ULEIUL SI GRASIMILE DE PALMIER  

Uleiul poate fi obtinut din diverse tipuri de plante. Din seminte se obtin cantitati mari de ulei dar si din partea carnoasa a fructelor, cum este cazul uleiului de masline sau de palmier. Recoltele cele mai importante de plante pentru ulei sunt in zonele tropicale si subtropicale, iar in zonele temperate se cultiva soia, in, rapita, mustar, floarea-soarelui.

Uleiul de palmier ocupa locul 3 in consumul mondial de uleiuri si grasimi, dupa grasimile animale si uleiul din soia .

Uleiul de palmier este nativ din Africa unde si acum exista plantatii salbatice de palmieri, iar uleiul se obtine prin metode simple, traditionale. Are o lunga istorie in utilizarea pentru scopuri alimentare, dovezile arheologice mergand pana in urma cu 5000 de ani. El se produce din fructul arborelui de palmier numit Elaeis Guinneis, originar din Guineea de Vest.

Arborele de palmier se maturizeaza dupa 3 ani de la plantare si produce anual 10-12 ciorchini, fiecare cu o greutate de 20-30 kg. Un ciorchine   poate avea 1000-3000 fructe de marimea unei cirese alungite care este alcatuita din partea carnoasa si sambure cu miez alb.

Uleiul de palmier se obtine din partea carnoasa care inconjoara samburele, prin zdrobire si presare. Samburii sunt separati si dupa ce sunt sparti si decojiti, pot fi procesati la randul lor, rezultand uleiul din sambure de palmier care reprezinta cca 10% din totalul productiei de ulei obtinuta din palmier. Uleiul din sambure este prelucrat separat deoarece compozitia si utilizarile sunt diferite.

In secolul 15 arborele a fost introdus si in alte parti din Africa, Asia de sud-est si America Latina. In Malaysia arborele a fost introdus in 1870 ca planta ornamentala, iar primele plantatii comerciale au aparut in 1917 . In anii '60 s-a extins considerabil productia de ulei de plamier pentru a reduce dependenta economica de cauciuc si cafea. 

Astazi Malaysia este cel mai mare producator si exportator de ulei de palmier din lume.

In 1995 productia mondiala de ulei de palmier a fost de 15,3 mil. tone, din care Malaysia producea 7,8 mil. tone, adica 51,6% din productia mondiala. In anul 2000 Malaysia a produs 8,6 mil. tone ulei brut de palmier, din care peste 8 mil tone au fost exportate. 

Plantatiile de palmier ocupa in Malaysia o suprafata de peste 2,5 mil. ha  . Recoltarea ciorchinilor se face manual iar transportul este mecanizat .Prelucrareafructelor si semintelor se face in instalatii moderne, de inalta tehnicitate si productivitate. 

Datorita continutului mare de grasimi in fructele de palmier si a productivitatii ridicate, pretul uleiului de palmier se situeaza, de regula, sub pretul uleiului de soia 

Uleiul de palmier si fractiunea sa lichida – oleina se utilizeaza pe plan mondial ca  ulei de gatit , shortening si margarina. 

De asemenea grasimile din palmier se incorporeaza in amestecuri utilizate pentru fabricarea diverselor produse alimentare ca si in prepararea produselor casnice. 

   

AVANTAJELE UTILIZARII ULEIULUI DE PALMIER

 

1. Efecte benefice asupra organismului uman cat si la utilizarea in industria alimentara  

a. O seama de caracteristici ale uleiului de palmier il fac sa fie preferat in fabricarea produselor alimentare si anume :

continut ridicat de gliceride solide, ceea ce confera consistenta dorita fara a fi necesara hidrogenarea 

rezistenta ridicata la oxidare si deci o buna rezistenta la pastrare textura (shortening) speciala pentru prajituri si produse de panificatie

b. Grasimile indeplinesc diverse roluri in corpul uman si in dieta. In dieta grasimile furnizeaza acizii grasi esentiali si energie, fiind deasemenea un caraus pentru vitaminele liposolubile.  In corp, functiunile grasimilor sunt : rezerva de energie, izolator termic, protector al organelor, tesuturilor si metabolismului celular.

Uleiul de palmier este usor absorbit, digerat si utilizat in procesele metabolice normale, constituind un suport pentru dezvoltarea sanatoasa a organismului uman. Grasimile si uleiurile reprezinta 95% din substantele nutritive numite lipide. 

 

2. Balanta echilibrata de acizi grasi  

a. Uleiul de palmier contine un amestec de acizi grasi in urmatoarele proportii : 44% acid oleic, 10% acid linoleic, 40% acid palmitic, 5% acid stearic. Aceasta compozitie ester similara cu cea a tesutului adipos al persoanelor ce au o dieta obisnuita.

b. Uleiul de palmier are un nivel natural de saturare moderat si nu necesita hidrogenare pentru folosirea in industria alimentara. Hidrogenarea reprezinta procesul prin care se adauga hidrogen la acizii nesaturati pentru a-i face mai stabili, proces din care rezulta insa trans acizii grasi, considerati

a avea efecte negative asupra sanatatii. Deasemenea, hidrogenarea creste substantial costurile de productie.

 3. Nu contine colesterol

 

Uleiul de palmier nu contine colesterol. Colesterolul este un element esential al metabolismului dar nu unul nutritiv vital, deoarece este sintetizat de ficat.  Functiile colesterolului sunt : precursor al hormonilor steroizi, formarea sarurilor biliare si absorbtia grasimilor.  Deasemenea reprezinta o componenta a membranei celulare.

Studii si cercetari realizate in ultimii ani au dus la concluzia ca felul si cantitatea de grasimi folosite in alimentatie determina cantitatea de colesterol in sange, al carui excedent poate influenta aparitia bolilor cardiovasculare. S-a stabilit ca o dieta bazata pe uleiul de palmier a dus la cresterea nivelului colesterolului HDL (colesterolul  bun), la cresterea productiei de receptori care asigura distrugerea colesterolului LDL (colesterol rau) precum si la anumite efecte antitrombotice. Rezultatele studiilor privind hrana umana au aratat ca o dieta bazata pe uleiul de palmier nu duce la cresterea colesterolului ba chiar conduce la scaderea nivelului de colesterol.

 

4. Sursa bogata in vitaminele A si E 

 

Vitamina A are doua forme : retinol si beta-caroten. Uleiul de palmier contine din belsug beta-caroten, care are rol important in adaptarea ochiului la intuneric, sanatatea mucoaselor, membranelor si a pielii, cresterea oaselor etc.

Rolul principal al vitaminei E este acela de antioxidant. Ea previne oxidarea acizilor grasi nesaturati si a fosfolipidelor si a vitaminei A. Deasemenea ajuta la mentinerea stabilitatii membranei celulare si este esentiala pentru mentinerea in limite normale a functiilor neurologice. Vitamina E este prezenta in toate tesuturile. Datorita rolului sau antioxidant cercetatorii au investigat posibilele legaturi cu prevenirea cancerului.

Folosirea uleiului si a oleinei de palmier

in prajirea industriala

    Prajirea este probabil cel mai utilizat procedeu de preparare industriala a alimentelor. Este un procedeu rapid, usor adaptabil productiei de masa si are ca rezultat preparate atractive ca aspect si rezistente la pastrare. Functiunea unui ulei sau a unei grasimi folosite la prajire este aceea de a se comporta ca un agent de transfer al caldurii si ca o sursa de elemente nutritive si arome, intrucat o parte din proprietatile acestora sunt preluate de produsele prajite. Prajirea in profunzime este cel mai utilizat procedeu de preparare industriala sau comerciala. Cele mai importante proprietati ale uleiurilor destinate prajirii in profunzime sunt :

Rezistenta ridicata la oxidare si gumare Crestere moderata a acizilor grasi liberi (si a fumegarii) Rata scazuta de spumare Punct de topire redus Rata redusa de inchidere la culoare Compozitie de acizi grasi potrivita din punct de vedere nutritiv

Uleiul de palmier este cea mai utilizata grasime pentru gatit pentru ca nu are miros neplacut (fapt datorat absentei acidului linolenic), are rezistenta ridicata la oxidare (datorita gradului scazut de nesaturare), nu se polimerizeaza, are punctul de topire sub temperatura gurii si o compozitie echilibrata a acizilor grasi (50% acizi nesaturati, iar iso sau trans acizii lipsesc)

Oleina de palmier se potriveste si mai bine pentru anumite scopuri, cum ar fi chips sau snacks. Aceste produse absorb o mare cantitate de grasime (cca 40%) si se pot consuma reci. Avand punct de topire scazut (22º), oleina de palmier da un gust placut si luciu produselor si permite reluarea imediata a circulatiei uleiului la reluarea prajirii dimineata si dupa week-end. Acesta constituie unul din avantajele principale fata de grasimile solide.

Uleiurile din palmier au tendinta de a se inchide la culoare prin prajire mai repede decat alte uleiuri. Aceasta se datoreaza prezentei unor mici cantitati de componente naturale fenolice, nu afecteaza aspectul produselor prajite si nu indica oxidarea uleiului.

Utilizarea uleiului de palmier pentru obtinerea chips-urilor (French Fries)

French Fries sunt chips care au fost preparati in apa fierbinte si apoi cufundati in ulei incins. Apoi sunt impachetati in ambalaje ptorivite si oferiti spre vanzare reci sau congelati. Consumatorul nu trebuie decat sa-i introduca in ulei incins pentru cateva minute inainte de a fi serviti. Ei ofera avantajele vitezei si usurintei in preparare atat in utilzarea casnica cat si pentru restaurante, ceea ce a dus la dezvoltarea rapida a acestei industrii.

Aceste produse absorb putin ulei in timpul prajirii si uleiul se schimba la perioade mai lungi, asa incat se pot folosi doar uleiuri cu buna rezistenta la oxidare si tendinta redusa de spumare.

Utilizarea uleiurilor din palmier in prajirea crips-urilor

Potato crisps (chips in SUA) sunt felii subtiri de cartofi (aprox. 1 mm grosime) prajiti in ulei sau grasime cu sare si alte arome adaugate pentru gust. In Europa ca si in SUA aceste produse reprezinta ponderea principala a unei imense piete de snacks. Crisps au o structura poroasa accentuata si un continut de grasime de 35-40% iar companiile mari solicita produse (grasimi) cu rezistenta la pastrare de pana la 6 luni.

Design-ul friteuzei si modul in care aceasta este folosita pot avea un efect profund asupra ratei de deteriorare a uleiului.Cele mai importante cerinte sunt acelea ca timpul de inlocuire al uleiului (numarul de ore necesar pentru folosirea unei cantitati de ulei egale cu capacitatea friteuzei) trebuie sa fie cat se poate de scurt, cu expunere minima la aer si continua indepartare a reziduurilor de la prajire.

Testul acizilor grasi liberi este cel mai des utilizat pentru ca in ciuda limitelor sale teoretice, este foarte simplu de realizat si se coreleaza bine cu perioada cat a fost utilizat uleiul si cu severitatea conditiilor de prajire. Limita de 0,2 – 0,4% de acid oleic este obisnuita pentru crisps si alte produse similare. Neindoielnic, cel mai potrivit ulei pentru acest scop este oleina de palmier, pentru ca are:

o punct de topire la temperatura camerei (22º) o stabilitate ridicata la oxidare – procent sacazut de acizi di-

nesaturati (11%), lipsa acizilor tri-nesaturati si continut natural de antioxidanti.

o lipsa unui miros neplacut o pret competitiv

In Anglia si Olanda, oleina de palmier a devenit uleiul standard pentru pentru prajirea snacks-urilor. Pentru compaiile care au tank-uri de

depozitare incalzite uleiul de palmier (SMP 36 º) este disponibil la un pret mai scazut. Exceptand punctul de topire ridicat al acestuia, performantele sunt egale cu cele ale oleinei de palmier.

Uleiul din nuci de pamant si seminte de bumbac sunt de asemenea foarte bune pentru prajirea industriala, dar in ultimii ani ele au devenit foarte scumpe. Totusi, acolo unde consideratiile de pret permit, un amestec de 75/25 ulei din seminte de bumbac/ulei de palmier va avea mai multa stabilitate (in comparatie cu utilizarea doar a uleiului din seminte de bumbac) si o buna fluiditate.    

Produsele din palmier folosite la prajirea gogosilor

Gogosile si alte alimente similare reprezinta o clasa de produse de panificatie care nu se prepara in cuptor ci se prajesc in profunzime in grasime. Aceste produse contin foarte putina grasime in aluat, dar in timpul prajirii absorb o mare cantitate din aceasta.

In mod ideal, grasimea utilizata pentru gogosi trebuie:

- sa mentina o aroma placuta de-a lungul prajirii

- sa aiba o buna rezistanta la pastrare. Unele gogosi sunt ambalate si vandute mult mai tarziu

- sa aiba proprietati de cristalizare adecvate, intrucat grasimea trebuie sa fie indeajuns de consistenta incat sa tina zaharul pudrat fara sa-l absoarba si totusi sa fie indeajuns de moale spre a da produsului un aspect si un gust placut.

Produsele din palmier folosite la prajirea taiteilor instant

Acestia sunt taitei facuti dintr-un aluat extrudat in marimea si forma ambalajului final. Apoi sunt fierti in apa, uscati si prajiti. Inainte de a fi consumati este necesara doar cufundarea rapida in apa. Beneficiind de avantajul unui gust deosebit precum si al preturilor scazute, acesti taitei au devenit foarte raspanditi cu deosebire in Asia de Est. Produse similare sau asemanatoare sunt tot mai utilizate si in tarile vestice. In Japonia si Coreea se foloseau pentru prajire in principal untura de porc sau de vita din cauza preturilor scazute, dar aceste grasimi se oxideaza repede si au probleme nutritionale si de gust.     In acest fel, uleiul de palmier si oleina castiga tot mai mult teren si se folosesc fie ca atare, fie in amestec cu grasimi animale pentru a li se imbunatati calitatea. In Europa vestica uleiul de pamier sau oleina au

devenit uleiurile standard utilizate.        Eu folosesc ulei de palmier de 6 luni. se gaseste la metro in bidoane de 3l. Indicatiile sunt scrise pe sticla. Are colesterol 0, se poate refolosi de mai multe ori si nu imprumuta miros de la alimentele pe care le prajesti. E un pic mai greu de utilizat deoarece este solid, ca o untura si se ia cam greu din sticla.In rest e OK, eu sunt foarte multumita.

 

Si eu folosesc acest ulei si intradevar e f bun,are cam aceleasi proprietati ca si uleiul de masline.

Ii pun in borcan,cind il cumpar ca sa il pot 'scoate' mai usor,dar vara nu prea se solidifica,depinde de temp. la care e tinut.Nu are vreun gust 'deosebit' si merge f bine si la salate.

ieri m-am dus si am cumparat, 107 mii bidonul de 3 kg, am facut cartofi prajiti, au iesit f buni, cred ca o sa ma 'reprofilez' pe ulei de palmier

 

Si se foloseste la gatit pe post de ulei de floarea soarelui ?!? Si nu are un alt gust ? Nu este nici o diferenta ?

Va pup.

Si eu l-am descoperit de vreo luna.Prajesc in el peste,cartofi ,carne etc.Ne place f mult! .

,,Iaca si eu pe aici ma bag in seama...poate invat si eu cate ceva de la cineva...sau mai invata si altii de la mine,,

Dana

Si eu am cumparat ulei de palmier, am prajit cartofi noi in el si mi-a placut. Sint curioasa, de unde stiti ca se poate refolosi ?Nu e daunator sa prajesti de mai multe ori in acelasi ulei ?

 

Eu folosesc de un an de zile si sunt super multumita! Este mult mai sanatos decat cel de floarea soarelui, nu intra in mancare, nu miroase, nu face fum...etc etc.

Cititi...

2. Balanta echilibrata de acizi grasi

Uleiul de palmier contine un amestec de acizi grasi in urmatoarele proportii : 44% acid oleic, 10% acid linoleic, 40% acid palmitic, 5% acid stearic. Aceasta compozitie ester similara cu cea a tesutului adipos al persoanelor ce au o dieta obisnuita.

Uleiul de palmier are un nivel natural de saturare moderat si nu necesita hidrogenare pentru folosirea in industria alimentara. Hidrogenarea reprezinta procesul prin care se adauga hidrogen la acizii nesaturati pentru a-i face mai stabili, proces din care rezulta insa trans acizii grasi, considerati a avea efecte negative asupra sanatatii. Deasemenea, hidrogenarea creste substantial costurile de productie.

3. Nu contine colesterol

Uleiul de palmier nu contine colesterol. Colesterolul este un element esential al metabolismului dar nu unul nutritiv vital, deoarece este sintetizat de ficat. Functiile colesterolului sunt : precursor al hormonilor steroizi, formarea sarurilor biliare si absorbtia grasimilor. Deasemenea reprezinta o componenta a membranei celulare.

Studii si cercetari realizate in ultimii ani au dus la concluzia ca felul si cantitatea de grasimi folosite in alimentatie determina cantitatea de colesterol in sange, al carui excedent poate influenta aparitia bolilor cardiovasculare. S-a stabilit ca o dieta bazata pe uleiul de palmier a dus la cresterea nivelului colesterolului HDL (colesterolul bun), la cresterea productiei de receptori care asigura distrugerea colesterolului LDL (colesterol rau) precum si la anumite efecte antitrombotice. Rezultatele studiilor privind hrana umana au aratat ca o dieta bazata pe uleiul de palmier nu duce la cresterea colesterolului ba chiar conduce la scaderea nivelului de colesterol.

4. Sursa bogata in vitaminele A si E

Vitamina A are doua forme : retinol si beta-caroten. Uleiul de palmier contine din belsug beta-caroten, care are rol important in adaptarea ochiului la intuneric, sanatatea mucoaselor, membranelor si a pielii, cresterea oaselor etc.

Rolul principal al vitaminei E este acela de antioxidant. Ea previne oxidarea acizilor grasi nesaturati si a fosfolipidelor si a vitaminei A. Deasemenea ajuta la mentinerea stabilitatii membranei celulare si este esentiala pentru mentinerea in limite normale a functiilor neurologice. Vitamina E este prezenta in toate tesuturile. Datorita rolului sau antioxidant cercetatorii au investigat posibilele legaturi cu prevenirea cancerului.

Docturul i-a recomandat tatalui meu acest ulei dupa ce a afacut accident cardio vascular de la consumul excesiv (mai mult de atat!) de grasimi!

EDIT: luat de pe Google

Uleiul de palmier Daca in numarul trecut am vorbit despre beneficiile extraordinare pe care uleiul de masline le are aupra sanatatii noastre, in editia aceasta vom prezenta virtutile uleiului de palmier.

 Originar din Africa, unde si acum exista plantatii salbatice de palmieri, si  utilizat de peste 5000 de ani pentru scopuri alimentare, uleiul de palmier ocupa locul trei in consumul mondial de uleiuri si grasimi, dupa grasimile animale si uleiul din soia.

Uleiul de palmier se obtine din partea carnoasa care inconjoara samburele, prin zdrobire si presare. Samburii sunt separati, si dupa ce sunt sparti si decojiti, pot fi procesati la randul lor, rezultand uleiul din sambure de palmier, care reprezinta circa 10% din totalul productiei de ulei obtinuta din palmier. Uleiul din sambure este prelucrat separat deoarece compozitia si utilizarile sunt diferite.

Uleiul de palmier si fractiunea sa lichida – oleina, se utilizeaza pe plan mondial ca ulei de gatit si margarina. De asemenea, grasimile din palmier se incorporeaza in amestecuri utilizate pentru fabricarea diverselor produse alimentare ca si in prepararea produselor casnice.

Beneficiile consumului de ulei de palmier:Uleiul de palmier este usor absorbit, digerat si utilizat in procesele metabolice normale, constituind un suport pentru dezvoltarea sanatoasa a organismului uman. Grasimile si uleiurile reprezinta 95% din lipide. Uleiul de palmier contine un amestec de acizi grasi in urmatoarele proportii: 44% acid oleic, 10% acid linoleic, 40% acid palmitic, 5% acid stearic. Aceasta compozitie este similara cu cea a tesutului adipos al persoanelor ce au o dieta obisnuita.

Uleiul de palmier nu contine colesterol. Rezultatele unor studii privind hrana umana au aratat ca o dieta bazata pe uleiul de palmier nu duce la cresterea colesterolului, ci conduce chiar la scaderea nivelului de colesterol.

Sursa bogata in vitaminele A si E. Uleiul de palmier contine foarte mult beta-caroten, care are rol important in adaptarea ochiului la intuneric, sanatatea mucoaselor, membranelor si a pielii, cresterea oaselor. Rolul principal al vitaminei E este acela de antioxidant. Ea previne oxidarea acizilor grasi

nesaturati si a fosfolipidelor si a vitaminei A.

De asemenea, ajuta la mentinerea stabilitatii membranei celulare si este esentiala pentru mentinerea in limite normale a functiilor neurologice.

Uleiul rosu de palmier (bogat in vitamina A) este folosit ca supliment nutritiv in alimentatia copiilor. Combinat cu cel de peste micsoreaza riscul afectiunilor cardiovasculare. Vitamina E este prezenta in toate tesuturile. Datorita rolului sau antioxidant cercetatorii au investigat posibilele legaturi cu prevenirea cancerului, artritelor, aterosclerozei si bolii Alzheimer.

 

Alta productie

Aici veti putea cunoaste cu productia prezentata de firma "AMIR"

   Palmiere oleaginos

  GUDALCANAL. O singura mentionare al acestei insule in memoria multor oameni naste imagini ale unei din cele mai dure batalii al celui de al

doilea Razboi Mondial. Insa acum o sa vedeti un peisaj cu totul deosebit, sirag nesfarsit, dar nu de ostasi, ci de minunati

palmieri oleaginosi.

   Pamantul, pe care cresc acesti admirabili, maiestuosi palmieri, candva ascundeau bombe vechi si alte unelte grozave ale razboiului. Dar curatind pamantul de la aceasta mostenire al razboiului, oamenii au inceput sa cultive aici

palmier. Cum au inceput sa-l cultive pentru prima data? Si de ce acest arbore frumos si inalt poate fi

numit universal?

   O istorie interesanta.

   Prima descriere contemporana al copacului, care ne aminteste palmierul oleaginos, a fost infaptuita in secolul 15 de venetianul Alviza da Cado-

Mosto care a studiat coasta Africii Occidentale. Aproximativ 500 ani in urma fructul acestui copac este transferat din Africa in alte Tari impreuna cu sclavii, transportati peste oceanul Atlantic. In asa fel din toate felurile

uleiului vegetal, uleiul de palmier astazi a devenit cel mai raspandit in lume. De retinut ca, de pe un hectar de pamant, palmierul oleaginos

produce mai mult ulei decat orice alta cultura. Palmierul oleaginos este o planta vivace care da roada in curs de 25-30 ani.

   Un rol important in producerea uleiului de palmier, in special in unele Tari din Rasaritul Departat, la jucat descoperirea facuta la sfarsitul anilor 1970.

Pana atunci se credea, ca palmierul oleaginos se polenizeaza in general de vant. De aceia recolta

slaba se lamurea prin conditiile climaterice nefavorabile. Dar de curand investigatiile au

demonstrat ca polenizarea se infaptuieste in temei cu ajutorul insectelor. Un folos deosebit a adus aceia, ca insectele care

polenizau acesti copaci au fost aduse din Africa Occidentala la Rasaritul Departat.

   Din fructul rosu-portocaliu al palmierului oleaginos se capata doua feluri de ulei. In continuare vom enumara cateva din ele, dar la inceput sa

vedem cum la fabrica se capata uleiul de palmier.

    Producerea lichidului auriu.

   Mai intai de toate, fructul se introduce in cuptor cu aburi de forma cilindrica. In fiecare ciorchina se gasesc aproximativ 200 fructe de

marimea unei curmale, care sunt compact lipite unul de altul. In cuptor fructele sunt sterilizate cu aburi, in plus dupa o astfel de prelucrare fructele

se separa mai usor.

   Urmatorul pas, separarea fructelor pentru aceasta se foloseste o masina speciala. Dupa acest procedeu fructele nimeresc in separator, unde

pericarpul suculent se separa de sambure. Pentru separarea prealabila a uleiului din miezul fibros al fructului se foloseste o presa enorma. Dupa

aceasta uleiul se filtreaza, rafineaza si iata ca el este gata de expediere.

   De la crema brule la crema pentru fata.

   Dupa uleiul din soia, uleiul din palmier este cel mai raspandit ulei vegetal in lume. Intr-o

enciclopedie se spune: "In secolul 17 englezii foloseau uleiul de palmier in calitate de medicament

si crema pentru mani" (The World Book Encyclopedia). Astazi el se foloseste la producerea

inghetatei, margarinei, grasimii culinare si a produselor ne comestibile de exemplu a sapunului si in cosmetica. Din ulei de miez de palmier se

produc ,margarina, ciocolata si alte produse de cofetarie. Dar asta inca nu e totul. Dupa o prelucrare suplimentara componentii uleiului de palmier se

folosesc pentru fabricarea produselor farmaceutice, a sapunului, detergentilor, lumanarilor si chiar a materialelor explozibile.

  Acum va este clar de ce palmierul oleaginos a fost asa de iubit pe insulele Solomon. Ce rol joaca palmierul oleaginos in economia Tarii, se

vede din aceia, ca 13% al intregului export o alcatuieste productia fabricata din acest copac.

   Privind la palmierul oleaginos putem sa ne imaginam un tablou uimitor: copilul rade de bucurie cant inghetata produsa din fructele rosu-portocalii se topeste la el in gura. Mama lui, posibil, a folosit uleiul de palmier cand isi facea machiajul. Intr-adevar palmierul oleaginos este un copac si noi

suntem recunoscatori ca ne putem folosi de darurile lui generoase.      

   Cаcaо

   Aceasta minune a naturii este cunoscuta oamenilor inca cu 3000 de ani in urma. Atunci pe continentul inca ne descoperit de europeni, traiau triburi

cu o cultura proprie neobisnuita. Ei consumau o bautura ciudata, de culoare inchisa care era pregatita din boabe ce cresteau pe arbori de

cacao. Ce departe dupa gust era ia de bautura contemporana de ciocolata, ne putem imagina, asa ingrediente ca zahar si lapte atunci nici nu se presupunea. Indienii Maia primii au cultivat arborele de cacao. Inca

din anii 600 al erei noastre au aparut plantatiile de cacao, crescute de Maia. Insa dupa anul 1000 civilizatia Maia a decazut si in locul ei au venit

Ateca. Acest popor a preluat unele obiceiuri ale civilizatiei precedente, inclusiv si bautura de cacao, iar boabele de cacao in cep sa le foloseasca

si in calitate de bani.

   Desigur, ca primul European, care a putut sa guste aceasta bautura minunata a fost Columb. Insa nu la apreciat n-a atras atentia, deoarece el

era obsedat de ideea sa ajunga in India, si de aceea toata splendoarea ce-l inconjura n-a observat-o.

  Nu mai peste o suta de ani Lumea Veche a atras atentia si asupra cacao. Dar nu ca la bautura, ci ca la bani, pentru ca cu cacao boabe se puteau

cumpara la aborigeni sclavi, obiecte de valoarea etc. Chiar despre prima plantatie de cacao creata de europeni, se spunea ca se cultiva "bani".

   Dar incurand, Europa a apreciat si bautura, pregatita din cacao boabe. Si inca cum. Aceasta bautura inca in Lumea Noua indienii o numeau

bautura divina, bautura zeilor. Iar in Europa a fost mai simplu-ea a fost numita bautura pentru SOCIETATEA INALTA, deoarece ea era foarte

scumpa si avea un gust rafinat. Repet inca o data, nici zahar, nici lapte intr-acolo nu se adauga, aceasta era o bautura amara, insa incurajatoare.

   Mai tarziu in Europa au inceput sa functioneze fabrici de producere a ciocolatei, magazine, cofetarii, din cacao se produceau nu numai bauturi,

dar si prajituri din ciocolata.

    La inceput era un ulei crud cu un gust amar. Unde va dupa o suta de ani sa descoperit, ca daca boabele in prealabil se prajesc, atunci gustul la

produsele din ciocolata devine mai moale si placut. Apoi sa adaugat zahar. In 1875 dupa cati va ani de experimentare, in cacao-pasta sa

adaugat lapte. Ca rezultat, ciocolata din lapte!!! Si acum, cand atatia ani de "mutatie" a ciocolatei au ramas in urma, noi putem sa ne desfatam

(savuram) cu acest gust uimitor.

 

Romania, posibila piata pentru uleiul de palmier malaezian

 

 

Malaezia cauta piete noi in Europa, pentru a exploata stocurile mari de ulei de palmier pe care le detine, informeaza Hoover's. Conform declaratiilor oficiale, Malaezia are un surplus de ulei de palmier de 1,3 milioane tone.

 

Printre pietele potentiale se numara Polonia, Cehia si Romania, a declarat Peter Chin Fah Kui, ministrul agriculturii din Malaezia. In prezent, cele mai mari piete pentru exportul de ulei de palmier din Malaezia sunt China, India, Pakistan si Asia de Vest.

 

In plus, guvernul malaezian mai are in vedere un plan de transformare a excesului de ulei de palmier in biodiesel, care sa fie folosit drept combustibil in industria interna. Pentru varianta integrala,

aboneaza-te

 

 

 

Cu toate ca este folosit de putin timp in Statele Unite, uleiul de palmier este cel mai des folosit in diete  dupa uleiul de soia. In mod normal uleiul de palmier este folosit in industria alimentara, la fabricarea fursecurilor, aluaturilor, in procesul de fabricare a margarinei, la prajitul gogosilor, chipsurilor, sau se poate consuma ca atare. Nu contine acizi grasi   AVANTAJELE UTILIZARII ULEIULUI DE PALMIER   1. Efecte benefice asupra organismului uman cat si la utilizarea in industria alimentara 2. Balanta echilibrata de acizi grasi 3. Nu contine colesterol 4. Sursa bogata in vitaminele A si E    Uleiul de palmier si fractiunea sa lichida – oleina se utilizeaza pe plan mondial ca ulei de gatit, shortening si margarina.  De asemenea grasimile din palmier se incorporeaza in amestecuri utilizate pentru fabricarea diverselor produse alimentare si nealimentare   Va putem oferi : RBD Oleina de palmier   art cod: RBDP RBD Ulei de palmier       art cod: RBDPO

 

Uleiul de palmier ameninţă pădurile planeteide Andreea Ofiţeru (934 afisari, 2007-10-25)  

Prietenii Pământului au manifestat zgomotos la Bruxelles ... După ce au ajuns la concluzia că încălzirea globală e generată în primul rând de tăierea pădurilor, organizaţiile de mediu spun că toate industriile ce provoacă defrişări ar trebui să fie închise

Reprezentanţii asociaţiilor neguvernamentale de protecţia mediului protestează faţă de folosirea uleiului de palmier drept carburant pentru transport. Ei spun că cererea crescută a europenilor pentru acest tip de combustibil nu face decât să devasteze mediul în care cresc pădurile naturale din Asia, unde se defrişează păduri seculare pentru a planta palmieri.

Un raport recent al Asociaţiei „Prietenii pământului" arată că unul dintre cei mai mari comercianţi de ulei de palmier, Wilmar, taie ilegal pădurile indoneziene şi nu ţine cont de drepturile localnicilor. Suprafeţele despădurite sunt folosite pentru infiinţarea fermelor de palmieri, în scopuri pur comerciale, fără a ţine cont de impactul asupra mediului.

Pentru că studiile arată pericolul provocat de angajamentul recent al europenilor de a înlocui 10% din carburanţii folosiţi pentru transport cu ulei de palmier, reprezentanţii Asociaţiei „Prietenii pământului" au cerut Uniunii Europene să renunţe la importul de ulei de palmier. În prima săptămână din luna octombrie, când la Bruxelles a avut loc întâlnirea organizaţiei „Masa Rotundă pentru Sustenabilitatea Uleiului de Palmier", asociaţie care certifică plantaţiile de palmieri, mai mulţi activişti ecologişti au protestat zgomotos în faţa clădirii unde a avut loc reuninea.

„Prietenii pământului" au spus atunci că Uniunea Europeană ar trebui să renunţe la folosirea uleiului de palmier pentru energie şi transport, pentru că acest fapt ar duce la plantaţii cu mult mai mari decât în prezent, care nu ar fi sustenabile. De exemplu, Indonezia şi Malaysia au un plan de a-şi dubla suprafeţele de palmieri la 22 milioane de hectare.

Certificate pentru plantaţii În aceste condiţii, asociaţia „Masa Rotundă pentru Sustenabilitatea Uleiului de Palmier" (RSPO) nu poate soluţiona problemele care apar din cererea crescută de ulei de palmier. Marile companii vor cu tot dinadinsul să obţină certificate pentru plantaţii chiar dacă acestea, între timp, au devenit terenuri pentru culturi agricole. Acesta este unul dintre defectele sistemului de certificare al RSPO, când o plantaţie poate fi certificată ca sustenabilă chiar dacă, indirect, a cauzat despădurire.

Tăierea pădurilor a sporit încălzirea globală Un alt studiu al cercetătorilor olandezi de la Wetlands International arată că dioxidul de carbon emanat în atmosferă în urma aprinderii turbei din terenurile din Indonezia şi Malaysia a dus la încălzirea globală. Climatologul Marcel Silvius compară beneficiile uleiului de palmier cu dezastrul ecologic al defrişării pădurilor asiatice pentru plantarea de palmieri. El pretinde că prin cultivarea palmierilor nu mai poate fi controlată emanaţia de dioxid de carbon în atmosferă.

Mai puţin CO2 Cu toate acestea, specialiştii au recunoscut că biodieselul obţinut din uleiul de palmier din Malaysia produce cu 80% mai puţin CO2 în comparaţie cu carburanţii fosili.

Recent, Peter Chin, ministrul malaysian responsabil cu uleiul de palmier, declara că industria uleiului de palmier ţine cont de problemele ridicate de ONG-uri privind menţinerea biodiversităţii şi a pădurilor, dar spune că mai sunt multe de făcut. „Angajamentul nostru e să ţinem seama de cerinţele organizaţiilor neguvernamentale pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon şi pentru adoptarea practicilor agricole care conservă pădurile", a spus Peter Chin.

Acesta a anunţat că rezerva de ulei de palmier brut a crescut cu 2,7% faţă de luna august, adică la 1,6 milioane de tone. Chin a mai spus că, în 2007, vor fi exporturi-record din cauza cererii mari de pe pieţele internaţionale. Vânzări-record în 2007 Analiştii spun că firmele care plantează palmieri vor avea vânzări uriaşe până la sfârşitul anului.

Cei mai mari importatori sunt europenii, care acceptă şi preţurile destul de ridicate de anul acesta. Prognozele arată că şi anul viitor uleiul va fi scump, din cauza producţiei slabe din sud-estul Asiei şi Chinei.

87% din pădurile malaysiene au devenit plantaţii de palmier

Un raport despre impactul producţiei de ulei de palmier, publicat în 2005 de Asociaţia „Prietenii pământului" arată că, între anii 1985 şi 2000, dezvoltarea plantaţiilor de ulei de palmier a fost responsabilă pentru despădurirea a 87% din suprafeţele Malaysiei. În Sumatra şi Borneo, aproape patru milioane de hectare de pădure au fost schimbate în ferme de palmieri.

În prezent, numărul de hectare a ajuns la şase milioane în Malaysia şi 16,5 milioane în Indonezia. Aproape toate pădurile sunt în pericol de a fi tăiate, chiar şi Parcul Naţional Tanjung Putting din Kalimantan. Astfel, multe specii, precum urangutanul, rinocierul,

tigrul, gibonul şi tapirul, sunt pe cale de dispariţie. Mii de băştinaşi au fost expulzaţi de pe pământurile lor, iar alţi 500 de indonezieni au fost torturaţi atunci când au încercat să se opună.

Focurile din pădure care învăluie adesea regiunea în fum sunt făcute de crescătorii de palmieri. Întreaga regiune e transformată astfel într-un imens câmp de ulei vegetal.

Înainte ca palmierii de ulei să fie plantaţi, pădurile, care înmagazinează o cantitate mare de dioxid de carbon, sunt arse. Plantaţiile sunt transformate apoi în păduri mlăştinoase, care, după ce se usucă, se tranformă în turbă. Cum turba uscată se oxidează, cantitatea de dioxid de carbon e mult mai mare.

Istoria uleiului de palmier

Din fructele palmierului se prepară şi untdelemnulUleiul de palmier e folosit foarte mult de populaţia africană pentru gătit. Comercianţii europeni care făceau comerţ în partea de vest a Africii au văzut că uleiul e ieftin şi bun şi l-au luat pentru consum încă de la începutul secolului XlX. Pentru a face profit din comercializarea uleiului, englezii au plantat palmieri în Confederaţia Asante, unde existau mulţi sclavi. În anul 1870, uleiul de palmier a început să fie folosit pentru fabricarea săpunurilor, precum Palmolive.

În 1917, uleiul de palmier a fost introdus în Malaysia, prin înfiinţarea primei plantaţii de palmieri de către proprietarii englezi. Din 1960, guvernul a plantat foarte mulţi arbori cu scopul de a eradica sărăcia. Fiecare plantaţie era întinsă pe patru hectare de teren. În 2004, Malaysia a produs 14 milioane tone de ulei de palmier de pe 38.000 kilometri pătraţi, fiind cel mai mare exportator de ulei de palmier din lume.

Urangutanul va dispărea în 2012

Specialiştii de la Naţiunile Unite avertizează în studiul „Ultima şansă pentru urangutan - starea de urgenţă", că pădurile naturale din Indonezia şi Malaysia sunt distruse cu o aşa de mare rapiditate, că 98% din acestea pot fi distruse până în 2022.

Urangutanul, mascota naţională a Malaysiei, poate să dispară mult mai devreme faţă de previziunile anterioare. Fundaţia britanică pentru supravieţuirea urangutanului avertizează că despădurile rapide care au loc în prezent pot duce la dispariţia mamiferului în 2012.

»Planul «Mesei Rotunde pentru Sustenabilitatea Uleiului de Palmier» de a preveni distrugerea pădurilor în ţările producătoare are deficienţe şi e destinat eşecului în cazul în care cererea Uniunii Europene pentru ca uleiul de palmier să fie folosit ca energie şi carburant pentru transport continuă

Paul Clerk, preşedintele Asociaţiei „Prietenii pământului"

Uleiul de palmier

Calit ăţile nutritive superioare ale uleiului de palmier l-au transformat într-un ingredient preferat în numeroase feluri de mâncare. Cercetări efectuate în Statele Unite au demonstrat faptul că uleiul de plmier este bogat în vitaminele A şi E. Studii recente indică de asemenea faptul că uleiul roşu de palmier, bogat în vitamina A  este un important supliment în prevenirea deficitului de vitamina A la copii. Efectul antioxidant al vitaminei E este important pentru sănătate acţionând împotriva îmbătrânirii şi împotriva cancerului dar şi în industrie. Uleiul de palmier pur este uleiul preparat tradiţional şi care îşi păstrează

nutrienţii naturali reprezentaţi de caroteni (precursori ai vitaminei A) şi tocotrienoli cu efect antioxidant (vitamina E). Uleiul de palmier de tip RBD (rafinat, dezodorizat şi decolorat) din care aceşti nutrienţi au fost eliminaţi este un ulei transparent. Uleiul de palmier se obţine din fructele unei specii de palmier tropical (Elaeis guineensis) care este originar din Africa. Acest tip de palmier a fost cultivat în Asia de Sud-Est la începutul anilor 1900 şi Malaezia este acum lider mondial în exportul de ulei de palmier.În forma lui originală, uleiul de palmier este roşu, culoare datorată concentraţiei crescute de caroteni (Vitamina A) şi tocoferoli (Vitamina E). Acesta este un ulei tradiţional utilizat ca sursă nutritivă de mai bine de 5000 de ani în Africa. În zonele non-tropicale, la temperature mai reci, uleiul tinde să fie portocaliu, de culoarea morcovului. Uleiul de palmier este bogat în antioxidanţi!Acest efect natural se manifestă prin îndepărtarea radicalilor liberi de oxigen şi are astfel rol protector împotriva îmbătrânirii celulare, a aterosclerozei, a cancerului, a artritelor şi a bolii Alzheimer. Cea mai bogată sursă de carotenoizi!Uleiul roşu de palmier are o biodisponibilitae foarte mare a nutrienţilor antioxidanţi (proporţia nutrienţilor antioxidanţi care este utilizată de organism) faţă de alte surse vegetale şi este un supliment excelent de tocoferoli, tocotrienoli pentru persoanele care nu consumă suficientă vitamina E, dar şi de carotenoizi. Este considerat cea mai bogată sursă de carotenoizi  cu concentraţii de 700-1000ppm. Aceasta reprezintă de 30 de ori mai mult decât conţinutul de carotenoizi al morcovilor. Există peste 600 de tipuri diferite de carotenoizi- pigmenţi roşii, galbeni şi portocalii care dau plantelor culoarea vie. Majoritatea fructelor şi legumelor conţin concentraţii variate de carotenoizi, dar culoarea lor este adesea acoperită de clorofila (verde) conţinută de aceste plante. Uleiul roşu de palmier conţine o concentraţie crescută de beta- şi alfa-caroten, care reprezintă cam 90% din onţinutul total de carotenoizi. Important este faptul că uleiul roşu de palmier este una din puţinele surse alimentare de alfa-caroten, care s-a demonstrat a avea un afect anticancerigen mai puternic decât beta-carotenul. Cel mai studiat şi mai cunoscut efect al carotenoizilor este acela de a fi precursor al vitaminei A. Vitamina A poate fi produsă de organism din unii carotenoizi, mai ales din beta-caroten. Cercetătorii consideră că, datorită concentraţiei crescute de carotenoizi, uleiul roşu de palmier îmbunătăţeşte funcţia sistemului imun, protejează împotriva deficitului de vitamina A şi de unele forme de cancer. Folosirea uleiului roşu de palmier pentru gătit are numeroase beneficii pentru sănătate, reduce riscul apariţilor trombilor sangvini şi al aterosclerozei, reduce nivelul de cholesterol din sânge, al LDL-colesterolului (colesterolul "rău") şi al trigliceridelor, creşte nivelul HDL-colesterol (colesterolul "bun"), previne trombozele, ajută la normalizarea tensiunii arteriale, protejează împotriva unor forme de cancer şi împotriva deficitului de vitamină A. Uleiul de palmier conţine un amestec de acizi graşi sănătoşi: 10% acizi graşi polinesaturaţi, 40% acizi graşi mononesaturaţi, şi 50% acizi graşi  saturaţi. Acizii graşi saturaţi sunt reprezentaţi de acid palmitic în proporţie de 45% şi acid stearic 5%. Acizii graşi nesaturaţi sunt 39% acid oleic (mononesaturat) şi 10% acid linoleic

(polinesaturat). Acidul palmitic, un acid gras esenţial saturat de tip 6-omega, este important pentru aport de energie care nu creşte nivelul glicemiei sau al insulinemiei. Deşi este un acid gras saturat, el face parte dintre acei acizi graşi saturaşi cu effect benefic asupra organismului, având efect de îmbunătăţire al profilului lipidic. Uleiul de palmier este sursă de calorii uşor digerabile care nu necesită creşterea insulinei din sânge. Nu cauzează sindrom X metabolic şi nici nu creşte nivelul de LDL-cholesterol sau de trigliceride. Uleiul de palmier nu este hidrogenat, nu necesită pentru procesare solvenţi toxici cum este hexanul şi nu conţine acizi graşi nesănătoşi de tip "trans". Majoritatea uleiurilor, prin expunere ca căldură, lumină sau oxigen îşi pierd calităţile. Uleiul roşu de palmier este protejat prin conţinutul crescut de antioxidanţi, având o rezistenţă naturală la oxidare şi râncezire. Este sigur pentru a fi folosit la gătit şi s-a demonstrat că folosit la temperaturi înalte nu modifică profilul lipidic al organismului. Pentru un ulei care conţine acizi graşi esenţiali (pe care organismul nu îi poate produce, singura lor sursă fiind externă) este extrem de rezistent la temperaturi înalte, deci poate fi folosit în siguranţă pentru gătit. Comparaţia între uleiul de palmier şi alte uleiuri-uleiul roşu de palmier conţine mai mulţi antioxidanţi şi vitamina E dacât alte uleiuri. -nici un alt tip de ulei nu conţine o cantitate mai mare de carotenoizi. -conţine un amestec de acizi graşi sănătoşi: 10% acizi graşi polinesaturaţi, 40% acizi graşi mononesaturaţi, şi 50% acizi graşi  saturaţi, similar cu ţesutul adipos al oamenilor care au o dietă obişnuită,-rămâne stabil când este folosit la gătit la temperaturi înalte, -nu este hidrogenat, nu necesită pentru procesare solvenţi toxici cum este hexanul şi nu conţine acizi graşi nesănătoşi de tip "trans",-uleiul de măsline, care era considerat cel mai sănătos ulei pentru gătit este sărac în acizi graşi polinesaturaţi şi vitamina E, bogat în acizi graşi mononesaturaţi şi nu este stabil la temperaturi înalte când este folosit pentru gătit. ConcluziiUleiul de palmier este un ulei excelent pentru uz general. Dar deşi este un ulei de calitate foarte bună, recomandăm suplimentarea sa cu un aport de acizi graşi de tip 3-omega care se găsesc în uleiul de peşte, ulei de in, ulei de cânepă, seminţe de in. Un studiu a demonstrat faptul că uleiul de palmier utilizat concomitent cu uleiul de peşte îmbunătăţeşte nivelul de lipide şi de lipoproteine din sânge şi scade riscul de afectare cardiovasculară. Acizi graşi de tip 6-omega se pot obţine şi din nuci, soia, floarea soarelui.

Palmierul Oleaginos         Palmierul oleaginos (Elaeis guinensis si Elaeis melanococcd) este un arbore care creste in Africa Centrala si in alte tari din zonele tropicale. Acest palmier cu trunchiul drept, neramificat poarta in varf o coroana bogata de frunze palmate. Fructele sale ating dimensiuni destul de mari si sunt foarte bogate in grasimi, in interiorul acestor fructe se gasesc samburi, inchisi intr-o coaja lemnoasa. Raportul dintre partea carnoasa, invelisul samburelui si miez (fata de greutatea totala a fructului) variaza astfel: partea carnoasa reprezinta 23-70%; invelisul lemnos - 15-60% si miezul - 10-30%. Continutul in grasime al pulpei fructului variaza intre 45 si 65%. A) Uleiul extras din pulpa fructului este diferit din punctul de vedere  al  compozitiei  chimice  fata  de  cel obtinut  din  miezul samburelui. Uleiul care provine din pulpa fructului se obtine prin presare la rece si prezinta gust si miros placut, insa dupa extractie poseda o aciditate mare, care in timpul depozitarii creste neintrerupt pana la 50%.         In Africa, uleiul obtinut de la acest palmier este intrebuintat in alimentatie, iar in tarile europene se utilizeaza in industria sapunului si la fabricarea lumanarilor.Caracteristicile fizico-chimice ale uleiului de palmier oleaginos sunt urmatoarele:

densitatea (la 15°C) 0,921-0,948;punctul de topire 32-42°C;

punctul de congelare intre -31 si -38°C;indicele de refractie (la 40°C) 4482-1,4573;

indicele de saponificare 96-210;indicele de iod 34-58.

        Continutul in acizi saturati ajunge la 50%, din care: palmitic pana la 80% si substante nesaponificabile 0,3%.B) Untul de samburi de palmier oleaginos se extrage din samburii fructului acestui palmier, prin presare sau extractie cu solventi si apoi, prin rafinarea produsului extras sau presat. Miezul samburelui separat  de  invelisul   lemnos  contine  40-55%  grasime,   care se deosebeste de uleiul extras din pulpa fructului printr-o cantitate insemnata de acizi volatili.         Uleiul proaspat obtinut din miezul samburelui de palmier aseamana la consistenta cu untul de vaca topit si devine masa solida la temperatura de 15-20°C. El are o culoare galbuie si un gust placut de nuca, insa prin pastrare indelungata se scindeaza repede si capata un gust intepator.         In compozitia uleiului extras din miezul samburelui de palmier intra urmatorii acizi:

acizi saturati: o acidul capronic pana la 2%; o acidul caprilic 3-5%; o acidul caprinic 3-6%; o acidul lauric 50-55%; o acidul miristic 12-16%; o acidul palmitic 7-9%; o acidul stearic 1-7%;

acizi nesaturati: o acidul oleic 4-16% o acidul linolic pana la 1%.

        Uleiul de samburi de palmier se intrebuinteaza pe cale industriala la fabricarea sapunului si a lumanarilor.Caracteristicile fizico-chimice ale uleiului  de  samburi  de palmier sunt urmatoarele:

densitatea (la 15°C)  0,950-0,953;punctul de topire   25-30°C;

indicele de congelare  intre -23 si -28°C;indicele de refractie (la 40°C)  1,4495-1,4497;

indicele de saponificare  250-260;indicele acizilor volatili(solubili in apa) 4,5-7,0;

indicele de iod  12,0-17,6;substante nesaponificabile   0,4%;

umiditatea maxima   0,50%;aciditatea (in acid oleic) maximum 0,56%.

 

Avioanele vor zbura cu ulei de palmierhttp://www.gandul.info/avioanele-vor-zbura-ulei-palmier.html?4588;844169Uleiul de palmier ar putea deveni un combustibil de avion eficient şi nepoluant în următorii doi ani, iar Brazilia – a cărei aviaţie militară a testat încă din 1984 un avion propulsat de etanol obţinut din trestie de zahăr – va deveni primul producător şi utilizator al acestui biocombustibil. Speranţa ca până şi aeronavele de pasageri să poată zbura cu acest biocombustibil îi aparţine profesorului brazilian Expedito Parente, câştigătorul în 2005 al premiului ONU intitulat „Blue Sky Award", care se oferă anual pentru inovaţii privind sursele de energie reînnoibilă. Parente a dezvăluit reporterilor Le Monde că experimentează un nou biocombustibil obţinut din uleiul de palmier şi are un contract de colaborare cu gigantul aeronautic Boeing, care proiectează avioane care să poată funcţiona exclusiv pe baza acestui „biokerosen". Uleiul de palmier e obţinut mai ales din seminţele speciei babassu, caracteristică Americii de Sud. Anual, în lume se produc circa 28 milioane tone de ulei de palmier folosit pentru alimentaţie, dar s-ar putea produce mult mai mult dacă operatorii aerieni şi-ar da seama cât de mult le-ar scădea costurile de exploatare ale avioanelor şi cum ar putea scăpa de eticheta de „vinovaţi" pentru încălzirea climei, investind în biocombustibili.

Profesorul brazilian consideră că, odată cu creşterea preţului la petrol şi înmulţirea semnalelor de alarmă că ţiţeiul extrase ieftin se cam termină, a sosit momentul investiţiilor în ulei de palmier. De posibilitatea utilizării de „biokerosen" se interesează chiar şi NASA, în timp ce economia braziliană sigur va profita de invenţia profesorului Parente. În prezent, Brazilia deţine primul loc în privinţa folosirii de biocombustibili, minimum 20 la sută din benzina vândută în această ţară conţinând etanol, în timp ce jumătate din vehiculele braziliene sunt capabile să funcţioneze exclusiv cu biocombustibili. _________________http://www.conceptwizard.com/pipeline_of_hatred.html