praf ( mai ales de lemn ), scame, sau a amplasării materialelor combustibile timp îndelungat pre aproape de acest mijloc de încălzire. În acest caz ventilaţia insuficientă şi temperatura ce poate ajunge la 150-170 grade C ( funcţie de agentul termic utilizat ) determină acumularea rapidă de căldură şi atingerea temperaturii de aprindere spontană.

Aparatele de încălzit electrice ( aerotermă, calorifer, reşou, radiator, pernă electrică ), cît şi aparatele electrocasnice ( fier de călcat, televizor ) pot iniţia incendii atît prin producerea unor defecţiuni de natură electrică, cît şi prin căldura transmisă de aparatul respectiv – prin conducţie sau radiaţie – obiectivelor şi materialelor combustibile pe care sunt amplasate sau care sunt în imediata lor apropiere.

Din cauza supraîncărcării conductoarelor are loc şi deteriorarea izolaţiei cu favorizarea unor defecţiuni electrice de tip arc electric sau scurtcircuit, la răndul lor potenţiale surse de aprindere.

Este interzis fumatul în locuri cu risc de incendiu, stabilite ca atare prin reglementări specifice sau prin dispoziţii ale persoanelor fizice şi juridice.

Locurile unde este permis fumatul se dotează ( ladă cu nisip, vas cu apă, stingător ) şi după caz se marchează conform reglementărilor specifice.

Măsuri de prevenire

Produsele, materialele şi substanţele combustibile se amplasează la distanţă de siguranţă faţă de sursele de căldură sau se protejează astfel încît să nu fie posibilă aprinderea lor.

Se interzice folosirea sobelor sau a altor mijloace de încălzire defecte, supraaalimentate cu combustibil sau nesupravegheate, precum şi aprinderea focului utilizînd lichide inflamabile

Este obligatorie verificarea, repararea, izolarea termică şi curăţarea periodică a coşurilor de evacuare a fumului.

Se recomandă luarea şi altor măsuri de prevenire a incendiilor cum ar fi :-montarea, amplasarea şi funcţionarea sobelor şi coşurilor se vor efectua

numai conform instrucţiunilor fabricantului şi standardelor în vigoare ( STAS 6793, STAS 9072, STAS 3607 )

-repararea şi curăţarea periodică a sobelor şi coşurilor-curăţarea instalaţiilorde încălzire periodic de deşeuri, scame, praf.-Utilizarea numai a aparatelor casnice şi de încălzit certificate şi

verificate-Interzicerea improvizaţiilor la instalaţiile de încălzit şi nesupravegherii

lor.-Interzicerea funcţionării cu defecţiuni a acestora.-Depozitarea în gropi speciale a cenuşii, jăratecului, iar pe vreme de vînt,

stingerea cu apă.-Supravegherea permanentă a operaţiunilor tehnologice cu materiale în

stare de incandeşcenţă.-Protejarea lămpilor cu incandescenţă cu globuri şi grătare de protecţie.-Dimensionarea corectă a cablurilor şi conductoarelor electrice-Verificarea permanentă a suspendării radiatoarelor electrice tip

eleveuză, utilizarea lanţurilor şi a altor tipuri de legături sigure.

VII.SURSE DE APRINDERE DE NATURĂ ELECTRICĂ

Incendiile provocate la instalaţiile electrice, atît în ţară, cît şi în străinătate, au o pondere mai mare în totalul incendiilor cu pierderi materiale importante şi în unele cazuri cu pierderi de vieţi omeneşti.

Regulile anormale de funcţionare care apar la instalaţiile electrice pot pune în pericol fie instalaţia respectivă, fie viaţa personalului de exploatare, fie mediul înconjurător prin distrugerea unor piese electrice şi întreruperea funcţionării instalaţiei sau iniţierea unui incendiu. În toate aceste cazuri trebuie să intervină dispozitivele de protecţie, care la ivirea unui regim anrmal să comande izolarea părţii efecte prin deconectarea ei, sau numai să semanalizeze apariţia regimului anormal.

Cele mai fregvente regimuri anormale care pot apărea în funcţionarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune şi care constitue principalele cauze de incendii de natură electrică sunt :

-supracurenţii-supratensiunile

-scăderea tensiunilor sub anumite limite-apariţia tensiunii pe piese care în mod normal nu sunt sub tensiune-punerea la pămînt a unei fazePrincipalele surse de aprindere de natură electrică rezultate în urma

acestor regimuri anormale de funcţionare, în ordinea fregvenţei de manifestare sunt :

-creşterea temperaturii datorită suprasarcinii în conductoare şi aparate-creşterea temperaturii datorită curenţilor de scurtcircuit în conductoare

şi aparate-producerea anormală de căldură în izolaţie-producerea normală şi anormală de căldură în contacte defectuase-arcuri amorsate între conductori sau între conductori şi masă-arcuri şi scîntei în aparate şi echipamente-localizarea anormală a căldurii în aparate de utilizare, datorită şi lipsei

posibilităţilor de disipare a căldurii produse.Arcul electric este o descărcare disruptivă, continuă, între doi electrozi

sub tensiuneArcul electric apare în instalaţiile electrice şi în condiţii normale de

funcţionare, în momentul deschiderii unui circuit electric prin intermediul contactelor mobile ale întrerupătoarelor şi separatoarelor. Dacă parametrii acestui arc se încadrează în limitele capacităţii de rupere a întrerupătorului, el se stinge fără consecinţe. Dacă însă apare în alte puncte, unde în mod normal nu este prevăzut a apare, sau dacă depăşeşte capacitatea de rupere a aparatajului, apar efectele sale devastatoare.

Prin scurtcircuit se înţelege contactul accidental, fără rezistenţă sau printr-o rezistenţă de valoare mică a două sau mai multe conductoare aflate sub tensiune. Scurtcircuitul se produce cînd izolaţia dintre două conductoare ale unei instalaţii electrice ale unei reţele sau ale unui aparat se degradează şi cele două conductoare între care există o diferenţă de potenţial ajung în contact unul cu celălalt.

Măsuri p.s.i. proiectarea, execuţia şi montarea oricăror elemente componente

ale instalaţiei electrice trebuie efectuată în strictă conformitate cu normele şi normativele în vigoare, orice improvizaţie sau excuţia lucrărilor de montare, întreţinere, reparaţii de către personal necalificat şi neautorizat trebuie exclusă cu desăvîrşire

remedierea imediată a oricărei defecţiuni constatate, aparatele şi echipamentele electrice cu defecţiuni trebuie deconectate imediat de la reţea

respectarea strictă a condiţiilor termice speciale la echipamentele destinate să funcţioneze în mediu cu pericol permanent de explozie

asigurarea corectitudinii alegerii şi a selectivităţii elementelor de protecţie ; evitarea siguranţelor supradimensionate, necalibrate

verificarea permanentă a contactelor, întrerupătoarelor, prizelor, dozelor, înlăturarea celor complete şi incomplete.

Evitarea supraîncălzirii instalaţiilor electrice prin conectarea de consumatori peste puterea proiectată.

Verificarea periodică a lagărelor motoarelor electrice, a

temperaturii carcasei, evitarea gripării. Interzicerea folosirii conductelor de gaz drept legătură cu pămîntul Interzicerea montării cablurilor, tablourilor electrice direct pe

elemente de construcţie din materiale combustibile Prevederea de carcase de protecţie ( etanşate corespunzător şi

menţinute închise ) pentru tablourile de distribuţie, relee, contactoare. Interzicerea agăţării de întrerupătoare, conductoare, lămpi, a

hainelor şi diferitelor obiecte Interzicerea lăsării nesupravegheate a aparatului electric în

condiţiile impuse tehnologic. Dotarea corespunzătoare a mijloacelor de intervenţie psi adegvate Menţinerea curată a instalaţiilor electrice, prin înlăturarea periodică

a prafului, scamelor, corpurilor străine, ce pot duce la contumări de izolaţii şi ulterior la scurtcircuit.

În timpul mişcării prin frecare de alte corpuri, corpurile solide, lichide şi gazoase, îndeosebi cele cu rezistibilitate mare se pot încărca cu electricitate statică ( plus sau minus de electroni )

Electricitatea statică poate provoca accidente urmate de explozie sau incendiu, în cazul în care apar simultan trei condiţii :

-atmosferă ambiantă explozivă-curgerea sarcinilor prin descărcarea disruptivă-energia aeliberată prin descărcare, suficientă pentru aprinderea

amestecului de gaz sau aer-pulbere.Materiale capabile să producă descărcări electrice sunt :-solide – cauciuc natural şi sintetic, răşini sintetice şi de asemenea părul

uman-lichide – în ordinea periculozităţii : sulfură de carbon, eter, benzină,

hidrocarburi, esteri, hidrocarburi clorurate, cetone inferioare şi alcooli-gate, vapori : dioxid de carbon cînd este descărcat în stare lichidă

dezvoltă sarcini puternice în zăpada carbonică, la fel jetul de abur de înaltă presiune.

Măsuri de p.s.i.a) prevenirea formării sarcinilor electrostatice : adăugarea de aditiv în substanţe pentru mărirea conductivităţii

electrice viteze mai mici de curgere a fluidelor prin conducte amplasarea conductelor de umplere a rezervoarelor mai aproape

de fundul rezervorului relaxarea prin dispozitive speciale – la intrarea în rezervoare, care

menţin lichidul o perioadă de timp suficient de mare, care să asigure scurgerea sarcinilor cumulate în lichid.

Transvazarea produselor petroliere prin furtunuri antistatice.

Electricitatea statică

b) legarea la pămînt – pentru dispersarea sarcinilor înainte de a ajunge la un nivel înalt

Legarea la pămînt a utilajelor, rezervoarelor, conductelor de metal Puncte colectoare pentru curele de transmisie Planşee şi pardoseli conductoare Încălţăminte şi îmbrăcăminte bune conductoare de electricitatec) modificarea superficială a mediului : Umiditatea relativă a aerului de peste 60-70% sporeşte

conductibilitatea suprafeţei corpurilor izolante prin formarea unui film de apă care produce disiparea sarcinilor electrice

Interzicerea utilajelor închised) ionizarea atmosferei înconjurătoare : Eliminatori radioactivi Dispozitive de ionizare prin inducţie Aparate de emisie cu razeNormele generale de prevenire şi stingere a incendiilor prevăd

obligativitatea utilizării sistemelor de captare şi scurgere la pămînt a electricităţii statice, precum şi a menţinerii lor în bună stare de funcţionare, conform instrucţiunilor specifice la construcţii, instalaţii, utilaje şi echipamente tehnologice.

Se recomandă ca în cazuri deosebite, măsurile de prevenire să fie stabilite în consultare cu un institut de specialitate.

VIII.SURSE DE APRINDERE SPONTANĂ

Marea majoritate a substanţelor gazoase lichide sau solide nu ard în contact cu aerul la temperatură normală şi presiune atmosferică. Un mare număr dintre acestea suferă doar o oxidare, deseori lentă sau limitată la un strat superficial. Reacţiile de oxidare sunt exoterme, dar cantitatea de căldură degajată este pre mică pentru a aduce întreaga masă de substanţă la temperatura de aprindere.

Aprinderea spontană ( autoaprinderea ) este deci fenomenul de declanşare a procesului de ardere prin autoîncălzirea unei substanţe combustibile pînă la valoarea temperaturii de aprindere spontană, specifică, fără a veni în contact direct cu o sursă exterioară de aprindere. După natura proceselor şi reacţiilor ce produc autoîncălzirea se deosebesc aprinderi spontane de natură chimică, fizico-chimică şi biologică.

Aprinderea spontană de natură chimică se defineşte cafiind aprinderea spontană a unor substanţe în contact cu oxigenul din aer, cu apa sau cu compuşi organici cu care majoritatea substanţelor nu reacţionează în condiţii normale.

Reacţiile chimice exoterme se pot produce pe timpul fabricaţiei, transportului, manipulării şi depozitării substanţelor care acţionează reciproc, atunci cînd vin în contact. Reacţiile pot fi favorizate de factori externi : scîntei, lumină solară, căldură, umiditate. Efectul de aprindere, explozie se manifestă

fie asupra substanţelor care reacţionează, fie asupra unor substanţe sau materiale combustibile prin transmiterea unor cantităţi mari de căldură sau a flăcării iniţiale.

Aprinderea spontană de natură fizico-chimică se defineşte ca fiind aprinderea spontană a unor substanţe combustibile în urma acţiunii atît a unor procese chimice, cît şi a unor factori de natură fizică.

Autoîncălzirea mangalului este datorată oxidării atmosferei, căldura generată la 100 grade C fiind de cca 250 Kg / mol oxigen reactant. Viteza de ardere creşte pentru mangalul preparat la temperaturi relati joase 350-500 grade C şi mai ales pentru cel preparat în recipiente de fier.

În cazul cărbunelui depozitat, intervine în principal tendinţa spre oxidare puternică. Are loc atît o absorţie de oxigen ce ridică temperatura întregii mase cît şi o chemisorbiţie prin saturarea legăturilor chimice ale carbomului, favorizate de creşterea temperaturii. Procesul de oxidare este foarte lent şi poate dura săptămîini sau luni. Acumularea căldurii duce la creşterea temperaturii peste cea de autoaprindere. Îndeosebi după depăşirea temperaturii de 50 grade C focarele de aprindere spontane se înmulţesc. Fenomenul este accentuat de factori cum ar fi :

-conţinutul de cenuşă, cărbuni cu conţinut ridicat de cenuşă se autoîncălzesc mai greu

-conţinutul de umuditate; conţinutul ridicat de umiditate împiedică procesul de autoîncălzire; precipitaţiile atmosferice – ploaie, zăpadă- nu influenţează direct creşterea pericolului de incendiu.

-mărimea haldei; cele cu înălţimea de peste 4 m au o tendinţă mai mare de autoaprindere.

-Vîntul are un rol favorizant prin afluxul de aer adus-Existenţa fisurilor, prin permiterea unui aport suplimentar de aer

favorizează aprinderea spontană.-Impurităţi de materiale organice( lemn, frunze, paie ) sau chimice în

special sulfură de fier. Sulfura de fier favorizează aprinderea spontană a cărbunelui atît prin căldura degajată la oxidare, cît şi prin mărimea suprafeţei active a cărbunelui, dezagregîndu-se uşor sub influenţa intemperiilor.

-Sorturile de cărbune, antracitul, conţinînd puţine substanţe volatile, nu prezintă tendinţă de aprindere spontană iar grafitul devine periculos numai dacă este supraîncălzit la peste 800 grade C şi în prezenţa oxigenului, huila şi lignitul prezintă însă această proprietate de aprindere spontană.

Aprinderea spontană a lemnului este un proces complex, în care intervine şi fenomenul de acumulare de căldură. Acumularea de căldură are loc datorită expunerii prelungite în timp la acţiunea unei surse de căldură şi este favorizată de existenţa unor straturi exterioare din alte materiale care împiedică disiparea căldurii, precum şi absenţa unor cantităţi suficiente de oxigen , mai ales în spaţii închise. În aceste condiţii are loc creşterea temperaturii în interiorul masei lemnoase şi uscarea intensă a acestuia prin eliminarea apei de constituţie şi din hidraţi. Prin distilarea uscată a lemnului se degajă gaze şi vapori, se formează gudroane şi alţi produşi de piroliză, lemnul se înegreşte se carbonizează, căpătînd un aspect păros. Datorită oxigenului

provenit atît din piroliza celulozei, cît şi din aerul exterior, pătruns prin fisurile create are loc aprinderea spontană.

Lacurile şi vopselele sub formă de depuneri în cabinele de vopsire prezintă tendinţă de aprindere spontană la contactul cu aerul, în timp. Utilizarea unor pigmenţi cu reactivitate mare, mai ales în combinaţie cu diluanţi avînd conţinut de toluen, mai mare decît limitele admise duce la iniţiertea unor incendii atît în cabinele de vopsire cît şi la locul de depozitare ( în condiţii favorizante, lipsă ventilaţie, tip recipient.

Aprinderea spontană de natură de natură biologică este caracteristică atît unor produse vegetale, cît şi unor produse de natură animală ( lînă, păr de animale, bălegar ), care sub influenţa acţiunii unor microorganisme produc căldura necesară procesului de autoaprindere.

Se poate aprecia că aprinderea spontană a produselor vegetale este un fenomen relativ fregvent.

Incendii apărute în baloturi sau grămezi de fibre vegetale sunt destul de des atribuite aprinderii spontane, fără o examinare riguroasă, mai ales cînd lipsesc urme existente ale altor surse de aprindere. Uşurinţa cu care aceste fibre pot arde mocnit cînd sunt aprinse de la o sursă accidentală poate produce efecte care să inducă în eruare un examinator superficial.

O tendinţă mai accentuată spre aprinderea spontană o prezintă doar lîna confecţionată prin vechiul procedeu al putrezirii pieilor datorită contaminării cu grasime animală din zona subcutanată. Balotarea în stare umedă a lînii astfel imprefnată cu resturi de grăsime – în proporţie de peste 16% - duce la continuarea autoîncălzirii peste limita încălzirii microbiologice, prin oxidarea rezidurilor, cu apariţia fregventă a aprinderilor spontane.

Autoîncălzirea şi aprinderea spontană a fibrelor vegetale impregnate cu uleiuri sau oxidabile constitue o cauză importantă de incendii, care nu trebuie neglijată. Un caz des întîlnit îl reprezintă ţesăturile impregnate cu grăsimi, uleiuri sau lacuri. Atunci cînd aceste produse sunt absorbite de materialele poroase, cum sunt ţesăturile, creşte supărafaţa uleiului în contact direct cu aerul, viteza de oxidare se măreşte considerabil la fel debitul de căldură. Materialul poros asigură izolarea termică necesară, pentru autoîncălzire pînă la producerea aprinderii spontane. În cazul în care lavetele impregnate vin în contact cu oxigenul curat, cum este cel stocat în butelii, reacţia de oxidare devine violentă, putînd provoca explozii.

Seminţele oleaginoase, ca şi rezidurile de la extracţia uleiului prezintă un risc semnificativ de încălzire, atunci cînd din motive accidentale, se depăşeşte nivelul admis de umiditate, de regulă 9- 14%. Autoîncălzirea se datorează în principal activităţii ciupercilor şi mucegaiurilor, în prezenţa umidităţii în exces şi mai puţin respiraţiei seminţelor aflate sub nivelul necesar pentru germinaţie.

Autoîncălzirea în grînele depozitate este rezultatul umidităţii în exces sau a infestării cu insecte, dar nu au fost semnalate aprinderi spontane. Grîul şi ovăzul cu umiditate de peste 20 % pot să se autoîncălzească pînă peste limita încălzirii microbiologice, dacă nu se iau măsuri preventive. Procesul de încălzire este mai puţin intens decît la boabele de soia.

La aprinderea spontană a tăiţeilor din sfeclă de zahăr, caracteristic este faptul că pînă la temperatura de 60 grade C autoîncălzirea este determinată

de activitatea biologică a microorganismelor, după depăţirea acestei temperaturi producîndu-se reacţii chimice de oxidare specifice ( reacţia Maillard ). Reacţia se extinde în întreaga masă, se crează centre de autoaprindere care se transformă în focare de ardere la cca 250 grade C.

Măsuri p.s.i. Materialele şi substanţele care prtezintă pericol de autoaprindere

se păstrează în condiţii adegvate naturii lor, bine ventilate şi luîndu-se măsuri de control şi preîntîmpinare a fenomenului de autoaprindere.

Prevenirea fenomenului de autoaprindere se urmăreşte şi la depozitarea furajelor şi plantelor tehnice conform reglementărilor specifice.

Amplasarea depozitelor de combustibil, furaje şi plante tehnice se face la distanţe de siguranţă astfel încît eventualele incendii produse la acestea să nu pericliteze vecinătăţile, această prevedere constitue o oblligaţie pentru persoanele juridice şi o recomandare pentru persoanele fizice.

Pe timpul transportului, depozitării şi manipulării produselor sau substanţelor combustibile se va ţine seama de proprietăţile fizico.chimice şi de compatibilitatea acestora cu substanţele de stingere, astfel încît la contactul dintre ele să nu se producă sau să se propage incendiul

Dispunerea materialelor periculoase în depozit se face potrivit planului de depozitare.

Se recomandă luarea şi a următoarelor măsuri : Cunoaşterea şi respectarea strictă a reglementărilor şi regulilor de

depozitare, transport, manipulare şi utilizare a substanţelor cu acţiune reciprocă.

Evidenţa precisă a materialelor şi substanţelor depozitate şi a proprietăţilor fizico-chimice ale acestora, notificarea cantităţilor periculoase conform prevederilor legale, inclusiv, cele ale Comunităţii europene

Depozitarea acizilor în încăperi separate, rezistente la foc, cu rafturi antiseismice pentru evitarea deteriorării ambalajelor şi a deversărilor, fără prezenţa materialelor combustibile, cu ventilarea spaţiului de depozitare, cu protejarea faţă de acţiunea razelor ( în special în aer liber ).

Transmiterea şi depozitarea acizilor cu o puternică acţiune oxidantă în recipiente metalice

Măsurarea periodică a temperaturii şi gradului de umiditate a produselor cu tendinţă de aprindere spontană din depozite ( cărbuni, produse vegetale, azotat de amoniu ).

Ventilarea corectă a spaţiilor de depozitare Înlăturarea diverselor impurităţi ( hîrtie, paie, crengi ) din produsele

depozitate în vrac sau sub diverse forme Nepozarea conductelor de abur sau a altor ţevi încălzite în

apropierea materialelor depozitate, controlul izolaţiilor termice, îndeosebi la flanşe

Menţinerea unei temperaturi scăzute în depozite, produsele nu trebuie introduse în depozite în stare încălzită.

Asigurarea unei substanţe suficiente faţă de o sursă de căldură a elementelor de construcţie din lemn

Depozitarea în condiţii de siguranţă a cîrpelor îmbibate în ulei, vopsea în atelierele mecanice, vopsitorii, garaje

Păstrarea substanţelor cu mare capacitate de aprindere spontană în recipienţi şi medii cu care nu reacţionează.

IX.SURSE DE APRINDERE DE NATURĂ MECANICĂ

Spre deosebire de scînteile electrice care sunt de tipul descărcări electrice, scînteile mecanice sunt particule materiale, cu dimensiuni mici, provenite din diferite operaţii de prelucrare a metalelor sau din ciocniri mecanice. Deşi ca sursă de aprindere intervin prin potenţialul lor termic, sunt individualizate prin natura activităţilor mecanice care le generează.

Frecarea este un proces de natură moleculară-mecanică-energetică, care are loc între două suprafeţe în contact, în mişcare relativă, supuse la o forţă normală de apăsare.

Scînteile mecanice sunt particule mici, cu diametrul de cîţiva microni, de metal prelucrat, care se încălzesc pînă la incandescenţă în traiectoria pe care o parcurg. Dacă în zona în care se produc aceste scîntei există materiale combustibile sau amestecuri explozive, nu poate fi neglijată posibilitatea unor aprinderi sau explozii.

Măsuri p.s.i. Este interzisă folosirea dispozitivelor, aparatelor, uneltelor şi

sculelor neprotejate corespunzător sau care pot produce scîntei prin funcţionare, lovire sau frecare în spaţii sau în locuri cu risc de incendiu.

Se recomandă luarea şi a următoarelor măsuri:a) În încăperile în care este posibilă formarea amestecurilor explozibile Se vor utiliza numai scule speciale, din metal sau alije care nu

produc scîntei capabile să aprindă amestecuri explozibile Protejarea zonelor probabile de impact sau frecare cu diferite

materiale care nu produc scîntei, imersate în lichide de răcire Înlocuirea din zonele probabile de impact cu aluminiu, a oţelului,

de regulă corodat, cu un alt material sau, chiar cu aluminiu Palletele ventilatoarelor să fie executate din materiale neferoase Pardoselile trebuie să fie de tip antiscîntei Piesele şi elementele în contact trebuie protejate cu carcase

nemetalice menţinute curate, lubrifiate fregvent şi supuse unor inspecţii periodice.

b) la maşinile şi aparatele cu piese în mişcare: Se va evita pătrunderea în interior a unor piese metalice, cuie,

şuruburi

Se va saigura lubrifierea corectă a pieselor, precum şi a lagărelor

Se vor înlătura operativ cauzele ce provoacă fenomene sau zgomote neobişnuite în lagăre sau zone de contact

c) operaţiuni mecanice cum ar fi polizarea, rectificarea nu trebuie efectuate în locurile în care scînteile rezultate ar putea intra în contact cu materialele combustibile sau amestecuri explozive

d) se va asigura transportul în condiţii de siguranţă, fără şocuri şi frecări, a materialelor care se descompun uşor.

X. SURSE DE APRINDERE NATURALĂ

Trăsnetul este o descărcare electrică disruptivă aperiodică, de mare intensitate care se produce în timp de furtună, între nori şi pămînt, prin interiorul unor canale de aer izolat

Se pot deosebi:-trăsnet cald – descărcare caracterizată prin intensitate moderată, dar cu

durată relativ mre, astfel încît sarcina electrică trecută prin canal este considerabilă, produce pagube îndeosebi prin efecte termice

-trăsnet rece – descărcare caracterizată prin intensitate foarte mare, dar durată mică, sarcina trecută prin canalul de descărcare fiind relativ mică; efectul termic este redus dar produce pagube prin efectele electromagnetice puternice.

respectarea Normativului I-20 la proiectarea şi executarea instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului

acordarea unei atenţii prioritare clădirilor mai înalte ( biserici, silozuri, mori etajate ) decît celelalte clădiri din zonă

verificarea periodică a instalaţiilor de paratrăsnet; verificarea periodică a prizelor de pămînt

executarea îmbinărilor la elementele unui paratrăsnet numai prin sudură şi nu prin nituire sau şuruburi

evitarea pozării prizelor de pămînt lîngă reţelele de cabluri legarea la pămînt a oricărui obiect metalic masiv din gospodăriile

agricole evitarea coturilor bruşte la conductorii de coborîre, precum şi a

deteriorărilor mecanice ale acestora.

XI.ARSON

Incendierea este considerată din cele mai vechi timpuri drept o faptă foarte gravă care provoacă distrugeri, tragedii omeneşti, deseori infirmitate şi moarte. Chiar dacă iniţial nu a fost îndreptată împotriva unei vieţi omeneşti, prin evoluţia sa aliatorie şi violentă pune în pericol viaţa pompierilor şi a persoanelor care iau parte la acţiunea de stingere sau de salvare.

Măsuri

Termenul de arson, utilizat în literatura de specialitate anglo-saxonă şi generalizat pe plan internaţional, a fost preluat ca atare în limba romînă, prin standardul SR-ISO 8421/1 în care este definit drept incendiu provocat cu intenţii răuvoitoare. Arson nu are echivalent în terminologia juridică romînească.

Incendierile tip arson pot fi clasificate astfel :-pentru obţinerea unui cîştig-din răzbunare-pentru acoperirea altor infracţiuni-din motive social-politice-din vanitate-din vandalism-înfăptuite de persoane cu tulburări mentale-autoincendierea

Se recomandă ca orice societate sau instituţie publică să-şi evalueze riscul de arson, existînd în acest sens metodologii care permit încadrarea într-una din categoriile : risc normal, mare, considerabil şi extrem, în funcţie de răspunsul la o serie de întrebări de tipul :

-au existat incendii în vecinătate sau la firme similare?-au fost spargeri la firmă în ultimii ani?-există o atmosferă tensionată la muncă?-publicul are acces în clădire?-modul de asigurare împotriva efracţiei?-modul de asigurare împotriva incendiilor?Se recomandă unele măsuri generale de prevenire cum ar fi :-asigurarea securităţii intreprinderii sau clădiri, îndeosebi noaptea şi în

zilele de sîmbătă şi duminică- posturi fixe şi mobile de pază, reglementare strictă a accesului

-asigurarea supravegherii electronoice cu sisteme şi instalaţii certificate, centrale de alertare şi semnalizare automată a incendiilor şi efracţiilor; instalaţii automate de stingere

-înlăturarea imediată a unei situaţii suspecte, rezervoare cu lichide inflamabile, aglomerări de materiale combustibile, în locuri unde nu se justifică prezenţa lor.

-Reducerea dimensiunilor unor compartimente antifoc, care ar putea reprezenta interes pentru unii răuvoitori să provoace incendii intenţionate

-Înlăturarea imediată a unor defecţiuni ce pot favoriza incendiiÎn cazul autoincendierilor Se recomandă unele măsuri generale de

prevenire cum ar fi :-asigurarea securităţii intreprinderii sau clădiri, îndeosebi noaptea şi în

zilele de sîmbătă şi duminică- posturi fixe şi mobile de pază, reglementare strictă a accesului

-asigurarea supravegherii electronoice cu sisteme şi instalaţii certificate, centrale de alertare şi semnalizare automată a incendiilor şi efracţiilor; instalaţii automate de stingere

Măsuri

-înlăturarea imediată a unei situaţii suspecte, rezervoare cu lichide inflamabile, aglomerări de materiale combustibile, în locuri unde nu se justifică prezenţa lor.

-reducerea dimensiunilor unor compartimente antifoc, care ar putea reprezenta interes pentru unii răuvoitori să provoace incendii intenţionate

-înlăturarea imediată a unor defecţiuni ce pot favoriza incendii-în cazul autoincendierilor ecomandă intervenţia promptă a persoanelor

din apropiere, folosind pături, prelate, haine pentru învelirea sau acoperirea victimei.

XII.ALTE SURSE DE APRINDERE

Explozivii sunt substanţe sau amestecuri de substanţe care sub acţiunea căldurii sau a unui factor mecanic se descompun brusc şi violent, cu degajare de lumină, căldură şi gaze. Marea majoritate a explozivilor au o structură organicăcomplexă cu particularitatea că au în structură molecule de azot.

Explozivii pot fi clasificaţi în trei tipuri :-propulsori – care generează gaze ( de exemplu pulberea neagră

formată dintr-un amestec de salpetru-azotat de potasiu-mangal şi sulf )-lenţi( primari sau iniţiatori ) care detonează la şoc sau la încălzire-brizanţi ( secundari ) care pot fi detonaţi doar prin explozie lentă iniţială (

de exemplu : dinamita, trinitrotoluenul TNT, acid picric, nitroglicerina ).Artificiile sunt dispozitive compuse dintr-un amestec carburant şi o

substanţă care să coloreze flacăra sau să producă ceaţă şi fum pentru obţinerea unui efect vizual sau auditiv, în teatre pentru imitarea focului sau a incendiului, în arta militară – pentru semnalizări luminoase

Pe lîngă substanţele piroforice, fosfor alb, sodiu, ca surse cu potenţial mare de aprindere pot fi menţionate şi substanţele incendiare specialş fabricate în acest scop, utilizate încă din al doilea război mondial pentru bombele incendiare.

Undele electromagnetice se formează ca rezultat al radiaţiei unui corp oarecare, excitat de o sursă de oscilaţie de înaltă frecvenţă.

TACTICA STINGERII INCENDIILOR

SUBSTANŢE SI PROCEDEEPENTRU INTRERUPEREA PROCESULUI DE ARDERE

1. SUBSTANŢE DE STINGERE PRIN RĂCIRE

1.1. APA

Apa este cel mai vechi agent de stingere. Se găseşte în cantităţi considerabile, este ieftină şi relativ uşor de procurat, şi are o mare putere de răcire.

Căldura specifică a apei la presiune atmosferică normală şi la temperatura de 200 Celsius este egală cu 1 kcal/kg. La temperatura de 1000

Celsius şi 1 atm trece în stare de vapori; 1 l de apă la o temperatură de 100

Celsius are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kcl, formându-se aproximativ 1600-1700 l abur. Apa poate fi pulverizată până la ceaţă.

Efectul de stingere a incendiilor cu apă se realizează prin :- răcirea materialului care arde;- izolarea suprafeţei incendiate de oxigenul din aer;- acţiunea mecanică, în special când se foloseşte sub formă de jet

compact.Efectul principal al apei la stingerea incendiilor îl constitue răcirea

materialului care arde. Apa care vine în contact cu materialul aprins absoarbe căldura, o transformă în vapori şi prin saturarea spaţiului înconjurător limitează accesul aerului spre focarul incendiului. Capacitatea de pătrundere a apei în focarul incendiului depinde de dimensiunile picăturilor, de presiunea dinamică a jetului, de mişcarea curenţilor de aer şi a proceselor de ardere, de viteza de mişcare a picăturilor, de gradul de evaporare a apei, de capacitatea apei de a prelua căldura de la suprafaţa substanţei care arde şi de proprietăţile materialelor combustibile aprinse.

Apa poate fi folosită la stingerea incendiilor de materiale solide, de lichide combustibile miscibile cu apă, si la alte materiale, când se află sub formă pulverizată sau abur, dacă apa nu poate stinge complet un incendiu, se foloseşte adesea împreună cu alte substanţe stingătoare ( pulberi stingătoare, etc).

Proprietaţile apei care-i limitează domeniul de utilizare:- densitatea relativ mare;- bună conducătoare de electricitate;- reacţionează cu o serie de substanţe chimice, generând, după caz,

hidrogen sau oxigen;- reacţionează la temperaturi joase cu unele metale ca sodiu, potasiu,

putându-se ridica temperatura local pana la 6000 Celsius si degajă în unele cazuri, hidrogen;

- reacţioneaza cu carbura de calciu, exotermic, cu degajare de acetilenă.

Apa se refulează asupra zonelor de ardere sub forma de jet compact si jet pulverizat. (ceaţă sau ploaie), soluţii de apă neumectate si soluţii ale substanţelor apoase ale sărurilor.

Jetul compact se caracterizează prin viteze mari a curentului neîntrerupt de lichid, printr-o însemnată forţă de şoc, prin concentrarea unei mari mase de apă pe o suprafaţă mică şi prin posibilitatea de refulare la distanţă mare.

Capacitatea de pătrundere a jetului de apă în focarul incendiului depinde de dimensiunile picăturilor, de presiunea dinamică a jetului, de presiunea flăcărilor, a curenţilor de aer şi a produselor de ardere, de viteza de mişcare a picăturilor şi de gradul de evaporare a apei în zona flăcărilor.

Jetul compact se foloseşte la stingerea incendiilor de substanţe solide, gazoase si lichide.

Jetul pulverizat este alcatuit din picături de apă cu diametrul de 1 mm. Cerinţa este ca la o presiune de 5N/mp jetul să atingă distanţa de 8-9 m.

Faţă de jetul compact, jetul pulverizat prezintă urmatoarele avantaje: măreşte de mai multe ori randamentul de stingere; micşorează simţitor consumul de apă; nu provoacă deteriorarea obiectelor; poate fi folosit în încăperi unde există praf combustibil.

Pulverizarea apei până la ceaţă se poate realiza prin:- folosirea aerului comprimat;- folosirea înaltei presiuni, de la 50 până la 120 at;- folosirea unei presiuni reduse, de la 2 până la 10 at.Pentru stingerea incendiilor în încăperi este nevoie de circa 5 l/mp

suprafaţă a pardoselii şi de 2,5 până la 7,3 l/mp pentru incendiile de motorină în rezervoare. Jeturile pulverizate se folosesc pentru stingerea incendiilor de lichide combustibile nemiscibile, insolubile în apă si cu densitatea mai mică decat aceasta şi care au temperaturi de inflamabilitate superioară valorii de 600 Celsius.

Apa pulverizată se mai foloseşte şi la :- dispersarea în atmosferă a gazelor şi vaporilor combustibili grei;- precipitarea fumului rezultat din arderea substanţelor incendiate;- protecţia personalului care acţionează la incendiu, în zone cu

temperaturi foarte mari;- răcirea elementelor de construcţie şi a celor metalice.

1.2. APA IMBUNĂTĂŢITĂ CHIMIC

Pentru a mari puterea de pătrundere a apei în masa materialelor cu care vin în contact s-a acţionat asupra tensiunii superficiale a acesteia. Practic, există posibilitatea de a reduce simţitor tensiunea superficială a apei prin tratarea ei cu diverşi detergenţi (alchil-aril, sulfonat de sodiu).

Utilizarea apei îmbunătăţită chimic duce la scăderea cu 35-50% a cantităţilor de apă folosite la stingerea incendiilor.

Apa imbunătăţită chimic este recomandabil a se folosi la stingerea incendiilor de materiale bogate în celuloză, cum este lemnul, textilele, bumbacul, hârtia, etc.

1.3. INTENSITATEA DE REFULARE A APEI LA STINGERE

Cantitatea de substanţă stingatoare ( l sau kg) refulată în unitatea de timp ( s sau min) pe unitatea de suprafaţă incendiată (mp), a perimetrului (m) sau a volumului ( mc) pentru stingerea incendiului, reprezinta intensitatea de refulare a apei de stingere.

Pentru reuşita stingerii incendiilor trebuie indeplinită condiţia:

ir>inec

ir si inec reprezintă intensitatea reala si respectiv cea necesară de refulare a substanţei de stingere.

2. SUBSTANŢE DE STINGERE PRIN IZOLARE

Spuma chimică este formată dintr-o masă de bule de dimensiuni reduse, fiecare bulă fiind invelită într-o membrană lichidă umplută cu dioxid de carbon, care se formează pe cale chimică în urma reacţiei dintre substanţele care generează spuma (substanţa acidă şi substanţa bazică). Substanţa acidă este formată, de regulă, din sulfat de aluminiu sau acid sulfuric de o anumită concentraţie, iar cea bazică din bicarbonat de sodiu sau potasiu. Astfel:

H2SO4+2 NaHCO3 = Na2SO4+2 CO2+ 2H2O

Ca stabilizatori, care se adaugă soluţiilor, se folosesc: glucoza, saponina, extractul de lemn dulce, spumanţi pe bază de albumine.

Pentru instalaţiile fixe si semifixe se foloseşte praful unic (amestec format din sulfat de aluminiu, bicarbonat de sodiu şi stabilizatori).

Pentru stingătoare, substanţele chimice din care se obţine spuma sunt cunoscute sub numele de încărcături: A ( acid) si B ( bază).

Coeficientul de înfoiere reprezintă raportul dintre volumul spumei formate si volumul soluţiilor produselor A si B ;

Coeficientul de înfoiere = V______ Va+Vb

2.2. SPUMA FIZICĂ SAU MECANICĂ

Aceasta se obţine prin dispersarea aerului în soluţii din spumanţi în apă, şi ale căror concentraţii de natură chimică sunt determinate de caracteristicile lor fizico-chimice. Aceste spume sunt formate din bule, al căror înveliş conţine molecule de spumant umplute cu aer. Spumele fizice sau spumele mecanice sunt mai persistente, necorozive. Ca spumant se foloseşte spumogenul lichid sau spumogenul praf. Cel mai bun spumogen se obţine din proteine (făină de copite şi coarne).

În raport de coeficientul de înfoiere se obţin următoarele spume:- spuma grea, cu coeficientul de înfoiere până la 20;- spuma medie, la care coeficientul de înfoiere este 20 – 200;

Al2(SO4)3+6 NaHCO3=

6 CO2+2 Al(OH)3 + 3 NaSO4

- spuma uşoară, la care coeficientul de înfoiere este 200 – 1000.Spumele mecanice şi chimice se folosesc la stingerea substanţelor

lichide aprinse, care nu distrug învelişul de lichid al bulelor spumei, precum şi a substanţelor solide, care nu reacţionează cu soluţiile apoase ale sărurilor, ca şi de gaze în regim redus de presiune.

Spuma se mai poate folosi la protecţia materialelor şi elementelor de construcţie, împotriva căldurii radiate.

Lichidarea incendiilor se realizează prin jeturi de spumă, refulate pe suprafaţa combustibililor care ard, prin deversarea din utilaje generatoare special construite.

Efectul de stinger al spumei constă în realizarea unui strat de o anumită grosime, care provoacă răcirea parţială a suprafeţei aprinse, împiedică ieşirea vaporilor în zona de flăcări sau accesul oxigenului atmosferic.

Se recomandă 3 moduri de refulare a spumei pe suprafeţele incendiilor:- sub formă de jet sau tangent la suprafaţa incendiului;- deversare lină, pe planuri vericale sau înclinate, în zona de ardere;- refulare de la distanţă, din tunuri de stins incendii pe suprafaţa

incendiată.

Spuma trebuie să aibă următoarele calităţi: fluiditate; coeficient de înfoiere; densitate; persistenţă; aderenţă; timp de stingere minim etc.

Eficienţa spumei depinde de: caracteristicile instalaţiilor existente pe maşinile speciale de incendiu; presiunea apei; proporţia de spumă şi apă; temperatura mediului ambiant.

Spuma trebuie să fie dirijată cu vântul în spate, pentru a se putea scurge încet.

Spuma cu coeficient mare de înfoiere sau spuma uşoară se utilizează pentru stingerea incendiilor izbucnite în încăperi prin inundarea acestora, în magaziile navelor, în subsoluri, în canale de cabluri, la stingerea incendiilor de materiale combustibile şi lichide.

Folosirea spumei uşoare prezintă următoarele avantaje: utilizarea unei cantităţi minime de apă (1 – 2 1 pentru 1000 l spumă); stingerea rapidă a incendiului şi împiedicarea reaprinderii; lipsa acţiunii corozive (spre deosebire de spuma chimică); pătrunderea spumei în locuri greu accesibile (pivniţe, coridoare, canale etc.); lipsa unor efecte nocive asupra organismului uman.

Dezavantaje: greutatea redusă şi deci instabilitate când bate vântul; preţ de cost relativ mare; dificultăţi la îndepărtarea spumei, după stingerea incendiilor; distanţă relativ limitată de acţiune a generatoarelor.

2.3. APA UŞOARĂ (LIGHT – WATER)

Aceasta se obţine dintr-un spumant fluorurat. Se refulează asupra lichidelor nemiscibile cu apa, formând la suprafaţa acestora o peliculă care împiedică evaporarea lor; volatilitatea lichidului aprins scade până la calori ce

reduc aproape total intensitatea arderii. Apa uşoară cu coeficient redus de înfoiere se poate folosi şi la stingerea incendiilor de aeroporturi.

Când substanţa tensioactivă pe bază de fluor se amestecă cu o substanţă spumantă proteică, apa uşoară are mare efienţă la stingerea incendiilor.

Apa uşoară cu coeficient mediu de înfoiere are efect mai mare la stingerea incendiilor de lichide combustibile declanşate pe suprafaţe mari. Ea persistă mult şi asigură o regenerare permanentă a peliculei pe o durată mare de timp.

Apa uşoară este compatibilă cu spuma proteinică şi într-o oarecare măsură şi cu pulberile stingătoare.

În general, pelicula de apă uşoară poate rezista pe suprafaţa lichidului timp de 5 - 6 minute, după care este indicat ca lichidul să fie acoperit cu spumă proteinică.

Efectul de stingere al apei uşoare trebuie obţinut în decurs de 5 minute.

2.4. PULBERI STINGĂTOARE

Componentul de bază al unor pulberi stingătoare este bicarbonatul de sodiu. În afara pulberii pe bază de bicarbonat de sodiu se mai fabrică pulberi pe bază de bicarbonat de potasiu, sulfat de amoniu, carbonat de sodiu, uree şi din diferiţi compuşi ai borului.

La noi în ţară s-a fabricat pulberea stingătoare pe bază de bicarbonat de sodiu denumit “Pulvogen”.

Sub acţiunea căldurii bicarbonatul de sodiu se descompune conform realţiei:

1 Na HCO3 ↔ Na2 CO3 + CO2 + H2OÎn descompunerea totală a 1 kg pulbere bicarbonat de sodiu se degajă

0,26 kg dioxid de carbon şi se consumă o cantitate de căldură necesară pentru evaporarea a 300 cm3 apă. Acestor cantităţi le corespunde un efect de răcire de ≈ 95 kcal. Pulberea pe bază de bicarbonat de potasiu este cu 30 – 50% mai eficace la stingerea incendiilor, decât pulberea pe bază de bicarbonat de sodiu.

Florexul, o pulbere stingătoare care se fabrică la noi în ţară, foarte eficientă la stingerea incendiilor, are la bază bicarbonatul de potasiu, ureea tehnică şi alte substanţe chimice. Acţiunea de stingere instantanee a făcărilor produse pe timpul incendiilor se datoreşte aductului potasiu-carbamic obţinut prin reacţia chimică solid-solid, în faza “microcristalină”, în prezenţa unui catalizator cu conţinut de flor, la temperatura de 600C.

Aductului potasocarbamic i se mai adaugă o serie de componente chimice cum ar fi dioxidul de carbon, azotul şi alte gaze inerte care au rolul de a mări mobilitatea florexului, în stare netasată, în mod deosebit în stare fluidizată, precum şi rezistenţa la acţiunea umidităţii atmosferice şi a agentului de vehiculare.

Efectul de stingere al florexului este atribuit unor fenomene fizico-chimice, speciale ale aductului potasocarbamic, care măresc viteza de întrerupere a reacţiilor chimice de ardere, prin efectul absorbţiei pe suprafaţa

particulelor de pulbere a radicalilor liberi din flăcări şi de înhibare a particulelor de oxidare.

La efectul de stingere mai contribuie natura şi fineţea particulelor de pulbere (100 – 60 microni -µ), capacitatea de a degaja gaze inerte şi vapori de apă, substanţe care răcesc şi diluează mediul în care există focarul de ardere.

Pulberea stingătoare “Florex” se foloseşte la stingerea incendiilor de: combustibili petrolieri lichizi (benzine, petrol lampant, motorină, combustibil de calorifer, păcură, uleiuri etc.); lichide organice utilizate ca solvenţi în industria de lacuri şi vopsele (benzen, toluen, solvent nafta etc.); porduse polare (metanol, acetonă, butanol, acetaţi de etil, metil, butil etc.).

Se mai poate folosi şi la stingerea incendiilor de gaze combustibile (metan, propan, butan, gaze de sondă, acetilenă, gaz de cocserie, de cracare.

Restricţie. Florexul nu se utilizează la stingerea incendiilor de sulfură de carbon, pentasulfură de fosfor, metale piroforice şi substanţe reductoare.

Pulberile stingătoare trebuie să îndeplinească condiţiile de: eficacitate mare de stingere, determinată de proprietăţi chimice şi de gradul de dispersie; fluiditate bună în conducte; capacitatea de a forma un nor compact în suspensie în aer; stabilitate la umezire; stabilitate termică; conductibilitate termică redusă.

3. SUBSTANŢE FOLOSITE LA REDUCEREA CONŢINUTULUI MAXIM DE

OXIGEN3.1. DIOXIDUL DE CARBON

Dioxidul de carbon, gaz inodor şi incolor, intodus în încăperea în care a izbucnit incendiul înlătură aerul, micşorează viteza de ardere, viteza de degajare a căldurii şi scade temperatura de ardere şi în final procesul de oxidare se întrerupe. CO2 acţionează asupra focarului şi prin efectul de înăbuşire şi răcire. Efectul de răcire. Efectul de răcire a 1 kg CO2 corespunde cu 15% din efectul de răcire a 1 kg apă (629 kcal/kg).

Din dioxidul de carbon comprimat, prin detentă se obţine zăpada carbonică.

Calităţile dioxidului de carbon, ca agent de stingere, sunt: pătrundere în orificiile obiectului aprins, fiind mai greu decât aerul (greutatea specifică 1,53); nu distruge obiectele şi materialele asupra cărora se refulează; nu este conducător de electricitate; nu se deteriorează pe timp de conservare îndelungată; nu este sensibil la acţiunea temeperaturilor scăzute.

Cea mai eficace acţiune de stingere se obţine în spaţiu inchis. În medie se consideră că pentru stingerea incendiilor la majoritatea substanţelor este suficientă o concentraţie de 30 – 35% în volum de CO2 în aer.

Dioxidul de carbon se foloseşte ca substanţă stingătoare refulată prin intermediul instalaţiilor fixe de stingere, ca agent de vehiculare a pulberilor stingătoare din stingătoarele de incendiu şi maşini speciale de stins incendii.

Pentru stingerea incendiilor, dioxidul de carbon se foloseşte la:depozit materiale amenajate în încăperi cu suprafaţă redusă; încăperi cu documente de importanţă deosebită (arhive, muzee, biblioteci, laboratoare etc.); maşini şi

aparate electrice amplasate în încăperi închise; transformatoare şi generatoare electrice; staţii de distribuţie; centrale telefonice; centrale de calcul; încăperi de producţie fără supraveghere continuă a producţiei; instalaţii sau utilaje de mare volum cu un rol important economic; recipiente cu lichide combustibile cu o temperatură de inflamabilitate a vaporilor scăzută, având un volum de maximum 500 m3, magazii din navele maritime.

Nu se utilizează la incendii de:sulf, metale uşoare ca magneziu, titan, plutoniu, uraniu, toriu, în apropierea cianurilor pentru că reacţionează cu acestea.

3.2. AZOTUL

Gaz fără culoare şi miros, mai uşor ca aerul, se foloseşte la stingerea incendiilor izbucnite în instalaţiile tehnologice, fiind refulat din instalaţii fixe speciale de stins incendii. Concentraţia de stingere ajunge până la 31% în volum.

3.3. ABURUL

Ca agent de stingere este folosit în industria chimică, petrochimică, de lacuri şi vopsele, în camere de uscare, în staţii de pompe şi la unele instalaţii tehnologice.

Efectul de stingere al aburului se bazează mai ales pe diluarea concentraţiei de oxigen, până la limita la care continuarea arderii devine imposibilă.

Concentraţia eficientă pentru stingerea incendiului este de până la 35% în volum. Se foloseşte atât abur saturat, cât şi cel supraîncălzit.

Aburul ca substanţă de stingere se foloseşte în instalaţii fixe, semifixe, în special acolo unde există permanent o instalaţie tehnologică de abur.

3.4. APA FIN PULVERIZATĂ

Ca substanţă de stingere prin reducerea conţinutului de oxigen, trebuie să aibă particule până la 100 µ, obţinute prin pulverizarea apei sub înaltă presiune sau prin utilizarea unor ţevi pulverizatoare speciale. Efectul de stingere depinde de uniformitatea apariţiei picăturilor în flux şi de densitatea jetului de apă.

4. SUBSTANŢE DE STINGERE PRIN INHIBIŢIE CHIMICĂ

Dintre mijloacele de stingere prin inhibiţie chimică se citează hidrocarburile halogenate. Mijloacele de inhibiţie chimică au punctul de fierbere coborât, stabilitatea termică scăzută cu formarea radicalilor şi atomilor, care la încălzire trec uşor în stare gazoasă.

Hodrocarburile halogenate au fost denumite haloni. Dintre aceştia cei mai utilizaţi sunt halonii 1301 ŞI 1211.

Halonul 1301 păstrat sub presiune sub formă lichidă are proprietăţi, superioare faţă de dioxidul de carbon. Se citează slaba lui toxicitate putându-se refula concomitent cu evacuarea persoanelor din încăperea incendiată. Eficienţa unei butelii cu halon 1301 este echivalentă cu 5 butelii de dioxid de carbon de aceeaşi mărime.

Halonul 1211, denumit BCF, este o substanţă stingătoare foarte eficace pentru stingerea incendiilor.

Stingerea incendiilor cu hidrocarburi halogene se poate face cu: jet compact, jet pulverizat, sub formă de aerosoli. Hidrocarburile halogenate se refulează asupra incendiului din stingătoare şi din instalaţii fixe.

Procesul de întrerupere a arderii se datoreşte: vaporizării picăturilor de substanţe stingătoare; amestecării vaporilor substanţei stingătoare cu vapori de combustie; interacţiunii fizico-chimice dintre vaporii de haloni şi vaporii de combustibili.

Cu cât concentraţia de stingere este atinsă mai repede, cu atât stingerea se realizează într-un timp mai scurt, iar descompunerea hidrocarburilor halogenate este mai redusă.

Restricţie. Este indicat ca halonul 1301 să nu fie folosit în concentraţii mai mari de 10%, în zonele ocupate normal şi unde evacuarea nu se poate realiza în mai puţin de 1 minut.

Din cauza toxicităţii, utilizarea hidrocarburilor la stingerea unor categorii de incendii se restrânge din ce în ce mai mult.

ORDIN nr. 1.023/15.11.1999privind aprobarea Dispoziţiilor generale de ordine interioară pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor. D.G.P.S.I. 001

Ministrul de interne,Având în vedere prevederile art 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 121/1996

privind organizareaşi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, ale Ordonanţei Guvernului

nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, ale Hotărârii Guvernului nr 678/1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi ale Ordinului ministrului de interne nr. 775/1998 pentru aprobarea Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor,

În temeiul art. 13 alin. 2 din Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, emite următorul ordin:

Art. 1 -Se aprobă Dispoziţiile generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG PS.I.-001, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2 -Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, prin marile unităţi şi unităţile de pompieri militari, va urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3 -Nerespectarea prevederilor Dispoziţiilor generale de ordine

interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG PSI.-001 atrage răspunderea, potrivit legii.

Art.4 -Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, şi va intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

Ministru de interne Constantin Dudu Ionescu

Bucureşti, 15 noiembrie 1999.

DISPOZITII GENERALE DE ORDINE INTERIOARA pentru prevenirea şi stingerea incendiilor. D.G.P.S.I.-OO1

CAPITOLUL I

Prevederi generaleSecţiune a 1Scopul dispoziţiilor generale

Art 1 -Prezentele dispoziţii generale de ordine interioară pentru prevenirea şi stingerea incendiilor DG PS.I.-OO1 stabilesc, pe baza Normelor generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr 384 din 9 octombrie 1998, regulile şi măsurile care trebuie aplicate la organizarea şi desfăşurarea activităţilor de ordine interioară pentru a preveni apariţia condiţiilor favorizante producerii de incendii şi pentru a limita consecinţele acestora.

Art 2 -Principalele condiţii care favorizează producerea de incendii constau în prezenţa, în anumite împrejurări determinate, în acelaşi timp şi spaţiu, a materialelor şi substanţelor combustibile, precum şi a surselor potenţiale de aprindere.

Secţiunea a 2-a Sfera de cuprindereArt. 3 -Ordinea interioară, din punct de vedere al prevenirii şi stingerii

incendiilor, reprezintă ansamblul dispoziţiilor care trebuie stabilite, aplicate şi respectate în incinta agenţilor economici, instituţiilor şi gospodăriilor populaţiei, precum şi în zonele culturilor agricole şi cu vegetaţie forestieră, înainte, în timpul şi la terminarea unor activităţi caracterizate prin factori de risc de incendiu specifici.

Art. 4 -Prin dispoziţiile generale de prevenire şi stingere a incendiilor privind ordinea interioară se reglementează:

a) lucrările cu foc deschis;b) fumatul;c) asigurarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie;d) colectarea deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor combustibile,

precum şi distrugerea acestora;e) efectuarea de lucrări premergătoare în timpul sezonului rece şi în

perioadele caniculare şi secetoase.

Secţiunea a 3-a Definiţii. Terminologie

Art 5 -(1) Prin foc deschis, în sensul prezentelor dispoziţii generale, se înţelege arderea în aer liber, respectiv acea ardere care nu se desfăşoară într-un spaţiu închis de combustie. Pot fi incluse în această categorie flacăra produsa de brichete, chibrituri, lumânări, lămpi sau aparate de gătit, aparate de lipire, tăiere, sudură etc, focul făcut în aer liber în scop de încălzire sau pen1ru arderea de resturi menajere ori vegetale, precum şi flacăra care apare în urma unor reacţii chimice.

(2) În categoria foc deschis se includ şi materialele în stare incandescenta, aflate în situaţii deosebite, cum sunt împroşcările, deversările, răsturnările, staţionările etc, care pot provoca incendii datorită radiaţiei termice sau contactului direct cu materialele combustibile.

Art. 6 -Fumatul este activitatea care presupune existenţa unui mijloc de aprindere (chibrit, brichetă) a ţigării, trabucului sau pipei şi a restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat: rest de ţigară (muc), de trabuc, scrum de pipă etc.

Art. 7 -(1) Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie cuprind intrările şi ieşirile în şi din incinta agenţilor economici, instituţiilor, la clădirile industriale şi civile, alte amenajări, precum şi drumurile sau căile de circulaţie din interiorul acestora, inclusiv intrările la clădiri, la prizele de apă de la bazine sau râuri, culoarele de circulaţie dintre stive sau dintre depozite exterioare, traversările de cale ferată

căile de acces, de evacuare şi de intervenţie sunt destinate să asigure:a) evacuarea nestingherită şi în condiţii de siguranţă a persoanelor aflate

în pericol şi a bunurilor materiale;b) accesul în tot timpul anu1ui al maşinilor, utilajelor şi al personalului

care acţionează la stingerea incendiului sau la salvarea persoanelor şi a bunurilor.

(2) Pe teritoriul localităţilor, în această categorie se includ şi arterele destinate circulaţiei rutiere, drumurile judeţene sau naţionale.

Art 8 -(1) Deşeurile şi reziduurile combustibile sunt resturi care provin din prelucrarea materialelor şi a produselor combustibile sau din operaţiuni de condiţionare şi curăţare a diverselor tipuri de produse, echipamente şi utilaje. În această categorie intră şi depunerile de produse inflamabile şi de grăsimi sau de uleiuri pe elementele componente ale instalaţiilor de ventilare şi exhaustare, precum şi scăpările necontrolate de fluide combustibile.

(2) Deşeurile şi reziduurile combustibile se colectează pentru:a) reintroducerea acestora în diferite procese productive;b) distrugerea organizată, în anumite condiţii.(3) Ambalajele sunt luate in considerare datorită naturii constructive a

acestora (hârtie, carton, lemn, cauciuc, PVC, textile, mase plastice etc)Art. 9 -Lucrările premergătoare şi în timpul sezonului rece sunt

ansambluri de activităţi care trebuie să se desfăşoare la instalaţiile şi sistemele la care este necesar să se asigure buna funcţionare în timpul anotimpului in care se înregistrează temperaturi scăzute. Acestea se referă întotdeauna şi la activităţile care vizează înlăturarea efectelor îngheţului şi căderilor abundente de zăpadă.

Art. 10 -Sezonul canicular şi secetos este acea perioadă din cursul unui an când, pe parcursul mai multor zile consecutive, se înregistrează temperaturi de peste 35°C şi lipsa de precipitaţii, situaţie care favorizează creşterea numărului de incendii şi a consecinţelor negative ale acestora.

CAPITOLUL IIFactorii de risc de incendiu specificiSecţiunea 1Lucrările cu foc deschisArt. 11 -(1) Aprinderea materialelor combustibile sub acţiunea focului

deschis se poate face prin efecte directe sau indirecte.

(2) Efectele directe constau în acţiunea nemijlocită a flăcării sau a arcului electric asupra materialului combustibil. Parametrul esenţial este temperatura ridicată a flăcării sau a jetului de plasmă.

(3) La lucrările de sudare oxiacetilenică de lipire cu flacără şi de debitare cu flacără oxiacetilenică temperatura flăcării poate atinge valori cuprinse între 2.000 şi 3.000C (fig.1).

(4) La sudarea sau la debitarea (tăierea) cu arc electric, în centrul arcului temperatura atinge 10.000C (fig. nr. 2).

200-400 mm

aproximativ 3000C

aproximativ 2000 C

10-20 mm

Fig nr.1 – Temperatura la sudarea, lipirea sau la debitarea cu flacără

oxiacetilenică.

Fig.nr.2 – Temperatura la sudarea sau

debitarea (tăierea) cu arc electric.

(5) Temperatura flăcării la arderea materialelor combustibile depinde de:

natura materialului , înălţimea, compoziţia şi diametrul flăcării, de pierderile de căldură prin radiaţie şi poate atinge următoarele valori:

a) flacăra ce chibrit 600-700Ca) flacăra de lemn 850-1.400Cb) flacăra lămpii de petrol 780-1.300Cc) flacăra de bumbac 305Cd) flacăra de hârtie 510Ce) flacăra de huilă 1.200Cf) flacăra de cauciuc natural 1.100Cg) flacăra de polistiren 1.300Ch) flacăra de sodiu metalic 900Ci) flacăra de magneziu 2.000C(6) La gaze, temperatura flăcării depinde de conţinutul amestecului, fiind

mai scăzută în amestec cu aerul şi mai ridicată în amestec cu oxigenul, astfel:a) flacăra de hidrogen 2.400-3.080Cb) flacăra de metan 2.210-3.030Cc) flacăra de propan 1.930Cd) flacăra de acetilenă 2.325-3.137CArt.12 – (1) Efectele indirecte constau în acţiunea scânteilor, brocurilor

de sudură, gazelor fierbinţi, flăcărilor secundare, conducţiei termice, etc., rezultate ca efecte secundare ale utilizării flăcării sau arcului electric pentru sudare, lipire sau debitare.

(2) În timpul operaţiunilor de sudare sau de tăiere cu flacără oxiacetilenică sau cu arc electric, se formează scântei ori brocuri care se

Aproximativ 10.000C

Aproximativ 6000C

deplasează pe traiectorii diferite de la locul de producere. Acestea îşi păstrează potenţialul de aprindere, până la distanţe de 5-10 m.

Art.13. – Scânteile au dimensiuni de la 0,01 mm până la 0,02mm şi dispun de energie termică, fiind capabile să aprindă materiale uşor inflamabile şi amestecuri explizive aflate în raza lor de acţiune.

Art.14. –(1) Brocurile de sudură sunt particule de metal topit sau de oxid al acestuia, având diametrul între 2 şi 5mm, care, la atingerea materialelor combustibile, pot produce aprinderea lor, iniţiind un incendiu la câteva ore după terminarea lucrării.

(2) Brocurile, ca şi scânteile, au diferite traiectorii determinate de particularităţile procedeului şi de caracteristicile de exploatare ale echipamentului folosit (fig.nr3-6).

a

a)scântei

b)brocuri Fig.nr.3 – Traiectoriile scânteilor şi

ale brocurilor la sudarea oxiacetilenică

a

a)scântei Fig.nr.4 Traiectoriile scânteilor şi ale b)brocuri brocurilor la sudarea electrică

a)brocuri deplasate de fluxul de oxigen

b)oxid de metal topit în cădere

Fig. Nr.5 – Traiectoriile brocurilor la debitarea (tăierea) oxiacetilenică

Fig.nr.6 – Răspândirea brocurilorde sudură în funcţie de presiunea oxigenului

bb

a

2,5 5,0

b

7,0

Art.15 – Acţiunea îndelungată a radiaţiei termice sau a gazelor fierbinţi ascendente care se produc în timpul operaţiunilor de sudare poate genera incendii în zone mai apropiate sau mai îndepărtate de locul sudării (fig.nr.7).

Fig.nr.7 – Efectul îndelungat al gazelor de ardere fierbinţi produse în timpul sudării.

Art.16. – Flăcările secundare pot fi determinate de pătrunderea monoxidului de carbon (CO) sau a hidrogenului (H2), produşi intermediari combustibili ai reacţiei dintre oxigen şi acetilenă, din zona duzei aparatului de sudură, care nu s-au consumat în întregime în flacăra iniţială. Aceste flăcări de culoare bleu-bal pot apărea în fante, fisuri, îmbinări apropiate sau la capătul unei conducte (fig.nr.8).

Fig. nr. 8 -Fenomenul flăcării secundare.

Art. 17 -Conducţia termică prin piese determinat de conductivitatea termică mare a metalice constituie, În anumite situaţii, efect metalelor care favorizează transferul de indirect de producere a incendiului datorat căldură la distanţe mari de zona aplicării lucrărilor de sud are. Fenomenul este şocului termic (fig. nr. 9).

Element

Flacără

arder

Fig.nr.9 – Aprinderea izolaţiei sau a unui material combustibil datorită transmiterii căldurii.

Art. 18 -În categoria efectelor indirecte pot fi incluse şi unele influenţe negative determinate de folosirea curentului electric la sudarea electrică, cum ar fi:

a) transmiterea accidentală de curent electric prin instalaţia de sudare în conductoarele neutre sau punerea la pământ a circuitului primar;

b) existenţa unor contacte imperfecte sau a defectelor de izolaţie;c) racordarea necorespunzătoare a pieselor de sudare;d) secţiunea redusă sau rupereacordonului (cablului) de sudare;e) apariţia curenţilor induşi În piesele metalice din jurul cablurilor de

sudare, la sudarea În curent alternativ.Secţiunea a 2-a Focul deschis

Art. 19 -(1) Focul deschis se foloseşte, de regulă, În scopuri utilitare, pentru gătit, Încălzit sau în scop distractiv, cum ar fi focul de tabără, focul pentru arderea miriştilor, focul pentru arderea gunoaielor şi deşeurilor, focul pentru încălzire în hale industriale şi clădiri În construcţie.

(2) Se interzice lăsarea fără supraveghere a focului deschis. Scăpat de sub control, focul deschis se poate propaga la materialele şi elementele combustibile din apropiere.

Art. 20 -(1) În aer liber principalul factor favorizant În propagarea focului ÎI constituie vântul, prin direcţia şi viteza sa.

(2) Alţi factori favorizanţi În propagarea focului sunt: prezenţa

Izolaţie sau material

materialelor combustibile În apropiere (ierburi, frunze, căpiţe de fân sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curenţilor de aer.

(3) Dacă temperatura flăcării depăşeşte 700 -800°C, fenomenul principal implicat În propagarea focului ÎI constituie radiaţia termică a flăcării.

Art.21 -(1 )Alt mod de propagare a focului ÎI constituie gazele fierbinţi degajate de ardere.

(2) Propagarea focului se poate face şi prin scânteile sau particulele incandescente degajate de ardere şi purtate de vânt sau de curenţii de aer.

Secţiunea a 3-a Fumatul

Art. 22 -(1) Incendiile produse de fumat se datorează atât flăcării (chibrit, brichetă), utilizate pentru aprinderea ţigării, pipei sau trabucului, cât şi restului ce rămâne la terminarea procesului de fumat.

(2) Flacăra de chibrit are o durată de ardere de circa 20 de secunde. Chibritul aprins şi aruncat la Întâmplare poate iniţia incendierea materialelor uşor inflamabile, cum sunt: paiele de grâu (când gradul de uscare este avansat şi curenţii de aer favorabili), resturi de hârtie şi lichide inflamabile, aflate În vase deschise sau Împrăştiate.

(3) Se interzice aprinderea unui chibrit sau a unei brichete Într-o atmosferă potenţial explozivă şi În Încăperi Închise În care s-au produs scurgeri de gaze, aprinderea amestecului gaz-aer fiind, de regulă, instantanee.

Art. 23 -(1 ) Temperatura unei ţigări aprinse este cuprinsă Între 550 şi 600°C, iar timpul de ardere diferă În funcţie de calitatea ţigării, fiind cuprins Între 7,5 şi 12 minute.

(2) Analizând aprinderea unor materiale combustibile de la resturi de ţigară aprinsă, experimental s-au obţinut următoarele rezultate:

a) materialele din bumbac 100% se aprind în 30 de secunde şi ard mocnit în continuare;

b) materialele tip bumbac 67% se aprind după 6-7 minute;c) materialele tip bumbac 50% (PE 50%) se aprind după 5-10 minute şi

ard mocnit pe po1iuni limitate;d) materialele realizate în întregime din fire şi fibre sintetice (relon,

vâscoză, PE, PA) se termodegradează sub formă de topitură care nu se aprinde;

e) materialele de origine animală (lână, mătase naturală) se termodegradează şi nu favorizează arderea mocnită;

f) vatelina se carbonizează fără a prezenta puncte de incandescenţă şi fără a se aprinde;

g) zegrasul se aprinde mocnit, influenţând aprinderea celorlalte elemente de tapiţerie cu care se află în contact;

h) rumeguşul arde mocnit 2-3 ore, după care, cu probabilitate scăzută, are loc aprinderea cu flacără;

i) talaşul de lemn se aprinde, în cazuri rare, după 1-2 ore;j) hârtia se aprinde În circa 30.45 de minute;

k) paiele şi fânul se aprind, numai în stare uscată, în 30-45 de minute;1) litiera de pădure (frunze, produse vegetale etc.) se aprinde după 2-2,5

ore, în funcţie de umiditate.(3) În cazul ţigărilor aprinse sau al resturilor acestora, fenomenul de

aprindere depinde de numeroşi factori, cum sunt: curenţii de aer, umiditatea, posibilitatea acumulării căldurii, modul de dispunere a materialelor combustibile, posibilitatea realizării aportului de aer proaspăt.

(4) Prin urmare, la marea majoritate a materialelor combustibile există o fază intermediară de 1-3 ore de ardere mocnită, care este cea mai probabilă În considerarea ţigării drept sursă de aprindere În cazul producerii unui incendiu.

Secţiune a a 4-aCăile de acces, de evacuare şi de intervenţie

Art. 24 -În privinţa căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie interesează starea acestora, practicabilitatea şi identificarea lor cu uşurinţă, elemente esenţiale în scurtarea (reducerea) timpilor operativi de intervenţie, în special a timpului de deplasare (T3) şi a timpului normalizat de evacuare (Tne).

Art. 25 -Menţinerea în stare de utilizare a căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie pe toata durata zilei şi în orice anotimp la parametrii la care au fost proiectate şi realizate, precum şi cunoaşterea operativă a oricăror situaţii ce pot împiedica din motive obiective folosirea acestora În condiţii de siguranţă reprezintă cerinţe fundamentale referitoare la aceste căi.

Secţiunea a 5-aDeşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile

Art. 26 -Prezenţa deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor, precum şi a scurgerilor necontrolate de fluide combustibile poate favoriza, în anumite condiţii, propagarea focului pe suprafeţe exterioare întinse, precum şi în/din interiorul clădirilor.

Art. 27 -Praful sau pulberile combustibile depuse ori acumulate pe elemente de construcţie, pe utilaje şi echipamente, îndeosebi pe aparate de încălzit şi similare acestora, constituie factori de propagare a focului şi focare de explozie.

Art. 28 -(1) Lacurile şi vopselele sub formă de depuneri în cabinele de vopsire şi tubulaturile de ventilaţie prezintă în timp tendinţa de autoaprindere la contactul cu aerul. Aceeaşi caracteristică o au uleiurile şi grăsimile.

(2) Pericolul creşte atunci când vopselele şi lacurile conţin pigmenţi cu reactivitate mare în combinaţie cu diluanţi care au conţinut de toluen sau alie lichide inflamabile peste limitele admise.

Art. 29 -(1) Adsorbţia uleiurile de către materiale poroase favorizează procesul de autoaprindere prin piroliza celulozei din structura ţesăturilor.

(2) Ca sursă de autoaprindere uleiurile vegetale sunt mai periculoase decât cele de origine animală, exceptând uleiul de peşte.

(3) Capacitatea uleiurilor de a se autoaprinde se apreciază prin indicele de iod (grame de iod care se combină cu 100 g ulei), fiind susceptibile de a se autoaprinde cele care au acest indice peste 80 (uleiurile de ricin, măsline, sfeclă, bumbac, porumb, soia, floarea-soarelui, cânepă, nucă, in şi peşte).

(4) In funcţie de natura materialului, deşeurile impregnate cu uleiuri pot iniţia incendii prin autoaprindere după 2-4 ore.

Art. 30 -Pentru unele ambalaje necombustibile se au în vedere curăţarea şi spălarea acestora de resturile de conţinut (toxic, inflamabil sau cu pericol de incendiu) şi aruncarea ori tratarea (neutralizarea) acestui amestec.

Secţiunea a 6-a Sezonul rece

Art. 31 -Perioada sezonului rece este caracterizată de incendii datorate sistemelor şi mijloacelor de încălzire utilizate în clădiri pentru menţinerea temperaturii mediului interior la anumite niveluri de confort necesare desfăşurării în condiţii corespunzătoare a activităţilor economico-sociale şi culturale.

Art. 32 -(1) Sobele metalice în special cele cu combustibil lichid prezintă un pericol mai ridicat decât sobele cu acumulare de căldură. Testele efectuate pentru urmărirea funcţionării sobelor cu combustibil lichid, realizate în condiţii normale de exploatare, au pus în evidenţă temperaturi maxime de 450°C la arzător, 380°C la plită şi 250°C la pereţii laterali.

(2) Temperatura scade la 80°C la distanţe între 5 şi 30 cm de sobă.Art. 33. (1 ) Scânteile şi particulele aprinse ce ies pe coş pot ajunge la o

distanţă de 25-30 m şi sunt sursele care generează cel mai frecvent incendii, dacă acoperişul casei sau acoperişurile caselor din apropiere sunt combustibile sau prezintă depuneri de praf, funingine, rumeguş şi alte pulberi combustibile.

(2) Căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat prin cutremure, vibraţii, alunecări de tren etc. ori datorită vechimii imobilului constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn (grinzi, bârne, suport acoperiş etc.).

Art. 34 -Aprinderea funinginii de puse pe pereţii interiori poate produce o temperatură de 800-1.000C.

Art. 35 -Burlanele metalice pot constitui surse de iniţiere a incendiilor în următoarele situaţii:

a) prin contactul direct al pereţilor acestora, cu temperatură ridicată, cu materialele combustibile ale construcţiilor sau cu dotările interioare;

b) prin disiparea căldurii, a gazelor de ardere sau a flăcărilor în cazul îmbinărilor insuficiente datorate desfacerii legăturilor acestora, prin încălzire şi dilatare;

c) prin găurile sau prin fisurile din corpul burlanului, provocate de exploatarea îndelungată a acestuia sau datorită corodării.

Art. 36 -Aparatele electrice de încălzit cu element încălzitor în cuva de ulei pot constitui sursă de aprindere, deoarece în funcţionarea fără termostat temperatura pereţilor cuvei poate atinge 150C, faţă de maximum 75C, când acestea funcţionează cu termostat.

Art. 37 -Reşourile constituie o sursă frecventă de aprindere prin plasarea lor necorespunzătoare sub birouri, rafturi, tejghele, unde probabilitatea ,de a intra în contact cu materiale combustibile (textile, hârtie, lemn etc.) este foarte mare.

Art. 38 -Reşourile improvizate şi artizanale prezintă risc deosebit datorită puterii mari a acestora şi o deficienţelor pe circuitele, de alimentare, aspecte care conduc la suprasolicitarea instalaţiei electrice la care sunt racordate (conductori, prize, ştechere etc.)

Art, 39 -Efectele sezonului rece (îngheţ şi depuneri de zăpadă) pot influenţa în sens negativ şi operaţiunile de intervenţie la stingerea incendiilor prin reducerea posibilităţilor de folosire a surselor de alimentare cu apă, de acces la locul incendiului şi, mai ales, a vitezei de deplasare a autospecialelor.

Secţiunea a 7-aPerioade caniculare şi secetoase

Art, 40 -În perioadele caniculare şi secetoase, sub influenţa directă a razelor sol are creşte gradul de uscăciune a plantelor şi materialelor combustibile sau se produc creşteri mari de volum în timp scurt ale vaporilor şi ale gazelor inflamabile aflate în rezervoare, recipiente, sau în alte ambalaje de stocare.

Art. 41 -Uscăciunea avansată favorizează, pe de o parte, aprinderea materialelor combustibile de la surse cu energie de aprindere mai mică decât în mod obişnuit şi în timp mai scurt decât cel de manifestare a sursei, iar pe de altă parte, propagarea cu viteză ridicată a focului,

Art, 42 -Creşterile rapide ale volumului vaporilor şi gazelor inflamabile determină creşteri bruşte ale presiunii în rezervoarele sau recipientele de păstrare a produselor respective, sub efectul căreia pot apărea frecvent explozii, urmate de incendii .

Art.43 temperaturile atmosferice ridicate determină degajări masive de substanţe volatile şi inflamabile din componenţa unor materiale de protecţie sau de izolare care se pun în operă în special în timpul zilei.

Art.44 -În perioadele caniculare şi/sau secetoase sunt vizate de efectele acestora:

a) culturile agricole, în special cele de cereale păioase;b) depozitele de furaje şi plante tehnice aferente sectoarelor zootehnice

şi din gospodăriile populaţiei;c) zonele cu vegetaţie forestieră;d) locuinţele şi anexele gospodăreşti, în special cele din mediul rural ale

căror elemente de construcţie sur1t executate din lemn;e) recipientele, rezervoarele şi alte categorii de ambalaje care conţin

lichide uşor inflamabile şi gaze lichefiate sub presiune;f)substanţele care se descompun sub acţiunea luminii solare (fosfor alb,

fosfor galben, amestecuri de clor şi brom cu unele gaze etc:);g)sursele naturale de apă pentru incendiu, cărora le scad nivelul şi

debitul.

CAPITOLUL IIIReguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor

Secţiunea 1Lucrările cu foc deschis

Art, 45 -(1) Nerealizarea măsurilor de prevenire a incendiilor, prevăzute în, prezentele dispoziţii generale, conduce la interzicerea executării lucrărilor cu foc deschis.

(2) Lucrările cu foc deschis se vor executa şi se vor supraveghea numai de persoane calificate, experimentate şi instruite.

Art 46 -Persoana fizică cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc) va reglementa printr-un document scris (decizie, dispoziţie etc) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis, activitate care presupune:

a) stabilirea, dacă este cazul a locurilor unde, periodic sau permanent se pot efectua lucrări cu foc deschis (topirea bitumului, arderea reziduurilor combustibile, curăţări prin ardere etc) şi a persoanelor care le supraveghează;

b) stabilirea locurilor (zonelor), cu pericol de incendiu în care este interzisă utilizarea focului deschis;

c) nominalizarea persoanelor care au dreptul să emită permis de lucru cu foc;

d) descrierea procedurii de emitere, semnare, aducere la cunoştinţă şi păstrare a permisului de lucru cu foc;

e) Întocmirea unei instrucţiuni specifice de prevenire a incendiilor pentru astfel de lucrări, care să fie ţinută de executant asupra sa şi prelucrată cu acesta înainte de începerea lucrării.

Art. 47 -Este interzisă folosirea focului deschis în locurile (încăperile, zonele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport etc) în care se prelucrează, se utilizează, se depozitează, se vehiculează, se manipulează materiale şi substanţe combustibile sau care, în prezenţa focului deschis, prezintă pericol de incendiu sau de explozie, precum şi în apropierea acestora, cum sunt:

a) instalaţiile de producere, prelucrare, reglare, comprimare, transport şi distribuţie a gazelor combustibile (gaz metan, gaz de sondă, gaz de furnal, acetilenă. hidrogen etc) şi a oxigenului;

b) instalaţiile de producere, prelucrare, pompare, transport şi distribuţie a lichidelor combustibile (produse petroliere, vopsele, lacuri etc);

c) gospodăriile de ungere şi acţionările hidraulice cu ulei sau cu alte 1ichide combustibile;

d) secţiile şi atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, de modelării, de acoperiri metalice, de întreţinere şi reparaţie a autovehiculelor şi utilajelor

de ridicat şi stivuit, de vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc;e) depozitele de lichide combustibile (benzină, benzen, vopsele, lacuri,

solvenţi, uleiuri, motorină etc.), material lemnos şi produse din lemn, produse textile şi de hârtie, carbid, mase plastice, recipiente transportabile cu gaze comprimate, explozivi etc;

f) încăperile în care se execută operaţiuni de spălare sau de curăţare cu produse petroliere (benzină, neofalină, parchetin, petrosin etc.), precum şi de vopsire în care s-au folosit solvenţi inflamabili;

g) încăperile unde se execută lucrări de finisaj cu substanţe combustibile;

h) încăperile şi podurile clădirilor ale căror elemente de construcţie sunt realizate din materiale combustibile;

i) laboratoarele şi staţiile-pilot în care se utilizează substanţe combustibile;

j) încăperile de încărcat acumulatori;k) încăperile cu echipament electric de calcul, măsură, control,

automatizare, semnalizare, control trafic;1) Încăperile specia le de cabluri electrice;m) construcţiile civile (publice), pe timpul programului cu publicul

(magazine, teatre, expoziţii, cinematografe etc.), şi alte locuri stabilite.Art. 48. Utilizarea focului deschis nu se admite în distanţe mai mici 40 m,

faţă de locurile cu pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, vapori inflamabili, explozivi etc.), respectiv 10 m faţă de materiale sau substanţe combustibile (lemn, hârtie, textile, carton asfaltat, bitum, ulei etc,), fără a fi supravegheat şi asigurat prin măsuri corespunzătoare.

Art. 49 -Permisul de lucru cu foc (autorizaţia de lucru) prevăzut la art. 39 alin, (3) din Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998, se întocmeşte în două exemplare, dintre care unul se înmânează şefului formaţiei de lucru sau persoanei care execută operaţiunile cu foc deschis, iar celălalt rămâne la emitent (şeful sectorului de activitate unde se execută lucrarea),

Art.50 -(1) Şeful sectorului de activitate, atelier, secţie, depozit, instalaţie etc., în care se execută operaţiuni cu foc deschis, are obligaţia să asigure măsuri pentru:

a) pregătirea locului, conform alt, 39 alin, (2), din normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998;

b) instruirea personalului;c) controlul după terminarea lucrării,(2) În cazul lucrărilor cu foc deschis care se execută în instalaţii şi în alte

locuri (zone) cu risc ridicat de incendiu sau de explozie, persoana cu atribuţii de conducere va dispune luarea şi a altor măsuri de protecţie specifice.

Art. 51 -permisul de lucru cu foc este valabil o singură zi, la terminarea lucrului permisul de lucru cu foc se predă de către executant emitentului, În mod similar se procedează şi în cazul autorizaţiei de lucru.

Art.52.Echipamentele şi aparatele utilizate pentru executarea lucrărilor cu foc deschis trebuie să fie în bună stare de funcţionare. De îndeplinirea

acestei cerinţe răspunde executantul,Art.. 53 -Toate echipamentele şi aparatele de sudură se întreţin şi se

verifică în conformitate cu instrucţiunile furnizorului. Proprietarul acestora trebuie să facă dovada efectuării întreţinerii şi verificării lor la termen şi de către personal sau persoane fizice de specialitate.

Art. 54 -Pregătirea locului unde urmează să se execute operaţiunea de sudare sau de tăiere cu flacără oxiacetilenică presupune:

a) Înconjurarea acestuia cu panouri necombustibile cu înălţimea de minimum 2 m şi bine marcate de podea;

b) protecţia pardoselii din material combustibil cu un strat de nisip cu grosimea de 2 cm, cu tablă, sau cu plăci din materiale necombustibile;

c) îndepărtarea materialelor şi substanţelor combustibile transportabile la o distanţă de cel puţin 10 m de locul sudării sau tăierii;

d) Curăţarea pieselor vopsite pe o porţiune de cel puţin 100 mm de o parte şi de alta în jurul punctului de lucru;

e) Umezirea cu apă sau protejarea cu panouri necombustibile a materialelor şi elementelor de construcţie combustibile fixe pentru a fi ferite de contactul cu scânteile sau brocurile de sudură, cu flacăra sau cu alte particule de materiale incandescente;

f) Înlăturarea posibilităţilor ca sursele de foc (scântei, particule incandescente, etc.) să intre în contact cu materiale combustibile care se află în încăperile adiacente sau la cota inferioară prin acoperirea sau obturarea golurilor ori orificiilor din pardoseală şi pereţi cu plăci sau dopuri necombustibile;

g) Amplasarea la distanţe de siguranţă a generatorului de acetilenă transportabil şi a buteliei de oxigen, astfel: cel puţin 10 m între acestea şi locul de sudură sau orice sursă cu foc deschis şi, respectiv, cel puţin 5 m între ele;

h) Dotarea cu mijloace de primă intervenţie corespunzătoare;i) Asigurarea prezenţei persoanei desemnate să supravegheze

executarea lucrărilor cu foc deschis;Art.55. – (1) Generatoarele de acetilenă transportabile, se instalează, de

regulă în aer liber, în afara încăperii unde se sudează şi ferite de razele de soare ori de sursele cu foc deschis.

(2) În mod excepţional se admite instalarea unui singur generator de acetilenă transportabil numai în încăperi în care se execută lucrări de reparaţii, montaj sau de întreţinere cu caracter temporar, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) debitul maxim de acetilenă să nu depăşească 3,2 m3/h;b) generatorul să fie verificat şi să posede placa de timbru;c) încărcătura de carbid să nu fie mai mare de 4kg,.;d) încăperea să aibă un volum de minimum 350m3 şi să fie bine

ventilată;e) să existe posibilitatea asigurării distanţelor de siguranţă;f) să se realizeze, pe toată durata amplasării generatorului în

încăpere, oprirea funcţionării eventualelor utilaje care lucrează cu flacără sau produc scântei;

Art.56. – (1) Lucrările de sudare la instalaţii, rezervoare, recipiente şi

conducte prin care s-au vehiculat şi în care s-au depozitat substanţe combustibile sau vapori inflamabili se vor efectua numai după golirea, aerisirea, spălarea, umplerea cu apă sau cu gaz inert, izolarea acestora prin flanşe oarbe de restul instalaţiilor şi după efectuarea analizelor de laborator.

(2) Piesele, instalaţiile şi materialele la care se vor executa operaţiuni de sudare sau de tăiere se vor curăţa în prealabil de materiale combustibile, cum sunt uleiurile, textilele, etc.

Art.57 – În timpul executării lucrării trebuie să se asigure:a) supravegherea permanentă şi cu atenţie a flăcării, a dispersiei

(răspândirii) şi a traiectoriilor scânteilor sau a particulelor de materiale incandescente şi a intensităţii fluxului de căldură;

b) strângerea şi depozitarea resturilor de electrozi în vase speciale cu nisip sau cu apă;

c) închiderea robinetelor buteliei de oxigen şi a generatorului de acetilenă, dacă durata întreruperii executării lucrării depăşeşte 10 minute;

d) interzicerea agăţării arzătoarelor (chiar stinse) de buteliile de oxigen sau de generatoarele de acetilenă;

e) neefectuarea de deplasări cu arzătoarele aprinse, în afara zonei de lucru sau de urcări pe scări, schele, etc.;

f) evacuarea carbidului din generator în cazul întreruperii lucrului pe o perioadă mai îndelungată;

Art.58. – După terminarea lucrării, trebuie să se asigure, de regulă, următoarele:

a) verificarea minuţioasă a locului în care s-a executat lucrarea, precum şi a spaţiilor adiacente şi a celor situate la cotele inferioare sau superioare, pentru a constata dacă nu s-au creat focare de incendiu (zone incandescente, miros de ars sau degajări de fum etc.);

b) descoperirea tuturor zonelor protejate, verificându-se dacă starea lor este intactă şi luarea de măsuri în consecinţă;

c)verificarea, la anumite intervale, pe parcursul mai multor ore şi în timpul nopţii, a situaţiei existente la locul în care s-a efectuat lucrarea şi în imediata apropiere a acestuia;

a) depozitarea în condiţii de siguranţă a echipamentelor folosite la lucrare;

b) reamplasarea pe poziţiile iniţiale a elementelor şi materialelor combustibile la cel puţin 6 ore de la terminarea lucrării;

c) colectarea nămolului (şlamului) de carbid în containere destinate acestui scop şi depozitarea acestora într-un loc special amenajat.

Art.59 – În toate cazurile în care este constituit şi funcţionează un serviciu privat de pompieri civili, se va asigura înregistrarea la acesta a permisului de lucru cu foc (autorizaţiei de lucru), înainte de începerea efectivă a lucrării.

Secţiunea a 2.a Fumatul

Art. 60 -Reglementarea fumatului este obligatorie în cadrul fiecărui agent economic sau al fiecărei instituţii publice şi, când este cazul, la nivelul unităţii

administrativ-teritoriale şi se face prin dispoziţie scrisă dată de persoana fizică cu atribuţii de conducere.

Art. 61 -(1) Pentru situaţiile În care o construcţie sau o amenajare este folosită de mai mulţi utilizatori, reglementarea fumatului se face prin dispoziţie emisă de proprietarul construcţiei sau al amenajării respective,

însuşită de utilizatorii În cauză.(2) În dispoziţie se vor menţiona:a) locurile (zonele) cu pericol de incendiu sau de explozie în care

este interzis fumatul sau, după caz, accesul cu ţigări, chibrituri, sau brichete;b) locurile amenajate pentru fumat;c) persoanele desemnate să răspundă de supravegherea respectării

reglementării pe locuri şi sectoare de activitate;d) alte date şi informaţii necesare să fie precizate pentru a diminua

pericolul de incendiu.Art.62. – Fumatul este interzis, de regulă, în toate locurile în care nu se

admite folosirea focului deschis, prevăzute de prezentele dispoziţii generale, precum şi în:

a) spaţiile de cazare comună;b) încăperile cu echipament electronic de calcul, măsură, control şi

automatizare;c) încăperile centralelor termice;d) locurile cu schele, cofraje şi eşafoade, realizate din materiale

combustibile;e) lanurile de cereale în perioada de coacere şi zonele împădurite;Art.63 – În toate zonele (locurile) în care este interzis fumatul, se vor

instala indicatoare de securitate specifice, prevăzute de reglementările în vigoare.

Art.64 – Locurile pentru fumat stabilite în exteriorul clădirilor ni vor fi amplasate la o distanţă mai mică de 40 m faţă de locurile în care există pericol de explozie (gaze şi lichide combustibile, explozivi, vapori inflamabili, etc.), 10 m faţă de locurile în care există materiale solide combustibile (lemn, textile, hârtie, carton, asfalt, bitum) şi 50 m faţă de culturile de cereale păioase în perioada coacerii şi recoltării sau de zonele împădurite.

Art.65. – La locurile stabilite pentru fumat se vor prevedea scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ, gropi şi se vor instala inscripţii „LOC PENTRU FUMAT”.

Art.66 – Scrumierele şi vasele din interiorul clădirilor (coridoare, holuri etc.) se amplasează astfel încât să nu fie posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere (draperii, perdele, jaluzele, etc.) .

Art.67. – În locurile de muncă unde este permis fumatul se vor asigura scrumiere. Acestea se amplasează astfel încât să nu facă posibilă aprinderea materialelor combustibile din apropiere, cum sunt cele de birotică şi altele.

Art.68. – Depunerea în scrumiere, vase sau gropi a altor deşeuri de materiale combustibile (hârtie, carton, etc.) este interzisă.

Art.69. – Golirea scrumierelor şi a vaselor în coşurile de hârtie sau în alte locuri în care există materiale combustibile este interzisă.

Art.70 – Aruncarea la întâmplare a resturilor de ţigări sau chibrituri este

interzisă.Art.71 – Se recomandă să se evite fumatul, în perioadele de relaxare

sau de odihnă, în paturi, pe canapele, fotolii, etc.

Secţiunea a3-aAsigurarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie

Art.72 – Accesul mijloacelor şi al persoanelor pentru intervenţie operative în caz de urgenţă publică de incendiu, în vederea salvării şi acordării ajutorului persoanelor aflate în pericol, stingerii incendiilor şi limitării efectelor acestora, trebuie să fie asigurat în permanenţă la toate:

a) construcţiile de orice fel (industriale, social-administrative, speciale, etc. şi încăperile acestora;

b) instalaţiile tehnologice şi anexe;c) depozitele închise şi deschise de materii prime, semifabricate,

finite şi auxiliare;d) instalaţiile, aparatele şi mijloacele de prevenire şi stingere a

incendiilor, precum şi la punctele de comandă ale acestora (centrale şi butoane de semnalizare a incendiilor, aparate de control şi semnalizare ale instalaţiilor sprinkler, staţii de pompe de apă, claviaturile şi vanele reţelelor de apă, abur, drencer, gaze inerte şi spumă, hidranţi de incendiu, stingătoare, pichete de incendiu, bazine, rezervoare şi castele de apă, rampe ale surselor de apă naturale, posturi telefonice de anunţare a incendiilor etc.).

e) dispozitivele de acţionare a unor mijloace cu rol de protecţie în caz de incendiu (cortine metalice de siguranţă, trape de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, clapete de pe tubulatura de ventilaţie, exhaustare şi transport pneumatic, obloane, ferestre şi uşi de închidere a golurilor din elementele de compartimentare împotriva incendiilor);

f) tablourile de distribuţie şi întrerupătoarele instalaţiilor electrice de iluminat de forţă şi iluminat de siguranţă şi la sursele de rezervă care sunt destinate să alimenteze receptoare electrice cu rol în caz de incendiu;

g) claviaturile şi vanele instalaţiilor tehnologice sau auxiliare, care trebuie manevrate în caz de incendiu, şi punctele de comandă ale acestora (gaze şi lichide combustibile, benzi transportabile);

h) celelalte mijloace utilizate pentru intervenţie în caz de incendiu (vehicule pentru tractare, transport sau izolare, cisterne ori autocisterne cu apă şi cheile de pornire ale acestora etc.);

Art.73 – (1) Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie trebuie să fie menţinute în permanenţă, în orice anotimp, practicabile şi curate. Această obligaţie revine persoanelor juridice sau fizice, care administrează construcţiile, instalaţiile, sistemele, dispozitivele sau mijloacele respective.

(2) Administratorii în cauză vor semnala prin indicatoare, potrivit prevederilor legale în vigoare, prezenţa unor asemenea mijloace şi vor atenţiona asupra regulilor care trebuie respectate.

Art.74 – Blocarea căilor de acces, de evacuare şi de intervenţie cu materiale care reduc lăţimea sau înălţimea liberă de circulaţie stabilită, ori care prezintă pericol de incendiu sau explozie, precum şi efectuarea unor modificări

la acestea, prin care se înrăutăţeşte situaţia iniţială, sunt interzise.Art.75 – Peste şanţurile sau săpăturile executate pe căile de acces, de

evacuare şi de intervenţie se vor amenaja treceri (podeţe) bine consolidate sau se vor asigura căi ocolitoare, semnalizate corespunzător.

Art.76 – (1) gararea locomotivelor şi a vagoanelor de cale ferată în intersecţiile cu drumurile uzinale sau cu căile de acces rutiere, este interzisă.

(2) În cazul în care locomotivele sau vagoanele sunt blocate, din motive tehnologice, în intersecţiile cu drumurile uzinale sau cu căile de acces rutiere, se va asigura tractarea în cel mai scurt timp a materialului rulant, ori se vor stabili rute de ocolire a intersecţiei, semnalizate corespunzător.

Art.77 – Se interzice blocarea în poziţie deschisă a uşilor de la casele scărilor, de pe coridoare, a celor cu dispozitive de autoînchidere sau a altor uşi care, în caz de incendiu, au rol să oprească pătrunderea fumului, a gazelor fierbinţi şi propagarea incendiilor pe verticală sau pe orizontală.

Art.78. – (1) Dispozitivele care asigură închiderea automată în caz de incendiu a elementelor de protecţie a golurilor (uşi, obloane etc.), cele de acţionare a trapelor şi clapetelor, precum şi cele care menţin în poziţie închisă uşile încăperilor tampon vor fi în permanenţă în stare de funcţionare.

(2) Sistemul de Închidere a uşilor de pe traseele de evacuare trebuie să permită deschiderea cu uşurinţă a acestora în caz de incendiu.

Art. 79 -(1) Căile de acces, de evacuare şi de intervenţie se vor marca cu indicatoare de securitate, conform reglementărilor legale în vigoare, astfel încât traseele acestora să poată fi recunoscute cu uşurinţă, atât ziua cât şi noaptea, de persoanele care le utilizează în caz de incendiu.

(2) Se vor monta indicatoare corespunzătoare la rampele scărilor care duc la demisol sau la subsol ori la uşile de acces către spaţii şi încăperi din care evacuarea nu poate fi continuată.

Art. 80 -În casele scărilor, pe coridoare sau pe alte căi de evacuare ale clădirilor nu se admite amenajarea de încăperi ori locuri de lucru, depozitarea etc., care ar putea împiedica evacuarea persoanelor şi a bunurilor, precum şi accesul personalului de intervenţie.

Art. 81 -Cheile uşilor de acces în clădiri şi cele ale încăperilor încuiate se păstrează în locuri sau la persoane desemnate, astfel încât aceste chei să poată fi identificate şi folosite în caz de necesitate (intervenţie. control, verificări etc.).

Secţiunea a 4-8Colectarea deşeurilor, reziduurilor combustibile şi a ambalajelor şi

distrugerea lor

Art. 82 -(1) Deşeurile şi reziduurile combustibile, utilizate ori rezultate din procesul tehnologic, se colectează ritmic, dar obligatoriu la terminarea schimbului şi se depun în locurile destinate depozitării sau distrugerii lor, astfel încât la locurile de muncă să fie în permanenţă curăţenie.

(2) Se colectează:a) pulberile, rumeguşul şi talaşul, scamele sau resturile textile şi alte

deşeuri combustibile depuse (acumulate) pe pardoseli, pereţi, instalaţii,

maşini, utilaje, aparatură, canale sau alte locuri, precum şi maculatura de birotică;

b) scurgerile de lichide combustibile de pe sol, pardoseli, instalaţii, maşini şi utilaje, canale sau din alte locuri;

c) ambalajele care prezintă pericol de incendiu sau de explozie (lemn, carton, metalice pentru produse inflamabile, carbid etc.);

d) depunerile de grăsimi, vopsele, lacuri etc. de pe elementele instalaţiilor de evacuare.

Art. 83 -(1) Pentru orice tip de activitate se stabileşte modul de gestionare a deşeurilor,

reziduurilor şi a ambalajelor.(2) Gestionarea acestora presupune:a) nominalizarea, după caz, a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor

specifice activităţii;b) indicarea regimului de colectare şi curăţare;c) locurile de depozitare şi modul de distrugere sau de valorificare;d) desemnarea personalului responsabil cu gestionarea lor;e) completarea datelor noi la apariţia oricăror modificări de situaţii.Art. 84 -Deşeurile şi reziduurile de lichide combustibile sau cele din

materiale solide (cârpe, câlţi, bumbac, rumeguş etc.), care conţin astfel de produse, se colectează în cutii sau în vase metalice ori cu căptuşeală metalică interioară, prevăzute cu capac, amplasate în locuri fără risc de incendiu si marcata.

Art. 85 -Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care se reutilizează, se vor depozita, cu asigurarea distanţelor de siguranţă faţă de clădiri, instalaţii, culturi agricole, suprafeţe Împădurite şi alte materiale combustibile, în raport de natura şi de proprietăţile fizico-chimice ale acestora.

Art. 86 -Ambalajele metalice, din material plastic sau din sticlă reutilizabile se curăţă, se spală, sau se neutralizează de restul conţinutului cu materiale adecvate şi se depozitează în locuri special destinate.

Art. 87 -Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care nu se mai reutilizează, se vor distruge prin ardere în crematorii amenajate şi amplasate astfel încât să nu pună în pericol viaţa oamenilor, clădirile, instalaţiile, culturile agricole, suprafeţele împădurite şi alte materiale combustibile. Aceste crematorii trebuie să posede autorizaţiile prevăzute de lege.

Art. 88 -Deşeurile, reziduurile şi ambalajele combustibile, care degajă, prin ardere substanţe sau compuşi periculoşi pentru viaţă sau pentru mediu, pot fi distruse prin foc deschis sub supraveghere, cu respectarea prevederilor în vigoare şi ale prezentelor dispoziţii generale.

Secţiunea a 5-a Reguli pentru sezonul rece

Art. 89. -Înainte de începerea sezonului rece se vor controla şi se vor înlătura defecţiunile constatate, asigurându-se buna funcţionare a:

a) instalaţiilor şi a sistemelor de încălzire existente la agenţi economici, instituţii publice şi la gospodăriile populaţiei (surse de căldură, conducte, corpuri şi elemente de încălzire, sobe, coşuri şi canale de fum etc.);

b) instalaţiilor de încălzire din încăperi în care sunt montate instalaţiile de stingere cu apă, precum şi cele de depozitare a substanţelor chimice de stingere şi din spaţiile de garare a autospecialelor;

c) serpentinelor de încălzire cu aburi sau apă caldă a căminelor, rezervoarelor de depozitare a lichidelor combustibile, a gazelor sau apei pentru stingerea incendiilor;

d) dispozitivelor de încălzire a armăturilor de siguranţă de la rezervoarele de lichide combustibile sau gaze lichefiate;

e) conductelor şi furtunurilor de aburi de la instalaţiile de stingere, precum şi a celor din diverse instalaţii de producţie si auxiliare.

Art. 90 -Componentele instalaţiilor de stingere cu apă, care sunt expuse îngheţului în timpul iernii şi nu sunt prevăzute cu dispozitive fixe de încălzire, vor fi protejate împotriva îngheţului.

Art. 91 -Se vor asigura uneltele şi accesoriile pentru deszăpezirea drumurilor şi a căilor de acces, de

Evacuare şi intervenţie.Art. 92 -Căile de acces şi accesul la sursele de apă sau la dispozitivele

de punere în funcţiune a instalaţiilor de stingere se vor curăţa de zăpadă şi gheaţă, asigurându-se menţinerea permanent liberă a acestora.

Art. 93 -Personalul destinat să răspundă de aprinderea şi de stingerea focurilor va fi instruit asupra regulilor ce trebuie respectate şi, respectiv, luate pe timpul sezonului rece.

Secţiunea a 6.aReguli pentru perioadele caniculare sau secetoase

Art. 94 -În perioadele caniculare sau secetoase persoana fizică cu atribuţii de conducere (primar, patron, utilizator etc.) va elabora un program de măsuri speciale care să contracareze efectele negative ale acestora în sfera prevenirii şi stingerii incendiilor.

Art. 95 -Măsurile speciale trebuie să cuprindă:a) identificarea şi nominalizarea sectoarelor de activitate în care creşte

riscul de incendiu în condiţiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate şi lipsei de precipitaţii;

b) interzicerea utilizării focului deschis în zonele afectate de uscăciune avansată;

c) restricţionarea efectuării, În anumite intervale din timpul zilei, a unor lucrări care creează condiţii favorizante pentru producerea de incendii prin degajări de substanţe volatile sau supraîncălziri excesive;

d) asigurarea protejării faţă de efectul direct al razelor solare a recipientelor, rezervoarelor şi a altor tipuri de ambalaje, care conţin vapori inflamabili sau gaze lichefiate sub presiune prin depozitare la umbră (copertine, şoproane deschise etc.) sau, după caz, prin răcire cu perdele de

apă rece;e) îndepărtarea din locurile unde se află a obiectelor apţi ce (inclusiv a

cioburilor de sticlă) care pot acţiona în anumite condiţii drept concentratori ai razelor solare;

f) intensificarea patrulărilor în zonele cu culturi agricole şi în cele frecventate pentru agrement în locuri cu vegetaţie forestieră;

g) asigurarea rezervelor de apă pentru incendiu şi verificarea zilnică a situaţiei existente;

h) verificarea operativităţii de acţiune a formaţiilor de intervenţie ale serviciilor de pompieri civili;

i) mediatizarea incendiilor determinate de efectele sezonului canicular şi secetos prin detalierea cauzelor şi a împrejurărilor favorizante

Art. 96 -Măsurile speciale stabilite vor fi aduse la cunoştinţă tuturor salariaţilor şi, după caz, populaţiei.

CAPITOLUL IV Dispoziţii finaleArt. 97 -Prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplică în orice

activitate economică, socială, financiară şi administrativă.Art. 98 -În vederea aplicării prezentelor dispoziţii generale factorii de

decizie (patron, utilizator, administrator şi, după caz, primar etc.) vor stabili, prin actele de autoritate prevăzute de lege, aspectele de natură organizatorică şi vor lua măsuri de elaborare a unor metodologii, proceduri, instrucţiuni şi altele asemenea, pentru detalierea anumitor prevederi.

ORDIN nr. 1.080/10.02.2000pentru aprobarea Dispoziţiilor generale privind instruirea în domeniul

prevenirii şi stingerii incendiilor. D.G.P.S.I..OO2

Ministrul de interne,Având în vedere prevederileart.17 alin. (1) lit. c) din Legea nr.121/1996

privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, ale Ordonanţei Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată şi modificată prin Legea nr. 212/1997, şi ale Hotărârii Guvernului nr, 678/1998 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele de prevenire şi stingere a incendiilor, în temeiul art. 13 alin. (2) din Legea nr. 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea

Ministerului de Interne,Emite următorul ordin:Art. 1 -Se aprobă Dispoziţiile generale privind instruirea în domeniu

prevenirii şi stingerii incendiilor D.G.P.S.I.-002, cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2 -Inspectoratul General a Corpului Pompierilor Militari, prin marile unităţi şi unităţile de pompieri militari va urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.

Art. 3 -Nerespectare prevederilor Dispoziţiilor generale privind instruirea

în domeniul prevenii şi stingerii incendiilor -D.G.P.S.I.-002 atrage răspunderea potrivit legii,

Ar!. 4 -Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial României, Partea 1, şi va intra în vigoare la 30 de zile de la da publicării lui.

Ministru de interne, Mircea Mureşan, Secretar de statBucureşti, 10 februarie 2000.

Ordinul Nr.1080/2000

DISPOZŢII GENERALEprivind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.

D.G.P.S.I..OO2

CAPITOLUL I Scopul şi domeniul de aplicare

Art. 1 -Prezentele Dispoziţii genera le privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor D.G.P.S.I.-OO2, denumite, în continuare dispoziţii generale, stabilesc principiile, modalităţile, cerinţele şi condiţiile necesare în vederea organizării şi desfăşurării activităţii de instruire în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor a persoanelor angajate în muncă, în cadrul educaţiei profesionale permanente.

Art. 2 -Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor a persoanelor angajate în muncă constituie palie componentă a activităţii de apărare împotriva incendiilor desfăşurate de persoanele fizice şi juridice potrivit prevederilor legale în vigoare.

Art. 3 -Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi cu personal angajat în condiţiile prevăzute de lege sunt obligate să organizeze şi să desfăşoare instruirea acestuia în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor pe baza prezentelor dispoziţii generale, precum şi a altor reglementări specifice.

Art. 4 -Instruirea salariaţilor în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor este parte componentă a pregătirii profesionale a acestora şi are ca scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare în vederea prevenirii şi stingerii incendiilor la locul de muncă şi, după caz, în incinta agenţilor economici şi a instituţiilor în cauză.

Art. 5 -Termenii specifici utilizaţi în cuprinsul prezentelor dispoziţii genera le au înţelesul celor utilizaţi în legislaţia specifică domeniului apărării împotriva incendiilor.

CAPITOLUL IICategorii de instructaje şi cerinţe specifice

Art. 6 -Categoriile de instructaje în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, prin care se realizează instruirea la angajare şi instruirea periodică, sunt:

a) instructajul introductiv general; b) instructajul specific locului de muncă; c) instructajul periodic;d) instructajul pe schimb, acolo unde situaţia o impune;e) instructajul special pentru lucrări periculoase;f) instructajul la conversia profesională;g) instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a

instituţiei.Art. 7 -instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe

cu privire la:a) sistemul de acte normative generale care reglementează activitatea

de apărare împotriva incendiilor şi de acte normative specifice profilului agentului economic sau instituţiei;

b) modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor la nivelul agentului economic sau al instituţiei;

c) formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor; d) mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, cu care

sunt echipate construcţiile şi instalaţiile, tehnologice proprii, si modul de utilizare a acestora;

e) modul de acţiune În cazul observării şi anunţării unui incendiu:f) acţiunile ce trebuie întreprinse dupăperceperea alarmei de incendiu.Art. 8 -la instructajul introductiv generalparticipă următoarele categorii de persoane:a) noii angajaţi in muncă (pe bază de contract individului de muncă,

convenţie civilă etc.);b) salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea

respectivă;c) lucrătorii sezonier, temporari sau zilieri;d) elevii şcolilor profesionale, liceelor industriale şi studenţii aflaţi în

practică de specialitate;Art. 9 -În cazul unui număr mare de participanţi, la această categorie de

instructaj se vor constitui grupe având cel mult 20 de persoane.Art. 10 -Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin

reglementări interne, depinzând în principal de specificul activităţii complexitatea proceselor tehnologice gradul de vulnerabilitate la incendiu şi explozie al obiectivului, precum şi de nivelul de pregătire al participanţilor, dar nu va fi mai mică de 8 ore.

Art. 11 La terminarea perioadei de instructaj introductiv general persoanele instruite vor fi verificata pe bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate, pentru fiecare categorie de personal stabilindu-se nivelul minim de cunoştinţe necesare.

Art. 12 Nu vor fi admise la locurile de muncă persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe prezentate în cadrul instructajului introductiv general.

Art. 13 .Instructajul specific locului de muncă se face după instructajul introductiv general, executându-se individual de către şeful locului de muncă

respectiv.Art. 14 -La efectuarea instructajului specific locului de muncă se

urmăreşte să se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:a) caracteristicile fizico-chimice şi clasele de periculozitate ale

substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de muncă; b) cauzele potenţiale şi riscurile (pericolele) de incendiu şi/sau

explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;c) descrierea, funcţionarea şi modul de urmărire şi intervenţie la

instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de lalocurile de muncă, inclusiv la cele de prevenire a incidentelor şi avariilor

tehnologice;d) conţinutul instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor şi al planurilor

de intervenţie specifice;e) descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a

instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie Împotriva incendiilor;

f) sarcinile specifice care îi revin persoanei instruite pentru prevenirea incendiilor, evacuarea persoanelor şi a bunurilor şi pentru anunţarea şi stingerea incendiilor,

Art. 15 -Durata instructajului prevăzut la art. 13 depinde de complexitatea locului de muncă (construcţii, instalaţii, utilaje) şi nu va fi mai mică de 8 ore repartizate pe timpul perioadei de lucru de probă.

Art. 16 -Problemele prezentare pe timpul instructajului specific locului de muncă vor fi urmate în mod obligatoriu de practice.

Art. 17 -Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se va face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.

Art. 18 -Instructajul periodic se execută cu toate categoriile de salariaţi şi are o durată de cel puţin două ore, având drept scop reîmprospătarea, completarea şi detalierea cunoştinţelor dobândite prin instructajul introductiv general şi prin instructajul specific locului de muncă.

Art. 19 -Instructajul periodic se execută pe baza tematicii anuale şi a graficului de instruire, aprobate de patron.

Art. 20 -Tematica orientativă anuală de instruire , adaptată fiecărei categorii de salariaţi, se structurează de regulă astfel:

a) actele normative care reglementează activitatea de apărare împotriva incendiilor;

b) obligaţiile generale şi specifice care revin categoriilor de salariaţi;c) riscul de incendiu, cauzele potenţiale de incendiu prezentate de

instalaţiile utilitare ale construcţiilor şi de procesele de muncă desfăşura te, normele, regulile şi măsurile de prevenire şi înlăturare a acestora;

d) descrierea, funcţionarea, întreţinerea şi modul de utilizare a tuturor sistemelor de protecţie împotriva incendiilor, aflate în dotare;

e) acţiunea salariaţilor în cadrul echipelor de intervenţie (răspuns) în caz de incendiu la antrenamente si exerciţii practice.

Art. 21 -Tematica orientativă se adaptează şi se completează pe parcurs de către cei care execută instruirea cu concluziile şi învăţămintele rezultate

din:a) controale le efectuate privind respectarea normelor şi a sarcinilor

stabilite;b) incendiile şi evenimentele produse în sectoare de activitate

similare;c) alte probleme care se consideră necesare.Art. 22 -În graficul anual de instruire se menţionează periodicitatea

instructajelor şi se precizează zilele în care acestea se execută, eşalonat, pe locurile de muncă şi pe categorii de salariaţi.

Art. 23 -Intervalul dintre două instructaje periodice se stabileşte de către patron, ţinând seama de următoarele:

-cel mult o lună (30 de zile) pentru personalul muncitor cu funcţii de execuţie sau operative;

-1-3 luni pentru personalul care lucrează direct şi nemijlocit la aparate, maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice (tehnicieni, maiştri, subingineri, ingineri), precum şi pentru analişti, cercetători şi personalul din laboratoare;

-3-6 luni pentru personalul TESA din secţiile şi sectoarele de producţie, control tehnic, cercetare, proiectare, de întreţinere şi reparaţii, investiţii, transporturi, precum şi pentru cel care lucrează În instituţii publice;

-1-6 luni pentru personalul TESA care are atribuţii de organizare, conducere şi control (şefi de secţii, ateliere, instalaţii, depozite etc.), pentru cel din conducerea agentului economic sau a instituţiei, precum şi pentru cel din structura autorităţilor publice locale şi a administraţiei publice centrale de specialitate şi a instituţiilor statului.

Art. 24 -Instructajul periodic se va face obligatoriu, în următoarele cazuri:a) când uri salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristica de la

locul de muncă;b) când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse

noi tehnologii;c) la reluarea activităţii după producerea unui eveniment negativ

(incendiu, explozie, calamitate naturală, avarie);d) când au apărut modificări ale legislaţiei specifice domeniului apărări

împotriva incendiilor sau conexe acesteia.Art. 25 -Pe timpul desfăşurări instructajului periodic se va pune accent

pe demonstraţiile practice, salariaţii fiind angrenaţi efectiv în executarea unor operaţiuni specifice.

Art. 26 -Verificarea persoanelor instruite privind cunoştinţele însuşite şi deprinderile formate în timpul instructajului periodic se va face prin sondaj, insistându-se de fiecare dată pentru clarificarea problemelor şi eliminarea deficienţelor constatate.

Art. 27 -Anual se efectuează o verificare de fond pe bază de teste tip chestionar asupra nivelului de însuşire şi cunoaştere a problematicii care a făcut obiectul instructajului periodic, rezultatele consemnându-se În fisa individuală de instructaj.

An. 28 -(1) Instructajul periodic se face de către persoanele desemnate de patron, astfel:

-pentru personalul muncitor, de către conducătorul locului de muncă

respectiv;-pentru personalul încadrat pe funcţii tehnice şi administrative din

sectoarele de producţie şi din compartimentele de cercetare, proiectare, întreţinere, reparaţii, controlul calităţii, aprovizionare tehnico-materială şi desfacere de către şefii compartimentelor respective;

-pentru şefii de secţii, sectoare, compartimente şi servicii funcţionale şi şefii de departamente, de către conducătorul tehnic.

(2) Pentru agenţii economici sau instituţiile care au cel mult 9 salariaţi efectuarea instructajului periodic este sarcina exclusivă a patronului.

Art. 29 .(1) Instructajul pe schimb se execută la intrarea în schimbul de lucru cu

salariaţii din locurile de muncă cu risc mare şi foarte mare de incendiu, nominalizate de patron.

(2) Durata acestui instructaj nu va depăşi 10-15 minute.Art. 30 -Instructajul pe schimb se efectuează, de regulă, pentru

atenţionarea salariaţilor din tura de serviciu asupra principalelor reguli şi măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, care trebuie urmărite ţinându-se seama de constatările din tura anterioară, precum şi de operaţiunile sau lucrările care se execută pe timpul schimbului respectiv.

Art. 31 -Instructajul pe schimb se efectuează de conducătorul locului de muncă, execuţia consemnându-se, sub semnătură, în registrul de predare-primire a schimbului de lucru.

Art. 32 -Instructajul special pentru lucrări periculoase se execută înainte de începerea unor lucrări în timpul cărora pot apărea situaţii generatoare de incendiu din cauza manifestării unor surse specifice de aprindere sau a creării unor condiţii potenţial explozive.

Art. 33 -Lucrările care fac obiectul unui astfel de instructaj se referă în principal la:

a) lucrări de sudare;b) lucrări de tăiere sau lipire cu flacără;c) lucrări care pot provoca scântei mecanice;d) lucrări care pot provoca scântei şi arcuri electrice sau scurtcircuite;e) lucrări de topire a bitumului sau asfaltului;f)lucrări de curăţare prin ardere a unor utilaje, aparate, conducte

tehnologice sau conductoare electrice;g) lucrări pentru distrugerea prin ardere a unor deşeuri sau reziduuri

nerecuperabile sau neutilizabile;h) lucrări la care se utilizează foc deschis (dezgheţări, decongelări,

aprinderea cuptoarelor tehnologice, cazanelor etc.)i) punerea ori repunerea în funcţiune a instalaţiilor şi utilajelor

tehnologice care prezintă risc foarte mare de incendiu sau oprirea acestora;j) aplicarea unor materiale de protecţie din care se pot degaja cu

uşurinţă vapori şi gaze inflamabile şi/sau explozive;k) curăţarea interioară a unor vase, rezervoare, recipiente sau

sisteme de evacuare în care au fost stocate, prelucrate sau vehiculate produse combustibile etc.;

l) prelevarea de probe din recipiente sau instalaţii care conţin

substanţe periculoase;Art.34 – (1) Instructajul special pentru lucrări periculoase, se efectuează

astfel:a) privind tehnologia de execuţie, de către conducătorul formaţiei de

lucru;b) privind condiţiile tehnologice, de către conducătorul locului de

muncă;(2) Efectuarea instructajului special pentru lucrări periculoase se

consemnează, după caz, în permisul (autorizaţia) de execuţie a lucrării, registrul de tură sau în fişele individuale;

(3) Conţinutul permisului de lucru cu foc este prezentat în anexa nr.7 la Normele Generale de Prevenire şi Stingere a Incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr.775/1998, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.384 din 9 octombrie 1998, iar cel al autorizaţiei de lucru este prevăzut în Normele Specifice, emise de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate.

Art.35 - Instructajul la conversia profesională se desfăşoară cu toate categoriile de salariaţi care au parcurs un astfel de curs, potrivit art.135 din Legea Învăţământului nr.84/1995, Republicată şi/sau conform prevederilor Normelor Metodologice privind organizarea, desfăşurarea şi absolvirea cursurilor de calificare, recalificare, perfecţionare şi a altor forme de pregătire profesională a şomerilor şi ale Normelor de Înfiinţare, organizare şi funcţionare a centrelor de calificare, recalificare şi perfecţionare a şomerilor, aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul muncii şi protecţiei sociale, nr. 435/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, numărul 54 din 15 martie 1996.

Art.36 – La stabilirea problematicii pentru instructajul de conversie profesională, a persoanelor care îl efectuează a duratei necesare, a modului de verificare a însuşirii cunoştinţelor se vor avea în vedere, următoarele:

a) în cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în acelaşi loc de muncă în care au lucrat şi înainte de conversia profesională, şeful locului de muncă va prelucra cu acestea numai unele aspecte din cadrul problematicii pentru instructajul specific locului de muncă pe care le apreciază că sunt necesare ca urmare a noilor sarcini de muncă pe care le au de îndeplinit;

b) În cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitatea în alt loc de muncă din cadrul aceluiaşi agent economic sau al aceleiaşi instituţii în care au fost angajate şi înainte de conversia profesională, inclusiv pentru cele recrutate din rândul şomerilor după conversia profesională se vor respecta prevederile art.13 şi următoarele din prezentele dispoziţii generale;

c) in cazul persoanelor care îşi vor desfăşura activitate a în cadrul altui agent economic sau al altei instituţii, acestea se consideră nou-angajate şi vor parcurge categoriile de instructaje prevăzute de prezentele dispoziţii, generale.

Art. 37 -Instructajul pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei se desfăşoară cu persoanele care execută temporar diferite activităţi În locuri cu risc de incendiu şi/sau de explozie din incinta agentului economic

sau a instituţiei respective, şi anume:a) personalul societăţilor comerciale de construcţii-montaj şi instalaţii;b) personalul societăţilor comerciale (firmelor) de reparaţii, revizii,

Întreţinere şi de service;c) conducătorii auto şi mijloacele pentru transportul materialelor

periculoase şi personalul aparţinând căilor ferate;d) personalul de pază aparţinând altor societăţi comerciale sau firme

specializate;e) vizitatori în grup de minimum 5 persoane.Art. 38 -locurile cu risc de incendiu şi/sau de explozie din incinta

agentului economic sau a instituţiei pentru care se execută instructajul pentru personalul prevăzut la art. 37 se stabilesc prin act de autoritate ai patronului.

Alt. 39 -Instructajul pentru, personalul din afara agentului economic sau a instituţiei se efectuează, de regulă, de personalul tehnic cu atribuţii În domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, de şeful serviciului de pompieri civili

sau de conducătorul locului În care este prevăzut un asemenea instructaj.

Art. 40 -Problematica instructajului constăÎn: a) prezentarea procedurilor specifice instructajului introductiv general

pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 371it. a) şi b);b) prezentarea procedurilor din cadrul instructajului specific locului de

muncă pentru categoriile de persoane prevăzute la art. 371it. c) şi d);c) prezentarea unei proceduri special Întocmite pentru persoanele

prevăzute la art. 371if. e), prin care acestea sunt instruite sumar (maximum 15 minute) asupra principalelor reguli de prevenire a incendiilor pe care trebuie să le respecte şi sunt atenţionate asupra unor pericole existente În anumite locuri de pe traseul parcurs În incinta agentului economic sau a instituţiei.

Art. 41 -Consemnarea efectuării instructajului pentru personalul din afara agentului economic sau a instituţiei se face Într-un proces verbal Întocmit În acest scop, care să conţină problematica prezentată, Însoţit de tabele cuprinzând numele, prenumele şi semnătura persoanelor instruite.

CAPITOLUL III Înregistrarea şi confirmarea instructajului

Art. 42 -Instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se certifică prin înscrisuri realizate, după caz, în fişa individuală de instructaj p.s.i., registrul de predare-primire a schimbului sau procesele-verbale de instruire.

Art. 43 Fişele individuale de instructaj p.s.i. se întocmesc pentru toate persoanele angajate, conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentele dispoziţii generale.

Art. 44 -După efectuarea instructajelor este obligatorie completarea fişelor individuale de instructaj p.s.i., înscrisul efectuându-se cu pastă sau cu cerneală.

Art. 45 -După completare fişa individuală de instructaj p.s.i. se semnează de către persoana instruită şi de persoanele care au efectuat şi au verificat instructajul.

Art. 46 -Prin semnătură persoana instruită demonstrează participarea la instructaj, iar persoana care a verificat instructajul confirmă, pe baza examinării persoanei instruite, că aceasta şi-a Însuşit cunoştinţele.

Art. 47 -Conducătorii locurilor de muncă vor păstra fişele individuale de instructaj p.s.i. pentru personalul din subordine.

CAPITOLUL IV Organizarea activităţii de instruire

Art. 48 -Organizarea activităţii de instruire a personalului angajat în muncă se va face avându-se în vedere următoarele:

a) responsabilitatea patronului privind informarea şi instruirea salariaţilor cu privire la actele normative, normele, regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, precum şi asupra sarcinilor ce le sunt stabilite prin planurile de intervenţie;

b) obligaţiile salariaţilor în domeniul apărării împotriva incendiilor nu vor afecta principiul responsabilităţii patronu1ui, care trebuie să se folosească de instrumentul verificării cunoaşterii acestor obligaţii;

c) în contextul responsabilităţii sale patronul va asigura măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru instruirea eficientă a salariaţilor în domeniul apărării

împotriva incendiilor.Art. 49 -Sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice vizează în principal:a) desemnarea personalului care execută instructajele şi verifică

însuşirea cunoştinţelor;b) stabilirea categoriilor de instructaje, a salariaţilor cuprinşi şi a duratei

instructajelor în funcţie de specificul activităţii agentului economic sau a instituţiei şi de periodicitatea instructajelor;

c) Întocmirea sau procurarea documentelor şi materialelor pentru planificarea, organizarea, desfăşurarea şi verificarea instructajelor;

d) asigurarea bazei materiale şi documentare corespunzătoare;Art. 50 -Instruirea salariaţilor În domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor

se realizează de către persoanele competente.Art. 51 -Prin persoană competentă seÎnţelege persoana care:a) este bine pregătită profesional;b) cunoaşte problematica specifică domeniului apărării împotriva

incendiilor;c) posedă calităţi psihopedagogice şi atestatele prevăzute de lege.Art. 52 -(1) Pot fi desemnate să execute instructaje în domeniul prevenirii

şi stingerii incendiilor următoarele categorii de personal:a) cadre tehnice cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;b) persoane cu atribuţii de conducere În cadrul unităţii, departamentului,

compartimentului sau al sectorului de activitate (secţie, sector, atelier,

instalaţie etc.);c) şeful serviciului de pompieri civili;d) persoane atestate ca specialişti, verificatori şi experţi în domeniul

prevenirii şi stingerii incendiilor;e) cadre desemnate din unităţile Corpului Pompierilor Militari.(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) efectuează şi verificările privind

însuşirea cunoştinţelor de către persoanele instruite.Art. 53 -(1) În activitatea de instruire pe linia prevenirii şi stingerii

incendiilor se pot folosi forme şi mijloace diferite, astfel:a) forme şi mijloace vizuale: afişe, afişate, broşuri, pliante, fotomontaje,

panouri, inscripţii şi indicatoare de securitate, grafice, machete, fotografii etc.;b) forme şi mijloace audiovizuale: filme de scurt metraj, Înregistrări video,

proiecţii comentate de diafilme sau la epidiascop şi altele;c) forme şi mijloace auditive: instructaje, conferinţe, expuneri, consultaţii,

dezbateri, concursuri, casete audio sau discuri etc.;d) forme şi mijloace practic-aplicative: exerciţii, aplicaţii, demonstraţii,

antrenamente, executate la locul de muncă sau în poligoane speciale.(2) la alegerea formelor şi mijloacelor se va avea în vedere asigurarea

caracterului intensiv pentru activitatea de instruire.Art. 54 -Instructajele în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se vor

face pe baza unor materiale scrise (proceduri), aprobate de patron şi realizate de către persoanele desemnate.

Art. 55 -Baza materială si documentară necesară În vederea desfăşurării si verificării

instructajelor va cuprinde:.a) legislaţia specifică în vigoare;b) manuale şi cursuri de specialitate;c) standarde;d) cărţi, broşuri, Îndrumătoare, cataloage, pliante, reviste;e) filme, diapozitive;f) afişe, panouri grafice, fotomontaje;g) machete, mostre de dispozitive şi instalaţii;h) teste de verificare.

CAPITOLUL VCerinţe privind materialele necesare în vederea instruirii în domeniul

prevenirii şi stingerii incendiilor

Art. 56 -La realizarea materialelor de instruire în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se va ţine seama în principal de următoarele cerinţe:

I. Cerinţe generale:a) conţinutul materialelor va fi În concordanţă cu bazele teoretice ale

activităţii de apărare Împotriva incendiilor, precum şi cu legislaţia specifică în vigoare;

b) realizarea materialelor se va baza pe

principiile pedagogiei moderne;c) conţinutul şi realizarea materialelor vor fi adecvate nivelului de

pregătire a subiecţilor cărora li se adresează.

II. Cerinţe specifice pentru cursuri şi manuale:

a) să fie elaborate în baza unei documentaţii bibliografice actualizate;b) să folosească terminologia specifică domeniului apărării Împotriva

incendiilor;c) redactarea să fie clară, concisă, fără formulări şablon;d) cunoştinţele să fie expuse în mod sistematic, într-o ordine logică;e) gradul de abstractizare să fie în concordanţă cu nivelul de pregătire a

persoanelor cărora li se adresează;f) structura materialelor să asigure o alternativă şi un raport optim între

cunoştinţele teoretice şi practice corespunzătoare nivelului de pregătire a personalului căruia îi sunt adresate;

g) să surprindă ilustraţii şi desene, ideograme şi tabele.

III. Cerinţe specifice pentru afişe:

a) grafica să fie simplă, fără greşeli tehnice, accentuându-se elementele principale ale temei şi suprimându-se detaliile nesemnificative;

b) se vor utiliza culori vii, contrastante, În concordanţă cu subiectul;c)să nu aibă text sau textul să fie scurt, concis şi vizibil de la 4-5 m

distanţă.

IV. Cerinţe specifice pentru filme:

a) scenariul să asigure perceperea corectă şi clară a mesajului;b) imaginea să fie clară şi sugestivă (cromatică, fond, iluminare,

unghiulaţie, efecte speciale);c) sonorul să fie clar (dialog, comentarii, muzică, zgomot);d) să existe sincronizare imagine sunet;e) forme de prezentare: filmări reale şi animaţie;f)durata proiecţiei să fie de 10-20 de minute.

V. Cerinţe specifice pentru teste de verificare:

a) să cuprindă un număr suficient de întrebări-problemă din materialul de instruire utilizat;

b) întrebările care compun testul să fie formulate într-o formă clară şi concisă, astfel încât să permită un răspuns scurt care să necesite cât mai puţin timp pentru scris;

c) să fie însoţite de sistemul de cotare, grile de verificare şi instrucţiuni de completare.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii finale

Art. 57 -Prevederile prezentelor dispoziţii generale nu se aplică salariaţilor desemnaţi să facă parte din serviciile de pompieri civili, a căror instruire se face pe baza tematicii adecvate pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice.

Art. 58 -Pentru salariaţii angajaţi implementarea sistemului de instruire prevăzut de prezentele dispoziţii generale se va realiza În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestora.

Art. 59 -(1) În situaţia clădirilor sau a amenajărilor folosite simultan de mai mulţi utilizatori, proprietarul clădirii va pune la dispoziţie acestora procedurile specifice instructajului introductiv general, efectuarea celorlalte categorii de instructaje rămânând În răspunderea utilizatorului.

(2) Intervalele de timp la care se planifică instructajul periodic sunt stabilite de proprietarul clădirii sau al amenajării prin contractul, convenţia, Înţelegerea de Închiriere sau prin locaţia de gestiune etc.

(3) Utilizatorul trebuie să facă dovada Însuşirii de către toţi salariaţii proprii a cunoştinţelor şi problematicii care au făcut obiectul instruirilor.

Art. 60 -Instruirea populaţiei în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se face de către pompierii militari, în cooperare cu organele administraţiei publice locale şi cu sprijinul mijloacelor de comunicare în masă locale şi centrale.

Art. 61 -(1) În clădirile publice în care se organizează activităţi la care participă simultan mai mult de 50 de persoane, prin grija proprietarului sau a administratorului clădirii respective, înainte de începerea activităţii se va prezenta o procedură sintetică privind regulile generale de prevenire a incendiilor şi modul de comportare şi acţiune în caz de urgenţă publică de incendiu.

(2) Informarea călătorilor asupra riscurilor, regulilor şi măsurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor În mijloacele de transport public (metrou, auto, feroviar, aerian sau naval) se face prin grija personalului desemnat de patron.

Art. 62 -Patronii, utilizatorii, proprietarii, administratorii şi alţii asemenea vor asigura păstrarea tuturor documentelor care să certifice, ori de câte ori situaţia o impune, organizarea şi desfăşurarea instruirii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor În conformitate cu prevederile prezentelor dispoziţii generale.

Art. 63 -Pentru instruirea personalului în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor patronul poate Încheia contracte ori convenţii cu persoane fizice sau juridice care deţin competenţa necesară în vederea desfăşurării acestei activităţi.

Art. 64 -Persoanele fizice sau juridice care realizează în scopul comercializării materiale pentru instruire în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor (manuale, cursuri, broşuri, afişe, pliante, filme etc.) trebuie să obţină avizul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

ANEXĂ la dispoziţiile generaleCopertă faţăUNITATEA………………………..

FIŞĂ INDIVIDUALĂ de instructaj p.s.i.

(model)

Numele şi prenumele …………………………………………………………………………………

Marca………………………………………………………………………………………………….

Domiciliul …………………………………………………………………………………………….

Copertă verso

ATENŢIE!

Nici o persoană nu va fi admisă la lucru fără efectuarea instructajului introductiv general şi a instructajului la locul de muncă.

Pagina 1Datele personale

Data şi locul naşterii …………………………………………………………………………………….

Studii…………………………………………………………………………………………………….

Calificarea (specialitatea, meseria) ……………………………………………………………………..

Locul de muncă …………………………………………………………………………………………

Funcţia …………………………………………………………………………………………………..

Instructaj la angajare

1.INSTRUCTAJUL INTRODUCTIV GENERALInstructajul a fost efectuat la data de ………………………… timp de

……….ore, de către……………………………………………, având funcţia de ……………………….. .

Conţinutul instructajului …………………………………………………………………………………

Semnătura salariatului Semnătura persoanei care a verificat

(persoanei instruite)……………………… însuşirea cunoştinţelor………………………………..

2.INSTRUCTAJUL LA LOCUL DE MUNCĂInstructajul a fost efectuat la data de ……………………… pentru locul de

muncă…………………...,specialitatea (meseria) ……………………….., timp de …………ore de

către ………………………..,având funcţia de ………………………………….. . Conţinutul instructajului

………………………………………………………………………………..

Semnătura salariatului Semnătura persoanei care a verificat

(persoanei instruite) ……………………. însuşirea cunoştinţelor………………………………..

3.ADMIS LA LUCRUData

……………………………………………………………………………………………………

Numele şi prenumele ………………………………………………………………………………….

Funcţia (şef secţie/ atelier/ şantier, etc.)……………………………………………………………….

Pagina 2 şi următoarele Nr.crt. Data

instructajuluiMaterialul

predatSemnătura

Persoanei instruite

Persoanei care a efectuat instructajul

DISPOZIŢII GENERALEprivind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a

platformelor amenajate cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a

incendiilor -D.G.P.S.I. -003

Dispoziţii generale

Prezentele dispoziţii generale stabilesc principii, criterii, cerinţe si condiţii tehnice obligatorii, care se aplică, indiferent de titularul dreptului de proprietate, la echiparea, dotarea şi exploatarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate cu mijloace tehnice de p.s.i., în scopul reducerii riscului de incendiu, al preîntâmpinării izbucnirii, limitării şi diminuării efectelor negative ale incendiilor, al protecţiei utilizatorilor şi forţelor de intervenţie, precum şi pentru stingerea incendiilor in condiţii de operativitate si eficientă.

La introducerea unor noi activităţi, echipamente, instalaţii, tehnologii, aparate şi altele asemenea, factorii implicaţi în domeniu vor stabili măsuri, cerinţe şi condiţii specifice de echipare şi dotare pe baza documentaţiilor puse la dispoziţie de producători, furnizori, proprietari sau utilizatori, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

Pentru construcţiile monumente istorice sau de arhitectură prevederile prezentelor dispoziţii generale se aplică numai în condiţiile neafectării caracterului monumentului.

Clasificarea mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor

Potrivit roiului pe care îl au în asigurarea protecţiei construcţiilor, instalaţiilor tehnologice, platformelor amenajate şi utilizatorilor la acţiunea focului, mijloacele tehnice de p.s.i. se clasifică În următoarele categorii principale:

a) sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare, avertiza re şi alertare în caz de incendiu, destinate detectării şi semnalizării incendiilor produse în zona supravegheată, în scopul luării măsurilor imediate pentru alarmarea, avertizarea sau evacuarea persoanelor, acţionarea unor echipamente de stingere sau de protecţie, transmiterea apelurilor de urgenţă şi alertarea forţelor de intervenţie;

b) sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor, care asigură prezenţa substanţei de stingere în zona protejată sau limitează propagarea incendiului în încăperi şi spaţii adiacente locului de izbucnire;

c) stingătoare şi alte aparate de stins incendii, care conţin substanţe de stingere ce pot fi dirijate asupra unui focar de ardere, prin acţionare manuală sau automată, sub efectul

presiunii create în interiorul acestora sau datorită efectelor produse În zona supravegheată de fenomenele fizico-chimice asocia te incendiului;

d) utilaje, unelte şi alte mijloace iniţiale de intervenţie utilizate pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor, Întreruperea arderii În diferite focare şi, după caz, stingerea acestora.

Mijloacele tehnice de p.s.i. utilizate pentru întreruperea procesului de

ardere sau pentru protejarea materialelor combustibile din aproprierea focarului sunt:

a) apa care poate fi aplicată direct asupra focarului sau sub formă de jet compact ori pulverizat (ceaţă sau ploaie), folosindu-se diferite mijloace uzuale (găleţi, vase etc.), accesorii ale hidranţilor şi instalaţii specia le (sprinkler, drencer, pulverizatoare). Efectul, de stingere se realizează, în principal, prin răcirea materialului care arde şi prin izolarea

suprafeţei. incendiate de oxigenul atmosferic;b) spumanţii folosiţi pentru obţinerea spumelor aeromecanice, care sunt

refulate asupra suprafeţelor incendiate prin intermediul instalaţiilor de stingere fixe, semifixe şi mobile sau aferente autospecialelor de intervenţie. Efectul de stingere este determinat de stratul de spumă care provoacă răcirea parţială a suprafeţei incendiate şi limitează vaporizarea în zona de flăcării şi accesul oxigen ului atmosferic;

c) pulberile stingătoare aplicate asupra focarului prin utilizarea unor instalaţii, utilaje şi aparate adecvate, determină stingerea incendiului, În principal, prin agenţii de stingere generaţi la descompunerea pulberii sub acţiunea temperaturii şi crearea unor bariere care limitează accesul oxigenului atmosferic în zona de ardere;

d) aburul , deversat în zona protejată prin intermediul unor instalaţii adecvate, diluează concentraţia de oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere sau atmosfera potenţial explozivă formată În urma unor scăpări de gaze;

e) gazele inerte refulate asupra focarului prin instalaţii speciale, stingătoare şi alte aparate; realizează efectul de stingere, În principal, prin reducerea concentraţiei de oxigen sub limita necesară continuării procesului de ardere;

f) agenţii stingători sau neutralizatori speciali, refulaţi in zona protejată prin intermediul, unor instalaţii şi utilaje specia le sau stingătoare, inhibă sau stopează arderea prin neutralizarea radicalilor liberi necesari continuării reacţiei de oxidare.

Principalele tipuri de mijloace tehnice de p.s.i., sunt prevăzute în anexa nr.1.

Criterii de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere

a incendiilor

Echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate cu mijloace tehnice de p.s.i. se asigură conform reglementărilor tehnice, normelor specifice de p.s.i., prezente lor dispoziţii generale, precum şi pe baza concluziilor desprinse din scenariile de siguranţă la foc şi din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor.

La stabilirea tipurilor de mijloace tehnice de p.s.i. cu care se echipează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate, se au în vedere următoarele criterii:

a) condiţiile şi cerinţele tehnice precizate în reglementările specifice;

b) interdependenţa dintre nivelurile admise ale criteriilor de performanţă şi ale timpilor privind siguranţa la foc şi factorii de determinare şi evaluare ai acestora;

c) posibilităţile de acţionare în spaţii închise, în subsoluri, la înălţime sau în medii cu nocivitate mărită;

d) funcţiile caracteristice şi performanţele mijloacelor tehnice de p.s.i.;e) eficienţa şi compatibilitatea substanţelor de stingere cu clasele de

incendiu, potrivit anexei nr.2;f) valoarea construcţiei, a instalaţiei tehnologice, a platformei

amenajate, inclusiv a bunurilor protejate;g) influenţa substanţelor de stingere, asupra utilizatorilor

(persoanelor), elementelor de construcţie ale clădirii şi mediului;h) compatibilitatea dintre diferite substanţe de stingere folosite

simultan sau succesiv;i) capacităţile fizice şi psihice ale personalului care poate utiliza

aceste mijloace;j) raportul cost/eficienţă;La lucrările de amenajări sau schimbări de destinaţie a construcţiilor,

instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate existente, la care din punct de vedere tehnic nu pot fi îndeplinite anumite prevederi ale reglementărilor tehnice, ale normelor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor şi ale prezentelor dispoziţii generale, se vor asigura măsuri compensatorii corespunzătoare situaţiilor date;

Pentru toate construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate, se vor asigura alarmarea şi avertizarea utilizatorilor (persoanelor) în caz de incendiu cu sisteme, instalaţii şi mijloace conform reglementărilor tehnice.

Numărul de stingătoare cu care se dotează construcţiile, se stabileşte potrivit anexei nr.3 sa, după caz, normativelor tehnice ori normativelor specifice, dacă prin acestea se prevede un număr mai mare.

Pentru tipurile de construcţii, instalaţii tehnologice şi platforme amenajate care nu se încadrează în prevederile reglementărilor tehnice şi normelor specifice, se recomandă verificarea necesităţii şi oportunităţii echipării şi dotării acestora cu anumite tipuri de mijloace tehnice de p.s.i. prin utilizarea unor proceduri şi metode de calcul agreate.

Cerinţe şi condiţii tehnice specifice

Cerinţe şi condiţii tehnice specifice privind amplasarea, marcarea şi depozitarea mijloacelor tehnice de p.s.i.

Mijloacele tehnice de p.s.i. cu care sunt echipate şi dotate construcţiile instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate, se amplasează şi/sau depozitează conform documentaţiilor tehnice de execuţie şi reglementărilor specifice în locuri ferite de intemperii, agenţi corozivi, efecte negative ale

temperaturii etc. sau, după caz, se protejează corespunzător mediilor în care se utilizează.

La amplasarea mijloacelor tehnice de p.s.i. care sunt utilizate de personalul de pe locurile de muncă şi/sau de forţele de intervenţie, în caz de incendiu, se au în vedere următoarele cerinţe:

a) locurile de amplasare să fie vizibile, uşor accesibile (pe căi de evacuare, coridoare, holuri, în zonele ieşirilor şi alte asemenea spatii) şi la distanţe optime faţă de focarele cele mai probabile;

b) Înălţimea de montare şi greutatea acestora să fie pe măsura capacităţi lor fizice ale persoanelor care le utilizează;

c) să fie bine fixate şi să nu împiedice evacuarea persoanelor în caz de incendii.

Locurile de amplasare a mijloacelor tehnice de p.s.i. vor fi indicate prin marcaje sau panouri de semnalizare, conform prevederilor legale.

La amplasarea stingătoarelor în perimetrul suprafeţei protejate se recomandă respectarea următoarelor valori ale distanţelor şi înălţimii de montare:

a) maximum 15 m şi 20 m faţă de cele mai importante focare din clasele B si A;

b) minimum 2 m faţă de focarele posibile;c) maximum 1,4 m înălţime faţă de pardoseală.Mijloacele tehnice de p.s.i. se marchează în conformitate cu prevederile

reglementărilor tehnice şi ale standardelor specifice.Pe timpul exploatării se asigură lizibilitatea marcajelor, precum şi

protejarea acestora împotriva deteriorărilor de orice fel.

Cerinţe şi condiţii tehnice specifice privind starea de funcţionare a mijloacelor tehnice de p.s.i.

Mijloacele tehnice de p.s.i cu care se echipează şi se dotează construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate se întreţin permanent în stare de funcţionare, cu asigurarea fiabilităţii şi eficienţei necesare, conform reglementărilor tehnice.

Proprietarii (utilizatorii) construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate vor executa periodic controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de p.s.i. cu care acestea sunt echipate şi dotate, personal sau prin persoane anume desemnate şi instruite In acest scop.

Controlul stării de funcţionare a mijloacelor tehnice de p.s.i. se execută conform prevederilor cuprinse în reglementările tehnice, normele specifice de p.s.i. precum şi în instrucţiunile tehnice elaborate de proiectanţi şi/sau de producători (furnizori).

Mijloacele tehnice de p.s.i. vor fi: reabilitate pe baza documentaţiei tehnice, ori de câte ori este necesar, pentru a preîntâmpina nefuncţionarea la parametrii şi condiţiile proiectate sau ca urmare a modificărilor care intervin în exploatarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor schimbărilor de destinaţie extinderilor, modernizărilor acestora sau altor cauze.

Încărcarea stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii (recipiente, capsule, rezervoare etc.) cu substanţe, se va face de către persoane juridice şi, după caz, atestate potrivit prevederilor legale.

Cerinţe şi condiţii tehnice specifice privind lucrările de verificare, întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice de p.s.i.

Lucrările de verificare, întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice de p.s.i. se execută numai de către persoane juridice şi, după caz, fizice, atestate potrivit prevederilor legale. Periodicitatea lucrărilor se stabileşte conform reglementărilor tehnice de exploatare şi precizărilor producătorilor (furnizorilor) acestor mijloace tehnice.

Pe timpul lucrărilor de verificare şi întreţinere se va proceda la un control complet al funcţionării sistemelor, instalaţiilor, echipamentelor şi aparatelor în cauză.

Dacă se constată abateri de la condiţiile de funcţionare stabilite iniţial, parametrii caracteristici trebuie reglaţi şi aduşi la valorile care să asigure buna funcţionare a acestor mijloace.

Pe perioadele de oprire a funcţionării sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, pentru executarea lucrărilor de întreţinere şi reparare, în caz de opriri accidentale, proprietarii (utilizatorii), trebuie să asigure măsuri tehnice şi organizatorice suplimentare pentru evitarea producerii unor eventuale incendii, precum şi de acţiune în caz de necesitate.

Sistemele, instalaţiile, aparatele şi dispozitivele de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, având o durată în exploatare de peste 5 ani, vor fi supuse unor examinări de apreciere (după caz, expertize) care vor viza:

a) diagnosticarea stării tehnice, în conformitate cu reglementările specifice.

b) concepţia de instalare şi disponibilitatea pe plan tehnologic;c) adaptările şi modificările survenite în timp;d) starea generală de conservare a elementelor componente;e) comportarea funcţională în raport cu eventualele modificări ale

cerinţelor specifice de îndeplinit.În funcţie de rezultatele obţinute se vor lua măsuri de reparare, înlocuire

sau modernizare, după caz.Substanţele speciale pentru stingerea incendiilor se supun verificărilor

periodice privind menţinerea calităţilor în timp, conform reglementărilor specifice şi precizărilor producătorului (furnizorului).

Cerinţe şi condiţii tehnice specifice privind securitatea persoanelor (utilizatorilor)

Mijloacele tehnice de p.s.i. cu care se echipează şi se dotează

construcţiile, instalaţiile tehnologice şi platformele amenajate, precum şi substanţele de stingere se realizează, se amplasează, se depozitează, se manipulează şi se utilizează astfel încât să nu pună în pericol viaţa şi integritatea persoanelor (utilizatorilor) inclusiv ale membrilor forţelor de intervenţie.

Sistemele şi instalaţiile automate pentru stingerea incendiilor vor fi prevăzute cu dispozitive de avertizare a persoanelor (utilizatorilor), optice şi acustice, pentru semnalizarea intrării acestora în funcţiune.

.'În cazul în care substanţele stingătoare deversate automat În caz de

incendiu pot pune În pericol viaţa persoanelor , (utilizatorilor) din zonele protejate, sistemele (instalaţiile) de stingere se prevăd (;u dispozitive de temporizare care să Întârzie intrarea acestora În funcţiune cu o perioadă prestabilită,

Perioada dintre declanşarea semnalului de avertizare şi intrarea în funcţiune a sistemului (instalaţiei) de stingere se va calcula astfel încât să se asigure evacuarea persoanelor (utilizatorilor) din orice punct al zonei protejate,

Uşile de acces în zone, spaţii sau încăperi în care sunt posibile deversări ale substanţelor stingătoare ce pot pune în pericol viaţa persoanelor (utilizatorilor), precum şi căile de evacuare din aceste locuri vor fi marcate cu inscripţii de avertizare asupra pericolului, amplasate în locuri vizibile pentru personalul de pe locurile de muncă şi forţele de intervenţie,

Semnalele optice şi acustice produse de dispozitivele de avertizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie inactive în starea de aşteptare;b) să indice toate căile de acces în zonele de stingere;c) să poată fi clar identificate şi percepute cu tonalităţi diferite, la

începutul şi la sfârşitul perioadei de temporizare;d) să nu poată fi oprite înainte de expirarea timpului de funcţionare a

sistemului (instalaţiei)de stingere; e)să fie în concordanţă cu capacităţile psihomotorii ale persoanelor

(utilizatorilor);

Cerinţe şi condiţii tehnice specifice privind exploatarea construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi a platformelor amenajate, echipate şi dotate cu mijloace tehnice de p.s.i.

Pe timpul exploatării construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi platformelor amenajate de proprietarii (utilizatorii) acestora, trebuie să stabilească măsuri tehnico-organizatorice care să asigure menţinerea condiţiilor şi caracteristicilor specifice, care s-au avut în vedere la proiectarea şi realizarea sistemelor, instalaţiilor, aparatelor şi dispozitivelor de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor.

Principalele condiţii şi caracteristici specifice care trebuie avute în vedere pe timpul exploatării, sunt:

a) accesibilitatea şi vizibilitatea;

b) integritatea fizică;c) sensibilitatea detectoarelor de incendiu;d) diagramele de stropire ale capetelor deversoare;e) amplasarea în locurile stabilite. Principalele cauze posibile care pot influenţa aceste condiţii şi

caracteristici specifice, precum şi elementele componente ale sistemelor, instalaţiilor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a incendiilor afectate, sunt prezente în anexa nr.4.

Documentaţii specifice

Persoanele fizice sau juridice care produc şi/sau comercializează mijloace tehnice de p.s.i. trebuie să pună la dispoziţia beneficiarului (proprietar, utilizator) toate documentele care asigură după caz, certificarea, omologarea, avizarea, agrementarea tehnică etc., potrivit prevederilor legale.

Producătorii, furnizorii, proiectanţii şi executanţii de sisteme de instalaţii aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare, avertizare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor, stingătoare şi alte aparate de stins incendii trebuie să pună la dispoziţie beneficiarului (proprietar, utilizator), după caz, următoarele:

a) documentaţia tehnică aferentă;b) schema sinoptică a sistemului (instalaţiei), schemele bloc şi de

racordare.c) instrucţiunile de utilizare şi pentru controlul stării de funcţionare;d) măsuri care se adoptă în caz de nefuncţionare;e) registrul (cartea) de control.în registrul (cartea) de control al sistemelor şi instalaţiilor de semnalizare,

alarmare, alertare, limitare şi stingere a incendiilor se consemnează toate datele relevante privind:

a) executarea controalelor stării de funcţionare, a operaţiunilor de verificare, întreţinere şi reparaţii;

b)executarea de modificări, extinderi, reabilitări, modernizări etc.;c) producerea unor deranjamente, alarme de incendiu, alarme false,

întreruperi, declanşări intempestive etc., cu menţionarea cauzelor care le-au determinat.

Datele consemnate trebuie să indice cu claritate ziua, luna, anul, ora şi locul de producere a fenomenului (evenimentului).

Dispoziţii finale

În vederea asigurării condiţiilor de intervenţie operativă şi eficientă în caz de incendiu proprietarul (utilizatorul) construcţiilor, instalaţii/or tehnologice şi platformelor amenajate, echipate şi dotate cu mijloace tehnice de p.s.i. trebuie să asigure substanţele de stingere în cantităţile necesare şi la parametrii de performanţă specifici, potrivit reglementărilor.

Pe baza prevederilor prezente/or dispoziţii generale factorii implicaţi în domeniul apărării împotriva incendiilor vor elabora reglementări tehnice şi norme specifice privind echiparea şi dotarea construcţiilor, instalaţiilor

tehnologice şi platformelor amenajate cu mijloace tehnice de p.s.i., potrivit competenţelor şi obligaţiilor legale ce le revin.

Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele dispoziţii generale.

ANEXA nr.1 la dispoziţiile generale

PRINCIPALELE TIPURI DE MIJLOACE TEHNICE DE P.S.I.

A. Sisteme, instalaţii, aparate şi dispozitive de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu

Tipuri Elemente componente

Funcţii îndeplinite

Sisteme şi instalaţii de

- Echipamente de control şi semnaliza re detectare,

semnalizare,semnalizare a incendiilor

- Detectoare de incendiu

(cu acţionare automată,

- Butoane manuale de semnalizare

avertizare, alarmare,

manuală sau mixtă)

- Circuite de legătură

alertare, evacuare,

- Echipamente şi dispozitive anexe (surse de energie,

acţionarea echipamentelor

dispozitive de alarmare acustică şi optică etc.)

de protecţie şi stingere

-.

Detectoare autonome

- Detector de fum

detectare, semnalizare,

(domestice sau rezidenţiale)

- Elemente de semnalizare acustice şi/sau optice

avertizare, alarmare,

evacuare

Sisteme pentru avertizare/

- Dispozitive acustice (sirene electrice, clopote, sonerii,

alarmare

amplificatoare de voce, generatoare de semnale)

- Dispozitive optice (lămpi semnalizatoare, panouri

de semnalizare)

- Staţii de radioficare sau radioamplificare

- Televiziune cu circuit închis

- Interfoane

Sisteme de transmitere

- Dispozitive automate de transmitere a semnalului alertare

a apelurilor de

de alarmă la serviciile de

Sisteme, instalaţii şi dispozitive de limitare şi stingere a incendiilor

Tipuri Funcţii îndeplinite

Substanţe de stingere

Instalaţii de stingere cu apă

Tip sprinkler convenţionale(apă-apă/ apă- aer/ apă-antigel)

Detectare, semnalizare, stingere automată

Apă

Tip sprinkler rezidenţiale

Detectare, avertizare, stingere automată

Apă

Tip drencer (cu acţionare automată/manuală)

Limitare, stingere, răcire

Apă

Pulverizatoare (cu acţionare automată/manuală)

Limitare, stingere, degazare

apă

Hidranţi interiori

Limitare, stingere

Apă, spumă

Hidranţi exteriori

Limitare, stingere, răcire

Apă, spumă

Coloane uscate

stingere

Instalaţii de stingere cu spumă (semifixe/fixe)

stingere, protecţie

Spumă aeromecanică

Instalaţie de stingere cu gaze inerte (joasă/înaltă presiune, cu acţionare automată/ manuală)

Stingere, răcire, inertizare

Dioxid de carbon, azot, alte gaze

Instalaţii de stingere cu înlocuitori de haloni

stingere Înlocuitori de haloni

Instalaţii de stingere cu abur (semifixe/fixe, cu acţionare automată/manuală)

stingere Abur

Instalaţii de stingere cu aerosoli

stingere aerosoli

Dispozitive şi sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi produse de incendiu (volet, trapă, cupolet)

Limitare a propagării incendiilor

Dispozitive şi sisteme de autoînchidere

Acţionare uşi, obloane, cortine de siguranţă, etc

C. Stingătoare şi alte aparate de stins incendii

Substanţe de stingereTipuri

Stingătoare portative -apă-spumă

Stingătoare transporta bile

- pulberi stingătoare

- dioxid de carbon

- înlocuitori de haloni

Stingătoare automate cu lichid pulverizat

- substanţe speciale de stingere

Generatoare portabile cu aerosoli - aerosoli

D.Utilaje, unelte şi alte mijloace de intervenţie

Tipuri Funcţii îndepliniteUtilaje Electrogenerator

de spumă de înaltă înfoiere

Producere spumă

Hidrogenerator de spumă de înaltă înfoiere

Producere spumă

Electroîncărcător pentru pulbere

Încărcare pulbere

Tun remorcabil pentru apă şi spumă

Stingere, răcire

Electropompă transportabilă

Asigurare presiune

Ventilatoare mobile

Evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi, introducere de aer

Unelte Topoare, târnăcoape, răngi de oţel, căngi cu coadă, lopeţi, găleţi, mături, furci, etc

Asigurarea condiţiilor de intervenţie în caz de incendiu

Alte mijloace iniţiale de intervenţie: panouri de incendiu, lăzi cu nisip, butoaie cu apă, pături şi prelate ignifuge, dispozitive pentru degajare, delimitare

Întreruperea arderii la diferite focare

E.Substanţe de stingere

Tipuri

ApăApăApă îmbunătăţită chimic

Spumanţi *)

Proteinici (S)Fluoroproteinici (FP)Fluoroproteinici cu formare de film apos (FFFP)Sintetici (S)Fluorosintetici cu formare de film apos (AFFF)Rezistenţi la alcool (AR)

Pulberi stingătoare

Pulberi ABCPulberi ACAlte tipuri de pulberi (speciale)

AburAbur saturatAbur supraîncălzit

Gaze inerte

Dioxid de carbon, azot

Agenţi stingători sau neutralizatori speciali

Înlocuitori de haloni:Hidrofluorocarburi (HFC)Hidroclorofluorocarburi (HCIFC)Înlocuitori de tip gaze inerteAerosoli

*)Pentru stingerea incendiilor, se foloseşte spuma aeromecanică, care se obţine prin dispersarea unui gaz sub presiune (aer, azot) într-o soluţie apoasă de spumant. În funcţie de coeficientul de înfoiere E, care reprezintă raportul dintre volumul spumei şi volumul de soluţie de spumant, spumele se împart în 3 categorii: -spume de joasă înfoiere (1<E<20); -spume de medie înfoiere (20<E<200); -Spume de înaltă înfoiere (E>200);

Anexa Nr.2 la dispoziţiile generaleCOMPATIBILITATEA SUBSTANŢELOR DE STINGERE CU CLASELE

DE INCENDIU

+ Eficienţă+-Eficienţă parţială

-Ineficienţă--Utilizare interzisă

NOTA:1. Clasele de incendiu:A. incendii de materiale solide;B .incendii de lichide combustibile sau materiale solide care se topesc uşor;C .incendii de gaze combustibile

D -incendii de metale combustibile.2. La aplicarea simultană sau succesivă a unor substanţe de stingere diferite, utilizatorii vor avea În vedereinformaţiile fumizate de producători, referitoare la eventualele incompatibilităţi care pot afecta inacceptabil eficienţade stingere

Anexa nr.3 la dispoziţiile generale

STABILIREA NUMARULUI DE STINGATOARE PORTATIVE PENTRU CATEGORII DE

CONSTRUCŢII

Clasa de incendiu

Substanţe de stingere

Implicând instalţii electrice sub tensiune

-

- --Apă (jet compact)

Apă (jet pulverizat) - - --

- ---

Apă îmbunătăţită

---

Spumă

-+

Pulberi ABC +

Pulberi BC -

Pui beri specia le D

-+

Abur -

- -

+Gaze

inerteÎnlocuitori

de haloni - +

Aerosoli - +

Categorii de construcţii

2. Clădiri financiar-bancare:-sedii de bănci (centrale şi

filiale);-sedii de societăţi de asigurări

(de bunuri, de persoane), burse de valori şi mărfuri;

3. Clădiri comerciale: -comerţ alimentar şi

nealimentar;magazine generale şi

supermagazine (supermarket);-Alimentaţie publică;-Pieţe agroalimentare;-servicii şi sutoservice;4. Clădiri de cult:-lăcaşuri de cult;-mănăstiri şi schituri, inclusiv

spaţiile de cazare;-capele;5. clădiri de cultură:-expoziţii;-muzee;-biblioteci;-cluburi şi săli de reuniune;-cazinouri;-centre şi complexuri

culturale;-case de cultură şi săli

polivalente;-cinematografe;-teatre dramatice, de

comedie, de revistă, operă, operetă, de păpuşi;

-circuri;-discoteci;

Număr de stingătoare/.Categorii de construcţii suprafaţă desfăşuratăA. Construcţii civile (publice)1. Clădiri administrative:- sedii ale administraţiei publice

centrale şi locale; - sedii de sindicate, culte, fundaţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii,

agenţii, fonduri etc.;- sedii de birouri;

1buc./350m2(min. 2 buc./ nivel)

6. Clădiri de învăţământ:-învăţământ preşcolar

(grădiniţe);-şcoli primare şi gimnaziale;-licee;-şcoli postliceale şi

profesionale;-învăţământ superior;-Cămine şi internate;7. Clădiri de sănătate:-spitale (clinici universitare,

generale, de specialitate);-centre medicale pentru

asistenţă de specialitate (boli cronice, persoane cu handicap, recuperări funcţionale, psihiatrice);

-policlinici, dispensare urbane şi rurale;

-alte unităţi sanitare (centre de recoltare a sângelui, medicină preventivă, staţii de salvare, farmacii);

-creşe şi creşe speciale pentru copii;

-leagăne de copii;

1buc./300m2 (min.2buc./nivel)

Categorii de construcţii Număr de stingătoare/ suprafaţă desfăşurată

8. Clădiri şi amenajări sportive:-complexuri sportive (încăperi şi anexe);-sări de antrenament şi competiţii

sportive;-patinoare artificiale şi piscine;-poligoane de tir şi popicării.9. Clădiri de turism:-hoteluri;-moteluri, vile şi bungalouri;-cabane;.campinguri;-sate de vacanţă.

1 buc./250m2 (min.2buc./nivel)

1 buc./300m2 (min.2buc./nivel)

1buc./nivel

10, Clădiri de locuit:-blocuri;-locuinţe unifamiliale;-vile şi alte clădiri având şi utilitate

turistică (agroturism).11. Clădiri civile cu funcţiuni mixte

(comerţ, birouri, reuniuni, producţiesau depozitare)12. Clădiri de transport:-gări, autogări, aerogări.13. Alte amenajări-circuri mobile;-scene şi tribune amenajate provizoriu în

aer liber (pentru spectacole,mitinguri, competiţii sportive etc,)-studiouri de televiziune, Îndeosebi cele

cu public. Construcţii de producţie şi depozitare1.Clădiri de producţie şi/sau depozitare

care se încadrează în categoria A, B, sau C de pericol de incendiu

2. Clădiri de producţie şi/sau depozitare care se încadrează în categoria D sau E de pericol de incendiu

1buc./300m2 (min.2buc./nivel)

1buc./400m2 (min.2buc./nivel)

1buc./150m2

1buc./150m2 (min.2buc./nivel)

1buc./200m2 (min.2buc./nivel)

OBSERVAŢII:Stingătoarele vor avea încărcătura minimă de 6 kg sau performanţe de

stingere echivalente cu aceasta. 2.in compartimente, încăperi şi spaţii de producţie şi depozitare cu aria mai mare de 500m', încadrate în categoria A, B sau C de pericol de incendiu, se prevăd şi stingătoare transportabile, minimum 1 buc./50 kg la fiecare 500 m2.

Anexa nr.4 la dispoziţiile generale

CAUZE POSIBILE CARE POT AFECTA CONDIŢIILE ŞICARACTERISTICILESPECIFICE ALE

UNOR MIJLOACE TEHNICE DE P.S.I.

Condiţii şi caracteristici specifice

Elemente componente ale sistemelor, instalaţiilor şi echipamentelor de P.S.I. care pot fi afectate

Cauze posibile

Accesibilitatea şi -butoane -depozitări de

vizibilitatea manuale de semnalizare;

-echipament de control şi semnalizare;

-panouri de semnalizare;

-mijloace de comunicaţie;

-vane şi robinete de incendiu;

-hidranţi interiori şi exteriori;

-manometre;-stingătoare şi

alte aparate de stins incendii;

materiale;-compartimentări;-lucrări de construcţii;-limitări de acces;mascări diverse;-inundaţii şi căderi

masive de zăpadă;-etc.

Integritatea fizică -detectoare de incendiu;

-dispozitive şi aparate de avertizare şi alertare;

-circuite electrice;-vane cu robinete

de incendiu,-ţevi, conducte,

capete deversoare;

-manipularea neglijentă a unor materiale;

executarea unor lucrări de construcţii fără luarea măsurilor de protejare;

-etc.

Sensibilitatea detectoarelor de incendiu

-detectoare de fum;

-detectoare de temperatură;

-detectoare de flacără;

-acoperiri cu vopsea, var, placări;

-reducerea peste limita admisă a spaţiului liber din jurul detectoarelor prin depozitări de materiale, amplasarea unor ornamente;

-depuneri de substanţe volatile, etc.

Diagramele de stropire ale capetelor deversoare

-capete sprinkler;

-capete drencer;

-duze pulverizatoare;

-depozitări de materiale peste limitele admise în jurul capetelor deversoare;

-ataşarea unor materiale de capetele deversoare;

-deformări ale ţevilor de racord în urma executării unor lucrări de construcţii sau manipulări

de materiale, etc.Amplasarea

pe locurile stabilite

-furtunuri şi ţevi de refulare;

-stingătoare şi alte aparate de stins incendii;

-unelte şi alte mijloace iniţiale de intervenţie;

-folosirea în alte scopuri;

-sustrageri;-etc.

DISPOZIŢII GENERALE privind reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări

electrostatice .D.G.P.S.I. .004

Dispoziţii generale

Dispoziţiile generale privind .reducerea riscurilor de incendiu generate de încărcări electrostatice -D.G.P.S.I.-004 stabilesc, măsurile tehnico-organizatorice, principiile, cerinţele şi condiţiile tehnice necesare În vederea prevenirii formării scânteilor produse de descărcarea sarcinilor electrostatice, care În anumite Împrejurări pot iniţia incendii, sau explozii.

Prevederile prezentelor dispoziţii se aplică şi sunt obligatorii indiferent de titularul .dreptului de proprietate.

Măsurile tehnico-organizatorice se stabilesc, se realizează şi se menţin în exploatare de către proiectanţii executanţii sau proprietarii (utilizatorii) construcţiilor şi amenajărilor echipamentelor, utilajelor şi instalaţiilor tehnologice, potrivit obligaţiilor legale ce le revin pe timpul desfăşurării proceselor tehnologice, precum şi al manipulării, transportului şi al depozitării materialelor.

În sensul prezentelor dispoziţii, termenii şi expresiile utilizate au următoarele semnificaţii:

a) aditiv antistatic -substanţă solidă (praf, pulbere) sau lichidă care, introdusă într-un volum de lichid combustibil, are rolul de a reduce efectul difuziei turbulente datorat pulsaţiilor de viteză, în cazul transvazării, transportului etc. lichidelor prin conducte cilindrice şi de a limita astfel riscul datorat încărcărilor electrostatice;

b} antistatic -caracteristică intrinsecă a materialului de a nu se încărca cu electricitate statică; în mod obişnuit această caracteristică este avută în vedere la materialele care se utilizează în medii cu risc de incendiu sau explozie;

c) corp electrostatic la pământ -substanţă, material, circuit, aparat, maşină, recipient sau instalaţie a cărei rezistenţă de scurgere a sarcinilor electrostatice nu depăşeşte 106 ohmi, rezistenţa fiind măsurată între pământ şi un punct oarecare al elementului considerat;

d} descărcare corona -descărcare electrică incompletă (nu se dezvoltă

pe toată distanţa dintre electrozii configuraţiei) care apare în zone, ale conductoarelor cu rază de curbură mică descărcarea corona se dezvoltă numai dacă intensitatea câmpului electric, în zonă depăşeşte o valoare determinată

e) descărcare electrostatică -proces de realizare a unui canal conductor între două corpuri aflate la potenţiale diferite faţă de pământ în funcţie de valoarea medie a câmpului electric între cele două corpuri, descărcarea poate fi incompletă (corona) sau completă (străpungere)

f) dispersie -fenomen de împrăştiere, răspândire, risipire; în sensul prezentelor

dispoziţii, definiţia se referă la pulberi, prafuri, gaze, ceţuri, care se pot aprinde; de exemplu, praful este o formă dispersă a substanţelor solide, iar ceaţa este o formă dispersă a lichidelor combustibile;

g) electricitate statică -energie de natură electrică ce apare datorită unor fenomene electrochimice, frecări, încălziri şi de deformare a corpurilor plasării acestora într-un câmp electric, precum şi ca urmare a altor acţiuni fizice care presupun schimbarea relativă a suprafeţelor de contact; energia acumulată rămâne practic constantă sau prezintă variaţii foarte lente; energia acumulată, dacă se disipează într-o descărcare electrică, poate iniţia explozia unor amestecuri inflamabile, dacă este mai mare decât energia minimă de aprindere a acestora;

h) influenţă electrostatică -fenomen de separare a sarcinilor electrice pe un conductor neutru izolat sau modificarea repartiţiei sarcinilor electrice pe un conductor încărcat şi izolat, sub acţiunea, unui, câmp electric exterior.

i) Încălţăminte antistatică -încălţăminte încercată în conformitate cu metoda 5,7 din SR EN 344; rezistenţa electrică trebuie să fie cuprinsă Între 100 Kohmi şi 1.000 M(ohmi);

j) Încărcare electrostatică -proces fizic prin care, pe corpuri solide, lichide sau vapori, apar sarcini electrice datorită unor acţiuni mecanice (frecare ciocnire vibraţii), termice, chimice etc;

k) legare la pământ -legătură electrică a unui corp conductor la priza de pământ, pentru a asigura acestuia, în mod permanent, potenţialul pământului (considerat nul);

1) legătură de echipotenţializare -legătură electrică realizată între diferite puncte pentru a

asigura acestora acelaşi potenţial faţă de pământ;m) pardoseală izolantă electric (electroizolantă) -pardoseală realizată din

materiale izolante electric (lemn, cauciuc, bachelită etc.), care acoperă întreaga suprafaţă a pardoselii, sunt lipite pe suport, nu prezintă crăpături, iar rosturile nu depăşesc 3 mm;

n) priză de pământ -instalaţie care asigură o legătură electrică directă cu pământul a unei instalaţii electrice sau a unor echipamente electrice;

o) rezistenta electrică de dispersie a unei prize de pământ -rezistenţa electrică echivalentă a prizei de pământ;

p) scânteie electrostatică -descărcare bruscă de electricitate, printr-un interval; între două corpuri;

r) transvazare -operaţiune de trecere a unui fluid (lichid, gaz etc.) sau a

unui material pulverulent dintr-un vas în altul prin curgere gravitaţională, pompare etc.

s) zonă cu pericol de explozie -spaţiul în care, in condiţii normale de funcţionare, se pot acumula, accidental sau permanent, gaze, vapori sau praf în cantităţi suficiente pentru a da naştere unei atmosfere explozive În amestec cu aerul sau cu oxigenul izolat din punct, de vedere al conductibilităţii electrice.

Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice

Formarea şi acumularea încărcărilor electrostatice reprezintă fenomene de sistem sau de asociaţie cu apariţia unei sarcini electrice pe suprafaţa unui corp izolant sau izolat din punct de vedere al conductibilităţii electrice.

Cele mai frecvente moduri de electrizare a corpurilor sunt: frecarea, contactul direct, influenţa, acţiunea electrochimică şi acţiunea fotoelectrică.

Principalele materiale şi substanţe utilizate frecvent şi pe scară largă susceptibile să formeze şi să acumuleze sarcini electrostatice, sunt:

a) solide: cauciucul natural şi sintetic, masele plastice fibrele artificiale textilele pe bază de lână fibrele artificiale, hârtia, sticla, sulful, răşinile sintetice, unele răşini naturale (chihlimbarul)

b) lichide: sulfura de carbon, eterul, benzina hidrocarburile, esterii, hidrocarburile clorurate cetonele inferioare şi alcoolii;

c) gaze (vapori): dioxidul de carbon, metanul, propanul, etanul, butanul, acetilena şi hidrogenul.

Principalele operaţiuni cinetice în care sunt prezente materiale şi substanţe menţionate la alin. (1), pe timpul cărora pot să .apară Încărcări electrostatice sunt:

a) încărcare, descărcare, umplere, golire, transvazare, alimentare;b) amestecare, malaxare, agitare,barbotare, omogenizare;c) filtrare separare, sortare cernere, centrifugare; d) ventilare, exhaustare; desprăfuire, aerisire, vacuumare;e) pulverizare, injectare, dispersare, stropire, purjare, refulare;f)frecare angrenare, transmisie;g)spălare, curăţare, purificare, ambalare; h) transport, vehiculare manipulare; i) polizare, şlefuire, sablare; rulare, derulare, lipire, dezlipire; j) măcinare, concasare, sfărâmare.Principalele procese tehnologice în care sunt prezente materialele şi

substanţele prevăzute la alin. (1), cu capacitate ridicată de încărcare electrostatică, sunt:

a) fabricarea fibrelor şi firelor textile.b) fabrica rea foliilor de polietilenă sau de policlorură de vinil;c)fabricarea pulberilor pentru explozivi; d) egrenarea bumbacului;

e)fabrica rea hârtiei şi imprimarea acesteia. f) fabricarea cauciucului şi produselor de cauciuc.Exemplele de operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară

încărcări electrostatice sunt prezentate în anexa nr. 1, iar aspectele referitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care generează electricitate statică, sunt prezentate în anexa nr.2.

Electricitatea statică poate provoca incendiu sau explozie urmată sau nu de incendiu, în cazul îndeplinirii simultane a următoarelor condiţii:

a) existenţa materialului combustibil sau a atmosferei explozive;b) deplasarea sarcinilor cu apariţia descărcărilor disruptive; c) energia eliberată prin descărcare să fie mai... mare decât energia

minimă pentru aprinderea materialului combustibil sau a atmosferei explozive.În cazul în care atmosfera din spaţiile închise este uscată artificial, prin

sisteme de încălzire sau ventilare cu aer uscat apar condiţii favorizante astfel încât încărcările electrostatice pot provoca incendiu sau explozie.

Riscuri sau pericole de explozie şi/sau de incendiu determinate de electricitatea statică

Pericolul de explozie poate să apară la manipularea substanţelor combustibile sau oxidabile, dacă acestea se prezintă sub formă de dispersie fină de gaze, vapori, ceaţă (particule fine de lichid, aerosoli) sau prafuri (particule fine de solid, respectiv aerosoli), atunci când concentraţia acestora în amestec cu aerul se află între limitele de explozie şi când există un, potenţial electrostatic egal sau mai mare decât energia minimă de aprindere a unor substanţe combustibile din mediul respectiv.

Scânteile electrice care provin din diferenţe de potenţial inferioare nivelului de 350 volţi sunt considerate nepericuloase datorită insuficienţei căldurii la vârfurile scânteilor.

Nivelul riscului generat de încărcările electrostatice într-o zonă de lucru se apreciază în funcţie de energia minimă de aprindere, astfel:

a) foarte redus 100mJb)redus 50-100mJ c)mediu 10-50mJ

d) mare 0,1-10 mJe)foarte mare 0,1mJ.Pericolul de explozie şi/sau incendiu depinde de viteza şi de modul de

manipulare a lichidelor prin conducte sau instalaţii pe timpul desfăşurării operaţiunilor de alimentare, golire, transport şi distribuţie.

Stratul de praf combustibil se comportă diferit la descărcările electrostatice, în funcţie de natura produsului de aprindere.

Măsuri generare de prevenire a incendiilor determinate de electricitatea statică

Soluţii pentru dispersia electricităţii

În funcţie de caracteristicile proceselor tehnologice şi de capacitatea de reacţie a operatorilor se pot adopta soluţii care să conducă la dispersia electricităţii statice. Soluţiile cele mai eficiente sunt:

a) legarea la pământ (sisteme echipotenţiale);b) neutralizarea sarcinilor;c) reducerea frecărilor;d) umidificarea atmosferei;e) mărirea conductivităţii corpurilor izolante. 1) la o valoare a rezistenţei de scurgere a sarcinilor electrice mai mică

de 106 ohmi, pentru majoritatea substanţelor inflamabile se elimină posibilitatea formării sarcinilor electrostatice mari şi se consideră realizată legarea la pământ.

În locurile în care se manipulează substanţe explozive valorile limită care se aleg sunt de ordinul

104 -105 ohmi pentru rezistenţa de curgere a sarcinilor electrice.Legarea la pământ a obiectelor metalice asigură reducerea diferenţei de

potenţial dintre obiecte şi pământ. până la limite nepericuloase, iar conductibilitatea materialelor utilizate trebuie să fie suficient de mare, astfel Încât să permită scurgerea fără descărcare disruptivă a încărcărilor electrostatice.

Este obligatoriu să fie legate la pământ:a) construcţiile metalice. echipamentele rezervoarele. conductele.

utilajele şi instalaţiile (pentru amestec. valţurile, calandrele, maşinile de extrudare sau injecţie etc.) care vehiculează. materiale şi substanţe care produc elecôricitate statică;

b) elementele bune conducătoare de electricitate care nu participă direct la procesul tehnologic;

c) părţile metalice ale echipamentelor electrice(carcase. motoare, aparataj. tablouri etc.), ale instalaţiilor, utilajelor, încărcătoarelor şi cisternelor, inclusiv ale şinelor de cale ferată şi la rampele de încărcare-descărcare.

Conductibilitatea electrică a legăturilor se asigură prin:a) fixarea demontabilă strângere;b) fixarea nedemontabilă (sudare, lipire etc).Atunci când continuitatea tubulaturii metalice este întreruptă prin

burdufuri din materiale textile sau plastice, se prevăd sisteme de echipotenţializare între tronsoanele bune conducătoare de electricitate.

Legături echipotenţiale se prevăd la racordurile şi flanşele cu garnituri izolatoare de pe traseele de conducte, tuburi şi furtunuri pentru vehicularea fluidelor generatoare de electricitate statică şi, după caz, la dispozitivele

(capetele) de pulverizare, refulare sau debitare a acestora.Conductele şi recipientele racordate la gurile de aspiraǣie fixe

sau íïâéìå, precum si filtrele óau ciururile care intră in contact cu o substanţă capabilă să acumuleze sarcini electrostatice în timpul unui. proces de fabricaţie, stocare sau al operaţiunii de transvazare trebuie să fie legate între ele (pentru a se asigura echipotenţialitatea), precum şi la pământ:

Legăturile la pământ trebuiesc verificate astfel:a)zilnic vizual; . b) periodic. prin personal specializat se măsoară valoarea rezistenţei

de dispersie a prizei de pământ. precum şi asigurarea continuităţii la instalaţiile electrice.

Legarea la pământ a bobinelor, cilindrilor şi a tamburelor metalice ale căror extremităţi se rotesc în lagăre prevăzute cu ungere se asigură prin sisteme speciale cu perii alunecătoare pe arbore, tangenţiale şi de capăt.

Reducerea frecărilor între corpurile (suprafeţele) aflate în contact se poate realiza prin diminuarea presiunii exercitate pe corpuri.

Neutralizarea sarcinilor electrostatice înmagazinate pe corpurile neconducătoare se realizează prin:

a) ionizarea permanentă a atmosferei;b) inducţie electrostatică;c) umidificarea atmosferei.Ionizarea atmosferei se realizează cu: a) generatori de câmpuri electrostatice foarte intense, create în

apropierea mediului încărcat electrostatic;b) neutralizatori radioactivi cu radiaţii tip sau.Neutralizatoarele radioactive se recomandă pentru procesele

tehnologice de fabricare a foliilor de plastic, de cauciuc sau a hârtiei, precum şi la prelucrarea fire lor şi fibrelor sintetice, ionizarea aerului realizându-se de-a lungul materialului.

Inducţia electrostatică se realizează cu dispozitive care formează un câmp electrostatic autoindus, ele constând dintr-un fir metalic fix legat de o bară prevăzută cu un capăt mişcător sau o tijă terminată prin vârfuri. Legată la pământ, bara trebuie să fie aşezată foarte aproape de suprafaţa materialului (obiectului) încărcat cu sarcini electrostatice, fără să o atingă însă, fapt pentru care nu este recomandată utilizarea dispozitivelor în atmosfere inflamabile sau explozive.

Umidificarea atmosferei se recomandă să fie utilizată în cazul operaţiunilor de fabricaţie sau de manipulare care permit acest procedeu.

Pentru împiedicarea formării sarcinilor electrostatice se recomandă umidităţi relative ale aerului peste 70.

Măsura devine sigură atunci când este combinată cu utilizarea eliminatorilor inductivi sau radioactivi.

Mărirea conductivităţii corpurilor izolante (textile, cauciuc, materiale plastice hârtie, lichide pure etc:). poate fi făcută; în masa lor sau superficial, prin adaosul sau aplicarea, pe suprafaţa acestra a unor produse antistatice cum sunt compoziţiile organice azotate (aminele, sărurile de amoniu cuaternare, amidele etc.), derivaţii acidului fosforic sau fosforos.

Măsuri tehnico-organizatorice

Stabilirea măsurilor tehnico-organizatorice de prevenire a producerii scânteilor electrostatice trebuie să se bazeze pe o analiză detaliată care vizează:

a) identificarea operaţiunilor şi instalaţiilor care conduc la formarea şi acumularea sarcinilor electrostatice;

b) cunoaşterea proprietăţilor fizica-chimice ale materiilor prime şi materialelor folosite;

c) evaluarea valorilor tensiunilor de încărcare;d) evaluarea mediului în care se lucrează; e) modul de manipulare a materialelor;f) controlul eficacităţii acestor măsuri.Măsurile tehnico-organizatorice rezultate în urma analizei, trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:a) să fie în concordanţă cu caracteristicile specifice ale construcţiilor,

instalaţiilor tehnologice, utilajelor pentru care sunt adoptate:b) să aibă la bază calcule, determinări, metode şi experimentări

ştiinţifice;c) să aibă cea mai mare eficienţă pentru limitarea acumulării sarcinilor

electrostatice;d) să fie în concordanţă cu noutăţile în domeniu.Reducerea riscurilor determinate de electricitatea statică se realizează

prinacţiuni de prevenire care vizează:a) locul de muncă;b) legăturile la pământ;c) îmbrăcămintea sau echipamentul de protecţie a personalului; d)operaţiunile si procesele de fabricaţie; e) conductorii electrici;f)izolanţii.Acţiunea asupra locului de muncă are în vedere, în primul rând, controlul

amestecurilor, respectiv crearea unei atmosfere care să fie în afara intervalului cuprins între limitele inferioare şi superioare de explozie ale amestecului. Principalele metode utilizate sunt:

a) inertizarea incintelor închise (rezervoare, reactoare etc.) pentru produsele cu niveluri de risc mare şi foarte mare;

b) ventilarea mecanică forţată a spaţiilor sau a incintelor de lucru.Protecţia împotriva electricităţii statice se realizează prin conectarea la

priza de pământ, care în mod uzual poate ave a şi alte funcţionalităţi cum ar fi legarea la pământ a instalaţiilor şi utilajelor din motive de securitate a muncii sau legarea la pământ a instalaţiilor de protecţie împotriva trăsnetului.

Legarea la pământ trebuie realizată cu ajutorul unor conductoare din oţel

zincat, cu aria secţiunii transversale de minimum 10 mmp.Elementele de contact cu solul şi circuitul de legare la pământ trebuie să

fie protejate împotriva deteriorărilor mecanice, termice, chimice etc.Rezistenţa între obiectul legat la pământ şi sol se compune din rezistenta

conductorului de legătură şi a electrodului din sol.Elementele conducătoare ale unui obiect, aparat, utilaj sau ale unei

instalaţii susceptibile să acumuleze sarcini electrostatice ca urmare a procesului de fabricaţie sau a procedeului de manipulare.

trebuie să fie legate la pământ.Se interzice folosirea îmbrăcămintei şi încălţămintei confecţionate din

materiale care se încarcă electrostatic.În zonele în care există pericolul formării atmosferei explozive personalul

trebuie să utilizeze echipament special de protecţie. In procesele de producţie în care se produce electricitate statică trebuie

să se aibă în vedere:a) Înlocuirea, pe cât posibil, a elementelor izolante cu elemente

conducătoare de electricitate;b) mărirea conductibilităţii electrice a benzilor transportoare, curelelor de

transmisie şi a tubulaturilor prin realizarea punţilor echipotenţiale sau tratarea acestora cu adezivi buni conducători de electricitate;

c) efectuarea proceselor de fabricaţie în încăperi cu atmosferă controlată şi inertizată;

d) limitarea vitezelor de curgere a lichidelor şi a materialelor pulverulente;

e) legarea la pământ pe toată durata desfăşurării operaţiunilor generatoare de sarcini electrostatice, inclusiv a celor care se desfăşoară ocazional sau pentru a căror efectuare se folosesc sisteme demontabile;

f) evitarea mişcărilor suplimenta re ale persoanelor care execută ori supraveghează activităţile prevăzute la art. 6 alin, (2).

Acţiunea asupra conductorilor vizează:a) asigurarea echipotenţialităţii între materialele şi obiectele legate la

pământ;b) realizarea unor contacte sigure, de bună calitate.Acţiunea asupra izolanţilor se referă la utilizarea selectivă, în funcţie de

procesele tehnologice, a limitatorilor de sarcini electrostatice prin ionizări inductive, electrice sau radioactive, precum şi a substanţelor antistatice.

Descărcarea electricităţii statice din baloturile de textile, materiale sintetice, hârtie ce se realizează eficient prin ionizare, cu vârfuri, ace metalice, perii de descărcare, benzi metalice sau prin umezirea locală a aerului.

Pentru îmbunătăţirea conductibilităţii părţilor în mişcare, în cazul lagărelor care folosesc lubrifianţi, se utilizează adaosuri de grafit sau sulfat de molibden.

În procesele de uscare, prin pulverizare sau în strat fluidizat a substanţelor pulverulente, pentru limitarea acumulări lor de sarcini electrostatice atât în uscătorul propriu zis, cât şi în separatorul de praf, pe lângă legarea la pământ trebuie asigurată inertizarea uscătoarelor pe toată durata desfăşurării operaţiunilor de uscare.

La spălarea recipientelor de produse petroliere, viteza apei nu trebuie să depăşească 1 m/s, iar presiunea burului 3 atm.

La. descărcarea din cisterne a gazelor petroliere lichefiate (PL) se limitează viteza acestora la 1 m/s.

Sunt interzise: a) pomparea unor produse grele (petrol, motorină, ulei, păcură etc.)

într-un rezervor care a conţinut anterior benzină sau alte produse inflamabile, înainte de golirea completă a conductei de încărcare şi a rezervorului de produsele anterioare sau înainte de evacuarea din rezervoare a gazelor rezultate;

b) desfundarea cu apă a robinetelor prin care s-au vehiculat lichide combustibile;

c)spălarea cu apă a conductelor aferente rezervoarelor, înainte de asigurarea unui strat de apă care să depăşească cu minimum 3 cm cota racordului conductei;

d)vopsirea prin stropire sau pulverizare cu aer sau alte gaze a recipientelor deschise care conţin produse volatile şi care pot genera gaze inflamabile;

e)încărcarea recipientelor, cum ar fi: rezervoare, vagoane, autocisterne etc., cu produse combustibile lichide prin curgere gravitaţională sau fără utilizarea pentru încărcare a pâlniilor sau prelungitoarelor, care trebuie să ajungă la cel mult 30 cm deasupra părţii inferioare a recipientului;

f)accesul personalului pe rezervoare pe durata unor operaţiuni cum ar fi, pompare, amestec, etc; în cazul în care necesităţile tehnologice impun totuşi executarea unor măsurători sau luarea probelor în timpul operaţiunilor de pompare sau amestecare se vor lua măsuri corespunzătoare pentru asigurarea legării la pământ a utilajelor sau dispozitivelor utilizate;

h)executarea de reparaţii în timpul funcţionării instalaţiilor tehnologice;i)utilizarea transmisiilor cu curele în medii unde apar frecvent amestecuri

explozive;j)utilizarea încărcătoarelor cu găuri sau neetanşeităţi, prin care produsul

inflamabil pompat se poate răspândi sub formă de stropi, generând suplimentar sarcini electrostatice;

k)scurgerea bruscă sub formă de jet a produselor inflamabile şi volatile, prin legăturile de luat probe, pe la sticlele de nivel, etc.;

l)desfundarea robinetelor de scurgere aferente aparatelor sau vaselor sub presiune prin lovire sau prin alte operaţiuni mecanice;

m)transportul şi manipularea produselor petroliere în ambalaje din material plastic, cu excepţia celor antistatizate şi special destinate în acest scop;

n)folosirea indicatoarelor de nivel cu plutitor în rezervoare de produse inflamabile, dacă nu sunt luate măsuri de punere la pământ a plutitorului;

o)agitarea sau omogenizarea în rezervoare, vase, etc. a lichidelor uşor inflamabile; omogenizarea poate fi făcută numai prin recirculare sau cu amestecătoare mecanice având palete situate sub nivelui lichidului;

p)utilizarea unor instalaţii pentru exhaustarea prafului de materiale combustibile sau a vaporilor inflamabili, comune cu cele pentru evacuarea

materialelor pulverulente provenite de la utilajele de şlefuit, polizat, strunjit, etc.;

r)folosirea aerului comprimat pentru alimentarea reactoarelor; aceasta se face în circuit etanş mecanizat (automatizat), atât pentru încărcarea cât şi pentru descărcarea reactoarelor;

s)deschiderea capacului reactorului în timpul procesului tehnologic fără asigurarea în prealabil a pernei de gaz inert şi punerea în funcţiune a sistemului de ventilare;

t)luarea probelor în timpul proceselor de cristalizare din reactor;u)deschiderea capacului reactorului în care au fost efectuate diferite

operaţiuni, fără programarea prealabilă a unei faze de liniştire cu durata cel puţin egală cu timpul de relaxare pentru substanţele din reactor;

Vasele metalice portabile, butoaiele, canistrele metalice etc., care urmează să fie încărcate cu produse petroliere lichide, trebuie să fie aşezate, pe durata încărcării lor pe o placă metalică legată la pământ şi conectate, prin intermediul unei legături electrice, la recipientul sau recordul din care se face încărcarea.

Furtunurile flexibile de descărcare sau încărcătoarele, trebuie prevăzute cu armături de bronz şi garnituri etanşe.

Operaţiunile de transvazare a lichidelor combustibile, cum ar fi alimentarea cu carburant, trebuie să se întrerupă pe durata fenomenelor meteo însoţite de furtuni cu descărcări sub formă de trăsnet, dacă aceste fenomene se produc în zone apropiate.

În cazul GPL, pentru egalizarea potenţialelor cisterne şi rezervorului se utilizează cablul de şuntare, aflat în dotarea cisternei.

Este obligatorie instruirea personalului operator asupra modului de formare şi acumulare a sarcinilor electrostatice, asupra metodelor de combatere a acestora, precum şi asupra riscurilor determinate de încărcările electrostatice.

Unele măsuri specifice de prevenire a incendiilor determinate de electricitatea statică

Măsuri de prevenire la vehicularea şi depozitarea lichidelor inflamabile

Încărcarea rezervoarelor cu lichide inflamabile se face pe la baza acestora, sub nivelul lichidului.

Viteza de curgere poate fi mărită numai după ce nivelul lichidului în recipient depăşeşte cu 2 cm gura conductei de intrare, iar în cazul rezervoarelor cu capac plutitor, numai după ce capacul pluteşte pe lichid.

La umplerea rezervoarelor trebuie luate măsuri pentru evitarea stropirii sau pulverizării lichidului

În cazul pâlniilor confecţionate din materiale izolante, înainte de începerea. operaţiunii de umplere prin pâlnie trebuie introdus un conductor legat la pământ, până la partea inferioară a rezervorului.

În timpul încărcării cu gaze petroliere lichefiate a vaselor tip termos

trebuie introdusă în acestea o sârmă sau tijă metalică, în vederea realizării contactului dintre lichidul din vas şi racordul de încărcare legat la pământ.

Pentru a se evita pătrunderea în interiorul rezervoarelor a corpurilor străine, acumulatoare de sarcini electrice în circuitele de transvazare trebuie să se utilizeze filtre.

Înainte de spălarea cu apă sau spumă a rezervoarelor, autocisternelor, tancurilor petroliere sau a şlepurilor trebuie să se asigure evacuarea amestecurilor inflamabile, utilizându-se în acest scop gaz inert sau abur.

Furtunurile pentru spălarea cu apă a depunerilor din rezervoare, vase sau utilaje, precum şi cele pentru abur trebuie să fie prevăzute cu inserţie sau armare metalică şi legate la pământ, înainte de începerea operaţiunilor de aburire şi curăţare.

Furtunurile flexibile ale pompelor de distribuire a carburanţilor trebuie să fie omologate, antistatizate, lungimea lor nedepăşind valoarea specificată de normativele în vigoare; ele trebuie menţinute in stare de utilizare, iar dispozitivele de închidere trebuie realizate din materiale neferoase.

Fiecare sortiment de carburant se depozitează în rezervoarele sau compartimentele stabilite, fiind interzisă schimbarea destinaţiei acestora de la un sortiment de produs la altul, fără asigurarea tuturor măsurilor de pregătire necesare (golire, curăţare a pereţilor interiori etc.).

La gurile de descărcare a carburanţilor in rezervoare se prevăd borne de legare la pământ pentru conectarea autocisternelor .

Măsuri de prevenire la separarea substanţelor lichide şi solide

La operaţiunile de separare prin filtrare a sus pensiilor din lichidele inflamabile se impun următoarele măsuri:

a) utilizarea numai a filtrelor metalice conectate la priza de pământ; b) conectarea la pământ a tuturor elementelor metalice ale instalaţiei de

separare;c) mărirea conductivităţii lichidelor prin adăugare de aditivi cu proprietăţi

antistaticeLa operaţiunile de separare prin centrifugare a substanţelor lichide şi

solide se vor avea în vedere următoarele:a) utilizarea unor instalaţii de centrifugare care să aibă în construcţie

partea interioară din materiale bune conducătoare de electricitate;b) asigurarea inertizării recipientului înaintea începerii operaţiunii de

separare;c) confecţionarea cicloanelor în care sunt separate substanţele

pulverulente din materiale bune conducătoare de electricitate;d)legarea individuală la pământ a utilajelor de amestec. valţurilor.

calandrelor, filtrelor, uscătoarelor cu aer.

Măsuri de prevenire la vopsirea şi/sau la lăcuirea prin pulverizare

În zonele de lucru pentru operaţiuni de vopsire şi/sau lăcuire prin

pulverizare trebuie să se asigure umezirea locală a aerului.În camerele de pulverizat vopsea şi/sau lac trebuie asigurate

funcţionarea la parametri normali a instalaţiilor de ventilaţie generală, interblocarea dintre sistemul de ventilaţie şi cel de admisie a aerului comprimat la pistolul de pulverizare, precum şi funcţionarea perdelelor cu apă.

Pentru operaţiunile de vopsire şi/sau lăcuire prin pulverizare se va utiliza numai aer comprimat fără impurităţi, iar temperatura acestuia, În cazul pulverizării nitrolacului la cald, nu trebuie să depăşească 50°C.

.La alimentarea utilajelor pentru turnarea lacului trebuie să se utilizeze numai recipiente cu structură metalică, etanşe În raport cu mediul de lucru.

Măsuri de prevenire specifice vopsirii în câmp electrostatic

La vopsirea în câmp electrostatic se respectă regulile şi măsurile precizate la art. 64-67. precum şi următoarele:

a) curentul maxim de scurtcircuit nu trebuie să depăşească 0,2 mA;b) distanţa de siguranţă prevăzută în reglementările tehnice specifice se

menţine strict, pentru a nu se produce străpungeri ale dielectricului dintre pistolul duza de pulverizare şi piesele supuse vopsirii;

c) instalaţia de vopsire prin pulverizare în câmp electrostatic se prevede cu sisteme de protejare împotriva căderilor bruşte de tensiune.

Măsuri de prevenire la ansambluri şi subansambluri aflate în mişcare

În cazul transmisiilor prin curele trebuie să se utilizeze materiale bune conducătoare de electricitate, obţinute prin aplicarea unui tratament antistatic pe toată suprafaţa acestora.

Legarea la pământ a benzilor transportoare este obligatorie şi se poate realiza cu sisteme tip pieptene metalic, cu dinţi ascuţiţi şi îndreptaţi spre partea interioară a benzii, în punctul în care aceasta se desparte de tambure (role).

Pentru scurgerea electricităţii statice generate de lagărele cu cuzineţii din materiale izolatoare (teflon, nailon etc.) sau de cele care lucrează pe pernă de ulei sunt necesare realizarea legăturii electrice Între arborele şi carcasele lagărului, precum şi legarea la pământ a Întregului sistem

Măsuri de prevenire la prelucrarea cauciucului şi a maselor plastice Toate elementele aflate în mişcare ale utilajului tehnologic prin care se

prelucrează cauciuc şi/sau mase plastice trebuie legate la pământ prin intermediul unor perii metalice sau din cărbune.

Instalaţiile şi utilajele de prelucrare a cauciucului şi/sau a maselor plastice trebuie prevăzute cu ventilaţie mecanică locală şi sisteme de umidificare a atmosferei, iar încăperile în care sunt amplasate se prevăd în mod obligatoriu cu pardoseală antistatică.

Reducerea nivelului de încărcare etectrostatică în procesele de prelucrare a maselor plastice se obţine prin introducerea în material a unor substanţe antistatice, cum sunt:

a) eter sau poliglicol multimolecular pentru polistiren, polietilenă sau polivinilclorid;

b) combinaţie de stearină-amoniac (1850%), pentru cele mai multe dintre masele plastice.

c) fosfaţi de alcool gras pentru materialele plastice şi fibrele sintetice.Suprafeţele din materiale izolante ale, utilajelor trebuie să fie acoperite

cu substanţe antistatice.

Măsuri de prevenire la prelucrarea celulozei şi hârtiei

Formarea acumularea sarcinilor electrostatice trebuie diminuate semnificativ prin reducerea presiunii dintre cilindri şi modificarea unghiului sub care intră hârtia la presare.

Pornirea maşini/or de fabricat hârtie este permisă numai după verificarea sistemelor de colectare a sarcinilor electrice care se montează pe întreaga lungime a cilindrului de imprimare.

Instalaţiile de fabricaţie a celulozei şi hârtiei trebuie menţinute în stare de curăţenie, după fiecare schimb de lucru personalul de deservire procedând la îndepărtarea deşeuri lor şi materialelor combustibile şi la curăţarea acestora de praf, scame şi ulei.

La fabricarea sortimentelor de hârtie trebuie să se aibă în vedere următoarele:

a) asigurarea funcţionării instalaţiei de ventilaţie generală pentru introducerea aerului proaspăt şi evacuarea aerului viciat din compartimentele de fabricaţie;

b) asigurarea permanentă a operaţionalităţii instalaţii lor automate de stingere a incendiilor.

Unele măsuri de prevenire la rampele auto şi de cale ferată pentru încărcarea descărcarea produselor petroliere

La rampele auto şi de cale ferată pentru Încărcarea-descărcarea produselor petroliere se realizează echipotenţializarea elementelor metalice.

La intrarea În rampă şi În, zonele de descărcare şinele de cale ferată se leagă electric Între ele şi se conectează la priza de pământ.

Conductele prin care se transvazează produsele petroliere şi recipientele aferente operaţiunilor de Încărcare/ descărcare se conectează la priza de pământ.

Unele măsuri de prevenire /a alimentarea cu carburant a aeronave/or şi nave/or

Pe durata alimentării cu carburant aeronavele nu trebuie să se afle în imediata apropiere a unui radar de sol, la care se execută probe sau care se află în stare de funcţionare

Pe durata operaţiunilor de alimentare cu carburant sunt interzise instalarea sau demontarea bateriilor, de acumulatori ale aeronavei precum şi branşarea generatoarelor de sol.

Pentru ca o aeronavă sau navă să poată fi alimentată cu carburant în timp ce pasagerii se află la bord se îmbarcă sau se debarcă; este necesară prezenţa la bord a personalului calificat care poate executa, procedurile de protecţie şi evacuare a pasagerilor.

Suplimentar se aplică următoarele măsuri de prevenirea) traseul urmat de pasageri trebuie să evite zonele în care există riscul

degajării vaporilor de carburant; operaţiunile de îmbarcare/ debarcare trebuie să fie supravegheate;

c) prin sistemul de intercomunicaţii al aeronavei sau prin. orice alte mijloace adecvate trebuie asigurată comunicarea bilaterală între echipa de la sol responsabilă cu aceste operaţiuni şi personalul specializat de la bordul aeronavei.

Legarea la pământ a unei aeronave sau nave constă în luarea următoarelor măsuri.

a) legarea la priza de pământ a alimentatorului;b) legarea la priza de pământ a aeronavei, respectiva navei;c) realizarea unei legături electrice între aeronavă, respectiv, a navei şi

alimentator:d) realizarea unei legături electrice între aeronavă şi capătul furtunului

flexibil pentru carburant, în cazul alimentării prin extradosul aripilorLa terminarea operaţiunii de alimentare toate legăturile electrice trebuie

deconectate în ordinea inversă celei specificate mai sus.În cazul în care nu este specificată obligaţia legării la pământ a

aeronavei sau navei, se vor lua următoarele măsuri pentru înlăturarea sarcinilor electrice:

a) realizarea unei legături electrice între aeronavă şi alimentator;b) realizarea unei legături electrice între aeronavă şi capătul furtunului

flexibil pentru carburant, în cazul alimentării prin extradosul aripilor.La alimentarea cu carburant de la o staţie (sistem de pompare fix) se va

evita conectarea la priza de pământ în zona staţiei (pompei fixe), deoarece în momentul conectării pot apărea descărcări electrice datorate diferenţelor de potenţial

Toate aeronavele aflate pe pistă precum şi autoalimentatoarele de pe platformele pistelor de decolare / aterizare trebuie să fie legate la pământ pe toată durata de staţionare.

Măsuri de prevenire la umplerea rezervoarelor din benzinării şi la alimentarea cu carburanţi a auto vehiculelor

Personalul benzinăriilor trebuie să urmărească permanent menţinerea în

bune condiţii a capacelor şi a ramelor chesoanelor rezervoarelor, pentru a evita formarea straturilor izolante electric.

Furtunurile flexibile ale pompe lor de distribuţie a carburanţilor trebuie să

fie omologate –antistatizate- lungimea lor nedepăşind valoarea specificată la normativele în vigoare.

Dispozitivele de închidere trebuie realizate din materiale metalice care nu produc scântei;

Se interzice livrarea de carburanţi în vase din mase plasticeFiecare sortiment de carburant se depozitează în rezervoarele sau în

compartimentele stabilite fiind interzisă schimbarea destinaţiei acestora de la un sortiment de produs la altul fără asigurarea tuturor măsurilor de pregătire necesare (golire, curăţarea pereţilor interiori etc.)

La gurile de descărcare a carburanţilor în rezervoare se prevăd borne de legare la pământ pentru conectarea autocisternelor.

În cazul activităţilor domestice {gospodăreşti) principalele măsuri de prevenire a incendiilor destinate reducerii riscurilor generate de electricitatea statică, se referă la:

a) interzicerea spălării sau curăţării îmbrăcămintei cu benzi ne, solvenţi şi alte lichide inflamabile;

b) interzicerea utilizării bidoanelor, canistrelor şi a altor recipiente din mase plastice la transportul, stocarea sau manipularea benzinei, petrolului şi a altor lichide inflamabile;

c) interzicerea folosirii pâlniilor din materiale plastice la transvazarea lichidelor inflamabile;

d) legarea la pământ, pe durata încărcării cu produse petroliere sau cu alte lichide inflamabile, a butoaielor şi canistrelor metalice, prin aşezarea acestora pe o placă metalică legată la pământ respectiv prin conectarea la recipientul legat la pământ de la care se realizează încărcarea

Verificarea la recepţia şi darea în exploataţie a instalaţiilor de legare la pământ

În vederea recepţiei şi dării în exploatare a instalaţiilor de legare la pământ executantul trebuie să întocmească şi să predea beneficiarului:

a) documentaţia tehnică de execuţie;b) procesul-verbal de lucrări ascunse, pentru elementele îngropate;c) buletinele de verificare.Buletinele de verificare trebuie să cuprindă:a) data efectuării verificării;

Măsuri de prevenire specifice activităţilor domestice (gospodăreşti)

b) funcţia, calitatea şi numele persoanei care a efectuat verificarea; c) denumirea instalaţiei sau a părţii din instalaţie la care s-au efectuat

verificări; .d) rezultatul verificării continuităţii conexiunilor electrice între utilaje şi

priza de pământ;e) valoarea rezistenţei de dispersie a instalaţiei de legare la pământ,

măsurată la utilajul cel mai îndepărtat de priza de pământ;f) metoda de măsurare folosită, tipul şi clasa de precizie a aparatelor

utilizate în acest sens;g) aprecieri asupra gradului de umiditate a solului (umed, uscat, foarte

uscat);h) observaţii asupra defecte/or constatate şi înlăturate.Măsurarea rezistenţei de dispersiepentru instalaţia de legare la pământ se face:a) În instalaţii subterane şi în instalaţii !ocale de legare la pământ, cel

puţin de două ori pe an;b) la reţelele generale de legare la pământ, cel puţin o dată pe an.

Dispoziţii finale

Îmbrăcămintea, încălţămintea şi echipamentul de protecţie a persoanelor care supraveghează activităţile prevăzute la art. 6 alin (2) se aleg astfel încât să îndeplinească condiţiile de prevenire a formării electricităţii statice stabilite în prezentele dispoziţii.

În vederea aplicării prezentelor dispoziţii factorii de decizie (patron, utilizator, administrator etc) vor stabili prin actele de autoritate prevăzute de lege, aspectele de natură organizatorică şi tehnică specifice şi vor lua măsuri de elaborare a procedurilor şi instrucţiunilor proprii, pentru detalierea anumitor prevederi.

În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor dispoziţii patronii vor analiza situaţia existentă în raport cu prevederile prezentelor dispoziţii şi vor stabili, după caz, măsurile de reabilitare necesare, specifice fiecărei instalaţii, fiecărui utilaj, echipament sau produs, capabile să producă încărcări electrostatice.

Unele date privind valorile tensiunilor de încărcare, ale energiilor minime de aprindere, pentru amestecuri inflamabile sau pulverulente, pulberi metalice, la prelucrarea unor produse agricole, precum şi ale rezistivităţii lichidelor inflamabile vor fi cuprinse într-un îndrumător care va fi publicat in revista "Pompierii Români" cu scopul de a veni în sprijinul specialiştilor care doresc să aprofundeze unele aspecte privind riscul generat de electricitatea statică.

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele dispoziţii .

EXEMPLE de operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice

Principalele operaţiuni şi procese pe parcursul cărora pot să apară încărcări electrostatice sunt:

-vehicularea lichidelor combustibile sau a solvenţilor cu viteze relativ mari (peste 0,7 m/s) prin elemente sau porţiuni de conducte;

-Încărcarea şi/sau descărcarea lichidelor combustibile aflate la presiunea atmosferică în/din rezervoare (cisterne).

-vehicularea lichidelor inflamabile prin elemente care determină reducerea secţiunii transversale a traseului, cum ar fi ajutaje, ventile, diafragme, etc.

-pulverizarea produselor combustibile (lichide, pulberi etc.) prin utilizarea principiului lui Bernoulli;

-purjarea sau încălzirea lichidelor inflamabile vâscoase utilizându-se aburul;

-transportul şi manipularea produselor lichide inflamabile în ambalaje din materiale plastice;

operaţiunile de încărcare/descărcare în dane a navelor petroliere destinate transportului lichidelor combustibile;

-spălarea prin agitare, frecare, etc. a ţesăturilor şi hainelor, utilizându-se substanţe inflamabile;

-operaţiunile cum ar fi umplerea, golirea, agitarea lichidelor inflamabile, efectuate în vase emailate;

-operaţiunile de filtrare a suspensiilor din lichide inflamabile;-uscarea prin pulverizare sau în strat fluidizat;-vacuumarea lichidelor inflamabile;-alimentarea aeronavelor cu carburanţi la sol;-procesele de măcinare, amestecare, etc. a unor produse combustibile;-procesele de filtrare prin site, materiale poroase, etc. a unor pulberi

(prafuri) combustibile;-măcinarea materialelor combustibile;-procesele de producere a pulberilor (prafurilor combustibile);-operaţiunile de şlefuire şi polizare a metalelor, maselor plastice,

lemnului, plutei, etc.;-transportul pneumatic prin conducte, al produselor pulverulente;-procesele de fabricaţie a firelor şi fibrelor în industria textilă;-fabricarea pulberilor explozive în industria de armament;-operaţiunile de sablare a structurilor metalice;-filtrarea aerului sau a altor gaze impurificate cu pulberi metalice, pulberi

(prafuri) agricole;-desprăfuirea substanţelor metalice de diferite forme, utilizându-se sau

aer, sau alte gaze sub presiune;-transportul unor amestecuri de pulberi în flux de aer (uscare cu aer sau

cu alte gaze)-procesele locale şi generale de ventilare, aerisire, desprăfuire, etc.;-egrenarea bumbacului;-antrenarea cu curele de transmisie din materiale izolante (mătase, fibre

sintetice sau artificiale,etc.) de corpul operatorului pe durata utilizării acestora

în procesul de producţie;-descărcarea accidentală, la presiune atmosferică, a unui recipient care

a conţinut gaze inflamabile;-transmisiile utilizând curele realizate din cauciuc izolant electric;-spălarea cu jet pulverizând de apă şi/sau abur supraîncălzit a

recipientelor (cazane, rezervoare, cisterne etc.) care au conţinut produse volatile şi care mai pot conţine vapori ai acestor produse;

-operaţiunile de omogenizare in rezervoare a produselor combustibile prin agitarea cu aer, diverse alte gaze sau prin utilizarea de dispozitive mecanice;

-operaţiunile de lăcuire şi vopsire a materialelor prin procedeul pulverizării;

-pulverizarea electrostatică utilizând vopsele, pulberi etc.;-procesele de imprimare utilizându-se procedeul gravării;-operaţiunile de imprimare în instalaţii tipografice (litografiere, vopsire

etc.); .-detenta gazelor comprimate sau lichefiate;-fabricarea foliilor de polietilenă;-procesele, tehnologice de producere a hârtiei;-derularea unor filme sau pelicule, benzi din hârtie şi textile;-manipularea foliilor din materiale plastice; procese de ambalare în saci

din materiale izolante;-transvazarea aburului, aerului sau a altor gaze, prin conducte sau

furtunuri, când aburul este umed, iar aerul sau gazul conţine particule din materiale care se pot electriza uşor;

-operaţiunile de umplere sau golire cu jet sau prin cădere liberă a unor utilaje, rezervoare etc.;

-purificarea gazelor conţinând particule coloidale;-formarea cristalelor de gheaţă; -zgârierea, comprimarea sau întinderea structurilor din cuarţ;-deformarea mecanică a unor materiale (de exemplu, mica);-dezintegrarea radioactivă;-efectul fotoelectric;-purificarea gazelor de particule lichide şi solide în suspensie etc.Corpul uman intervine în acest fenomen în 3 moduri:-ca generator de electricitate statică (acumulare-descărcare) datorită

mişcării corpului operatorilor (îndeosebi cei cu îmbrăcăminte de nailon, sau plastic) ori prin frecarea materialelor în timpul deplasării;

-în transportul sarcinilor electrostatice de la un material încărcat la corpul uman;

-la descărcarea electrostatică de la corpul uman la pământ, mai rapid la cei cu pielea umedă.

ASPECTE referitoare la pericolul de explozie şi/sau incendiu în cazul unor operaţiuni şi procese tehnologice care generează electricitate statică

Încărcarea electrostatică a materialelor sau conductelor din vecinătatea celor prin care se vehiculează lichide inflamabile se produce prin influenţă, în acest caz având loc descărcarea prin scânteie între părţile metalice aflate în apropiere.

La vehicularea hidrocarburilor prin pompare în/din recipiente apare o încărcare electrostatică a lichidului şi a conductelor respectiva furtunurilor (curgere în conductele de legătură turbulenţă mare în pompă) cu producerea de descărcări prin scânteie între părţile metalice ale conductelor şi recipientelor, în special la intrarea şi ieşirea din funcţiune a pompei.

La umplerea sau golirea mijloacelor de transport auto pot apărea descărcări electrostatice prin scânteie între părţile bune conducătoare de electricitate ale sistemelor de alimentare cu combustibil şi mijlocul de transport, precum şi între şofer şi autovehicul sau sistemul de alimentare.

La recipientele din materiale izolatoare (sticlă, mase plastice etc.) cu capacitate sub 5 litri sarcinile electrostatice formate sunt ne periculoase excepţie făcând sulfura de carbon.

La încărcarea rezervoarelor mari din materiale izolatoare, datorită curgerii şi turbulenţei se pot produce descărcări prin scânteie între părţile conducătoare ale conductelor de alimentare (flanşele de metal) şi personalul de deservire.

Pe timpul încărcării cu hidrocarburi a vaselor prevăzute cu agitatoare pot avea loc descărcări electrostatice prin scântei între lichid şi vas cu consecinţe grave (explozii incendii).

Pe timpul manevrelor de la a gură de vizitare deschisă a unui reactor plin cel mai mare pericol de descărcare prin scânteie este în zona gurii de vizitare datorită amestecării vaporilor inflamabili cu aerul. Pe timpul încărcării cu substanţe solide (pulberi) a reactoarelor care conţin hidrocarburi, în special la încărcarea vasului cu substanţe solide concomitent cu funcţionarea sistemului de '"agitare-omogenizare se încarcă electrostatic substanţele solide şi lichidul inflamabil şi pot avea loc descărcări prin scânteie atât la suprafaţa lichidului, cât şi în zona gurii de vizitare.

La filtrarea sus pensiilor din lichidele inflamabile sarcinile electrostatice preluate de pe materialele izolatoare ale filtrelor de către conductele sau terminaţiile metalice ale furtunurilor din material sintetic pot produce descărcarea prin scânteie la apropierea unei astfel de părţi de un obiect legat la pământ, descărcările fiind cu atât mai mari cu cât lichidul are polaritatea mai mică.

În situaţia în care rezervorul este izolat faţă de sol, potenţialul format între rezervor şi sol poate să creeze o descărcare electrostatică prin scânteie atât la operaţiunile de umplere, cât şi la cele de golire a rezervorului (izolat de sol prin pneurile autovehiculului).

Scânteile de aprindere din interiorul rezervoarelor conectate la sol nu pot fi oprite şi nici evitate în totalitate prin simpla punere la pământ şi nici prin scurgerea sarcinilor electrostatice, în exteriorul rezervorului însă formarea unei scântei de aprindere nu este probabilă, cu excepţia cazului în care rezervorul este prevăzut cu o izolaţie faţă de sol mai mare de 10 ohmi.

În cazul turbionării substanţe lor pulverulente, la prelucrare, transport şi

depozitare pot apărea descărcări puternice care conduc la aprinderea pulberii, prima explozie având loc în zona turbionară, după care pot avea loc şi explozii secundare.

La operaţiunile de uscare (prin pulverizare sau în strat fluidizat) descărcările disruptive pot să apară între materialele pulverulente şi părţile conducătoare care vin în contact cu pulberea (cum ar fi cicloanele, separatoarele de praf, filtrele etc.), precum şi între corpurile încărca te electrostatic şi personalul de deservire din imediata apropiere

În cazul operaţiunilor de prelucrare a cauciucului şi materialelor plastice electricitatea statică poate constitui o sursă de aprindere. La trecerea materialelor prin valţuri, pentru omogenizare şi plastifiere, acumularea sarcinilor electrostatice este însoţită de degajarea vaporilor de plastifianţi, aceştia putând forma cu aerul, amestecuri explozive.

Maşinile de formare a colilor de hârtie (în procesul de presare, dimensionare, tăiere), precum şi operaţiunea de imprimare a colilor (ca urmare a tehnicii imprimării rapide şi folosirii unor solvenţi, cerneluri inf1amabile cu usca re rapidă) generează sarcini electrostatice care pot duce la apariţia descărcărilor disruptive între materialele şi părţile conducătoare de electricitate din zona de lucru.

La lucrările policrome procesul tehnologic se desfăşoară în atmosferă inf1amabilă, electricitatea statică acumulată fiind influenţată de umiditate. La viteze mari presele de policromie dezvoltă sarcini electrostatice care pot aprinde vaporii inflamabili formaţi deasupra rezervorului cu solvenţi (cerneluri) sau în mediul înconjurător.

În cazul prese lor pentru heliogravură sarcinile electrostatice se formează pe materiale şi cilindri de cauciuc şi de cupru, descărcările disruptive care pot apărea având energia suficientă pentru aprinderea vaporilor inflamabili formaţi în zona de lucru.

La operaţiunile de aplicare a lacurilor, vopselelor sau materialelor de impregnare se pot produce acumulări electrostatice apărând totodată şi descărcările disruptive. În cazul metodei de vopsire sau lăcuire prin pulverizare sarcinile electrostatice acumulate pe suprafaţa supusă pulverizării pot produce doar un punct de aprindere care poate fi însă suficient pentru a ridica temperatura până la punctul de aprindere a solvenţilor inflamabili, antrenând şi o reacţie în lanţ care poate avea urmări grave.

Sarcinile electrostatice produse pe timpul funcţionării cu viteze mari a

curelelor plate din piele sau din cauciuc, precum şi în cazul benzilor transportoare utilizate pentru materiale încălzite sau foarte uscate produc descărcări disruptive la zonele de contact între părţile aflate în mişcare. Şi materialele care sunt vărsate la capătul unui transportor cu bandă pot produce descărcări disruptive ale căror energii sunt capabile să aprindă amestecuri explozive de pulberi cu aer.

Cantitatea de electricitate ce poate fi acumulată pe corpul uman, care se comportă ca un capacitor, poate fi suficientă pentru a da naştere unei descărcări disruptive la contactul corpului omenesc cu o masă legată la pământ

În cazul în care persoanele (operatorii) sunt echipate cu încălţăminte izolantă, acestea se pot încărca şi prin influenţă de la vehiculele încărcate electrostatic, iar la atingerea unui corp (obiect) legat la pământ descărcarea se face prin scânteie.

Energia maximă susceptibilă să fie eliberată printr-o descărcare disruptivă poate 'să atingă valoarea zecilor de mili jouli (mJ), valoare suficientă pentru aprinderea mediilor explozive.

DISPOZIŢII GENERALE privind organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor -D.G.P.S.I. -005

CAPITOLUL I Prevederi generale

Secţiunea 1Scop, domeniu de aplicareArt. 1 -Prezentele dispoziţii generale reglementează modul de organizare

şi desfăşurare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, În baza prevederilor legale in vigoare.

Art. 2 -Prezentele dispoziţii generale stabilesc cadrul general de aplicare unitară a prevederilor legale privind organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la agenţi economici, instituţii şi unităţi administrativ-teritoriale şi detaliază, după caz, anumite aspecte referitoare la aceasta.

Art. 3 -Prevederile prezentelor dispoziţii generale, se aplică la agenţii economici şi la instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru' întreprinderile mici, precum şi la unităţile administrativ- teritoriale.

Secţiunea a 2-aConţinutul organizării activităţii deapărare împotriva incendiilor

Art. 4 -Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor presupune:a) stabilirea structurilor cu atribuţii, în domeniul apărării împotriva

incendiilor;b) întocmirea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate (decizii,

dispoziţii, hotărâri etc.) prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;

c) întocmirea, aprobarea şi difuzarea documentelor specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor (liste, situaţii, instrucţiuni, grafice, planuri, documentaţii tehnice, regulamente de organizare şi funcţionare etc.);

d) asigurarea formularelor tipizate (permise de lucru cu foc, autorizaţii de lucru, fişe de instruire) şi a actelor normative de reglementare specifice;

e) îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de pregătire, avizare, autorizare, atestare, certifica re, agrementare, prevăzute de lege şi de reglementările în vigoare;

q) implementarea sistemului de depistare şi cunoaştere a oricăror situaţii sau aspecte care, pot favoriza producerea sau dezvoltarea incendiilor (cauze de incendiu, stări de pericol, alte încălcări, scoateri din funcţiune);

g) reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile generate de contracte, convenţii şi alte asemenea situaţii;

h) realizarea sistemului operativ de observare şi anulare a incendiului, precum şi de alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment:

i) asigurarea funcţionării mijloacelortehnice de prevenire şi stingere a incendiilor;j) organizarea intervenţiei, în caz de incendiu, de către salariaţi, populaţie

şi forţele specializate;k) analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea

de măsuri conforme cu realitatea, precum şi a împrejurărilor şi factorilor determinanţi.

CAPITOLUL II Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor

Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la agenţi economici şi instituţii

Art. 5 -În cadrul agenţilor economici şi instituţiilor viza te de prevederile prezentelor dispoziţii generale în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie una dintre următoarele structuri cu atribuţii de

apărare împotriva incendiilor:a) compartiment, serviciu, secţie sau birou, de regulă la agenţi

economici cu risc mare şi foarte mare de incendiu, clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri civile cu săli

aglomerate, cu peste 100 de persoane şi scenă amenajată;b) cadre tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor, numite

exclusiv pentru această activitate, la, societăţi şi regii naţionale, agenţi economici şi instituţii cu risc mediu de incendiu, clădiri civile cu săli aglomerate care nu se încadrează în prevederile lit. a), precum şi la autorităţi ale

administraţiei publice centrale, de specialitate:c) cadre tehnice cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor sau

persoane care îndeplinesc prin cumul atribuţii privind punerea în aplicare, controlul şi supravegherea măsurilor de apărare împotriva incendiilor, în alte situaţii decât cele menţionate la lit. a) şi b).

Art. 6 -Atribuţiile pentru structurile menţionate la art. 5 se stabilesc şi se detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor lega le care revin patronului şi autorităţilor administraţiei publice.

Art. 7 -Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor, ţinându-se seama de calitatea funcţiei pe care o au.

Art. 8 -(1) Structurile prevăzute la art. 5 se integrează, după caz, în structura serviciilor de pompieri civili, organizate potrivit legii.

(2) Denumirea serviciu de pompieri civili rezultă din caracterul activităţii pe care o desfăşoară si din atribuţiile lega le pe care le pot îndeplini pompierii civili. Serviciul de pompieri civili nu se asimilează ca o structură de personal în sensul celor prevăzute în organizarea muncii.

Art. 9. -Actele de autoritate emise de patron (decizie, dispoziţie etc.) privind apărarea împotriva incendiilor, prevăzute la art. 41it. b), se referă la:

a) stabilirea modului de organizare a responsabilităţilor privind apărarea împotriva incendiilor;

b) constituirea serviciului de pompieri civili;c) modul de executare a lucrărilor cu foc deschis;d) reglementarea fumatului; e) modul de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a ambalajelor

specifice activităţii; f) măsuri speciale din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, care să

contracareze efectele perioadelor caniculare sau secetoase; g) sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice referitoare la instruirea în

domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor;h) răspunderile ce revin părţilor în ceea ce priveşte asigurarea apărării

împotriva incendiilor pentru cazurile de concesionare; închiriere şi antrepriză:i) aplicarea în cadrul agentului economic sau al instituţiei a prevederilor

unor reglementări din alte sectoare de activitate pentru cazurile sau situaţiile în care reglementările de nivel general nu detaliază toate aspectele, iar cele specifice sunt insuficiente;

j) contractul, înţelegerea, angajamentul sau convenţia privind asigurarea intervenţiei, în caz de urgenţă, a forţelor specializate, precum şi de pregătire a

acesteia;k) reglementarea modului de întreţinere, verificare şi reparare a

instalaţiilor speciale de semnalizare şi stingere a incendiilor, din dotare;l) stabilirea punctelor vitale vulnerabile la incendiu din cadrul agentului

economic sau instituţiei.Art. 10 -Documentele specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor,

menţionate la art. 4 lit. c), cuprind, de regulă, informaţii privind:a) substanţele periculoase clasificate astfel potrivit legii, utilizate în

activitatea agentului economic sau a instituţiei; b) datele de identitate ale personalului din cadrul serviciilor de pompieri

civili, inclusiv referitoare la pregătire, calificare şi atestare;c) agenţii economici care au contracte de închiriere, locaţie şi altele

asemenea, cu specificarea clădirilor utilizate şi a profilului de activitate;d) alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor la construcţii (cantităţi

de rezervă, pompe, hidranţi exteriori şi interiori);e) instalaţiile specia le de stingere (tip, locuri deservite, număr de capete

de debitare, agent stingător, rezerve);f) instalaţiile specia le de semnalizare a incendiilor (tip, locuri deservite,

număr de linii şi componente de declanşare sau acţionare, rezerve);g) exerciţiile şi aplicaţiile de intervenţie efectuate, având anexate

concluzii rezultate din efectuarea acestora;h) sistemele, instalaţiile şi dispozitivele de limitare a propagării

incendiilor pe locuri de amplasare: pereţi, planşee, sisteme de ventilaţie, climatizare etc.;

i) zonele cu pericol de explozie, dacă este cazul;j) utilajele şi autospecialele de intervenţie din dotarea serviciului de

pompieri şi stocurile de agenţi stingători sau neutralizatori;k) echipamentul de protecţie a personalului de intervenţie, în funcţie de

riscurile şi efectele negative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care pot interveni În caz de incendiu, stabiliţi conform anexei nr. 2 la Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 384 din 9 octombrie 1998;

l) instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor pentru punctele vitale vulnerabile la incendii, locurile de muncă, instalaţiile utilitare, efectuarea lucrărilor cu risc ridicat de incendiu (foc deschis, vopsire etc.);

m) procedurile de instruire pe categorii de instructaje conform Dispoziţiilor generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor -D.G.P.S.I./002. aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 1.080/2000 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr.157 din 14 aprilie 2000, şi fişele de instruire aferente;

n) graficele de întreţinere şi verificare pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;

o) planurile de evacuare în caz de incendiu (de nivel şi încăperi), de depozitare a materialelor periculoase şi de intervenţie;

p) avizele şi autorizaţiile p.s.i., inclusiv documentaţiile vizate spre

neschimbare care au stat la baza emiterii acestora, cuprinse în opis;q) atestatele, agrementele tehnice, certificatele de conformitate şi

procesele verbale de verificare a elementelor de construcţie, a mijloacelor tehnice p.s.i. sau a instalaţiilor;

r) programele, planurile sau alte documente similare cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru îmbunătăţirea capacităţii de apărare împotriva incendiilor;

s) registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu foc, a instalaţiilor speciale de semnalizare şi stingere a incendiilor, a exerciţiilor şi aplicaţiilor executate şi a evenimentelor produse sau la care s-a participat pentru stingere cu personalul propriu;

t) alte documente specifice (scenarii de siguranţă la foc, identificarea şi evaluarea riscului de incendiu, analiza capacităţii de apărare împotriva incendiilor extrase din publicaţii privind incendiile în sectoare de activitate asemănătoare etc.).

Art. 11 -Documentele specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor se reactualizează de cei care le-au, întocmit şi aprobat, dacă:

a) s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care au stat la baza emiterii acestora;

b) s-au produs modificări de personal;c) s-au produs schimbări referitoare la construcţii, instalaţii sau la

specificul activităţii;d) au expirat termenele de valabilitate sau de garanţie specificate.Art. 12 -Preîntâmpinarea situaţiilor generatoare de incendii în cadrul

agenţilor economici şi instituţiilor se realizează prin:a) organizarea controlului de prevenire;b) efectuarea, conform reglementărilor tehnice de exploata re a lucrărilor

de întreţinere şi verificare la instalaţiile utilitare şi la mijloacele tehnice de producţie;

c) organizarea apărării împotriva incendiilor pe locurile de muncă;d) executarea la termenele scadente a încercărilor şi testelor prevăzute

de reglementările în vigoare.Art. 13 -Controlul respectării normelor, dispoziţiilor şi măsurilor de

prevenire şi stingere a incendiilor se efectuează de:a) structurile cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor constituite

(desemnate) în cadrul agentului economic sau instituţiei pe baza unui grafic (anual, trimestrial, lunar, zilnic);

b) şefii locurilor de muncă respective, zilnic sau pe schimb, după caz;c) serviciile de pompieri;d) patroni (manageri).Art. 14-(1) Controlul efectuat de structurile stabilite la art. 131it. a) se

finalizează prin documente scrise, în care se consemnează:a) construcţiile şi instalaţiile care au fost cuprinse în control;b) constatări le rezultate din teren şi documente;c) propunerile de măsuri şi acţiuni de înlăturare a deficienţelor şi de

îmbunătăţire a activităţii.(2) Periodic se efectuează un control de verificare privind respectarea

obligaţiilor contractuale din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor şi a normelor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor la persoanele juridice care desfăşoară activităţi în construcţiile şi instalaţiile din patrimoniul agentului economic sau al instituţiei. Concluziile rezultate se analizează şi se au În vedere la încheierea unor contracte viitoare;

(3) Regimul de control prevăzut la alin. (2) se aplică şi de către locatorul depozitelor en-gros.

Art. 15 -(1) Controlul efectuat de persoanele prevăzute la art. 131it. b) trebuie să aibă în vedere:

a) existenţa, integritatea şi funcţionalitatea mijloacelor tehnice p.s.i. din dotare;

b) respectarea cantităţilor şi naturii materialelor combustibile folosite;c) asigurarea intervenţiei În caz de incendiu;d) Înlăturarea surselor posibile de iniţiere a focului.(2) Neconformităţile sau deficienţele constatate se aduc la cunoştinţă

factorilor de decizie, conform sistemului de raportare implementat în cadrul agentului economic sau instituţiei.

Art. 16 -Deciziile luate pe baza constatări lor din controale se aduc la cunoştinţă prin documente scrise tuturor persoanelor implicate.

Art. 17 -Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă (noaptea, în zilele nelucrătoare, sărbători legale sau alte situaţii organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor se face în funcţie de posibilităţile concrete, urmărindu-se asigurarea:

a) verificării periodice a construcţiilor, instalaţii lor sau a amenajărilor aflate în patrimoniu;

b) supravegherii centralelor automate de semnalizare a incendiilor;c) posibilităţilor de anunţare a incendiului la forţele specializate de

intervenţie;d) realizării primei intervenţii şi, după caz, punerii În funcţiune a

instalaţiilor sau a sistemelor care nu intră automat în funcţiune datorită unor defecţiuni;

e) accesului forţelor de intervenţie În situaţii de urgenţă.

Secţiunea a2a8Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la unităţile

administrativ-teritoriale

Art. 18 -(1) Structura organizatorică de apărare împotriva incendiilor specifică unităţilor administrativ-teritoriale este serviciul public de pompieri civili, ca serviciu comunitar pentru situaţii de urgenţă.

(2) Constituirea şi structura serviciului public de pompieri civili se stabilesc avându-se în vedere prevederile legale în vigoare.

(3) Cadrul tehnic p.s.i. sau persoana cu atribuţii de îndrumare, control şi de constatare a încălcării legii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor de la nivelul unităţii administrativ-teritoriale se desemnează de consiliul local şi poate fi, după caz:

a) viceprimarul;

b) secretarul;c) orice altă persoană angajată în cadrul primăriei, aptă şi atestată în

condiţiile legii să îndeplinească aceste atribuţii.(4) Se recomandă ca primarul să nominalizeze persoane din rândul

cetăţenilor care, constituite în grupe, vor efectua pe bază de voluntariat activităţi de prevenire, a incendiilor, cum sunt:

a) atenţionarea cetăţenilor asupra unor măsuri preventive specifice în sezoanele de primăvară şi toamnă, în perioadele caniculare şi cu secetă prelungită sau când se înregistrează vânturi puternice;

b) supravegherea unor activităţi cu public numeros de natură religioasă, cultural-sportivă sau distractivă, sărbători tradiţionale şi altele.

Art. 19. -Actele de autoritate specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor la unităţile administrativ-teritoriale, prevăzute la art. 4lit. b), se referă la:

a) înfiinţarea serviciului public de pompieri civili;b) asocierea sau stabilirea relaţiilor de colaborare, după caz, cu alte

consilii locale ori agenţi economici, dacă nu se poate înfiinţa un serviciu public de pompieri civili propriu având în structură formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor;

c) stabilirea cuantumului taxelor special destinate finanţării serviciului public de pompieri civili şi pentru desfăşurarea de activităţi de informare a cetăţenilor în domeniul apărării împotriva incendiilor;

d) componenţa grupelor de prevenire a incendiilor şi sectoarele de competenţă a acestora;

e) construcţiile şi instalaţiile tehnologice aparţinând domeniului public şi privat al unităţii administrativ-teritoriale;

f) reglementarea modului de executare a lucrărilor cu foc deschis;g) reglementarea fumatului În spaţiile (prevăzute la lit. e):h) reglementarea modului de gestionare a deşeurilor, reziduurilor şi a

ambalajelor specifice activităţii;i) măsurile speciale din domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, care să

contracareze efectele perioadelor caniculare şi secetoase;j) sistemul de măsuri tehnice şi organizatorice referitoare la instruirea în

domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor;k) răspunderile ce revin părţilor în domeniul apărării împotriva

incendiilor, în cazul concesionării, închirierii şi antreprizei;l) reglementarea circulaţiei pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale a

mijloacelor care transportă materiale periculoase clasificate astfel conform legii (rute, staţionare, oprire şi parcare);

m) contractul sau convenţia privind asigurarea intervenţiei de stingere a incendiului de către alt serviciu public de pompieri civili, în condiţii de operativitate şi eficienţă, potrivit anexei nr. 2 la criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de pompieri

civili, aprobate prin Ordinul comandantului Corpului Pompierilor Militari nr. 37.424/1998 şi publicate în revista "Pompierii Români" nr. 2/1999;

n) completarea numărului de servanţi pompieri voluntari în grupele de intervenţie la autospecialele de stingere ale altui serviciu public de pompieri

civili, stabilit să intervină conform contractelor sau convenţiilor încheiate în baza prevederilor lit. M).

Art. 20 -(1) Documentele specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor, menţionate la art. 4 lit. c), cuprind, de regulă, informaţii referitoare la:

a) datele de identitate ale personalului din cadrul serviciului public de pompieri civili, inclusiv privind pregătirea, calificarea şi atestarea;

b) agenţii economici cu care primăria a încheiat contracte de închiriere, locaţie şi altele, cu specificarea obiceiului de activitate;

c) alimentarea unităţii administrativ-teritoriale cu apă pentru stingerea incendiului (rezervoare, pompe, reţele de hidranţi de incendiu, rampe de alimentare cu apă, amenajate la râuri şi lacuri);

d) sistemul de anunţare şi alarmare în caz de incendiu;e) zilele în care se organizează activităţi tradiţionale, cu participarea unui

număr mare de persoane pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;f) zonele din unitatea administrativ-teritorială în care intervenţia se poate

realiza numai cu dispozitive de la distanţă din cauza străzilor înguste, drumurilor în pantă caselor izolate, pădurilor sub capacitate şi altor asemenea situaţii;

g) fişele de incendiu completate pentru evenimentele la care nu au participat pentru stingere pompierii militari, conform modelului prezentat în anexa nr.1;

h) aplicaţiile şi exerciţiile de intervenţie desfăşurate cu serviciul public de pompieri civili;

i) utilajele şi autospecialele din dotare şi stocurile de agenţi de stingere;j) echipamentul de protecţie a personalului de intervenţie, în funcţie de

riscurile şi efectelenegative ale agenţilor termici, chimici, electromagnetici ori biologici, care

pot interveni în caz de incendiu, stabiliţi conform anexei nr. 2 la Normele generale de prevenire şi stingere a incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 775/1998 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr 384 din 9 octombrie 1998;

k) procedurile de instruire pe categorii de instructaje specifice, conform Dispoziţiilor generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor D.G.P.S.I./002, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 1.080/2000 şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 157 din 14 aprilie 2000, şi fişete de instruire aferente;

1) planul de intervenţie al localităţii, avizat de unitatea teritorială de pompieri militari;

m) avizele şi autorizaţiile p.s.i obţinute pentru construcţiile, instalaţiile tehnologice şi alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele viza te spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;

n) atestatele, agrementele tehnice, certificatele de conformitate, procesele verbale de verificate a elementelor de construcţie, instalaţiilor utilitare şi a mijloacelor tehnice p.s.i.;

o) notele de activităţi preventive organizate şi desfăşurate în cadrul unităţii administrativ-teritoriale;

p) regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului public de pompieri civili;

q) alte documente care se apreciază ca oportune;(2) Documentele specifice activităţii de apărare împotriva incendiilor se

actualizează conform situaţiilor prevăzute la art. 11.Art. 21 -(1) Activităţile de prevenire desfăşurate conform art. 18 alin. (4)

se finalizează prin întocmirea unor note de activitate în care fiecare participant menţionează de regulă:

a) locurile în care s-a desfăşurat activitatea;b) aspectele constatate;c) măsurile luate;(2) Notele de activităţi se centralizează, se analizează şi se păstrează la

sediul primăriei într-un dosar special constituit.(3) Pentru situaţiile deosebite constatate primarul va dispune măsurile

care se impun pentru înlăturarea acestora.Art. 22 -Controlul respectării măsurilor de apărare împotriva incendiilor

pe timpul adunărilor sau a manifestărilor publice se face de către membri ai serviciului public de pompieri civili sau de alte persoane desemnate de primar şi are în vedere următoarele:

a) supravegherea respectării interdicţiilor privind fumatul şi folosirea focului deschis;

b) asigurarea căilor de acces pentru intervenţie şi evacuare de persoane;

c) interzicerea accesului cu materiale şi substanţe periculoase;d) evitarea formării de aglomerări de persoane în anumite zona;e) menţinerea integrităţii indicatoarelor de securitate şi de orientare în

caz de incendiu sau de alte dezastre;f) verificarea asigurării mijloacelor de stingere specifice şi a stării de

funcţionare a celorlalte dotări de prevenire şi stingere a incendiilor;g) anunţarea cu maximă operativitate a oricărui incendiu observat;h) efectuarea primei intervenţii şi coordonarea activităţii forţelor şi

mijloacelor participante la aceastaArt. 23 .(1) Organizarea activităţii de instruire în domeniul prevenirii şi

stingerii incendiilor la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale presupune:a) organizarea activităţii de instruire a salariaţilor din primărie şi a

agenţilor economici din subordinea primăriei conform prevederilor Dispoziţiilor generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor D.G.P.S.I.-OO2 aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr.1 .080/2000;

b) stabilirea unei tematici orientative anuale pentru a aduce la cunoştinţă locuitorilor

actele normative, reglementările specifice şi regulile de prevenire şi stingere a incendiilor.

(2) Tematica orientativă anuală se structurează de regulă pe următoarele probleme:

a) obligaţii, răspunderi şi sarcini care revin cetăţenilor din actele normative care reglementează activitatea de apărare împotriva incendiilor;

b) cauzele, regulile şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor

specifice gospodăriilor populaţiei sau ansamblurilor de locuit în comun;c) supravegherea şi educarea copiilor pentru a nu fi implicaţi în

producerea de incendii ca urmare a jocului acestora cu focul;d) apărarea împotriva incendiilor a culturilor agricole şi fondului forestier;e) analizarea unor incendii înregistrate În alte localităţi şi cunoscute din

materialele publicate de mass-media.Art. 24. -Aducerea la cunoştinţa cetăţenilor a materialelor cuprinse în

tematica orientativă anuală se realizează prin:a) materiale tipărite şi afişate la sediul primăriei şi în alte locuri

frecventate de locuitori;b) intervenţii la posturile locale de radio sau televiziune ori prin publicare

în presa locală;c) prezentarea lor în cadrul unor adunări locale.

Secţiunea a3-aOrganizarea activităţii de apărareîmpotriva incendiilor pe locurile de muncă

Art. 25 -(1) Prin loc de muncă în înţelesul prevederilor prezentelor dispoziţii generale se înţelege:

a) secţie, sector, atelier de producţie;b) depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;c) atelier de Întreţinere, reparaţii, prestări de servicii şi proiectare;d) instalaţie tehnologică sau de condiţionare, utilaj tehnologic;e) laborator; f) magazin, raion sau stand de vânzare; g) unitate de învăţământ în clădiri separate; h)sală de spectacole, conferinţe, recepţii, sport, pentru vizitatori şi altele

asemenea;i) unitate de alimentaţie publică;j) secţie medicală, farmacie;k) construcţie pentru cazare;1) secţie, compartiment. sector, departament administrativ funcţional;m) cămin de bătrâni sau de copii;n) fermă zootehnică sau agricolă;o) punct de recoltare de cereale păioase sau exploata re forestieră.(2) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi

desfăşoară activitatea mai mulţi agenţii economici sau firme, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, agenţilor economici sau firmelor respective.

Art. 26 -Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor pe locul de muncă are ca obiectiv principal asigurarea pentru colectivul de salariaţi a condiţiilor care să permită acestora ca pe baza cunoştinţelor de care dispun şi cu mijloacele tehnice pe care le au la dispoziţie să acţioneze pentru prevenirea şi stingerea incendiilor, evacuarea şi salvarea utilizatorilor

construcţiei, evacuarea bunurilor materiale, precum şi pentru înlăturarea efectelor distructive provocate În caz de incendii, explozii, avarii sau accidente tehnice

Art. 27 -(1) Organizarea apărării Împotriva incendiilor pe locul de muncă constă în:

a) prevenirea incendiilor, prin evidenţierea materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi a măsurilor generale şi specifice de prevenire a incendiilor;

b) salvarea utilizatorilor şi evacuarea bunurilor, prin Întocmirea şi afişarea planurilor specifice şi menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;

c) instruirea salariaţilor prin elaborarea documentelor specifice instructajului p.s.i. pe locul de muncă; desfăşurarea propriu-zisă a instructajului şi asigurarea certific3rii efectuării acestuia, precum şi afişarea schemelor de intervenţie sau a instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;

d) marcarea pericolului de incendiu prin montarea de indicatoare de securitate şi de orientare sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare;

e) organizarea stingerii incendiilor.(2) Organizarea stingerii incendiilor pe locul de muncă cuprinde măsuri şi

informaţii privind.a) precizarea corectă a mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare a

personalului de la locul de muncă, pompierilor civili, dispeceratului pompierilor militari, înştiinţarea conducătorului locului de muncă, patronului, anumitor categorii de specialişti şi a altor forţe stabilite să participe la stingerea incendiilor;

b) prezentarea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, mijloacelor de salvare şi protecţie a personalului, precizându-se cantităţile care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;

c) stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor şi a bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;

d) organizarea efectivă a intervenţiei prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare, de stingere şi de limitare a propagării arderii, ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la

echipamente şi utilaje tehnologice.Art. 28 -(1) Datele privind organizarea activităţii de apărare împotriva

incendiilor pe locul de muncă, prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin (2), se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil şi mai puţin afectat în caz de incendiu.

(2) Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

(3) Structura-cadru a formularului este prezentată în anexa nr. 2, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii despre fluxul

tehnologicArt. 29 -La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au

în vedere:a) prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;b) gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile, susceptibile a se

aprinde; c) dotarea cu mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor; d) verificarea spaţiilor la sfârşitul programului de lucru; e) parametrii care se au în vedere pe timpul exploatării diferitelor

instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice.Art. 30 -(1) Planurile de evacuare a persoanelor În caz de incendiu

cuprind elemente diferenţiate În funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se Întocmesc astfel:

a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;b} pe încăperi, dacă În ele se află cel puţin 50 de persoane;c) pentru Încăperile de cazare şi dormitoarele comune, indiferent de

numărul de locuri.d) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces

şi În locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

Art. 31 -(1) Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a Încăperii, pe care se marchează cu culoare roşie traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare, după caz.

(2) Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor, (stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de anunţare a incendiilor) şi posibilităţile de refugiu (Încăperi speciale, terase etc.), precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.

Art. 32 -Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale. .

Art. 33 -La amplasarea materialelor periculoase În spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de agenţii de stingere.

Art. 34 -(1) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare roşie.

(2) Planuri de depozitare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.

Art.35 – Planurile de depozitare şi de evacuare se amplasează în locuri care pot fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, astfel încât să poată fi utile forţelor de intervenţie.

Art.36 – (1) schemele de intervenţie se întocmesc pentru instalaţiile tehnologice cu risc ridicat (foarte mare) de incendiu, stabilite de patron, şi cuprind instrucţiuni referitoare la:

a) descrierea succintă a procesului tehnologic cu menţinerea principalilor parametri (presiuni, temperaturi de lucru);

b) calitatea de produse combustibile in instalaţie şi agenţii eficienţi pentru stingerea acestora;

precizarea în ordine cronologică a operaţiunilor ce se efectuează în caz de incendiu, explozie, avarie sau alte dezastre;

d) prezentarea măsurilor pentru protecţia vecinătăţilor;e) desemnarea persoanelor care participă la acţiunile de intervenţie;f) enumerarea mijloacelor tehnice p.s.i. existente în instalaţie şi

precizarea, pe releveele instalaţiilor, a locurilor de amplasare a acestora sau a componentelor de punere în funcţiune.

(2) Pe releveul instalaţiei se marchează locul de amplasare a autospecialelor sau a altor utilaje de intervenţie din dotarea serviciului propriu de pompieri civili.

(3) Schemele de intervenţie se elaborează de şefii de instalaţii, se întocmesc în două exemplare şi se aprobă de patron, exemplarul 1 păstrându-se la şeful instalaţiei, iar exemplarul 2, la şeful formaţiei de intervenţie, salvare şi prim ajutor.

Art.37 -Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se întocmesc pentru locurile de muncă în care sunt instalaţii tehnologice cu risc ridicat (foarte mare) de incendiu şi pentru punctele vitale vulnerabile la incendiu, stabilite de patron.

Art. 38 -(1) Prin punct vital vulnerabil la incendiu se înţelege acel loc de muncă, instalaţie, echipament etc. indispensabil asigurării funcţionalităţii principale a construcţiilor şi agenţilor economici şi care prezintă cel puţin risc mediu de incendiu.

(2) Lista de principiu cuprinzând punctele vitale vulnerabile la incendiu este prezentată în anexa nr. 3.

Art.39 -Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează pe baza documentelor avute la dispoziţie, cum sunt normele, normativele, regulamentele şi instrucţiunile de exploatare şi funcţionare, regulamentele de ordine interioară şi alte documentaţii de specialitate.

Art. 40 -Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:a) prevederile specifice de p.s.i. din reglementările în vigoare;b) obligaţiile generale ale salariilor privind prevenirea şi stingerea

incendiilor;c) regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor

pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;

d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;

e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a

regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.Art. 41 -(1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează,

după caz, de şeful sectorului de activitate (instalaţiei, secţiei, atelierului etc.) şi se aprobă de patron.

(2) Premergător aprobării de către patroni instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor

se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 42 -(1) In funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează sau se păstrează la persoana competentă care efectuează instructajul periodic de prevenire şi stingere a incendiilor.

(2) Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare, împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

Art. 43 -Salariaţii din locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 37 au obligaţia să le studieze să şi le însuşească şi să le respecte.

Art. 44 -Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din schemele de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.

Art. 45 -Pentru noile tehnologii şi instalaţii instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor întocmite de proiectanţi au iniţial caracter provizoriu şi se completează cu cele care apar ca fiind necesare, pe timpul punerii în funcţiune, probelor tehnologice -şi din exploatare în timp de un an, după care se aprobă de patron şi devin definitive.

Art. 46 -(1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se revizuiesc cel puţin o dată la 3 ani şi se reactualizează la modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.

(2) Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor va avea înscrisă data întocmirii şi aprobării.

Art. 47 -Documentele specifice instructajului p.s.i. pe locul de muncă se întocmesc în conformitate cu prevederile

Dispoziţiilor generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor D.G.P.S.1/002, aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 1.080/2000, şi trebuie să se refere la:

a) listele cuprinzând procedurile stabilitepentru instructajul specific locului de muncă şi pentru instructajul

periodic:b) procedurile de instruire Întocmite în detaliu;c) documentele care să ateste efectuarea instructajelor specifice locului

de muncă;d) testele sau chestionarele privind verificarea cunoştinţelor însuşite pe

perioada instruirilor;e) rezultatele obţinute din verificarea cunoştinţelor din ultimul an de

activitate la locul de muncă;f) concluziile rezultate din activitatea de instruire, întocmite la sfârşitul

fiecărui an, în care se menţionează numărul total de salariaţii şi al celor nou-veniţi, rezultatele obţinute şi măsurile luate, precum şi procedurile reactualizate.

Art. 48 -Documentele de instruire de pe locul de muncă se păstrează în locuri cât mai sigure, ferite de efectele unor factori care le pot afecta calitatea şi integritatea, astfel Încât ele să poată fi analizate în orice situaţie.

Art. 49 -(1) Indicatoarele de securitate (de interzicere, avertizare şi informare) şi cele auxiliare se execută, se iluminează, se amplasează şi se montează conform Standardelor în vigoare.

(2) În anumite situaţii indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de circulaţie internaţională. (3) Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine conducătorului (şefului) locului de muncă.

Art. 50 -Organizarea efectivă a intervenţiei pe locul de muncă presupune:

a) alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, anunţarea altor persoane care trebuie să desfăşoare activităţile prevăzute la lit. c), precum şi a dispeceratului, acolo unde acesta este constituit;

b) asigurarea şi urmărirea realizării salvării rapide şi în siguranţă a personalului, conform concepţiei stabilite;

c) Întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje;

d) acţionarea asupra focarului cu mijloacele tehnice p.s.i. din dotare şi verificarea intrării în funcţiune instalaţii lor şi sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală;

e) evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;

f) protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului (temperatură, fum, gaze toxice etc.)

g) verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare, acţionându-se pentru stingerea acestora.

Art. 51. -(1) Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la art. 50 nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, în afara programului de lucru şi în zilele de repaus şi sărbători legale.

(2) Verificarea prezenţei personalului nominalizat se face la Începerea programului de lucru, de către conducătorul locului de muncă, şeful de schimb sau de persoana care conduce activităţile.

Art. 52 -(1) La întocmirea listei cuprinzând substanţele periculoase se consultă

prevederile lega le in vigoare care reglementează transportul rutier internaţional de mărfuri periculoase, respectiv Legea nr. 31/1994 şi acordul european pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase -A.D.R.

(2) De asemenea, pot fi avute în vedere şi prevederile Directivei europene SEVESO.

Art. 53 -Lista cuprinzând substanţele periculoase se completează şi se reactualizează ori de câte ori apar modificări în gestionarea substanţelor respective, iar extrase din această listă se păstrează în fiecare loc de muncă unde acestea se depozitează sau se utilizează permanent.

Art. 54 -Lista prevăzută la art. 53 va cuprinde toate substanţele periculoase utilizate, încadrate în cele 9 clase, specificându-se în mod obligatoriu pentru fiecare substanţă:

a) numărul de identificare O.N.U;b) denumirea;c) numărul de pericol;d) cantitatea existentă;e) locul de depozitare şi utilizare;f) agenţii (substanţele) adecvaţi (adecvate) pentru stingere, neutra1izare

sau decontaminare;g) caracteristicile fizico-chimice esenţiale ce determină pericolul de

incendiu sau de explozie.Art. 55 -Obligaţiile referitoare la substanţele periculoase se soluţionează

prin numirea de către patron a unui consilier de siguranţă, special instruii şi atestat conform reglementărilor în vigoare, care trebuie să aibă în vedere limitările cantitative, comunicarea la autorităţi şi alte notificări impuse.

CAPITOLUL III Forme şi modalităţi principale pentru evaluarea şi controlul capacităţii de

apărare împotriva incendiilor

Secţiunea 1Valorificarea concluziilor şi constatărilor rezultate din controalele

efectuate de persoanele în drept

Art. 56 -(1) Personalul autorităţilor publice, care potrivit competenţelor legale, execută controale în domeniul apărării împotriva incendiilor, este:

a) personalul unităţilor de pompieri militari şi protecţie civilă;b) cadre tehnice din structura ministerelor şi a celorlalte organe de

specialitate ale administraţiei publice centrale, societăţilor şi regiilor de profil;c) inspectori din structura inspecţiilor de specialitate ale statului (calitatea

în construcţii, protecţia muncii, protecţia mediului);d) inspectori din structura autorităţilor administraţiei publice locale.(2) Cadrele tehnice sau personalul tehnic desemnat al agenţilor

economici şi instituţiilor, cu atribuţii de îndrumare, control şi constatare a încălcării legii În domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi persoanele menţionate la alin. (1) lit. b) şi d) trebuie să aibă atestată competenţa în condiţiile legii.

Art. 57 -Controalele executate de personalul prevăzut la art. 56 alin. (1) se finalizează prin unul dintre următoarele documente:

a) proces-verbal de control tehnic de specialitate;b) notă de constatare; c) raport de constatare.

Art. 58 -Valorificarea constatărilor din documentele de control se asigură în termen de 15 zile de la încheierea acestuia, prin stabilirea de măsuri şi acţiuni, cu termene şi responsabilităţi, pentru înlăturarea deficienţelor consemnate şi îndeplinirea măsurilor stabilite, asigurându-se conformare cu prevederile legilor care reglementează apărarea împotriva incendiilor.

Art. 59 -(1) Se recomandă instituirea unui sistem de informare şi monitorizare a îndeplinirii măsurilor stabilite.

(2) În cazul neîndeplinirii măsurii persoana responsabilă va arăta motivele şi va face, în scris, propuneri noi referitoare la măsura respectivă.

Art. 60 -Pentru verificarea îndeplinirii măsurilor stabilite patronul, prin cadrul tehnic sau prin persoana cu atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor ori prin colective de specialişti, va controla pe teren stadiul şi calitatea execuţiei.

Art.61 -la controlul următor al autorităţii de specialitate patronul trebuie să fie în măsură să prezinte detaliat, pe bază de documente, stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite anterior.

Art. 62 -Prin înţelegere sau la solicitare planul de acţiuni şi măsuri întocmit şi aprobat poate fi transmis spre informare autorităţii de specialitate care a executat controlul.

Secţiunea a 2-aAnaliza periodică a activităţii de apărare împotriva incendiilor

Art. 63 -(1) Activitatea de apărare împotriva incendiilor se analizează, de regulă, anual, cu prilejul finalizării controalelor şi după producerea unor incendii.

(2)Analiza se desfăşoară pe bază de raport sau informare întocmită de structura care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor.

Art. 64 -(1) Raportul de analiză va conţine în principiu următoarele probleme:

a) implementarea noilor prevederi legale; b) stadiul îndeplinirii măsurilor stabilite;c) deficienţele care se manifestă în domeniul apărării împotriva

incendiilor;d) concluzii din activitatea de instruire şi pregătire a personalului prin

aplicaţii şi exerciţii de intervenţie;e) relaţiile cu terţi privind apărarea împotriva incendiilor;f) asigurarea dotării, calitatea şi funcţionarea mijloacelor tehnice de

prevenire şi stingere a incendiilor;g) eficienţa activităţilor desfăşurate de structurile cu atribuţii în domeniul

apărării împotriva incendiilor;h) propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.(2) Aspectele discutate pe timpul analizei se consemnează într-un

proces-verbal, iar deciziile care se iau se aprobă printr-o hotărâre care se difuzează persoanelor interesate.

Art. 65 -(1) La analiză participă în mod obligatoriu patronul, şefii

structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, şefii sectoarelor de activitate la care sunt făcute menţiuni În raport şi, după caz, proprietarii construcţiilor, în situaţia utilizării unei clădiri sau incinte de către mai mulţi agenţi economici.

(2) Prezenţa se consemnează într-un tabel convoca tor din care să rezulte că persoanele în cauză au fost anunţate şi au participat efectiv la analiză.

Secţiunea a 3-aInformarea asupra deficienţelor şineconformităţilor privind apărarea împotriva incendiilor

Art. 66 -În cadrul fiecărui agent e economic, instituţie şi localitate se realizează un sistem informaţional bazat pe documente (rapoarte), pentru a se sesiza cât mai operativ orice deficienţă care apare cu privire la apărarea împotriva incendiilor.

Art. 67 -(1 ) Documentul (raportul) trebuie să conţină în principiu următoarele:

a) descrierea deficienţei;b) sectorul (locul) în care se manifestă;c) data constatării;d) consecinţele posibile;e) propuneri de soluţionare; f) certificarea înlăturării deficienţei.(2) Documentul (raportul) se întocmeşte în două exemplare, dintre care

unul rămâne la şeful sectorului de activitate (locului de muncă) în care s-a constatat neregula, iar celălalt se transmite structurii cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, care le analizează şi face propuneri patronului.

(3) Analiza, împreună cu propunerile, se întocmeşte lunar pentru cazurile care suportă amânare, iar în celelalte situaţii înlăturarea deficienţelor (neconformităţilor) se face operativ.

Secţiunea a4-aPlanificarea şi executarea exerciţiilor şi aplicaţiilor privind modul de

acţiune în caz de incendiu

Art. 68 -(1) Exerciţiile şi aplicaţiile privind modul de intervenţie în caz de incendiu constituie formele de bază prin care se verifică stadiul şi capacitatea de acţiune a personalului de pe locul de muncă.

(2) Exerciţiile şi aplicaţiile vizează modul în care se execută:a) alarmarea;b) evacuarea;c) stingerea incendiului.Art. 69 -Exerciţiile şi aplicaţiile de intervenţie se efectuează:

a) planificat, pe bază de grafic, astfel încât la acestea să participe eşalonat toţi salariaţii cu atribuţii de intervenţie de pe locurile de muncă;

b) inopinat, de către patron, autorităţile de control sau de alţi factori de decizie;

c) cel puţin o dată pe semestru, în una din zilele nelucrătoare sau de sărbători legale, pentru a se verifica pregătirea salariaţilor aflaţi în serviciu în zilele respective;

d) planificat, pe bază de grafic, cu personalul serviciului de pompieri civili.

Art. 70 (1) Evidenţa aplicaţiilor şi Exerciţiilor efectuate se ţine, într-un registru:

a) înfiinţat pentru fiecare loc de muncă, pentru cele care se efectuează conform art. 69 lit.a) şi b);

b) înfiinţat la nivelul agentului economic, instituţiei sau localităţii, pentru cele care se efectuează conform art. 691it. e) şi d).

(2) Registrul va avea conţinutul conform modelului prezentat în anexa nr. 4.

Art. 71 -Fiecare exerciţiu sau aplicaţie de intervenţie se finalizează printr-un raport care să facă referiri cel puţin la:

a) obiectivele şi scopul aplicaţiei sau exerciţiului;b) menţiuni privind cunoaşterea şi capacitatea de punere în aplicare a

sarcinilor ce revin personalului de pe locul de muncă în caz de incendiu;c) îndeplinirea anumitor bareme de timp stabilite şi a timpilor operativi de

intervenţie;d) menţiuni privind alarmarea (alertarea) personalului;e) aprecieri privind funcţionarea mijloacelortehnice p.s.i.;f) desfăşurarea activităţii de salvare şi evacuare a persoanelor şi a

materialelor periculoase;g) propunerea de măsuri privind îmbunătăţirea activităţii respective.

CAPITOLUL IVSiguranţa exploatării instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor şi a

mijloacelor tehnice de preveni re şi stingere a incendiilor

Secţiunea 1 Prevederi generale

Art. 72 -Gestionarea siguranţei exploatării instalaţiilor şi a mijloacelor tehnice p.s.i. aferente construcţiilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor se realizează prin:

a) stabilirea persoanelor care sunt desemnate să verifice, să întreţină şi să repare instalaţiile utilitare şi mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor;

b) elaborarea procedurilor de lucru pentrulucrările prevăzute la lit. a);c) completarea, semnarea şi arhivarea documentelor care atestă

executarea lucrărilor menţionate la lit. a);d) întocmirea şi reactualizarea permanentă a evidenţei mijloacelor

tehnice p.s.i., pe categorii, cu menţionarea necesarului, existentului, deficitului şi a principalelor caracteristici funcţionale;

e) întocmirea evidenţei stocurilor de rezervă de mijloace tehnice p.s.i. şi a componentelor acestora, prevăzute de reglementări tehnice în vigoare;

f) menţionarea surselor de alimentare cu energie electrică de bază şi de rezervă şi a consumatorilor cu rol în caz de incendiu.

Art. 73 -(1) Lucrările de verificare, întreţinere şi reparaţii prevăzute în anexa nr. 5 se pot executa de salariaţii din structurile de specialitate proprii sau de persoanele juridice atestate potrivit legii.

(2) Lista cuprinzând persoanele fizice şi juridice care prestează lucrările de verificare, întreţinere şi reparare a mijloacelor tehnice p.s.i. se întocmeşte pe categorii, menţionându-se numărul şi perioada de valabilitate a atestatului prevăzut de lege.

Art. 74 -Pentru fiecare tip de lucrare se stabilesc proceduri de lucru pe baza instrucţiunilor proiectantului, producătorului sau furnizorului de echipament şi a prevederilor normelor şi normativelor de specialitate.

Art. 75 -Rezerva de mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor se stabileşte şi se asigură în scopul rezolvării unor situaţii care pot apărea în activitate, conform recomandărilor cuprinse în anexa nr. 6.

Art. 76 -(1) Verificările privind starea de funcţionare a mijloacelor tehnice p.s.i. se fac zilnic (pe schimb), săptămânal, lunar, trimestrial şi anual, după caz.

(2) Verificarea zilnică sau pe schimb se efectuează de regulă vizual şi vizează:

a) integritatea mijloacelor tehnice p.s.i.;b) existenţa sigiliilor de fixare în poziţie normală de funcţionare a unor

componente;c) asigurarea parametrilor de funcţionare, îndeosebi presiuni ale

fluidelor, prin citirea valorilor indicate de manometre;d) menţinerea posibilităţilor de utilizare operativă.Art. 77 -Pentru unele categorii de mijloace tehnice p.s.i. exploatarea,

repararea, întreţinerea, scoaterea din funcţiune, declasarea şi casarea se fac potrivit reglementărilor în vigoare.

Art. 78 -După utilizare fiecare mijloc tehnic de prevenire şi stingere a incendiilor se repune în funcţiune sau se înlocuieşte.

Art. 79 -(1) Deţinătorii sau persoanele juridice care asigură verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor automate de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor vor evidenţia într-un registru întocmit conform modelului prezentat în anexa nr. 7 datele referitoare la funcţionarea fiecărui sistem sau a fiecărei instalaţii automate.

(2) La solicitarea marilor unităţi sau a unităţilor teritoriale de pompieri militari, anual în luna ianuarie, persoanele juridice prevăzute la alin. (1)vor pune la dispoziţie acestora copii de pe evidenţele respective.

Secţiunea a 2-a Prevederi specifice

Art. 80 -(1) La locurile de alimentare cu energie electrică se vor menţiona echipamentele care trebuie acţionate pentru decuplarea de la reţea a clădirii respective.

(2) Pentru toate cazurile în care sunt necesare dispozitive speciale la locul de decuplare se vor asigura şi dispozitivele respective.

Art. 81 -Pentru fiecare instalaţie de ventilaţie şi climatizare se întocmeşte în mod obligatoriu schema de pornire, oprire sau de izolare pe tronsoane, indicându-se locul şi modul de acţionare a clapetelor sau şibărelor.

Art. 82 -(1) La sistemele automate de detecţie, semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu se asigură posibilităţile de identificare operativă a locului incendiului, utilizându-se, după caz, scheme, etichete şi alte asemenea soluţii uşor de interpretat.

(2) Pentru sistemele de detectare şi semnalizare automată a incendiilor, integrate cu sisteme anti -efracţie, care transmit semnalele la agenţii economici de pază şi protecţie, beneficiarii vor stabili modul de conlucrare cu subunităţile de intervenţie ale pompierilor militari privind retransmiterea semnalului de incendiu, realizarea intervenţiei şi raportarea datelor de la incendii.

(3) Semnalele pentru avertizarea, alarmarea şi evacuarea persoanelor, precum şi pentru alarmarea şi alertarea pompierilor voluntari în caz de incendiu sau În alie situaţii de urgenţă publică vor fi distincte pentru fiecare situaţie.

(4) Valorificarea semnalelor acustice şi/sau optice generate de centralele de semnalizare a incendiilor se asigură prin:

a) supravegherea permanentă a acestora de personal competent şi capabil să ia măsurile necesare;

b) retraşarea semnalelor la locuri de muncă supravegheate permanent; .c) punerea automată în funcţiune a echipamentelor de stingere şi de

evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, pe bază de programe care vor conţine şi ordinea de priorităţi;

d) urmărirea prin instalaţii de televiziune cu circuit închis a locurilor sau a zonelor periclitate de incendiu.

Art. 83 -(1) La achiziţionarea stingătoarelor beneficiarul trebui să solicite instrucţiunile de transport, depozitare şi manipulare pentru a putea beneficia de garanţiile date de producător.

(2) Utilizatorul stingătoarelor trebuie să asigure verificarea prin sondaj a stării de funcţionare a acestora, între intervalele prevăzute pentru verificările obligatorii,

(3) Starea de funcţionare a unui lot de stingătoare se determină prin exerciţii concrete executate cu salariaţii, înainte de trimiterea lotului la o nouă verificare,

Art. 84 -Starea de operativitate a instalaţiilor de stingere cu apă se asigură în principal prin menţinerea sub presiune a reţelelor/ramificaţiilor de distribuţie, înlăturarea posibilităţilor de îngheţ, coroziune şi solicitare mecanică a conductelor, instalarea de indicatoare de avertiza re sau informare privind

amplasarea hidranţilor, vanelor şi robinetelor cu acţionare locală şi prin menţinerea liberă a accesului la acestea.

Ali. 85 -Certificarea calităţii produselor de stingere (pui beri, prafuri, substanţe de spumare etc.) se asigură prin certificatele de calitate ale furnizorului şi buletinul/raportul laboratorului de încercări care a verificat menţinerea caracteristicilor, fizico-chimice şi a eficienţei de stingere a produselor.

Art. 86 -(1) Uşile rezistente la foc şi antifoc, obloanele, clapetele, trapele etc. se verifică zilnic privind poziţia normală a acestora şi asigurarea posibilităţilor de îndeplinire a funcţiilor (închidere sau deschidere).

(2) Anual se verifică manevrabilitatea dispozitivelor prevăzute la alin. (1), prin acţionare manuală sau automată (electrică, mecanică, pneumatică, hidraulică etc.), după caz.

,Ali. 87 -(1) Mijloacele de protecţie a personalului de intervenţie se asigură şi se păstrează separat, pentru salariaţii proprii ai agentului economic şi, respectiv, pentru membrii forţelor care participă la intervenţie ca forţe de sprijin, conform planurilor de intervenţie.

(2) Pentru mijloacele tehnice care impun măsuri speciale de protecţie pe timpul utilizării agentul economic are obligaţia să asigure pregătirea şi autorizarea salariaţilor, potrivit legii.

(3) Pentru a se elimina producerea unor accidente nedorite trebuie să se asigure înlocuirea componentelor consumabile la termenele prevăzute de fabricant, precum şi întreţinerea şi verificarea acestora de către persoane autorizate în domeniu.

CAPITOLUL V Dispoziţii finale

Art. 88 -Pentru agenţii economici şi instituţiile care nu se încadrează în prevederile art. 3 persoana cu funcţii de conducere va asigura organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin respectarea cerinţelor minime prevăzute de prezentele dispoziţii generale.

Art. 89 -Controlul respectării şi punerii în aplicare a prevederilor prezentelor dispoziţii generale se efectuează după 6 luni de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea 1.

Art. 90 -Detalierea modului de întocmire a listei cuprinzând substanţele periculoase se va face prin instrucţiuni specifice emise de Inspectoratul Genera! al Corpului Pompierilor Militari, care se vor publica În revista Pompierii Români".

Art. 91 -(1) Pentru construcţiile, amenajările şi instalaţiile tehnologice care intră, potrivit legii, sub incidenţa avizării şi/sau autorizării p.s.i. prevederile prezentelor dispoziţii generale pot fi conţinute sintetic într-un registru de siguranţă la foc.

(2) Structura şi conţinutul Registrului de siguranţă la foc se vor stabili de Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor dispoziţii generale.

Art. 92 -Anexele nr. 1-7 fac palie integrantă din prezentele dispoziţii generale:

PREVENIREA INCENDIILOR

PLANURI DE PROTECTIE IMPOTRIVA INCENDIILOR

1. PLANUL DE INTERVENŢIE - Structura-cadru -

1. Date de identificare: - denumirea agentului economic sau a instituţiei; - sediul, număr de telefon, fax; - profilul de activitate. 2. Planul general al unităţii (la scară), pe care se marchează: - amplasarea clădirilor, instalaţiilor tehnologice şi a depozitelor în

incintă; - căile de acces şi de intervenţie din incintă şi cele adiacente acesteia; - reţelele şi sursele proprii de alimentare cu apă şi alte substanţe

stingătoare; - rezervele de agenţi stingători şi de mijloace de protecţie a

personalului de intervenţie; - reţelele şi racordurile de alimentare cu energie electrică, agent

termic, gaze şi alte fluide combustibile; - reţelele de canalizare; - vecinătăţile. 3. Concepţia de organizare şi de desfăşurare a intervenţiei în caz de

incendiu: - concluzii privind intervenţia, rezultate din scenariul de siguranţă la

foc sau din evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor; - particularităţi tactice de intervenţie pentru: - evacuarea utilizatorilor (persoane şi, după caz, animale sau bunuri),

acordarea primului ajutor şi protejarea bunurilor periclitate; - localizarea şi lichidarea incendiilor; - protecţia personalului de intervenţie; - protecţia vecinătăţilor; - înlăturarea efectelor negative majore produse de incendiu. 4. Forţe de intervenţie în caz de incendiu: - serviciul propriu de pompieri civili (dotare, încadrare); - servicii de pompieri civili cu care se cooperează (categoria,

localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);

- subunitatea de pompieri militari de raion (localitatea, distanţa, itinerarul de deplasare, telefonul sau alte mijloace de alarmare şi alertare);

- alte forţe cu care se cooperează şi modul de anunţare (ambulanţa, protecţia civilă etc.)

5. Surse de alimentare cu apă în caz de incendiu, exterioare unităţii: - reţele de alimentare cu apă: - debite; - presiuni; - amplasarea hidranţilor şi stabilirea distanţelor faţă de incinta unităţii; - alte surse artificiale sau naturale de apă: - felul şi capacitatea acestora;-platforme (puncte) de alimentare şi distanţele faţă de unitate.

6. Planul fiecărei construcţii, instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare (la scară), pe care se marchează ori se înscriu date privind:

- destinaţia spaţiilor (încăperilor); - suprafaţa construită şi aria desfăşurată; - regimul de înălţime (numărul de niveluri); - numărul de persoane care utilizează construcţia, pe niveluri şi pe

total; - căile interioare de acces, evacuare şi de intervenţie; - natura materialelor şi a elementelor de construcţii; - nivelurile criteriilor de performanţă privind siguranţa la foc, asigurate; - instalaţiile utilitare aferente; - instalaţiile, sistemele, dispozitivele şi aparatele de prevenire şi

stingere a incendiilor cu care este echipată; - dispozitivul de intervenţie în caz de incendiu.În cazul agenţilor economici şi al instituţiilor având numai construcţii,

instalaţii tehnologice sau platforme de depozitare cu risc mic (redus) de incendiu şi care nu se încadrează în categoriile de clădiri înalte şi foarte înalte, fără săli aglomerate ori cu aglomerări de persoane şi fără depozite de mari valori, nu este obligatorie întocmirea planurilor detaliate prevăzute la pct. 6 din structura-cadru. În aceste situaţii, în conturul construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi al platformelor de depozitare, marcate în planul general al incintei unităţii (pct. 2) ori într-un tabel separat, se înscriu suplimentar: destinaţia, suprafaţa, numărul de niveluri, gradele de rezistenţă la foc sau nivelurile de stabilitate la foc şi, după caz, categoriile pericolului de incendiu.

O copie autentificată (avizată) de pe planul de intervenţie se pune la dispoziţie brigăzii sau grupului de pompieri militari, pentru efectuarea recunoaşterilor şi a studiilor tactice şi pentru punerea acestora în aplicare cu prilejul exerciţiilor, aplicaţiilor tactice de intervenţie, precum şi în situaţiile de urgenţă publică, în caz de incendiu ori de alte dezastre.

2. PLANURILE DE EVACUARE A PERSOANELOR IN CAZ DE INCENDIU

Cuprind elemente diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de. numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:

a) pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;b) pe încăperi, dacă in ele se află cel puţin 50 de persoane;c) pentru încăperile de cazare şi dormitoarele comune, indiferent de

numărul de locuri. Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi

în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele, iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare roşie traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare, după caz.

Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor (stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de anunţare a incendiilor) şi posibilităţile de refugiu (încăperi speciale, terase etc.), precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.

3. PLANURILE DE DEPOZITARE ŞI DE EVACUARE A MATERIALELOR

clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.

La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de agenţii de stingere.

Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase. şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare roşie.

Planuri de depozitare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.

Planurile de depozitare şi de evacuare se amplasează în locuri care pot fi cel mai puţin afectate de incendiu şi m apropierea locurilor de acces în încăperi, astfel încât să poată fi utile forţelor de intervenţie.

Schemele de intervenţie se întocmesc pentru instalaţiile tehnologice cu risc ridicat (foarte mare) de incendiu, stabilite de patron, şi cuprind instrucţiuni referitoare la:

a) descrierea succintă a procesului tehnologic, cu funcţionarea principalilor parametri (presiuni. temperaturi de lucru

b) cantitatea de produse combustibile din instalaţie şi agenţii eficienţi pentru stingerea acestora;

c) precizarea în ordine cronologică a operaţiunilor ce se efectuează în caz de incendiu, explozie, avarie sau alte dezastre;

d) prezentarea măsurilor pentru protecţia vecinătăţilor;e) desemnarea persoanelor care participă la acţiunile de intervenţie;f) enumerarea mijloacelor tehnice p.s.i. existente în instalaţie şi

precizarea, pe releveele instalaţiilor, a locurilor de amplasare a acestora sau a componentelor de punere funcţiune.

Pe releveul instalaţiei se marchează locul de amplasare a autospecialelor sau a altor utilaje de intervenţie din dotarea serviciului propriu de pompieri civili.

Schemele de intervenţie se elaborează de şefii de instalaţii, se întocmesc în două exemplare şi se aprobă de patron, exemplarul 1 păstrându-se la şeful instalaţiei, iar exemplarul 2, la şeful formaţiei de intervenţie, salvare şi prim ajutor.

4. INSTRUCŢIUNILE DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INCENDIILOR

se elaborează pe baza documentelor avute la dispoziţie, cum sunt normele, normativele, regulamentele şi instrucţiunile de exploatare şi funcţionare, regulamentele de ordine interioară şi alte documentaţii de specialitate.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:a) prevederile specifice de p.s.i. din reglementările în vigoare;b) obligaţiile generale ale salariaţilor privind prevenirea şi stingerea

incendiilor;c) regulile şi măsurile specifice de prevenire şi stingere a incendiilor

pentru exploatarea instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;

d) evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;

e) prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu cum sunt intoxicările, arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc., precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează, după caz, de şeful sectorului de activitate (instalaţiei, secţiei, atelierului etc.) şi se aprobă de patron.

Premergător aprobării de către patron instrucţiunile apărare împotriva incendiilor se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

În funcţie de volumul lor şi de condiţiile la locul de muncă respectiv instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează sau se păstrează la

persoana competentă care efectuează instructajul periodic de prevenire şi stingere a incendiilor.

Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de prevenire şi stingere a incendiilor.

Salariaţii din locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 37 au obligaţia să le studieze, să şi le însuşească şi să le respecte.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din schemele de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.

Pentru noile tehnologii şi instalaţii instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor întocmite de proiectanţi au iniţial caracter provizoriu şi se completează cu cele care apar ca fiind necesare, pe timpul punerii în funcţiune, probelor tehnologice şi din exploatare în timp de un an, după care se aprobă de patron şi devin definitive.

Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se revizuiesc cel puţin o dată la 3 ani şi se reactualizează la modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.

Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor va avea înscrisă data întocmirii şi aprobării.

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILORNormativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P.118/1999

Reglementarea tehnică, Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P.118/1999, a fost elaborat de Institutul de Proiectare, Cercetare şi Tehnică de Calcul în Constanţa – I.P.C.T. S.A. – Bucureşti şi aprobat cu Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului nr. 27/N/07.04.1999.

Cuprinde patru părţi:

Partea I a – Prevederi commune tuturor construcţiilorPartea a II a – Clădiri civile (publice)Partea a IIIa - Construcţii de producţie şi/sau depozitarePartea a IV a - Construcţii cu funcţiuni mixte.

Partea I a . (Prevederi commune tuturor construcţiilor) cuprinde: Cap.I. – generalităţi şi Cap.2 – Condiţii generale de performanţă a

construcţiilor.

Cap.1., prezintă scopul şi domeniul de aplicare al normativului precum şi terminologia utilizată, clasificări.

SCOP: - Domeniu de aplicare:

Normativul P.118/1999, stabileşte performanţele şi nivelurile de performanţă admisibile privind “siguranţa la foc” a construcţiilor şi este destinat proiectanţilor , executanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici şi responsabililor tehnici cu execuţia, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor construcţiilor, precum şi organelor administraţiei publice potrivit obligaţiilor şi răspunderilor ce le revin în conformitate cu legea privind calitatea în construcţii nr.10/1995.

Prevederile normativului sunt obligatorii la construcţii de orice fel şi instalaţiile utilitare aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie.

Nu fac obiectul normativului, instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie, inclusive proiectele de montaj aferente acestora şi construcţiile destinate fabricării, manipulării şi depozitării explozibililor, instalaţiile tehnologice în aer liber, construcţiile nucleare, construcţiile subterane hidroenergetice şi ale metroului, precum şi cele specifice organizării de şantier.

Prevederile prezentului normativ, tratează condiţiile şi nivelurile de performanţă specifice siguranţei la foc a construcţiilor din categoria C de importanţă şi cu destinaţii curente (civile, de producţie şi/sau depozitare, mixte). Pentru construcţiile din categoriile de importanţă A şi B se vor stabili şi asigura măsuri suplimentare de siguranţă la foc.

În cadrul subcapitolului Terminologie, Clasificări, sunt definite expresiile şi termenii de p.s.i. utilizate în normative cum sunt:

- sarcina termică – suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din spaţiul considerat;

- densitate sarcină termică – potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere, etc., raportat la aria pardoselii luată în considerare (I/m2);

- combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii- capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de căldură dezvoltată de incendiu.

În funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi incombustibile CO sau combustibile.

Materialele combustibile se clasifică în clasele de combustibilitate:C.1 – practic neinflamabile;C.2 – dificil inflamabileC.3 – mediu inflamabile;C.4 – uşor inflamabile.- compartiment de incendiu – construcţie independentă (instalaţie)

precum şi construcţii comasate sau grupate, aplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi, sau volum construit compartimentat prin pereţi antifoc faţă de construcţiile (instalaţiile) adiacente.

În clădirile înalte şi foarte înalte, compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul până la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului şi cu aria desfăşurată totală

conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă la foc.

- grad de rezistenţă la foc – capacitatea globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a răspunde la acţiunea unui incendiu standard.

- risc de incendiu – posibilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii, încăperi, construcţii sau compartimente de incendiu ori instalaţii, în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprimă prin riscuri de incendiu, iar în cele destinate activităţilor de producţie şi de depozitare se exprimă prin „ categorii de pericol de incendiu”.

Cap. 2. Condiţii generale de performanţă a construcţiilorSubcapitolul 2.1. – Risc de incendiu şi Grad de rezistenţă

La clădirile civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice (q) stabilită prin calcul şi de destinaţia respectivă.

În funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice) poate fi:

- mare : q = peste- 840 Mj/m2

- mijlociu: q = 420 – 840 Mj/m2

- unic: q = sub. -420 Mj/m2

În funcţie de destinaţie (funcţiune), unele spaţii şi încăperi din clădirile civile, se încadrează în următoarele riscuri de incendiu:

- mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale sau substanţe combustibile (arhive, bilanţuri, multiplicare, parcaje auto)

- mijlociu: în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde);

- mic: celelalte încăperi şi spaţii.Pentru întregul compartimentul de incendiu sau clădire, riscul de

incendiu considerat va fi cel mai mare care reprezintă minimum 30% din volumul acestora.

La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţele utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:

- categoriile A şi B: posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (risc foarte mare de incendiu);

- categoria C: posibilităţi de incendiu/ardere (risc mare de incendiu);- categoria E: existenţa unor materiale sau substanţe incombustibile în

stare rece sau a substanţelor combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc mic de incendiu);

Zonele de încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi /sau depozitare vor avea definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, conform tabel 2.1.5., în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-

chimice ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate, inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc. ( se va menţiona obligatoriu în documentaţia tehnico-economică).

Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere (spaţiu), compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora, cu următoarele excepţii:

- categoria A şi B de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5% din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv;

- categoriile C şi D de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din volumul încăperii sau al compartimentului, respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2.

Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al compartimentului sau construcţiei.

Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei (stâlpi, coloane, pereţi, grinzi, planşee, nervuri, acoperişuri, etc.) astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi încadrat într-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabel 2.1.9.

Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să îndeplinească a,bele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă la foc) precizate în tabel 2.1.9.

Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico- economică.

Subcapitolul 2.2. – Amplasarea construcţiilor şi conformarea lor la foc.

Art.2.2.1.: Construcţiile supraterane civile, de producţie şi/sau depozitare, de regulă, se amplasează comasate sau grupate la distanţe nenormate între ele, în limitele unor compartimente de incendiu specifice, cu arii maxime admise în funcţ

ie de destinaţie, gradul de rezistenţă la foc cel mai dezavantajos, riscul de incendiu şi numărul de niveluri cel mai mare (luând înb calcul suma ariilor construite efective).

Construcţiile independente şi grupările sau comasările de construcţii constituite conform art. 2.2.1., se amplasează astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate, respectându-se distanţele minime de siguranţă din tabelul 2.2.2, ori compartimentându-se prin pereţi rezistenţi la foc, alcătuiţi corespunzător densităţii sarcinii termice celui mai mare, potrivit normativului.

Pentru limitarea propagării fumului şi focului în construcţii, se realizează compartimente de incendiu, iar în interiorul acestor compartimente se recomandă prevederea elementelor de separare rezistente la foc.

Subcapitolul 2.3. – Alcătuiri constructive. Dispoziţii generale

Construcţiile şi elementele de construcţii, în general se alcătuiesc şi realizează astfel încât să nu favorizeze apariţia şi propagarea incendiilor.

Elementele de construcţie combustibile se recomandă să nu aibă goluri interioare iar eventualele goluri interioare ale acestora vor fi întrerupte, de regulă , la cel mult 3 m pe verticală şi 6 m pe orizontală. Întreruperile se pot executa din acelaşi material ca şi elementul.

Întreruperile continuităţii golurilor orizontale se realizează obligatoriu în dreptul pereţilor despărţitori iar a celor verticali în dreptul planşeelor.

Continuitatea componentelor combustibile ale acoperişurilor fără pod, trebuie să se întrerupă cel puţin în dreptul rosturilor de tasare, dilatare sau seismice ale construcţiilor, prin intercalarea unor elemente Co, de minimum 1 m lăţime, sau alte sisteme acceptate care să asigure limitarea trasmiterii arderii.

Subcapitolul „Alcătuiri constructive” tratează în continuare, condiţiile privind siguranţa la foc ce trebuie respectate la proiectarea şi realizarea platformelor suspendate, galerii, canale, coşuri, tuburi, ascensoare, finisaje, pereţi cortin, case de scări, atrium, încăperi de depozitare, încăperi pentru instalaţii utilitare, spaţii cu pericol de explozie categoria A şi B de pericol de incendiu.

Subcapitolul 2.4. – Limitarea propagării focului şi a fumuluiDispoziţii generale

Elementele de construcţii, pereţi şi planşee utilizate pentru limitarea propagării incendiilor şi a efectelor acestora, precum şi a exploziilor, sunt de tipul:

- antifoc (AF)- rezistente la foc (RF)- rezistente la explozie (RE)- etanşe la foc (EF)Protecţia golurilor funcţionale din aceste elemente de construcţii, se

realizează, după caz, cu uşi, obloane, cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi, alcătuirte şi dimensionate conform normativului.

În funcţie de densitatea cea mai mare a sarcinii termice din spaţiile pe care le desparte de regulă, pereţii trebuie să reziste la foc conform tabel 2.4.2., dacă prevederile normativului nu stabilesc alte condiţii.

Subcapitolul 2.4., tratează în continuare condiţiile privind siguranţa la foc ce trebuiesc îndeplinite la realizarea elementelor antitanc şi protecţia golurilor din acestea, elementelor rezistente la foc şi protecţia golurilor, elementelor rezistente la explozie şi protecţia golurilor.

Subcapitolul 2.5.- Evacuare fum (desfumare) şi gaze fierbinţi.Dispoziţii generale

Prin desfumare se urmăreşte extragerea din spaţiile incendiate a unei părţi din fumul şi gazele de ardere în scopul asigurării condiţiilor de evacuare a utilizatorilor şi a folosirii mijloacelor de intervenţie la stingere, precum şi de limitare a propagării incendiilor.

În spaţiile construite şi necompartimentate, cu aria liberă peste 10.400 m2, se asigură evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi în exterior, conform normativului.

În principiu, desfumarea se asigură prin tiraj natural, organizat sau mecanic, realizând circulaţia aerului în spaţiul considerat şi evacuarea fumului în raport cu aerul introdus, sau prin diferenţa de presiune între spaţiul protejat şi cel incendiat pus în depresiune, ori printr-o combinaţie a celor două metode.

Prevederea dispozitivelor de desfumare precum şi a sistemelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi produse în caz de incendiu, este obligatorie în situaţiile şi condiţiile stabilite de prezentul normativ.

Subcapitolul 2.5. tratează în continuare condiţiile ce trebuiesc îndeplinite la realizarea desfumării prin tiraj natural-organizat, a desfumării mecanice precum şi condiţiile specifice de desfumare la casele de scări închise, circulaţiile comune orizonatele închise.

Subcapitolul 2.6.- Căi de evacuare în caz de incendiuDispoziţii generale

În construcţii, compartimente de incendiu, încăperi şi alte spaţii construite vor fi asigurate căi de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafeţe carosabile, în timpul cel mai scurt şi în condiţii de deplină siguranţă.

Căi de evacuare în caz de incendiu sunt considerate circulaţiile libere care, îndeplinind condiţiile stabilite prin prezentul normativ, asigură evacuarea prin uşi, coridoare, degajamente, holuri sau vestibuluri la nivelul terenului sau a unor suprafeţe carosabile astfel: direct; prin case de scări de evacuare; prin terase; balcoane; logii; pasaje de evacuare.

Nu constituie căi de evacuare în caz de incendiu, în general: ascensoarele, trecerile prin uşi antifoc care se pot bloca în poziţia închisdă sau prin uşi încuiate în timpul funcţionării normale a clădirii; trecerile destinate garniturilor de tren care transportă încărcături periculoase; galeriile, tunelurile, etc. prin care se transportă sau vehiculează substanţe cu pericol de incendiu, explozie, intoxicare, asfixiere cu abur cu presiune mai mare de 1 atm.

În construcţii, compartimente de incendiu sau porţiuni de construcţii independente din punctul de vedere al circulaţiei, de regulă, persoanele trebuie să aibă acces la cel puţin două căi de evacuare, care pe cât posibil, să ducă în direcţii opuse.

Asigurarea unei singure căi de evacuare este admisă atunci când conform proiectului, la fiecare nivel se pot afla simultan maximum 20 de persoane, precum şi în cazurile în care numărul persoanelor este mai mare dar timpul (lungimea) traseului de evacuare se înscrie în valoarea admisă

pentru coridoare înfundate, în funcţie de gradul de rezistenţă la foc, risc sau categorie de pericol de incendiu, tip de clădire şi destinaţie, conform prevederilor normativului.

Subcapitolul 2.6. , tratează în continuare alcătuirea căilor de evacuare (uşi, scări, interioare, scări exterioare deschise, trasee şi curţi interioare) şi criteriile de calcul privind dimensionarea căilor de evacuare (determinarea fluxurilor de evacuare, gabaritele căilor de evacuare, timpul de evacuare, lungimea căilor de evacuare).

Subcapitolul 2.7. – Instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor

În scopul asigurării siguranţei la foc a utilizatorilor construcţiilor, instalaţiie de semnalizare şi stingere a incendiilor, maşinile, utilajele, aparatură, echipamentele de protecţie şi produsele pentru prevenirea şi stingerea incendiilor necesare, se stabilesc conform normativului P.118/1999 şi a reglementărilor tehnice specifice.

Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor se proiectează şi se realizează conform reglementărilor tehnice, astfel încât să prezinte siguranţă în exploatare, să asigure posibilitatea verificării periodice, iar eventualele revizii şi reparaţii să se poată face cu uşurinţă.

Instalaţiile de stingere se proiectează, de regulă, astfel încât să asigure în permanenţă debitul şi presiunea minimă necesară, pânp la terminarea perioadei teoretice de funcţionare a acestora.

În situaţiile în care obţinerea direct de la sursă a cantităţilor nu este posibilă din punct de vedere tehnic, se prevede rezervă de apă pentru incendiu.

Instalaţiile automate de stingere a incendiilor ( sprinklere, drencere sau apă pulverizată), trebuie să aibă prevăzută rezervă intangibilă, care să asigure funcţionarea lor pe timpul teoretic normat.

Instalaţiile de stingere a incendiilor, vor avea asigurate alimentarea normală şi de rezervă cu energie electrică de la surse corespunzătoare şi care pot fi: hidraulice, pneumatice, electrice, motoare cu ardere internă etc.

Subcapitolul 2.8. – Instalaţii utilitare aferente construcţiilor

Cuprinde condiţiile generale privind dotarea, proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente construcţiilor (hidro, electrice, de încălzire, de ventilare, condiţionare şi altele asemenea).

Subcapitolul 2.9. – Căi de acces, intervneţie şi salvare

Condiţii generale privind asigurarea căilor de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu la construcţii şi instalaţii.

Se prevăd căi de circulaţie (drumuri) necesare funcţional sau fâşii libere de teren, corespunzător amenajate pentru accesul utilajelor şi autospecialelor de intervenţie ale pompierilor.

Subcapitolul 2.10 – Dotarea cu mijloace de intervenţie şi serviciul de pompieri

Pentru asigurarea verificării, supravegherii şi intervenţiei în caz de incendiu, prin proiect se va stabili niovelul de dotare a serviciului de pompieri, în funcţie de categoria de importanţă, mărimea, destinaţia şi vulnerabilitatea la incendiu a construcţiei.

Echiparea şi dotarea serviciului de pompieri, trebuie să corespundă necesităţilor practice asigurării siguranţei la foc a construcţiei, conform reglementărilor specifice, în funcţie de riscurile de incendiu şi scenariile de siguranţă la foc.

PARTEA A II – CLĂDIRI CIVILE PUBLICE

Cap. 3 – performanţe comune clădirilor civile (publice).

Subcapitolul 3.1. – Riscuri de incendiu şi grade de rezistenţă la foc

Încăperile , spaţiile şi clădirile civile (publice), vor avea determinate riscuri de incendiu, conform prevederilor normativului.

În funcţie de riscurile de incendiu determinate, se asigură condiţiile de siguranţă la foc, performanţele şi nivelele de performanţă admise în partea I a a normativului „Prevederi comune tuturor construcţiilor” şi în cele din Partea a II a.

Riscurile de incendiu, se precizează obligatoriu în documentaţia tehnică.Clădirile civile, vor avea gradul de rezistenţă şla foc stabilit şi precizat

obligatoriu în documentaţia de proiectare.

Subcapitolul 3.2. – Amplasarea şi conformarea la foc

În acest subcapitol se stabileşte corelarea dintre ariile construite pentru compartimente de incendiu, număr de niveluri supraterane şi gradul de rezistenţă la foc ce trebuie respectată proiectarea construcţiilor civile, conform tabel 3.2.4.

Pentru clădirile de gradul III – V de rezistenţă la foc, numărul de niveluri supraterane se limitează în funcţie de destinaţie şi de numărul de persoane adăpostit, conform prevederilor tabelului 3.2.5. din normativ.

În continuare, în subcapitolele 3,3, - 3.10, sunt tratate performaneţele comune privind siguranţa la foc, la clădirile civile (publice) referitor la alcătuiri constructive, limitarea propagării focului şi a fumului, evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi, căi de evacuare, instalaţii de smenalizare şi stingere a

incendiilor, instalaţii utilitare aferente clădirilor, căi de acces , intervenţie şi salvare, dotarea cu mijloace de intervenţie, serviciul de pompieri.

Cap. 4 – performanţe specifice clădirilor civile (publice)

Subcapitolul 4.1. stabileşte performanţele ale unor tipuri de clădiri civile (publice) şi anume: clădiri înalte şi foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri subterane.

Subcapitolul 4.2. stabileşte performanţele unor funcţiuni (destinaţii) şi anume:

Clădiri de locuit, clădiri administrative, clădiri pentru comerţ, clădiri pentru sănătate, clădiri pentru cultură, clădiri de învăţământ, clădiri pentru turism, clădiri de cult, clădiri de sport.

Subcapitolul 4.3. stabileşte performanţele proprii unor amenajări şi clădiri şi anume: amenajări în aer liber, campinguri, sate de vacanţă, clădiri montane, parcaje pentru autoturisme.

PARTEA A III A – Construcţii de producţie şi/sau depozitare

Subcapitolul 5.1. – categorii de pericol de incendiu şi grade de rezistenţă la foc.

Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente de producţie şi/sau depozitare, vor avea determinate categorii de pericol de incendiu, conform prevederilor normativului.

PARTEA A II A Atunci când în construcţiile respective sunt utilizate sau depozitate

lichide combustibile, se respectă şi măsurile specifice acestora , prevăzute în normativ.

Construcţiile şi după caz, compartimentele de incendiu destinate producţiei şi/sau depozitării bvor avea determinat şi precizat în documentaţie gradul de rezistenţă la foc.

În subcapitolele 5.2. – 5.10. se stabilesc performaneţele comune construcţiilor de producţie şi/sau depozitare privind amplasarea şi confirmarea la foc, alcătuiri constructive, limitarea propagării focului şi a fumului, evacuare fum, căi de evacuare, instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, instalaţii utilitare aferente construcţiilor, căi de acces, intervenţie şi salvare, dotarea cu mijloace tehnice de stingere a incendiilor şi serviciul de pompieri.

Cap. 6. Performanţe specifice construcţiilor de producţie şi/sau depozitare

Subcapitolul 6.1. – performanţe ale tipurilor de construcţii de producţie şi/sau depozitare.

Stabileşte performaneţele pentru construcţii de tip obişnuit, construcţii monobloc, construcţii blindate.

Subcapitolul 6.2. – performanţe ale construcţiilor de depozitare

Stabileşte prevederile comune pentru construcţii de depozitare, performaneţele depozitelor închise şi a depozitelor deschise.

Construcţiile şi încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor, se realizează corespunzător prevederilor subcapitolului 6.2., având în vedere categoria de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate a acestora, determinate în funcţie de aportul pe care îl pot aduce la apariţia şi dezvoltarea incendiilor, precum şi de sensibilitatea lor la efectele incendiilor, conform tabel 6.2.19 (Clasificarea materialelor de periculozitate).

Lichidele combustibile, se încadrează în clase de combustibilitate, în funcţie de temperatura de inflamabilitate a vaporilor acestora, conform tabel 6.2.20.

În funcţie de capacitatea de depozitare şi clasa de periculozitate a lichidelor combustibile stocate, categoriile depozitelor de lichide combustibile, se stabilesc conform tabel 6.2.21.

PARTEA A IV A – Construcţii cu funcţiuni mixte

Cap. 7 – Performanţe comune construcţiilor cu funcţiuni mixte

Subcapitolul 7.1. – Riscuri şi categorii de pericol de incendiu, grade de rezistenţă la foc.

Zonele, încăperile, compartimentele de incendiu şi construcţiile independente cu funcţiuni mixte, vor avea determinate şi precizate riscurile şi după caz, pericolele de incendiu specifice, conform prevederilor din Partea I a a normativului.

Pentru funcţiuni civile (publice) se stabilesc riscuri de inecndiu, iar pentru cele de producţie şi/sau depozitare riscurile de incendiu se exprimă prin categorii de pericol de inecndiu, determinate conform prevederilor normativului.

Într-o construcţie cu funcţiuni mixte, poorţiunile de clădiri civile (publice), separate corespunzător normativului de cele cu activităţi de producţie şi/sau depozitare, sunt considerate cu riscul de incendiu cel mai mare din porţiunea respectivă, care reprezintă cel puţin 30% din aria desfăşurată a acesteia.

Atunci când în construcţia cu funcţiuni mixte, aria desfă+şurată a porţiunilor cu funcţiuni civile (publice) reprezintă mai mult de 60% din aria desfăşurată totală a construcţiei, clădirea respectivă este considerată civilă (publică) şi cu riscul stabilit conform primului alineat, iar în ansamblu trebuie să îndeplinească performaneţele comune şi specifice acesteia, conform normativului.

Porţiunile de construcţii cu activităţi de producţie şi/sau depozitare dintr-o construcţie cu funcţiuni mixte, separate corespunzător normativului de cele cu funcţiuni civile (publice), sunt considerate cu categoria de incendiu cea mai periculoasă care reprezintă peste 30% dinb aria desfăşurată a acestora.

Atunci când în construcţia cu funcţiuni mixte, aria desfăşurată a activităţilor de producţie şi/sau depozitare, reprezintă mai mult de 60% din aria desfăşurată totală a construcţiei, aceasta este considerată de producţie şi/sau depozitare, având categoria de pericol de incendiu stabilită conform primului alineat, iar în ansamblu trebuie să îndeplinească performaneţele comune şi specifice acesteia, conform normativului.

Construcţiile cu funcţiuni mixte vor avea determinat gradul de rezistenţă la foc asigurat, precizându-se în documentaţie.

Subcapitolele 7.2. – 7.10, stabilesc performaneţele comune construcţiilor cu funcţiuni mixte, privind amplasarea şi conformarea la foc, alcătuirii constructive, limitarea propagării focului şi fumului, evacuare fum, căi de evacuare, instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor, instalaţii utiolitare aferente, căi de acces, intervenţie şi salvare, dotarea cu mijloace de intervenţie şi serviciul de pompieri.

Cap.8. – performanţe specifice construcţiilor cu funcţiuni mixte

Subcapitolul 8.1. – performanţe ale tipurilor de construcţii cu funcţiuni mixte

Stabileşte performaneţele construcţiilor cu funcţiuni mixte de tip obişnuit şi performaneţele construcţiilor cu funcţiuni mixte înalte, foarte înalte, cu săli aglomerate, monobloc sau blindate.

Subcapitolul 8.2. , stabileşte performanţele unor destinaţii din construcţiile cu funcţiuni mixte şi anume: funcţiuni mixte civile (publice), funcţiuni mixte civile (publice şi unele activităţi de producţie şi/sau depozitare, funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare

CUNOAŞTEREA REGLEMENTĂRILOR

TEMA: Organizarea şi funcţionarea serviciilor private de Pompieri civili.

Serviciile de Pompieri civili sunt structuri profesionale, altele decât unităţile Corpului Pompierilor Militari, încadrate cu personal civil, care au atribuţii privind apărarea vieţii, avutului public şi/sau privat împotriva incendiilor

, în sectoarele de competenţă stabilite cu acordul brigăzilor şi grupurilor de Pompieri militari, precum şi pentru acordarea ajutorului persoanelor aflate în pericol, în caz de accident sau dezastru.

Serviciile de pompieri civili au în structură, după caz, compartiment sau specialişti pentru prevenirea incendiilor, formaţii de intervenţie, salvare şi prin ajutor, ateliere de reparaţii şi de întreţinere.

Serviciile de pompieri civili sunt publice sau private. Serviciile de pompieri private se pot constitui, pe plan local, ca societăţi comerciale, potrivit legii.

Serviciul de pompieri civili se încadrează cu pompieri angajaţi şi/sau cu pompieri voluntari, după caz, serviciile încadrate numai cu pompieri voluntari sunt servicii de pompieri voluntari.

Pompierii civili trebuie să îndeplinească cerinţele de calificare prevăzute pentru profesia de pompier.

Indicatorii de calificare în profesia de pompieri se stabilesc de Ministerul Muncii şi protecţiei Sociale pe baza propunerilor Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

Organizarea şi funcţionarea serviciilor de pompieri civili se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de către consiliile locale sau conducerile agenţilor economici şi instituţiilor ce le-au constituit.

Criteriile minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de pompieri civili se stabilesc de către inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, iar pentru celelalte servicii de pompieri civili, de către brigada sau grupul de pompieri militari în a cărei zonă de competenţă se constituie serviciul respectiv.

Serviciile de pompieri civili au următoarele atribuţii principale:- desfăşoară activităţi de informare şi instruire privind cunoaşterea şi

respectarea regulilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor;- verifică modul de aplicare a normelor, dispoziţiilor, instrucţiunilor şi

măsurilor care privesc apărarea împotriva incendiilor, în sectorul de competenţă;

- execută acţiuni de intervenţie pentru stingerea incendiilor, salvarea, acordarea primului ajutor şi protecţia persoanelor şi a bunurilor de competenţă;

- acordă ajutor, în condiţiile legii, persoanelor a căror viaţă este pusă în pericol în caz de explozie, inundaţii, alunecări de teren, accidente, precum şi în caz de dezastre;

Pe baza hotărârii consiliului local şi în condiţiile prevăzute de lege, serviciul public de pompieri civili de sub autoritatea sa poate presta, contra cost, de către orice persoană fizică sau juridică, unele servicii, fără a afecta îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art.32, cum sunt:

- transport de apă, evacuarea apei din subsoluri sau din fântâni;- limitarea răspândirii unor produse poluante, colectarea sau

îndepărtarea acestora;- eliberarea căilor de circulaţie de doborâturi de vânt sau de mijloace

de transport accidentate;

- curăţarea şi repararea sobelor şi coşurilor de fum, intervenţii de urgenţă în caz de defecţiuni la instalaţii electrice, de gaze sau de alimentare cu apă;

- încărcarea şi întreţinerea stingătoarelor, lucrări de termoprotecţie, lucrări la înălţime;

- alte servicii în domeniul apărării împotriva incendiilor;Formarea, specializarea şi perfecţionarea pompierilor civili şi a cadrelor

tehnice cu atriobuţii în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor se realizează prin cursuri organizate de către unităţile abilitate prin lege, cu avizul Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.

Planurile tematice de pregătire pentru cursurile prevăzute la alin. (1) se avizează de către brigăzile şi grupurile de Pompieri Militari.

Criteriile de evaluare privind organizarea, funcţionarea şi asigurarea logistică a unităţilor prevăzute la alin. (1) se elaborează de către Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari.

În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, personalul serviciilor de pompieri civili are următoarele drepturi:

- să solicite, de la persoanele fizice şi juridice, date, informaţii şi documente necesare îndeplinirii atribuţiilor legale privind apărarea împotriva incendiilor;

- să stabilească restricţii ori să interzică, potrivit competenţei prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare al serviciului, utilizarea focului deschis şi efectuarea unor lucrări cu substanţe inflamabile, pentru a preveni producerea de incendii ori explozii;

- să propună oprirea funcţionării sau demolarea construcţiei incendiate, precum şi a celor vecine ori a unei părţi din acestea, în scopul limitării propagării incendiilor şi evitării unui dezastru, dacă un asemenea pericol este real, iminent şi inevitabil;

- să utilizeze, în funcţie de necesitate, apa, indiferent de sursa din care provine, pentru intervenţii la incendii;

- să se deplaseze cu autospecialele din dotare la locul intervenţiei, pe drumuri care nu sunt deschise circulaţiei publice ori pe alte terenuri, dacă cerinţele de operativitate şi de lucru impun aceasta; să oprească ori să limiteze traficul public în zona desfăşurării operaţiunilor de intervenţie;

- să intre în locuinţa persoanelor fizice, la solicitarea sau cu consimţământul scris al acestora, în condiţiile prevăzute de lege; în cazul când se impune înlăturarea unui pericol iminent de incendiu asupra vieţii, integrităţii fizice sau bunurilor unei persoane, consimţământul nu este necesar.

Pompierilor civili li se asigură, gratuit de către consiliul local sau patron, după caz, echipamentul de protecţie adecvat misiunilor pe care îndeplinesc, iar în cazul în care, pe timpul intervenţiei, li s-a degradat îmbrîcîmintea ori alte bunuri personale, consiliul local sau patronul îi despăgubesc în mod corespunzător.

Pompierii civili au obligaţia să poarte uniformă, echipament de protecţie şi însemne distinctive, a căror descriere şi în condiţii de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul de interne, cu avizul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală şi aprobat de Guvern.

Pe timpul intervenţiei, pompierilor civili şi celorlalţi participanţi la acţiuni în condiţii de risc li se asigură antidot adecvat naturii mediului de lucru, potrivit legii.

În cazul incendiilor de durată, care depăşesc 4 ore, pompierilor civili şi celorlalţi participanţi la intervenţie li se asigură hrana gratuit, în echivalentul a 1.400 calorii pentru fiecare masă.

Obligaţia asigurării drepturilor prevăzute în alin. (1) şi (2) revine patronului după caz.

Pompierii voluntari încadraţi în serviciile de pompieri civili au dreptul la compensaţii în bani pentru timpul efectiv de lucru la intervenţii şi la celelalte activităţi prevăzute în timpul serviciului.

Cuantumurile orale ale compensaţiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc şi se acordă de către consiliul local sau de patron, după caz, diferenţiat pe categorii de funcţii.

Pe timpul cât se află la cursuri de pregătire şi concursuri profesionale, organizate în afara localităţii în care funcţionează serviciul, pompierii voluntari beneficiază de toate drepturile de deplasare, cazare şi de diurnă, ca pompierii angajaţi, care se acordă de consiliul local sau de patron, după caz.

Pompierii voluntari care sunt salariaţi ai altor servicii publice locale îşi păstrează drepturile de salariu la locul de muncă pentru perioada de timp cât participă la intervenţii sau la cursuri de pregătire.

Persoanele juridice care organizează servicii de pompieri civili au obligaţia să asigure personalul acestora la o societate comercială de asigurări, pentru caz de boală profesională, accident sau deces, produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe timpul intervenţiilor.

CRITERIILE MINIME DE PERFORMANŢĂ PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SERVICIILOR PRIVATE DE POMPIERI CIVILI

Prin serviciu privat de pompieri civili se înţelege serviciul de pompieri constituit la toţi agenţii economici şi instituţii, indiferent de forma de proprietate, inclusiv cele organizate ca societăţi comerciale având ca obiect de activitate apărarea împotriva incendiilor.

În temeiul dispoziţiilor art.18 litera „g” din legea nr.1217 1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari şi ale art.31 din Ordonanţa Guvernului nr.60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor aprobată prin legea nr.212/1997, se stabilesc următoarele criterii minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea Serviciilor Private de Pompieri Civili:

Art.1 Fiecărui serviciu privat de pompieri civili i se stabileşte un sector de competenţă, cu acordul Brigăzii de pompieri „Dobrogea” a judeţului Constanţa, astfel încât să se asigure îndeplinirea atribuţiilor legale şi prestarea serviciilor stabilite în limitele sectorului respectiv şi să fie capabil să pună în aplicare planurile de intervenţie, ale agentului economic sau instituţiei în care s-a constituit cât şi cele ale persoanelor juridice cu care s-au încheiat contracte sau convenţii pentru activităţi de apărare împotriva incendiilor.

Art.2(1) Valorile timpilor operativi de intervenţie ai serviciului privat de pompieri civili la construcţiile şi instalaţiile aparţinând agentului economic sau instituţiei care a constituit serviciul, vor trebui să corespundă valorilor stabilite prin scenariile de siguranţă la foc sau prin evaluarea capacităţii de apărare împotriva incendiilor.

(2) În situaţia încheierii de contracte sau convenţii pentru activităţi de apărare împotriva incendiilor, valoarea timpului de răspuns al serviciului privat de pompieri civili se va stabili de comun acord între părţile semnatare,

urmărindu-se totodată să nu se diminueze nivelul de protecţie împotriva incendiilor la construcţiile şi instalaţiile proprii agentului economic sau instituţiei care a organizat serviciul privat de pompieri civili.

Art. 3(1) Serviciile private de pompieri civili se clasifică în funcţie de numărul formaţiilor de intervenţie, salvare şi prim ajutor şi numărul grupelor dotate cu autospeciale cu apă şi spumă, precum şi motopompe sau alte utilaje mobile în următoarele categorii:

- serviciu de categoria I având în formaţia de intervenţie, salvare şi prim ajutor, o grupă de intervenţie la motopompă sau alt utilaj mobil la instalaţia fixă de stingere cu pompe de apă;

- serviciu de categoria a II a având în formaţia de intervenţie, salvare şi prim ajutor, o grupă de intervenţie la autospeciala cu apă şi spumă sau la trenul de stins incendii;

- serviciu de categoria a III a având în formaţia de intervenţie, salvare şi prim ajutor, 2 grupe de intervenţie la autospeciale cu apă şi spumă;

- serviciu de categoria a IV a având una sau douî formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, cu 3 grupe de intervenţie al autospecialelor cu apă şi spumă;

- serviciu de categoria a V a având două sau mai multe formaţii de intervenţie la autospeciale cu apă şi spumă;

(2) Serviciile private de pompieri civili dotate cu nave de stins incendii din porturile fluviale sunt de categoria a IV a, iar cele din porturi maritime de categoria a V a.

(3) Celelalte tipuri de autospeciale şi utilaje mobile de intervenţie existente în patrimoniul serviciului de pompieri civili, în afara celor menţionate mai sus nu se iau în calcul la stabilirea categoriei serviciului.

Art.4(1) personalul pentru prevenirea incendiilor din cadrul serviciului privat de pompieri civili se poate constitui în compartiment sau în grupă de prevenire, după caz.

(2) La agenţii economici cu risc ridicat de incendiu se recomandă ca funcţia de şef al compartimentului de prevenire să se încadreze cu cadru tehnic specialist în tehnologia agentului economic respectiv.

(3) Personalul din grupa de prevenire va asigura supravegherea instalaţiilor de semnalizare, alarmare şi alertare în caz de incendiu şi a zonelor (locurilor) cu risc ridicat de incendiu prin posturi fixe sau serviciu de rond, precum şi acţionarea în situaţia de urgenţă de incendiu a instalaţiilor, aparatelor, stingătoarelor şi a altor mijloace de intervenţie.

Art.5(1) Formaţia de intervenţie, salvare şi prim ajutor va încadra cu personal mijloacele mobile de intervenţie şi instalaţiile fixe de stingere cu opmpe de apă.

(2) Formaţia de intervenţie, salvare şi prim ajutor are, de regulă, în compunere: şef de formaţie, şef de tură, grupă (e) de intervenţie şi grupă de salvare şi prim ajutor.

(3) Structura de principiu a grupelor este stabilită în anexa nr.1.

(4) În cazul serviciului privat de pompieri civili care are în structură mai multe formaţii de intervenţie, salvare şi prim ajutor, acestea se dispun, de regulă în mai multe remize.

(5) Personalul din formaţiile (grupele) de intervenţie care încadrează nave sau trenuri de stins incendii, se completează, după caz, cu personalul navigant necesar sau mecanici de locomotivă potrivit reglementărilor specifice.

Art.6 (1) Serviciul privat de pompieri civili se încadrează cu păompieri angajaţi având aptitudini fizice, psihice şi profesionale adecvate funcţiei precum şi calificarea şi atestarea necesară, conform reglementărilor în vigoare.

(2) O parte din funcţiile de servant pompier, cu exceăpţia şefului de ţeavă, se pot încadra cu pompieri voluntari.

(3) Personalul serviciilor private de pompieri civili care intervine la centrale sau instalaţii nucleare, în porturi şi acvatorii, aeroporturi şi platforme maritime de foraj şi extracţie va trebui să posede şi cunoştinţele necesare particularităţilor intervenţiei în aceste locuri.

(4) La încadrarea în serviciu, precum şi periodic, personalul de pompieri este supus controlului medical. Pentru documentare, la încadrarea cu personal a formaţiilor de intervenţie, salvare şi prim ajutor, în anexa nr.2 se prezintă criteriile de aptitudini fizice recomandate de CTIF.

Art.7 (1) Pentru asigurarea funcţionării, serviciul privat de pompieri civili are, de regulă, în administrare:

- autospeciale şi utilaje de intervenţie necesare îndeplinirii atribuţiilor;- sediu şi spaţii de adăpostire a tehnicii de intervenţie şi a materialelor

din dotare;- mijloace şi echipament de protecţie şi de lucru;- mijloace de anunţare, alarmare şi conducere a intervenţiei;- mijloace şi utilaje pentru efectuarea prestărilor de servicii;- săli de pregătire şi instruire a personalului;- poligoane de antrenament;- ateliere, magazii şi alte spaţii necesare funcţionăprii serviciului;- substanţe şi echipamente de protecţie specifice care se pun la

dispoziţia forţelor de intervenţie chemate în spirjin.(2) În vederea transmiterii semnalelor de alertare a pompierilor militari şi

serviciilor private de pompieri civili cu care sau încheiat contracte sau convenţii de intervenţie, precum şi apompierilor voluntari din cadrul acestuia, serviciul va avea asigurate mijloace de comunicare sigure şi rapide.

(3) Uniforma pompierilor din cadrul serviciului şi însemnele distincte se stabilesc potrivit reglementărilor în vigoare.

Art.8 (1) Documentele de organizare, desfăşurare şi conducere a activităţii serviciului privat de pompieri civili sunt prevăzute în anexa nr.3.

(2) Se recomandă utilizarea documentelor tipizate.

Art.9 Serviciul privat de pompieri civili îşi va desfăşura activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare a cărui structură, de principiu, este prevăzută în anexa nr.4.

Art.10 La organizarea şi funcţionarea serviciilor private de pompieri civili constituite, potrivit legii, pe plan local, ca societăţi comerciale, pe lângă criteriile minime de performanţă prevăzute la art.1 – 9 se vor respecta şi următoarele condiţii cumulative:

a) structura serviciului poate avea ambele componente (compartiment de prevenire a incendiilor şi formaţie de intervenţie, salvare şi prim ajutor) sau numai formaţie de intervenţie, salvare şi prim ajutor;

b) serviciul poate fi numai de categorii II,III,IV sau V;c) personalul este format numai din pompieri angajaţi;d) autospecialele şi utilajele de intervenţie, mijloacele şi echipamentul de

protecţie şi de lucru, mijloace de anunţare, alarmare, alertare şi conducere a intervenţiei precum şi substanţele chimice stingătoare trebuie să fie proprietate a serviciului;

e) menţinerea permanentă a operativităţii şi a capacităţii de intervenţie stabilite, 24 ore din 24 de ore.

Art.11 La încadrare, persoanele care solicită angajarea în serviciul de pompieri civili va fi testat asupra cunoştinţelor teoretice şi al aptitudinilor fizice , iar în funcţie de rezultatele obţinute va primi sau nu acordul Brigăzii de pompieri „Dobrogea” a judeţului Constanţa, conform O.G.R. nr.60/1997 art.30 punctul „1”.

Art.12 În fiecare an, până la data de 25 ianuarie, documentele prevăzute în anexa nr.3 ale serviciilor private de pompieri civili vor fi avizate de Brigada de pompieri „Dobrogea” a judeţului Constanţa. Acestea vor fi depuse în 2 exemplare.

Art.13 Diminuarea dotării cu autospeciale, utilaje şi instalaţii fixe se va face cu acordul proiectantului, după identificarea şi evaluarea riscului de incendiu art.19 alin.2 lit.b şi art. 24 din Ordonanţa nr.60/1997 aprobată cu legea nr.212/1997; a scenariilor de siguranţă la foc şi cu acordul Brigăzii de pompieri „Dobrogea” a judeţului Constanţa.

Art.14 Casarea sau înlocuirea autospecialelor, utilajelor şi instalaţiilor fixe din dotarea serviciilor private de pompieri civili se va face numai după achiziţionarea altor mijloace de P.S.I. care îndeplinesc condiţiile tehnice şi de performanţă prevăzute de reglementările în vigoare.

Art.15 Brigada de pompieri „Dobrogea” a judeţului Constanţa, va urmări modul cum se respectă condiţiile prevăzute în prezentele criterii, prin executarea controalelor la instituţiile şi agenţii economici, de pe raza judeţului Constanţa, iar în cazul în care se constată nerespectarea acestora, vor fi luate

măsuri de sancţionare a celor care se fac vinovaţi, conform reglementărilor în vigoare.

Art.16 Anexele 1-4, fac parte integrantă din prezentele criterii minime de performanţă.

Art.17 Prezentele criterii minime de performanţă privind organizarea şi funcţionarea Serviciilor private de pompieri civili vor intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data aprobării.

ANEXA NR.1

STRUCTURA DE ÎNCADRARE CU PERSONAL, PE TURĂ, A GRUPELOR DIN FORMAŢIILE DE INTERVENŢIE, SALVARE ŞI PRIM AJUTOR

Nr.Crt.

TIPUL GRUPEI

ŞEF GRUPĂ

NUMĂR PERSOANESERV.ANTI

(1)COND.

AUTOTOTAL

0 1 2 3 4 51. Grupa

de primă intervenţie

1(2) 1 (4) 1 3

2. Grupa de intervenţie

La autospeciala cu apă şi spumă

1 4 1 6

3. Grupa de intervenţie la trenul de stins incendii

1 4 2 (3) 7

4. Grupa de intervenţie la nava de stins incendii

1 4 2 (3) 7

5. Grupa 1 3 1 5

de intervenţie la autospeciale cu pulberi şi gaze inerte sau cu jet de gaze

6. Grupa de intervenţie la autospeciala pentru iluminat şi descarcerare

1 3 1 5

7. Grupa de intervenţie la autospeciala pentru salvare şi lucru la înălţime

1 - 1 2

8. Grupa de intervenţie la motopompă

1 2 1 (3) 4

9. Grupa de salvare şi prim ajutor

1 4 1 6

NOTA: personalul ce încadrează Serviciile private de pompieri civili nu vor desfăşura decât atribuţiile prevăzute de lege.

(1) Numărul de servanţi se va stabili în funcţie de instrucţiunile de exploatare ale autospecialelor.

(2) Funcţia se va încadra cu şeful de tură;(3) Funcţia se va încadra cu mecanic (electromecanic);(4) Îndeplineşte şi funcţii de primire a anunţurilor de incendiu, de

agent şi de intervenţie cu mijloace iniţiale.

HOTARÂRI ALE GUVERNULUI ROMÂNIEI GUVERNUL ROMÂNIEI HOT A R Â RE n r. 573/13 iunie 2002

Pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării comercianţilor

în temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României si ale art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre:Art. 1. -Se aprobă procedurile de autorizare a funcţionării comercianţilor

cuprinzând condiţiile pentru eliberarea avizelor, autorizaţiilor şi/sau acordurilor prevăzute la art. 3 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, republicată, perioada de valabilitate şi modalitatea de reînnoire a acestora, precum şi ,cuantumul taxelor aferente, prevăzute în anexele nr. 1 -5 care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. .Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr 625/2001 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcţionării comercianţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 383 din 13 iulie 2001.

PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASEBucureşti, 13 iunie 2002

ANEXA Nr 1

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1 .-(1) Prezenta procedură reglementează condiţiile de solicitare şi de. emitere a autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, denumită în continuare autorizaţie, perioada de valabilitate şi modalitatea de reînnoire a acesteia, precum. şi cuantumul tarifelor aferente în vederea autorizării funcţionării comercianţilor, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor, republicată. denumită în continuare O.U.G. nr. 76/2001, republicată.

(2) Autorizaţia reprezintă actul care condiţionează funcţionarea comercianţilor de respectarea legislaţiei privind prevenirea şi stingerea incendiilor

(3) Autorizaţia se emite de către autoritatea competentă în a cărei rază teritorială se află sediul social şi/sau sediile secundare ale comerciantului, respectiv brigada/grupul de pompieri militari, prin reprezentantul delegat la Biroul unic din cadrul camerei de comerţ şi industrie teritoriale.

Art. 2. -În vederea obţinerii autorizaţiei solicitantul va depune la Biroul unic cererea de înregistrare, în care se vor înscrie atât datele de identificare a sediului social şi sediilor secundare, cât şi activităţile pe care urmează să le desfăşoare efectiv în aceste sedii, codificate în conformitate cu nomenclatorul CAEN.

Art. 3. -(1) Autorizarea funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor este obligatorie pentru construcţiile noi şi pentru amenajările, extinderile sau schimbările de destinaţie la construcţiile existente care se încadrează în cazurile prevăzute în anexa nr. 1.1 şi pentru care este obligatorie şi s-a obţinut în prealabil, în condiţiile legii, autorizaţia de construire.

(2) Pentru situaţiile care nu se încadrează în condiţiile prevăzute de alin.

PROCEDURA DE AUTORIZARE a funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor

(1), în vederea obţinerii autorizaţiei solicitanţii vor depune numai o declaraţie pe propria răspundere că îndeplinesc condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică privind apărarea împotriva incendiilor

(3) Prevederile alin (1) se aplică şi la cererea expresă a solicitanţilor care nu depun declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin. (2).

(4) În cazul comercianţilor care solicită autorizarea pentru spaţii sau părţi de clădiri faţă de care au calitatea de proprietar sau chiriaş, evaluarea condiţiilor existente va impune concluzionarea favorabilă numai în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute în actele normative şi normele tehnice aplicabile pentru funcţionarea independentă de restul clădirii.

Art. 4. -În vederea autorizării funcţionării din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor se disting următoarele situaţii:

a) pentru construcţiile noi şi pentru amenajările, extinderile sau schimbările de destinaţie la construcţiile existente, care se încadrează în cazurile prevăzute în anexa nr.1.1, brigăzile/grupurile de pompieri militari vor efectua evaluarea condiţiilor minime de securitate la sediul social şi/sau sediile secundare ale comercianţilor;

b)pentru obiectivele care nu se regăsesc în anexa nr. 1.1, anexa la certificatul de înregistrare se va semna şi ştampila cu înscrierea menţiunii "Funcţionează în baza declaraţiei pe propria răspundere conform art. 6 alin. (4) din O.U.G. nr. 76/2001, republicată"; În acest caz nu se percep taxe şi tarife;

c)În cazul în care în sediul social sau sediile secundare nu se desfăşoară încă activităţile ce constituie obiectul de activitate al comerciantului, nu este necesară obţinerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor; în această situaţie, în baza declaraţiei pe propria răspundere a solicitantului date în acest sens, rubrica din anexa la certificatul de înregistrare se va semna şi ştampila cu înscrierea menţiunii "Nu este necesară în această etapă" conform art. 3 alin. (8) din O.U.G. nr. 76/2001, republicată, caz în care nu se percep taxe şi tarife, comerciantul fiind obligat să obţină autorizaţia înainte de începerea oricăreia dintre activităţile prevăzute în actul constitutiv, respectiv modificator;

d)În situaţia în care unul dintre sediile secundare nu poate fi autorizat la momentul solicitării înregistrării şi autorizării funcţionării comerciantului, certificatul de înregistrare se eliberează în mod obligatoriu, cu menţionarea în anexa la acesta a obiectivelor autorizate în această etapă.

Art. 5. -În cazul în care se efectuează evaluarea conform art. 4 lit. a), rezultatul acesteia se concretizează în una dintre următoarele forme:

a) eliberarea autorizaţiei prin completarea, ştampilarea şi semnarea anexei la certificatul de înregistrare;

b) neeliberarea autorizaţiei, caz în care anexa la certificatul de înregistrare nu se completează, ştampilează şi semnează; acest caz atrage automat neeliberarea certificatului de înregistrare al comerciantului.

Art. 6. -În cazul neeliberării autorizaţiei conform art. 5 lit. b), brigada/grupul de pompieri militari întocmeşte un referat de evaluare care conţine neconformităţile constatate si actele normative ale căror prevederi nu sunt îndeplinite. Referatul de evaluare însoţit de adresa de înaintare către

comerciant se transmite Biroului unic care îl va înmâna solicitantului auto-rizării, sub semnătură.

CAPITOLUL IIObligaţiile brigăzilor/grupurilor de pompieri militari

Art. 7. -În vederea desfăşurării în condiţii optime a activităţii de autorizare a funcţionării din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, brigăzile/grupurile de pompieri militari au următoarele obligaţii:

a) să delege la Biroul unic un număr corespunzător de reprezentanţi, dimensionat în funcţie de volumul solicitărilor, în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 76/2001, republicată;

b) să asigure reprezentanţilor delegaţi la Biroul unic dreptul de semnătură;

d) să evalueze sediul social şi sediile secundare ale comerciantului şi să transmită reprezentantului său la Biroul unic referatul care conţine rezultatul evaluării, în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării dosarului solicitantului fa Biroul unic.

CAPITOLUL IIIOBLIGAŢIILE SOLICITANTULUI ŞI CONDIŢIILEPE CARE ACESTA

TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ ÎN VEDEREA OBŢINERII AUTORIZAŢIEI DE

FUNCŢIONARE DIN PUNCT DE VEDERE AL PREVENIRII ŞI STINGERII INCENDIILOR

Art.8. – (1) Solicitantul este obligat să anexeze la cererea de înregistrare următoarele elemente:

a)pentru cazurile încadrate în prevederile art.3, alin.(1), piese scrise şi desenate ale documentaţiei tehnice e execuţie, respectiv:

- scenariu de siguranţă la foc -elaborat conform metodologiei aprobate prin Ordinul ministrului de interne nr. 84/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 570 din 12 septembrie 2001;

- plan de situaţie şi planuri de arhitectură pentru fiecare nivel al construcţiei sau al spaţii lor supuse autorizării de P.S.I. -elaborate şi, după caz, verificate conform prevederilor legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 3 din 13 ianuarie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, ale legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 12 din 24 ianuarie 1995, ale Ordinului ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.943/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completări le ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 231 din 8 aprilie 2002;

b) pentru cazurile care nu se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (1), declaraţie pe propria răspundere că îndeplineşte condiţiile de

funcţionare prevăzute de lege, conform modelului prezentat în anexa nr. 1.2 -pct. I;

e) dovada achitării tarifului aferent autorizării, după caz. (2) Pentru construcţiile existente la care se execută amenajări, extinderi

sau schimbări de destinaţie documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) vor fi însoţite, după caz, de avizul proiectantului iniţial sau raportul de expertiză tehnică, cu însuşirea soluţiilor cuprinse în proiect, conform legislaţiei specifice.

(3) Solicitantul are obligaţia de a prezenta pe timpul verificării efectuate la faţa locului, la solicitarea reprezentantului brigăzii/grupului de pompieri militari, întreaga documentaţie tehnică de execuţie, elaborată în conformitate cu prevederile legislaţiei privind calitatea şi autorizarea în construcţii.

Art. 9. -Documentele prevăzute la art. 8 se depun îndosariate.

CAPITOLUL IV Procedura de autorizare a funcţionării comercianţilor din punct de vedere

al prevenirii şi stingerii incendiilor

1. Responsabilităţile reprezentantului brigăzii/grupului de pompieri militari delegat la Biroul unic

Art. 10. --Reprezentantul brigăzii/grupului de pompieri militari delegat la Biroul unic are următoarele responsabilităţi, cu respectarea termenelor prevăzute de O.U.G. nr. 76/2001, republicată:

a) să verifice dosarele depuse de solicitanţi pentru obţinerea autorizaţiei, primite pe bază de borderou de la Biroul unic, care cuprind documentele prevăzute la art. 8 şi cererea de înregistrare -în copie sau, după caz, în extras, pe suport magnetic;

b) să selecteze dosarele care nu trebuie să parcurgă procedura de evaluare, conform prevederilor art. 4 lit. b), respectiv art. 4 lit. c), şi să completeze, să semneze şi să ştampileze anexa la certificatul de înregistrare, conform art. 4 lit. b), respectiv art. 4 lit. c);

c) să transmită imediat după înregistrare către brigada/grupul de pompieri militari, pe bază de borderou, dosarele care necesită parcurgerea procedurii de evaluare conform art. 4 lit. a) si să comunice termenul în care trebuie eliberat referatul de evaluare necesar emiterii autorizării;

d) să completeze, să semneze şi să ştampileze anexa la certificatul de înregistrare, conform art. 5 lit. a), în baza referatului de evaluare transmis de brigada/grupul de pompieri militari, care concluzionează acordarea autorizaţiei;

e) să transmită Biroului unic, conform art. 6, referatul de evaluare care concluzionează neacordarea autorizaţiei si care conţine explicit. neconformităţile constatate şi actele normative ale căror prevederi nu sunt îndeplinite;

f) să transmită Biroului unic, pe bază de borderou, dosarul şi anexa la certificatul de înregistrare;

g) să transmită brigăzii/grupului de pompieri militari o copie de pe

declaraţia pe propria răspundere, precum şi cererea de înregistrare -în copie sau, după caz, în extras, pe suport magnetic;

h) să verifice încadrarea corectă a fiecărei solicitări, în cuantumul tarifelor aferente autorizării;

i) să pună la dispoziţia solicitantului, gratuit, formularele specifice necesare obţinerii autorizării.

Art. 11. -(1) Pentru sediul social şi fiecare sediu secundar se va elibera câte o anexă la certificatul de înregistrare.

(2) Pentru fiecare sediu secundar deja autorizat se va elibera, fără percepere de taxe şi tarife şi pe bază de declaraţie pe propria răspundere a solicitantului, câte o anexă la certificatul de înregistrare. În acest sens, în baza declaraţiilor pe propria răspundere ale solicitanţilor cu privire la îndeplinirea condiţiilor de funcţionare prevăzute de reglementările în vigoare, reprezentanţii brigăzii/grupului de pompieri militari delegaţi la Biroul unic vor completa de îndată poziţia corespunzătoare din anexa la certificatul de înregistrare cu menţiunea "Autorizat pe baza declaraţiei pe propria răspundere, în condiţiile art. 3 alin. (11) din O.U.G. nr. 76/2001, republicată".

2. Evaluarea sediilor si/sau a activităţilor care necesită autorizarea funcţionării din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor:

Art. 12. --În cazul comercianţilor care solicită autorizare si se încadrează în condiţiile precizate la art. 3 alin. (1), brigada/grupul de pompieri militari procedează după cum urmează:

a) analizează conţinutul documentelor aflate în dosarul solicitantului din punct de vedere al respectării legislaţiei privind prevenirea şi stingerea incendiilor;

b) evaluează la sediul social şi la sediile, secundare conformitatea documentelor aflate în dosarul solicitantului cu situaţia concretă din teren;

c) evaluează la sediul social şi la sediile secundare realizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

d) redactează referatul cuprinzând concluziile evaluării şi propune fie eliberarea autorizaţiei, fie neeliberarea acesteia cu precizarea neconformităţilor constatate şi a actelor normative ale căror prevederi nu sunt îndeplinite;

e) aprobă referatul de evaluare, inclusiv propunerea de eliberare sau neeliberare a autorizaţiei, pe care îl transmite Biroului unic, cu adresă de înaintare semnată de comandant;

f) transmite Biroului unic referatul de evaluare şi, după caz, adresa de înaintare către solicitant, prin reprezentantul delegat, pe bază de borderou.

CAPITOLUL V Perioada de valabilitate si modalitatea de reînnoire a autorizaţiei de

funcţionare din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, precum şi cuantumul tarifelor aferente

Art. 13. -Autorizaţiile eliberate anterior, precum şi cele eliberate conform

prezentei proceduri îşi păstrează valabilitatea pe toată durata menţinerii condiţiilor şi a păstrării documentelor vizate spre neschimbare, care au stat la baza emiterii acestora.

Art. 14. -Comercianţii au obligaţia de a solicita o nouă autorizare dacă intervin modificări, extinderi sau schimbări de destinaţie, care impun obţinerea unei noi autorizaţii de construire în condiţiile legii, sau în cazul desfăşurării de noi activităţi în sediile autorizate, urmând a fi parcursă procedura de autorizare stabilită pentru fiecare situaţie conform prevederilor prezentei proceduri.

Art. 15. -(1) Pentru autorizarea funcţionării din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor se percepe un tarif de 500.000 lei pentru fiecare sediu, în care se declară activităţile, indiferent de numărul activităţilor declarate.

(2) Tarifele se achită la casieria Biroului unic din cadrul camerelor de comerţ si industrie teritoriale, care vor efectua viramente către trezoreriile statului, în conturile brigăzilor/grupurilor de pompieri militari avizatoare, în termenele stabilite de reglementările legale în vigoare privind finanţele publice.

Art. 16. -(1) În urma inspecţiilor realizate de reprezentanţii brigăzilor/grupurilor de pompieri militari se poate dispune anularea autorizaţiilor de funcţionare din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor, în condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 76/2001, republicată.

(2) Anularea autorizaţiei se realizează prin completarea rubricii corespunzătoare din anexa la certificatul de înregistrare pe baza procesului-verbal întocmit de către brigada/grupul de pompieri militari cu motivarea temeinică privind neconformităţile constatate şi actele normative ale căror prevederi au fost încălcate. Originalul procesului-verbal se transmite comerciantului, iar câte o copie de pe acesta la Biroul unic.

Art. 17. -(1) Comerciantul are obligaţia reluării, prin Biroul unic, a procedurilor de obţinere a autorizaţiilor care au fost anulate, după înlăturarea situaţiilor care au impus măsura anulării, cu plata tarifelor aferente.

(2) Reautorizarea funcţionării se menţionează în rubricile corespunzătoare din anexa la certificatul de. înregistrare.

Art. 18. -Brigada/grupul de pompieri militari asigură arhivarea documentaţiei specifice care a stat la baza eliberării autorizaţiei, inclusiv a reînnoirilor, anulărilor şi reautorizărilor.

Art. 19. -Biroul unic asigură arhivarea în copie a referatelor de evaluare şi a documentelor referitoare la reînnoirea, anularea şi reautorizarea funcţionării.

CAPITOLUL VI Reguli aplicabile preschimbării

Art. 20. -(1) În cazul în care, în momentul solicitării preschimbării actualului certificat de înmatriculare si a certificatului de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare atribuit, comercianţii deţin autorizaţii al căror termen de valabilitate nu a expirat pre-schimbarea se face pe baza unei declaraţii pe propria răspundere, conform

modelului prezentat în anexa nr. 1.2 -pct. II, potrivit căreia nu s-au schimbat condiţiile de funcţionare care au stat la baza emiterii acesteia.

(2) Reprezentanţii delegaţi la Biroul unic vor completa poziţia corespunzătoare din anexa la certificatul de înregistrare, fără a mai fi necesară reluarea procesului de autorizare şi fără plata tarifelor aferente respectivelor autorizaţii.

(3) In situaţia în care comercianţii nu deţin autorizaţiile menţionate la alin. (1), procedura stabilită pentru eliberarea anexei la certificatul de înregistrare se aplică În mod corespunzător şi preschimbărilor.

CAPITOLUL VII Dispoziţii finaleArt. 21. -Prevederile prezentei proceduri se aplică în mod corespunzător

şi pentru autorizarea funcţionării sediilor secundare, altele decât sediul social, prin Biroul unic din judeţul unde acestea sunt amplasate, situaţie în care se vor depune în copie la dosar certificatul de înregistrare a sediului social şi certificatul de înscriere de menţiuni privind înfiinţarea sediului secundar respectiv, după caz.

Art. 22. -Anexele nr. 1.1 şi 1.2 fac parte integrantă din prezenta procedură.

Anexa nr.1. 1. la procedură

Cazurile pentru care este obligatorie autorizarea funcţionării comercianţilor

din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor

1. Clădiri civile definite conform reglementărilor tehnice ca "înalte" sau "foarte înalte" şi spaţii amenajate în acestea, indiferent de aria construită sau destinaţie

2. Încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice ca "săli aglomerate", amplasate în clădiri independente sau în părţi ale clădirilor, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau destinaţie

3. Clădiri independente sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de comerţ (centre comerciale, magazine, prestări de servicii şi altele asemenea) cu aria desfăşurată mai mare de 400 mp, de producţie şi/sau depozitare, încadrate conform reglementărilor tehnice în categoria A, B sau C de pericol de incendiu (risc mare şi foarte mare de incendiu), cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp.

4. Spaţii amenajate în clădiri de locuit, având destinaţia de comerţ (magazine, centre comerciale, prestări de servicii şi altele asemenea), cu aria desfăşurată mai mare de 200 mp.

5. Clădiri sau spatii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare de 400 mp sau capacitatea de peste 100 de persoane.

6. Spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul sau pe terasa clădirilor, indiferent de destinaţie, arie desfăşurată sau număr de persoane.

7. Clădiri cu destinaţia de cazare temporară (hoteluri, moteluri, cămine şi altele asemenea), indiferent de numărul de locuri, cu excepţia celor destinate activităţilor agroturistice.

8. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de învăţământ, birouri, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare de 400 mp.

9. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri cu destinaţia de îngrijire a sănătăţii, cu mai mult de 20 de paturi sau cu aria desfăşurată mai mare de 600 mp.

10. Spaţii amenajate în clădiri, destinate supravegherii, îngrijirii sau cazării (adăpostirii) copiilor preşcolari, bătrânilor, persoanelor cu handicap sau lipsite de adăpost, cu peste 10 paturi sau cu aria desfăşurată mai mare de 200 mp.

11. Clădiri sau spaţii accesibile publicului, având destinaţie de gară, autogară, aerogară, staţie metrou, indiferent de aria desfăşurată.

12. Clădiri şi amenajări sportive, având mai mult de 200 de locuri pe scaune în interior sau mai mult de 5.000 de locuri pe scaune în aer liber.

13. Construcţii provizorii având destinaţie comercială, cu aria desfăşurată mai mare de 2.500 mp.

14. Depozite şi sisteme de alimentare a consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate (GPL) stocate în rezervoare sau grupuri de rezervoare cu capacitatea totală egală sau mai mare de 5.000 litri ori puncte de livrare către populaţie a buteliilor cu GPL, având capacitatea totală egală sau mai mare de 750 kg.

15. Staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule, cu capacitatea de stocare egală sau mai mare de 50 mc lichide petroliere, respectiv egală sau mai mare de 5.000 litri (volum de apă) de GPL.

DECLARAŢIE PE PROPRIA RASPUNDERE16. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării sau

întreţinerii şi reparării a peste 20 de autovehicule.

(Pentru situaţiile precizate la art.3 alin.(2) din Procedura de autorizare a funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor)

Subsemnatul........................,………………………………………. posesor al B.I.(C.I.) seria……nr. ………

eliberat(ă) de ....................CNP............/ paşaport nr. , eliberat de …….

în calitate de......,I. Cunosc şi respect prevederile legislaţiei şi ale reglementărilor

tehnice generale şi specifice privind apărarea împotriva incendiilor. Sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia

specifică în domeniu, aplicabile la sediul social şi/sau sediul (sediile) secundar(e) pentru activităţile declarate în cererea de înregistrare.

II. Nu s-au modificat condiţiile care au stat la baza emiterii autorizaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor nr. ……………………./…………………….., obţinută anterior prezentei solicitări.

Cunosc şi respect prevederile legislaţiei şi reglementărilor tehnice generale şi specifice privind apărarea împotriva incendiilor, aplicabile la sediul social şi/sau sediul (sediile) secundar(e) pentru activităţile declarate în cererea de înregistrare.

Data………………….. Semnătura………………….

(Pentru situaţiile precizate la art.20 alin. (1) din Procedura de autorizare a funcţionării comercianţilor din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor).

HOTĂRÂRE 448/16 mai 2002pentru aprobarea categoriilor de construcţii şi amenajări care se supun

avizării/autorizării de prevenire şi stingere a incendiilor

În temeiul prevederilor art.107 din Constituţia României şi ale art.28 alin.(4) din Ordonanţa Guvernului nr.60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată cu modificări şi completări prin legea nr. 212/1997, cu modificările şi completările ulterioare.

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.Art.1. – Se aprobă următoarele categorii de construcţii şi amenajări care

se supun avizării/autorizării de prevenire şi stingere a incendiilor;1. Clădiri civile definite conform normelor tehnice ca „înalte” sau „foarte

înalte” , indiferent de aria construită sau de destinaţie;2. Încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform normelor tehnice ca

„săli aglomerate”, amplasate în clădiri independente sau în clădiri

multifuncţionale, indiferent de aria construită, regimul de înălţime sau de destinaţie;

3. clădiri independente sau spaţii amenajate în clădiri multifuncţionale, având destinaţia de comerţ, producţie sau depozitare, cu aria desfăşurată mai mare de 400mp;

4. spaţii amenajate în clădiri de locuit, având destinaţia de comerţ, producţie sau depozitare, indiferent de aria construită;

5. Clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de alimentaţie publică, cu aria desfăşurată mai mare de 400mp sau capacitatea de peste 100 de persoane;

6. spaţii publice amenajate la subsolul, demisolul sau pe terasa clădirilor, indiferent de destinaţie, aria construită, sau numărul de persoane;

7. clădiri cu destinaţia de cazare temporară (hoteluri, moteluri, cămine), indiferent de numărul de locuri;

8. Sedii ale autorităţilor publice, indiferent de aria desfăşurată;9. clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia birouri,

învăţământ, financiar-bancară, de asigurări şi burse, cu aria desfăşurată mai mare de 500 mp;

10. clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii cu peste 40 de paturi sau cu aria desfăşurată mai mare de 1000mp;

11. spaţii amenajate în clădiri, destinate supravegherii, îngrijirii sau cazării (adăpostirii) copiilor preşcolari, bătrânilor, persoanelor cu handicap sau lipsite de adăpost, indiferent de aria construită;

12. clădiri sau spaţii accesibile publicului, având destinaţia de gară, autogară şi staţie de metrou indiferent de aria desfăşurată;

13. lăcaşuri de cult accesibile publicului sau destinate vieţii monahale, indiferent de aria desfăşurată sau de numărul de persoane;

14. clădiri şi amenajări sportive, având mai mult de 600 de locuri pe scaune în interior sau mai mult de 5000 de locuri pe scaune în aer liber;

15. amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mare de 300 de persoane sau având destinaţia comercială, cu suprafaţa mai mare de 2.500 mp.

16. depozite şi sisteme de alimentare a consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate (GPL), stocate în rezervoare sau grupuri de rezervoare cu capacitatea totală mai mare sau egală cu 5.000 litri sau puncte de livrare către populaţie a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate (GPL), având capacitatea totală mai mare de 750 kg;

17. staţii publice de distribuţie a carburanţilor pentru autovehicule, cu capacitatea de stocare mai mare de 50 mc lichide petroliere sau mai mult de 5.000 litri gaze petroliere lichefiate (GPL), precum şi staţiile transportabile de distribuţie a carburanţilor la autovehicule, indiferent de capacitatea de depozitare;

18. clădiri sau spaţii amenajate în clădiri, destinate parcării sau întreţinerii şi reparării a peste 50 de autovehicule.

Art. 2." (1) Prezenta hotărâre intră În vigoare la 30 de zile de la data publicării În Monitorul Oficial al României, Partea 1.

(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 571/1998 pentru

aprobarea categoriilor de construcţii, instalaţii tehnologice şi alte amenajări care se supun avizării şi/sau autorizării privind prevenirea şi stingerea

incendiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 347 din 14 septembrie 1998. PRIM-MINISTRU ADRIAN NĂSTASE

ANEXA nr.1.2*) la procedurăORDINIL NR. 791/02.09.1998Pentru aprobarea Normelor Metodologice de avizare şi autorizare privind Prevenirea şi stingerea incendiilorAvând în vedere prevederile art.28 alin.(5) din Ordonanţa Guvernului nr.

60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor, aprobată şi modificată prin Legea Nr.212/1997

În temeiul art.13 alin. (2) din Legea nr.40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne, ministrul de interne emite următorul ordin:

Art.1.Se aprobă Normele metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art.2.Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari prin brigăzile şi grupurile de pompieri militari, va lua măsuri pentru aducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Art.3.Nerespectarea prevederilor Normelor metodologice de avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor, atrage răspunderea juridică, potrivit legii.

Art.4.(1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al româniei, partea I şi intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării lui.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Ministrului de Interne nr.685/04.08.1997 pentru aprobarea Procedurii de emitere a Avizelor şi autorizaţiilor de Prevenire şi Stingere a Incendiilor (p.s.i.), publicat în Monitorul oficial al României, partea I, nr.235/08.09.1997 precum şi orice alte dispoziţii centrale.

ANEXĂ NORME METODOLOGICEde avizare şi autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1 -Avizele de prevenire şi stingere a incendiilor (p.s.i.) sunt actele emise, în baza legii, de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari, după verificarea de conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice în vigoare a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, adoptate în documentaţiile tehnice de proiectare, pentru îndeplinirea cerinţei de calitate -siguranţa la foc -a construcţiilor şi pentru satisfacerea exigenţelor utilizatorilor şi ale colectivităţilor.

Art. 2 -Autorizaţiile de prevenire şi stingere a incendiilor (p.s.i) sunt actele emise, în baza legii, de către brigăzile şi grupurile de pompieri militari, prin care se certifică, în urma verificării în teren, realizarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, cuprinse în documentaţiile tehnice de execuţie a

construcţiilor, instalaţiilor tehnologice şi ale altor amenajări, pentru îndeplinirea cerinţei de calitate- siguranţa la foc -a construcţiilor şi pentru satisfacerea exigenţelor utilizatorilor

Art. 3 -Avizele şi autorizaţiile psi se solicită în scris de către persoane fizice sau juridice, direct sau prin reprezentanţi legali, la brigăzile sau grupurile de pompieri militari în a căror zonă de competenţă sunt amplasate sau în care urmează să fie realizate construcţiile, instalaţiile tehnologice sau amenajările respective.

Art. 4 –(1) Înregistrarea cererilor, însoţite de documentele necesare eliberării avizelor sau a autorizaţiilor p.s.i, se realizează în ordinea primirii lor, asigurându-se evidenţa şi confidenţialitatea conţinutului acestora.

(2) Pentru soluţionarea cererilor de avizare şi/sau autorizare privind prevenirea şi stingerea incendiilor se vor primi numai documentaţii tehnice elaborate şi verificate conform prevederilor legale în vigoare.

Art 5 -Dacă documentele prezentate sunt incomplete sau nu conţin toate datele prevăzute în prezentele norme metodologice, în termen de 15 zile de la înregistrarea cererii se vor menţiona în opis lipsurile constatate şi data aducerii la cunoştinţă solicitantului, cu semnătura de confirmare a acestuia. În aceste situaţii, termenul legal de eliberare a avizului sau a autorizaţiei p.si. curge de la data completării documentaţiei.

Art 6 -Documentele depuse pentru avizarea sau autorizarea privind prevenirea şi stingerea incendiilor se repartizează pentru soluţionare specialiştilor desemnaţi din Statul Major -inspecţia de prevenire a incendiilor -, care, în urma verificării conţinutului acestora şi, după caz, a condiţiilor din teren, întocmesc pentru fiecare situaţie un referat cu constatările, concluziile rezultate şi cu propunerile privind eliberarea ori respingerea motivată a eliberării avizului sau a autorizaţiei p.s.i., care se analizează de către şefii direcţi şi se supun aprobării comandantului unităţii.

Art. 7 -Termenul maxim de soluţionare a cererilor este de 30 de zile de la data înregistrării acestora. Avizele şi autorizaţiile p.s.i se întocmesc în două exemplare.

Art. 8 -(1) Nu se eliberează avize sau autorizaţii p.s.i în următoarele situaţii:

a) atunci când se constată neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de reglementările tehnice în vigoare;

b) dacă obiectivele respective nu se încadrează în categoria celor stabilite expres prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.

(2) Respingerea eliberării avizelor sau a autorizaţiilor p.s.i. se comunică în scris solicitanţilor, împreună cu motivele respingerii, în termen de maximum 30 de zile de la înregistrarea documentaţiei complete, restituindu-se, totodată, şi documentele depuse.

Art. 9 -În situaţiile prevăzute la art. 8lit. b), precum şi în alte cazuri justificate, marile unităţi şi unităţile de pompieri militari pot elibera, la cerere, puncte de vedere tehnice de specialitate.

CAPITOLUL II

Eliberarea avizelor p.s.i.

Art.10 -Avizele p.s.i. se eliberează pe baza următoarelor documente:a) cererea -tip (două exemplare) –anexa nr.1 ;b) certificatul de urbanism (un exemplar -copie);c) dovada titlului asupra terenului şi construcţiilor (un exemplar -copie);d) certificatul de înmatriculare în registrul comerţului (un exemplar-

copie); e) documentaţia tehnică, cuprinzând piese scrise şi desenate, în care

sunt incluse măsurile de prevenire şi de stingere a incendiilor (un exemplar);f) referatul verificatorului de proiect pentru cerinţa de calitate -siguranţa

la foc -, după caz;g) opisul cu specificarea documentelor depuse (două exemplare) -anexa

nr 5,Art. 11 -la eliberarea avizului p.s.i, i se restituie solicitantului

documentele prezentate, vizate spre neschimbare, emitentul reţinând câte un exemplar din cerere, opis, aviz, referatul întocmit conform art. 6 şi, după caz, pe cel al verificatorului de proiect pentru cerinţa de calitate -siguranţa la foc. Formularul pentru avizul p.si. este prezentat în anexa nr. 3.

Art. 12. -Avizele p.s.i, eliberate îşi pierd valabilitatea, dacă, în termen de 2 ani, nu au fost începute lucrările de execuţie prevăzute în documentaţia tehnică.

CAPITOLUL III Eliberarea autorizaţiilor p.s.i

Art 13 -Eliberarea autorizaţiilor p.s.i. se face pe baza următoarelor documente:

a) cererea -tip (două exemplare) –anexa nr.2;b) avizul p.s.i. şi documentaţia vizată spre neschimbare, care a stat la

baza eliberării acestuia -ambele în original;c) piese scrise şi desenate din documentaţia tehnică de execuţie, în care

să fie incluse măsurile referitoare la îndeplinirea cerinţei de calitate -siguranţa la foc-, conform prevederilor legislaţiei în vigoare privind autorizarea în construcţii şi al Regulamentului privind verificarea şi expertizarea termică de calitate a proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi construcţiilor;

d) referatul verificatorului de proiect pentru cerinţa de calitate- siguranţa la foc;

e) autorizaţia de construire (un exemplar-copie);f) procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor (un exemplar

copie);g) opisul cu specificarea documentelor depuse (două exemplare) -anexa

nr. 5Art. 14 -la eliberarea autorizaţiei p.s.i. i se restituie solicitantului

documentele prezentate, vizate spre neschimbare, emitentul reţinând un exemplar din cerere, opis, autorizaţie, referatul întocmit conform art. 6 şi pe cel al verificatorului de proiect pentru cerinţa de calitate -siguranţa la foc. Formularul pentru autorizaţia p.s.i. este prezentat în anexa nr. 4,

CAPITOLUL IV Dispoziţii finale

Art. 15 -Posesorii avizelor şi autorizaţiilor p.s.i. au obligaţia păstrării în bune condiţii a acestora, împreună cu documentele, vizate spre neschimbare, prevăzute în opis, şi să le prezinte, la cerere, organelor împuternicite potrivit legii cu exercitarea controlului.

Art. 16 -Dacă solicitanţii nu se prezintă pentru ridicarea documentelor care au stat la baza emiterii avizelor şi autorizaţiilor p.si., acestea vor fi clasate şi îndosariate, iar ulterior distruse conform reglementărilor în vigoare.

Art. 17 -Dacă, pe durata execuţiei sau a exploatării construcţiilor, instalaţiilor tehnologice sau amenajărilor, pentru care s-au eliberat avize sau autorizaţii p.s.i., se constată nerespectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, cuprinse în documentaţii, ori unele încălcări grave ale actelor normative, ale reglementărilor tehnice şi ale normelor specifice în vigoare, prin care se creează pericole pentru utilizatori, brigăzile şi grupurile de pompieri militari retrag avizele sau autorizaţiile p.s.i. respective, pe baza unui referat motivat, propunând, după caz, sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor, instalaţiilor tehnologice sau a amenajărilor respective.

Art. 18 -Retragerea avizelor sau autorizaţiilor p.s.i. şi propunerea privind sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori a utilizării construcţiilor, instalaţiilor tehnologice sau a amenajărilor respective se comunică în scris, Împreună cu motivele acestui act, titularilor acestora, precum şi organelor centrale şi locale abilitate să dispună măsurile prevăzute de lege.

Art. 19 -Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, brigăzile şi grupurile de pompieri militari vor asigura măsurile organizatorice necesare pentru desfăşurarea activităţii de emitere a avizelor şi autorizaţiilor p.s.i., în conformitate cu metodologia stabilită prin prezentele norme metodologice.

Art. 20 -Contravaloarea serviciilor prestate (consultaţii, asistenţă tehnică, verificări ale documentaţiilor, verificări la faţa locului etc.) de personalul marilor unităţi şi unităţi de pompieri militari se stabileşte, se încasează şi se utilizează potrivit reglementărilor în vigoare.

Art. 21 -Modelele formularelor pentru cereri-tip, aviz p.s.i, autorizaţie p.s.i. şi opis sunt prezentate în anexele nr. 1-5 şi fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.

SARCINA TERMICA

DETERMINAREA SARCINII TERMICE

GENERALITĂŢI

1.1 Prezentul standard se referă la modul de evaluare a sarcinii termice, a densităţii sarcinii termice şi a cantităţii de căldură care se apreciază că va acţiona asupra elementelor de structură ale uneiconstrucţii în caz de incendiu, în funcţie de care, prin prescripţii specifice, se stabilesc măsurile de prevenire şi singere aaa incendiilor în construcţii .

1.2 Sarcina termică reprezintă cantitatea de căldură pe care o poate degaja prin combustie completă totalitatea materialelor combutibile, fixe şi mobile, existente în spaţiul afectat de incendiu .

1.3 Densitatea sarcinii termice se determină prin raportarea sarcinii termice la suprafaţaa secţiunii orizontale a spaţiului afectat de incendiu şi reprezintă un parametruu principal de determinare a pericolului de incendiu .

1.4 Valoareaa cantităţii de căldură care se aapreciază că va acţiona asupra elementelor de structură ale unei construcţii în caz de incendiu poate fi utilizată la stabilirea limitei de rezistenţă la foc cce trebuie ssă o aibă elementele de structură respective .

Această valoare se va determina ţinând seama de factorii care pot influenţa combustia materialelor , cum sunt :

- capacitatea de ardere a materialelor în funcţie de natura , starea fizică , gradul de divizare, amplasare etc. ;

- influenţa dimenisunilor geometrice în plan ale spaţiului afectat ;- condiţiile de ventilare şi disipare a căldurii ce se degajă ;- posibilităţile de dezvoltare pe verificală a incendiului etc.1.5 În anexa B la prezentul standard se dau trei exemple de calcul

pentru determinarea sarcinii termice, a densităţii sarcinii termice şi a cantităţii de căldură care se

apreciază că va acţiona asupra elementelor de structură ale construcţiilor .1.6 Prevederile pct.3 se aplică experimental până la 1981.01.01

2.EVALUAREA SARCINII TERMICEŞI ADENSITĂŢII SARCINII TERMICE

2.1 Sarcina termică (Sq) se determină cu relaţia :n

SQ=S QiMi in MJ i=1 În care :Qiputerea calorifică inferioară a unui material, în MJ/kg (pentru gaze, în

MJ/m3N) ;Mi masa materialelor combustibile de acelaşi fel, aflate în spaţiul luat în

considerare, în kg (pentru gaze, în m3N) ;

n numărul materialelor de acelaşi fel aflate în spaţiul luat în considerare .

2.1.1 Spaţiul luat în considerare , pentru care se determină sarcina termică, poate fi un compartiment de incendiu al unei construcţii ( definit conform normelor tehnice specifice) sau , după caz, o parte a acestuia( o încăpere sau un grup de încăperi, o hală sau o zonă a acesteia, unul sau mai multe niveluri etc.) .

2.1.2 Puterea calorică inferioară (Qi) se determină conform STAS 8790-71. Valorile puterii calorifice pentru materiale uzuale sunt indicate în anexa A .

2.1.3 Masa materialelor combustibile de acelaşi fel se stabileşte luând în considerare cantitatea maximă a materialelor care au aproximativ aceeaşi putere calorifică inferioară şi care se pot afla la un moment dat în spaţiul respectiv .

Se vor lua în considerare toate materialele combustibile fixe sau mobile, care sunt în interiorul clădirii sau care intră în componenţa elementelor de construcţii, instalaţii, utilaje tehnologice, mijloace de transport inclusiv cele din componenţa pardoselilor, tâmplărieim finisajelor(exceptând zugrăvelile şi vopssitoriile), izolaţiilor, rafturilor, conteinerelor, paletelor , ambalajelor etc.

Nu se iau în considerare materialele combustibile aflate într-o stare în care aprinderea lor nu este posibilă(stare avansată de umiditate, fructe şi zarzavaturi proaspete etc. ).

2.2 Densitatea sarcinii termice (qs) se determină cu relaţia :

qs=SQ /AS in MJ/m3

În care :Sq conform pct.2.1, în MJ ;As suma ariilor pardoselilor încăperilor ce alcătuiesc spaţiul luat în

considerare.

3.EVALUAREA CANTITĂŢII DE CĂLTURĂ ŞI A DENSITĂŢII CANTITĂŢII DE

CĂLDURĂ CARE SE APRECIAZĂ CĂ VA ACŢIONA ASUPRA ELEMENTELOR

DE CONSTRUCŢII ÎN CAZ DE INCENDIU

3.1 Cantitatea de călură care se apreciază că va acţiona asupra elementelor de construcţii (SA) , se determină cu relaţia :

SA=c p S m Qi Mi’ in MJ

În care :c - coeficient prin care se ţine seama de mărimea dimensiunilor

geometrice ale spaţiului luat în considerare. Valorile acestui coeficient sunt conform pct.3.1.1;

p - coeficient prin care se ţine seama denumărul de niveluri şi de condiţiile de ventilare şi disipare a căldurii. Valorile acestui coeficient sunt conform pct.3.1.2 ;

m - coeficient prin care se ţine seama de capacitatea de ardere a materialelor, în condiţii de incendiu. Valorile acestui coeficient sunt conform pct.3.1.3:

Qi - conform pct.2.1.2Mi -masa materialelor combustibile de acelaşi fel, în MJ, determinată

conform pct.2.1.3 fără a lua în considerare :- pardoselile lipite direct pe un suport incombustibil masiv ;- gazele şi lichidele pentru lubrifiere sau răcire din interiorul utilajelor

tehnologic fixe sau al conductelor , care nu pot fi avariate înainte sau în caz de incendiu ;

- lichidele din conducte şi recipienţi ficşi , de maximum 1 m3 ;- cărbunele sau cocsul depozitat temporar în buncăre de beton sau

zidărie .

3.1.1 Valorile coeficientului cTabelul 1

Aria construită a spaţiului luat în considerare(Ac) m2

Latura mică(l)a spaţiului luat în considerare, în m

L 20

20 l 40

40 l 60

L 60

C (informativ)1000 1,0 1,0 - -1001…3000 1,1 1,1 1,2 1,

53001…5000 1,2 1,2 1,4 1,

55001…7000 1,2 1,2 1,5 2,

07001…9000 1,2 1,4(

1,3)1,7 2,

29001…30000 1,2 1,5(

1,3)2,0(

1,7)2,

430000 1,2 1,5(

1,3)2,0(

1,7)2,

6OBSERVAŢII1.Valorile din paranteze se aplică la construcţii cu un singur nivel

supratera;2.Valorile coeficientului c din tabel sunt date pentru compartimente de

ncendiu care au accese din exterior pe ambele laturi lungi.Pentru celelalte compartimente,coeficientul c se ia din tabelul1, corespunzător lungimii laturii mici şi pentru o suprafaţă ce se înscrie într-un interval imediat superior celui real .

3.1.2 Valorile coeficientului p

Tabelul 2

Subsol

Numărul de niveluri supraterane1 2 3…5 5

P(informativ)0,04 1,4 1,2 1,3 1,5 1,80,04

…0.081,2 1 1,1 1,3 1,5

0,08 1 0,6 0,8 1 1,3Semnificaţia simbolurilor :Aq – aria însumată a secţiunii golurilor care aparţin de spaţiul luat în

considerare, prin care căldura poate fi evacuată în exterior .Ac – aria construită a spaţiului luat în considerare .

3.1.2.1 La determinarea ariei Aq se iau în considerare ;- deschiderile special amenajate , conform prescripţiilor tehnice în

vigoare, pentru evacuarea gazelor fierbinţi din construcţie ;- ferestrele sau golurile permanent libere, situate în treimea superioară

a pereţilor sau pe acoperiş, precum şi golurile amplasate în acelaşi fel,

dacă sunt închise cu elemente care spărgându-se sau topindu-se , la temperaturi de până la 250o C, lasă liberă secţiunea de trecere a gazelor .

Nu se iau în considerare ferestrele cu două rânduri de cercevele şi golurile

închise cu sticlă armată sau plăci(blocuri) de sticlă .

3.1.2.2 Pentru construcţii cu mai multe niveluri la care aria golurilor Aq variază de la un nivel la altul, în relaţia (3),pentru coeficientul p se ia o valoare medie , determinată cu relaţia :

pmed= Sp/N

în care N este numărul de niveluri .

3.1.3 Valoarea coeficientului mTabelul 3N

R. CRT.

Denumirea şi starea materialelor m(infor

mativ)

1 Nitroceluloză, camfor şi alte materiale cu intensitate mare de ardere

1,5

2 Hârtie în stare liberă,talaş,,rigle din lemn, cu grosimea maximă de 1 cm

1,3

3 Gaze lichefiate şi lichide combustibile încălzite la temperatura lor de fierbere

1,3

4 Deşeuri de spumă din material plastic sau de burete de cauciuc

1,3

5 Lemn rotund şi ecarisat, cu grosimea de 10…20 cm

0,75

6 Tesături de lână,bumbac şi fibre sintetice, în baloturi

0,75

7 Paie şi fân în stive cu înălţimea peste 3 m 0,758 Hârtie în role de peste 50 kg sau coale balootate,

în poziţie verticală; cărţi şi dosare în rafturi0,75

9 Lichide cu punct de inflamabilitate mai mare de 1000C,,care nu sunt încâlzite în exploatarea normală la temperaturi mai mari de 500C

0,75

10 Lichide cu punct de inflamabilitate mai mare de 550C în butoaie, recipiente mobile, închise etanş

0,75

11 Hârtie în role de peste 50 kg în poziţie orizontală, cărţi şi acte stivuite strâns

0,50

12 Rumeguş 0,5013 Lemn rotund şi ecarisat cu grosimea de peste 20

cm0,50

14 Cherestea sau plăci din lemn, în stive stratificate dens

0,50

15 Bumbac brut baltotat 0,5016 Cereale şi seminţe în saci 0,5017 Lichide combustibile, în conducte dşi recipienţi ficşi

închişi0,50

18 Cereale şi seminţe în vrac sau în ambalaje combustibile

0,30

19 Zahăr în vrac sau în saci 0,3020 Alte materiale combustibile 1,00

OBSERVAŢII : - În cazul în care, în spaţiul luat în considerare, felul sau starea materialelor variază în timp , pentru coeficientul m se alege valoarea maximă corespunzătoare situaţiei celei mai defavorabile .

3.2 Densitatea cantităţii de căldură care se apreciază că va acţiona asupra elementelor de construcţii în caz de incendiu se determină cu relaţia :

qa = SA/Aa in MJ/m3

Îm care : SA - conform pct. 3.1, în MJ ;A a - suprafaţa apreciată , în m2, care se determină conform pct.3.2.1

sau 3.2.2.

3.2.1 Suprafaţa apreciată A corespunde suprafeţe As , determinată conform pct.2.2,

în cazul construcţiilor parter sau al construcţiilor cu mai multe niveluri, în care planşeele dintre acestea au o limită de rezistenţă la foc de cel puţin 1 oră şi se încadrează în una din următoarele situaţii :

- nu au goluri ;- au goluri protejate prin elemente de închidere cu limita de reyisten’[ la

foc de minimum 45 minute <OBSERVAŢIE > - Condiţiile de limită de rezistenţă la foc pot fi reduse cu 15 minute dacă qs < 210 MJ/m2 (100 Mcal/m2) sau cu 30 minute dacă qs<

210 MJ/m2 ( 50 Mcal/m2).- au goluri neprotejate cu aria secţiunii de cel mult 0,5 m2 fiecare, iar aria

însumată aacestor goluri nu depăşeşte 5 % din aria planşeului .În calculele aproximative, în aceste cazuri, suprafaţa As poate fi

asimilată cu suprafaţa desfăşurată Ad a spaţiului considerat .

3.2.2. Suprafaţa apreciată Aa corespunde suprafeţei construite Ac a spaţiului considerat,în toate celelalte cazuri care nu se încadrează în condiţiile precizate la pct.3.2.1.

3.3. În cazul amplasării neuniforme a materialelor combustibile într-un spaţiu cu aria construită Ac 1000 m2 şi valoarea qa 523 MJ/m2 , se determină şi densitatea sarcinii termice locale q l , corespunzătoare zonelor cu aria Al , în care cantitatea de materiale combustibile conduce la valori mai ridicate decât qa .

3.3.1 Dacă q l 1,5 qa , pentru întreg spaţiul se ia în considerare q a .

3.3.2 Dacă q l 1,5 qa, densitatea sarcinii termice care se apreciază că va acţiona asupra elementelor de construcţie , se consideră astfel :

3.3.2.1 În cazul în care diferenţa q l - qa 105 MJ/m2 sau,zonele care au q l 1,5 qa sunt protejate cu sprinklere , se ia în considerare valoarea qa ;

3.3.2.2 În cazul în care diferenţa qa iar raportul dintre aria Al a zonelor cu valori mai ridicate (q l 1,5 qa ) şi aria Aa ( stabilită conform pct.3.2.1 sau 3.2.2) este mai mic decât cel ridicat în tabelul 4 corespunzător acestei diferenţe, se ia în considerare :

- valoarea q l , pentru zonele în care q l 1,5 qa :- valoarea qa , pentru restul spaţiului luat în considerare .

3.3.2.3 În cazul în care diferenţa q l - qa 105 MJ/m2 iar raportul are o valoare egală sau mai mare decât cea din tabelul 4 corespunzătoare acestei diferenţe, se atribuie întregului spaţiu luat în considerare valoarea q l .

Tabelul 4

105210315420

201052,5

OBSERVAŢIE : Pentru valori intermediare se procedează prin interpolare liniară .

ANEXA B

B.1 Exemplul nr.1B.1.1. Spaţiul luat în considerare se compune din 2 încăperi destinate

depozitului de materiale .Încăperea 1 are dimensiunile interioare de 30 x 25 m, pereţii din

cărămidă de 2,5 cm grosime şi placa acoperişului din beton armat .Accesul în încăpere este asigurat prin două uşi metalice iar ferestrele

sunt metalice cu geam armat .Pardoseala este din scânduri fixate pe şipci lipite cu bitum pe un suport

dintr-un strat de beton slab armat .Încăperea 2 este adiacentă , pe o latură lungă, primei încăperi şi are

dimeniunile interioare de 30 x 10 m , pereţii exteriori din tablă ondulată pe schelet metalic, iar acoperişul este alcătuit din ferme metalice cu învelitoare de tablă ondulată. De ferme se prinde un tavan din plăci de vată minerală , cu liant 7 %, pe schelet metalic .

Tâmplăria este metalică cu geam armat, iar accesul se face printr-o singură uşă .

Pardoseala este din covor PVC lipit pe un strat suport de beton slab armat .

B.1.2 În încăperea 1 se depozitează : zahăr în saci (10000 kg) , conserve ( borcane de sticlă şi cutii metalice în navete metalice ) , butelii de apă minerală în lădiţe de lemn, cartofi în vrac şi saci de pânză , goi ( 200 kg) .

În încăperea 2 se depozitează : 20 suluri de hârtoe cu masa de câte 350 kg fiecare , coli de hârtie în baloturi ce se stivuiesc orizontal ( 5000 kg) , plăci de polistiren expandat şi plăci din PAL aşezate în stive stratificate dens .

B.1.3 Modul de determinare al sarcinii termice , a densităţii sarcinii termice, a cantităţii de căldură care va acţiona asupra elementelor de construcţii şi a densităţii acestei cantităţi , conform tabelului 6 .

B.2 Exemplul nr. 2

B.2.1 Spaţiul luat în considerare este o construcţie parter + 3 etaje , cu dimensiunile exterioare în plan 36 x 72 m şi cu înălţimea fiecărui nivel de 4,50 m.

Planşeele dintre niveluri au limita de rezistenţă la foc de o oră . În planşeul dintre etajele 2 şi 3 sunt practicate 5 goluri de montaj cu dimensiunile de 2,50 x 5 m închise în timpul exloatării curente cu capace de tablă striată .

Pe pereţii longitudinali sunt prevăzute fereste obişnuite cu tâmplărie din beton armat şi geam simplu, având :

- la parter : - 3,20 m înălţimea parapetului ; - 0,60 m înălţimea golului .- la celelalte niveluri : - 1 m înălţimea parapetului - 3 m înălţimea golului .Lungimea însumată a golurilor , la fiecare nivel şi pe fiecare faţadă

longitudinală , este de 65 m .La faţadele înguste , la toate nivelurile , sunt prevăzute panouri din plăci

de sticlă având aria totală , pe o faţadă , de 100 m2 .Accesul pompierilor în caz de incendiu este asigurat pe ambele laturi

lungi ale construcţiei .

B.2.2 Materialele combustibile sunt amplasate neuniform pe suprafaţa nivelurilor, ocupând câte 2 sau 3 zone pe fiecare nivel . Ariile acestor zone Al

sunt date în tabelul 7 coloana 5 .În coloana 3 a tabelului 7 sunt date valorile Qi Mi calculate

conform exemplunui nr.1 .B.2.3 Determinarea coeficientului c .

Aria construită a spaţiului luat în considerare , respectiv aria construită a fiecărui nivel , este :

Ac = 36 ´ 72 = 2592 m3

Conform tabelului 1, pentru Ac = 2592 m3 si 20 < l < 40 m, iar spatiul respectiv este accesibil pe ambele laturi lungi, corespunde :

c = 1,1

B.2.4 Determinarea coeficientului p. La determinarea suprafetei Aq, se iau in considerare golurile

ferestrelor de pe fatadele longitudinale situate in treimea superioara de perete a fiecarui nivel. Nu se iau in considerare golurile inchise cu sticla de pe fatadele transversale.

Pentru parter:

Aq/Ac = 2´65´0,6/2592 = 0,03

Pentru etaje :

Aq/Ac = 2´65(1,50-0,50)/2592 = 0,05

Din tabelul 2, pentru rapoartele Aq/Ac calculate si pentru o constructie cu 4 niveluri, rezulta urmatoarele valori ale coeficientului p :

pentru parter p=1,5pentru etajele 1.3 p=1,3

Valoarea medie a coeficientului p este :

Pmed = 1,5+3+1,3/4 = 1,35

B.2.5 Determinarea suprafetei apreciate Aa

Intrucat golurile in planseul dintre etajele 2 si 3 sunt mai mari de 0,50 m2 fiecare si nu sunt protejate prin elemente de inchidere cu limita de rezistenta la foc de minimum 45 minute, suprafata apreciata Aa are valoarea :

Aa = 3 ´ 2592 =7776 m2

B.2.6 În tabelul 7 se indică modul de determinare a valorii densităţii cantităţii de căldură care se apreciază că va acţiona asupra elementelor de construcţii, pentru spatiul cu Ac > 1000 m2 si în care materialele combustibile sunt amplasate neuniform.

B.3 Exemplul nr. 3

B.3.1 Spatiul luat în considerare este acelaşi cu cel descris la punctul B.2.1 cu diferenta ca, în acest caz, nivelurile sunt separate intre ele prin plansee pline având limita de rezistenţă la foc de o oră.

B.3.2 Modelul de dispunere a materialelor combustibile si valorile Q iMi’

corespunzatoare fiecarei zone sunt aceleasi cu cele prevazute la pct. B.2.2.B.3.3 Coeficientii c si p au aceleasi valori cu cele determinate la pct.

B.2.3. si B.2.4.B.3.4. Determinarea valorii densitatii cantitatii de caldura care se

apreciaza ca va actiona asupra elementelor de constructii, corespunzatoare fiecarui nivel, se face conform tabelului 8.