vasilache deseuri
DESCRIPTION
Vasilache DESEURITRANSCRIPT
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Geografie și Geologie
STUDIU PRIVIND COLECTAREA, TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA CONTROLATĂ A REZIDUURILOR DIN
PARTEA DE EST A MUNICIPIULUI ADJUD
Disciplină: Reciclarea deșeurilor și a reziduurilor
Specializare: Mediul Actual şi Dezvoltare Durabilă
Anul I – Master
Proiect realizat de: Vasilache Anamaria
Iași,
2013
Cuprins
1. Introducere
1.1 Necesitatea colectării, transportului şi depozitării controlate rezidurilor
1.2 Cadrul legislativ al acestei activităţi
2. Condiţii naturale ale localităţii
2.1. Aspecte geologice
2.2. Aspecte geomorfologice
2.3. Aspecte pedologice
2.4. Aspecte hidrologice
2.5. Aspecte biotic
2.6.Aspecte istorice
2.7.Aspecte privind riscurile naturale
3. Locaţia posibilă pentru amplasarea depozitului
3.1. Motivaţia
3.2. Delimitarea perimetrului
3.3 Condiţii geologice, geomorfologice, pedologice, geotehnice, hidrologice, biologice.
4. Aspecte socio-economice ale localităţii
4.1. Numărul de locuitori
4.2. Ocupaţia
4.3. Resurse naturale
5. Rezidurile produse în localitate
5.1. Natura rezidurilor
Menajere
Stradale
5.2. Cantitatea rezidurilor
Menajere
Stradale
Industriale
5.3. Calitatea rezidurilor menajere, stradale, industriale
Analizele efectuate
6. Precolectarea, colectarea, şi transportarea rezidurilor menajere, stradale şi industrial
6.1. Calcularea numărului de pubele necesare pentru precolectarea şi colectarea rezidurilor
6.2. Calcularea numărului de autovehicule necesare pentru transportarea rezidurilor
6.3. Calcularea cheltuielilor pentru evacuarea reziduurilor
7. Construcţia depozitului
7.1. Calcularea capacităţii de depozitare
7.2. Calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului
7.3. Dimensionarea depozitului
7.4. Tehnologia de construcţie
8. Funcţionarea depozitului
8.1. Metode de amplasare a rezidurilor
8.2. Măsuri de protecţie pe timpul funcţionării
9. Închiderea depozitului
9.1. Metode
9.2. Măsuri de protecţie
10. Folosirea terenului după închiderea depozitului
11.Concluzii
BIBLIOGRAFIE
1. INTRODUCERE
1.1 Necesitatea colectării, transportului și depozitării controlate a
reziduurilor
Prin deşeu se întelege o parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în
urma unui proces tehnologic prin care se realizează un anumit produs sau semifabricat.
Reziduurile reprezinta materii rămase în urma unei operatiuni de prelucrarea a unui
material. Acestea sunt materii prime, materiale, produse care sunt respinse în cursul unui proces
tehnologic sau a altor activitati umane.
Reciclarea deseurilor a ajuns sa fie o problemă de maxima importanță pentru salubritatea
generală aTerrei, amploarea fenomenului conditionând in mare parte si dezvoltarea economică.
Explozia industriala din sec. 20, intensificarea si mecanizarea, dar si chimizarea agriculturii au
condus la cresterea exploziva a deseurilor. De asemenea, cresterea si diversificarea consumului
de bunuri materiale si alimente constituie un alt factor ce contribuie la cresterea cantitativa a
deseurilor. In prezent, acestea reprezintă una dintre cele mai importante probleme legate de
protecția mediului.
Protecția mediului vizează problema redresarii, conservarii si ocrotirii mediului, in scopul
restrangerii si eliminarii surselor de poluare, in cadrul dezvoltarii armonioase a societații.
Deşeurile poluează aerul, apa şi solul, degradează peisajele pe suprafeţe întinse, şi antrenează
costuri ridicate pentru depozitarea lor. Chiar dacă incinerarea post-depozitare ar constitui o
soluţie mult mai benefică pentru mediu, datorită costurilor foarte mari de implementare pe scară
naţională a acesteia, depozitarea va rămâne principala opţiune de eliminare finală a deşeurilor în
România, ca şi în alte ţări europene.
Până în prezent, în practica mondială ca şi în ţara noastră predomină încă evacuarea
deşeurilor menajere în aşa zise „gropi de gunoi” care de fapt sunt nişte gropi provenite fie din
depresiuni geografice naturale, fie rezultate în urma unor decopertări de teren sau cariere de
construcţii (pentru nisip şi cărămizi).
În ultimul timp aceste gropi din jurul localităţilor urbane rămân tot mai puţine, iar
distanţa până la cele ce au mai rămas este din ce în ce mai mare şi deci şi cheltuielile cu
transportul deşeurilor colectate se măresc. De aceea, cu avizul organelor locale agricole, sanitare
şi de producţia apelor se mai folosesc şi alte terenuri care nu sunt în totalitate gropi sau maidane,
ci terenuri mai puţin fertile pentru agricultură din care o parte sunt amenajate în aşa fel încât
depozitarea deşeurilor menajere să se facă pe verticală, în adâncime şi în înălţime – raportat la
nivelul suprafeţei terenului respectiv. Din această cauză locurile de depozitare a deşeurilor
menajere mai poartă denumirea şi de rampe sau halde iar depozitarea deşeurilor, după modul în
care asigură protecţia mediului înconjurător, poartă denumirea de depozitare simplă sau
depozitare controlată.
Dacă deşeurile sunt depozitate necorespunzător, aruncate pur şi simplu în anumite gropi
sau pe maidane se iveşte pericolul poluării mediului ambiant, o poluare care este extrem de
periculoasă pentru că are caractere diverse şi se poate manifesta pe suprafeţe mari.
Din analiza acestor ameninţări potenţiale se constată că materiile organice aruncate neorganizat
pe câmp, fără o neutralizare prealabilă, creează aproape întotdeauna posibilitatea răspândirii unor
microorganisme patogene.
Dintre bolile infecţioase care sunt transmise din infectarea solului şi prin răspândirea
virusului de către rozătoare şi de viermi cât şi prin intermediul apelor fluviale sunt înregistrate
maladii de natură microbiană, virotică sau parazitară ca: dizenteria, febra tifoidă, holera, hepatita,
poliomelita, etc..
Acestor maladii de mulţi ani li se adaugă şi altele – de origine „chimică” – provocate de
infiltraţiile unor elemente provenite din deşeurile menajere către pânzele de apă freatică.
Reziduurile necorespunzător tratate cât şi produsele lor de descompunere, fiind spălate de
ape de precipitaţii, se împrăştie şi pătrund în sol. Astfel, se poluează suprafaţa solului pe întinderi
mari, după care particulele de sol contaminate şi de materii poluante, prin apele de precipitaţii,
pătrund în apele freatice sau în apele de suprafaţă din apropiere (canale deschise, pâraie, râuri,
lacuri etc.). Produsele finale ale descompunerii reziduurilor organice, intrând în contact cu apele
din precipitaţii, se alcalinizează sub formă de diferite săruri, în special cloruri, nitraţi şi sulfaţi,
conducând la înrăutăţirea calităţii apei şi la creşterea durităţii acesteia.
Reziduurile provenite din procesele de curăţire şi spălare din diferite gospodării individuale, dar
mai ales reziduurile proceselor industriale pot ajunge în mediul înconjurător şi prin circulaţia
schimbului de materie (alimentarea cu apă, legumicultură etc.) şi deci pot ajunge în organismul
uman.
Depozitarea şi tratarea necorespunzătoare a deşeurilor solide menajere pot conduce și la poluarea
atmosferei. Descompunerea reziduurilor cu conţinut de substanţe organice este însoţită de
degajarea unor gaze rău (urât) mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.). Vântul şi
mişcările de aer ridică praful din grămezile de reziduuri, poluând atmosfera. Pe arterele de
circulaţie murdare, insuficient curăţate, reziduurile sunt zdrobite şi sfărâmate de mijloacele de
transport, iar praful fin este ridicat în aer chiar de către aceste mijloace. Produsele de ardere
(fum, funingine, cenuşă) apărute în urma autoaprinderii incomplete a reziduurilor la locurile de
depozitare poluează mediul înconjurător pe întinderi foarte mari.
O poluare intensă a solului împrăştie o nouă poluare în aer, a mirosurilor insuportabile care
creează populaţiei din aşezările apropiate depozitării necontrolate a deşeurilor menajere o
profundă stare de disconfort. Această poluare nu trebuie neglijată pentru că ea face inaccesibile
suprafeţe impregnate de astfel de mirosuri pentru îndelungate perioade de timp şi îngreunează
lucrările ce se cer executate.
Pe de altă parte aceste mirosuri au efecte negative şi asupra faunei folositoare (cum ar fi insectele
polenizatoare sau păsările insectivore) cât, mai ales asupra calităţii şi stării fiziologice a
plantelor. Aceasta se explică prin faptul că mirosurile nu sunt altceva decât substanţe volatile
care se impregnează atunci când sunt în cantităţi apreciabile, pe suprafaţa foliară, introducându-
se apoi prin intermediul stomatelor în interiorul organismului vegetal. Totodată, prin sistemul
radicular, substanţele odorante pătrund în organism conferindu-i acestuia o parte din însuşirile
lor. Aşa se face că vegetaţia crescută pe asemenea terenuri prezintă, în cele mai multe cazuri, o
calitate redusă. Ele devin greu digestibile, inclusiv atunci când sunt folosite ca furaj. Animalele
acceptă cu dificultate în raţie plante care au mirosuri deosebite faţă de normal.
Această poluare a mirosurilor neplăcute mai prezintă şi alte dezavantaje printre care împiedicarea
unei amenajări optime a mediului ambiant, limitându-i posibilitatea devenirii unui cadru propice
pentru turism şi pentru petrecerea vacanţelor.
Agricultura din apropierea acestor depozite de deşeuri urât mirositoare, pe lângă inconvenientele
de ordin economic arătate în legătură cu defertilizarea pământului şi poluarea atmosferică cu
mirosuri insuportabile, nu mai poate fi socotită o agricultură cu o productivitate ridicată.
Dezavantajul depozitării simple a deşeurilor menajere este reprezentat de apariția unui habitat
pentru muşte, ţânţari, şobolani, pentru tot felul de microorganisme şi microbi ce răspândesc
maladii microbiene (febra tifoidă, dizenteria, holera), maladii virotice (hepatita, poliomelita) şi
alte maladii purtate de tot felul de paraziţi la care se mai adaugă şi cele de origine „chimică”.
Acestea constituie un motiv bine conturat pentru a se pune capăt acestui sistem de depozitare
simplă a deşeurilor menajere.
Ceea ce se face acum, practic, este o depozitare simplă a deşeurilor menajere peste care după un
timp, care nu este condiţionat de timpul intrării în putrefacţie a deşeurilor, se aruncă un strat de
pământ cărat din demolările de construcţii sau din dislocările de pământ pentru fundaţii sau
canalizări. Este cu mult prea puţin şi nici pe departe nu se poate considera o depozitare
controlată.
Pentru ca depozitul (rampa) de deşeuri menajere să nu mai prezinte inconvenientele depozitării
simple, trebuie să se treacă la depozitarea controlată a acestora pe baza unei tehnologii stabilită
prin normative.
SCOPUL
Scopul acestui studiu este realizarea unui depozit ecologic aferent municipiului Adjud.
1.2 Cadrul legislativ al acestei activități
LEGEA 211 DIN 2011 PRIVIND REGIMUL DEŞEURILOR
Prezenta lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului şi a sănătăţii populaţiei, prin
prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de generarea şi gestionarea deşeurilor şi
prin reducerea efectelor generale ale folosirii resurselor si creşterea eficienţei folosirii acestora.
Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de
deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel putin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal,
plastic şi sticlă. Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul deşeurilor au obligaţia
de a asigura colectarea separată a deşeurilor şi de a nu amesteca aceste deşeuri.
Transportul deseurilor periculoase pe teritoriul Romaniei este reglementat prin hotarare a
Guvernului.
Pentru asigurarea unui grad inalt de valorificare, producatorii de deseuri si detinatorii de
deseuri sunt obligati sa colecteze separat cel putin urmatoarele categorii de deseuri: hartie, metal,
plastic si sticla.
Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile au următoarele obligaţii: să deţină
spaţii special amenajate pentru stocarea deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului
pentru sănătatea umană şi deteriorării calităţii mediului; să evite formarea de stocuri de deşeuri
care urmează să fie valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării care ar
putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte riscuri asupra sănătăţii
populaţiei; să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării deşeurilor, în
momentul achiziţiei.
Protectia sanatatii populatiei si a mediului
Gestionarea deseurilor trebuie sa se realizeze fara a pune in pericol sanatatea umana si
fara a dauna mediului, in special: fara a genera riscuri pentru aer, apa, sol, fauna sau flora; fara
a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor; fara a afecta negativ peisajul sau zonele
de interes special.
Interzicerea amestecarii deseurilor periculoase
Producatorii si detinatorii de deseuri periculoase, inclusiv comerciantii si brokerii care
pot intra fizic in posesia deseurilor au obligatia sa nu amestece diferitele categorii de deseuri
periculoase cu alte categorii de deseuri periculoase sau cu alte deseuri, substante ori materiale.
Amestecarea include diluarea substantelor periculoase.
În ceea ce priveşte eliminarea deşeurilor, producătorii de deşeuri şi deţinătorii de
deşeuri au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost valorificate unei operaţiuni de eliminare
în condiţii de siguranţă.
Abandonarea deşeurilor este interzisă.
Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop este interzisă.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul deşeurilor
Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie reglementarea activităţilor de gestionare a
deşeurilor în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului.
Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică: deşeurilor menajere; deşeurilor de
producţie; deşeurilor de construcţie şi demolări; deşeurilor periculoase.
La baza gestionării deşeurilor stau următoarele principii generale: principiul utilizării cu
exclusivitate a acelor activităţi de gestionare a deşeurilor care nu aduc prejudicii sănătăţii şi
mediului; principiul «poluatorul plăteşte»; principiul responsabilităţii producătorului; principiul
utilizării celor mai bune tehnici disponibile, fără antrenarea unor costuri excesive; principiul
proximităţii, care presupune ca deşeurile să fie valorificate şi eliminate cât mai aproape de locul
de generare; principiile nediscriminării, consimţământului şi permisiunii transportului de deşeuri
periculoase numai în acele ţări care dispun de tehnologii adecvate de eliminare, care trebuie
respectate în comerţul internaţional cu deşeuri.
Gestionarea deşeurilor are în vedere utilizarea proceselor şi metodelor care nu pun în
pericol sănătatea populaţiei şi a mediului, iar autorităţile competente autorizează şi controlează
activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea: să nu prezinte riscuri
pentru sănătatea populaţiei şi pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie; să nu producă poluare
fonică sau miros neplăcut; să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
Se interzice persoanelor fizice şi juridice abandonarea, înlăturarea sau eliminarea
necontrolată a deşeurilor, precum şi orice alte operaţiuni neautorizate, efectuate cu acestea.
Legea 132/2010 privind colectarea selectiva a deseurilor in institutiile publice
Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în instituţiile publice
Obiectul prezentei legi îl constituie instituirea obligativităţii colectării selective a deşeurilor în
instituţiile publice, astfel cum sunt definite în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi în instituţiile în care statul este acţionar
majoritar, denumite în continuare instituţii publice.
Prin aplicarea prezentei legi se urmăresc: creşterea gradului de reciclare şi de valorificare
a deşeurilor colectate selectiv, creşterea gradului de informare şi de conştientizare, precum şi
educarea functionărilor publici, a angajaţilor şi a cetăţenilor cu privire la colectarea selectivă şi
managementul deşeurilor.
Operaţionalizarea colectării selective în instituţiile publice se realizează prin: organizarea
colectării selective a deşeurilor în interiorul instituţiei publice; încheierea unui contract de
predare a deşeurilor colectate selectiv cu un operator economic autorizat, care să preia deşeurile
colectate selectiv în vederea reciclării/valorificării corespunzătoare a acestora.
OUG nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor
obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă îl constituie reglementarea activităţilor de gestionare a
deşeurilor în condiţii de protecţie a sănătăţii populaţiei şi a mediului înconjurător.
Gestionarea deşeurilor are în vedere utilizarea proceselor şi a metodelor care nu pun în
pericol sănătatea populaţiei şi a mediului înconjurător, iar autorităţile competente autorizează şi
controlează activităţile de valorificare şi eliminare a deşeurilor, urmărind ca acestea: să nu
prezinte riscuri pentru sănătatea populaţiei şi pentru apă, aer, sol, faună sau vegetaţie; să nu
producă poluare fonică sau miros neplăcut; să nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
La baza gestionarii deseurilor stau urmatoarele principii generale: principiul utilizarii
numai a proceselor si metodelor de gestionare a deseurilor care nu pun în pericol sanatatea
populatiei si a mediului înconjurator;principiul "poluatorul plateste"; principiul responsabilitatii
producatorului; principiul utilizarii celor mai bune tehnici disponibile, fara antrenarea unor
costuri excessive
HOTĂRÂRE Nr. 621 din 23 iunie 2005 privind gestionarea ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje
Prezenta hotãrâre reglementeazã gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje în vederea
prevenirii sau reducerii impactului asupra mediului.
Activitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje are la baza
principiile generale prevãzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000
privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001.
Principiile specifice activitãţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje sunt: prevenirea
producerii de deşeuri de ambalaje; reutilizarea ambalajelor; reciclarea deşeurilor de ambalaje;
alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducã la reducerea cantitãţilor
eliminate prin depozitare finală.
2. CONDIȚIILE NATURALE ALE LOCALITĂȚII
2.1 Așezare
Municipiul Adjud este așezat pe culuarul Siretului, la confluența cu Trotușul în Câmpia
piemontală dintre platforma deluroasă a Tutovei de Jos (spre est) și culmile Subcarpaților de
Curbură (spre vest).
Vecinătaţile teritoriului administrativ ale municipiului Adjud sunt următoarele:
● la Nord - com. Sascut jud. Bacău
● la Est - com. Homocea jud. Vrancea
● la Sud. - com Pufeşti jud. Vrancea
● la Vest - com. Rugineşti jud. Vrancea şi com. Urecheşti jud. Bacău
Localizarea Municipiului Adjud
În Adjud se poate ajunge prin intermediul următoarelor căi rutiere:
- Drumul european E 85 de la Bucureşti –Buzău spre Bacău
- DN11A - Oneşti - Adjud - Podu Turcului;
- DN2 Bucureşti - Urziceni - Buzău – Râmnicu Sărat - Focşani - Adjud - Bacău - Roman -
Suceava – Rădăuţi.
Accesul spre municipiul Adjud
2.1. Aspecte geologice
Substratul geologic este format din depozite loessoide și aluvionare (pleistocene) pe lunci
și terasele mai înalte, depozite cuaternare fluvio-lacustre (pleistocene) pe dealurile mai înalte și
puține formațiuni de molasă, argilo-nisipoase (pliocene), pe dealurile mai joase de la nord de
Trotuș.
Solurile cele mai răspândite sunt aluviuni sau soluri aluviale, cu carbonați, pe lunci (alt.=
100-150 m) ; cernoziomuri slab și moderat levigate sau soluri erodate (regosoluri) pe coaste si
dealuri joase (alt.= 150-200 m) ; soluri silvestre, podzolite, cenușii și brune-cenușii, pe dealurile
din dreapta Trotușului (alt.= 250-400 m) și în Colinele Tutovei (alt.=200-350 m) sau
cernoziomuri levigate podzolite și soluri cenușii pe culmile din stânga Trotușului (alt.= 150-400
m), majoritatea culmilor peste 250 m altitudine fiind împădurite.
2.2. Aspecte geomorfologice
Relieful este predominant de câmpie, terenul pe care este aşezat Adjudul este, în general,
plan, fiind mărginit de colinele subcarpatice cu înălţimi până la 400 m. Altitudinea generală
medie a municipiului este de circa 100 m faţă de nivelul mării. Terenul este favorabil culturilor
agricole, corespunde condiţiilor de construit şi are pânza de apă potabilă sub 10 m adâncime.
Clima este continentală, de pădure, pe culmile împadurite și de șes, în zona de luncă și pe
terasa comună a Siretului și Trotușului. Temperatura medie anuală este de 9,10 C; precipitațiile
anuale sunt de 546,8 mm, variind între 500-650 mm.Vânturile dominante în toate anotimpurile
bat dinspre nord–est şi arareori vânturi calde dinspre sud, sud-est.
2.4. Aspecte hidrologice
Localitatea Adjud este brăzdată în partea Est de apele Siretului (706 km, din care 559 km
pe teritoriul României, cel mai mare bazin hidrografic din ţară) şi la Vest de cele ale Trotuşului
(162 km, 13 km pe teritoriul judeţului Vrancea).
2.5. Aspecte biotice
Vegetația. Pe teritoriul cercetat au fost identificate 26 de asociații principale si unele fitocenoze
mozaicate ce reprezintă doar fragmente de asociații, insuficient conturate. Deși asociațiile de
pajiști sunt caracteristice mai ales silvostepei, zăvoaiele din luncile Siretului și Trotușului și
padurile sunt tipuri reprezentative pentru zona forestieră; și vegetația lemnoasă conține însă
asociații întâlnite în silvostepă ca de exemplu: Quercetum mixtum cotinosum și Pruno spinosae-
Crataegetum. Bălțile și mlaștinile sunt răspândite mai ales în lunca Siretului și a Trotușului,
ocupând suprafețe variabile. Cele mai întinse asociații palustre sunt Caricetum acutiformis-
ripariae și Scirpo-Phragmitetum care alternează uneori cu fragmente din asociațiile
Schoenoplectelum lacustris, Bolboschoenetum maritimae, Caricetum vulpinae, Typhaetum
angustifoliae. Pe luciul apei (adesea, printre cele menționate) se întâlnesc asociații hidrofile
Lemnetum minoris, Lemno- Utricularietum, Salvinio-Spirodeletum și, foarte frecvent, Polygono-
Potametum natantis. Pajiștile naturale cuprind: Andropogonetum ischaemi, Medicagini-
Festucetum valesiacae care ocupă mai ales pășunile de pe pantele mai line sau de pe terase,
Stipetum capillatae. Buruienăriile segetale și ruderale sunt larg răspândite, dar și foarte
mozaicate deoarece destinația multor terenuri a fluctuat mult în ultimul timp. În culturile de pe
terase sau din luncă (adesea irigate) se întâlnesc asociații mezofile Echinochloo-Setarietum și
Echinochloo- Chenopodietum albae. Pe pășuni sunt răspândite asociații de Schlerochloo-
Polygonetum avicularis și Xanthietum strumarii, care este frecventă și pe marginile drumurilor
alături de Malvo-Daturetum stramonii; în lunca Trotușului, aproape de confluența cu Siretul sunt
câteva fitocenoze ale asociației Artemisietum scopariae. Zăvoaiele din lunca Siretului și
Trotușului sunt constituite din Alnetum glutinosae și Salici-Populetum. În aceste lunci se găsesc
și pâlcuri cu Hippophae-Berberidetum și Tamaricetum ramosissimae.
Tufișurile de la marginea pădurilor sau din unele poieni cuprind Pruno spinosae-
Crataegetum.
Pădurile cele mai răspândite sunt cele de tipul Quercetum mixtum moldavicum (gorunete) pe
dealurile mijlociu de înalte și Querceto-Carpineum Moldavicum (goruneto-faget) pe culmile
dealurilor înalte. De asemenea, se mai întalnește și asociația Quercetum mixtum cotinosum
(gorunet cu scumpie). La poalele dealurilor și pe terasele superioare împadurite se găsesc
asociațiile Querco robori-Carpinettum (stejăreto-șleau de terasă) și Aceri-Quercetum roboris
(stejăret de terasă).
Fauna este reprezentată de: Spermophilus citellus (popândăul), Lepus europaeus (iepurele),
Erinaceus concolor (ariciul), Sus scrofa (mistreţ), Vulpes vulpes crucigera, Cuculus canorus
(cuc), Turdus merula (mierla), Picus sp,(ciocănitoare), Ciconia ciconia (barza).
3. LOCAŢIA POSIBILĂ PENTRU AMPLASAREA DEPOZITULUI
Având în vedere că depozitul ecologic va conține doar deșeuri colectate din partea Estică a
municipiului Adjud, populația fiind în numar mic, zona de depozitare prevede un singur areal.
Depozitul va fi amplasat la periferia orașului, în partea estică, având suprafața de 2 ha.
Zona de amplasare a depozitului
3.1. Motivaţia
Amplasamentul depozitului l-am ales ținând cont de condițiile care trebuie indeplinite.
Așadar, distanța minimă dintre prima locuință și depozit este mai mare de 1000 de m, mai exact
2000 de m , direcția vânturilor dominante este dinspre localitate spre depozit, zona respectivă nu
se afla sub riscul apariției inundațiilor, iar terenul nu constituie sursă de acumulare a apei la baza
depozitului. De asemenea, în apropiere nu se află nici un curs de apa al unui râu și nici specii de
plante și animale protejate prin lege.
3. 2 . Delimitarea perimetrului
Suprafața depozitului ecologic va fi de 2 ha, acesta situându-se la N de S.C VRANCART. SA, la o distanță de aproximativ 1000 de metrii față de Str. Combinatului, spre Est.
3.3 . Condiţii geologice, geomorfologice, pedologice, hidrologice,biologiceDin punct de vedere geologic, terenul de amplasament se situează în contextual
stratigrafic de aflorare a unor depozite pleistocen-superioare reprezentate prin loessuri şi
depozite lossoide care, spre Vest, trec în depozite halocene reprezentate prin pietrişuri, nisipuri şi
argile din alcătuirea şesurilor aluviale.
Perimetrul aferent locaţiei luat în studiu este situate din punct de vedere geomorfologic
în Câmpia Siretului Inferior. Clima este continentală influenţată de curenţii de aer din nordul şi
sudul Europei. Relieful este de tip câmpie, cu temperatuta medie anuală de 90C, iar regimul de
precipitaţii este de 500 mmm/an.Vânturile dominante sunt NV-SE, sunt canalizate pe culoarele
Siretului şi sunt vânturi uscate generatoare de temperature extreme, vitaza medie anuală a
vântului variază între 2-4 m/s.
Aspecte pedologice: solurile prezente în areal sunt de tip cernoziom cu valori ale pH-ului
cuprinse între slab alcaline şi neutre.
Aspecte hidrologice: perimetrul nu este situat în apropierea unui curs de apa .
Aspecte biologice: în apropiere se întâlnesc specii de plante și animale ce nu intră în lista
de speii protejate de lege.
4. ASPECTE SOCIAL-ECONOMICE ALE LOCALITĂŢII
4.1. Numărul de locuitori
În urma recensământului din anul 2011 rezultatele sunt următoarele: populaţia totală din
municipiul Adjud este de 14.670 locuitori, partea vestică reprezentând o treime din total şi
anume 4.889 din care populaţie masculină 2.244 iar populaţia feminină 2.645. Numărul
gospodăriilor populaţiei este de 6.287, iar numărul mediu de persoane pe o gospodărie a
populaţiei este de 2,33. Cu privire la numărul clădirilor acesta este de 2.915 din care clădirile cu
locuinţe reprezintă 2.908.
4.2. Ocupația locuitorilorResurse
Forţă de muncă
În domeniul economico-social, forţa de muncă din Adjud a înregistrat schimbări datorită
factorilor specifici economiei de tranziţie, cum ar fi schimbări de natură structurală şi
profesională ale economiei de piaţă, privatizarea şi şomajul. Numărul persoanelor angajate a
scăzut drastic de la 10.968 persoane cât a fost înregistrat în 1990. Datorită acestui fapt, în ultimii
ani se observă o masivă migraţie a forţei de muncă de pe piaţa locală către pieţele occidentale (în
special Italia, Spania şi Germania), un aspect care ar putea cauza probleme economiei, în special,
şi dezvoltării oraşului, în general.
Populaţie activă 8225 → Şomeri 1401
Numărul oficial al persoanelor care nu au un loc de muncă este uşor inexact datorită
faptului că nu se iau în considerare persoanele care lucrează peste hotare şi totodată persoanele
inactive pe piaţa muncii care nu beneficiază de nici un ajutor de stat sau au depăşit perioada în
care aveau dreptul la acest tip de ajutor.
Adjudul a dezvoltat activităţi meşteşugăreşti, organizate în mici ateliere de producţie. De
asemenea, comerţul bazat pe o gamă largă de activităţi, legate în mod special de fenomenul de
privatizare şi liberă iniţiativă în domeniul afacerilor, au dus la creşterea numărului de societăți
comerciale, care în prezent a ajuns la aproximativ 390, dintre care 46 dezvoltă în prezent
activităţi de producţie, iar 344 activităţi de natură economică. În ceea ce priveşte dezvoltarea
economică, Adjudul se află imediat după municipiul Focşani, unde este polarizată cea mai mare
parte a potenţialului economic şi uman al judeţului. Dintre instituțiile comerciale care dezvoltă
activități de producție, cele care au un numar relativ mare de angajați sunt:
SC VRANCART SA Adjud
Sediul str. Ecaterina Teodoroiu, nr. 17
Obiect de activitate: fabricarea produselor din hârtie şi carton, fabricarea hârtiei şi cartonului
ondulat, desfăşurarea de activităţi de export mărfuri industriale, transporturi pe calea ferată,
rutiere inter şi internaţional, intermedieri în comerţul cu material lemnos, recuperare deşeuri.
Nr. de angajaţi: 812
Capacităţi de producţie: maşina de hârtie miez pentru carton ondulat 40000 t/an, maşina de hârtie
igienică 15000t/an, maşina de fabricat carton ondulat 44000 t/an.
Cifra de afaceri (la 31 .12.2002) 471.281.029 mii lei
Puncte de lucru: reprezentanţa din Bucureşti.
SC SOMACO SA Bucureşti - sucursala Adjud
Sediul str. Revoluţiei, nr. 17
Obiectul de activitate: producerea BCA-ului
Număr de angajati: 108
Capacitate de producţie: 70000 mc
Cifra de afaceri (la 31 .12.2002): 67.497.399.745 lei
Puncte de lucru: balastiera Şişcani.
SC ROMAN IMPEX SA Păuneşti
Punct de lucru Adjud
Sediul: str. Republicii, nr. 107
Obiectul de activitate: construcţii de drumuri şi poduri, exploataţii forestiere
Număr de angajaţi: 57
Cifra de afaceri (la 31 .12.2002): 46 mld lei
Punct de lucru: Sucursala Bacău
4.3. Resurse naturaleResursele naturale ale Adjudului constau în exploatarea terenurilor agricole în domeniul
economic, oraşul având o suprafaţă totală de 3.107 km² de teren arabil. De asemenea, o altă
resursă importantă este reprezentată de pădurile din regiune care au o suprafaţă de 452 km2.
Categoria resurselor naturale include și parcurile, pădurile, grădinile, râurile din apropierea
municipiului Adjud. Acestea sunt:
Parcul Municipal Adjud este principalul loc de recreere din oraş, având o suprafaţă destul de
mare, de 3,5 ha. Acest parc aparţine domeniului Lahovary, ca parte a reşedinţei
nobilimii. Cuprinde diferite specii de arbori, are bănci, table de şah, este luminat adecvat,
în prezent aleile fiind reconstruite , fântâna arteziană reamenajată, lucruri care au un impact
pozitiv asupra mediului si ofera locuitorilor orașului de a-și petrece timpul liber într-un ambient
plăcut.
Zona Podului Trotuş se află în apropierea drumului european E85, pe ambele maluri ale
râului Trotuş, într-o pitorească zonă riverană. Pe timpul verii, oamenii vin aici să se relaxeze, să
organizeze picnicuri, să joace diferite sporturi în aer liber (jocuri cu mingea) şi, de asemenea, să
pescuiască.
Lunca Siretului şi Trotuşului
Faptul că Adjudul este situat la confluenţa celor două râuri, Trotuş şi Siret, transformă
această zonă într-una cu un mediu natural foarte frumos. Clima este de tip temperat
continental şi corespunde unei locaţii situate la 46,100N latitudine nordică şi 27,170E
longitudine estică, cu temperaturi anuale de 8 – 10 grade. Vegetaţia din jur cuprinde un
crâng de salcii şi plopi şi un număr mic de stejari; iarba este formată din multe plante
medicinale, cum ar fi ciuboţica-cucului, lumânărică, păpădie. Fauna este compusă din
importante specii: mistreţi, căprioare, vulpi, veveriţe, iepuri de câmp, şi păsări:
ciocănitoare, cuc, mierlă, ciocârlie şi barză.
Agricultură
Sectorul agricol este reprezentat în principal de creşterea animalelor
(porcine,ovine,pasari) şi culturile de întindere mică (porumb,grâu,floarea-soarelui, predominând
culturile de viță-de-vie).
Turism
Din punctul de vedere al unui turist, Adjudul este situat într-o zonă cu foarte mare
potenţial turistic, datorită cunoscutei zone de producţie a vinului, pe plan naţional şi
internaţional, peisajului foarte frumos, aflat în apropiere, dar mai ales datorită modului în care
locuitorii consideră oraşul un punct de tranzit pentru turismul cultural. Din păcate, acest potenţial
nu este exploatat aproape deloc. Situându-se într-o zonă de intersecţie a unor importante căi de
circulaţie, oraşul poate fi văzut ca un punct de plecare în dezvoltarea turismului din judeţ.
Cultură
Prima organizaţie culturală din Adjud s-a înfiinţat în 1919 sub numele de Cercul Cultural
„Spre Lumină”, având ca obiectiv „înfiinţarea unei biblioteci publice pentru dezvoltarea simţului
literar, constituirea unui cor, organizarea de jocuri sportive şi excursii etc.”. Aceasta şi-a încetat
activitatea în 1923. Un an mai târziu, se înfiinţează Căminul Cultural Mihai Eminescu şi, până în
1945, aici se desfăşoară activităţi culturale sporadice. În 1948, comunitatea evreiască din
localitate donează localul fostei sale şcoli şi se înfiinţează Căminul Cultural Nicolae Bălcescu,
transformat din 1954 în Casă de Cultură. Actualul sediu al Casei Municipale de Cultură a fost
inaugurat în 1965, găzduind spectacole folclorice şi de teatru, expoziţii, simpozioane, lansări de
carte etc. Prima bibliotecă a fost deschisă în 1923, de către membrii Cercului Cultural „Spre
Lumină”, care a devenit publică după 1948. Actualul sediu al Bibliotecii municipale a fost
inaugurat la 9 aprilie 1998 şi în prezent dispune de un fond de carte de aproximativ 70.000 de
volume. În 1960 a luat fiinţă un Muzeu cu secţii de istorie şi ştiinţe ale naturii. După numai doi
ani a fost mutat la Roman, în Adjud rămânând doar un punct muzeistic, în final desfiinţat şi
acesta. Actualul Muzeu mixt a fost inaugurat în data de 6 aprilie 2000 şi include exponate
aparţinând trecutului localităţii şi al zonei, prezentând flora şi fauna locală.
5. REZIDUURILE PRODUSE ÎN LOCALITATE5.1 Natura reziduurilor
Reziduurile menajere
Reziduurile solide provenite din activitatea gospodărească, publică și industrială sunt
definite ca reziduuri menajere. Compoziția reziduurilor menajere este foarte variabilă, diferă de
la o localitate la alta, de anotimp, de gradul de dezvoltare a localității, de specificul de viață al
localității, de obiceiurile locuitorilor.
Acest tip de reziduuri cuprinde:
materiale combustibile: hârtie, lemn, carton, materiale plastice, oase;
materiale fermentabile: resturi alimentare de fructe, legume, carne;
materiale inerte: metale, sticlă;
materiale fine: pământ.
Reziduurile stradale provin din perimetrul căilor de circulație urbane datorită activității
cotidiene a populației. Ele au in compoziție:
pământ;
frunze uscate, lemne;
cartoane, hârtie, materiale plastice, sticlă;
resturi şantiere de construcţie;
materii fecale animale.
5.2. Cantitatea reziduurilorDeseurile menajere solide din zonele urbane din tara noastra variaza intre 0,5 şi 0,9
kg/locuitor/zi, ceea ce face sa rezulte o cantitate medie de 8700 tone/zi. Din aceasta cantitate
numai cca 5 % sunt incinerate, restul find depozitate în rampe foarte puțin amenajate sau
necontrolat.
Municipiul Adjud dispune de colectarea non-selectivă, fiind practic sistemul cel mai uşor
de realizat. Suprafața de pe care sunt colectate deșeurile este relativ mica, studiul efectuându-se
doar pe partea de Est a Adjudului. Cantitatea de deșeuri colectate (7 920 m3) necesita transportul
catre depozit realizat de 2 vehicule.
5.3. Calitatea rezidurilor menajere, stradale, industriale
Analizele efectuateAdjudul reprezintă o zonă urbană mică, iar analizele privind calitatea acestor reziduuri
lipsesc. Probabil prin prezenţa unui astfel de depozit în localitate se va stabili calitativ reziduurile
prin următorii indicatori: greutatea, granulometria, umiditatea, puterea calorică.
6. PRECOLECTAREA, COLECTAREA , ȘI TRANSPORTAREA REZIDUURILOR MENAJERE, STRADALE ȘI INDUSTRIALE
6.1. Calcularea numărului de pubele necesare pentru precolectarea şi colectarea rezidurilor
n= 2 Nzcv
n= numărul de containăre (pubele) necesare;
N= numărul de locuitori arondaţi la centrul de colectarea a reziduurilor
z= intervalul maxim între două colectări, zile
v= volumul containărului (pubelei) în l
c= 0,8= coeficientulde umplere a containărului (pubelei)
2l/om/zi=cantitatea specifică de reziduuri produsă de fiecare locatar.
N= 6 885 locuitori
z= 3 zile
v= 110 l/pubelă
c= 0,8
n= 6 885 469= 0,8٭ 110/ 3٭ 2٭ pubele de 110 l pentru 6 885 locuitori
6.2. Calcularea numărului de autovehicule necesare pentru transportarea reziduurilor
N= Q8 pc
N= numărul de autovehicule, în bucăți
Q= cantitatea totală de reziduuri menajere care trebuie transportată, în m2
p= productivitatea autovehiculului în m3
c= coeficient de utilizare a parcului
8= numărul de ore lucrate într-un schimb
Q= 75 m3
c= 0,8
p= GT
G= capacitatea de încărcare a autovehicolului, în m3
T= durata unui parcurs în ore
G=22 m³ (autogunoiera compactoare RO 10215) =22 pubele
T= t plin + t gol + tpp + n x t po + n’ x t înc + t desc
d= distanța de transport de la ultimul punct de precolectare la locul de descărcare, în km
Vm= viteza medie de deplasare a autovehiculului încărcat, în km/h
V’m= viteza medie de deplasare a autovehiculului gol, în km/h
tpp= timpul pentru parcurgerea distanțelor între punctele de colectare în ore
d’’= distanța parcursă între punctele de colectare în km
V’’m= viteza medie de deplasare între punctele de precolectare în km/h
tpo= timpul pentru pornire- oprire cca. 15’’
n= numărul de porniri - opriri din cadrul unei curse
t desc.= timpul de descărcare a autovehiculului
t înc.= timpul de încărcare a autovehiculului
n’= numărul total de pubele ce se descarcă într-o singură cursă
V= volumul unei pubele
c= coeficient de umplere a pubelei
t plin= d
Vm : t gol= d '
V ' m
d=d’= 2 km
Vm= 25 km/h
V’m= 40 km/h
T plin= 2
25 = 0,08 ore
T gol =d ’
V ’ m = 2
40= 0,05 ore
t pp = d ’’V ’ ’m
V’’m= 10km/h
Pentru obţinerea lui d” se determină:
Numărul punctelor de colectare, dacă un punct de colectare deserveşte 200 locuitori atunci
6 885: 200= 34 puncte de colectare, situate la distanţa medie de 100 m
d”= 300m x (15-1) =4 200 m= 4,2 km
tpp= d ”
V ” m = 4,2 km
10 km /oră = 0,42 ore
tpo= 15”=0,004 ore;
n= 2 x 34 puncte de colectare= 68 (porniri şi opriri)
n x tpo= 68 x 0,004= 0,272 ore
n’ = G
v xc = 22/0,11 x 0,8=250 ( numărul total de pubele ce se descarcă într- o singură cursă)
t înc = 0,015 ore/pubelă
n’ x t înc = 250 x 0,015= 3,75ore
t desc = 0,015 ore
T= 0,08+0,05+0,42+0,272+3,75+0,015 = 4,587 ore
p= 22 m ³ /¿4,587 ore
¿ = 4,8 m³/oră
N= 75 m³
8 x4,8 x 0,8=¿2,44 bucăţi ≈ 2 bucăţi (numărul de autovehicule)
6.3. Calcularea cheltuielilor pentru evacuarea reziduurilor
k= Kw+Kp⋅S
(T−ztw )d− dVo
⋅S
În care:
Km= cheltuielile zilnice aferente formaţiei de lucru (3 persoane: şofer şi doi încărcători, salariul
şi cheltuielile suplimentare);
Kp= cheltuielile de transport pe distanţa de 1 km a autovehiculului;
S= distanţa totală parcursă de autovehicul, în km;
T= timpul de lucru în ore;
z= numărul de cicluri de transport pe zi;
Tw= timpul de descărcare a unui transport, în ore;
d= durata totală a încărcării maşinii la toate punctele de colectare, în m³/h;
Vo= viteza medie de deplasare a autovehiculului, în km;
kw=150 lei
kp=0,4
S=8 km
T=8 ore
z=3
tw=0,9
d=7,5
vo=25 km
kw¿ 150+0,4 x8
(8−3 x 0,9 ) x 7,5− 7,525 x8
=153,237,35
=¿ 4,1 lei/m3
7. Construcţia depozitului
7.1. Calcularea capacităţii de depozitare
Calcularea capacităţii de depozitare pentru un număr de 10 ani (Cd)
Cd=nQom [1+
(n−1)ko2 ]
În care:
Cd= capacitatea rampei pentru 10 ani, în m³,
Qo= Qm + Qs + Qi = cantitatea totală de reziduuri din primul an
Qm= cantitatea medie anuală a reziduurilor menajere din anul de bază, în m³/an,
Qs= cantitatea medie de reziduuri stradale, în m³/an,
Qi= cantitatea medie de reziduuri industriale, în m³/an,
Ko= coeficientul de creştere în timp a cantităţii de reziduuri menajere, stradale şi industriale
(valoare anuală de 5%), ko= 0,05,
n= numărul de ani pentru care se prevede a funcţiona rampa, n= 10-25 ani,
m= coeficientul de compactare a reziduurilor în depozit = 2-4 ani în funcţie de greutatea
specifică a reziduurilor.
Qm= 75 m3 (deseuri pe saptamana) x 48 (saptamani ale unui an) = 3.600 m3/an
Qs= 50 m3x 48 = 2 400 m3/an
Qi= 40 m3 x 48 = 1.920 m3/ an
n = 10 ani
ko= 0,05
m = 2
QO= 3 600+2 400+ 1 920 = 7 920 m3
Cd= 10 x 7 920
4 [1+(10−1 )∗0,05
2 = 39.600 x 1,225 = 48.510 m3 /an
7.2. Calcularea numărului de ani până la închiderea depozitului
n = 2 x m xC dQ O+Q n
Qn = QO [ 1+(n-1)] x ko
= 7.920 x (1+ 9) x 0,05 = 7.290 x 10 x 0,05 = 3.960
n =2 x 2 x 48.5107.920+3 960 =
194 04011880 = 16,33≈ 16 ani
7.3. Dimensionarea depozituluiCapacitatea totală de depozitare este de 48.510 m3 /an, depozitul funcționând pe o durată
de 16 ani. El va cuprinde o singură celulă cu o suprafaţă de cca. 2 ha. Pentru ca întregul volum
de deşeuri rezultate în 16 ani să încapă este nevoie de următoarele dimensiuni ale depozitului :
lungime 40 de metri, lăţime 40 de metri iar înălţime 6 metri.
7.4. Tehnologia de construcţie
Un depozit este definit ca fiind orice amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor
prin depozitare pe sol sau în subteran.
În funcție de tipurile de deșeuri care sunt acceptate, depozitele se clasifică în:
Depozite pentru deșeuri periculoase ( clasa a)
Depozite pentru deșeuri nepericuloase (clasa b)
Depozite pentru deșeuri inerte ( clasa c)
Depozitul de deșeuri are în componență următoarele instalații și echipamente fixe principale:
- poartă de acces și sistem de pază și supraveghere;
- echipament de cântărire – cântarul basculă;
- depozitul propriu-zis; -zonele pentru depozitarea deșeurilor.
- drumuri interioare;
- instalații pentru tratarea levigatului;
- spații de parcare pentru utilaje.
Proiectarea și construirea porții și a drumului principal de acces se realizează în funcție
de o serie de factori, cum ar fi: numărul vehiculelor de transport deșeuri și frecvența cu care
acestea intră în depozit, mărimea și tipul vehiculelor, caracteristicile drumului public din care se
face accesul la depozit.
Sistemul de pază și supraveghere este destinat să impiedice pătrunderea în depozit a
persoanelor neautorizate. Acesta cuprinde: porți și garduri confecționate din materiale
corespunzătoare, prevăzute cu mecanisme sigure de închidere si menținute în stare bună de
funcționare; se recomandă o înălțime minimă a gardului de 2 m și o supraînălțare din sârmă
înghimpată; împrejmuirea perimetrală va fi inspectată periodic de catre o persoană
desemnată.Sistem video cu camere de supraveghere, sistem de pază și securitate asigurat de
persoane competente, sistem de alarme sonoră și luminoasă în caz de patrunderi neautorizate.
Echipamentul de cântărire
Depozitul trebuie să fie prevăzut cu echipament de cântărire atat pentru vehiculele
încărcate care intră în depozit, cât și pentru cele descărcate care părăsesc depozitul. Acest lucru
se poate realiza cu ajutorul unui singur echipament de tipul platformă de cantărire, sau cu
doua echipamente montate în paralel, pe sensul de intrare, respectiv pe cel de ieșire.
Platforma de cântărire trebuie să aibă o capacitate acoperitoare pentru toate tipurile de
vehicule care pot fi utilizate pentru transportul deșeurilor (50 t greutate brută). Se pot utiliza fie
platforme de cântărire la nivelul solului, încastrate în șosea, fie platforme supraînălțate la cca. 35
cm față de nivelul solului, fixe sau mobile, acestea din urmă având avantajul că pot fi mutate
dacă este nevoie.
Drumuri interioare
Drumurile interioare principale au caracter semi-permanent. Deoarece caracteristicile lor
trebuie să îndeplinească anumite standarde, construirea lor va fi bine planificată, astfel încât să
poată fi utilizate cât mai îndelungat, iar costurile necesare pentru noi investiții să fie cât mai
reduse.
Drumurile interioare temporare au o durată scurtă de utilizare, ele făcând legătura între
drumurile interioare principale și zona de depozitare. În general, aceste drumuri sunt construite
din deșeuri de materiale de construcții aduse pentru depozitare pe amplasamentul respectiv.
Deoarece în aceste zone apar probleme de compactare și tasare diferențiată, drumurile temporare
vor fi desființate înainte de depunerea altor deșeuri pe zonele respective.
Zonele pentru depozitarea deșeurilor
Amenajarea inițială a zonelor pentru depozitarea deșeurilor cuprinde doua operații de
bază: impermeabilizarea bazei și a marginilor depozitului, realizarea sistemului de drenare și
evacuare a levigatului.
Instalaţiile pentru tratarea levigatului au rolul de a aduce valorile indicatorilor
caracteristici levigatului în limite admisibile pentru evacuarea în sisteme de canalizare sau în ape
de suprafaţă.
Este necesară aplicarea unor metode de tratare pentru îndepărtarea următorilor impurificatori:
compuşi organici biodegradabili şi nebiodegradabili; compuşi toxici organici sau anorganici;
amoniac; sulfuri; compuşi volatili urât mirositori; materii solide în suspensie.
Ca tehnică de tratare a levigatului este tratarea biologică: anaerobă, aerobă, aerobă prelungită
pentru eliminarea azotului (nitrificare şi denitrificare).
Celula de depozitare a deşeurilor menajere nu va permite pătrunderea substanţelor toxice
în pânza freatică. Atât baza celulei cat şi taluzurile vor fi impermeabilizate. Pe o grosime de 80
de cm mai întâi va fi realizat un pat de argilă compact, tasată, peste care va fi montată o
geomembrană netedă din polietilenă HDPE, cu o grosime de cca. 2,00 mm. Geomembrana va fi
protejată cu un geotextil sau alte materiale de protecţie (ex. cauciucuri uzate), peste care va fi
aşezat un strat de pietriş drenat, în grosime de cca. 30 cm. Apa din precipitaţii va pătrunde în
deşeuri, dar se va scurge prin pietriş, formând levigatul. Acesta ajunge în sistemul de colectare a
levigatului, format dintr-un colector central şi drenuri laterale, pozate la baza stratului drenant de
pietriş. Levigatul colectat va ajunge în staţia de tratare a apelor reziduale.
Zilnic, după compactare, peste deşeuri va fi aşternut un strat de pământ. Biogazul de
fermentaţie (rezultat din fermentarea deşeurilor organice) va fi captat din celula de depozitare
prin coşuri de gaze special amenajate, cu baza racordată prin fundare în patul depozitului, pe
teren natural. Amplasarea coşurilor de captare a gazelor se va face la distanţa de 80/80 m, un coş
deservind o suprafaţă de 6400 mp. Biogazul captat va fi utilizat drept combustibil la centrala
termoelectrică pe biogaz. Prin captarea gazelor de fermentaţie se evita eliminarea mirosului
neplăcut în atmosferă, se evită autoaprinderea gazelor formate în pungi sub presiune (când nu
sunt captate), eliminarea compuşilor toxici din procesul arderii, creşterea acumulărilor de gaze ce
contribuie la efectul de seră.
8. Funcţionarea depozitului
8.1. Metode de amplasare a reziduurilor
Depozitarea deseurilor se realizeaza pe zone de depozitare. Tehnica folosita este cea de
depunere in strat subtire, fiind cel mai indicat tip de depunere, conform Manualului de
depozitare. Indiferent de metoda aleasa, se impune ca depozitarea deseurilor sa se facă astfel
încat pe timpul întregii perioade de functionare a depozitului sa aibă numai influente reduse
asupra omului si mediului înconjurator.
Avantajele acestei metode sunt: este uşor de realizat compactarea şi acoperirea zilnică,
drumurile temporare de acces pot fi construite mai uşor, deşeurile care ridică probleme pot fi
descărcate la suprafaţă. Dar sunt şi dezavantaje: aspect neplăcut, este dificil de realizat
acoperirea temporară, deşeurile uşoare pot fi antrenate de vânt, suprafaţa depozitului se tasează
prea mult,creeân condiţii favorabile pentru reţinerea apei în interiorul depozitului.
Deşeurile descărcate vor fi imediat nivelate şi compactate, această practică având mai
multe avantaje: creează posibilitatea depozitării unei cantităţi mai mari de deşeuri în unitatea de
volum; reduce impactul determinat de împrăştierea gunoaielor pe diferite suprafeţe, proliferarea
insectelor, a animalelor şi păsărilor şi apariţia incendiilor; minimizează fenomele de tasare pe
termen scurt.
Deşeurile vor fi împrăştiate omogen pe toată suprafaţă celulei de depozitare şi apoi vor fi
compactate.
Acoperirea zilnică a deşeurilor descărcate şi compactate se realizează pentru a preveni
apariţia mirosurilor neplăcute, împrăţtierea de către vânt a deşeurilor uşoare, proliferarea
insectelor, a păsărilor precum şi pentru a conferi depozitului un aspect relativ estetic. Acoperirea
se va realiza mai ales în perioadele cu temperature şi umiditate ridicate, aceste condiţii
favorizând degajarea de mirosuri neplăcute şi prolifararea dăunătorilor.
Materialul folosit pentru acoperire pote fi sol obişnuit (eventual de la excavările efectuate pentru
amenajarea depozitului) sau deşeuri inerte de la materiale de construcţie.
8.2. Măsuri de protecţie pe timpul funcţionării
Exploatarea depozitului se va desfăşura în conformitatea cu prevederile legale referitoare
la normele de protecţie a muncii, paza contra incendiilor şi procedura în caz de accidente.
Titularul activităţii este cel responsabil cu instruirea personalului angajat cu referire
strictă la:
managementul deşeurilor;
organizarea tuturor activităţilor în cadrul depozitului astfel încât să se asigure protecţia
fiecărui factor de mediu (apă, aer, sol);
obligaţiile şi responsabilităţile ce revin fiecărui angajat pentru asigurarea condiţiilor de
protecţie a mediului;
protecţia muncii şi paza contra incendiilor de-a lungul tuturor etapelor de exploatare
zilnică a depozitului;
Titularul va lua de asemenea şi măsuri de prevenire a riscurilor producerii unor accidente
prin:
luarea de măsuri pentru asigurarea stabilităţii masei de deşeuri, prin execuţia digului de
contur şi realizarea celulelor zilnice;
supraînălţarea depozitului peste înălţimea maximă de umplere prevăzută este interzisă,
interzicerea accesului persoanelor neautorizate în incinta depozitului;
asigurarea condiţiilor de igienă la locul de muncă;
întocmirea planurilor de intervenţie în caz de accidente, avarii, care pot avea impact
major asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător şi respectarea măsurilor cuprinse în
acestea.
9. Închiderea depozitului
9.1. Metode
Închiderea se va realiza conform legislaţiei in vigoare (Ordin M.M.G.A. nr. 757 din 2004
– Normativ tehnic privind depozitarea deşeurilor).
9.2. Măsuri de protecţie
După umplerea depozitului, se aplică un sistem de impermeabilizare care va asigura o
protecţie de durată a masei de deşeuri împotriva pătrunderii apei provenite din precipitaţii.
Sistemul este rezistent pe termen lung împotriva eroziunii de către apele pluviale. El asigură,
posibilitatea de circulaţie pe depozit şi posibilitatea controlului şi reparaţiei suprafeţei. Poate fi
de asemenea şi revegetat prin diverse plantaţii.
10. Folosirea terenului după închiderea depozituluiDupă închiderea depozitului, terenul poate fi înierbat sau pot fi plantaţi arbuşti a căror
rădăcină sa nu ajungă până la straturile de materiale sintetice ale stucturii de închidere a
depozitului.
11.Concluzii
O populaţie de 6 885 locuitori generează o cantitate de 8 770 m3/an reziduuri menajere,
5 850 m3/an reziduuri stradale și 1680 m3/an reziduuri industriale.
Cea mai avantajoasă localizare a depozitului este cea aleasă pentru că îndeplinește toate
condițiile prevăzute la amenajarea unui depozit de deșeuri: distanța minimă dintre prima locuință
și depozit este mai mare de 1000 de m, mai exact 2000 de m , direcția vânturilor dominante este
dinspre localitate spre depozit, zona respectivă nu se afla sub riscul apariției inundațiilor, iar
terenul nu constituie sursă de acumulare a apei la baza depozitului. De asemenea, în apropiere
nu se află nici un curs de apa al unui râu și nici specii de plante și animale protejate prin lege.
Pentru colectarea reziduurilor ar fi nevoie de 469 pubele de 110 l care trebuie ridicate
o dată la 3 zile şi de un personal în număr de 3 persoane. În aceste condiţii cheltuielile pe m³ s-ar
ridica la aproximativ 4,1 lei/oră.
Pentru a putea depozita cantitate de deşeuri acumulată în 16 ani este necesară
construirea unui depozit cu o capacitate de 48.510 m3 /an. Depozitul ar urma să se întindă pe o
suprafaţă de 2 ha.
Bibliografie
1. D. Mititelu și N. Barabaș -“Flora și vegetația împrejurimilor orasului Adjud”
2. H. Grumăzescu și Ioana Ștefănescu –“Județele patriei ”
3.http://www.managementuldeseurilorarges.ro/wp-content/uploads/2012/08/RAPORT-de-
4.monitorizare-Depzit-Ecologic-Albota_2011.pdf
4.http://www.comprest.ro/compania/puz-depozit-ecologic-beclean.pdf5.http://www.deseuri-
online.ro/new/download/Depozitare.pdf
6. http://madei-romania.blogspot.ro/2011/12/mediu.html