UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE Şcoala Doctorală de Ştiinţe Sociale și Umaniste

Domeniul: SOCIOLOGIE

TEZA DE DOCTORAT - REZUMAT -

Vlahii din Serbia.

Servicii sociale și dezvoltare comunitară

Conducător științific,

Prof. univ.dr. Dumitru OTOVESCU

Drd. Decebal Marius FLOROAICA

2019

CUPRINS

Introducere

Actualitatea și relevanța temei investigate

Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor de

cercetare.

Metodologia cercetării științifice

Structura tezei:

Capitolul I. Dezvoltarea socială a comunității – delimitări conceptuale………....

1.1. Dezvoltarea comunității – delimitări conceptuale……………………………….

1.2. Dezvoltare economică…………………………………………………………....

1.3. Relația dintre dezvoltarea comunității și cea economică………………………...

Capitolul II. Servicii sociale – delimitări conceptuale.............................................

2.1. Serviciile sociale - o componentă importantă a sistemului de asistență socială…

2.2. Etape ale muncii sociale în România…………………………………………….

2.3. Situația socio-economică în România postsocialistă…………………………….

2.4. Asigurări sociale: pensii, îngrijire medicală, șomaj……………………………...

2.5. Provocări recente………………………………………………………….……..

2.6. Serviciile sociale în Serbia………………………………………………….…....

Capitolul III - Vlahii din Serbia - origine, etnicitate și cultură…………………..

3.1. Originea vlahilor şi evoluţia lor numerică în estul Serbiei……………………....

3.2. Românii timoceni şi integrarea lor în societatea sârbă…………………………..

3.3. Comunităţile actuale ale vlahilor din Serbia……………………………………..

3.3.1. Grupurile etnice şi poziţionarea acestora în zona Serbiei de Răsărit....………..

3.3.2. Așezarea geografică a comunităților………………………………….………..

3.3.3. Tipologia aşezărilor rurale………………………………………………….….

3.3.4. Gospodăriile şi ocupaţiile tradiţionale ale vlahilor………………………….…

3.3.5. Grupurile etnografice, aspecte dialectale și dispunerea lor geografică……..….

3.3.6. Tradiţiile și viaţa spirituală a vlahilor…………………………….………….…

Capitolul IV - Grupurile dezavantajate din cadrul comunităților vlahe...............

4.1. Delimitări teoretico-conceptuale privind vulnerabilitatea în rândul populației.…

4.2. Problemele cu care se confruntă grupurile vulnerabile…………………….….…

4.3. Grupurile vulnerabile din cadrul comunităților vlahe……………………….…...

4.3.1. Copiii : Factori de risc și factori protectivi…………….………………….……

4.3.2. Tinerii : Factori de risc și factori protectivi……………………………….……

4.3.3. Femeile : Factori de risc și factori protectivi. Măsuri de support……………...

4.3.4. Vârstnicii : Factori de risc și factori protectivi. Intervenția asistenței sociale...

4.3.5. Persoanele cu dizabilități : Factori de risc și factori protectivi. Intervenția în cadrul

familiei, a școlii și a instituțiilor publice………………………………..……

Capitolul V – Cadrul juridic și instituțional privind sistemul de protecție socială și

dezvoltare comunitară...........................................................................................

5.1. Cadrul juridic…………………………………………………………………

5.1.1. Dreptul familiei……………………………………………………………….

5.1.2. Legea privind protecția socială……………………………………………….

5.1.3. Legea privind sprijinul financiar pentru familiile cu copii……………………

5.1.4. Strategii și planuri locale……………………………………………………...

5.2. Cadrul instituțional……………………………………………………………...

Capitolul VI – Măsuri în sistemul de protecție socială…………………………..

6.1 Măsuri la nivel național………………………………………………………….

6.1.1 Asistență socială financiară……………………………………………………

6.1.2 Alocația pentru copii…………………………………………………………..

6.1.3 Beneficii în sprijinul educației preșcolare a copiilor din grupurile vulnerabile.

6.1.4 Asistență financiară unică………………………………………………….…..

6.1.5 Măsurile sociale ale Centrului de Asistență Socială…………………………...

6.2 Măsuri la nivel local……………………………………………………………..

6.2.1 Deducerea / Subvențiile pentru învățământul preșcolar pentru copiii din familii

defavorizate din punct de vedere financiar…………………………………………..

6.2.2 Asistență socială unică…………………………………………………………

6.3 Servicii sociale din comunitate…………………………………………………..

6.3.1 Crucea Roșie………………………………………………………………...…

6.4 Programe de sprijin actuale și în derulare în domeniul asistenței sociale……….

Capitolul VII - Studiu privind accesul populației din comunitățile vlahe din Serbia la

serviciile sociale………………………………………………………….

Contribuțiile, scopul lucrării, rezultate înaintate spre susținere

Concluzii și recomandări…………………………………………………………..

Anexe………………………………………………………………………………..

Referințe bibliografice………………………………………………..

Reperele conceptuale ale tezei

Introducere. Mutațiile survenite în sfera socială a comunității românești din Republica

Serbia, în condițiile în care aceasta face pași hotărâți spre integrarea europeană, duc la

necesitatea identificării, pe termen scurt, a unor soluții durabile, menite să rezolve prioritățile

minoritarilor și acest spațiu multietnic. Tocmai de aceea, această teză, în care am cercetat și

interpretat politicile în domeniu ale administrației sârbe, este oglinda preocupărilor

ghuvernanților în soluționarea complexelor probleme ale cetățenilor aflați în situații vulnerabile.

Studiu nostru, din această perspectivă, vine să răspundă nevoilor celor aproximativ

300.000 de români-vlahi, confruntați cu obstacole serioase în ceea ce privește aspirațiile,

idealurile și traiul lor. Armonizarea intereselor lor la modelul european consacrat a fost una

dintre prioritățile ce ni le-am asumat în cercetarea întreprinsă, principalele obiective fiind modul

de acces al acestora la educație, la programele sociale promovate.

Cercetarea noastră s-a axat pe identificarea tuturor factorilor cu impact asupra condițiilor

socio-economice ale românilor-vlahilor din Republica Serbia, la inventarierea sistemelor care au

alterat viața de zi cu zi a populației româno-vlahe, la reorientarea noii paradigme sociale către

sistemele civilizatoare, cu efect pozitiv asupra destinului etnicilor. Metodologia abordată

cuprinde o serie de interpretări și analize asupra realității din teren constatate, asupra proiectelor

dezvoltate de instituțiile guvernamentale și societatea civilă, pentru toate acestea decizându-ne să

utilizăm: metoda comparativă, ancheta sociologică bazată pe dialoguri și interviuri, folosirea

informațiilor și datelor statistice.

Actualitatea și relevanța temei investigate. Lucrarea noastră – Vlahii din Serbia.

Servicii sociale și dezvoltare comunitară –, având un caracter cvasi-european, vine să răspundă

cerințelor de a îmbunătăți condițiile de trai ale minoritarilor români, de a găsi cele mai adecvate ,

semnificative forme de aliniere a acestora la legislația și valorile culturale europene.Acest studiu

propune modele, referințe și îndrumări utile nu doar pentru cercetătorii în domeniu, profesori și

factorii de decizie din administrațiile europene, dar și cetățenilor aflați în situații care să le

pericliteze viața, prezentul și viitorul lor într-o Europă care pune accent pe relațiile interumane,

pe democrație și pe libertatea oamenilor de a-și prezerva drepturile universale.

Descrierea situației în domeniul de cercetare și identificarea problemelor de cercetare.

Studierea, în scopul soluționării problemelor grupului etnic etnice româno-vlah și a

asigurării protecției drepturilor identitare și sociale din Republica Serbia, constituie una

dintre cele mai stringente priorități ale autorităților administrative și politice din România,

Republica Serbia și Uniunea Europeană. Obligația de a rezolva democratic, legal, social și

etic, chestiunile legate de ignorarea idealurilor și a condițiilor decente de trai, mai ales a

categoriilor de cetățeni aflați în situații vulnerabile, reprezintă o necesitate pentru identitatea

și continuitatea românilor-vlahilor în spațiul multietnic al Republicii Serbia. Aceștia trăiesc

în 202 așezări din Serbia, dintre care 154 sunt cu o populație majoritară vorbitoare de limba

română și alte 48 de localități au populație mixtă, fiind situate în regiunile istorice Timoc,

Morava, Homolie și sudul Dunării.

De asemenea, stoparea, atenuarea și întreruperea procesului agresiv de

deznaționalizare a minorității românilor-vlahilor, interesați să-și conserve apartenența la

românism, devine o preocupare general europeană, minorităților trebuind să li se creeze

posibilități de afirmare, accesul la politici de integrare care pun mai presus de orice

drepturile universale ale omului. Românii-vlahii din dreapta Dunării au reprezentat un liant

puternic între țara-mamă și întreg spațiu nord-estic al Serbiei.

Iată doar una dintre motivațiile din care derivă, în studiul de față, interesul nostru de

a cunoaște particularitățile minorității din imediata vecinătate a României și de a identifica

câteva direcții de sprijin a unor categorii sociale vulnerabile, astfel încât să le sincronizăm și

să le armonizăm la programele social-comunitare europene.

Lucrarea de față face parte din categoria studiilor sociale aplicate, acestea vizând,

potrivit unor specialiști în materie, utilizarea fără constrângeri a principiilor sociologiei, a

înțelegerii unei situații sociale concrete, reale.

Originile, istoria și dezvoltarea economică și socială interetnică, cultura și viziunea

etnicilor despre situația de fapt a stării lor actuale, formele de adaptare la mediile

constituționale sârbești, formele de protecție socială și tensiunile/provocările la care sunt

supuși românii-vlahi, mai ales cei cu dizabilități – toate acestea sunt vectorii analitici ai

studiului nostru, ,,Vlahii din Serbia. Servicii sociale și dezvoltare comunitară”, în baza căruia

am indicat/formulat pârghiile unei antropologii aplicate holistic, interdisciplinar, critic și

comparatist.

Metodologia cercetării științifice. Cercetarea noastră s-a desfășurat pe parcursul a trei

ani – 2017, 2018, 2019 – și este o abordare socio-protecționistă a etnicilor vlaho-români din

spațiul timocean-sud dunărean, al cărei scop este acela de a surprinde individualități etno-

psihologico-sociale aflate în impas din cauza unor politici neracordate total la sistemele ,,cu

față umană” ale Europei. Eșantionul-țintă al cercetării a fost reprezentat de membrii

comunităților locale din regiunile Timoc, Morava, Homolie și sudul-Dunării.Am stabilit, în

demersul nostru de a cunoaște, identifica și interpreta realitățile concrete din acest areal minoritar

al Serbiei, următoarele obiective: etapele de dezvoltare socio-economică; analiza formelor de

ocrotire și asistență socială a populației; integrarea minorității românilor-vlahilor în societatea

sârbă; modul în care se respectă cadrul juridic național și internațional în ceea ce privește

drepturile omului.

Metodele și tehnicile utilizate pe parcursul perioadei de studiu au fost: metoda

descriptivă, observația participativă, ancheta (prin folosirea mai multor tipuri de chestionare),

studiile de caz, dialogul cu persoanele implicate în sistemele de protecție socială și cu

persoanele-subiect al politicilor promovate de instituțiile guvernamentale sârbești, și nu în ultimă

instanță metoda biografică.

Un rol esențial pe parcursul cercetării l-a jucat culegerea datelor, interpretarea lor

statistică și cazuistică.

Structura tezei. Configurația studiului ,,Vlahii din Serbia. Servicii sociale și dezvoltare

comunitară” (care însumează capitole plus concluzii și recomandări) este una interdisciplinară și

are, printre altele, surse gnoseologice diverse: documente istorice, geografice, cartografice,

etnografice, cărți de specialitate, rapoarte ale unor instituții naționale sârbești, europene și

internaționale, articole din mass-media românească și sârbească. Fiecare dintre capitolele

elaborate conțin clar referințe privind situația de fapt, informații revelatorii asupra acesteia,

obiectivele urmărite.

Capitolul I, ,,Dezvoltarea socială a comunității – delimitări conceptuale”, prezintă

condițiile de viață ale comunității româno-vlahe din acest areal, incluzând, pe lângă acestea

moduri de rezolvarea unor probleme prioritare cu care se confruntă grupurile vulnerabile,

caracteristici constituționali ai unor politici socio-economice rezervate acestora.

Populația din zonele studiate, în special din cele rurale, nu întotdeauna solicită sau

fac apel la instituțiile statului destinate acestui sector aflat în dificultate în principal din

cauza lipsei de fonduri bănești care nu permit crearea unor rețele de protecție pentru

persoanele aflate în nevoi economice și identitare. Există situații în care de unele programe

nu beneficiază persoanele care nu aderă la anumite curente politice, criteriu discriminatoriu,

foarte departe de regulile și normele europene. Toate acestea au fost studiate și arătate în

cele trei subcapitole ale lucrării.

Capitolul II – Servicii sociale - delimitări conceptuale – dezvoltă, pentru a face o

paralelă comparativă cu Serbia, amănunte despre serviciile sociale integrate în sistemul de

asistență socială.

Un accent deosebit a fost pus pe specificul muncii sociale în România, motiv pentru

care am analizat de fapt situația socio-economică în România post-socialistă și am studiat

formele asigurărilor sociale (pensii, îngrijire medicală, șomaj etc.) și le-am pus în paralelă

cu cele mai recente provocări impuse de realitatea comunității europene.1

Plecând de la acestea am ilustrat, efectuând o atentă comparație, câteva dintre

servicile sociale din Serbia, impactul acestora asupra populației minoritare cu deficiențe.

În context, pe parcursul cercetării noastre am constatat că în ceea ce privește

protecția minorității românești din Republica Serbia, Comisia de la Veneția a sesizat că

drepturile lingvistice ale minorităților sunt mai puțin protejate decât în Constituția din 1990.

Potrivit acesteia, drepturile minorităților, tratate în partea II a Constituției, în principal de

dispozițiile articolului 76, ar trebui să fie extinse și să nu se limiteze numai la ,,condiții de

viață extrem de nefavorabile” și că cele prevăzute la articolul 22 nu ar trebui să se aplice

preferențial.

Capitolul III – Vlahii din Serbia - origine, etnicitate și cultură – plasează inedit

fenomenul de interculturalitate, studiază în baza documentelor istoriografice, statistice și

geografice, aria de răspândire a românilor-vlahi, felul în care ei își păstrează identitatea,

obiceiurile și tradițiile într-o perioadă în care procesul de asimilație devine tot mai agresiv

într-un spațiu lingvistic în care limba vlahă, o limbă neoficială, se pregătește să fie

standardizată.

Politica promovată de anumite grupări ostile curentului pro-românesc a generat

împărțirea comunității entice din Timoc, Morava, Homolie și sudul Dunării în două: pe de o

parte românii, cei care își susțin originea în fondul latin al limbii române, iar pe de altă parte

vlahii care resping apropierea de elemental românesc și acreditează ideea că sorgintea lor ar

proveni din etnogeneza slavă.

Aceste contradicții cu repercursiuni nocive asupra românismului din această parte a

Serbiei, influențează decisiv nefavorabil asupra identității, ființei naționale ale românilor-

vlahilor din această parte a Balcanilor. Toate acestea în condițiile în care Republica Serbia

este obligată să îndeplinească condițiile/capitole impuse de programul de aderare la Uniunea

Europeană.

Am fost interesați în studiul nostru – ,,Vlahii din Serbia. Servicii sociale și dezvoltare

comunitară” – și de tipologia aşezărilor rurale astfel încât să cunoaștem preocupările

existente în direcția ocrotirii și protecției sociale, chestiuni lăsate la cheremul autorităților

locale care, deseori, nu construiesc/finanțează proiecte de soluționare a necesităților

minoritare, etnicii românilor-vlahi fiind continuu ținta indiferenței autorităților.

Trebuie arătat că prin înființarea consiliului Nacionalni Savet Vlaha/ Consiliul

Național al Vlahilor, acestea din urmă au divizat comunitatea românilor din Serbia și au

distrus idealul lor de apoape 180 de ani de a avea școli în limba română și biserică proprie,

unde slujbele să se desfășoare în limba lor maternă.2

În subcapitolele acestui compartiment am evidențiat faptul că gospodăriile

tradiționale și moderne ale românilor din nord-estul Serbiei, din ultimele secole, nu se

deosebesc de cele ale țăranilor români mărginiți sau numiți ungureni.

Varietatea tipologică a așezărilor cunoscute în perioada cercetărilor noastre este

susținută de condițiile geografice și de factorii istorici.

Grupurile etnografice și graiurile locale, cu apartenență la dialectul daco-român și a

graiurilor de tip sudic, au particularități asemănătoare graiurilor bănățene și ardelenești de

sud-vest, românii-vlahi din Serbia de nord-est putând fi identificați, în baza informațiilor

antropologice colectate, în funcție de port, în următoarele grupe etnografice și de limbă,

distincte între ele: munteni/ungureni, țărani/mărginiți, bufeni/bufani și rudari.

Am insistat în studio și pe faptul că în minoritatea românilor-vlahi proiectul de

studiere al limbii române se află în provizorat, că autoritățile nu acordă atenție deosebită

învățării acesteia.

Surprinzător este faptul că după 1833, în anul 2005 preotul român Bojan

Alecsandrovici ridică, pe propria sa moșie, la Malajnița, o biserică ortodoxă, azi mănăstire,

lucru care demonstrează grija comunității față de destinul ei spiritual, dar și dezinteresul

autorităților de a consimți la a da dreptul etnicilor români la tadițiile religioase, moștenite

din străbuni.

Capitolul IV - Grupurile dezavantajate din cadrul comunităților vlahe, se axează pe

explicarea delimitărilor teoretico-conceptuale privind vulnerabilitatea în rândul populației,

pe problemele grave cu care se confruntă grupurile vulnerabile (copiii, tineri, femei,

vârstnici, persoane cu dizabilități).

Pentru fiecare categorie am enunțat factorii de risc și factorii protectivi. Am pledat în

studiul nostru atât pe necesitatea intervenției asistenței sociale, cât și a rolului pe care îl

joacă familia, școala și instituțiile publice în amelioararea situației dificile prin care trec

românii-vlahi, lipsiți de dreptul la instrucție în limba română, la biserică și mass-media în

limba maternă.

Anchetele de teren au scos în prim plan faptul că multe persoane din comunitățile sărace,

defavorizate, sunt adesea vulnerabile din cauza legăturilor precare cu rețelele sociale și a lipsei de

sprijin social necesar. Un factor care concură la persistența acestei situații este izolarea socială a

persoanelor vârstnice, a dezmembrării gospodăriilor distruse din cauza divorțului, separării sau

decesurilor survenite sau a persoanelor cu boli mintale severe, sau cu alte dizabilități, intrate în

sistemul regional de protecție.

Veniturile scăzute și nivelul educațional precar al membrilor comunității românilor-vlahi au

afectat în nenumărate cazuri cunoștințele spirituale ale acestora, au limitat posibilitățile lor de

angajare, au limitat accesul la îngrijiri medicale și multe alte drepturi etnice. Intervenția unor

organisme internaționale a dat posibilitatea multor astfel de categorii sociale să fie beneficiarii unor

proiecte cu urmări benefice pentru ei.

Capitolul V – Cadrul juridic și instituțional privind sistemul de protecție socială și

dezvoltare comunitară, analizează drepturile juridice ale familiei, interpretează în spiritul

Legii privind protecția socială, obligația instituțiilor publice și de specialitate de a acorda

grupurilor vulnerabile condiții decente de trai, de a avea acces neăngrădit la protecție social

și de a fi asistate în cazul în care rămân fără surse de venituri sau surse materiale.

Teoretic administrațiile publice locale dispun, în baza legislației, de strategii și

programe de asistență socială pentru toate tipurile de persoane. De regulă, la nivel

guvernamental sunt administrate fonduri bănești destinate familiilor cu copii, bătrânilor

aflați în aziluri sau în supravegherea medicilor și a altor funcționari.

Evaluând realitatea din zona în care ne-am desfășurat cercetările am reținut faptul că

Strategia pentru promovarea statutului persoanelor cu dizabilități în Republica Serbia (2007

– 2015) își propune șaisprezece obiective speciale și măsurile corespunzătoare pentru

îndeplinirea fiecăruia dintre acestea. Din păcate, o parte semnificativă a măsurilor stabilite

încă nu sunt operaționale, deoarece nu au fost adoptate planuri concrete de acțiune și nu au

fost alocate fonduri bănești destinate punerii în aplicare a acestora.

Strategia de prevenire și protecție împotriva discriminării, adoptată de Guvernul Republicii

Serbia în iunie 2013, reprezintă primul document strategic dedicat luptei împotriva discriminării,

abordează în mod cuprinzător această problemă și include activități pentru reducerea nivelului

general de discriminare în societate.

În urma analizelor întreprinse am stabilit că infrastructura de îngrijire a copiilor

constă în drepturi și servicii organizate la nivel național și regional (alocație socială,

indemnizație pentru handicap, alocație pentru copii, servicii de îngrijire), acestea fiind

finanțate din fonduri locale. În responsabilitatea administrațiilor locale se află programele de

alocația unică în bani, alocația preșcolară pentru copiii din familii vulnerabile economic și

serviciile comunitare (îngrijire de zi, asistență personală, adăpostire la adăposturi etc.).

Principalele preocupări în domeniul protecției copilului în Serbia sunt următoarele:

domenii: combaterea traficului de copii și a utilizării muncii copiilor; garantarea unei

coordonări eficiente a sistemului de protecție a copilului; asigurarea unei mai bune îngrijiri

pentru copiii cu dizabilități, crearea și dezvoltarea de noi servicii și modernizarea serviciilor

existente pentru familie; colectarea datelor relevante în vederea prevenirii extinderii unor

fenomene sociale și monitorizarea sistemului de protecție a copilului.3

Capitolul VI – Măsuri în sistemul de protecție social –, reține modul în care statul își

exercită, la nivel național, formele de subvenții și asistență socială financiară. Nu lipsesc

alocațiile pentru copii și nici indemnizațiile alocate educației preșcolare a copiilor din

grupurile vulnerabile. Studierea atentă a măsurilor sociale ale Centrului de Asistență Socială

ne-a oferit posibilitatea de a trage concluzia că românii-vlahi, minoritatea cea mai

numeroasă din Serbia de nord-est, se află pe picior de egalitate cu populația majoritară, ei

beneficiind de sprijin din partea serviciilor sociale locale și a entităților de Crucea Roșie, în

cazul unor cataclisme sau a unor fenomene care incubă ajutor comunitar european.

Adoptarea de legi, conform Recomandărilor Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului,

deși a generat reforma legislației Republicii Serbiei referitoare la drepturile copilului, nu a dus la

armonizarea acestora cu cele internaționale, din această cauză promovarea drepturilor copiilor încă

mai constituie o problem nerezolvată.

Serviciile de asistență și de consiliere, terapie și educație socială (asistență personală)

aflate sub autoritatea unităților de auto-guvernare public-locală, sunt, am constatat,

funcționale numai în centrele urbane. Îngrijirea socială a cetățenilor din arealul în care ne-

am dezvoltat cercetarea, aflați în dificultate, este reglementată de ,,Legea asistenței sociale”

(2011). Aceasta reglementează modul și condițiile în care sunt furnizate/prestate serviciile

sociale. Datorită actului normative citat sistemul de asistență socială s-a îmbunătățit

considerabil, influențând pozitiv funcționarea entităților specializate în acest domeniu.

Furnizarea serviciilor sociale, datorită acestei legi, este asigurată și prin revitalizarea

serviciilor sociale înființate în comunități, prin asigurarea unei autonomii financiare, dar în

conformitate cu Legea achizițiilor publice. S-a dispus, la nivelul întregii țări, ca ,,Schema de

beneficii financiare” (ajutorul social financiar și indemnizația de îngrijire vizând sărăcia

familiilor vulnerabile (art. 81-107) să permit alocarea prin transfer, când autoritatea locală

nu dispune de resurse, a unor fonduri bănești bugetare. Includerea activă în sistemul social

național a beneficiarilor de asistență socială financiară, este una dintre măsurile care faci-

litează posibilitatea persoanelor implicate să fie ocrotite, să aibă acces neîngrădit la servicii

sociale adecvate și să direcționeze anumite sume de bani către rezolvarea problemelor lor de

viață. ,,Legea asistenței sociale” din Serbia grupează serviciile sociale în următoarele

categorii (art. 40): servicii de evaluare și planificare, servicii zilnice în comunitate (club;

creșă; asistență la domiciliu; abandonul în centru și alte servicii care sprijină șederea

clienților în mediul familial și imediat), servicii care garantează viața independent (asistență

personală; locuință suportată; instruirea pentru viața independentă și alte tipuri de sprijin

necesare pentru participarea activă a clienților în comunitate), servicii de consiliere-terapie

și socio-educaționale (consiliere; terapie de familie; mediere; sprijin intens acordat familiei

aflate în situații de criză; linie telefonică SOS; servicii pentru întreținerea relațiilor de

familie și reuniunea familiei; consiliere și educație pentru părinți, asistenți maternali și

adoptatori și alte servicii și activități de consiliere și educație), servicii de plasament (

plasarea familiei într-o familie relativă și non-relativă; plasament rezidențial; plasarea într-

un adăpost și alte tipuri de plasament).4

Fără nici un fel de risc putem trage concluzia că Republica Serbia dispune, alături de

multitudinea de servicii sociale, de un sistem de protecție socială complet dezvoltat, inclusiv

pensii pe bază de asigurări și prestații de șomaj, asistență socială și alocații pentru copii.

Protecția socială este, așadar, o resursă importantă de susținere a veniturilor pentru

populație, numai în 2003, conform statisticilor oficiale, 65% din populație a beneficiat de

cel puțin un transfer social.

Am considerat util să enumerăm câteva dintre programele în curs de derulare în

domeniul asistenței sociale, unele dintre ele coordinate de foruri internaționale.

Capitolul VII – Studiu privind accesul populației din comunitățile vlahe din Serbia

la serviciile sociale, abordează aspecte legate de viața de familie, naționalitate, limba

maternă, servicii sociale, descriminări etc.

Acest studiu s-a efectuat în baza unor chestionare. Rezultatele sunt relevante pentru a

trage concluzia că etnia româno-vlahă este, uneori, victima unor decizii aberante, cu

consecințe dintre cele mai grave asupra identității, ființei și sănătății lor.

Plecând de la premiza că drepturile omului trebuie respectate în comunitatea

românilor-vlahi din Republica Serbia, în pofida tuturor intereselor obscure, anti-românești,

prin lucrarea noastră – ,,Vlahii din Serbia. Servicii sociale și dezvoltare comunitară”, am adus

argumente asupra căilor de urmat de autorități pentru asigurarea condițiilor de viață și muncă a

etnicilor, indiferent de vârstă sau de afecțiunile de care suferă și de care nu se fac vinovați.

De asemenea, considerăm că am contribuit, prin studiile făcute, la identificarea unor

fenomene care au perpetuat o stare de lucruri în neconcordanță cu exigențele și prioritățile

Uniunii Europene și la clarificarea unor situații care au adus prejudicii atât persoanelor

vulnerabile, familiilor acestora, cât și comunităților din care fac parte în general.

Adoptarea unor soluții europene în rezolvarea unor probleme care au afectat destinul

unora dintre cei 300.000 de vorbitori de limba română din Timoc, Morava, Homolie, sudul

Dunării și Provincia Autonomă Voivodina, reprezintă un demers fundamental pe care autoritățile

sârbe, anticipăm noi, îl vor lua în vederea intrării lor alături de marile familii, în Uniunea

Europeană.

Prin studiul –,,Vlahii din Serbia. Servicii sociale și dezvoltare comunitară”, am repus în

discuție cerința ca minoritatea românilor-vlahi trebuie să-și ducă la capăt aspirațiile și idealurile

și să aibă șansa renașterii naționale prin păstrarea limbii, a obiceiurilor strămoșești, a respectării

drepturilor la asistență și protecție socială.

Identificând și analizând o paletă largă de soluții pentru atenuarea impactului

dezinteresului autorităților față de anumite categorii de persoane, considerăm că am partipat la

soluționarea unor crize de tranzit care, în perioada ce urmează, având în vedere decizia

Republicii Serbia de a face parte din Uniunea Europeană, nu vor mai afecta nici spiritual, nici

economic și nici social, minoritatea românilor-vlahi. În altă ordine de idei putem să formulăm

aserțiunea, fără nici un fel de ezitare că implementarea programelor de protecție socială în rândul

membrilor minorității românilor-vlahi se confruntă cu mari dificultăți din cauze multiple, pe de o

parte a lipsei de resurse financiare, iar pe de altă parte a tergiversărilor manifestate în direcția

cooperării instituționale, a capacităților precare și a nivelului scăzut de responsabilitate a factorilor

de decizie, de care depinde soluționarea nevoilor grupurilor izolate social.

Remarcăm faptul că mass-media din nord-sudul Serbiei decât laconic semnalizează

problemele din universul etnic cultural, spiritual și social al românilor-vlahi al căror ideal este acela

de a consolida unitatea limbii române, conștienți că numai datorită acesteia își pot proteja identitatea

națională.

Contribuțiile, scopul lucrării, rezultate înaintate spre susținere: Noutatea și

originalitatea științifică a tezei constă, în primul rând, în valorificarea din perspectivă actuală a

condițiilor și legislației în vigoare din Republica Serbia referitoare la protecția socială a etncilor

români, a unor politici destinate atât îmbunătățirii calității vieții lor, cât și a atingerii idealurilor

lor etnice. Printr-o serie de procede și metode interpretative specifice/enunțate am sugerat

inițiative și proiecte programatice, astfel încât să faciliteze grabnic intrarea Serbiei în Uniunea

Europeană. Rezultatele principale ale cercetării se rezumă la:

1.Am constatat că românii-vlahi din Serbia sunt o minoritate în pericol de a dispărea prin

asimilație sau prin îndepărtarea lor din diferite proiecte destinate bunăstării material, a protecției

cultural, sociale și medicale;

2.Am dedus că programele integraționiste se derulează ori birocratic sau teoretic sau fără

a-i cuprinde și pe etnicii români-vlahi, acest lucru făcându-se din cauza opțiunii lor la curentul

pro-românesc;

3.Am evidențiat faptul că în teren se înregistrează foarte multe cazuri de ignorare a

legilor referiotare la protecție și asistență social, că din cauza lipsei locurilor de muncă mulți

timneri prefer să migreze în Occident și că copii acestora sunt abandonați în familii vârstnice

care nu le pot asigura accesul la o educație normală;

4.Am demonstrat, în urma studiilor de caz, că spațiile destinate instuționalizării

persoanelor lovite de sărăcie, bolnave, sau cu dizabilități, sunt insuficiente, și nu dispun de

fonduri pentru a prelua cât mai multe persoane;

5.Am remarcat faptul că pentru atenuarea, în pricipal a crizelor identitare, sociale și

economice, este nevoie de implicarea directă a autorităților, de preluarea de către acestea a

proiectelor derulate cu succes în unele țări europene referitoare la protecția oamenilor;

6.Am relevat faptul că unele servicii sociale sunt furnizate și de organizațiile societății

civile, acestea finanțând activități cu resurse provenite din fonduri donatoare, instabile, fapt

care conduce la închiderea rapidă a unor programe adresate minorităților sărace sau cu alte

probleme. În context am arătat că unele instituții, datorită sprijinului ONG-urilor sau al

organizațiilor de Cruce Roșie, nu mai sunt interesați în a aloca bani de la buget pentu

soluționarea anumitor cazuri.

7.Am dedus că lipsa de atenție care se acordă minorității naționale româno-vlahe

duce la înregistrarea unui nivel de trai scăzut, fapt ce acționează negativ asupra stării de

sănătate a membriilor săi, în nenumărate cazuri debusolându-i și forțându-i să renunțe la

propria identitate.

8.În timpul desfășurării anchetelor în teren am descoperit unele cazuri de încălcare

gravă a unor drepturi universal ale omului, drept pentru care, în analizele făcute, am stabilit

unele soluții de ieșire din impas.

9. Concluzia cercetărilor noastre axate pe problematica populaţiei din zona dintre Timoc

şi Morava șisudul Dunării, compusă din două etnii preponderente: majoritatea sârbească şi

minoritatea românească, este că se înregistrează un decalaj serios între ele, referitor la modul de

integrare a etnicilor în societate, ei fiind defavorizați sau mereu la cheremul unor reprezentanți ai

puterii administrative locale. Tocmai de aceea, lucrarea aduce date inedite ale numărului real al

românilor timoceni, având în vedere secolele trecute şi contemporaneitatea, când recensământul

sârbesc din aprilie 2013 a introdus două titulaturi referitoare la românii de aici, „vlahi”/

„valahi” şi „români”.

10. Insistând pe interesele grupurilor etnografice şi graiurile locale am demonstrat că

limba românilor de pe Valea Timocului, Moravei și sudul Dunării aparţine dialectului

dacoromân, graiurilor de tip sudic, având şi unele particularităţi asemănătoare graiurilor

oltenești, bănăţene şi ardeleneşti de sud-vest. Marea masă a românilor din teritoriul timocean, de

pildă, în funcţie de port, de graiul în care se exprimă şi de tradiţii, pot fi identificaţi în patru

grupe etnografice şi de limbă, distincte între ele („munteni”/ „ungureni”, „ţărani”/ „mărginiţi”,

„bufeni”/ „bufani” şi „rudari”).

11. Analizând termenii comuni al celor două comunităţi aflate în permanentă interacţiune,

am acordat în egală măsură atenţie şi legăturilor tradiționale cu filonul latin moștenit înainte de

anul 1833, când Imperiul Otoman se retrage din Serbia de nord-est. Trebuie subliniat că există

izvoare istorice care confirmă faptul că sub autoritate administrativă otomană, românii de aici s-

au bucurat de libertate culturală şi religioasă, preoţi din ţară, hirotonisiţi, cel mai adesea la

Craiova, au trecut ca păstori sau ca misionari în zona Timocului. După 1833, s-a intensificat

procesul de slavizare a românilor timoceni şi în domeniul religios (preoţi români au fost înlocuiţi

cu cei sârbi, limba română a trecut în umbra limbii slave vechi, bisericile româneşti au fost

trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Sârbe). Inedită rămâne persistenţa unor biserici şi a

unor mănăstiri cu preoţi români, dar cu limba de cult slavona veche. De asemenea, am punctat

puncțile de legătură cu România care a dezvoltat, mai ales după inttarea în Uniunea Europeană,

proiecte în care au fost implicate entități administrativ-publice și ale societății civile, atât în

protejarea culturii și spiritualității, cât și a îmbunătățirii considerabile a nivelului de trai al

etnicilor, a apărării istoriei, obiceiurilor și tradițiilor lor în fața unor politici naționaliste sârbești

care, și acum, pledează pentru îndepărtarea minoritarilor de geneza lor certă, care nu poate fi

pusă la îndoială sau nu ar trebui discutată când este vorba de respectarea multicultarității în

Serbia, care și-a raliat politicile sociale la prioritățile europene.

12. Prin studierea, în cadrul cercetărilor noastre, a sinonimiei etnonimelor „valah” şi

„rumân”, am indicat acţiunile necesare pentru învăţarea limbii române literare: cursuri de limba

română, tabere de învăţare a limbii române, seri de literatură română, înfiinţarea de biblioteci

româneşti (cu sprijinul marilor biblioteci din ţară, îndeosebi a celei din Craiova şi Drobeta-

Turnu-Severin).

13. Românii timoceni, cum li se mai spune vorbitorilor de limba română din Timoc,

Morava și sudul Dunării, au rezistat, am constatat timp de secole procesului de turcizare, de

slavizare, păstrându-şi tradiţiile, obiceiurile, dar și acelor tendințe de a fi implicați în treburile

obștești. Acestea toate au condus la agravarea situațieilor materiale, sociale, lucru care i-a făcut

vulnerabil, obligându-i să adere la opțiunile anti-românești, contrare idealurilor lor

strămoșești.Rezultatele științifice principale înaintate spre susținere s-ar rezuma la constarea

că în încheierea prezentării măsurilor de asistență socială care sprijină direct sau indirect

educația copiilor vulnerabili, în special copiii săraci și romi, analiza identifică numărul de

politici și măsuri furnizate de la nivel național și local, împreună cu setările legale și

strategice solide care ar putea conduce implementarea lor. Cu toate acestea, implementarea

se confruntă cu dificultăți din cauza lipsei de sinergie între diferite măsuri, a lipsei unui

nivel superior de cooperare instituțională, a capacităților scăzute și a nivelului scăzut de

responsabilitate la nivel național și local, ceea ce influențează faptul că implementarea

sprijinului pentru săraci pare mai degrabă haotică, nu corect ghidat și adesea ineficient

pentru a răspunde nevoilor grupurilor excluse social.

În context putem stabili următoarele concluziile generale:

Multe dintre inițiativele pro-sărace sunt lăsate la nivel local sau pentru administrarea

lor sau pentru finanțarea acestora, dar punctele slabe ale implementării indică faptul

că capacitățile locale sunt slabe de armonizare și implementare a acestor politici.

Acest lucru împiedică puternic coerența între planificarea bugetelor și a măsurilor și

identificarea și direcționarea mai eficientă a beneficiarilor.

Sistemul social la nivel local pare să fie organizat prin măsuri și activități, păstrate

fragmentate în cadrul organismelor responsabile și nu ca sistem centrat pe persoană.

Astfel, clienții rămân cu nevoile sociale de bază neadresați, în timp ce răspunderea

pentru aceasta se află undeva în vid între granițele stricte ale diferitelor instituții. Ar

trebui îmbunătățită coordonarea și planificarea implementării măsurilor la nivel local

furnizate de CSW, birourile sociale locale, Crucea Roșie, ONG-uri, precum și

monitorizarea punerii în aplicare a acestora.

Măsurile care vizează copiii vulnerabili nu par să fie bine coordonate între diferite

sectoare (educație și sociale) sau nivelul guvernelor (naționale și locale). Lipsește

coordonarea și cooperarea instituțională între două sectoare cu privire la obiectivele

naționale din fiecare sector și la măsurile întreprinse pentru îndeplinirea acestor

obiective. Un exemplu îl reprezintă educația și legislațiile sociale care au o orientare

conflictuală în ceea ce privește abordarea incluziunii copiilor cu dizabilități, ceea ce

creează dificultăți în implementarea sa pe teren.

Nu există monitorizare pentru integrarea obiectivelor sectorului de politică națională

în documentele strategice locale și implementarea acestora prin acte și bugete locale

din întreaga țară. Lipsa bazelor de date, deconectată între sectorul social și

educațional, la nivel național și local, împiedică grav posibilitatea de a evalua

impactul oricărei măsuri și politici sau de a planifica intervențiile viitoare;

Punerea în aplicare a numărului de măsuri existente, unele bine conceptualizate

pentru a răspunde obiectivului incluziunii sociale a fost cu mult sub necesitățile de

ani buni, iar cauzele unei astfel de implementări deficitare nu au fost abordate, de ex.

prestații preșcolare.

În loc de o abordare mai inovatoare / creativă sau adaptată la găsirea de soluții pentru

situația dificilă cu care se confruntă copiii săraci și romii la nivel local, analiza a

identificat mai degrabă replicarea tipurilor de măsuri furnizate de la nivel național

(de exemplu, beneficiile politicii populației) la cheltuiala fără finanțare pentru unele

intervenții necesare.

Serviciile sociale comunitare sunt absolut subreprezentate în inițiative pro sărace la

nivel local. Acestea sunt livrate aici și acolo, pe bază ad-hoc, finanțate din fonduri

donatoare, fără inițiative pentru integrarea lor și furnizarea mai mare a sistemului.

Ca răspuns la slăbiciunile identificate din acest document, sunt prezentate

următoarele seturi de recomandări pentru acțiunile de îmbunătățire a îngrijirii și sprijinului

pentru majoritatea grupurilor excluse social din perspectiva educației:

A. Legea privind sprijinul financiar pentru familiile cu copii trebuie modificată, mai

eficientă și aliniată la legislația din sectorul educației. Recomandările se referă la

instrumentele din lege analizate în acest document:

1) Programul de alocație pentru copii trebuie să se îmbunătățească. Acestea sunt câteva

dintre recomandările pe termen scurt și mediu pentru îmbunătățirea acoperirii,

vizarea și modernizarea instrumentului bazat pe studiul consultat în această analiză:

includerea automată a familiilor cu copii beneficiari de asistență socială financiară cu

dovezi furnizate de participare periodică a școlii; limitarea dreptului la numărul de

copii (propunerea 4), în loc să se limiteze prin ordin de naștere; redefinirea procedurii

administrative, în primul rând evaluarea veniturilor agricole, eliminarea veniturilor

din cadastru, cu păstrarea pragului de active pentru bunurile agricole neînregistrate;

introducerea scalei de echivalență OCDE în calculul pragului de venit și creșterea

pragului pentru extinderea acoperirii copiilor cu alocație pentru copii; creșterea ratei

alocației pentru copii și introducerea unor rate diferite în funcție de vârsta copiilor

până la 14 ani și a copiilor mai mari; înlăturarea cerinței de asigurare de sănătate

pentru primirea alocației pentru copii. Împreună cu modificările legale,

implementarea și direcționarea alocației pentru copii pot fi îmbunătățite prin

semnarea protocoalelor de cooperare între birourile municipale pentru alocația pentru

copii și centrele de muncă socială pentru a răspunde nevoilor de educație ale copiilor

vulnerabili, prin furnizarea de informații despre dreptul la alocația pentru copii în un

mod prietenos. Autogovernele locale în care ponderea grupurilor vulnerabile din

populația totală este sub media națională ar trebui să obțină supraveghere și sprijin în

vizarea beneficiarilor.

2) costurile de participare preșcolară pentru copiii fără îngrijire părintească și copiii cu

dizabilități trebuie îmbunătățite și ar trebui să includă schimbarea procedurilor legale

care să corespundă obiectivelor educaționale pentru îmbunătățirea acoperirii acestor

copii. Modificările ar trebui să recunoască opinia comitetelor intersectoriale despre

copil; să permită accesul direct la dreptul, care nu este condiționat de alocația pentru

copii și nu este condiționat de înscrierea în dezvoltare sau de grupuri preșcolare

obișnuite. Activitățile ulterioare ar trebui să includă proiectarea de ghiduri sau

instrucțiuni / caiet de reguli pentru instituțiile preșcolare în utilizarea acestui drept și

să impună un mecanism de raportare / monitorizare a utilizării dreptului la GL și la

instituțiile preșcolare; sensibilizarea asupra dreptului și a face informații disponibile

la scară largă; asigură consolidarea capacităților către GLS, personalul instituțiilor

preșcolare.

3) subvențiile pentru costurile preșcolare pentru copii pentru familiile defavorizate

financiar și social trebuie revizuite, următoarele sunt propunerile. Întrucât la nivel

național se oferă măsurile cheie de sprijin pentru săraci, s-ar putea considera că

costurile de participare pentru copiii din familii sărace sunt finanțate la nivel național,

astfel încât să reducă povara de la nivel local și, în acest fel, să ofere stimulente

pentru o utilizare mai bună a acestuia. Această recomandare este aliniată la

recomandările furnizate în studiul de calculare a preșcolarilor47. Acest lucru ar putea

duce, de asemenea, la o mai bună monitorizare și eficiență a instrumentului; conectați

baze de date locale privind alocațiile pentru copii și beneficiarii de asistență

financiară pentru o mai bună direcționare a copiilor pentru acest drept.

4) să definească beneficiile locale care pot suplimenta sprijinul pentru copiii din

grupurile vulnerabile oferite la nivel național (burse pentru săraci și romi, excursii,

mese, îmbrăcăminte etc.) și să elaboreze ghid cu privire la posibilele criterii pentru

implementarea sa

5) să promoveze dezvoltarea și punerea în aplicare a serviciilor pentru a sprijini și

conecta transferurile financiare de la nivel național - pentru combaterea sărăciei în

rândul copiilor din grupuri vulnerabile, transferurile financiare nu sunt suficiente și

trebuie să fie susținute cu servicii care pot fi preventive. , îmbunătățirea

competențelor parentale, sensibilizare și sprijin, etc. pentru susținerea perspectivelor

lor în programul de educație.

B. CSW-urile ar trebui să acorde prioritate nevoilor de educație ale copiilor vulnerabili

în cadrul intervențiilor sale și în cadrul unei politici de incluziune activă ar trebui să

sprijine copiii beneficiari de sprijin financiar în perspectivele lor de școlarizare.

Odată ce preșcolarul sau școala raportează absența copiilor la CSW, procedura de

deschidere a unui caz ar trebui să înceapă în procedură urgentă, deoarece fiecare zi

suplimentară din școală are consecințe extrem de negative pentru un copil și o

comunitate mai largă. CSW ar trebui să îmbunătățească propriile înregistrări și să

păstreze date actualizate privind starea educațională a fiecărui copil înregistrat în

CSW. Este necesară inițierea procedurilor de gestionare a cazurilor și activarea

beneficiarului pentru fiecare beneficiar de asistență financiară și beneficiar alocației

pentru copii atunci când sunt implicați copii în vârstă de școală, ceea ce ar trebui să

permită familiilor și copiilor accesul la servicii și suport adecvate disponibile în

comunitate. Ministerul Muncii, Politicii Sociale și Ocuparea Forței de Muncă ar

trebui să facă instrucțiuni clare cu privire la prioritizarea perspectivelor educaționale

ale fiecărui copil client al CSW, dar și a copilului raportat de școala din comunitate.

Această abordare proactivă ar necesita și consolidarea cooperării instituționale între

CSW, birourile sociale locale, școala și comisiile intersectoriale. Pentru beneficiarii

de asistență financiară, ar fi necesar să elaboreze un regulament privind incluziunea

activă, să planifice planuri individuale de acțiune, să ofere instruire pentru

profesioniștii CSW și să pregătească o analiză de justificare financiară pentru

investiții suplimentare, în cazul în care sunt necesare noi recrutări în CSW-uri,

întrucât actualul caz nu include beneficiari ai ajutorului financiar social.

C. Extinderea disponibilității serviciilor sociale bazate pe comunitate pentru sprijinirea

copiilor săraci, atât prin facilitarea deciziilor de investiții ale autorităților locale, cât

și prin utilizarea programelor donatorilor care susțin inițiativele de incluziune socială.

Sistemul de asistență socială, în designul său, oferă numeroase posibilități de

conectare a măsurilor și politicilor pentru sprijinirea educației copiilor din grupuri

vulnerabile, deși serviciile sociale. Acestea includ gestionarea cazurilor ca punct

focal pentru identificarea nevoilor și furnizarea unui sistem de intrare unică pentru

furnizarea de sprijin, planificarea politicii sociale, mecanismul punerii în funcțiune și

contractarea, furnizorii sociali care lucrează cu copiii, standarde minime care permit

integrarea bunelor practici și toate acestea elementele trebuie folosite. Trebuie să se

acorde mai multă prioritate copiilor din grupurile excluse social în planificarea

socială ulterioară. De asemenea, proiectul IPA privind serviciile sociale integrate la

nivel local și schema de granturi aferente LSG-urilor trebuie să adopte această

prioritate, să dezvolte noi inițiative și să facă practici bune și să dezvolte în

continuare capacități la nivel local pentru utilizarea viitoare a schemei de granturi

privind incluziunea socială.

Recomandări. În urma cercetărilor efectuate s-au desprins următoarele recomandări:

1.promovarea, în vederea unei cunoașteri profunde, a facilităților puse la dispoziție

de legislația în vigoare referitoare la protecția și asistența socială;

2.cuprinderea în programe de asistență socială gestionate de autorități a tuturor

membrilor comunității;

3.sincronizarea legislației sârbe din domeniul cercetat la cea europeană;

4.extinderea rețelei instituțiilor cu responsabilități în protecția socială, fără

descriminare, în localitățile cu populație etnică majoritară și în loclități rurale;

5.asigurarea unui tratament corespunzător, nebazat pe criteria etnice, a minoritarilor,

accesul la învățământ și biserică fără abuzuri din partea autorităților;

6.suplimentarea fondurilor din mediul rural pentru asigurarea unor condiții de viață

decente;

7.inițierea de către autorități a unor proiecte de monitorizare a familiilor sărace sau

afectate de migrarea unuia dintre membrii săi la muncă în alte țări;

8.organizarea unor acțiuni de identificare a persoanelor vulnerabile și

instituționalizarea lor în sistemul de stat destinat protecției și asistenței sociale.

9.studierea limbii materne în școli și în cadrul unor ONG-uri în baza unor politici

care se cer grabnic adoptate, având în vedere decizia Belgradului de aderare la UE,

de aliniere a propriilor programe la structurile acesteia.

10.respectarea drepturilor la exprimare liberă a etnicilor prin asigurarea de către stat a

mass-mediei destinate minorității

11.oprirea oricăror măsuri de blocare a accesului etnicilor la bisericile în care se

oficiază în limba sârbă, lăcașe de cult care, în trecut au aparținut românilor;

12.împiedicarea entităților politice de a mai apela la criterii ostile în ceea ce privește

accesul în structurile administrative publice și economice a românilor vlahi;

13.integrarea în programe de protecție socială a tuturor membrilor comunității

românilor vlahi care reclamă probleme economice, sau de altă natură, fără a fi

obligați să renunțe la propria lor identitate sau să opteze apartenența la limba și

minoritatea vlahă, politizată și considerată a nu avea legături cu filonul latin.

În sprijinul celor arătate, facem precizarea că reorganizarea Bisericii Ortodoxe

Române prin înființarea Protopopiatului ,,Dacia Ripensis”, cu jurisdicție în Serbia de

nord-est a început din anul 2001, odată cu reînfiinţarea Episcopiei ,,Dacia Felix” la

Vršac-Deta. Impulsul definitoriu l-a dat ridicarea bisericii ortodoxe din Malajnica din

Timoc de către ipodiaconul român Boian Alecsandrović. Istoricul ultimelor parohii

ortodoxe înfiinţate pe Valea Timocului, acţiuni recente de reînviorare spirituală, realizate

în colaborare cu organizaţii teologice din România, denotă încurajarea dezvoltării

religioase a minorităţii române.

Putem afirma ca asistăm la fenomenul denumit în psihologia socială,

aculturație, fenomen ce se manifestă prin preluarea parțială sau integrală a culturii

majorității de către un grup minoritar, fenomen care este însă, oarecum forțat de

autortațile din Serbia care au generat o serie de conflicte interne între comunitățile

românești, astfel au apărut mai multe teorii false dar oarecum favorabile politicilor

unor partide din Serbia.

Încurajăm necesitatea construirii relațiilor de încredere dintre minorități și

autoritățile sârbe, prin implementarea unor măsuri pozitive în ceea ce privește educația și

păstrarea obiceiurilor.Observăm că deși vlahii nu sunt discriminați de către autorități,

totusi au anumite rețineri în a-și exprima liber identitatea.

Prin acestă lucrare am reușit să ajutăm la actualizarea datelor privind numărul

și dinamica minorității române din Serbia , dar și dezvoltarea lor socială în cadrul

comunității din care face parte. De asemenea am decurs la o examinare amănunțită a

relațiilor dintre Serbia și România.

Recomandăm autorităților sârbe sa excludă orice discriminare împotriva

membrilor minorităților de pe teritoriul statului și să grabească instruirea unor cadre

didactice care sa predea limbile minoritare,oferind astfel accesul la învățământ și

vlahilor/românilor din estul Serbiei.

Încurajăm autoritatile sârbe să numească persoane calificate care să participe

la comisiile interguvernamentale comune.Este necesar să organizăm astfel de

reuniuni pentru a menține în viață acordurile bilaterale. Cooperarea dintre statul de

reședință și statul de origine, în temeiul acordurilor bilaterale, are o valoare reală

pentru garantarea stabilității în Europa și merită să fie luată în serios. Invităm

autoritățle sârbe să-și intensifice relatiile de vecinătate cu statele înrudite prin

punerea integrală în aplicare a acordurilor care le-au semnat.

Referințe bibliografice

Achim Mihu “Promisiunile sociologiei” în Dumitru Otovescu(coord), ”Tratat de Sociologie

generală”, Editura Beladi,Craiova,2010,p.113.

Anthias, F., “Evaluating Diaspora: Beyond Ethnicity?” Sociology, 1998, 323, p.557-580.

Arpinte D., “Perspective ale dezvoltării sistemului de servicii de asistență socială” în

Zamfir C., Stoica L., “O noua provocare: dezvoltarea socială”,Editura Polirom, Iași, 2006.

Bommes M., Sciortino G., “In lieu of a conclusion. Steps towards a conceptual framework

for the study of irregular migration” în M. Bommes and G. Sciortino (eds.): “Foggy Social

Structures. Irregular Migration, European Labour Markets and the Welfare State”

Amsterdam University Press, 2011.

Buzducea D., “Sisteme moderne de asistență socială. Tendințe globale si practici locale“,

Editura Polirom, Iași, 2009.

Cantillon B., “The paradox of the social investment state: growth, ployment and poverty in

the Lisbon” , “Journal of European Social Policy”, 21, 2011.

Cook-Martin, D., Viladrich, A., "The Problem with Similarity: Ethnic-Affinity Migrants in

Spain”, Journal of Ethnic and Migration Studies,Madrid,2009.

Crawford K., Walker J., Granescu M., “Perspectives on social care practice in Romania:

Supporting the development of professional learning and practice” in “British Journal of

Social Work”, 36, n.3, 2006.

Deacon B., “Developments in east European social policy”, in Jones C., “New perspectives

on the welfare state in Europe”, Routledge, London, 1993.

Diminescu D., “Exercițiul dificil al liberei circulații:O introducere in istoria migrației

recente a românilor”,în I. Horvath și R.G. Anghel, “Sociologia migrației: Teorii si studii de

caz românesti”, Editura Polirom, Iași, 2009.

Esping-Andersen G., “The three worlds of welfare capitalism”, Polity Press, Cambridge,

1990.

Ferrera M., “The «Southern model» of welfare in social Europe, “Journal of European

Social Policy”, vol.6, n.1, 2011.

Gorun Adrian,”Geopolitica,geostrategie,globalizare-perspective sociologice”,Editura Didactică

și Pedagogică,București,2010.

Gorun A. și Gorun. H.T., “O istorie recentă a capitalului social. Marea ruptura si noua matrice

existențială”, Editura Didactică și Pedagogică, București,2012.

Hedeșan Otilia, “Mă razumesti, fata mea...,Note de teren pe Valea Moravei” ,Editura

Paideia, Bucuresti, 2007.

Horvath I. “Focus Migration.Country profil. No.9: Romania”, Institute of International

Economics,Hamburg, 2007.

Horvath I., Anghel R.G., “ Introducere. in Sociologia migrației: Teorii si studii de caz

românesti”,Editura Polirom, Iași, 2009.

Huțanu M.,Annemarie-Sorescu Marinković, “Graiul vlah in scolile din Serbia răsăriteană:

provocări si perspective”, Philologica Jassyensia, 2015, XI/2: 201-211.

Kuitto K., “More than just money: Patterns of disaggregated welfare expenditure in the

enlarged Europe”, “Journal of European Social Policy”, 21, 2011.

Lambru Mihaela. , “Asistența sociala in România. Doua secole de evoluție instituționala”,

în Livadă-Cadeschi Ligia (coord./ed.), “Saracie si asistența sociala in spațiul românesc

(sec. XVIII-XX)”, Editura Cris, Bucureşti, 2002.

Lazăr Florin., “Statul bunastarii din Romania in căutarea identității”, “Calitatea Vieții”, 1-

4, 2000.

Leibfried S., “Towards a European welfare state on integrating poverty regimes into the

European community”, in Jones C. (ed.), “New perspectives on the welfare state in

Europe”, Routledge, London, 1993.

Livadă-Cadeschi Ligia, “De la milă la filantropie. Instituții de asistare a săracilor din Tara

Românească si Moldova in secolul al XVIII-lea”,Editura Nemira, București, 2001.

Livadă-Cadeschi Ligia, “Saracii din Tările Române la inceputurile timpurilor modern”,

Editura Nemira, București, 2001.

Marjanović Annemarie-Sorescu, “Gastarbajtersko selo”, Glasnik Etnografskog ,Institut for

Balkan Studies, Belgrad, 2015.

Mănoiu Florica, Epureanu Viorica., “Asistența socială in România” , Editura ALL,

Bucuresti, 1996.

Mărginean Ioan, “Tendinte in evolutia asigurarilor sociale din Romania”, în Zamfir Cătălin

(ed.), “Politici sociale in România: 1990-1998” , Editura Expert, București, 1996.

Marija Stambolieva, ”Welfare State Transformation in the Yugoslav Successor States” Routlege,

Londra, 2009.

Măran Mircea, “Românii din Voivodina – istorie, demografie, identitate românească in

localitățile Voivodinei”, Editura ICRV, Zrenjanin, 2009.

Neamțu George, “ Tratat de Asistență Socială” Editura Polirom, Iași, 1999.

Neamțu, George. (coord.), “Enciclopedia Asistenței Sociale” , Editura Polirom, Iași, 2016.

National bank of Romania, Balance of balance of payments and external debt, January

2014, Available at http://www.bnro.ro/page. aspx?prid=8756, 2014.

National institute of statistics, Resensamantul populatiei si locuintelor, 2011 (Population

and housing census, 2011), http://www.insse.ro, 2013.

Otovescu Dumitru (coord) “Tratat de sociologie generală”, Editura Beladi, Craiova, 2010.

Otovescu Adrian, Maria-Cristina Frasie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu, “Criza Mondiala”,

Editura Pro Universitaria, București, 2011.

Pop Luana, “The decoupling of social policy reforms in Romania”, “Social Policy &

Administration”, vol.47, n.2, 2013.

Pop Luana, “Politici sociale. Elemente de teorie, analiza si evaluare a politicilor sociale”

(Social policy. Elements of theory, analysis and evaluation of social policies), Editura

Economica, Bucuresti, 2005.

Popescu L., “Serviciile de ingrijire a sănătății”, în Preda Marin (ed.), “Riscuri si inechități

sociale in România”, Polirom, Iași, 2009.

Preda Marin, “Politica socială românească intre sărăcie si globalizare”,Editura Polirom,

Iași, 2002.

Preda Marin (ed.), “Riscuri si inechități sociale in România”, Editura Polirom, Iași, 2009.

Preda Marin, Buzducea Doru, Fărcăşanu D., Grigoraş V., Lazăr F., Rentea G.C., “Analiza

situației copilului din România” (Analysis of the situa- tion of the child in Romania),

Unicef, Romania, 2013.

Rhonda Phillips, Robert Pittman, “An Introduction to Community Development”, New York,

2015

Rotariu T., “Disparităţile teritoriale” în Preda M. (ed.), “Riscuri si inechități sociale in

România”, Editura Polirom, Iasi, 2009.

Sandu Dumitru, Alexandru M., “Migraţia si consecinţele sale”, în Preda Marin, “Riscuri si

inechități sociale in România”, Editura Polirom, Iași, 2009.

Sandu Dumitru, “Migrația transnațională a românilor din perspective unui recensământ

comunitar”, Sociologie românească, nr. 2, pp. 5-29.

Sandu Dumitru, “Lumile sociale ale migrației românesti in străinătate”, Editura Polirom,

Iași, 2010.

Schierup Carl-Ulrik, Alund, A. “Will They Still Be Dancing.Integration and Ethnic

Transformation among Yugoslav Immigrants in Scandinavia”, University of Umea Press,

1986.

Schierup Carl-Ulrik, Peo Hansen, and Stephen Castles, “Migration, Citizenship and the

European Welfare State. A European Dilemma”, Oxford University Press, 2006.

Sorescu-Marinković Annemarie, “Românii din Timoc astăzi: ființe mitologice” Cluj-Napoca,

2102

Sorescu-Marinković Aannemarie, “Romanian female migration to northeast Serbia” in P.

Hristov (ed.): “Migration and Identity: Historical, Cultural and Linguistic Dimensions of

Mobility in the Balkan”, Paradigma, Sofia, 2012.

Sorescu-Marinković, Annemarie, “ The court of the Bayash: Revising a theory” Romani

Studies, 23: 1-28, 2013.

Sotiropoulos D., Pop Luana, “Global Social Policy: Bulgaria and Romania” în Deacon B.,

Stubbs P., ȚSocial policy and international interventions in south east Europ”, Edward

Elgar Publishing House, Northampton, 2007.

Stan L.S. “Escapees at the Border. Success or Failure in Fleeing Communist Romania”,

Anuarul Institutului de Istorie Orală, 2013.

Stanescu Simona Maria, “Statul bunăstării intre supraviețuire, reformă si integrare

europeană”, Editura Pro Universitaria, Bucuresti, 2013.

Trandafoiu Ruxandra, “The Geopolitics of Work Migrants: The Romanian Diaspora, Legal

Rights and Symbolic Geographies” Regio – Minority, Politics, Society, 2006.

Vlase Ionela, “My Husband Is a Patriot!Gender and Romanian Family Return Migration

from Italy”, Journal of Ethnic and Migration Studies, 2013

Vlădescu C., Scîntee G., Olsavszky V., Allin S., Mladovsky P., “Romania: Health system

revie”, Health Systems in Transition, 10 (3), 2008.

Walsh T., Griffiths W.H., McColgan M., Ross J., “Transnational curriculum development:

reflecting on experiences in Romania”, Social Work Education, 2005.

Zamfir E., “Dezvoltarea sistemului de asistenta sociala: un proces istoric dificil”), în

Zamfir C., Stoica L., “O noua provocare: dezvoltarea socială”,Editura Polirom, Iași, 2006.

Zamfir E., “Sistemul serviciilor de asistență socială in România” în Zamfir C. (coord.),

“Politici sociale in România: 1990-1998”, Editura Expert, București, 1999.

Zamfir C. (ed.), “Politici sociale in România: 1990-1998” (Social policies in Romania:

1990-1998), Editura Expert, București, 1999.

Zaviršek D., “Everyday welfare and ethnographic vignettes of social work across central

and eastern European countries: Is there something like an eastern European social work”,

Eris Web Journal, vol.5, n.1, 2014.