Vitamina B2IstoricIstoricul descoperirii vitaminei B2 (riboflavina) este unul colorat. Istoricul ei incepe in anul 1879, cand un pigment hidrosolubil este descoperit in zerul de lapte de catre biochimistul britanic A. Wynter Blyth. Acest pigment, care avea o fluorescenta aparte, galben-verzuie a fost denumit initial lactocrom, apoi lactoflavina . Insa timp de cativa zeci de ani, nu s-a putut determina rolul pe care acest pigment ciudat de stralucitor il avea. Ulterior, intre anii 1920 si inceputul anilor 1930, numeroase cercetari au loc. Pigmenti galbeni cu o fluorescenta verzuie sunt izolati din diferite surse (ou, lapte). Interesul devine si mai puternic in momentul in care se descopera ca acest pigment galben este de fapt un constituent al complexului de vitamine B, iar izolarea vitaminei B este ajutata enorm de constatarea faptului ca fluorescenta verzuie se asociazacu potenta vitaminei. In 1932, in Berlin, chimistul Otto Warburg, care cerceta modul in care celulele lezate se repara, izoleaza din drojdie o substanta cu aceasi stralucire galbena. Deoarece parea ca joaca un rol in repararea celulara, obiectul studiilor sale, Warburg denumeste aceasta substanta enzima galbena(riboflavina provine din cuvntul latin flavus care inseamna galben). Tot in anii 1930, unii dintre cei mai de seama chimisti ai momentului, Richard Kuhn in Heidelberg si Paul Karrer in Zurich lucreaza independent si incearca sa inteleaga mai bine vitaminele recent descoperite, in special cele din familia B. Folosind metode de cercetare relativ diferite, ambii cercetatori ajung sa izoleze si sa cristalizeze vitamina B2, realizand foarte repede ca este lactoflavina. In 1935, atat Kuhn, cat si Karrer reusesc sa sintetizeze vitamina B2, pe care o denumesc riboflavina, inlocuind termenii de ovoflavina sau lactoflavina, care descriau sursa din care se izolase la un moment dat vitamina. Cei doi cercetatori isi anunta descoperirile aproape simultan, iar in 1937 si 1938, Karrer, respectiv Kuhn primesc premiul Nobel pentru chimie pentru descoperirile facute (Kuhn a trebuit sa astepte sfarsitul celui de-al II-lea Razboi Mondial pentru a putea primi premiul Nobel, datorita interdictiei impuse de catre Adolf Hitler privind acceptarea premiilor Nobel de catre germani). Spre sfarsitul anilor 30 se descopera si cele mai importante flavo-coenzime (sau flavin coenzime) derivate din riboflavina flavin mono-nucleotidul (FMN, descoperit in 1937 de catre cercetatorul suedez Hugo Theorell) si flavin adenin dinucleotidul (FAD, izolat de catre Otto Warburg si Christian). Astazi se cunosc sute de flavoproteine (enzime care folosesc flavin coenzimele pentru desfasurarea reactiilor).

StructuraContine o structura heterociclica numita izoaloxazina(izomer cu aloxazina).Prin atasarea unui rest de ribitil la dimetil-aloxazina sau lumicrom se obtine vitamina B2,riboflavina(fig.1).

Fig.1 Vitamina ,FMN si FAD

Mecanismul de actiune biochimicaMecanismul de actiune biochimica presupune activarea riboflavinei prin fosforilare in prezenta ATP si .

FMN poate lega in continuare AMP dintr-o molecula de ATP sub influenta flavin adenincu formarea FAD. pirofosfatazei si a

Prima reactie are loc in mucoasa intestinului subtire, iar in ficat, rinichi si alte tesuturi au loc ambele reactii cu formare de FMN si FAD. Flavoproteinele functioneazi ca transportori de hidrogen.

Exemple de reaetii eatalizate de dehidrogenaze flavineice: -dehidrogenarea oxidativa a aminoacizilor, eu formarea de cetoaeizi:

-dehidrogenarea ( - ) a acizilor grasi saturati (sub forma de acil SCoA):

-dehidrogenarea aeidului succinic:

Avitaminoza determina: afectiuni nervoase, tulburari oculare (fotofobie), leziuni dermice, dureri musculare.