turismul religios
DESCRIPTION
strategii de turismTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ŞCOALA DOCTORALĂ SIMION MEHEDINŢI – NATURĂ ŞI
DEZVOLTARE DURABILĂ
DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL,
CU DEOSEBIRE A CELUI RELIGIOS ŞI DE
PELERINAJ ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
- REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. ION MARIN
DOCTORAND:
TATOMIR EMANUEL
BUCUREŞTI
- 2010 -
UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE
ŞCOALA DOCTORALĂ SIMION MEHEDINŢI – NATURĂ ŞI
DEZVOLTARE DURABILĂ
DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL,
CU DEOSEBIRE A CELUI RELIGIOS ŞI DE
PELERINAJ ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
- REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT -
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF. UNIV. DR. ION MARIN
DOCTORAND:
TATOMIR EMANUEL
BUCUREŞTI
- 2010 -
MOTTO:
„De la Zamolxe şi Burebista rege,
Văzut-ai fulgerul alb al romanilor
Ca şi spulberul negru al hunilor;
Ci ai rămas sub vechea lege, Făgăraş
Cuib al zăganilor şi al străbunilor!”
Mihail Sadoveanu
Ţara Făgăraşului un creuzet de popoare, culturi, confesiuni şi religii apărute şi dezvoltate în
mod aproape concomitent pe o suprafaţă echivalentă cu cea a Belgiei, în care n-a funcţionat însă
niciodată, într-o convieţuire de aproape un mileniu, reţeta unui „melting pot”. Şi în Ţara
Făgăraşului, la fel ca în Boemia, Silezia sau Tirolul de sud avem de-a face, mai degrabă, cu un
„salad pot”, unde oameni, oraşe, obiceiuri şi aspiraţii de semn diferit nu s-au amestecat niciodată, ci
împreună au încercat să facă faţă vicisitudinilor istoriei. Împreună, aceste entităţi separate: români,
maghiari, saşi, au creat, prin concurenţă, un întreg mai preţios decât suma părţilor.
Aici între Sibiu şi Braşov care aparţin complexei denumiri de „Siebenbürgen” şi în drum
spre ele, au fost ridicate mănăstirile ortodoxe cu fresce interioare şi biserici fortificate în satele
dimprejur şi se fac demersuri pentru ca siturile istorico-culturale de la Cincşor şi Cincu să fie
înscrise pe lista Patrimoniului Umanităţii (UNESCO).
„Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”.
André Malraux
CUPRINS
Argument
PARTEA I Pg.
PREOCUPĂRI ÎN DOMENIUL CUNOAŞTERII ŞTIINŢIFICE A ŢĂRII FĂGĂRAŞULUI
ŞI A POTENŢIALULUI TURISTIC AL REGIUNII...........................................................................................3
CAPITOLUL I
CONCEPTE ŞI TERMENI PRIVIND DEFINIREA NOŢIUNII DE TURISM CULTURAL,
RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ
1.1. Conceptul de turism..........................................................................................................................................4
1.2. Termeni din sfera geografiei turismului..........................................................................................................4
CAPITOLUL II
RESURSELE TURISTICE ATRACTIVE, APARŢINÂND CADRULUI NATURAL CA SUPORT ŞI
INFLUENŢĂ A ELEMENTELOR TURISMULUI CULTURAL, RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ ÎN ŢARA
FĂGĂRAŞULUI
2.1. Ţara Făgăraşului...............................................................................................................................................6
2.2. Poziţia geografică şi limitele zonei studiate, element de referinţă în dezvoltarea şi
specificitatea activităţilor turistice....................................................................................................................7
2.3. Regiune cu grad de favorabilitate relativ limitat pentru turismul cultural, religios şi de
pelerinaj.......................................................................................................................................................... 8
2.3.1. Relief accidentat, greu accesibil şi impropriu prezenţei obiectivelor aparţinând turismului cultural,
religios şi de pelerinaj........................................................................................................................9
2.3.2. Condiţii climatice restrictive într-o bună parte a anului având în vedere durata
limitată a deplasării……...................................………………………..............................................13
2.3.3. Sistemul hidrografic ca potenţial turistic atractiv.................................................................................16
2.3.4. Biodiversitatea ca potenţial turistic pentru cunoaştere şi valorificare………….………………….....17
2.4. Regiune cu grad ridicat de favorabilitate pentru turismul cultural, religios şi de pelerinaj.............................21
2.4.1. Relief puţin accidentat, uşor accesibil şi favorabil apariţiei aşezărilor umane, dar şi a obiectivelor
incluse în patrimoniul cultural, religios şi de pelerinaj.....................................................................22
2.4.2. Condiţii hidro-climatice favorabile desfăşurării tuturor activităţilor turistice.....................................24
2.4.3. Biopedodiversitatea ca element ştiinţific cu valoare estetică în procesul atractivităţii turismului
cultural-religios….............................................................................................................................26
2.4.4. Mediul geografic şi tipuri de peisaje în Ţara Făgăraşului………………....………………………....28
CAPITOLUL III
AŞEZĂRI, OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI CA MATRICE ÎN DEZVOLTAREA
TURISMULUI CULTURAL, CU DEOSEBIRE A CELUI RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ
3.1. Ţara Făgăraşului – veche vatră de istorie românească ……………………...................................................32
3.2. Consideraţii cu privire la toponimia aşezărilor din Ţara Făgăraşului..............................................................32
3.3. Spaţiul rural – resursă pentru dezvoltarea turismului verde (agroturismului).................................................33
3.4. Staţiunile climaterice şi balneoclimaterice......................................................................................................34
3.5. Resursele turistice etnografice……………………………………………………..…...................................35
3.5.1. Obiceiurile, tradiţiile, portul, jocurile şi cântecele populare……………………................................35
3.5.2. Bucate şi băuturi din Ţara Făgăraşului………………………………………………..………….......37
PARTEA a II –a
CAPITOLUL IV
RESURSELE TURISTICE DE PROVENIENŢĂ ANTROPICĂ CU POTENŢIAL MAJOR
ÎN PROMOVAREA TURISMULUI CULTURAL CU PRECĂDERE A CELUI
RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
4.1. Edificii istorice: castrele romane, cetăţile şi castelele cu rol de apărare..........................................................38
4.1.1. Castrele romane.....................................................................................................................................38
4.1.2. Cetăţile..................................................................................................................................................39
4.1.3. Castele...................................................................................................................................................40
4.2. Edificiile religioase..........................................................................................................................................40
4.2.1. Bisericile din oraşele Făgăraş şi Avrig.................................................................................................44
4.2.2. Mănăstirile şi Schiturile ortodoxe din Ţara Făgăraşului……………..................................................45
4.2.3. Bisericile fortificate din Ţara Făgăraşului………………………………................................…......46
4.2.4. Lăcaşuri vechi de cult din Ţara Făgăraşului.......................................................................................48
4.3. Alte edificii culturale.......................................................................................................................................49
4.3.1. Muzeele................................................................................................................................................50
4.3.2. Casele memoriale.................................................................................................................................50
4.4. Edificiile economice cu funcţie turistică.........................................................................................................51
4.4.1. Tunelele................................................................................................................................................51
Tunelul rutier Bâlea din Munţii Făgăraşului.....................................................................................51
4.5. Monumente şi Statui........................................................................................................................................51
4.6. Activităţile umane cu funcţie turistică.............................................................................................................52
4.6.1. Hramurile şi pelerinajele religioase în Ţara Făgăraşului......................................................................52
CAPITOLUL V
INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
5.1. Capacităţile de cazare şi alimentaţie publică...................................................................................................54
5.1.1. Bazele de cazare principale..................................................................................................................54
5.1.2. Bazele de cazare secundare (complementare)......................................................................................54
5.2. Căile şi mijloacele de transport turistic............................................................................................................57
5.3. Dotările pentru agrement şi cură......................................................................................................................59
5.4. Dotările auxiliare şi complementare................................................................................................................59
CAPITOLUL VI
CIRCULAŢIA TURISTICĂ..................................................................................................................................59
CAPITOLUL VII
PROTECŢIA ŞI CONSERVAREA RESURSELOR TURISTICE CU DEOSEBIRE A CELOR CULTURALE
7.1. Impactul ecologic al turismului în Ţara Făgăraşului.......................................................................................60
7.2. Acţiuni de protecţie a mediului înconjurător şi a potenţialului turistic în general..........................................62
CAPITOLUL VIII
TIPURI ŞI FORME DE TURISM ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
8.1. Tipuri de turism...............................................................................................................................................62
8.2. Forme de turism inclusiv cel cultural, cu deosebire religios şi de pelerinaj...................................................63
CAPITOLUL IX
STRATEGII DE OPTIMIZARE ŞI VALORIFICARE A OFERTEI TURISTICE ÎN GENERAL A
CELEI CULTURAL–RELIGIOASE ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI...........................................................65
CONCLUZII GENERALE.........................................................................................................................66
BIBLIOGRAFIE SELECTVĂ...................................................................................................................68
DOMNULUI PROF. UNIV. DR. ION MARIN
CEL CARE MI-A ÎNDRUMAT PAŞII SPRE CERCETARE…
ŞI FRUMOS…
1
ARGUMENT
Turismul, ca activitate umană în continuă evoluţie, s-a format şi dezvoltat în interacţiune cu mediul
geografic natural, care a exercitat permanent o influenţă directă în dezvoltarea societăţii, în ansamblul său.
Cadrul de desfăşurare a activităţilor specifice acestui domeniu, respectiv mediul turismului, trebuie să
beneficieze de valenţe turistice, a căror valoare potenţială calitativă şi cantitativă este în măsură să determine
un anumit flux de turişti. Ca rezultat al acţiunii modelatoare a factorilor naturali, pe de-o parte, iar pe de altă
parte a celor antropici asupra mediului, potenţialul turistic al unui teritoriu, indiferent de suprafaţa pe care se
desfăşoară, reprezintă o manifestare spaţial – funcţională a capacităţilor habitatului respectiv de a susţine
activităţi specifice domeniului turismului. Ţara Făgăraşului reprezintă prin complexitatea peisagistică,
diversitatea, valoarea calitativă şi cantitativă a resurselor turistice naturale şi antropice un spaţiu de
importanţă majoră, prioritar pentru implementarea strategiilor de dezvoltare a turismului cultural, religios şi
de pelerinaj. Unicitatea sa, conferită de superlativele geografice naturale şi antropice, imprimat de modul
îmbinării componentelor de mediu asigură favorabilitatea maximă pentru formarea şi dezvoltarea unei
destinaţii şi a unui produs turistic competitiv. În contextul tendinţei ascendente înregistrate în ultimii ani în
cererea internaţională, se manifestă tendinţe de creştere pentru turismul cultural, religios şi de pelerinaj,
asociat cu turismul bazat pe natură impunându-se, astfel, reconsiderarea şi reorganizarea în general a
turismului din acest spaţiu, prin identificarea disfuncţionalităţilor, analiza şi evaluarea potenţialului turistic, a
caracteristicilor cererii şi ofertei. Lucrarea de faţă „DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL, CU
DEOSEBIRE A CELUI RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI”, vizează într-o
primă etapă:
analiza complexă a fondului turistic natural şi antropic, în special a celui antropic, cu numeroase
vestigii istorice, unele cu vechime milenară, edificii religioase, apoi culturale, a unor activităţi umane care se
îndreaptă spre acest domeniu: hramurile şi pelerinajele religioase, resursele turistice etnografice ca:
obiceiurile, portul, jocurile şi cântecele populare, ocupaţiile şi meşteşugurile ţărăneşti, a arhitecturii şi
uneltelor ţărăneşti tradiţionale.
oferă un model de analiză a valorii resurselor turistice naturale şi antropice, a infrastructurii şi
circulaţiei turistice, a impactului general al turismului în Ţara Făgăraşului.
se propune extinderea perimetrului cercetat al Ţării Făgăraşului, prin includerea teritoriilor limitrofe,
legate intrinsec de aceasta, fie prin apartenenţa lor la o anumită zestre turistică (ex: satele din depresiunea
Hoghiz - Veneţia), fie prin conexiunile de ordin funcţional (ex: prezenţa căilor de comunicaţie, a unităţilor de
cazare, a serviciilor specifice, a obiectivelor turistice numeroase aflate de-a lungul sau în imediata apropiere
a crestei alpine). Prin urmare am inclus Ţării Făgăraşului şi spaţiul alpin al Munţilor Făgăraşului. Cele de
mai sus ne-au obligat la o extindere a spaţiului analizat, dincolo de limitele propriu-zise ale Ţării
Făgăraşului, având în vedere interconexiunile şi interdependenţele statuate de-a lungul timpului între aceste
entităţi naturale şi umane.
2
Teza de doctorat cuprinde 9 capitole, în cadrul textului fiind prezentate hărţi, schiţe de hărţi, grafice,
tabele, poze, anexe, etc. Structura lucrării cuprinde două părţi: în partea I, a considerentelor conceptuale, a
resurselor turistice atractive aparţinând cadrului natural. În partea a II-a, a resurselor turistice antropice, a
obiectivelor turistice istorice şi cultural-religioase, a infrastructurii şi circulaţiei turistice, a protecţiei şi
conservării resurselor turistice şi a tipurilor şi formelor de turism, a strategiilor de optimizare şi valorificare a
ofertei turistice a regiunii, concluzii generale, anexe, etc. Prin atingerea obiectivelor tezei de doctorat ne
propunem să contribuim la fluxul celor mai recente publicaţii din domeniile prezentate în stadiul cunoaşterii
actuale a turismului în Ţara Făgăraşului, iar rezultatele acestor analize, concretizate în materiale cartografice
sugestive pot constitui un punct de plecare pentru studiile complexe interdisciplinare care se impun a fi
realizate în vederea valorificării eficiente şi durabile a potenţialului turistic natural şi antropic, activ şi latent.
Acest demers de cercetare a literaturii geografice, istorice, sociologice, de artă şi arhitectură, etc., româneşti
şi străine, a fost completat cu identificarea pe teren a elementelor noi care au intervenit în structura spaţial –
funcţională a regiunii, cu numeroase vizite de documentare în căutarea de noi informaţii şi documente, poze,
completate cu o serie de date obţinute de la numeroase instituţii de specialitate: Agenţia Naţională de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), Centrul Naţional de Geodezie, Cartografie, Fotogrametrie şi
Teledetecţie, Staţiile meteorologice de la Făgăraş şi Bâlea Lac, Primării, Agenţii de Turism, Institutul
Naţional de Statistică Direcţiile Judeţene Braşov şi Sibiu, Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa, Ocolul
Silvic: Avrig, Arpaş, Făgăraş, Direcţia Apelor: Sibiu, Braşov, Hoteluri, Cabane, Pensiuni, etc.
În elaborarea acestei lucrări, un ajutor deosebit am primit din partea coordonatorului ştiinţific,
domnul prof. univ. dr. ION MARIN, care m-a încurajat şi sfătuit cu generozitate în toată perioada de
pregătire şi redactare a lucrării, fără de care nu o puteam realiza şi căruia îi adresez, pe această cale, cele mai
sincere mulţumiri.
Aduc mulţumiri tuturor cadrelor didactice din catedra de geografie regională a „Facultăţii de
Geografie” a Universităţii din Bucureşti, precum şi tuturor instituţiilor care m-au sprijinit în obţinerea datelor
şi informaţiilor necesare pentru finalizarea studiului de faţă.
Tuturor, sincere mulţumiri!
3
PARTEA I
PREOCUPĂRI ÎN DOMENIUL CUNOAŞTERII ŞTIINŢIFICE A ŢĂRII FĂGĂRAŞULUI
ŞI A POTENŢIALULUI TURISTIC AL REGIUNII
Ţara Făgăraşului a fost cercetată, de-a lungul timpului, de specialişti din diverse domenii, în special
în contextul problematicii geografice. Depresiunile Făgăraşului şi Sibiului, în ansamblul lor, au fost studiate
de academicianul V. Tufescu, în anul 1956. Madeleine Alexandru a elaborat o serie de consideraţii, cu
privire la relieful Depresiunii Sibiului. Grigore Posea evidenţiază în „Ghidul excursiilor”, publicaţie realizată
în urma Simpozionului de Geomorfologie aplicată, (Bucureşti, 1967), caracteristicile geomofologice ale
Depresiunii Sibiu – Sălişte. În anul 1970, L. Badea publică în „Ghidul excursiilor”, Simpozionului de
geografie fizică a Carpaţilor Româneşti (Bucureşti, 1970), un studiu referitor la morfologia Depresiunii
Sibiului. Maria Sandu aduce noi precizări în privinţa reliefului, în lucrarea „Culoarul depresionar Sibiu –
Apold, studiu geomorfologic”, apărută în anul 1998 la Editura Academiei Române. Alte aspecte ale reliefului
acestui teritoriu au fost consemnate în studiile şi lucrările de specialitate semnate de: T. Morariu în 1961, V.
Mihăilescu şi V. Tufescu, în 1966, Grigore Posea, în 1967 – 1969.
Contribuţii majore pentru cunoaşterea şi înţelegerea evoluţiei morfologice a Masivului Făgăraş au
fost aduse în lucrările realizate de N. Popescu (1971, 1973, 1978, 1990), care a întreprins numeroase
cercetări în special în Depresiunea Făgăraşului, („Ţara Făgăraşului, studiu geomorfologic”, 1990). Acesta şi-
a îndreptat atenţia şi asupra zonei de contact dintre depresiune şi masiv pentru a putea demonstra provenienţa
materialelor care intră în alcătuirea celor trei nivele ale glacisurilor piemontane. Tot N. Popescu a mai
întreprins cercetări şi în cadrul masivului, asupra pediplenei carpatice („Le Pediplaine carpatique dans le
monts Făgăraş”, 1984) şi alături de M. Ielenicz, asupra evoluţiei versanţilor în regim periglaciar în sectorul
central al masivului (1981). În ceea ce priveşte studiile climatice întreprinse pentru spaţiul Masivului Făgăraş
şi Depresiunii Făgăraşului, literatura de specialitate se dovedeşte a fi relativ săracă, singurele lucrări fiind
reprezentate de regionările climatice şi analizele generale întreprinse la nivelul întregului lanţ carpatic,
asupra amplitudinilor de temperatură (Octavia Bogdan, Elena Mihai), asupra etajării şi specificului
climatului montan (Elena Dumitrescu), sau asupra repartiţiei precipitaţiilor atmosferice în raport cu
altitudinea (Gh. Neamu, Elena Teodoreanu).
În literatura naţională de specialitate pentru sfera geografiei turismului există numeroase studii de
potenţial turistic şi de amenajare turistică a spaţiului, însă majoritatea sunt realizate la scară naţională şi au
un puternic caracter teoretic. Dintre primele menţionăm studiile de potenţial turistic al României realizat de
M. Ielenicz (1974, 2006), M. Ielenicz şi M. Ghincea (2003), cele ale lui G. Erdeli şi I. Istrate 1996, M.
Cândea şi G. Erdeli, 2003 „Potenţialul turistic al României şi amenajarea turistică a spaţiului”. O altă lucrare
este dedicată turismului, de interes cu caracter general este cea publicată în 2001 de către P. Cocean şi S.
Deszi „Prospectare şi geoinformare turistică”, în care sunt menţionate câteva metode de inventariere a
elementelor de potenţial turistic. Cea mai recentă direcţie a studiilor din domeniul turistic, este îndreptată
către conceptul de durabilitate în turism, perceput sub diverse forme: turism durabil, ecoturism, turism rural,
agroturism. Conceptul apare integrat, fie ca un capitol alături de potenţial şi amenajări în lucrări ample de
geografie a turismului, (Cocean P., 1996, Neguţ S., Istrate I., 1991, Mac. I., 1992, Glăvan, 2005), sau de
economie a turismului (Minciu, 2000, Snack, Baron, Neacşu, 2001), fie în lucrări ce îşi concentrează
titulatura şi conţinutul asupra acestui subiect (Neacşu, 2000, „Turismul şi dezvoltarea durabilă”, Stănciulescu
(coordonator), Benedeck, Deszi, 2001 „Turismul rural în România – între deziderat şi realitate”, Nistoreanu,
2001 „Turism rural”, Popescu, 2001 „Dezvoltarea durabilă – prioritate în amenajarea turistică”, teză de
doctorat, Glăvan, 2003 „Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism”, Băltăreţu 2003 „Promovarea
ecoturismului – obiectiv major al strategiei dezvoltării turistice durabile”, teză de doctorat, Matei, 2004
„Ecoturism”).
Descrierea trăsăturilor definitorii pentru arhitectura monumentelor istorice, care reprezintă
importante obiective în cadrul potenţialului turistic al regiunii, a fost realizată de specialişti în domeniu, ca
de pildă: Avram Al. şi Bucur I., în anul 1999, Fabini H., în 1983 iar edificiile religioase, în prezent
4
importante puncte de atracţie turistică, au constituit tematica prezentată în diverse articole, cărţi, pliante sau
ghiduri turistice. Dintre autori, menţionăm: în anul 1936, Brătulescu V., despre bisericile din Transilvania, în
1970, Cristache – Panait Ioana şi Greceanu Eugenia, cu studii asupra bisericilor româneşti, declarate
monumente istorice din Ţara Făgăraşului. În anul 1996, Literat V., publică „Biserici vechi româneşti din
Ţara Oltului”, la editura Dacia. Ca parte componentă importantă a patrimoniului cultural al sudului
Transilvaniei, etnografia, folclorul, arta populară reflectată în arhitectura tradiţională; activităţi, meşteşuguri
şi instalaţiile tehnice folosite în mediul rural, procesul tehnologic utilizat pentru prelucrarea anumitor materii
prime etc., au constituit obiectul de studiu a numeroşi cercetători din acest domeniu.
CAPITOLUL I
CONCEPTE ŞI TERMENI PRIVIND DEFINIREA NOŢIUNII DE TURISM CULTURAL,
RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ
„Ţara Făgăraşului are potenţial în turismul rural, cultural, religios şi de pelerinaj”; (Jean – Claude
Baumgarten, preşedintele WTTC): Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (World Travel – Tourism
Council), cu ocazia vizitei în România şi la Făgăraş, în mai 2006.
Raportul WTTC aminteşte de importanţa turistică a Tării Făgăraşului, de zestrea sa naturală cu
frumuseţea şi sălbăticia munţilor Făgăraş, de zestrea culturală şi istorică a mănăstirilor ortodoxe de la poalele
munţilor, încărcate de istorie, de bisericile evanghelice fortificate, valori unice ale comunităţilor săseşti, de
tradiţiile populare etno – folclorice păstrate încă.
1.1. Conceptul de turism
Deşi este considerat, de cei mai mulţi dintre specialişti, ca un fenomen propriu perioadei
contemporane, prin care se valorifică potenţialul turistic al unui spaţiu, turismul, s-a cristalizat la sfârşitul
secolului XIX şi, astfel, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din acea perioadă. O primă
încercare de definire a turismului ca fenomen social şi economic, aparţine lui E. Guy Treuler şi datează din
1880. Potrivit părerii lui, turismul este „un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creşterea necesităţii de
refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate faţă de frumuseţea
naturii... rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi perfecţionării mijloacelor de transport”.
O definiţie mai expresivă este formulată în 1938, de Leville – Nizerolle, potrivit căruia „turismul este
ansamblul activităţilor nonlucrative ale omului, în afara ariei de reşedinţă”. Definiţia propusă de W.
Hunziker şi K. Krapf, având meritul de a realiza o abordare mai complexă a turismului ca fenomen
economico – social, se constituie, în literatura de specialitate, ca moment de referinţă. Ei definesc turismul
prin „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara locului de
reşedinţă, atât timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate
lucrativă oarecare”.
Kaspar (1975), defineşte turismul ca „ansamblul raporturilor şi fenomenelor rezultate din călătoria şi
sejurul persoanelor, pentru care locul sejurului nu este nici rezidenţă principală şi durabilă, nici locul obişnuit
de muncă. Deplasarea şi sejurul rămân componente fundamentale, cărora li se adaugă transportul, cazarea şi
comerţul”.
1.2. Termeni din sfera geografiei turismului
Terminologia utilizată în literatura de specialitate include o serie de concepte proprii geografiei
turismului. Dintre noţiunile întrebuinţate în cadrul acestei lucrări, menţionez: potenţialul turistic, atracţie
turistică, resursă turistică, fond turistic, patrimoniul turistic, ofertă turistică, peisaj turistic, obiectivul turistic,
etc.
Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) si alte organisme de profil din cadru U.E. consideră că
potenţialul turistic al unei ţări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale şi socio-
5
economice care exprimă posibilităţile de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcţionalitate
teritoriului şi constituie premise pentru dezvoltarea activităţilor de turism.
Conceptul de atracţie turistică, considerat, de unii specialişti, sinonim cu resursă turistică, exprimă,
cu precădere, latura afectivă, cognitiv-estetică a diferitelor elemente din structura potenţialului turistic, care
produc impresii de o intensitate deosebit de puternică, influenţând, în mod direct, anumite segmente ale
cererii turistice. Turiştii vor fi atraşi de imaginea, măreţia, originalitatea, unicitatea, frumuseţea unor
componente ale potenţialului turistic (cascadă, versanţi abrupţi, picturi deosebite, clădiri impozante, elemente
floristice, etc.), încercând emoţii mai mult sau mai puţin puternice.
Noţiunea de resursă turistică este mult mai complexă, incluzând (pe lângă atracţiile turistice
pretabile pentru vizitare) şi elemente naturale sau antropice care pot fi valorificate direct în activităţile
turistice ca „materie primă”, generând diferite forme de turism (izvoarele minerale şi nămolul favorizează
turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turismul sportiv; diferitele tipuri de bioclimat şi
aerul ozonat – turismul climateric; agricultura montană – agroturismul, satele – turismul rural, etc.)
Fondul turistic – exprimă totalitatea resurselor naturale, social-culturale şi istorice de valorificare
turistică, ce alcătuiesc baza ofertei potenţiale a unui teritoriu (C. Zwizewski şi colaboratorii, 1978), de care
se leagă prezenţa sau absenţa activităţilor turistice. O. Snak (1976) îl numeşte ofertă turistică primară,
premisa esenţială în amenajarea turistică a unei zone şi în dezvoltarea anumitor forme de turism.
Conceptul de peisaj turistic reprezintă spaţiul ce poate fi considerat ca materie primă în turism,
condiţiile fizico-geografice având, adesea, un rol esenţial în crearea nivelului său de atracţie. Factorii
naturali, patrimoniul cultural şi istoric, potenţialul tehnic, mediul economic şi politic sunt criteriile
fundamentale care intervin, fie în mod individual, fie în corelaţie, în crearea specificităţii unui anumit loc
turistic (J.P. Lozato-Giotart, 1987).
Unitatea elementară de peisaj – este reprezentată de obiectivul turistic care constituie celula
primară a potenţialului turistic al unui teritoriu.
Sistemul peisagistic turistic – are ca subdiviziuni:
Modulul turistic – unitatea holarhică cea mai mică în sistemul peisagistic turistic, care
cuprinde pe teritoriul său cel puţin un obiectiv turistic, precum şi infrastructura şi serviciile
turistice necesare punerii sale în valoare şi facilitării consumului turistic (exemplu: muzeul
Ţării Făgăraşului, mănăstirea de la Sâmbăta, etc.).
Arealul turistic – reprezintă un spaţiu turistic funcţional, care cuprinde două sau mai multe
module turistice (exemplu: staţiunea climaterică Bâlea, Sâmbăta de Sus, etc.).
Domeniul turistic – este un teritoriu mai vast, alcătuit din mai multe areale turistice. În
această categorie includem şi Ţara Făgăraşului. (Fig.1.)
Fig. 1. TURISMUL CULTURAL
Deseori numit turismul de VIZITARE.
Turismul cultural, presupune întotdeauna o vizită fie la un obiectiv, fie la o grupare de obiective sau
RESURSE ATRACTIVE.
instruirea prin îmbogăţirea sau cunoaşterea
unor
limitată (3 – 7 zile)
variază în limite largi
Pompei Cocean, Gheorghe Vlăsceanu,
Bebe Negoescu (2002).
NU EXCLUSIV
ROLUL CUNOAŞTERII FENOMENE NOI
DURATA
DISTANŢA
VIZEAZĂ ÎN PRINCIPAL OBIECTIVE DE PROVENIENŢĂ ANTROPICĂ
6
Peisajul turistic religios – spaţiu ce cuprinde pe teritoriul său unul sau mai multe module
turistice religioase, laolaltă cu infrastructura şi serviciile religioase şi turistice oferite
turiştilor, exemplu: mănăstirile ortodoxe de la poala Munţilor Făgăraşului, bisericile
evanghelice săseşti fortificate din dreapta Oltului.
Modulul turistic de pelerinaj – edificiu religios şi de cult, ce adăposteşte moaştele unui
sfânt, sau a fost în trecut locul unde a trăit şi slujit un sfânt, devenit în timp, loc de pelerinaj
pentru credincioşi. Pelerinajele se pot efectua şi la hramurile mănăstirilor şi bisericilor, de
exemplu la mănăstirea Sâmbăta, Şinca. (Fig. 2)
Fig. 2.
CAPITOLUL II
RESURSELE TURISTICE ATRACTIVE, APARŢINÂND CADRULUI NATURAL
CA SUPORT ŞI INFLUENŢĂ A ELEMENTELOR TURISMULUI
CULTURAL, RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
2.1. Ţara Făgăraşului
Ţara Făgăraşului este aşezată în centrul României, cuprinzând, în vatra sa, vasta depresiune a
Făgăraşului şi zonele ce gravitează din punct de vedere etnoistoric către aceasta. Deoarece Ţara Făgăraşului
este drenată de cursul mijlociu al Oltului, este cunoscută şi sub numele de Ţara Oltului.
Acest teritoriu constituie o unitate etnoistorică şi geografică. Chronimul Ţara Oltului sau Ţara
Făgăraşului este utilizat, în mod frecvent, de către istorici, etnografi, geografi, etc., fiind, în acelaşi timp,
prezent în tradiţia poporului nostru, pentru a designa teritoriul cuprins între Munţii Făgăraş, munţii Perşani şi
marginea sudică a podişului Hârtibaciului.
„Încă înainte de constituirea Ţării Româneşti transalpine şi chiar înainte de a apărea ţările lui Litovoi
şi Seneslau, avem o Terra Blachorum care trebuie să fi fost în aceste părţi (în Ţara Făgăraşului n.n.) şi care
nu ştim până unde s-a putut întinde”.
Modulul turistic:
Muzeul Ţării
Făgăraşului
Modu
lul
turi
stic
:
Măn
ăst
irea
de
la
Sâm
băta
de
Su
s
Modulul turistic:
Biserica evanghelică
fortificată Cincşor
Domeniul turistic
Ţara Făgăraşului
Arealul turistic:Făgăraş,
cu Cetatea Făgăraşului
Arealul turistic:
Staţiunea climaterică Bâlea
Modulul turistic:
Mănăstirea de la
Sâmbăta de Sus
7
„ ...Ţara Făgăraşului, popular Ţara Oltului, a rămas o Terra, cu unitate, cu fizionomia ei aparte, o ţară
românească, o Terra Blachorum cu temeiurile ei distincte, cu clasele ei temeinic româneşti, cu obiceiurile şi
scaunele ei de judecată boiereşti...”
(Daicoviciu C. – „Din istoria Transilvaniei”)
2.2. Poziţia geografică şi limitele zonei studiate, element de referinţă în dezvoltarea şi
specificitatea activităţilor turistice
Ţara Făgăraşului este situată în centrul României, de o parte şi de alta a cursului mijlociu al Oltului,
pe direcţia est–vest conturându-se în partea de sud a podişului Transilvaniei, la contactul morfologic şi
structural al acestuia cu munţii Făgăraş şi Perşani. (Fig.3.).
Ţara Făgăraşului face parte, prin localizarea teritorial – administrativă, din aria judeţelor Braşov şi
Sibiu. Partea sudică a crestei alpine a munţilor Făgăraş, pe linia cumpenei apelor, aparţine judeţului Argeş.
Această ţară, de veche şi intensă populare românească, este cea mai mare depresiune din cuprinsul
Podişului Transilvaniei (1215 km2, 82 km lungime de la est la vest şi între 12 – 19 km lăţime de la nord la
sud) şi, poate, cea mai evidentă câmpie piemontană de la periferia Carpaţilor Româneşti. Are 1125 km2
suprafaţă, după (N. Popescu, 1990), la care se adaugă 90 km2 suprafaţa versantului nordic al munţilor
Făgăraşului (creasta alpină).
Ţara Făgăraşului ar putea fi delimitată aproximativ între următoarele limite:
La Nord: Către Podişul Hârtibaciului, Ţara Făgăraşului este dominată de frontul de cuestă aproape
continuu format din versantul drept al Oltului cu pante ce depăşesc frecvent 25°, iar către Depresiunea
Sibiului limita este stabilită aici de defileul scurt al râului Cibin, dintre dealurile Bătătura şi La Ruine,
sculptate în conglomerate badeniene.
La Sud: Limita sudică corespunde Crestei alpine a Munţilor Făgăraşului, pe linia cumpenei apelor,
incluzând, deci, Ţării Făgăraşului, creasta alpină şi întreg versantul nordic al acestor munţi.
La Vest: Limita este de asemenea tranşantă şi separă pe o mică porţiune Ţara Făgăraşului de Munţii
Lotrului, prin intrarea Oltului în defileul de la Turnu Roşu şi poate fi trasată la partea superioară a
glacisului proluvio-coluvial dintre Boiţa şi Tălmăcel. (N. Popescu, 1990).
La Est: Această limită are o orientare N-E-S-V, separând Ţara Făgăraşului de unităţile montane
limitrofe: Munţii Ţagla şi până în Valea Şincăi şi Munţii Perşani. Spre nord-est am inclus în Ţara
Făgăraşului şi aria depresionară Hoghiz-Veneţia.
După Nicolae Popescu în „Ţara Făgăraşului” – Editura Academiei Române, Bucureşti, 1990,
…”Aşezarea ei se află imediat sub frontul montan carpatic…”
Noi am propus extinderea perimetrului cercetat al Ţării Făgăraşului, prin includerea zonelor
limitrofe, ce se leagă intrinsec de aceasta fie din punct de vedere geologic, al reliefului, cultural şi istoric, fie
prin apartenenţa lor la o anumită zestre turistică, de exemplu satele din aria depresionară Hoghiz-Veneţia în
nord-est, iar în sud datorită conexiunilor funcţionale şi istorice am inclus Ţării Făgăraşului, creasta alpină şi
versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, ce aparţine pe drept zonei, existând în acest sens numeroase
documente istorice. (Fig. 4.).
Acest bastion cu deschiderea largă spre fertila luncă a Oltului, are o geneză tectonică şi de eroziune.
Depresiunea cuprinde două tipuri principale de relief ce se succed dinspre munte, sub forma unui vast
amfiteatru cu deschiderea către nord, spre lunca largă a Oltului şi Podişul Hârtibaciului cu tipul de peisaj
alpin si montan, cu munţi înalţi, creste şi relief glaciar, un peisaj de dealuri de înălţime mijlocie şi o zonă
depresionară de şes alcătuind o unitate geografică complexă cu un potenţial turistic natural şi antropic de
excepţie.
Unitatea etnoistorică şi etnografică se reflectă pregnant şi în portul popular, potrivit căruia Ţara
Făgăraşului poate fi împărţită în 3 zone: zona Avrig, zona Făgăraş şi zona Părău – Mateiaş. Iată, deci, că şi
8
portul popular – care este expresia cea mai vie a unităţii sociale, economice şi istorice a locuitorilor dintr-un
ţinut, vine în sprijinul unităţii teritoriului ales pentru studiu.
Fig.3. HARTA FIZICO-GEOGRAFICĂ A ŢĂRII FĂGĂRAŞULUI
(după ATLASUL ISTORICO – GEOGRAFIC AL ROMÂNIEI – ACADEMIA ROMÂNĂ, 2007)
Fig.4. a. ŢARA FĂGĂRAŞULUI
Limita sudică pe creasta alpină
a versantului nordic al Munţilor Făgăraşului.
Fig.4. b. ŢARA FĂGĂRAŞULUI
Limita sudică pe dealurile submontane
Făgărăşene – după Nicolae Popescu, 1990.
2.3. REGIUNE CU GRAD DE FAVORABILITATE RELATIV LIMITAT PENTRU TURISMUL
CULTURAL, RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ
Actuala fizionomie geomorfologică a teritoriului Ţării Făgăraşului, cu trăsăturile ei morfologice şi
morfometrice, este rezultanta interacţiunii factorilor morfogenetici interni (tectonism, vulcanism) şi externi
(eroziune şi sedimentare fluvială, torenţială, glaciară), constituind, totodată, expresia cea mai recentă a unei
îndelungate evoluţii paleogeografice.
Ansamblul morfostructural şi morfometric este diferenţiat în trei categorii de unităţi: munţi,
depresiune şi dealuri.
Relieful muntos ocupă în total circa 35 % din suprafaţa Ţării Făgăraşului, iar cel depresionar şi
deluros, circa 65%. Asocierea masivului muntos cu şesul depresionar al Făgăraşului, creează contraste
altimetrice scoţând mult în evidenţă munţii Făgăraşului, afirmându-i spectaculos în peisaj, motiv pentru care
vestitul geograf francez Emmanuel de Martonne i-a denumit „Alpii Transilvaniei”. Amplitudinea
hipsometrică (diferenţa de nivel) este maximă, fiind cuprinsă între 360 m la intrarea în defileul Oltului de la
Turnu Roşu şi 2544 m în Vârful Moldoveanu din Munţii Făgăraşului.
9
REGIUNEA MONTANĂ (MUNŢII FĂGĂRAŞULUI)
2.3.1. Relief accidentat, greu accesibil şi impropriu prezenţei obiectivelor aparţinând
turismului cultural, religios şi de pelerinaj
Munţii Făgăraşului sunt bine evidenţiaţi, din punct de vedere geologic, se înscriu în unitatea
structurală geologică Pânza Getică, individualizată în timpul orogenezei laramice. Formaţiunile Pânzei
Getice suportă învelişul sedimentar prealpin (carbonifer, permian) şi alpin (mezozoic). Ponderea cea mai
mare în cadrul Pânzei Getice revine şisturilor cristaline mezometamorfice, o stivă groasă de 3000 – 4000 m
seria de Făgăraş. Seria cristalină a Făgăraşului se prezintă sub forma unui monoclin faliat pe direcţia est –
vest, ce apare şi în configuraţia crestei căreia glaciaţiunea i-a dat şi un aspect alpin (V. Velcea, 1982).
Rezistenţa rocilor la eroziune este subliniată de aspectul accidentat al interfluviilor (coeficientul de
neregularitate al crestei Făgăraşului fiind de 4,2), de panta foarte accentuată în profil longitudinal (60 m /
km). (Fig. 5).
Munţii Făgăraş se desfăşoară între valea Oltului, în vest şi curmătura Tămaşu, în est, pe aproape 70
km lungime. Sunt încadraţi la nord de Depresiunea Făgăraşului, pe care o domină prin versanţi cu pantă
mare, ce coboară o diferenţă de nivel de peste 800 m (Fig. 6).
Alcătuirea geologică este relativ simplă – roci cristaline cu grad diferit de metamorfozare (în partea
centrală precumpănesc cele mezometamorfice, pe când, spre nord de acestea, cele epimetamorfice) între
care: micaşisturi, şisturi sericitoase, gnaise, etc.
Specificul reliefului Munţilor Făgăraşului este dat de prezenţa crestei principale de tip custură
glaciară cu orientare est – vest pe o lungime de aproximativ 70 km, altitudinile mari ale vârfurilor
piramidale, masivitate şi extinderea reliefului glaciar. Asimetria morfologică a celor doi versanţi se reflectă
în principalele caracteristici ale componentelor cadrului natural.
Astfel, versantul nordic se prezintă sub forma unui abrupt care impune o energie de relief de peste
600 m, circurile glaciare s-au deformat sub creasta principală, văile glaciare sunt mai scurte, suprafeţele de
nivelare puţin extinse, pragurile glaciare au denivelări puternice şi morene puternic fragmentate. (Nedelea
A., 2004). De-a lungul crestei principale sunt prezente şase vârfuri cu altitudini de peste 2500 m: Dara 2500
m, Vânătoarea lui Buteanu 2507 m, Lespezi 2522 m, Viştea Mare 2527 m, Negoiu 2535 m, Moldoveanu
2544 m, cu un grad ridicat de atractivitate turistică. Văile de pe versantul nordic sunt orientate în general sud
– nord au un profil transversal în „U” larg deschis în sectorul glaciar devenind în „V” în sectorul montan
inferior. Profilul longitudinal este caracterizat de frecvente rupturi de pantă de ordin structural şi petrografic,
prezente de obicei în sectorul glaciar.
Fig. 5. Aspect panoramic al versantului nordic şi al crestei principale (dupǎ Constantinescu, 2001)
10
Fig. 6. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – PROFIL TRANSVERSAL (N. POPESCU, 1990)
Alte 33 de vârfuri sunt mai înalte de 2400 m, au creste foarte înguste, şei încadrate de versanţi
prăpăstioşi. Este cea mai întinsă (aproape 50 km) creastă alpină carpatică, situaţie ce atrage un număr mare
de turişti. De o parte şi de alta a acesteia, se desfăşoară interfluvii orientate spre depresiunea Făgăraşului,
interfluvii scurte de 6-8 km ce cad rapid în mai multe trepte mai mult sau mai puţin extinse. De aici asimetria
netă în desfăşurarea reliefului Făgăraşului. Nivelul superior este la peste 2000 m, este alcătuit din creste
uneori extrem de înguste, cu multe vârfuri, şei şi versanţi prăpăstioşi îmbrăcaţi în grohotişuri. Al doilea nivel
se dezvoltă de la 1400 – 1800 m, fiind format din vârfuri şi platouri bine împădurite. Ultimul nivel, între
1200 – 1400 m, este reprezentat de culmi prelungi, bine împădurite.
– Relieful glaciar reprezentat prin forme cu dimensiuni foarte diferite: circuri complexe, circuri
suspendate, văi glaciare cu lungimi de mai mulţi kilometri, praguri glaciare, morene, blocuri şlefuite glaciar,
custuri, microdepresiuni în care se află lacuri glaciare. Ele se află de o parte şi de alta a crestei principale,
între vârfurile Suru (V) şi Berevoiescu (E), dar şi pe unele culmi sudice, la altitudini de peste 1850 m. Cele
mai extinse complexe se află în jurul vârfurilor Ciortea, Scara, Şerbota, Negoiu, Paltinul, Vânătoarea lui
Buteanu, Arpaş, Podragu, Viştea, Moldoveanu, Urlea, Ludişoru, etc. (Foto 1, 2, 3, 4).
Foto 1. Aspect
panoramic Muchia
Tunsului, Vf.Negoiu,
Muchia Şerbotei, Culmea
Puha
Foto 2. Aspect
panoramic din sectorul
Vf. Suru – Vf. Negoiu
(Căldările Şerbotei)
Foto 3. Circul si lacul
glaciar Avrig
Foto 4. Custura
glaciarǎ a Sǎrǎţii
- Masele imense de grohotiş ce îmbracă versanţii circurilor glaciare apărând sub formă de poale
şi conuri mai mult sau mai puţin acoperite de vegetaţie.
Dintre elementele hidrografice cu valoare deosebită pentru turism, însemnate sunt două: mai întâi
lacurile, atât cele din zona alpină, care s-au format în microdepresiuni glaciare, (circuri), concentrate
îndeosebi în custurile glaciare aflate de o parte şi de alta a crestei principale la altitudini de peste 2000 m:
Podragu, Bâlea, Călţun, etc. apoi, cascadele prezente pe aproape toate văile atât în sectorul pragurilor
glaciare, cât şi în aval de ele, mai renumite fiind Bâlea şi Şerbota.
11
– Accesul este asigurat de o reţea foarte deasă (pe aproape fiecare vale principală) de drumuri
forestiere şi de o mulţime de poteci cu marcaje turistice ce acoperă peste 50 de trasee din care cel mai
însemnat este cel al crestei principale. Acesta pleacă din Valea Oltului (sud de Turnu Roşu) şi se încheie în
Şaua Tămaşului (în est) de unde urcă în Munţii Piatra Craiului. Cel mai important drum de acces începând
din 1974, este Transfăgărăşanul – 90 km lungime, ce străbate culmea principală între circurile glaciare Bâlea
şi Capra printr-un tunel de 900 m lungime.
Munţii Făgăraşului sunt importanţi prin valenţele lor turistice deosebite: alpinism, practicarea
sporturilor de iarnă, vânătoare, pescuit, etc.
Procesele geomorfologice actuale în etajul montan cu influenţă asupra activităţilor turistice
În vederea stabilirii impactului efectiv sau potenţial al proceselor geomorfologice actuale pe trepte
de relief în etajul montan al Făgăraşului asupra componentelor naturale şi antropice ale mediului, considerăm
necesară abordarea teoretică din punct de vedere geomorfologic, a câtorva noţiuni cheie, cum sunt: risc,
hazard şi vulnerabilitate, cu care se confruntă peisajul zonei înalte.
Punctele extreme care apar în cadrul unor evoluţii îndelungate, cu importanţă în analiza riscurilor,
sunt reprezentate de către recorduri. Un astfel de punct extrem apărut în evoluţia scurgerii maxime pentru
Râul Sâmbăta cu afluentul său Lisa, l-a reprezentat viitura din vara anului 2007, ai cărei parametri au fost
reconstituiţi pe baza elementelor morfometrice şi ale particularităţilor actuale ale albiei, date ce au condus la
aprecierea unui debit maxim de aproximativ 45 mc / s., în zona Complexului Sâmbăta de Sus. (Foto 5, a, b).
Acestei viituri i s-a atribuit o frecvenţă de 1 / 150 – 300 de ani.
a.
b.
Foto 5. Efectele viiturii de la Sâmbăta de Sus, din vara anului 2007
Producerea avalanşelor de zăpadă are ca efect degradarea versanţilor prin formarea unor scurgeri
forţate, care în lipsa zăpezii se transformă în organisme torenţiale.
TABELUL 1. RISCUL PRODUCERII AVALANŞELOR ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞULUI (NEGOIU)
LOCALIZARE EXPOZIŢIE
VERSANŢI
PANTĂ CICLURI
GELIVE
GROSIMEA
ZĂPEZII
VÂNT RELIEF
PREEXISTENT
EFECTE
MUNŢII
FĂGĂRAŞULUI
(NEGOIU)
N – E
15°
15 – 17
LUNAR
4 – 5 m
VEST
BAZINE
TORENŢIALE
DEGRADAREA
VERSANŢILOR,
DISTRUGEREA DRUMURILOR,
A MARCAJELOR,
TRASEELOR TURISTICE,
A ADĂPOSTURILOR
Înaintarea regresivă a obârşiilor, ca rezultat al degradării interfluviilor.
Eroziunea laterală, oscilaţiile mari de debit, în special primăvara, ca urmare a topirii zăpezii, au ca
efect migrarea unor cumpene de apă, determinând direcţii noi de scurgere, degradare superficială etc. (Foto
6-10).
Adâncirea cărărilor de animale de pe versanţii cu păşuni duce la transformarea acestora în rigole ce,
ulterior, evoluează în ogaşe, ravene şi chiar torenţi.
Organismele torenţiale formate prin concentrarea scurgerii apei pe versanţi în urma topirii zăpezii
şi a unui aflux de precipitaţii lichide bogate (Tabelul 2).
12
Descărcarea de aluviuni la baza rupturilor de pantă, formarea conurilor de dejecţie ca urmare a
scăderii pantei şi a puterii de transport a aluviunilor, în dreptul localităţilor Breaza şi Lisa.
Scurgerea peliculară a apei pe versanţi are drept consecinţă îndepărtarea particulelor de sol sau de
rocă, ceea ce duce la declanşarea eroziunii în suprafaţă.
Arealele înmlăştinite de pe cumpenele de apă.
Foto 6. Ravenare – Valea Avrigului Foto 7. Pânze de grohotiş în circul Avrig
Foto 8. Eroziune în suprafaţă – Valea Şerbotei Foto 9. Eroziune în suprafaţă şi dezagregare – Vf. Scara
a. b.
Foto 10. Potecă turistică degradată prin eroziune în suprafaţă şi dezagregare
TABELUL 2: INDICI DE CORELAŢIE ÎN APRECIEREA FENOMENELOR DE RISC
Elemente de corelaţie
Panta Roca Precipitaţii Păduri Forme Risc
10 ° Cristalin 1000 – 1200 mm Păduri 80 % Şanţuri Lent
5 - 8°
12 - 15°
Argile şi marne 650 -750 mm Păduri 20 % Alunecări, reactivări Brusc
8°
10 - 20°
Alternanţe de
conglomerate şi gresii
Torenţial Păduri 15 % Înaintarea obârşiilor,
adâncirea torenţilor
Brusc
În concluzie, există numeroase opinii privind procesele geomorfologice actuale şi degradările de
teren, diversificate sub aspectul încadrării lor în diferite taxonomii, marcând condiţionări impuse în modul de
utilizare al terenurilor, influenţând, uneori, activităţile umane şi nu în ultimul rând activităţile turistice
(Fig.7).
13
Fig. 7. Harta proceselor geomorfologice actuale în Valea Sâmbetei
2.3.2. Condiţii climatice restrictive într-o bună parte a anului având în vedere durata
limitată a deplasării
Ţara Făgăraşului se încadrează în climatul temperat continental moderat, la interferenţa dintre
circulaţia maselor de aer continentale vest-europene, de nuanţă oceanică, cu cele excesiv continentale, din
est. Principalele sisteme barice care influenţează ansamblul climatic al depresiunii, sunt: anticiclonul
Azorelor (cu extindere mare, vara), ciclonul Islandez (cu extindere maximă, iarna), anticiclonul Siberian (est-
european) şi, uneori, apar şi doi centri barici, anticiclonul scandinavic şi anticiclonul groenlandez, centrii
secundari, deoarece nu se formează în fiecare an, sau anotimp. Suprafaţa activă subiacentă (relieful,
vegetaţia, reţeaua hidrografică, solul) reprezintă un factor esenţial în definirea aspectelor locale ale climei.
Astfel, regimul şi repartiţia principalelor elemente meteorologice sunt influenţate de suprafaţa activă,
respectiv de relief, prin caracteristicile sale (altitudinea, fragmentarea, expoziţia şi înclinarea versanţilor), la
care se adaugă învelişul vegetal, reţeaua hidrografică, împreună cu unităţile lacustre realizate de om, în
cadrul acestora. Radiaţia solară globală ajunge la o valoare medie de sub 110 kcal / cm2 pe versantul nordic
al munţilor Făgăraş. Durata de strălucire a soarelui este în medie sub 1800 ore pe an.
Temperatura medie anuală şi lunară
Temperatura aerului reprezintă un element important al climei, fiind rezultatul interacţiunii dintre
etajarea, reliefului, circulaţia generală şi locală a atmosferei, configuraţia şi orientarea versanţilor, prezenţa
diferenţiată a învelişului vegetal şi edafic, reţeaua hidrografică, etc.
În analiză şi interpretare, s-au utilizat valori medii lunare şi anuale înregistrate în perioada 1997 –
2007 la staţiile din regiune: staţia meteo Făgăraş (de adăpost) la 429 m altitudine şi staţia meteo Bâlea Lac, la
2038 m altitudine pe versantul nordic al munţilor Făgăraş.
Astfel, valorile anuale ale temperaturii oscilează, evidenţiindu-se variaţii apreciabile ale regimului
temperaturii aerului între cele două staţii: Făgăraş 8, 3℃ şi Bâlea Lac – 2,6℃ în Munţii Făgăraşului.
14
În raport cu etajarea reliefului, se evidenţiază mai multe etaje climatice:
a. Etajul climatic montan, caracterizează relieful muntos, limitele variind în funcţie de orientarea
şi expoziţia versanţilor faţă de principalele componente ale circulaţiei atmosferice. (Fig. 8).
Etajul climatic montan cuprinde :
Subetajul montan inferior, cu regim termic moderat, fiind favorabil activităţilor turistice şi
sporturilor de iarnă. Aici se găsesc situate întinse păduri de fag, uneori amestecate cu răşinoase, fiind zona
cabanelor montane ce oferă condiţii pentru turism, sporturi de iarnă şi cure de teren profilactice.
Fig. 8. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA CLIMATICĂ (ETAJELE DE CLIMĂ)
Subetajul montan superior, cu pădurile de molid, cu un climat rece, cu ierni friguroase şi lungi
perioade de vreme senină, favorabile sporturilor de iarnă şi turismului montan. Lunile de vară şi de toamnă
sunt destul de ospitaliere, permiţând prelungirea sezonului turistic estival pe durata a patru luni (iulie –
octombrie). Anual, sunt posibile circa 100 de zile cu ninsoare, iar stratul de zăpadă stabil durează cinci luni,
oferind condiţii excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă în intervalul 15 decembrie – 15 aprilie.
Local, acest interval se mai poate prelungi şi în luna mai (Bâlea, Valea Sâmbetei).
b. Etajul climatic alpin, ocupă sectoarele cele mai înalte ale munţilor Făgăraşului, situate la
altitudini mai mari de 1800 m. Este un climat cu ierni aspre şi veri destul de reci şi umede, cu vânturi
puternice şi o mare persistenţă a stratului de zăpadă, aproximativ 200 zile pe an, la Bâlea Lac. Din cauza ceţii
şi a vânturilor, perioada favorabilă sporturilor de iarnă este considerabil redusă. Intră, aici, şi traseele de
creastă. (Fig. 9)
Conform etajării altitudinale, temperatura medie anuală T.M.A. oscilează în funcţie de altitudine,
având valori cuprinse între 8,3℃ în depresiune, la staţia meteo Făgăraş, scăzând la 6℃, la poalele munţilor
Făgăraş; 0℃ în zona montană înaltă şi până la sub -2℃, pe crestele Făgăraşului.
Temperatura medie în zona climatului alpin, în luna cea mai caldă a anului, august, valoarea medie
este mult mai scăzută, atingând 5,5 ℃ la Bâlea Lac. În luna ianuarie, luna cu cele mai mici valori ale
temperaturii aerului, se înregistrează -11℃, la staţia meteo Bâlea Lac.
15
Fig. 9. ETAJELE CLIMATICE ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI ŞI SPAŢIUL MONTAN AL FĂGĂRAŞULUI
Regimul precipitaţiilor atmosferice
Distribuţia, în timpul anului, a cantităţilor de precipitaţii diferă, atât în timp, cât şi în spaţiu, fiind
determinate de formarea norilor şi de activitatea frontală din cadrul ciclonilor mobili ce traversează regiunea,
convecţiei dinamice adăugându-i-se şi convecţia orografică. Precipitaţiile de natură orografică se formează
din cauza ridicării forţate a maselor de aer deasupra masivelor montane. Cantitatea şi repartiţia acestora este
influenţată de poziţia geografică a spaţiului montan faţă de circulaţia maselor de aer, de orientarea culmilor
muntoase şi de altitudine. Într-un an, numărul zilelor cu precipitaţii în zona muntoasă şi alpină a munţilor
Făgăraş, însumează peste 150 – 170 zile. În zona montană şi alpină a munţilor Făgăraş, ninsorile cad în
medie 50 – 60 zile / an, iar stratul de zăpadă se menţine 150 – 220 zile / an, situaţie favorabilă pentru
sporturile de iarnă. (Velcea V., Sandu A., 1982)
Regimul precipitaţiilor variază între 1200 mm / an în etajul montan, şi peste 1400 mm / an în etajul
alpin al munţilor Făgăraş.
Tipuri de bioclimat
Bioclimatul reprezintă suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei zone climatice (etaj
climatic) care, prin parametrii elementelor componente, poate influenţa organismul uman sănătos sau bolnav.
Aceşti factori, între anumite limite ale parametrilor, nu influenţează starea organismului, fiind „indiferenţi”,
de cruţare (M. Cândea, G. Erdeli, T. Simon, 2003).
Bioclimatul tonic – stimulent de munte
Caracterizează, în general, Ţara Făgăraşului ce deţine, pe mari suprafeţe, o bogată vegetaţie
forestieră şi întinse pajişti alpine şi de munte, având calităţi de o mai mare solicitare a funcţiilor organismului
în condiţiile unei presiuni scăzute, concentraţiei de oxigen redusă, radiaţiei ultraviolete mai intense, dar cu o
puritate a aerului, frecvenţă şi viteză mai mare a vântului, variaţii relativ mari de temperatură, umiditate
relativ mai mare (80%) etc. În aceste condiţii confortul termic este redus şi prezent la sub 1400 m altitudine
în general, stresul cutanat şi pulmonar este ridicat. Odată cu creşterea altitudinii, acest bioclimat devine şi
mai solicitant pentru organismul uman, mobilizând toate mecanismele de adaptare. Creşte ventilaţia
pulmonară, ritmul cardiac, se activează mai intens sistemul nervos central şi metabolismul renal, sporeşte
imunitatea organismului prin aeroionii negativi şi aerosolii terpenici, se intensifică procesul de formare al
vitaminei D2 şi de asimilare a calciului. Acest tip de bioclimat are o influenţă benefică asupra organismului,
dar avizul medicului, în cazul curei balneoclimaterice sau climaterice, este obligatoriu, deoarece se pot
produce fenomene de suprasolicitare, cu agravarea unor afecţiuni.
16
Climatoterapia şi cura naturistă
Anumite tipuri de climă, sau anumiţi factori climatici, se constituie în resurse terapeutice, cu
influenţe benefice în păstrarea şi ameliorarea sănătăţii omului şi favorizează dezvoltarea climatoterapiei. (M.
Cândea, G. Erdeli, T. Simon, 2003).
Principalele forme de climatoterapie practicate în Ţara Făgăraşului sunt:
Aeroterapia (baia de aer) – indicată în multe afecţiuni, deoarece are un caracter sedativ sau
tonifiant. Ea constă în expunerea parţială sau totală a corpului la acţiunea aerului, fără o influenţă directă a
radiaţiei solare, pentru antrenare sau călire termică, în scopul ameliorării proceselor de termoreglare. Uneori
se poate asocia cu gimnastica medicală sau cura internă cu ape minerale.
Helioterapia (baia de soare) – se poate practica diferenţiat la munte, la deal, în funcţie de
caracteristicile radiaţiei solare şi ale celorlalte elemente climatice, mai ales că unii specialişti consideră că,
practic, natura climatului are o importanţă mai mare decât cantitatea de radiaţie propriu-zisă. (J. PIERY,
1934). Este importantă alegerea anotimpului, în funcţie de vârsta pacientului şi de tipul de afecţiune. Tehnica
generală a curei solare prevede dozarea medicală a expunerii la soare, în funcţie de vreme şi de ora din zi,cu
descoperirea parţială sau tot mai extinsă a corpului, sau local, în funcţie de afecţiuni.
Cura de teren – reprezintă o terapie mai complexă, care se bazează pe asocierea mişcării în aer
liber cu băile de aer şi soare. Ea presupune un mers echilibrat, dozat pe trasee amenajate, cu unele pante,
denivelări, în scopul adaptării organismului la efort. Rolul benefic este dat de reglarea ritmului respirator,
adaptarea graduală la efort a sistemului cardio-vascular, creşterea tonusului neuromuscular şi a
metabolismului, eliminarea toxinelor şi surplusului de grăsimi. În prezent, cura de teren este asociată şi cu
jogging-ul, o alergare, în pas mărunt, cu aceleaşi efecte benefice. Prin potenţialul natural pe care îl deţine,
Ţara Făgăraşului se pretează, în mod favorabil, tuturor formelor de climatoterapie şi cură naturistă.
2.3.3. Sistemul hidrografic ca potenţial turistic atractiv
Potenţialul turistic al resurselor de apă, sau potenţialul acvaturistic, se evidenţiază, în Ţara
Făgăraşului atât prin apele subterane, freatice şi de adâncime, cât mai ales, prin apele de suprafaţă, respectiv
râuri, pârâuri, lacuri naturale şi antropice. Apa – privită ca resursă turistică, „materie primă” pentru diferite
forme de turism, indiferent de forma sa de stocare, exercită o putere de polarizare deosebită asupra turiştilor,
ocupând un loc binemeritat în cadrul patrimoniului turistic local.
Potenţialul turistic al apelor curgătoare şi lacurilor
Este adesea trecut cu vederea, deşi ele focalizează atenţia populaţiei urbane, în special, prin turismul
de sfârşit de săptămână (weekend).
Apele subterane (freatice şi captive) sunt acumulate în aria montană, pe unele falii şi în scoarţa de
alterare.
Apele de suprafaţă sunt bine reprezentate de arterele hidrografice permanente şi intermitente ce
drenează Ţara Făgăraşului şi aparţin bazinului hidrografic al Oltului.
Râurile afluente Oltului pe stânga sa, sunt, în general, scurte, au cursuri rapide, paralele, aproape
echidistante, împiedicând formarea în munţi şi în depresiune a unor bazine hidrografice mari: Râul Şincăi,
Sebeşului, Berivoiului, Râul Dejanilor, Brezei, Sâmbetei, Viştişoarei, Viştea Mare, Arpaşul, Arpăşelul, Râul
Cârţişoarei, Lăiţei, Porumbacul, Râul Avrigului, Sebeşului. (Fig. 10)
17
Fig. 10. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA HIDROGRAFICĂ
În munţii Făgăraşului sunt circa 36 lacuri glaciare, cu apă permanentă şi mai multe ochiuri de apă cu
funcţionalitate o mare parte din an. Ele sunt urme ale glaciaţiunii cuaternare şi sunt concentrate îndeosebi în
micro-depresiunile glaciare, aflate de o parte şi de alta a crestei principale la peste 2000 m altitudine: Lacul
Bâlea 4, 65 ha, cel mai întins, cu 11, 3 m adâncime (foto 11), Lacul Podragu, cel mai adânc din munţii
Făgăraşului, cu 15,5 m adâncime (foto 12), Urlea, Viştişoara, Podrăgel, Lacul Doamnei, Lacul Avrig, toate
aflate pe versantul nordic.
Prezenţa râurilor şi lacurilor, a cascadelor glaciare: Bâlea, Şerbota, favorizează turismul de agrement
şi pescuitul sportiv, dar şi interesul pentru multe abordări ştiinţifice.
Foto 11. Lacul Bâlea Foto 12. Lacul Podragu
2.3.4. Biopedodiversitatea ca potenţial turistic pentru cunoaştere şi valorificare
Învelişul vegetal şi rolul său în dezvoltarea turismului
Învelişul vegetal este puternic influenţat de condiţiile morfologice şi climatice, de particularităţile
pedologice, geologice, care favorizează sau restrâng repartiţia speciilor vegetale. Potenţialul natural al
vegetaţiei este deosebit de complex. De cele mai multe ori, ea se asociază altor elemente, generând peisaje
geografice deosebit de atractive, alteori, asociaţiile vegetale, compoziţia şi structura floristică a acestora pot
deveni elemente atractive, obiective turistice specifice. (M. Cândea, G. Erdeli, T. Simon, D. Peptenatu,
2003), dar şi teme de cunoaştere şi analize ştiinţifice.
18
Configuraţia reliefului şi diferenţele de altitudine imprimă etajarea clară a vegetaţiei în partea de sud,
pe când partea centrală şi nordică a Ţării Făgăraşului se încadrează în zonarea altitudinală.
Flora, care numără circa ½ din speciile ce cresc în România, este caracteristică zonelor de dealuri şi
munte.
Se poate aprecia că zona de pădure este reprezentată de la poale către înaltul Făgăraşului de toate
etajele de vegetaţie întâlnite în spaţiul montan al ţării noastre:
Etajul pădurilor de fag
Este, poate, cel mai extins între 600 – 1300 m pe versantul nordic al munţilor Făgăraşului, cu fag
(Fagus silvatica), sau în amestec, fag cu stejar, fag cu conifere. Arborii au înălţimi cuprinse între 12 – 15 m şi
cu diametre intre 20 – 40 cm.
Etajul pădurilor de molid
Etajul molidului (Picea abies), cu extindere între 1300 – 1700 m altitudine pe versantul nordic, cu
păduri pure de molid, sau în amestec cu bradul (Abies alba), zada (Larix decidua), etc.
Etajul subalpin
Se continuă de la limita de sus a pădurilor de molid, între 1700 – 2200 m, cu tufişuri de jnepeni
(Pinus montana), ericacee din neamul afinişurilor: afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (Vaccinium vitis
idaea), ienupărul pitic (Juniperus nana), aninul de munte (Alnus viridis), având culoarea verde-cenuşiu.
Deasupra tuturor se ridică, în acest etaj, un relict glaciar, monument al naturii floristice, zâmbrul (Pinus
cembra). (Fig. 11)
Etajul pajiştilor alpine
Valorificate prin păstorit transhumant, practică agricolă care a generat tradiţii şi folclor specific, urcă
la peste 2200 m, pe crestele cele mai înalte, unde este sol şi loc de fixare. Păşunile sunt dominate de coarnă
(Carex curvula), de o delicateţe neasemuită, azaleea (Loiseleuria procumbens), sălcii pletoase pitice (Salix
herbaceea), degetăruţii (Soldanella montana), campanulele alpine de un albastru-violaceu la înălţimea ierbii
(Campanula alpina), genţianele de un albastru profund (Genţiana nivalis), mărţişorul (Geum montanum),
sunt florile cele mai răspândite în pajiştile alpine din munţii Făgăraşului.
Foto 13. Floarea de colţ (Leontopodium alpinum)
Putem afirma că potenţialul fitogeografic existent în Munţii Făgăraşului este deosebit de valoros, din
punct de vedere ştiinţific, atât ca număr de specii, dar şi prin raritatea acestora, cât şi din punct de vedere
economic şi turistic, cadru propice desfăşurării traseelor turistice, asigurând o ambianţă favorabilă practicării
activităţilor recreative şi de agrement.
19
Fig. 11. ETAJAREA VEGETAŢIEI - (MUNŢII FĂGĂRAŞULUI - ŢARA FĂGĂRAŞULUI)
Elemente ale faunei şi principalele zone cinegetice
Fauna, ca şi vegetaţia, se impune prin varietate, densitate şi calitatea trofeelor, din punct de vedere
turistic prezentând importanţă prin valoarea sa estetică, recreativ-cinegetică şi ştiinţifică. Deşi are o
mobilitate accentuată în spaţiu, fauna se structurează, la rândul său, altitudinal, contribuind la
individualizarea unor asociaţii faunistice deosebite, cu numeroase elemente de interes cinegetic. Cea mai
reprezentativă rămâne fauna mamiferelor, cunoscută prin trofeele sale deosebit de valoroase. (M. Pătroescu,
C. Muică, 1986).
În funcţie de diversitatea formelor de relief, de oferta trofică şi cerinţele ecologice ale fiecărei specii,
repartiţia vânatului este inegală. La nivelul teritoriului naţional există mai multe zone cinegetice care se
detaşează prin specii cinegetice caracteristice fiecăreia. În Ţara Făgăraşului evidenţiem 2 zone cinegetice: (S.
Iancu, P. Decei, 1969), în zona montan-alpină:
Zona I: ce cuprinde arealele de pajişti şi păşuni alpine din Munţii Făgăraşului, cunoscute
pentru: capra neagră, marmota, cocoşul de munte, etc.
Zona II: include spaţiul montan al Făgăraşului, cu pădurile de conifere şi de amestec –
conifere cu fag, cunoscute pentru urs, cerb, râs, mistreţ, jder, ieruncă, etc.
În cadrul acestor zone de interes major s-au constituit (pentru o mai bună gestionare şi valorificare a
fondului cinegetic), la nivelul fiecărui judeţ, fondurile de vânătoare. Fauna montană are cea mai mare
valoare, ea oferind şi cele mai renumite trofee.
Conservarea şi protecţia ariilor protejate element al dezvoltării durabile
Intervenţiile antropice, din ce în ce mai agresive, presiunea antropică puternică şi în continuă creştere
datorită, în principal, proceselor de industrializare şi urbanizare, au afectat şi afectează componentele
mediului geografic, modificând caracteristicile şi calitatea ecosistemelor naturale, determinând degradarea
unor spaţii geografice, mai mult sau mai puţin extinse, ajungând în stadiul de „ireversibilitate”.
Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (U.I.C.N.), a stabilit şi definit chiar o serie de
categorii operaţionale de arii protejate:
- parcuri naţionale destinate cercetării ştiinţifice şi turismului de recreere;
- parcuri naturale cu rol de conservare a peisajului natural;
- rezervaţii naturale pentru menţinerea unor medii de interes geologic, speologic, paleontologic,
geomorfologic, forestier-floristic, zoologic, etc.;
20
- rezervaţii ştiinţifice destinate menţinerii unor peisaje rare, în scopul cercetării ştiinţifice, dar şi
pentru menţinerea în patrimoniul natural;
- rezervaţii peisagistice destinate păstrării unor forme de relief sau asociaţii vegetale cu valoare
estetică;
- monumente ale naturii, care pot fi forme de relief unice, sau specii de plane şi animale rare, pe cale
de dispariţie, situate în exteriorul sau interiorul perimetrelor constituite.
Fig. 12. ŢARA FĂGĂRAŞULUI HARTA VEGETAŢIEI ŞI ARIILOR NATURALE PROTEJATE
În raportul FNNPE „Loving them to Death – turismul durabil în parcurile naţionale şi naturale din
Europa, 1993” sunt enumerate principalele măsuri necesare:
guvernele naţionale ar trebui să implice administratorii ariilor protejate şi industria turismului în
dezvoltarea şi implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui să fie parte din strategiile
naţionale de dezvoltare durabilă şi ar trebui incluse în planurile individuale de management ale ariilor
protejate.
transformarea dezvoltării existente non-durabile în forme durabile, (sustenabile).
stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltări, în special în mediile sensibile.
desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism bazate pe capacitatea de suport a ariilor
protejate, incluzând sanctuare şi zone liniştite, ca zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinţă turistică
şi de dezvoltare.
reducerea poluării şi descongestionarea traficului de vacanţă.
evitarea turismului de masă şi a recreerii excesive în ariile protejate.
asigurarea că din turism beneficiază şi comunităţile locale.
pregătirea managerilor ariilor protejate în turismul durabil.
îmbunătăţirea cadrului legislativ.
managerii ariilor protejate să poată controla dezvoltarea turismului.
21
Solul, element de influenţă în procesul de stabilitate a componentelor turistice
Solul reprezintă partea superficială afânată a litosferei, format ca urmare a interacţiunilor îndelungate
a factorilor fizico-geografici: clima, vegetaţia, relieful, roca, apa freatică şi timpul ca durată de manifestare a
acestora.
Urmărirea desfăşurării tipurilor de sol scoate, în evidenţă câteva aspecte:
- mărimea extrem de diferită a arealelor situate la sub 10 km2 în raport cu cele situate la peste 250
km2 suprafaţă;
- desfăşurarea principalelor tipuri de soluri zonale sub forma unor areale largi care se succed de la
periferia depresiunii spre versantul nordic al munţilor Făgăraşului, sub formă de amfiteatru, întrerupte,
uneori, de solurile intrazonale.
Fig. 13. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA SOLURILOR
Suprafeţele şi nivelele de eroziune oferă condiţii optime pentru amplasarea construcţiilor cu
destinaţie turistică în toate etajele altitudinale, acestea fiind condiţionate doar de proximitatea resurselor de
apă. Pretabilitatea crescută a acestor tipuri de suprafeţe a fost exploatată de la începuturile mişcării turistice
din masiv, prima cabană, Negoiu (1553 m) fiind construită pe un fragment al complexului sculptural Râu-
Şes. Faptul că majoritatea fragmentelor corelate corespunzătoare ambelor trepte (1400-1600 m şi 1600-
1800m) din acelaşi complex sculptural sunt utilizate prin amplasarea de stâne, uneori de structuri turistice
(Cabana Bârcaciu, fostul Refugiu Drăguş) demonstrează existenţa condiţiilor optime, inclusiv a unei distanţe
acceptabile faţă de arterele hidrografice captabile.
2.4. REGIUNE CU GRAD RIDICAT DE FAVORABILITATE PENTRU TURISMUL
CULTURAL, RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ
REGIUNEA DEPRESIONARĂ A ŢĂRII FĂGĂRAŞULUI CU SPECIFIC DE CÂMPIE
PIEMONTANĂ CU TERASE, COLINE ŞI LUNCI
Relieful depresionar şi deluros ocupă în total circa 65 % din suprafaţa Ţării Făgăraşului.
Amplitudinea hipsometrică (diferenţa de nivel) este maximă, fiind cuprinsă între 360 m la intrarea în defileul
Oltului de la Turnu Roşu şi 2544 m în Vârful Moldoveanu din Munţii Făgăraşului.
22
2.4.1. Relief puţin accidentat, uşor accesibil şi favorabil apariţiei aşezărilor umane,
dar şi a obiectivelor incluse în patrimoniul cultural, religios şi de pelerinaj
Depresiunea Făgăraşului
Situarea Depresiunii Făgăraşului la contactul a două unităţi structurale cu caractere tectonice diferite
(Bazinul Transilvaniei şi orogenul carpatic) prezenţa unui front montan continuu şi cu înălţimi de peste 2000
m, existenţa Oltului ce drenează longitudinal depresiunea şi cu o bogată reţea de afluenţi, toate acestea au
condiţionat şi au dirijat morfogeneza Depresiunii Făgăraş (N. Popescu, 1990).
Limitele Depresiunii Făgăraşului sunt bine conturate, fiind evidenţiate de (N. Popescu, 1990).:
– Denivelări morfometrice de la 100 m până la 1800 – 2000 m.
– Diferenţieri între peisajul geomorfologic al depresiunii (predominarea reliefului de câmpie
piemontană) şi a regiunilor limitrofe, cu relief colinar cu frecvente aliniamente structurale şi procese
active de versant şi relief montan.
– Modificări în structura şi ierarhizarea văilor şi interfluviilor.
– Deosebiri în structura modului de folosinţă a terenurilor, soluri, vegetaţie, densitate şi tipul aşezărilor
rurale.
Oltul, axul hidrografic care drenează depresiunea, a constituit în timp polarizatorul morfogenezei,
precum şi factorul de unitate al ansamblului geomorfologic. În limitele sale actuale, în cadrul Depresiunii
Făgăraşului, prin asocierea treptată, în succesiunea dezvoltării lor, a diferitelor categorii genetice de relief: de
eroziune fluviatilă, structurale de acumulare aluvio-proluvială, cu o anumită dinamică a proceselor actuale de
modelare, s-au conturat două mari tipuri de relief cu aspect de fâşii longitudinale, paralele Oltului şi
unităţilor limitrofe. Relieful colinar dezvoltat pe formaţiuni mio-pliocene cu structură monoclinală şi relieful
de câmpie piemontană cu terase şi lunci (N. Popescu, 1990). (Fig. 14).
Fig. 14. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – tipuri şi subunităţi de relief (după N. Popescu, 1990)
Pantele constituie un indice morfometric important în caracterizarea şi definirea reliefului
Depresiunii Făgăraşului, precum şi în direcţionarea proceselor actuale de modelare. Panta medie pentru
întreaga depresiune este de 2°30’, rezultând, deci, o înclinare generală redusă, suficientă, însă, pentru
asigurarea scurgerii şi foarte propice pentru impunerea în morfogeneza fluviatilă a eroziunii laterale. În
cuprinsul depresiunii se întâlneşte o gamă mult mai variată de la pante sub 1° până la 15° (ajungând, uneori,
la valori de 25-45°).
23
Urmărind repartiţia acestor suprafeţe cu potenţial diferit de utilizare, îndeosebi în domeniul
agriculturii şi construcţiilor, rezultă capacitatea mare de folosire a luncii şi câmpiei piemontane, care deţin şi
cea mai mare pondere în arealul Depresiunii Făgăraşului şi a dealurilor submontane alcătuite din roci cu
stabilitate mare. Parametrii limitativi în asemenea folosinţe sunt pantele cu înclinări de peste 10° şi rocile
marno-argiloase. Zona concentrează numeroase obiective turistice, naturale şi antropice, fiind pretabilă
activităţilor turistice. (Fig. 15)
Fig. 15. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA UTILIZĂRII TERENURILOR
Procesele geomorfologice actuale în Depresiunea Făgăraşului
cu influenţă asupra activităţilor turistice
În vederea stabilirii impactului efectiv sau potenţial al proceselor geomorfologice actuale pe trepte
de relief în depresiunea Făgăraşului asupra componentelor naturale şi antropice ale mediului, considerăm
necesară abordarea teoretică din punct de vedere geomorfologic, a câtorva noţiuni cheie, cum sunt: risc,
hazard şi vulnerabilitate.
În cazul proceselor geomorfologice actuale, atât riscul, cât şi vulnerabilitatea pot fi cuantificate,
prin intermediul indicatorilor (riscul erozional efectiv, riscul eroziunii potenţiale). Aşa de exemplu, gradul de
vulnerabilitate al terenurilor la eroziunea în suprafaţă (Ves) (Grecu F., Sandu M., 2000), este dat de relaţia:
unde Eef = riscul erozional efectiv, Ep = riscul eroziunii potenţiale.
Acest indicator, cu rol în evaluarea şi prognoza geografică a degradărilor de teren, înregistrează,
pentru Depresiunea Făgăraşului, valori cuprinse între 7,5 şi 24. (Grecu F., Sandu M., 2000).
În Depresiunea Făgăraşului se remarcă un grad moderat de degradare a terenurilor, cazuri mai
aparte înregistrându-se în zona de contact cu Munţii Făgăraşului şi cu Podişul Hârtibaciului.
Dintre procesele geomorfologice actuale, în Depresiunea Făgăraşului se disting: Solifluxiunea (solum
= sol; fluo = curgere) – deplasarea în masă a unui strat de sol, supraumectat, efectuată lent pe un pat îngheţat
şi sub covorul de iarbă, fiind o formă de tranziţie către alunecări şi curgerile noroioase.
Mişcările de creeping (engl. = a se târî, a se furişa) – mişcări foarte scurte, separate prin staţionări
prelungite, pe care le execută fiecare particulă, din componenţa depozitelor de cuvertură ce acoperă o
suprafaţă în pantă, în zona versanţilor frontului cuestic nord-făgărăşan, cu valori reduse în câmpia
piemontană.
24
Pluviodenudarea şi eroziunea în suprafaţă afectează aproape toate suprafeţele cu înclinări mai mari de 2-3°
(versanţi, poduri de terase, poduri piemontane), fiind moderat-puternică pe versanţii frontului cuestic nord-
făgărăşan şi cu valori reduse în câmpia piemontană.
Şiroirea, ravenarea şi torenţialitatea ce afectează în special versanţii frontului de cuestă nord-făgărăşan şi
mai puţin câmpia piemontană.
Sufoziunea şi tasarea are o răspândire redusă şi o contribuţie minimă în modelarea actuală a reliefului
studiat.
Alunecările de teren produc cele mai importante modificări în modelarea actuală a reliefului în
general şi a versanţilor în special. (Popescu N., 1990)
Prin analiza factorilor potenţiali, apariţia proceselor de alunecare este relativ restrânsă în ansamblul
depresiunii. Condiţii optime de desfăşurare pe spaţii mai mari se găsesc în lungul frontului de cuestă nord-
făgărăşan, în bazinetul Perşani şi, sporadic, pe unii versanţi din cuprinsul câmpiei piemontane.
O situaţie cu totul aparte o au alunecările vechi, masive, sub formă de monticuli izolaţi (gruieţele,
căpârşae) din fruntea glacisului piemontan al Avrigului, ce au format o serie de lacuri şi mlaştini (Lacul
Spârlei, Lacul Dionisie) alunecări cu o vechime de peste 10.000 de ani (Foto 14).
a. b. c. d.
Foto 14. Alunecări de suprafaţă în Bazinul Râului Mare al Avrigului, produse în urma precipitaţiilor
abundente căzute în august 2005
TABELUL 3: NIVELUL DE RISC REZULTAT DIN COROBORAREA DINAMICII ŞI STADIULUI
DE EVOLUŢIE CU LOCALIZAREA FAŢĂ DE HABITATUL UMAN
ALUNECĂRI
DE TEREN
TIPURI DE ALUNECĂRI ÎN FUNCŢIE DE
DINAMICĂ ŞI STADIUL DE EVOLUŢIE
LOCALIZARE FAŢĂ DE
HABITATUL UMAN
NIVEL RISC
Fixate În afara habitatului 0
În interiorul habitatului 1
Active În afara habitatului 2
În interiorul habitatului 3
În curs de reactivare În afara habitatului 1
În interiorul habitatului 2
0 = risc inexistent; 1 = risc scăzut; 2 = risc mediu; 3 = risc ridicat.
În concluzie, există numeroase opinii privind procesele geomorfologice actuale şi degradările de
teren, diversificate sub aspectul încadrării lor în diferite taxonomii, marcând condiţionări impuse în modul de
utilizare al terenurilor, influenţând, uneori, activităţile umane şi nu în ultimul rând activităţile turistice.
2.4.2. Condiţii hidro-climatice favorabile desfăşurării tuturor activităţilor turistice
Potenţialul turistic al resurselor de apă
Potenţialul turistic al resurselor de apă, sau potenţialul acvaturistic, se evidenţiază, în Ţara
Făgăraşului atât prin apele subterane, freatice şi de adâncime, cât, mai ales, prin apele de suprafaţă, respectiv
25
râuri, pâraie, lacuri naturale şi antropice. Apa – privită ca resursă turistică, „materie primă” pentru diferite
forme de turism, indiferent de forma sa de stocare, exercită o putere de polarizare deosebită asupra turiştilor,
ocupând un loc binemeritat în cadrul patrimoniului turistic local.
Râurile afluente Oltului pe stânga sa, sunt, în general, scurte, au cursuri rapide, paralele, aproape
echidistante, împiedicând formarea în munţi şi în depresiune a unor bazine hidrografice mari: Râul Şincăi,
Sebeşului, Berivoiului, Râul Dejanilor, Brezei, Sâmbetei, Viştişoarei, Viştea Mare, Arpaşul, Arpăşelul, Râul
Cârţişoarei, Lăiţei, Porumbacul, Râul Avrigului, Sebeşului, iar afluenţii pe partea dreaptă sunt puţin
numeroşi şi mai puţin importanţi, prin volum, izvorând din Podişul Hârtibaciului: Săsăuşul, Râul Cincu,
Felmer, Ticuş, Pârâul Nou, etc.
Lacurile din zona depresionară sunt, în mare parte, de origine antropică, amenajate pe Olt, fiind
lacuri de baraj hidroenergetic şi de aprovizionare cu apă: Lacul Avrig, Lacul Scorei sau Colun, Lacul Arpaş,
Lacul Olteţ, Lacul Dridif şi Lacul Mândra.
Potenţialul balnear susţinut de apele minerale şi nămolurile terapeutice (peloidele)
Apele minerale din România sunt cunoscute din cele mai îndepărtate timpuri. Din inscripţiile romane
descoperite la Băile Herculane a reieşit că izvoarele de aici purtau numele de „Ad aquas Herculis Sacras”
(apele sacre ale lui Hercule). Aşadar, încă de acum 2000 de ani, pe teritoriul ţării noastre s-au înfiripat câteva
aşezări balneare, dar utilizarea izvoarelor minerale pe o scară mai largă s-a realizat în a doua parte a secolului
al XX-lea, când au fost create numeroase staţiuni balneoclimaterice.
Apele minerale clorurate sunt acumulate în depozitele paleogen – neogene şi cuaternare şi apar în
izvoare la Rodbav şi Perşani în Ţara Făgăraşului. Prezenţa lor a permis amenajarea unor staţiuni
balneoclimaterice de importanţă locală şi regională.
Staţiunea balneoclimaterică de la Perşani, este renumită şi pentru nămolul sapropelic antireumatic
exploatat în timpul verii. Mâlul de origine organică (70 – 80%), împreună cu particulele minerale (20 -30 %),
care se depune în urma proceselor fizice şi chimice, s-a transformat în nămol pelogen sau sapropelic (sapros
= putred, pelos = mâl). Are o culoare măsliniu – cenuşie şi se aseamănă prin culoare şi structură cu nămolul
terapeutic de la Techirghiol, fiind folosit în tratamentul bolilor reumatismale.
Condiţii climatice favorabile desfăşurării activităţilor turistice
Depresiunea Făgăraşului se încadrează în climatul temperat continental moderat, la interferenţa
dintre circulaţia maselor de aer continentale vest-europene, de nuanţă oceanică, cu cele excesiv continentale,
din est. Principalele sisteme barice care influenţează ansamblul climatic al depresiunii, sunt: anticiclonul
Azorelor (cu extindere mare, vara), ciclonul Islandez (cu extindere maximă, iarna), anticiclonul Siberian (est-
european) şi, uneori, apar şi doi centri barici, anticiclonul scandinavic şi anticiclonul groenlandez, centrii
secundari, deoarece nu se formează în fiecare an, sau anotimp. Ca o consecinţă a condiţiilor fizico-geografice
locale, se remarcă în peisaj o modificare a caracteristicilor climatice cu caracter general, depresiunea fiind
situată în etajul climatic al dealurilor şi podişurilor subtipul depresiunilor cu aspect de şes, care înregistrează
amplitudini termice relativ mari, frecvenţa ridicată a îngheţurilor târzii şi timpurii, regim pluviometric de tip
continental, un regim eolian moderat. Prezenţa ramei montane nordice a munţilor Făgăraşului împiedică
trecerea maselor de aer rece spre sud, fapt ce determină staţionarea acestora în zonă.
Temperatura medie anuală şi lunară
Astfel, valorile anuale ale temperaturii oscilează, evidenţiindu-se variaţii apreciabile ale regimului
temperaturii aerului între cele două staţii: Făgăraş 8, 3℃ şi Bâlea Lac – 2,6℃ în Munţii Făgăraşului.
În raport cu etajarea reliefului, aici se evidenţiază:
Etajul climatic depresionar, ce cuprinde treapta inferioară a reliefului, alcătuită din lunca
Oltului, câmpia piemontană şi zona deluroasă ce se caracterizează prin amplitudini termice mari, inversiuni
termice printr-o frecvenţă ridicată a îngheţurilor târzii şi timpurii, cu regim pluviometric de tip continental,
26
afectat în mod evident de adăpostul munţilor şi printr-un regim eolian moderat, sustras vânturilor puternice.
Acest climat prezintă un ridicat potenţial agro-productiv (Fig. 9).
Regimul precipitaţiilor atmosferice
Distribuţia, în timpul anului, a cantităţilor de precipitaţii diferă, atât în timp, cât şi în spaţiu, fiind
determinate de formarea norilor şi de activitatea frontală din cadrul ciclonilor mobili ce traversează regiunea,
convecţiei dinamice adăugându-i-se şi convecţia orografică.
Regimul precipitaţiilor variază între 700 – 800 mm / an la Făgăraş în depresiune.
TABELUL 4. REPARTIŢIA PRECIPITAŢIILOR MEDII ANUALE, DIN PERIOADA
1997 – 2007, LA STAŢIA METEOROLOGICĂ FĂGĂRAŞ
PRECIPITAŢII
(mm)
LUNILE ANUAL
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
25,4 22,7 37,9 51,8 95 110 118 99,5 51 44,6 25,3 25,9 707,1
Tipuri de bioclimat
Bioclimatul reprezintă suma caracteristicilor factorilor climatici din cadrul unei zone climatice (etaj
climatic) care, prin parametrii elementelor componente, poate influenţa organismul uman sănătos sau bolnav.
Aceşti factori, între anumite limite ale parametrilor, nu influenţează starea organismului, fiind „indiferenţi”,
de cruţare (M. Cândea, G. Erdeli, T. Simon, 2003).
Depăşind aceste limite, într-un sens sau altul, factorii climatici creează fie o stare de confort şi
relaxare, fie o stare de suprasolicitare, puternic stimulativă, sau chiar de stres. În funcţie de aceste situaţii,
există în zona depresionară a Ţării Făgăraşului:
Bioclimatul sedativ – indiferent (de cruţare)
Este prezent în zonele deluroase şi depresionare, cu altitudini cuprinse între 200 – 800 m, cu un
climat de dealuri şi depresiuni şi un covor vegetal variat în speţă păduri de foioase, până la cele mai variate
culturi agricole. Valorile medii anuale sunt cuprinse între 6 – 9 ℃ şi lunare ale temperaturii sunt mai
moderate, nebulozitatea şi gradul de umiditate mai ridicate (75%) faţă de zonele de câmpie. Presiunea
atmosferică durata de strălucire a soarelui şi vânturile mai moderate, ceea ce face ca adaptarea organismului
uman să se facă mai repede şi principalele funcţii biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ.
Este indicat, în toate anotimpurile, neavând contraindicaţii pentru persoanele bolnave sau sănătoase. În cazul
acestui tip de bioclimat, stresul cutanat, pulmonar şi bioclimatic total prezintă valorile cele mai reduse din
toată ţara, înregistrându-se un maxim al lunilor relaxante şi echilibrate. Se recomandă, în special, pentru
curele de odihnă, ca şi pentru neurastenii, stări de convalescenţă. În astfel de cazuri, climatoterapia rămâne o
formă principală de tratament, presupunând, printre altele, beneficiul terapeutic al aeroionizării negative şi
aerosolilor vegetali cu efect sedativ, în primul rând.
2.4.3. Biopedodiversitatea ca element ştiinţific cu valoare estetică în procesul atractivităţii
turismului cultural-religios
Învelişul vegetal şi rolul său în dezvoltarea turismului
Învelişul vegetal este puternic influenţat de condiţiile morfologice şi climatice, de particularităţile
pedologice, geologice, care favorizează sau restrâng repartiţia speciilor vegetale.
Începând cu vegetaţia depresionară şi încheind cu vegetaţia montană, se poate aprecia că zona de
pădure este reprezentată de la poale către înaltul Făgăraşului de toate etajele de vegetaţie posibile în spaţiul
montan al ţării noastre, specific zonei depresionare a Ţării Făgăraşului fiind:
27
Etajul pădurilor de gorun şi stejar
Sau al querniceelor, extins, în trecut, restrâns astăzi în urma activităţilor umane, ocupă, în prezent,
malul drept al Oltului şi în Dumbrava Vadului (Poiana cu narcise), fiind o rarişte de stejari pe mai bine de
400 de hectare. Predomină asociaţiile de stejar pedunculat (Quercus robur) şi gorun (Quercus petraea),
localizat pe versanţii mai însoriţi şi pe dealurile Hârtibaciului. În amestec cu aceste specii se găsesc: carpenul
(Carpinus betulus), arţarul (Acer campestre), frasinul, ulmul, pajişti secundare de natură mezoxerofilă cu
păiuşuri (Festuca sulcata, Festuca valesiaca, Festuca pseudovina), iarbă bărboasă (Andropogon ischaemum),
firuţă (Poa pratensis, Poa bulbosa), presărate cu tufişuri de porumbar (Prunus spinosa) şi măceş (Rosa
canina).
Vegetaţia intrazonală (zăvoaiele)
Ocupă suprafeţe restrânse pe malurile Oltului şi afluenţilor săi, iar speciile dominante sunt: sălciile
(Salix alba, Salix nigra), plopii (Populus alba, Populus nigra), rogozul (Carex riparia), papura (Typha
latifolia), trestia (Phragmites communis), izma broaştei (Mentha aquatica), etc.
Putem afirma că potenţialul fitogeografic existent în Ţara Făgăraşului este deosebit de valoros, din
punct de vedere ştiinţific, atât ca număr de specii, dar şi prin raritatea acestora, cât şi din punct de vedere
economic şi turistic, cadru propice desfăşurării traseelor turistice, o ambianţă favorabilă practicării
activităţilor recreative şi de agrement, observând că toate mănăstirile ortodoxe de pe partea stângă a Oltului
sunt situate într-un cadru natural feeric, la contactul munţilor cu depresiunea în zona de amestec a pădurilor
de foioase şi răşinoase oferind linişte şi reculegere turiştilor şi pelerinilor.
Elemente ale faunei şi principalele zone cinegetice
Fauna, ca şi vegetaţia, se impune prin varietate, densitate şi valoarea trofeelor, din punct de vedere
turistic prezentând importanţă prin valoarea sa estetică, recreativ-cinegetică şi ştiinţifică.
În funcţie de diversitatea formelor de relief, de oferta trofică şi cerinţele ecologice ale fiecărei specii,
repartiţia vânatului este inegală. La nivelul teritoriului naţional există mai multe zone cinegetice care se
detaşează prin specii cinegetice caracteristice fiecăreia. În Ţara Făgăraşului evidenţiem în zona depresionară:
(S. Iancu, P. Decei, 1969).
– Zona V: ce ocupă teritoriul luncii Oltului şi bălţilor cu specii variate de baltă: raţe şi gâşte
sălbatice, lişiţe, etc.
În cadrul acestor zone de interes major s-au constituit (pentru o mai bună gestionare şi valorificare a
fondului cinegetic), la nivelul fiecărui judeţ, fondurile de vânătoare. Fauna montană are cea mai mare
valoare, ea oferind şi cele mai renumite trofee. Din anul 1997, în fiecare an, se organizează în comuna
Poiana Mărului, judeţul Braşov, sărbătoarea „Vânătoare în Carpaţi”. Pe teritoriul României, vânătoarea şi
pescuitul au vechi tradiţii, reglementarea prin lege realizându-se încă din 1853 în Transilvania şi în anul 1886
în Ţările Române. Numărul exemplarelor ce pot fi vânate se stabileşte anual de inspectoratele silvice. După
cum este cunoscut, acest segment al ofertei turistice se adresează mai ales celor cu venituri „peste mediu” şi
necesită o capacitate specifică de organizare şi educare.
Conservarea şi protecţia ariilor protejate element al dezvoltării durabile
Organismele neguvernamentale sub egida O.N.U., acţionează pentru utilizarea controlată a arealelor
naturale protejate ca resursă turistică deosebit de valoroasă. Există o politică de armonizare între mediu şi
societate, fundamentată pe definirea „limitei de suportabilitate a mediului” (carrying capacity), ce trebuie
respectată de utilizator, respectiv de industria turistică. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii
(U.I.C.N.), a stabilit şi definit chiar o serie de categorii operaţionale de arii protejate:
- parcuri naţionale destinate cercetării ştiinţifice şi turismului de recreere;
- parcuri naturale cu rol de conservare a peisajului natural;
- rezervaţii naturale pentru menţinerea unor medii de interes geologic, speologic, paleontologic,
geomorfologic, forestier-floristic, zoologic, etc.;
28
- rezervaţii ştiinţifice destinate menţinerii unor peisaje rare, în scopul cercetării ştiinţifice, dar şi
pentru menţinerea în patrimoniul natural;
- rezervaţii peisagistice destinate păstrării unor forme de relief sau asociaţii vegetale cu valoare
estetică;
- monumente ale naturii, care pot fi forme de relief unice, sau specii de plane şi animale rare, pe cale
de dispariţie, situate în exteriorul sau interiorul perimetrelor constituite.
Rezervaţia naturală Poiana Narciselor (Dumbrava Vadului)
Este o rezervaţie floristică, ce conservă pajişti cu narcise, fiind situată în sudul comunei Şercaia,
întinsă pe o suprafaţă de 400 ha de stejari seculari, aflată între satele Vad şi Toderiţa, rămăşiţă a vegetaţiei
care acoperea, altădată, întreaga zonă. În poienele acestei păduri înfloresc, în luna mai, minunatele narcise
(Narcissus stellaris), numite, de localnici, coprine, iar în preajma sărbătoririi Sfinţilor împăraţi Constantin şi
Elena pe (21 mai), se desfăşoară aici „Festivalul narciselor”.
Rezervaţia naturală de la Rodbav
Este o rezervaţie naturală forestieră cu stejari aflată în partea de nord-vest a oraşului Făgăraş în
apropierea satului Rodbav, lângă staţiunea balneoclimaterică.
În acest rest de pădure se află doi stejari seculari monument al naturii numiţi de localnici „Adam şi
Eva” cu o vechime de circa 600 de ani. Monumentul natural este de importanţă locală şi naţională.
Solul, element de influenţă în procesul de stabilitate a componentelor turistice
Solul reprezintă partea superficială afânată a litosferei, format ca urmare a interacţiunilor îndelungate
a factorilor fizico-geografici: clima, vegetaţia, relieful, roca, apa freatică şi timpul ca durată de manifestare a
acestora. Toţi aceşti factori au permis individualizarea în cuprinsul Ţării Făgăraşului, a solurilor zonale:
argiloiluviale, cambisoluri, spodosoluri, şi intrazonale, ca de exemplu, solurile hidromorfe. Clasa solurilor
hidromorfe este explicată prin prezenţa excesului de umiditate din zona joasă a depresiunii Făgăraşului în
lunca Oltului. Aici se formează un material parental eterogen, alcătuit din aluviuni, depozite pluviale, argile
peste care se dezvoltă solurile gleice, pseudogleice, luvice şi albice. Aflate sub impactul unei umeziri
permanente, utilizarea acestor soluri este predominant de păşuni, fâneţe sau cultivate cu plante furajere.
Solurile din Ţara Făgăraşului trasează caracterul agricol al regiunii: cultura plantelor, creşterea animalelor,
livezi de pomi fructiferi, păşuni şi fâneţe, păduri şi se încadrează perfect având o vocaţie agricolă şi turistică.
2.4.4. Mediul geografic şi tipuri de peisaje în Ţara Făgăraşului
Deoarece noţiunea de mediu geografic exprimă, implicit, ideea raportării la societatea omenească, ce
utilizează acest mediu, s-au avut în vedere, în special, factorii favorizanţi pentru activitatea socio-economică
şi turistică, precum şi acei componenţi care, prin prezenţa lor, în exces, sau deficitară, pot constitui factori
restrictivi pentru diverse moduri de utilizare.
Ţara Făgăraşului cuprinde un relief muntos, circa 35% din suprafaţă, iar cel depresionar şi deluros,
circa 65%.
Peisajul geografic a fost definit şi ca o porţiune a suprafeţei terestre, ca o extindere mai mare sau
mai mică – de la câteva zeci sau sute de metri pătraţi până la nivel planetar, cu o fizionomie şi alcătuire care
reflectă calitativ şi cantitativ o anumită etapă a evoluţiei raportului dintre elementele componente naturale şi
antropice dintr-un sistem (M. Ielenicz, 1996).
În Ţara Făgăraşului se individualizează câteva tipuri de peisaje (Fig. 16):
Peisajul de tip alpin şi montan, cu grad moderat de antropizare, cu numeroase atracţii turistice
naturale (Lacurile glaciare, cascade, praguri, etc.).
Peisajul regiunilor deluroase, moderat antropizat, cu obiective turistice naturale şi antropice
(Păduri, cabane, mănăstiri, etc.).
Peisajul de tip depresionar cu aspect de şes, puternic antropizat, unde predomină obiectivele
turistice antropice şi parţial naturale.
29
Fig. 16. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA PEISAJELOR
Acţiunea antropică se remarcă tot mai pregnant în configuraţia peisajelor geografice, prin
consecinţele sale în teritoriu, respectiv: infrastructura economică, suprastructura socială, suprastructura
politică şi suprastructura cultural-religioasă (Fig.17).
RELIEF
Creste, şei,
versanţi
prăpăstioşi,
grohotişuri;
Relief glaciar
Munţi mijlocii având
culmi în general paralele
separate de văi cu aceeaşi
direcţie
Dealuri submontane cu
relief structural şi petrografic
evident, cu suprafeţe de
nivelare de tipul glacisurilor
de eroziune
Depresiune cu aspect de
câmpie piemontană, cu
terase şi lunci
CONDIŢII
CLIMATICE
TMA -2,6°C,
1400 mm/an
precipitaţii
(PMA);
peste 200 zile
cu zăpadă pe an
TMA 0-1°C, PMA
1200 mm/an; circa 150
zile cu zăpadă pe an; efect
de föehn
TMA 5-6°C, PMA 900-
1000 mm/an; 100 zile cu
zăpadă pe an; efect de föehn
TMA 8,3°C, PMA 700
mm/an;
între 50-75 zile cu zăpadă
pe an; efect de föehn
BIODIVERSITATE
Golul alpin-
licheni, muşchi,
pajişti alpine
Păduri de conifere în
subetajul superior de
amestec fag, conifere în
subetajul mediu
Păduri de amestec, fag
Pajişti
Păduri de gorun şi stejar
restrânse ca urmare a
activităţilor umane
AŞEZĂRI ÎN
GENERAL
Refugii, stâne Stâne, cabane Cabane;
Mănăstiri
Peisaj puternic antropizat
MOD DE
UTILIZARE AL
TERENURILOR
Limitat
Utilizare
pastorală
Utilizare agro-pastorală
Potenţial turistic ridicat
Utilizare agro-pastorală Utilizare agricolă;
Obiective turistice
antropice şi parţial naturale
Fig. 17. ETAJAREA PEISAJELOR ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI ŞI SPAŢIUL MONTAN AL FĂGĂRAŞULUI
30
Valoarea estetică a peisajului – indicator al valorii potenţialului turistic natural
Potenţialul turistic al unui teritoriu cuprinde două categorii de elemente: cunoscute şi valorificate,
care constituie potenţialul turistic cunoscut (activ), exploatat prin organizarea activităţilor turistice şi
elemente slab cunoscute şi rar vizitate ce alcătuiesc potenţialul turistic latent. În funcţie de specificul
elementelor componente se diferenţiază două tipuri de potenţial turistic: natural (elemente naturale introduse
în cadrul activităţilor turistice) şi antropic (elemente rezultate în urma activităţilor antropice: monumente
istorice şi de arhitectură, vestigii arheologice, elemente din sfera artei, etnografiei, economiei).
Patrimoniul turistic este definit ca ansamblul de elemente naturale, sociale, economice, culturale
dar şi totalitatea amenajărilor (căi de comunicaţie, baza de cazare, de odihnă şi tratament, unităţi de
alimentaţie publică, amenajări pentru agrement), destinate activităţilor turistice de pe un teritoriu (Fig. 18).
Fig. 18. Structura patrimoniului turistic (după Ielenicz M., 2006, adaptată)
Caracteristicile estetice ale peisajului au un rol important în crearea unei imagini de identificare a
locului care este percepută de majoritatea turiştilor. Mare parte a turiştilor care vizitează o anumită zonă şi-au
format o imagine a ceea ce se aşteaptă să vadă. Acest model imaginar este generat pe baza cunoştinţelor
asupra zonei respective şi pe baza experienţelor anterioare legate de aceasta sau de o zonă asemănătoare.
Preferinţele acestora, analizate în urma sondajelor de opinie, au un rol important în aplicarea SMS (Scenery
Management System, Sistemul de management al resurselor peisagistice). SMS este un instrument creat
pentru analiza sistematică a peisajului, determinarea importanţei relative şi a valorii estetice a peisajului în
scopul managementului eficient al resurselor turistice naturale, fiind compus din două faze: faza inventarierii
şi faza implementării.
Evaluarea atractivităţii intrinsece a peisajului.
Atractivitatea unui peisaj reprezintă importanţa acordată acestuia de către vizitatori, evaluată pe baza
percepţiei umane asupra frumuseţii intrinsece a principalelor elemente de mediu: relief, ape, vegetaţie şi
faună. Prin combinarea atributelor acordate acestora se poate defini atractivitatea intrinsecă a peisajului
natural sau a peisajului cu aspect natural (USDA, 1995).
Ca elemente cu impact negativ asupra percepţiei turistului au mai fost identificate arealele în care se
găsesc acumulări de deşeuri, provenite în general din activitatea turistică şi două tipuri de areale degradate în
urma influenţei indirecte a factorului antropic: areale cu eroziune în suprafaţă activă datorată
suprapăşunatului întreprins în secolul trecut care a determinat degradarea formaţiunilor vegetale de tipul
pajiştilor alpine naturale şi areale cu invazie de vegetaţie secundară de tipul şteviei stânelor (Rumex alpinus)
şi a urzicii (Urtica dioica).
PATRIMONIUL TURISTIC
POTENŢIAL TURISTIC BAZA MATERIALĂ
OBIECTIVE
TURISTICE NATURALE
OBIECTIVE
TURISTICE ANTROPICE
ÎN STARE
ACTIVĂ
ÎN STARE
LATENTĂ
ÎN STARE
ACTIVĂ
ÎN STARE
LATENTĂ
31
Reprezentativitate
I II III
Importanţa
acordată
Elemente de relief
Elemente de vegetaţie
Elemente hidrografice
1 Circuri glaciare şi custuri Vegetaţie de pajişti alpine
şi de stâncărie
Lacuri glaciare
2 Văi glaciare Pădure de conifere Cascade
3 Versanţi de vale fluviatilă modelaţi in
regim periglaciar şi interfluvii mixte
Vegetaţie de tip subalpin Reţea hidrografică de
gradul 1 şi 2
4 Vale fluviatilă şi interfluviu
rotunjit
Pădure mixtă şi de
foioase
Reţea hidrografică de gradul 3,
4, 5 şi temporară
Tabelul 5. Notele de importanţă şi de reprezentativitate stabilite pentru elementele incluse în
analiza atractivităţii intrinsece, indicate de rezultatele sondajului de opinie.
Areale speciale
Vârfuri
piramidale
Abrupturi şi
aflorimente
Areale ocupate de
pinus mugo şi juniperus nana
Poieni
Areale degradate
percepute negativ
Defrişări
recente
Acumulări
de deşeuri
Areale cu eroziune în suprafaţă
activă
Areale cu invazie de
vegetaţie secundară
Tabelul 6. Arealele cu importanţă specială şi arealele percepute ca având impact negativ,
stabilite în urma sondajului de opinie
În urma analizei atractivităţii intrinsece a peisajului, sectoarele studiate au fost împărţite în
areale caracterizate de diferite grade de atractivitate:
Areale cu atractivitate foarte
ridicată (clasa A):
Circul şi lacul glaciar Avrig
Areale cu atractivitate ridicată
(clasa B):
Custura Ciortei (vârfurile Ciortea
I,II,III şi Turnul Lacului)
Areale cu atractivitate medie
(clasa C):
Sectorul glaciar al Văii Avrigului
Areale cu caracteristici comune
(clasa D):
Custura Ciobanului şi Muchia
Şerbotei
Areale degradate cu impact negativ asupra percepţiei turiştilor
(clasa E):
Areal afectat de defrişări succesive
şi eroziune în suprafaţă în perioada
1987-2007 Culmea Clăbucetului
Areal din pădurea de conifere
defrişat în perioada 2006-2007
Piciorul Bârcaciului
Tabelul 7. Arealele cu grade diferite de atractivitate
32
CAPITOLUL III
AŞEZĂRI, OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI CA
MATRICE ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI CULTURAL,
CU DEOSEBIRE A CELUI RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ
3.1. Ţara Făgăraşului – veche vatră de istorie românească
Civilizaţie milenară, istorie fabuloasă, trecut glorios...
Urmele materiale de viaţă omenească descoperite pe aceste meleaguri sunt foarte vechi. Cercetările
arheologice sistematice dintre anii 1960 – 1980 ai secolului trecut desfăşurate cu precădere pe Valea Oltului,
zonă ce a cunoscut ample amenajări hidroenergetice precum şi descoperirile întâmplătoare au evidenţiat
numeroase vestigii aflate, multe dintre ele, în muzeul din Făgăraş Valeriu Literat. Datorită cercetărilor
efectuate de arheologii: K. Horedt, M. Macrea, Gheorghe Bichir, I. Glodariu, I. Pop, M. Marcu ş.a., au fost
găsite fragmente ceramice neolitice la: Făgăraş, Calbor, Felmer, Hălmeag, precum şi multe topoare de piatră
din epoca bronzului, descoperite la Făgăraş, Cuciulata, Comăna de Jos, Părău, Şercaia. Epoca dacică este
bine reprezentată în zonă de aşezările cercetate la Cuciulata, Comăna de Jos, Şercaia, Copăcel, Arpaşu de
Sus, Breaza. S-au descoperit şi tezaure monetare importante la Breaza, unde s-a găsit un tezaur constând din
132 monede republicane romane de argint şi o monedă dacică, iar la Beclean s-au găsit alte 29 de monede
romane din secolele II – I î.e.n. Din săpăturile efectuate se păstrează un valoros material arheologic
reprezentat de ceramică, unelte, arme, râşniţe de piatră, podoabe mărturii ale nivelului atins în practicarea
agriculturii, creşterii animalelor, metalurgiei fierului, schimburilor comerciale, olăritului, ţesutului.
Astfel, în a doua jumătate a secolului al XII-lea încep colonizările de saşi în părţile de la nord de Olt,
realităţi istorice atestate documentar de la începutul veacului următor, iar pământurile din estul şi vestul Ţării
Făgăraşului aveau să fie trecute sub autoritatea cavalerilor teutoni şi respectiv, a mănăstirii de la Cârţa.
Adăugând şi daniile făcute unor mari feudali, aşa cum a fost aceea pentru magistrul Ugrinus, căruia, în a
doua jumătate a secolului al XIII-lea, i-au fost dăruite moşiile Făgăraş şi Sâmbăta, completează tabloul ce
ilustrează mijloacele prin care ţinutul a ajuns sub autoritatea regalităţii maghiare.
Documentul din anul 1291, de când avem, astfel, şi prima atestare a Făgăraşului, consemna că
magistrul Ugrinus pierduse moşiile amintite şi cerea regelui maghiar ca aceste moşii să îi revină, românii
înşişi recunoscând faptul că fuseseră în stăpânirea marelui feudal.
3.2. Consideraţii cu privire la toponimia aşezărilor
din Ţara Făgăraşului
Reţeaua de aşezări este formată din sate, comune şi oraşe şi cuprinde 3 oraşe: Făgăraş, municipiu de
rangul II, Avrig şi Victoria, oraşe de rangul III şi 95 de localităţi grupate în 20 de comune şi 75 de sate
aparţinătoare, corespunzătoare rangurilor IV şi V. Ea s-a realizat treptat într-un îndelungat proces de evoluţie
social-istorică. Până în secolul I î.e.n. existau aşezări mici deschise sau cu un început de fortificaţie pe
terasele Oltului, în depresiune şi la contactul muntelui cu dealul. Între secolele I î.e.n. şi III e.n., sunt
numeroase aşezări dacice (multe din ele întărite), apoi aşezări daco-romane (castre cu rol de apărare). etc.
Între secolele IV şi XII, ca urmare a invaziilor populaţiilor migratoare reţeaua de aşezări se dezvoltă într-un
ritm mai lent. Este un lucru cert că în momentul când au fost emise primele documente care ni s-au păstrat
din secolul al XIII-lea, o serie de aşezări existau deja. Pentru Ţara Făgăraşului fenomenul de dublare a
satelor este caracteristic, unele fiind situate în apropierea căilor de comunicaţie ce urmăresc firul Oltului,
altele fiind în zona piemontană şi formând o a doua linie. Acestea poartă determinativul „de Jos” şi
„de Sus”, formând 8 perechi: Comăna, Veneţia, Sâmbăta, Viştea, Ucea, Arpaş, Porumbacu şi Sebeş. După
aspectul toponimic nu se poate stabili care sunt mai vechi, cele „de Jos” sau cele „de Sus”. Problema este
uşurată de o altă serie de trei perechi: Şinca Veche – Şinca Nouă, Şercaia – Şercăiţa, Cârţa – Cârţişoara
(Oprea şi Streza Cârţişoara), precum şi de dubletele: Berivoii Mari – Berivoii Mici, Vaida Recea – Recea
33
Nouă, Voivodenii Mari şi Voivodenii Mici, situate de o parte şi de alta a pâraielor care le străbat. Prin
urmare, satele matcă sunt cele situate în partea cea mai joasă a depresiunii. Procesul de formare a satelor prin
„roire” este legat de factorii social-economici şi naturali ce au dus, indiscutabil, la extinderea terenurilor
agricole către munte. De-a lungul Ţării Făgăraşului, fenomenul de roire este mai evident pe direcţia nord-
sud, către cele două extremităţi, dinspre Munţii Perşani până la Turnu Roşu, iar pentru partea centrală a
depresiunii la formarea de noi sate a contribuit şi roirea laterală. Analizând poziţia geografică a vetrelor
localităţilor, s-au individualizat trei tipuri de amplasamente: în văile principale (Valea Oltului), în văile
secundare şi în bazinele superioare ale văilor secundare. În văile principale (Valea Oltului), pe lângă relieful
favorabil care a influenţat amplasarea vetrelor şi dezvoltarea căilor de comunicaţie (şoselele modernizate şi
căile ferate), evoluţia pozitivă a habitatului uman a fost susţinută şi de posibilitatea aprovizionării cu apă a
populaţiei. Însă, prin caracteristicile sale, relieful a fost cel care a impus marea varietate a formelor
(poligonale, lineare), etc. şi a morfostructurii vetrelor: adunate, compacte, cu tendinţă de concentrare în
anumite sectoare ale vetrelor. Tot în cadrul acestor forme de relief au evoluat şi oraşele Făgăraş apoi Avrig în
lunca Oltului.
Fig. 19. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA GENERALĂ
3.3. Spaţiul rural – resursă pentru dezvoltarea turismului verde (agroturismului)
Turismul rural şi agroturismul sunt considerate noţiuni diferite de unii, desemnând acelaşi lucru
pentru alţii. Chiar dacă turismul în mediul rural nu atrage decât 10 – 15 % din turişti, creşterea ponderii
acestui tip de turism este greu de cuantificat, fiind într-o continuă ascensiune datorită obiectivelor naturale şi
antropice deosebite, a interesului în creştere a orăşenilor faţă de alimentaţia naturală şi raţională, a odihnei
active, pe care o oferă viaţa la ţară, din ce în ce mai rară sau mai scumpă în mediul urban. Iată de ce atât în
programele „Leader (I, II şi III)”, iniţiate de Comisia Europeană se defineşte turismul rural ca „totalitatea
acţiunilor turistice practicate în mediul rural”.
În multe din aşezări sau în preajma obiectivelor cultural – religioase şi de pelerinaj, se dezvoltă
aproape interdependent şi turismul verde cu care se asociază funcţional extrem de complex, fiecare oferind
ce-i este specific.
Ţara Făgăraşului este rurală, şi oferă un potenţial turistic natural şi antropic remarcabil, iar SATUL o
destinaţie captivantă. Ea mai este încă, un meleag al satelor tradiţionale, cu gospodării pline de animale ce
oferă produse ecologice, cu atelaje agricole, case cu muşcate în ferestre ori fântâni cu cumpănă. La prima
vedere, ele pot părea stranii, inedite pentru citadini, sau turiştii străini, de aceea întâlnirea lor stârneşte o
34
imediată reacţie de simpatie. Ele înseamnă un mod de viaţă arhaic, pitoresc, cu un idilism tot mai rar pe
continentul nostru. Ţăranii făgărăşeni nu s-au zgârcit deloc cu geniul pe care îl cheltuie atunci când a fost
vorba să-şi facă sărbătorile frumoase: de la cântec şi dans la haine (valoroasele costume populare), mâncăruri
ori superstiţii. Ospitalitatea, liniştea şi farmecul satelor vă vor compensa, cu generozitate, vacanţele petrecute
aici la: Sâmbăta de Sus, Breaza, Lisa, Arpaşu de Sus, Cârţişoara, etc. Aşezările făgărăşene s-au dezvoltat în
jurul Oltului şi al afluenţilor acestuia. Cele din stânga Oltului sunt pur româneşti, deseori pereche (Sâmbăta
de Jos şi Sâmbăta de Sus, Veneţia de Jos şi Veneţia de Sus), Cârţa şi Cârţişoara, cele „de sus” formându-se
prin roire din cele „de jos”.
3.4. Staţiunile climaterice şi balneoclimaterice
La nivelul organismelor internaţionale OMT (Organizaţiei Mondiale a Turismului) şi FITEC
(Federaţia Internaţională de Turism şi Balneoclimatologie), staţiunile turistice se împart în două clase mari:
staţiuni balneoclimaterice (sau de cură) şi staţiuni climatice sau climaterice.
- Staţiunile climaterice sunt profilate pe asigurarea unui cadru adecvat pentru odihna de lungă
durată (concediu, vacanţă), prin valorificarea bioclimatului şi a altor factori naturali (altitudine, lacuri,
peisaje, vegetaţie), cu efecte pozitive asupra organismului, oferind condiţii de reconfortare şi întărire a
capacităţii de muncă. (P. Cocean, G.Vlăsceanu, 2002).
- Staţiunile balneoclimaterice se adresează în exclusivitate turismului curativ, de îngrijire a
sănătăţii dispunând de factori naturali terapeutici (ape minerale, termale, nămoluri, lacuri sărate), exploataţi
şi utilizaţi pe baza normelor de specialitate, având un rol deosebit în prevenirea, ameliorarea sau vindecarea
unor boli.
Staţiunea climaterică de la Sâmbăta de Sus
Aflată la 24 de km sud de Făgăraş, la 690 de metri altitudine în Munţii Făgăraşului, mica aşezare este
apreciată atât de persoanele active, dar mai ales de cele ce îşi doresc un concediu liniştit şi relaxant. Se pot
vizita ruinele castelului Brâncovenesc, construit în secolul XVI, în perioada domnitorului Constantin
Brâncoveanu, castelul Brâncoveanu, construit la 1800 de Grigore Ghica Brâncoveanu, nepotul domnitorului,
inspirat de palatul de la Mogoşoaia, mănăstirea Constantin Brâncoveanu, sec. XVII (mănăstire ortodoxă de
călugări), muzeul mănăstirii cu bogate colecţii de picturi vechi pe sticlă, Izvorul Tămăduirii, despre care se
spune că are puteri vindecătoare, păstrăvăria, etc.
Staţiunea climaterică montană Bâlea
Sub denumirea generică de Bâlea se ascund, de fapt, două locuri pereche situate la un capăt şi
celălalt al unui traseu de telecabină. Bâlea Cascadă este în partea de jos la o altitudine de 1234 metri, iar sus
spre creasta munţilor Făgăraşului la o altitudine de 2034 metri se afla Bâlea Lac, identificabilă în principal
prin lacul glaciar cu acelaşi nume. Situat în inima Munţilor Făgăraş, la kilometrul 116 pe şoseaua
„Transfăgărăşan” DN 7C, Bâlea Lac este un loc greu de caracterizat cu precizie. Popas în călătoriile pe
Transfăgărăşan, punct de plecare în traseele pe creasta Făgăraşului, staţiune montană frecventată de
împătimiţii schiului sau doar curiozitate turistică, Bâlea este toate din aceste lucruri şi niciunul în mod
dominant.
Staţiunea balneoclimaterică de la Rodbav
Aflată la nord-vest de municipiul Făgăraş, lângă satul Rodbav, este o staţiune balneoclimaterică de
interes local, la 476 metri altitudine. Această staţiune dispune de izvoare minerale clorurate, iodurate, sodice,
recomandată pentru afecţiuni reumatice, ale aparatului locomotor, având un pavilion pentru tratament la
cadă, ştrand în aer liber, hotel şi restaurant.
Staţiunea balneară de la Perşani
Aflată pe Dn1, în apropierea localităţii Perşani, la 400 m altitudine. Este o staţiune balneară mică,
sezonieră, de interes local, având un climat de cruţare. Ştrandul cu ape minerale clorurate, sodice,
bicarbonatate şi nămolul sapropelic antireumatic sunt exploatate în timpul verii. Izvoarele minerale cu ape
clorurate, bicarbonatate şi sodice sunt recomandate în tratamentul bolilor reumatismale şi în afecţiuni ale
aparatului locomotor, sau ale sistemului nervos periferic.
35
3.5. Resursele turistice etnografice
Ocupă un loc distinct în cadrul obiectivelor turistice de provenienţă antropică, în primul rând prin
specificitatea lor, ştiut fiind faptul că fiecare etnie posedă un patrimoniu propriu, spiritual şi material, rezultat
din evoluţia conştiinţei sale în timp şi a răspândirii populaţiei în spaţiu. Între elementele atractive etnografice,
o importanţă majoră prezintă: ocupaţiile şi meşteşugurile, obiceiurile, portul, jocurile, cântecele populare,
arhitectura şi instalaţiile ţărăneşti, etc. (P. COCEAN, 2004).
3.5.1. Obiceiurile, tradiţiile, portul, jocurile şi cântecele populare
Obiceiurile sunt manifestări creatoare ale spiritualităţii rurale, având în vedere că Ţara Făgăraşului
este preponderent rurală, în care diferitele evenimente din viaţa obştii sau individului sunt înălţate la statutul
de simbol şi practică oraculară. Ele sunt asociate ciclicităţii anotimpurilor cu obiceiurile calendaristice de
iarnă sau primăvară, evenimentelor familiale sau individuale (obiceiuri de naştere, obiceiuri de nuntă sau de
înmormântare). Ţara Făgăraşului se remarcă prin păstrarea din negura timpurilor a unor asemenea obiceiuri
cu o vădită tentă de originalitate.
Tradiţionale sunt obiceiurile de „Mărţişor” care se poartă în zilele Babei Dochia de fete şi femeile
măritate, adică între 1 – 9 martie, sau când se pun mărţişoare la porţi, la ferestre, la coarnele animalelor,
pentru îndepărtarea deochiului şi a puterilor malefice. Specifice Ţării Făgăraşului sunt: „Tăiatul porcului” în
ziua de Ignat şi „Roata de foc de la Şinca Nouă”.
- „Tăiatul porcului” cu toată suflarea curţii adunată în ziua de Ignat, când gospodinele prepară
cârnaţii, caltaboşii, toba şi slănina şi se face „pomana porcului”.
- „Roata de foc de la Şinca Nouă”, când în fiecare an de Lăsata Secului, sătenii participă la acest
ritual al tinerilor flăcăi ai satului ce încalecă pe caii împodobiţi şi urcă pe dealul din comună, îmbrăcaţi în
portul popular românesc dând drumul la vale roţii aprinse şi strigând cu voce tare numele fetelor mândre din
sat care nu vor să se mărite.
Portul, jocurile şi cântecele populare, diferenţiază un popor de alt popor, o etnie de alta. Putem
spune că fiecărei etnii îi corespunde o anumită particularitate a costumaţiei tradiţionale. Din punct de vedere
etnografic, se pot identifica trei subzone româneşti: Perşani, Făgăraş şi Avrig, şi câte una maghiară şi
săsească. Deşi se observă unele diferenţe între acestea, ca rezultat al vecinătăţii cu zonele Târnave,
Hârtibaciului şi Mărginimea Sibiului, totuşi, există o unitate de ansamblu. Costumele populare sunt superbe,
fiind folosite culorile vii ca albul şi roşul, în contrast cu negrul sau albastrul. Materialele sunt naturale: inul
topit şi bumbacul, iar încălţămintea din piele neagră. Ornamentaţia şi decorul brodat, este acela care-i
conferă portului popular nota de fantezie, ea fiind dispusă în aşa fel încât să sublinieze liniile croielii şi ale
corpului omenesc. Aceeaşi sobrietate este de constatat şi la „croi” – tăietura îmbrăcăminţii, care este simplă
şi dreaptă. Jocurile şi cântecele populare constituie o resursă de a cărei valoare excepţională, din păcate, nu
ne dăm seama. În această zonă, fondul morfologic al cămăşilor femeieşti aparţine tipului „poncho”, de unde
şi marea asemănare dintre variantele ornamentale ale portului femeiesc şi cel bărbătesc, care se dezvoltă pe
tipul unic al „poncho-ului”. (Fig. 20)
Fig. 20. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA PORTULUI POPULAR.
36
În cadrul cântecelor populare, în ciuda varietăţii lor există, totuşi, un element comun, respectiv
sentimentul dominant al „dorului” remarcat în doine sau în balade, povestiri în versuri, adesea acompaniate
muzical. Răspândite mai sunt şi cântecele de dragoste sau cătănie.
Dansul popular are trăsături specifice, atât în ce priveşte stilul, cât şi repertoriul său. De regulă, este
interpretat în grup, desfăşurându-se, de cele mai multe ori, în formă de cerc şi purtând denumirea de „horă”.
E drept că în sate se organizează discotecă sau baluri, dar la nunţi, sutele de invitaţi, domni şi ţărani, tineri şi
bătrâni joacă toate jocurile şi dansurile tradiţionale: Sârba şi Brâul, Purtata şi Ficioreasca, dar, mai ales
Învârtita Ardelenească.
Ocupaţiile şi meşteşugurile ţărăneşti relevă o mare diversitate tipologică ce diferă de la un tip
de relief la altul, sau de la o regiune climatică la alta. Atractivitatea acestora este susţinută prin modul lor de
practicare, prin ustensilele lor folosite, prin modificările induse peisajului natural, în rezultatul final al
activităţii umane.
Arhitectura şi instalaţiile ţărăneşti tradiţionale confirmă geniul artistului anonim, a cărui
dragoste de frumos şi perspicacitate practică s-a materializat în construcţii şi mijloace de producţie aparte.
Într-o evoluţie milenară se distilează, în această zonă, o filosofie proprie asupra habitatului dar şi asupra
sensului existenţei umane. Resursele recreative mai bogate sunt conţinute în arhitectura de ansamblu a
aşezărilor (P. Cocean, 2004).
Casa cu tindă caldă şi cameră de locuit sau casa cu tindă, cameră, cămară şi celar (tot un fel de
cămară pentru păstrarea hainelor, dar şi a unor alimente), au fost cele mai răspândite tipuri de locuinţe în
Ţara Făgăraşului. Pereţii din bârne erau ridicaţi pe socluri de piatră, fiind tencuiţi cu pământ bătut şi văruiţi,
atât la exterior, cât şi la interior. Gospodăriile erau împrejmuite cu garduri de scânduri dispuse orizontal.
Exista o portiţă pentru oameni şi o poartă mai mare pentru care şi vite. Portiţa se decora prin crestare, mai
ales cu motivul crucii (care avea şi un rol magico – religios de protecţie), dar şi cu steaua – rozetă sau vasul
cu flori.
Fig. 21. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA CASA ŢĂRĂNEASCĂ (SEC. XVIII – XX).
a. b.
Foto. 15. Interiorul unei case ţărăneşti din zona Drăguş
37
Instalaţiile hidraulice; reţeaua hidrografică bogată a zonei, a oferit, locuitorilor, nu numai o
sursă bună de apă potabilă sau posibilitatea pescuitului, ci şi pe aceea a utilizării forţei apelor pentru unele
activităţi economice. Astfel, până spre începutul secolului trecut, se mai găseau, pe tot cuprinsul Ţării
Făgăraşului zeci de mori, pive, vâltori, joagăre şi teascuri de ulei.
3.5.2. Bucate şi băuturi din Ţara Făgăraşului
MOTTO:
„În ţara marilor cirezi”, cea mai bună pătlăgică-i „slana” şi singura legumă-n care crede făgărăşanul
e porcul.
Ar fi păcat să treceţi prin Ţara Făgăraşului şi să nu încercaţi o cană cu lapte cald de bivoliţă, o bucată
de slană (clisă), cu ceapă roşie şi pâine proaspătă cu cartofi ca la Făgăraş. Şi, dincolo de ţuica întoarsă de
prune şi rachiul de fructe, descoperiţi mari vinuri, eleganta Fetească Albă, Fetească Regală, Iordovanul cel
vesel, Ardeleanca şi Galbena de Ardeal, Traminerul cel Roz, Furmint-ul cel solemn, Neuburger-ul cel
sumbru, Muscat-ul Ottonel, prinţul de aur. De bază rămâne „pita cu cartofi”, o pâine dulceagă, cu gust
bogat, preferată de ţărani şi nu numai de ei, pentru că se poate păstra săptămâni întregi fără să se usuce.
Renumită este şi salata de „Ceapă roşie”, simbolul Ţării Făgăraşului – se spune „Făgăraş, foaie de ceapă” –
ceapa roşie are gust unic, cepos – iute – dulce – parfumat. Dintre ciorbele gustoase care se pregătesc aici
amintim: „Ciorbă ardelenească de lobodă”, ciorbă adevărată cu carne şi lăptării, cu toate că pe de altă parte,
făgărăşenii s-au învăţat de la saşi cu „zupele” clare, din cărnuri răsfierte cu tăieţei, sau găluşcuţe, ciorbă de
şalată verde (salată), ce se potriveşte cam de sărbătoarea Maialului, ciorbă de fasole boabe (păsulă), etc.
PARTEA a II –a
CAPITOLUL IV
RESURSELE TURISTICE DE PROVENIENŢĂ ANTROPICĂ CU POTENŢIAL
MAJOR ÎN PROMOVAREA TURISMULUI CULTURAL CU PRECĂDERE A CELUI
RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
Spre deosebire de resursele atractive aparţinând cadrului natural care sunt un dar al naturii, zestrea
turistică antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcţie recreativă create de om. Apariţia lor ca
obiective de interes turistic nu poartă întotdeauna pecetea premeditării, adică nu au fost edificate în acest
scop, ci dimpotrivă, în majoritatea cazurilor, au îndeplinit alte atribuţii: economice, strategice, culturale, etc.
Principalele atribute recreative ale obiectivelor de provenienţă antropică au la origine următoarele însuşiri:
vechimea obiectivului, unicitatea şi ineditul său, dimensiunea şi funcţia sa. (P. Cocean, 2004)
INTEGRAREA ISTORICO – CULTURALĂ ŞI RELIGIOASĂ A ŢĂRII FĂGĂRAŞULUI
ÎN SPAŢIUL TURISTIC EUROPEAN ŞI MONDIAL
Unicitatea Ţării Făgăraşului este conferită de superlativele geografice naturale şi antropice, de modul
îmbinării componentelor de mediu, de întrepătrunderea unor popoare, culturi, confesiuni şi religii diferite
apărute şi dezvoltate în mod aproape concomitent, într-o convieţuire de aproape un mileniu, ce au asigurat
favorabilitatea maximă, pentru dezvoltarea unei destinaţii şi a unui produs turistic competitiv „turismul
cultural, religios şi de pelerinaj”. Aici, pe aceste meleaguri, au trăit şi luptat pentru libertate personalităţi
importante ale istoriei neamului românesc: Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr, Aron Pumnul, Badea Cârţan,
Ecaterina Varga, etc.
38
Istoria artelor cuprinde aspecte semnificative ale domeniilor, arhitecturii, sculpturii, picturii,
aparţinând diverselor curente artistice din Europa, ce pot fi identificate ca surse de influenţă în ridicarea
monumentelor, castelelor, în special a edificiilor, religioase şi de cult, premisă importantă pentru atragerea
turiştilor şi dezvoltarea turismului cultural, religios şi de pelerinaj stabilind, conturând, un peisaj turistic
religios şi de pelerinaj unic, designând vocaţia turistică cultural – religioasă, dobândită în timp a Ţării
Făgăraşului. Nu întâmplător agenţia de turism a Vaticanului a inclus în cadrul „Târgului de Turism” de la
Roma, pe 18 ianuarie 2009, o ofertă turistică ce cuprindea ca destinaţii turistice bisericile evanghelice săseşti
fortificate, cu rol de apărare, bisericile şi mănăstirile ortodoxe, franciscane şi cisterciene din Ţara
Făgăraşului, făcându-se demersuri ca siturile istorico – culturale de la Cincşor şi Cincu să fie înscrise pe lista
Patrimoniului Umanităţii (UNESCO).
4.1 Edificii istorice: castrele romane, cetăţile şi castelele cu rol de apărare
Însumează o gamă variată de construcţii cu rol de apărare, aparţinând mileniilor şi secolelor trecute,
ca dovadă a continuităţii şi creativităţii oamenilor de peste aceste meleaguri.
4.1.1. CASTRELE ROMANE
Au fost construite în scopuri militare, ca puncte întărite la graniţele imperiului roman, pentru
apărarea hotarelor.
Tabelul 8: EDIFICII ISTORICE: CASTRELE ROMANE
EDIFICII ISTORICE CARACTERISTICI PRINCIPALE
• CASTRUL ROMAN
DE LA FELDIOARA • Situat în apropierea satului
Feldioara, construit de romani în sec. II
– III, pentru apărarea graniţei provinciei
Dacia.
• CASTRUL ROMAN
DE LA HOGHIZ • Pe malul stâng al Oltului, construit
în sec. II – IV, lângă o aşezare civilă
romană.
Fig. 22. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA TURISTICĂ
39
4.1.2. CETĂŢILE
Se detaşează prin creşterea gradului de complexitate constructivă, prin funcţiile multiple şi prin
concentrarea, în perioada funcţionării lor ca habitat, a unei populaţii mai numeroase. Reprezintă expresia
concentrată a aşezărilor antice şi medievale, aşezări nevoite permanent a se apăra. Ca urmare, apar
fortificaţiile, îndeosebi sub forma zidurilor, bastioanelor, şi şanţurilor periferice. (P.Cocean, 2004). (Fig. 22.
ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA TURISTICĂ)
Tabelul 9: CETĂŢILE DIN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
EDIFICII ISTORICE CARACTERISTICI PRINCIPALE
• CETATEA
FĂGĂRAŞULUI • Cea mai mare cetate din Ţara Făgăraşului
construită între sec. XIV – XVII, pentru
apărare.
CETATEA
COMĂNEI Cetate feudală timpurie (sec. XIII – XIV),
pentru refugiu lângă comuna Comăna de Jos.
CETATEA DE LA
BREAZA Atribuită lui Negru Vodă (sec. XIII - XV),
la poalele munţilor Făgăraşului la 5 km de
satul Breaza
Fig. 23. Altitudinile aproximative la care se găsesc obiectivele
cultural – istorice, religioase şi de pelerinaj
OBIECTIVUL TURISTIC
(ISTORIC, CULTURAL, RELIGIOS)
ALTITU-
DINEA (m)
OBIECTIVUL TURISTIC
(ISTORIC, CULTURAL, RELIGIOS)
ALTITU-
DINEA (m)
CASTRE
Feldioara 425
BISERICI
EVANGHELICE
FORTIFICATE
Cincşor 441
Hoghiz 441 Cincu 443
CETĂŢI
Cetatea Făgăraşului 500 Felmer 437
Cetatea Comănei 814 Hălmeag 433
Cetatea de la Breaza 920 Rodbav 476
CASTELE
Brükenthal Sâmbăta de Jos 429 Şoarş 438
Brâncovenesc Sâmbăta de Sus 540 Ticuşu-Vechi 434
Brükenthal de la Avrig 320 Toarcla 442
BISERICI
ORTODOXE
EVANGHELICE
REFORMATE
FRANCISCANE
Sf. Ierarh Nicolae Făgăraş 500 Ungra 432
Sf. Treime Făgăraş 500
LĂCAŞURI
VECHI
DE CULT
Mănăstirea rupestră
Şinca Veche
490
Romano-catolică Făgăraş 500 Mănăstirea
Cisterciană Cârţa
354
Reformată Făgăraş 500
MUZEE
Făgăraş 500
Evanghelică Făgăraş 500 Avrig 320
„Duminica Floriilor” Avrig 320 Cârţişoara 351
Evanghelică Avrig 320
40
A
B
MĂNĂSTIRI ŞI
SCHITURI
ORTODOXE
Mănăstirea „Sf. Constantin Brâncoveanu”
Sâmbăta
692
CASE
MEMORIALE
Avrig 320
Cuciulata 440
„Naşterea Maicii Domnului” Făget-Bohoţ 590 Cârţişoara 351
„Sf. Apostoli Petru si Pavel” Cârţişoara 351 MONUMENTE
ŞI STATUI
Făgăraş 500
„Sf. Apostol Andrei” Berivoii Mari 598 Avrig 320
„Schitul Sf. 40 de Mucenici” Berivoii Mici 600 Hălmeag 433
„Adormirea Maicii Domnului” Turnu-Roşu 406 EDIFICII
ECONOMICE
Tunelul rutier Bâlea 2034
„Schimbarea la Faţă a Domnului” Bucium 440 ACTIVITĂŢI
UMANE
Hramuri şi pelerinaje
„Acoperământul Maicii Domnului” Dejani 687
Semiaxa de turism religios şi de pelerinaj la mănăstirile şi schiturile ortodoxe: Făgăraş – Făget –
Boholţ – Bucium – Şinca – Dejani – Berivoii Mari – Berivoii Mici – Sâmbăta de Sus
– Cârţişoara – Turnu-Roşu, cca. 92 km.
Semiaxa de turism cultural religios la bisericile evanghelice săseşti fortificate Ungra – Ticuşu Vechi –
Hălmeag – Şoarş – Rodbav – Felmer – Cincşor – Cincu – Cârţa, cca. 87 km.
4.1.3. CASTELE
Sunt locuinţe fortificate ale seniorilor feudali, edificii cu funcţie de apărare propriu-zisă, construite
de feudali în interiorul proprietăţii, înconjurate de aura misterului, iar pe măsură ce ne apropiem de vremurile
noastre, edificiile de acest tip cresc în monumentalitate şi somptuozitate, funcţia strategică dispărând, fiind
înlocuită de cea artistică sau politico – administrativă. (P. Cocean, 2004)
Tabelul 10: CASTELELE DIN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
EDIFICII ISTORICE CARACTERISTICI PRINCIPALE STILUL ARHITECTONIC
• CASTELUL
BRÜKENTHAL
DE LA SÂMBĂTA
DE JOS
• Construit de baronul Johanes
von Brükenthal la 1750, în
Sâmbăta de Jos.
Baroc
• CASTELUL
BRÂNCOVENESC
DE LA SÂMBĂTA
DE SUS
• Construit la 1800, de nepotul lui
C. Brâncoveanu, fiind inspirat
după palatul Mogoşoaia.
Brâncovenesc
• CASTELUL
BRÜKENTHAL
DE LA AVRIG
• Construit de Samuel von
Brükenthal, la 1762, adăpostind
astăzi un sanatoriu.
Baroc
4.2. Edificiile religioase
Sunt bine reprezentate în Ţara Făgăraşului, omul căutând, încă din zorii conştiinţei sale, să-şi
clădească anumite adăposturi intime, unde să poată comunica cu Dumnezeu. Ulterior, componenta mistică a
sufletului său l-a condus la edificarea şi diversitatea fără seamăn a edificiilor cu o astfel de funcţie.
Din grupa edificiilor turistice cu funcţie religioasă în Ţara Făgăraşului fac parte bisericile şi
schiturile ortodoxe, bisericile săseşti fortificate, având şi rol de apărare şi mănăstirile ortodoxe, franciscane
şi cisterciene. (Fig. 24)
41
Fig. 24. Repartiţia pe cele două regiuni (domenii turistice) a obiectivelor analizate pentru turismul cultural –
religios şi de pelerinaj
OBIECTIVUL TURISTIC
(ISTORIC, CULTURAL, RELIGIOS)
ALTITU-
DINEA
(m)
ORAŞ
SAT
COMUNĂ
OBIECTIVUL TURISTIC
(ISTORIC, CULTURAL, RELIGIOS)
ALTITU-
DINEA
(m)
ORAŞ
SAT
COMUNĂ
CASTRE
Feldioara 425 sat
BISERICI
EVANGHELICE
FORTIFICATE
Cincşor 441 sat
Hoghiz 441 comună Cincu 443 comună
CETĂŢI
Cetatea Făgăraşului 500 oraş Felmer 437 sat
Cetatea Comănei 814 comună Hălmeag 433 sat
Cetatea de la Breaza 920 sat Rodbav 476 sat
CASTELE
Brükenthal Sâmbăta de Jos 429 sat Şoarş 438 comună
Brâncovenesc Sâmbăta
de Sus
540 comună Ticuşu-Vechi 434 comună
Brükenthal de la Avrig 320 oraş Toarcla 442 sat
BISERICI
ORTODOXE
EVANGHELICE
REFORMATE
FRANCISCANE
Sf. Ierarh Nicolae Făgăraş 500 oraş Ungra 432 comună
Sf. Treime Făgăraş 500 oraş
LĂCAŞURI
VECHI
DE CULT
Mănăstirea
rupestră Şinca Veche
490 comună
Romano-catolică Făgăraş 500 oraş Mănăstirea Cisterciană
Cârţa
354 comună
Reformată Făgăraş 500 oraş
MUZEE
Făgăraş 500 oraş
Evanghelică Făgăraş 500 oraş Avrig 320 oraş
„Duminica Floriilor” Avrig 320 oraş Cârţişoara 351 comună
Evanghelică Avrig 320 oraş
CASE
MEMORIALE
Avrig 320 oraş
MĂNĂSTIRI ŞI
SCHITURI
ORTODOXE
Mănăstirea „Sf. Constantin Brâncoveanu”
Sâmbăta
692 comună Cuciulata 440 sat
„Naşterea Maicii Domnului” Făget-Bohoţ 590 sat Cârţişoara 351 comună
„Sf. Apostoli Petru si Pavel” Cârţişoara 351 comună
MONUMENTE
ŞI STATUI
Făgăraş 500 oraş
„Sf. Apostol Andrei” Berivoii Mari 598 sat Avrig 320 oraş
„Schitul Sf. 40 de Mucenici” Berivoii Mici 600 sat Hălmeag 433 sat
„Adormirea Maicii Domnului” Turnu-Roşu 406 comună EDIFICII
ECONOMICE
Tunelul rutier
Bâlea
2034
„Schimbarea la Faţă a Domnului” Bucium 440 sat
ACTIVITĂŢI
UMANE
Hramuri şi pelerinaje
„Acoperământul Maicii Domnului” Dejani 687 sat
STILURILE ARHITECTONICE FOLOSITE LA RIDICAREA EDIFICIILOR ISTORICE,
RELIGIOASE ŞI DE CULT, PREMISĂ IMPORTANTĂ A DEZVOLTĂRII TURISMULUI CULTURAL,
RELIGIOS ŞI DE PELERINAJ, ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
În Ţara Făgăraşului există, situri arheologice importante din antichitate, din epoca daco-romană,
edificii istorice, religioase şi de cult, ce atestă un nivel de cultură şi civilizaţie destul de ridicat şi de rafinat.
Istoria artelor cuprinde aspecte semnificative ale domeniilor arhitecturii, sculpturii, picturii, aparţinând
diverselor curente artistice din Europa, ce pot fi identificate ca surse de influenţă în ridicarea monumentelor,
castelelor în special a edificiilor religioase şi de cult, premisă importantă pentru atragerea turiştilor şi
dezvoltarea turismului cultural, religios şi de pelerinaj stabilind, conturând, un peisaj turistic religios şi de
pelerinaj, presărat cu multe module turistice religioase, ce designează vocaţia turistică cultural-religioasă,
dobândită în timp a Ţării Făgăraşului.
Bisericile şi mănăstirile ortodoxe
Domnitorul Constantin Brâncoveanu mare sprijinitor al culturii şi religiei a ridicat în Ţara
Făgăraşului, mănăstiri, biserici şi palate după moda italiană. Ne-au rămas de la marele domnitor, Mănăstirea
Sâmbăta, Biserica „Sfântul Nicolae” din Făgăraş, (denumită ulterior Biserica Brâncoveanu), şi Palatul
42
Brâncovenesc din comuna Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mănăstire. Stilul arhitectonic atât al
palatului cât şi al mănăstirii se încadrează „stilului Brâncovenesc” (apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea şi
începutul secolului al XVIII-lea în Ţara Românească). Biserica mănăstirii a păstrat în interior pictura veche,
iar la exterior, decoraţia în piatră, ancadramentele de la uşi şi ferestre, dar mai ales pilaştrii sculptaţi şi
panourile de piatră traforată din pridvorul bisericii, ce dau o deosebită frumuseţe acestui monument.
a. b.
Foto 16. Biserica mănăstirii de la Sâmbăta de Sus
Bisericile evanghelice fortificate şi abaţia de la Cârţa
Construcţia lor începe cu stilul romanic, continuând cu cel gotic în care au fost transformate
numeroase edificii romanice, cu stilul renaşterii italiene şi europene, perioadă în care au fost fortificate, cu
stilul baroc, în acest din urmă stil, fiind realizate foarte multe altare şi amvoane şi terminând cu stilul clasic
sau neoclasic.
După stilul în care au fost edificate avem:
Biserici fortificate romanice (în general trinavate, având corul pătrat, portal romanic, turn-
clopotniţă pe vest: bisericile de la Cincu, Felmer).
Biserici fortificate romanice transformate în stil gotic (au fost iniţial bazilici în stil romanic, fiind
transformate ulterior în stil gotic, precum bisericile din Cincşor, Rodbav, Ungra).
Biserici-sală fortificate gotice, construite direct în acest stil, precum edificiile religioase din Şoarş,
Cârţa.
Biserici fortificate clasice-neoclasice (ce au fost la început romanice, dar au fost total reconstruite
în stil clasic-neoclasic, datorită unor cutremure sau demolări, ca de exemplu biserica din Ticuşu Vechi).
STILUL ROMANIC
Este un ansamblu de trăsături artistice, ce caracterizează arhitectura, artele plastice, înfloritoare în
vestul şi centrul Europei în intervalul secolelor XI-XIII, în unele zone din Franţa coexistând cu goticul
timpuriu. Arta romanică s-a instalat în Ţara Făgăraşului abia în sec. XIII, datorită coloniştilor germani şi
ordinelor călugăreşti. Reprezentativă este biserica romanică de la Cincşor (foto 17), sec. XIII, având un turn
pe vest şi boltă cu creastă în cruce.
Foto 17. Biserica romanică din Cincşor
STILUL GOTIC
Impropriu referitor la artă şi arhitectură nu datorează nimic goţilor, populaţie germanică, stilul numit
gotic fiind o realizare a Franţei creată prin marea contribuţie a francilor (populaţie de neam germanic). Se
manifestă în arhitectură, adus în Ţara Făgăraşului de faimoşii călugări cistercieni, proveniţi de la mănăstirea
din Pointigny, care înfiinţează la 1202…1204, abaţia cisterciană de la Cârţa. (foto 18). Majoritatea edificiilor
au fost realizate peste bazilici sau biserici în stil romanic deteriorate sau ruinate, care au mai păstrat pe
alocuri rămăşiţe romanice, rezultând biserici de un eclectism bizar: Cincşor, Cincu (foto 19), unde nava
centrală primeşte, o boltă cilindrică, dreaptă cu lunetă (la bolţi), iar ulterior în sec. XV, este fortificat corul.
Hălmeag (foto 20), cheia de boltă de la biserica evanghelică, reprezintă pe Sf. Nicolae sub aspectul unui
episcop, datată din sec. XIII.
43
Foto 18. Biserica Foto 19. Biserica în stil gotic de la Cincu Foto 20. Biserica evanghelică
cisterciană de la Cârţa din Hălmeag
RENAŞTEREA
Sintetizată de istoricul francez Jean Delumeau prin trei cuvinte: matematică, frumuseţe, bunătate,
considerată o înnoire, transformare sau renovare culturală care s-a produs în Europa între secolele XV –
XVI, când „Omul” va deveni centrul şi modelul creaţiei artistice (antropocentrism). Renaşterea din Italia a
creat opere care au renovat formele vechi şi au schimbat tehnica şi structura constructivă. Primele efecte ale
Renaşterii în arhitectură apar în Transilvania şi Ţara Făgăraşului în secolul al XV-lea. Acum au fost
fortificate toate bisericile săseşti, cu ziduri inelare de apărare. Originea şi dezvoltarea fortificaţiilor bisericilor
sunt, legate de istoria zbuciumată, terifiantă, cu victorii şi cu înfrângeri, cu perioade de glorii şi cu faze
decadente, pornind de la marea invazie mongolă din 1241 – 1242, când de-a lungul acestor evenimente
bisericile au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a se apăra cât mai eficient în faţa războaielor şi
distrugerilor care s-au succedat până la începutul sec. XVIII. Sculptura în piatră sau lemn prezintă cam
aceeaşi imagine stilistică precum arhitectura, o realizare a plasticii locale o constituie sculptura figurativă în
lemn, mai ales în cadrul altarelor triptice sau poliptice, ca cel de la Cincu realizat în stil renascentist dedicat
apostolului Toma (Thomas Altar).
BAROCUL
Denumea perlele de formă neregulată importate de portughezi din India, a introdus în arhitectură,
gustul pentru colosal şi grandios, frecventa folosire a liniei curbe şi exuberanţa decoraţiilor. Acest curent a
venit aici, din păcate, cu o întârziere de un veac, faţă de cel din Roma, creaţiile arhitecturale fiind destul de
puţine în Ţara Făgăraşului, cu manifestări în sculptură prin altarele în stil baroc sau rococo la bisericile din
Rodbav (foto 21), Şoarş (foto 22), Ungra (Foto 23), etc.
Foto 21. Biserica din Rodbav Foto 22. Biserica din Şoarş Foto 23. Biserica din Ungra
CLASICISMUL SAU NEOCLASICISMUL
Căutarea rigorii, a armoniei maiestuoase, a liniei drepte vrea să se opună din răsputeri exuberanţei
liniilor curbe ale barocului, acest curent specific francez a fost denumit clasicism. Arhitectura clasicismului
sau neoclasicismului în Transilvania şi Ţara Făgăraşului s-a dezvoltat în deceniile III şi IV ale sec. XIX,
eliberându-se de surplusurile decorative de tip baroc sau rococo. În Transilvania şi Ţara Făgăraşului
personalitatea simbolică a clasicismului este considerată baronul Samuel von Brückenthal, care prin iubirea
lui pentru fast a avut un rol deosebit asupra dezvoltării noului curent, construind şi palatul Brückenthal de la
Avrig (foto 24).
Foto 24. Palatul Brükenthal de la Avrig
44
4.2.1. Bisericile din oraşele Făgăraş şi Avrig
Biserica ortodoxă „Sf. Ierarh Nicolae” Făgăraş
Monumentul de arhitectură de pe strada Tudor
Vladimirescu nr. 16, este cel mai vechi dintre edificiile de cult
rămase în picioare din oraş, monument ctitorit de domnitorul Ţării
Româneşti, Constantin Brâncoveanu. (foto 25).
Foto 25. Biserica Sfântul Ierarh
Nicolae Făgăraş
Biserica ortodoxă „Sf. Treime” Făgăraş
Situată pe strada Codru Drăguşanu nr.7, biserica Sf. Treime
a fost construită între anii 1782 – 1783, pe un teren dăruit de
Gheorghe Corodi „cel bătrân”, iar turnul acesteia a fost terminat
împreună cu o şcoală în anul 1791. Biserica este păstrătoarea a
două valoroase icoane pictate în ulei, în 1725, de zugravul Erei
Bucur.
Foto 26. Biserica Sf. Treime Făgăraş
Biserica romano – catolică şi „Mănăstirea
Franciscanilor” Sf. Treime Făgăraş
Încă din secolul al XV-lea, a existat, în Făgăraş,
o mănăstire cu biserică romano-catolică. În anul 1737, a
fost terminată construcţia noii biserici şi a mănăstirii
situată astăzi pe strada Vasile Alecsandri nr. 1.
Foto 27. Biserica romano-catolică şi
„Mănăstirea Franciscanilor” Sf. Treime Făgăraş
Biserica reformată Făgăraş
A fost construită între anii 1712 – 1715, prin grija contelui
Teleki Joszef şi a soţiei sale Bethlen Kata, după ce vechea biserică
construită iniţial de principele Transilvaniei Mihaly Apafi şi soţia sa
Anna Bornemissza, a fost dărâmată cu tunurile datorită faptului că
turnul acestei biserici depăşea înălţimea castelului princiar din oraş.
Pietrele rămase au fost refolosite, iar biserica este reconstruită pe
locul unde se află şi astăzi, respectiv pe bulevardul Unirii.
Foto 28. Biserica reformată Făgăraş
Biserica evanghelică Făgăraş
Este localizată în centrul oraşului, în Piaţa Republicii. Actuala
biserică a fost ridicată între anii 1842 – 1843, după ce edificiile
anterioare au fost şi ele rând pe rând distruse în incendii. După ce
în anul 1753 a ars vechea biserică, avea să se ridice de către
comunitatea săsească un alt edificiu, construit din cărămidă.
Foto 29. Biserica evanghelică Făgăraş
Avrig - Biserica ortodoxă cu hramul „Duminica Floriilor”
Localizată în centrul oraşului Avrig, biserica ortodoxă a
fost construită în anul 1755 cu decor de inspiraţie barocă şi picturi
murale interioare, executate în anul 1762 de zugravii Ionaşcu şi
Pană (foto 30). Aici se află şi mormântul cărturarului iluminist
Gheorghe Lazăr (1779 - 1823), născut la Avrig.
Foto 30. Biserica ortodoxă din Avrig
Avrig - Biserica evanghelică
Este foarte veche, fiind construită între anii 1265 – 1270,
în stil romanic târziu, cu transformări ulterioare în secolele XVI –
XVIII, fiind înconjurată cu ziduri groase de apărare din secolele
XIV – XV, construcţia lor fiind făcută pe cheltuiala negustorilor
saşi (foto 31).
Foto 31. Biserica evanghelică din Avrig
45
4.2.2. Mănăstirile şi Schiturile ortodoxe din Ţara Făgăraşului,
Pentru prima dată în lume agenţia de turism a Vaticanului a organizat la Roma, duminică 18
ianuarie 2009, o ofertă de turism ce includea în cadrul „Târgului de Turism” de la Roma, turismul religios şi
de pelerinaj în diverse locuri din Europa, în creştere spectaculoasă în ultimii ani. România a fost reprezentată
cu oferte din Bucovina, Maramureş şi Ţara Făgăraşului. Oare de ce?
O vizită în Ţara Făgăraşului la mănăstirile şi schiturile ortodoxe reprezintă o călătorie unică şi
inexplicabilă. Nici timpul nici spaţiul nu definesc percepţiile şi experienţele trăite. Doar imaginile ne ajută să
transmitem ceva de acolo de unde frontierele sunt capricioase, obiceiurile obţinute sensibil şi munţii sunt
albaştri, de un albastru care nu mai există. Mănăstirile nu au cuvinte, au miros, tact, visuri, precum şi
savoare, dar mai presus de toate au imagini, înfăţişări atemporale, hieroglife vizuale care te derutează, te
ameţesc şi te fascinează. Culorile sunt anarhice, orele de neînţeles, aerul lovindu-se de istorie, arhitectura şi
vegetaţia sălbatică.
Mănăstirile şi bisericile din Ţara Făgăraşului au fost adevărate focare de cultură unde se desfăşura
viaţa spirituală a populaţiei româneşti făgărăşene. Sprijinite de domnii munteni, în ele se copiau cărţi şi
manuscrise aduse de peste munţi şi răspândite, apoi, în întreaga Transilvanie. Mănăstirile de la Drăguş şi de
la Şinca sau Bucium au fost importante ateliere de caligrafi. În anul 1710, Curtea din Viena a desfiinţat
vechea Mitropolie a Transilvaniei cu sediul la Alba Iulia, iar în locul ei s-a creat o Episcopie unită, supusă
arhiepiscopului romano-catolic maghiar, iar între anii 1761 – 1762, generalul vienez favorit al împărătesei
Austriei, Nicolai Adolf Bukow, arde şi dărâmă cu tunurile aproximativ 200 de mănăstiri ortodoxe din
Transilvania inclusiv cele din Ţara Făgăraşului cu excepţia celei de la Sâmbăta de Sus, din ordinul expres al
împărătesei Maria Tereza. Multe din comorile de artă veche românească ce nu au putut fi salvate: cărţile,
odoare şi obiecte lucrate aici sau aduse de peste munte cu căzut pradă focului. În 1785, are aceeaşi soartă şi
mănăstirea de la Sâmbăta de Sus fiind dărâmată cu tunurile de generalul Preiss. Practic, după această dată, în
Ţara Făgăraşului ca de altfel în întregul Ardeal, a încetat orice urmă de viaţă monahală.
Tabelul 11: EDIFICIILE RELIGIOASE (MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI ORTODOXE)
MĂNĂSTIRI ŞI SCHITURI
ORTODOXE
CARACTERISTICI PRINCIPALE
STILUL
ARHITECTONIC
• MĂNĂSTIREA
„SF. CONSTANTIN
BRÂNCOVEANU”
DE LA SÂMBĂTA DE SUS
• Construită de domnitorul C.
Brâncoveanu în sec. XVII, fiind cea
mai mare mănăstire ortodoxă a
Transilvaniei.
Brâncovenesc
• MĂNĂSTIREA
„NAŞTEREA MAICII
DOMNULUI” DE LA
FĂGET – BOHOLŢ
• La 5 km nord-vest de Făgăraş,
construită după 1993, având chilii
pentru măicuţe.
Brâncovenesc
• MĂNĂSTIREA
„SF. APOSTOLI PETRU
ŞI PAVEL” DE LA
CÂRŢIŞOARA
• La poalele Făgăraşului, lângă
comuna Cârţişoara, avanpost al
ortodoxiei.
Brâncovenesc
• MĂNĂSTIREA
„SF. APOSTOL ANDREI”
DE LA BERIVOII MARI
• La poalele Munţilor Făgăraşului,
lângă satul Berivoi, sec. XVIII,
mănăstire de călugări.
Brâncovenesc
46
• SCHITUL
„ADORMIREA MAICII
DOMNULUI” DE LA
TURNU ROŞU
• Lângă comuna Turnu Roşu, având
2 secole vechime, cu pictură, frescă
exterioară.
Brâncovenesc
• MĂNĂSTIREA
„SCHIMBAREA LA
FAŢĂ A DOMNULUI”
DE LA BUCIUM
• Atestată documentar la 1737,
refăcută de credincioşi după anul
1990, având un muzeu de artă
populară şi spaţiu de cazare în
arhondaric.
Brâncovenesc
• MĂNĂSTIREA
„ACOPERĂMÂNTUL
MAICII DOMNULUI”
DE LA DEJANI
• Atestată documentar la 1700,
distrusă şi reconstruită după 1990, în
apropierea satului Dejani.
Moldovenesc
Fig. 25. ŢARA FĂGĂRAŞULUI - HARTA MĂNĂSTIRILOR ŞI SCHITURILOR ORTODOXE.
4.2.3. Bisericile fortificate din Ţara Făgăraşului
Paul Valery menţiona într-un interviu, acordat unei reviste britanice că „Europa se sfârşeşte acolo
unde sunt ultimele biserici gotice”. Ultimele biserici gotice, sau primul blazon al vechii Europe, au fost
construite de saşii transilvăneni în sudul Transilvaniei, la începutul evului mediu între Sibiu şi Braşov, mare
parte dintre ele în Ţara Făgăraşului, şi coincidenţă sau nu, sunt amplasate pe partea dreaptă a Oltului, fără de
excepţie, în timp ce mănăstirile ortodoxe româneşti sunt poziţionate pe partea stângă a Oltului, parcă într-o
competiţie între geniul constructiv – creator al saşilor şi românilor desfăşurată pe parcursul multor veacuri.
Aceste biserici fortificate reprezintă povestea unei supravieţuiri miraculoase a germanilor în zona istorică a
romanităţii orientale, şi sunt pentru români, ceea ce Alhambra este pentru spanioli. Avem în Ţara Făgăraşului
un creuzet de popoare, culturi, confesiuni şi religii apărute şi dezvoltate în mod aproape concomitent pe o
suprafaţă echivalentă cu cea a Belgiei, unde oameni, oraşe, obiceiuri nu s-au amestecat niciodată, nu s-au
anihilat reciproc şi împreună, aceste entităţi separate au creat, prin concurenţă, un întreg mai preţios decât
47
suma părţilor. Concentrarea satelor cu biserici fortificate în nordul Ţării Făgăraşului se datorează rostului lor
în istorie: religios şi defensiv, loc de rugăciune şi în acelaşi timp loc de adăpostire a oamenilor, dar mai ales
de apărare a comunităţii în faţa agresiunilor, mai întâi ale mongolilor şi pe urmă, începând cu secolul al XV-
lea, ale otomanilor. Dubla folosinţă a eliminat din arhitectura lor ornamentele de prisos, sau destinate
desfătării ochilor.
Tabelul 12: EDIFICIILE RELIGIOASE (BISERICILE EVANGHELICE FORTIFICATE)
BISERICILE
EVANGHELICE
FORTIFICATE
CARACTERISTICI PRINCIPALE STILUL
ARHITECTONIC
• BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
CINCŞOR
•Construită în sec. XIV – XV de
comunitatea săsească pentru apărare,
propusă pe lista U.N.E.S.C.O. a
monumentelor istorice.
- Romanic
- Gotic
• BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
CINCU
•Situată în comuna Cincu, fiind
construită de saşi, în sec. XIII, găzduind
o orgă şi o colecţie de covoare orientale.
- Romanic
- Gotic
• BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
FELMER
•Construită de saşi în satul Felmer între
sec. XIII – XIV, fortificată cu ziduri de
apărare.
- Romanic
- Gotic
• BISERICA
EVANGHELICĂ DE
LA HĂLMEAG
•Localizată în satul Hălmeag, construită
în sec. XI, fiind a doua biserică ca
vechime din Transilvania, în stil gotic
timpuriu.
Gotic timpuriu
•BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
RODBAV
•Construită în sec. XIII, de saşi în satul
Rodbav, fortificată cu ziduri de apărare.
Gotic
• BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
ŞOARŞ
•Localizată în comuna Şoarş, fiind
construită în sec. XV, având altar şi
amvon în stil baroc.
Gotic
• BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
TOARCLA
•Construită în sec. XIII, cu incintă
fortificată.
Gotic
48
• BISERICA
FORTIFICATĂ DE LA
UNGRA
•Construită în sec. XIII, având un altar
valoros, în stil baroc cu influenţe
rococo.
Romanic
• BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ DE LA
TICUŞU VECHI
•Localizată în comuna Ticuşu Vechi,
fiind construită în sec. XV, în stil gotic
şi refăcută în întregime în stil neoclasic
târziu în sec. XVIII.
- Gotic
- Neoclasic
Fig. 26. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA BISERICILOR FORTIFICATE.
4.2.4. Lăcaşuri vechi de cult din Ţara Făgăraşului
Am lăsat la urmă două edificii de cult importante din Ţara Făgăraşului, deoarece prin vechimea şi
importanţa lor istorico-culturală, Mănăstirea rupestră de la Şinca Veche şi Mănăstirea cisterciană de la Cârţa,
atrag din ce în ce mai mulţi turişti odată cu introducerea lor în circuitele turistice. Prima, Mănăstirea rupestră
de la Şinca Veche, sau „Templul Ursitelor”, este un loc misterios unde se vine pentru legendele şi
fenomenele paranormale. Lăcaşul de cult se bănuieşte că ar avea o vechime de peste 7000 de ani, fiind săpat
în piatra dealului Pleşu. Lăcaşul de cult este compus din încăperi de cult şi altare cu sculpturi ciudate. Aici au
fost săpate nouă încăperi, unite între ele prin galerii. Simbolul asemănător lui YIN – YANG (o clepsidră)
precum şi Steaua lui David sunt câteva enigme nedescifrate încă de arheologii care au cercetat locurile.
Localnicii vorbesc despre „Templul Ursitelor”, pentru că în acest loc s-ar împlini dorinţele celor care vin să
se roage.
Mănăstirea cisterciană de la Cârţa reprezintă cel mai vechi edificiu în stil gotic din România, fiind
întemeiată de călugării cistercieni veniţi din zona Banatului. Ea şi-a încetat existenţa în secolul al XV-lea,
dar a influenţat prin stilul său arhitectural o serie de alte edificii religioase din Transilvania. Biserica
evanghelică de astăzi ocupă de fapt doar corul şi absida fostei bazilici.
49
Tabelul 13: EDIFICIILE RELIGIOASE (LĂCAŞURI VECHI DE CULT DIN ŢARA FĂGĂRAŞULUI)
LĂCAŞURI
VECHI DE CULT
CARACTERISTICI PRINCIPALE STILUL
ARHITECTONIC
• MĂNĂSTIREA
RUPESTRĂ DE LA
ŞINCA VECHIE
• La 2 km de comuna Şinca Vechie, având o
vechime de circa 7000 de ani, săpată în piatra
dealului Pleşu, în adâncime.
• MĂNĂSTIREA
CISTERCIANĂ DE
LA CÂRŢA
• Localizată în apropierea comunei Cârţa, fiind
construită de ordinul călugărilor cistercieni în
1202, fiind primul edificiu gotic din Transilvania.
Gotic
Fig. 27. ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA CELOR MAI VECHI LĂCAŞURI DE CULT.
4.3. Alte edificii culturale
Îşi păstrează, în majoritatea cazurilor, funcţia iniţială care prin ea însăşi devine o sursă a interesului
turistic. Atributele atractive ale edificiilor culturale provin din arhitectura lor, adesea insolită, cât şi din
exercitarea funcţiei lor iniţiale. Din această grupă fac parte următoarele tipuri de obiective: agora sau
forumul, teatrele, amfiteatrele, stadioanele, operele, universităţile, muzeele, colecţiile şi casele memoriale.
(P. Cocean, 2004).
Pentru Ţara Făgăraşului mai reprezentative sunt muzeele şi casele memoriale.
50
4.3.1. MUZEELE
Aparţin prin destinaţia bunurilor înmagazinate, grupei edificiilor culturale, adresându-se celor
interesaţi de resorturile intime ale creativităţii umane. Tipologia lor este foarte variată. Astfel, întâlnim
muzee de artă, etnografie, istorice, ale ştiinţelor naturii.
În general, valoarea şi mărimea muzeului este strâns corelată cu posibilităţile de colectare,
sistematizare şi conservare ale organizatorilor. Ca urmare, muzeele naţionale vor concentra valori artistice de
la nivelul întregii ţări, pe când muzeele regionale (judeţene, districtuale), vor dispune de exponate recoltate
dintr-o regiune dată, iar cele locale din perimetrul aşezării gazdă, dar fără a se limita, totuşi, numai la zestrea
acesteia (P. Cocean, 2004).
Tabelul 14: ALTE EDIFICII CULTURALE (MUZEELE)
EDIFICII
CULTURALE
CARACTERISTICI PRINCIPALE
• MUZEUL ŢĂRII
FĂGĂRAŞULUI
“VALERIU LITERAT”
• Localizat în oraşul Făgăraş, în cadrul cetăţii, fiind un
muzeu de profil mixt (istorie, artă, etnografie).
• MUZEUL
ETNOGRAFIC
DIN AVRIG
• Situat în oraşul Avrig, cu două secţiuni:
de istorie şi etnografie.
• MUZEUL
MEMORIAL “BADEA
CÂRŢAN”
• Inaugurat în 1967 în comuna Cârţişoara, cu exponate de
etnografie şi camera memorială Badea Cârţan.
4.3.2. CASELE MEMORIALE
Sunt edificii cu funcţie turistică de o mare varietate a atracţiei. Pot înmagazina referinţe privind
personaje politice, artistice, culturale. Ele înglobează un cumul de obiecte şi mărturii despre viaţa şi
personalitatea celui care s-a născut sau a locuit în respectivul edificiu (P. Cocean, 2004).
Tabelul 15: ALTE EDIFICII CULTURALE (CASELE MEMORIALE)
EDIFICII CULTURALE CARACTERISTICI PRINCIPALE
• CASA MEMORIALĂ
“ARON PUMNUL”
• Localizată în satul Cuciulata, comuna
Hoghiz, locul naşterii lui Aron Pumnul.
• CASA MEMORIALĂ
“GHEORGHE LAZĂR”
• Inaugurată în anul 1979, în oraşul
Avrig.
51
4.4. Edificiile economice cu funcţie turistică
Activităţile economice, indispensabile continuităţii şi afirmării civilizaţiei umane, presupun, pentru
optima lor desfăşurare, edificarea unei infrastructuri specifice. Zestrea atractivă a multor edificii din această
grupă trebuie căutată în arhitectura, grandoarea sau ineditul amplasării lor spaţiale. Nu se poate omite nici
faptul că la înregistrarea atributelor lor de sorginte turistică un aport însemnat şi-l aduc unele elemente ale
cadrului natural, ele însele de un pitoresc aparte.
4.4.1. TUNELELE
Sunt lucrări de artă întâlnite frecvent în regiunile muntoase şi colinare ale Europei şi ţării noastre. Au
menirea de a scurta traseele căilor feroviare şi rutiere şi de a surmonta pragurile altitudinale ridicate în calea
acestora de barierele orografice. Peisajul marilor tunele, intens luminate, este feeric, deşi aerisirea lor este
departe de a înlătura în totalitate noxele rezultate din arderea carburanţilor (P. Cocean, 2004).
Tabelul 16: EDIFICII ECONOMICE CU FUNCŢIE TURISTICĂ
EDIFICII ECONOMICE CARACTERISTICI PRINCIPALE
• TUNELUL RUTIER
BÂLEA
• Face parte din D.N. 7C, şoseaua
“Transfăgărăşan” şi traversează creasta
Munţilor Făgăraşului la 2034 m altitudine
(cea mai înaltă şosea din ţară), având o
lungime de 887 m, unind judeţele Sibiu şi
Argeş.
Tunelul rutier Bâlea din Munţii Făgăraşului
Face parte din şoseaua naţională „Transfăgărăşan” sau DN.7C, şosea de altitudine, în lungime totală
de 90 km, construită în 1611 zile şi inaugurată la 20 septembrie 1974, ce traversează creasta Munţilor
Făgăraş în zona lacului Bâlea (2034 m altitudine), printr-un tunel rutier de 887,67 metri lungime.
4.5. Monumente şi Statui
Grupare aparte de obiective turistice de provenienţă antropică, a căror edificare este legată de nevoia
elogierii şi comemorării unor personalităţi şi evenimente istorice, culturale şi artistice (P. Cocean, 2004).
Tabelul 17: MONUMENTE ŞI STATUI
EDIFICII CULTURALE CARACTERISTICI PRINCIPALE
• STATUIA
DOAMNEI STANCA
• Dezvelită în anul 1938, în
oraşul Făgăraş.
52
• STATUIA ECATERINEI
VARGA
• Localizată în satul Hălmeag,
fiind inaugurată în anul 1977.
• STATUIA LUI
GHEORGHE LAZĂR
• Amplasată în oraşul lui Gh.
Lazăr, Avrig, în 1964.
4.6. Activităţile umane cu funcţie turistică
Pe lângă obiectivele turistice analizate anterior, concretizate în peisaj printr-o materializare certă –
ceea ce le conferă şi atributul permanenţei – potenţialul atractiv de origine antropică mai înglobează şi o serie
de activităţi şi manifestări nematerializate spaţial. În consecinţă, ele vor deveni o sursă a interesului turistic
doar în anumite intervale temporale, în perioada desfăşurării lor. Astfel de activităţi şi manifestări umane
sunt: carnavalurile, târgurile şi expoziţiile, hramurile şi pelerinajele religioase, competiţiile sportive şi alte
manifestări, etc. (P. Cocean, 2004).
4.6.1. HRAMURILE ŞI PELERINAJELE RELIGIOASE ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
Concentrează anual, indiferent de cultul religios practicat, mase enorme de oameni, între care şi
numeroşi turişti. Hramurile bisericilor şi mănăstirilor noastre ortodoxe, sunt un pretext al polarizării
regionale sau locale a turiştilor, în vreme ce pelerinajele spre marile citadele ale cultului creştin, budist sau
islamic, se instituie în fenomene de rezonanţă internaţională. Astfel, acum, ca şi odinioară, spre Roma,
Ierusalim, Covadonga sau Lourdes se îndreaptă zeci de milioane de creştini, iar spre Mecca sau Medina,
slujitorii lui Alah sau Mahomed.
Acum, ca şi în Evul Mediu, pelerinajul religios constituie pentru turism, o resursă de practicanţi şi de
venituri apreciabile. Simpla menţiune a unor locuri sacre, fie că sunt acum obiecte de adorare sau au fost în
alte timpuri, trezeşte în interiorul nostru sentimente profunde: Muntele antic Kogaion (muntele sacru al
dacilor aflat, se pare, în munţii Făgăraşului), mănăstirile ortodoxe din Ţara Făgăraşului, etc.
„Pelerinaj” – chemarea sfinţilor – magie sau credinţă!
Antrenează zeci de mii de credincioşi şi turişti care se deplasează spre mănăstirile şi schiturile
ortodoxe din zonă atunci când se ţin slujbe importante, mai ales în zilele când îşi au hramurile: pe 6 august
hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului” la mănăstirea Bucium, 15 august hramul „Adormirea Maicii
Domnului” la schitul Turnu Roşu, pe 30 noiembrie hramul „Sf. Apostol Andrei”, la mănăstirea de călugări
de la Berivoii Mari, pe 1 octombrie hramul „Acoperământul Maicii Domnului” la mănăstirea Dejani, pe 8
septembrie, hramul „Naşterea Maicii Domnului” la mănăstirea de la Făget – Boholţ, pe 9 martie hramul
„Sfinţii 40 de Mucenici” de la Schitul Berivoii Mici şi nu în ultimul rând, am lăsat la urmă cea mai puternică
şi mai temeinic organizată mănăstire a Ardealului, mănăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de
Sus. Aici sunt atraşi ca de un magnet invizibil zeci de mii de credincioşi la slujbele ce se ţin pe 15 august
când este şi unul dintre hramurile mănăstirii şi mare sărbătoare creştină „Adormirea Maicii Domnului”, la
slujbele pentru pomenirea „Sfinţilor Martiri Brâncoveni” sau în prima vineri după Paşti, când este o altă
mare sărbătoare a creştinătăţii şi hram al mănăstirii „Izvorul Tămăduirii”.
53
În Ţara Făgăraşului, există practic Moaştele sau o parte din Moaştele Sfântului Ierarh Nectarie
Taumaturgul unde vin în pelerinaj mii de credincioşi şi pelerini pentru a se ruga şi închina, ce se află mai sus
de Mănăstirea Rupestră de la Şinca Veche, la un schit de călugări ce poartă numele Sfântului Ierarh Nectarie
Taumaturgul. În paraclisul în care se săvârşesc slujbele se păstrează cu cinste şi evlavie şi o părticică din
Moaştele Sfântului Nectarie. De asemenea, la miruit, părintele oferă pelerinilor şi o bucăţică de vată îmbibată
cu mir de la Moaştele Sfântului Nectarie.
Pelerinii vin la mănăstirea „Sf. Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta pentru părintele sau cel care
a fost părintele Arsenie Boca. „Părintele Arsenie Boca a fost pentru România asemenea Sfântului Serafim de
Saratov pentru marea Rusie” (Episcop, P.S. Daniil Partoşanul). Pe 28 noiembrie 2010, se împlinesc 21 de ani
de la trecerea în nefiinţă a Părintelui Arsenie Boca, marele duhovnic al neamului românesc. Părintele îşi
revărsa harul asupra enoriaşilor sau pelerinilor având darul citirii gândurilor şi a păcatului fiecăruia precum şi
puteri vindecătoare. În acest sens există mii de mărturisiri de la credincioşi. Părintele Arsenie Boca s-a
născut la Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara în 1910, iar între 1929 – 1933 urmează cursurile Institutului
Teologic din Sibiu unde se remarcă ca un student de elită. În anul 1939 merge la muntele Athos, unde
experimentează viaţa duhovnicească de aici postind 40 de zile, dedicându-şi întreaga viaţă religiei. După ce a
revenit de la muntele Athos, părintele s-a orientat către Mănăstirea Constantin Brâncoveanu de la Sâmbăta
de Sus, unde a devenit şi stareţ. Imaginea amintirii lui este mai strălucitoare ca oricând, fiind considerat
martir al Bisericii ortodoxe Române, suferinţa lui este răscumpărată pe deplin de iubirea profundă a
oamenilor. Mulţi oameni vorbesc despre schingiuirea Părintelui de către Securitate. Părintele Arsenie Boca
este un sfânt deoarece a făcut multe şi mari minuni, îndrumând mulţi pelerini pe calea cea dreaptă. Biserica
Ortodoxă Română (BOR), vrea să îl canonizeze pe Părintele Arsenie Boca. Şeful Comisiei de Canonizare a
fost numit Mitropolitul Ardealului Î.P.S. Laurenţiu Streza. „Canonizarea este un proces care poate dura.
Ideea în sine este o noutate şi noi o să facem studii pe care o să le publicăm”, a precizat Mitropolitul
Ardealului. Părintele va primi titularizarea de sfânt şi va fi inclus în calendarul ortodox. Nu întâmplător la
Prislop, pe mormântul său devenit loc de pelerinaj, iarba şi florile nu se veştejesc niciodată!
Foto 32. Chilia Părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus
Pelerinii mai vin la mănăstirea de la Sâmbăta şi pentru „Festivalul naţional de muzică religioasă
corală”, ce are loc anual, în ziua de 15 august. Muzica religioasă, caracterul ei solemn îi fac pe credincioşi să
mediteze, îi îndeamnă la smerenie. Prin ascultarea muzicii bisericeşti, la nivel mental apare o senzaţie de
uşurare şi de înlăturare a tuturor temerilor. În timp ce în bisericile evanghelice fortificate săseşti, muzica
religioasă apelează la orgă, muzica de cult ortodox, este prin excelenţă vocală.
CAPITOLUL V
INFRASTRUCTURA TURISTICĂ
Însumează totalitatea bunurilor şi mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt
exploatate turistic. În marea majoritate a cazurilor, elementele sale componente nu au fost create pentru a
satisface nevoile recreative sau curative. Acest atribut l-au câştigat pe parcurs, simultan cu iniţierea
activităţilor turistice în regiunea respectivă.
54
5.1. Capacităţile de cazare şi alimentaţie publică
Alcătuiesc, împreună cu resursele atractive şi căile de transport, vectorii fundamentali ce definesc
turismul ca activitate umană (P.Cocean, 2004). Însăşi expresia economică propriu-zisă a actului turistic,
primeşte contur numai odată cu existenţa şi funcţionalitatea lor. Între introducerea în circuitul turistic a unor
obiective şi construirea bazelor de cazare şi alimentaţie publică, există un paralelism evident.
5.1.1. Bazele de cazare principale
1. Hotelurile au apărut ca unităţi de cazare la sfârşitul Evului Mediu, afirmarea lor explozivă,
având loc în secolul XX, odată cu intensificarea caracterului de masă al turismului, având ca principală
funcţie aceea de cazare. Pe lângă funcţia de cazare, hotelurile moderne se adaptează tipurilor de turism
practicate în sfera lor de influenţă. Astfel, în cazul turismului cultural, aceste baze vor fi dotate cu săli de
conferinţe şi proiecţii, cu spaţii expoziţionale sau pentru reuniuni ştiinţifice, iar dacă hotelurile sunt situate
într-o zonă caracteristică turismului de recreere, din structura lor nu vor lipsi piscine, terenuri de tenis,
popicării, discoteci, baruri, restaurante, etc.
a. b.
Foto. 33. Hotelul de gheaţă de la Bâlea Lac
2. Motelurile se aseamănă structural şi funcţional cu hotelurile, singura diferenţă majoră
constând în dependenţa lor de turismul de tranzit (în special cel automobilistic), fiind amplasate de-a lungul
şoselelor principale, intens circulate.
3. Cabanele constituie o grupă de unităţi de cazare foarte răspândită şi legată aproape în
exclusivitate de activităţile turistice.
4. Spaţiile de cazare situate în arhondaricul mănăstirilor
În continuă dezvoltare, numărul de locuri de cazare a crescut spectaculos în ultimii ani (2005 -
2009), în Ţara Făgăraşului, datorită extinderii, pe scară tot mai largă, a turismului religios. Activitatea de
cazare este legată de sărbătorile şi pelerinajele religioase în special la hramurile mănăstirilor şi sărbătorilor
religioase: 15 august, „Adormirea Maicii Domnului”, Paşti, ,Crăciun, etc.
5.1.2. Bazele de cazare secundare (complementare)
Îndeplinesc o funcţie de unităţi „pioniere”, fie un rol de circumstanţă în desfăşurarea activităţilor
turistice. Dintre aceste baze, menţionăm: adăposturile şi refugiile, pensiunile turistice şi campingurile.
(P. Cocean, 2004).
55
TABELUL 18. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CABANELOR TURISTICE DE PE VERSANTUL NORDIC AL MASIVULUI
T
I
P
NR.
DENUMIRE
AMPLASA-
MENT
ALTITUDINE
ACCESIBILITATE TIP/ VECHIME
CONSTRUCŢIE
CU SCOP
TURISTIC
CAPACITATE
(LOC)
GRAD
CONFORT
DOTĂRI TEHNICO-EDILITARE
SEGMENT ŢINTĂ
TIP
TIMP/DIST.
DE LA
DRUM
AUTO
TIMP ACCES
TRASEUL DE
CREASTĂ
De a
ltit
ud
ine
1.
Cabana
Valea
Sâmbetei
In sectorul
glaciar al
Văii Sâmbetei
1401 m
pedestru
3 h
2 h
Lemn/1935
60
f. scăzut
Generator curent electric, apă
curentă prin captare
Turişti excursionişti, hikeri,
sportivi, autoeducativi observatori
2.
Cabana
Podragu
In circul glaciar la V
de L.Podragu
2136 m
pedestru
6 h
45 min.
Piatră/1949
70
scăzut
Grup electrogen propriu apă curentă
din captare locală
Turişti excursionişti, hikeri, sportivi, autoeducativi
observatori
3.
Cabana
Turnuri
Pe Valea
Podragului
1520 m
pedestru
4 h
2 h 45 min
Lemn/1964
30
f. scăzut
Generator curent electric, apă
curentă prin captare
Turişti excursionişti, hikeri,
sportivi, autoeducativi observatori
4.
Cabana
Negoiu
Pe Piscul Şerbotei
1553 m
pedestru
2 h
2 h 30min.
Piatră/1962
140
mediu
Microhidrocentrală proprie. Apa curentă prin captare Locală. Fosă
septică beton cu deversare în sol
Turişti excursionişti, hikeri, sportivi, autoeducativi
observatori
5.
Cabana
Bârcaciu
Pe Piciorul
Bârcaciului
1550 m
pedestru
2 h 30
min.
2 h 30 min.
Lemn/1963
36
f. scăzut
Generator curent electric, apă
curentă prin captare
Turişti excursionişti, hikeri,
sportivi, autoeducativi observatori
De a
ltit
ud
ine
cu
acces
au
to
6.
Cabana
Bâlea Lac
Pe malul NE
al Lacului Bâlea
2034 m
auto
-
45 min.
Piatră, lemn/
2000
75
Ridicat
(3 stele)
Curent electric din reţeaua publică,
fosă septică beton cu vidanjare,
încălzire centrală, apă curentă
Turişti automobilişti
7.
Cabana
Paltinul
În circul
Bâlea
2040 m
auto
-
45 min.
Piatră, lemn/
1972
26
Ridicat
(3 stele)
Curent electric din reţeaua publică, fosă septică beton cu vidanjare,
încălzire centrală, apă curentă
Turişti automobilişti
8.
Cabana
Bâlea
Cascadă
Pe Valea
Bâlei
1234 m
auto
-
3 h 15 min.
Piatră/1972
76
Ridicat
(2 stele)
Curent electric din reţeaua publică,
fosă septică beton cu vidanjare,
încălzire centrală, apă curentă
Turişti automobilişti
De a
cces
în
ma
siv
9.
Cabana
Popasul
Sâmbăta
Pe Valea Sâmbetei la
ieşirea din
munte
730 m
auto
-
5 h
Piatră, lemn/
1937
35
mediu
-//-
Turişti automobilişti
10. Cabana
Vama
Cucului
Pe Valea Bâlei
auto
-
5 h
Piatră, lemn/
1974
52
ridicat
-//-
Turişti automobilisti
11.
Pensiunea
Poiana
Neamţului
Pe Valea
Avrigului la
ieşirea din munte
706 m
auto
-
5 h
Piatră/1960
27
ridicat
Generator de curent electric microhidrocentrală proprie
Turişti automobilisti/
excursionişti
56
12. Complexul
Turistic
Floarea
Reginei
Pe Valea Sâmbetei
801 m
auto
-
4 h 45 min.
Piatră, lemn 1998
40
ridicat
-//-
Turişti automobilişti, excursionişti
13.
Complexul
Turistic
Sâmbăta
de Sus
Pe Valea
Sâmbetei
670 m
auto
-
5 h 30 min.
Piatră/lemn
1939
>100
ridicat
Curent electric din reţeaua publică,
fosă septică beton cu vidanjare,
încălzire centrală, apă curentă
Turişti automobilişti/ turism
cultural-religios
14. Complexul
Turistic
Albota
Pe Valea Arpăşelului
500 m auto -
Piatră/lemn 2001
100 ridicat -//- Turişti excursionişti, automobilisti, agroturism
15. Pensiunea
Colţii
Brezei
Pe râul
Breaza
620 m auto - 5 h 30 min. Piatră 2001 50 ridicat -//- Turişti excursionişti,
automobilisti
16. Pensiunea
Sărătura
Cerbului
Pe Valea
Avrigului
760 m auto - Piatră, lemn
2004
30 ridicat -//- Turişti excursionişti,
automobilisti
Cabana
Bârcaciu
Cabana Valea
Sâmbetei
Cabana
Negoiu
Cabana
Bâlea Lac Cabana Bâlea
Cascaadă
Domeniul turistic
Ţara Făgăraşului
Fig. 28.
57
5.2. Căile şi mijloacele de transport turistic
Constituie, pentru turism, ceea ce reprezintă sistemul circulator pentru organismul viu: adică o reţea
densă de linii şi noduri de-a lungul căreia are loc un ansamblu de distribuţii şi redistribuţii a fluxului şi
produsului turistic. Principalele căi şi mijloace de transport implicate în turism sunt cele obişnuite, precum şi
altele specifice turismului: cele rutiere, feroviare, aeriene, navale, şi mijloacele de transport speciale. În Ţara
Făgăraşului sunt utilizate următoarele mijloace de transport cu implicaţii directe în dezvoltarea turismului:
Căile şi mijloacele de transport rutiere
Au o vechime mare şi răspândirea cea mai largă. Turismul utilizează reţeaua de drumuri edificate cu
scop economic, social, strategic, dar presupune şi construirea unor sectoare de drumuri a căror singură
motivaţie este deschiderea accesului direct spre resursele turistice atractive.
Cea mai importantă şosea naţională este „D.N.1” sau „E 68”, ce străbate Ţara Făgăraşului de la est
spre vest, iar din ea se ramifică, spre sud, între Arpaşu de Jos şi Scorei, către Munţii Făgăraşului, „D.N. 7
C”, Transfăgărăşanul, circa 90 km lungime, inaugurată în 1974. Mândria şoselelor româneşti de altitudine
(2034 m), trece peste 27 de viaducte şi 550 de podeţe, asigurând legătura, pe o variantă mai scurtă, dar mai
dificilă, între Muntenia şi Transilvania, între judeţele Argeş şi Sibiu, traversând creasta Munţilor Făgăraş
printr-un tunel rutier de 887, 64 m lungime, tunelul „Bâlea”. Este închisă din luna octombrie şi până în luna
iulie, pe tronsonul Bâlea Cascadă – Bâlea Lac. (Fig.19. HARTA GENERALĂ – ŢARA FĂGĂRAŞULUI).
Tot din D.N.1 se ramifică, spre stânga şi „D.N.73 A” spre Poiana Mărului, Râşnov.
Căile şi mijloacele de transport feroviar
Au început să fie construite în Ţara Făgăraşului, din a doua parte a sec. al XIX-lea, fiind, în
principal, vorba despre o singură cale ferată principală de-a lungul Oltului, ce traversează depresiunea de la
est spre vest, între Braşov – Făgăraş – Sibiu (MAGISTRALA 2 sau Calea ferată 200), intersectându-se cu
Calea ferată 201, care pătrunde din sud pe valea Oltului. (Fig. 19. HARTA GENERALĂ – ŢARA
FĂGĂRAŞULUI).
Pe viitor, trenul „EXPRES DRACULA” va circula pe relaţia Braşov – Făgăraş – Sibiu, cu şase
vagoane de epocă pentru turişti, din care unul dintre vagoane a aparţinut regelui Carol al II-lea. Acest proiect
al „Trenului de Epocă” aparţine Consiliului Judeţean Local Braşov, şi va atrage în zonă turişti autohtoni dar
şi străini dornici să mai vadă o locomotivă cu aburi şi să călătorească 140 de kilometri cu „Expresul de
Epocă Dracula”.
Transporturile speciale
Deservesc, în exclusivitate, actul recreativ, dezvoltându-se paralel sau ulterior cu activităţile
acestuia. Din această grupă fac parte telefericele (telescaune şi telecabine), teleschiuri, etc. Rolul lor constă
în facilitarea accesului în areale greu de atins prin alte mijloace, în scurtarea timpului şi diminuarea efortului
necesar parcurgerii unor distanţe, în desfăşurarea recreerii hivernale. Telecabinele şi telescaunele
surmontează diferenţe mari de nivel, ca de exemplu, în Munţii Făgăraşului, la Bâlea, unde telecabina face
legătura între Bâlea Cascadă la 1234 m şi Bâlea Lac la 2034 m altitudine, pe circa 3700 m lungime. (Fig. 22.
ŢARA FĂGĂRAŞULUI – HARTA TURISTICĂ).
58
TABELUL 19: INFRASTUCTURA ŞI MIJLOACELE DE ACCES LA EDIFICIILE RELIGIOASE
ŞI DE PELERINAJ DIN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
1. EDIFICII
RELIGIOASE
SAU DE
PELERINAJ
2. TIP DE
INFRASTRUC-
TURĂ
UTILIZATĂ
3. MIJLOACE
DE ACCES
LA
OBIECTIV
A.T.B.P
4. DISTANŢA
DE LA
DRUMUL
PRINCIPAL LA
OBIECTIV
5. TIMPUL
NECESAR
DEPLASĂRII
DE LA
DRUMUL
PRINCIPAL
6. PERIOADA
FAVORABILĂ
VZITĂRII
7. IMPEDIMENTE
CLIMATICE
POSIBIL DE
APĂRUT ÎN
TIMPUL
VIZITĂRII
MĂNĂSTIRILE ŞI SCHITURILE ORTODOXE:
MĂNĂSTIREA
„SF. CONSTANTIN
BRÂNCOVEANU” DE
LA SÂMBĂTA DE SUS
D.N.1 (E.68),
D. JUDEŢEAN
104 A
Automobil,
Bicicletă
15 km de D.N. 1 15-20 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi torenţiale,
Viituri,
Zăpezi
MĂNĂSTIREA
„NAŞTEREA MAICII DOMNULUI” DE LA
FĂGET-BOHOLŢ
D.N.1 (E.68),
D.J. 104 D
Automobil,
Bicicletă
5 km N-V de
Făgăraş
5-10 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi torenţiale,
Viituri,
Zăpezi
MĂNĂSTIREA „SF. APOSTOLI PETRU ŞI
PAVEL” DE LA
CÂRŢIŞOARA
D.N. 7 C
(drum de ţară)
Automobil,
Bicicletă
2 km de D.N.7C 5 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Viituri,
Zăpezi
MĂNĂSTIREA „SF.
APOSTOL ANDREI" DE LA BERIVOII MARI
D.J. 104 A Automobil,
Bicicletă
25 km de
Făgăraş
25-30 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Viituri,
Zăpezi
SCHITUL
„ADORMIREA MAICII DOMNULUI” DE LA
TURNU-ROŞU
D.N.1,
D.J. 105 G
Automobil,
Tren,
Bicicletă
5 km de D.N. 1 5 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Viituri,
MĂNĂSTIREA „SCHIMBAREA
LA FAŢĂ A DOMNULUI”
DE LA BUCIUM
D.N.1,
D.J. 104 J
Automobil,
Bicicletă
10 km
de la D.N. 1
10 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Viituri,
Zăpezi
MĂNĂSTIREA „ACOPERĂMÂNTUL
MAICII DOMNULUI”
DE LA DEJANI
D.N.1,
D.J. 104 C
(drum de ţară)
Automobil,
Bicicletă
14 km de
Făgăraş
15-20 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Viituri,
Zăpezi
BISERICILE FORTIFICATE DIN ŢARA FĂGĂRAŞULUI:
CINCŞOR – BISERICA
EVANGHELICĂ FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 105 A
Automobil,
Bicicletă
13 km de
Făgăraş
15 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
CINCU– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 105 A
Automobil,
Bicicletă
21 km, Nord de
Făgăraş
20-25 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
FELMER– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 105 A
Automobil,
Bicicletă
14 km de
Făgăraş
15-20 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
HĂLMEAG– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 131 C
Automobil,
Bicicletă
25 km, Est de
Făgăraş
25-30 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
RODBAV– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 105 A
Automobil,
Bicicletă
20 km Nord de
Făgăraş
15-20 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
ŞOARŞ– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 104 D
Automobil,
Bicicletă
11 km Nord de
Făgăraş
10-15 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
TICUŞU VECHI– BISERICA
EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 131 C şi
101 K
Automobil,
Bicicletă
30 km N-E de
Făgăraş
30-35 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
TOARCLA– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 104 E
Automobil,
Bicicletă
25 km N-V de
Făgăraş
25-30 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
UNGRA– BISERICA EVANGHELICĂ
FORTIFICATĂ
D.N.1,
D.J. 131 C
Automobil,
Bicicletă
35 km N-E de
Făgăraş
35-40 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
59
LĂCAŞURI VECHI DE CULT ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI:
MĂNĂSTIREA
RUPESTRĂ DE LA ŞINCA VECHE
D.N.1,
D.J. 104 A
Automobil,
Bicicletă
22 km Est de
Făgăraş
20-25 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
MĂNĂSTIREA CISTERCIANĂ
DDE LA CÂRŢA
D.N.1 Automobil,
Tren
35 km Vest de
Făgăraş
35-40 minute Ianuarie –
Decembrie
(I - D)
Ploi,
Zăpezi
5.3. Dotările pentru agrement şi cură
Îmbracă forme şi funcţii dintre cele mai complexe. Se asociază frecvent bazelor de cazare, dar pot
constitui şi entităţi distincte în cadrul staţiunilor turistice. Prin intermediul lor, agrementul tinde să se
realizeze rapid şi polivalent, iar cura devine mai eficientă. Funcţionarea acestor dotări are, uneori, ca suport,
elemente de ordin natural, existente în zona receptoare de turişti, dar în numeroase cazuri, sunt create şi
susţinute printr-o implementare din afară. Dintre dotările necesare agrementului, cele mai importante sunt:
terenurile pentru practicarea diferitelor sporturi în aer liber (tenis, volei, baschet), pârtiile de schi, patinoare,
pârtii de săniuş, piscinele, popicăriile, sălile cu jocuri mecanice şi distractive, discoteci, săli de proiecţie,
biblioteci, minicare, etc.
5.4. Dotările auxiliare şi complementare
Reprezintă totalitatea mijloacelor şi instituţiilor, economice, sociale sau culturale la care turistul
apelează în perioada călătoriei şi a sejurului său. Fac parte din această categorie magazinele comerciale,
poşta şi telecomunicaţiile, băncile, oficiile de schimb valutar, agenţiile de bilete, etc. (P. Cocean, 2004).
Marea majoritate a acestora sunt destinate pentru deservirea întregii populaţii din regiune, turismul
integrându-le în sfera sa de acţiune ca bun comun al infrastructurii de ansamblu din oraşele Făgăraş, Avrig,
Victoria sau alte localităţi.
CAPITOLUL VI
CIRCULAŢIA TURISTICĂ
Potenţialul turistic, în totalitatea structurii sale (resursele atractive şi infrastructura) reprezintă
factorul static al fenomenului analizat. El asigură motivaţia declanşării actului recreativ, îi favorizează
desfăşurarea, dar numai în contextul existenţei turistului, ca element dinamic. Fără prezenţa omului, care să
valorifice însuşirile recreative ale resurselor, să apeleze la serviciile infrastructurii, turismul, ca activitate
umană este de neconceput. Fluxurile turistice interne, formate din turiştii români, străini, preferă vizitarea
unor atracţii turistice, sau obiective turistice locale, în special vara, pe perioada concediului, după care pleacă
spre alte destinaţii, rezultând clar caracterul de tranzit al circulaţiei turistice. Se constată o intensificare a
circulaţiei turistice la mănăstirile ortodoxe, cu ocazia hramurilor sau a sărbătorilor mari religioase, în special
de Paşti, Crăciun, „15 august – Adormirea Maicii Domnului”, atunci când nu se mai găsesc locuri de cazare
nici în arhondaricul mănăstirilor şi nici la hotelurile şi pensiunile turistice din zonă. (Fig. 29.)
a. Evoluţia cazării turiştilor
români în perioada
1989 - 2008
b. Evoluţia cazării turiştilor
străini în perioada
1989 - 2008
c. Perioada optimă pentru pelerinaj la
mănăstirile ortodoxe
Fig. 29.
60
În urma observaţiilor de teren s-a constatat că datele statistice oficiale, înregistrate şi centralizate de
către instituţiile specializate comportă reevaluări ce afectează corectitudinea acestor date ca măsură atât a
circulaţiei turistice cât şi a bazei de cazare:
există un grad mare de neraportare şi neînregistrare a numărului real de turişti cazaţi la unităţile
turistice unul din motive fiind impozitele în creştere.
Există numeroase unităţi de cazare care activează pe „piaţa neagră” (o parte au fost declarate ca
„fără activitate”, o parte au apărut după anul 2000 sub formă de case de vacanţă particulare, însă sunt
promovate ca unităţi de cazare). Dacă pentru primul caz motivul ar putea să fie exigenţele alinierii la
standardele europene, unul dintre motive pentru cazul din urmă ar putea să fie procedura complicată şi
îndelungată ce trebuie urmată pentru intrarea în circuitul turistic.
CAPITOLUL VII
PROTECŢIA ŞI CONSERVAREA RESURSELOR TURISTICE
CU DEOSEBIRE A CELOR CULTURALE
Mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, turismul este dependent de mediul înconjurător, acesta
reprezentând „materia sa primă”, obiectul şi domeniul de activitate şi de desfăşurare a turismului, fiind
suportul cadru, purtătorul resurselor sale. Relaţia turism – mediul înconjurător a fost evidenţiată, în repetate
rânduri, în cadrul unor conferinţe consacrate ocrotirii acestuia, ca aceea a Conferinţei Mondiale a Turismului
de la Manila (1986) etc. În acest sens, este concludentă aprecierea făcută de specialistul elveţian, prof.
Krippendorf: „dacă putem să pierdem şi apoi să reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu
acelaşi lucru se întâmplă şi în turism unde substanţa de bază – peisajul şi pământul odată pierdută este
iremediabil pierdută”.
7.1. Impactul ecologic al turismului în Ţara Făgăraşului
Antrenând mase mari de persoane, cu deplasarea lor temporară dintr-o regiune în alta, turismul are,
inevitabil, un impact esenţial de prim ordin asupra mediului. Analiza fenomenului turistic conduce la
relevarea unor coordonate pozitive, manifestate la toate nivelele de integrare ale peisajului geografic şi, mai
ales, la scara sociogeosistemului, deşi, câteodată, efectele practicării turismului ajung, singure sau prin
cumulare, să se instituie în factori negativi, perturbatori. La originea acestor perturbaţii stă manifestarea
neraţională sau excesivă a fenomenelor din sfera turismului, combinate adesea cu efectele negative ale altor
domenii. Raportate între ele, efectele pozitive ale turismului par a depăşi cu mult ca pondere, participarea
celor negative (Cândea M. şi colaboratorii, 2003).
1. Impactul turismului asupra antropo-sistemului
Se manifestă prin următoarele fenomene:
Apariţia unor ramuri economice de mare eficienţă
Este cunoscut faptul că fenomenele din afara turismului, prin amplificarea intensităţii şi a lărgirii
ariei de desfăşurare, cuprind în sfera lor bunuri şi mijloace importante. În acest sens s-au dezvoltat noi ramuri
ca de exemplu industria alimentară: panificaţie, lactate, băuturi şi sectorul serviciilor: cazare, transport, etc.
Apariţia unui nou tip de habitat uman
Practicarea turismului impune, ca o condiţie esenţială a desfăşurării sale, prezenţa unei infrastructuri
complexe şi variate, care să satisfacă (dacă este posibil) toate cerinţele turiştilor. Asocierea în plan teritorial,
a elementelor infrastructurii generează o formă majoră de habitat uman şi anume staţiunea turistică, ca de
exemplu: la Sâmbăta de Sus (staţiunea climaterică), Bâlea, etc.
61
Mutaţii în structura profesională a populaţiei
Modificările induse în structura profesională a unei părţi a populaţiei sunt o consecinţă directă şi a
diversificării şi amplificării serviciilor turistice. Remarcăm o mare varietate a profesiilor ce deservesc
turismul, începând de la muncitori necalificaţi, electricieni, instalatori, ospătari, ce sunt antrenaţi în punerea
în funcţiune a instalaţiilor şi infrastructurii, până la economişti sau medici, turismul absorbind, astfel, un
număr mare de persoane active. Conform Oficiului Judeţean de statistică (Sibiu - Braşov), în perioada 1999 –
2009, au fost reintegraţi în muncă, în diverse profesii din sfera turismului cca. 1.500 de şomeri în Ţara
Făgăraşului.
2. Impactul turismului asupra cadrului natural
Afectează toate componentele fizice ale peisajului, respectiv relieful, clima, hidrografia, vegetaţia,
fauna sau solul.
Foto. 34. Areal afectat de defrişări
succesive şi eroziune în suprafaţă
în perioada 1987-2007
Culmea Clăbucetului
Foto. 35. Areal din pădurea
de conifere defrişat în
perioada 2006-2007
Piciorul Bârcaciului
a. b.
Foto. 36. Masă lemnoasă nemartonată rămasă
în urma defrişărilor (Piciorul Bârcaciului)
Fig. 30. Impactul activităţilor turistice asupra componentelor de mediu
Activităţi turistice
Impact direct
Impact indirect
Tasare
Dizlocarea litierei
Dizlocare de particule minerale
Reducerea porozităţii
Reducerea umidităţii
Reducerea materiei organice
Schimbarea caracteristicilor
activităţii microbiene
Eroziune accelerată
Sol
Creşterea turbidităţii
Introducerea de nutrienţi
Extinderea bacteriilor patogene
Alterarea calităţii apei
Afectarea stării de sănătate
a ecosistemelor acvatice
Schimbarea compoziţiei
Dezvoltarea excesivă a algelor
Reţea
hidrografică
Reducerea înălţimii şi vigorii plantelor
Reducerea suprafeţei covorului de vegetaţie
Pierderea elementelor fragile
Pierderea de arbori şi arbuşti
Schimbarea compoziţiei
Schimbarea caracteristicilor
microclimatului
Eroziune accelerată a solului
Vegetaţie
Degradarea habitatelor
Pierderea habitatelor
Deranjarea faunei salbatice
Modificarea comportamentului natural
Afectarea stării de sănătate
Reducerea ratei de reproducere
Creşterea mortalităţii
Schimbarea compoziţiei
Faună
62
7.2. Acţiuni de protecţie a mediului înconjurător şi a potenţialului
turistic în general
MOTTO:
„...DOAR CÂND ULTIMUL COPAC A MURIT, ULTIMUL RÂU A FOST OTRĂVIT ŞI
ULTIMUL PEŞTE A FOST PRINS, NE VOM DA SEAMA CĂ NU PUTEM MÂNCA BANI...”
Protecţia şi conservarea potenţialului turistic în Ţara Făgăraşului se conturează ca o activitate
distinctă, având probleme specifice ce solicită colaborarea specialiştilor din domenii variate. Această acţiune
poate avea o eficienţă satisfăcătoare numai în condiţiile asigurării unui cadru juridico-administrativ de
desfăşurare adecvat, ea impunând organizarea administrativă, resurse economice, un suport legislativ
eficient, şi o susţinută activitate de educaţie cetăţenească. Această corelare se realizează teoretic, în cadrul
studiilor de amenajare teritorială care devin, astfel, instrumentul principal în mâna organelor cu rol de
decizie şi documentul de bază în amenajarea ştiinţifică, raţională şi eficientă a teritoriului.
Una dintre măsurile importante de protejare şi conservare a potenţialului turistic o
reprezintă: amenajarea şi organizarea adecvată şi la un nivel superior a zonelor, traseelor sau obiectivelor
turistice.
Printre aceste acţiuni sunt necesare organizarea şi exploatarea turistică a rezervaţiilor
naturale cu asigurarea protecţiei şi conservării lor, în special a rezervaţiei naturale floristice cu narcise de la
„Dumbrava Vadului”.
CAPITOLUL VIII
TIPURI SI FORME DE TURISM ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
Valorificarea peisajelor naturale şi a bunurilor culturale reprezintă un proces istoric îndelungat, prin
care treptat, resursele şi obiectivele de interes major, cu valoare excepţională, au fost puse în evidenţă prin
diverse forme de turism.
8.1. Tipuri de turism
Definesc fenomenul şi apar ca o sumă de însuşiri fundamentale ce se intercondiţionează pe un
anumit spaţiu, într-o perioadă de timp determinată. Tipurile de turism se stabilesc pe baza unor criterii
(motivaţia individului, scop, destinaţie), etc., au caracter istoric, nu dispar prin substituire cu altele, decât în
cazuri de excepţie şi pentru o perioadă determinată (P. Cocean, 2004).
8.1.1. Turismul de timp liber
Este diferenţiat, la rândul său, în:
Turismul de vizitare (reprezentat de turismul cultural-istoric şi turismul religios şi de
pelerinaj) – care beneficiază de un valoros patrimoniu turistic antropic, reprezentat prin numeroase
monumente istorice, de arhitectură şi artă, edificii religioase (mănăstirile ortodoxe de la poala munţilor
Făgăraşului şi bisericile evanghelice săseşti fortificate). Muzee şi case memoriale, arhitectură şi creaţie
tehnică populară, manifestări populare tradiţionale, etnografie şi tradiţie orală, personalităţi locale, activităţi
economice cu valenţe turistice, diverse posibilităţi de agrement (case de cultură, cluburi), ce sunt răspândite
pe întreg spaţiul studiat.
Turismul de agrement (de recreere şi divertisment) – care valorifică bogata ofertă turistică a
Ţării Făgăraşului.
Turismul sportiv (sporturi de iarnă, sporturi de vară, turismul de vânătoare şi pescuit sportiv,
echitaţie, etc.). Turismul sportiv este intercondiţionat de gradul de favorabilitate al sezonului turistic.
63
Turismul curativ sau fiziologic (de îngrijire şi refacere a sănătăţii) – de cură, fie balneară,
fie de odihnă şi refacere a sănătăţii, care este practicat şi poate fi dezvoltat, atât extensiv, cât şi intensiv, în
staţiunea balneoclimaterică de la Rodbav şi staţiunea climaterică de la Sâmbăta de Sus şi Bâlea. Staţiunea
balneară de la Perşani, care dispune de factori naturali de cură balneară, necesită investiţii masive în crearea
unei baze materiale necesară practicării acestui tip de turism.
8.1.2. Turismul tematic – care cuprinde, la rândul său, patru categorii:
Turismul de afaceri
Turismul ştiinţific reprezentat de : - turismul de cercetare a ariilor naturale protejate
- turismul educaţional sau de studii
Turism urban (sau al luminilor), în oraşele Făgăraş, Avrig şi Victoria.
Turismul rural şi agroturismul (sau turismul verde), într-o continuă extindere.
8.1.3. Turismul de tranzit – cu patru categorii:
- turismul spre zona montană sudică a munţilor Făgăraşului;
- turismul spre zona colinară nordică a Podişului Hârtibaciului;
- turismul religios şi de pelerinaj spre mănăstirile ortodoxe şi bisericile fortificate;
- turismul spre alte destinaţii naţionale şi internaţionale.
8.1.4. Turismul polivalent – care poate include două sau mai multe dintre tipurile de turism
menţionate anterior.
8.2. Forme de turism inclusiv cel cultural, cu deosebire religios şi de pelerinaj
Sunt proprii tuturor formelor de turism, deţinând ponderi diferite în cadrul fiecăruia. Ele sunt într-o
continuă schimbare, deşi, în general, s-au conturat câteva forme de turism principale, din care, ulterior, au
derivat şi alte forme secundare, care au cunoscut traiectorii proprii de dezvoltare. În categoria formelor de
turism, care pot fi susţinute de capacitatea habitatului turistic a Ţării Făgăraşului, prin promovarea pe scară
largă a produsului turistic local, se înscriu următoarele forme raportate la diferite criterii:
8.2.1. În funcţie de mijloacele de transport folosite, se pot practica: turismul rutier şi feroviar,
drumeţiile şi cicloturismul.
Turismul rutier este favorizat de prezenţa axelor turistice, atât din categoria celor principale,
cât şi a celor secundare pe care le denumim Semiaxe turistice.
- Axe turistice principale: - sunt generate de prezenţa căilor de comunicaţie rutiere de rang
internaţional al căror traseu coincide, în cea mai mare parte, cu cel al căilor ferate (Şoseaua „E68 ” sau
„D.N.1”, ce coincide cu Magistrala feroviară 200).
Axa Braşov – Făgăraş – Sibiu, cu o lungime de 140 km.
- Axe turistice secundare (semiaxe turistice): - dezvoltate în lungul unor căi de comunicaţie
din sectorul median – sudic, sud – estic, sau transversal al Ţării Făgăraşului.
- Semiaxa de turism religios şi de pelerinaj la mănăstirile şi schiturile ortodoxe, Făgăraş – Făget –
Boholţ – Bucium – Şinca – Dejani – Berivoii Mari – Berivoii Mici – Sâmbăta de Sus – Cârţişoara –
Turnu-Roşu.
- Semiaxa de turism cultural religios la bisericile evanghelice săseşti fortificate Ungra – Ticuşu Vechi –
Hălmeag – Şoarş – Rodbav – Felmer – Cincşor – Cincu - Cârţa.
Turismul feroviar – datorită trenului de epocă „EXPRES DRACULA” ce va circula pe relaţia
Braşov – Făgăraş – Sibiu cu o locomotivă cu aburi şi 6 vagoane de epocă, pe Magistrala feroviară 200.
Drumeţiile sunt favorizate de prezenţa traseelor turistice marcate şi nemarcate, a drumurilor
forestiere de pe principalele văi ce fac legătura cu zona montană limitrofă. Căile de acces spre traseele de pe
64
versantul nordic şi creasta principală, cele mai frecventate din masiv, pornesc din localităţile înşirate pe
segmentul din şoseaua naţională şi europeană (D.N.1, E68), cuprins între Făgăraş şi Avrig şi Şoseaua
judeţeană Avrig – Tălmaciu, ca şi pe calea ferată Făgăraş – Podu Olt. O altă cale de legătură este şoseaua
judeţeană Perşani – oraşul Victoria „drumul de sus”, ce se desfăşoară paralel cu creasta principală făgărăşană
legând satele de sub munte, aflate la mică distanţă (în jur de 5 km) de poalele acestuia. Cele mai importante
localităţi de acces sunt: Făgăraş, Sâmbăta de Jos, Ucea de Jos, drumul Transfăgărăşan, Porumbacu de Jos,
Avrig, Turnu Roşu (Porceşti), Podu Olt.
Traseul principal al crestei Munţilor Făgăraşului este marcat cu bandă roşie de la est spre vest.
Cicloturismul – se practică, în special, în staţiunea climaterică de la Sâmbăta şi în oraşul
Victoria, unde se pot închiria şi biciclete.
8.2.2. În funcţie de provenienţa fluxurilor turistice avem:
Turism intern;
Turism internaţional.
8.2.3. După gradul de mobilitate turismul poate fi:
Turism de sejur;
Turism itinerant (de circulaţie);
Turism de sfârşit de săptămână (weekend).
8.2.4. După perioada anului în care se realizează acţiunea turistică avem:
Turism cu activitate continuă;
Turism cu activitate sezonieră;
Turism cu activitate ocazională.
8.2.5. După modalitatea de accesare şi consum a serviciilor turistice, turismul se poate
desfăşura:
Turism desfăşurat sub formă organizată;
Turism desfăşurat sub formă neorganizată;
Turism desfăşurat sub formă semiorganizată.
8.2.6. În funcţie de vârstă şi ocupaţie, se pot practica următoarele forme:
Turism pentru tineret;
Turism pentru vârsta adultă;
Turism pentru vârsta a treia;
Turismul social (pentru persoane cu diferite tipuri de handicap, bătrâni şi copii
instituţionalizaţi, persoane cu probleme economico-sociale), etc.;
Turism educaţional;
Turismul ecumenic şi de pelerinaj.
În consecinţă, se poate afirma faptul că potenţialul turistic al Ţării Făgăraşului, prin valoarea sa
cantitativă şi calitativă, prin modalitatea sa de structurare peisagistică şi prin capacitatea sa funcţională
favorizează practicarea unei game variate de tipuri şi forme de turism. Pentru o mai bună valorificare a
acestora, se impune, însă, o implicare mai puternică, a factorilor umani angrenaţi în industria turismului atât
din perspectiva creşterii calităţii serviciilor prestate, cât şi a diversificării ofertei turistice, a conceperii
programelor de marketing turistic, a modernizării şi multiplicării modalităţilor de promovare a pachetelor
turistice, diversificarea agrementului, etc.
Valoarea potenţialului turistic antropic este de excepţie şi cuprinde: cetăţi, castele, mănăstiri şi
schituri, biserici fortificate, contribuind la dezvoltarea turismului cultural, religios şi de pelerinaj, fiind
necesară o mai bună promovare a acestui tip de turism la nivel naţional şi internaţional.
65
CAPITOLUL IX
STRATEGII DE OPTIMIZARE ŞI VALORIFICARE A OFERTEI TURISTICE ÎN GENERAL
A CELEI CULTURAL–RELIGIOASE ÎN ŢARA FĂGĂRAŞULUI
Ansamblul acţiunilor prin care activitatea din domeniul turismului este orientată şi adaptată
satisfacerii cererilor prezente şi viitoare ale turiştilor, în condiţiile unei valorificări corespunzătoare a
potenţialului turistic oferit de o anumită zonă, presupune crearea unor strategii de dezvoltare. Elaborarea
unor astfel de strategii de dezvoltare a turismului într-un teritoriu reprezintă un rezultat al procesului
complex de formulare a concepţiei de dezvoltare turistică a acestuia. Principalele etape care trebuiesc
parcurse în sensul menţionat sunt:
ETAPA I – a: Adoptarea hotărârii de dezvoltare turistică;
ETAPA a II – a: Evidenţierea bazelor strategice ale dezvoltării prin prisma abordării
condiţiilor preliminare interne şi externe (pe baza analizei SWOT, respectiv a punctelor tari, a punctelor
slabe, a oportunităţilor şi pericolelor);
ETAPA a III – a: Estimarea condiţiilor iniţiale şi ajustările preliminare;
ETAPA a IV – a: Faza finală a concepţiei de dezvoltare turistică.
În vederea optimizării valorificării ofertei turistice a Ţării Făgăraşului, considerăm necesară
aplicarea următoarelor propuneri de strategii de dezvoltare a turismului:
Dezvoltarea infrastructurii, în special a căilor de comunicaţii, pentru facilitarea transportului în
Ţara Făgăraşului;
Modernizarea, îmbunătăţirea şi diversificarea structurilor de cazare şi agrement din Ţara
Făgăraşului;
Amenajarea durabilă a ecosistemelor ariilor naturale protejate şi dezvoltarea turismului ştiinţific;
Managementul conservării patrimoniului cultural din mediul urban cu centrele turistice: Făgăraş,
Avrig;
Managementul conservării patrimoniului cultural din mediul rural, respectiv a monumentelor
istorice, în general cu caracter religios, a identităţii culturale tradiţionale;
Dezvoltarea şi promovarea unui „brand” local, al turismului cultural prin produse turistice care să
includă anumite itinerarii;
Dezvoltarea turismului rural şi agroturismului rural (turismul verde) în Ţara Făgăraşului;
Dezvoltarea turismului religios şi de pelerinaj în Ţara Făgăraşului;
Dezvoltarea turismului de vânătoare şi pescuit sportiv şi de agrement pe suprafeţele acvatice şi în
zonele cinegetice limitrofe;
Dezvoltarea turismului ecvestru;
Dezvoltarea turismului balnear la Perşani şi Rodbav;
Amplificarea valorificării sezonalităţii zonei montane făgărăşene, printr-o mai bună gestionare a
resurselor turistice;
Dezvoltarea cicloturismului pe şosele asfaltate;
Dezvoltarea cicloturismului pe drumuri neasfaltate (mountain bike);
Dezvoltarea turismului de escaladă (alpinismul), ce se leagă de zona montană cu fracturi şi
versanţi abrupţi.
Pe termen lung, strategia aplicată în domeniul valorificării produsului turistic va trebui să vizeze
trecerea de la un turism de tranzit şi de sfârşit de săptămână ce este acum preponderent, la un turism de sejur.
Concret, această posibilitate va putea fi aplicată pe baza practicii de marketing turistic, care să urmărească fie
selecţionarea, proiectarea, realizarea şi introducerea pe piaţă a noi produse turistice, în corelaţie cu nivelul
cererii turistice, fie dezvoltarea şi perfecţionarea produselor turistice existente.
66
CONCLUZII GENERALE
- Analiza potenţialului turistic al Ţării Făgăraşului, a constituit un demers ştiinţific de o mare
complexitate. Aceasta a presupus, pe de-o parte, parcurgerea literaturii de specialitate din domeniul
geografiei turismului şi din domeniile conexe, apoi aplicaţiile practice şi cercetarea pe teren, iar pe de altă
parte, a constituit o oportunitate de a propune o nouă modalitate de studiere a spaţiului geografic, din
perspectiva valorificării sale prin turism şi în particular prin turismul cultural şi de pelerinaj.
- Lucrarea se bazează pe o analiză complexă, asupra resurselor turistice aparţinând cadrului natural, a
aşezărilor omeneşti, a populaţiei şi a istoriei zbuciumate a locuitorilor zonei, a spaţiului rural, a infrastructurii
şi circulaţiei turistice, a protecţiei şi conservării resurselor turistice, a identificării de noi tipuri şi forme de
turism, incluse şi subînţelese de turismul cultural din care cel religios şi de pelerinaj ar fi esenţialmente
precumpănitor.
S-a urmărit şi existenţa unor determinări între potenţial, perioade de favorabilitate, corelate cu
potenţiale manifestări turistice avându-se în vedere sursele financiare şi disponibilitatea temporală factori
importanţi în declanşarea deplasării.
- Modelul conceptual pe care l-am abordat mi-a facilitat posibilitatea de a înţelege în ce măsură se
implică fiecare component al cadrului natural şi antropic, prin caracteristicile sale cantitative şi calitative, în
realizarea potenţialului turistic al Ţării Făgăraşului.
- Am analizat şi cercetat rolul şi importanţa elementelor cadrului natural precum şi influenţele sale
asupra potenţialului turistic al regiunii.
Credem că potenţialul natural trebuie să fie obiectiv asociat cu cel antropic, în cazul nostru cultural,
ambele cam de aceeaşi valoare, având în vedere substanţa fiecăruia, în aşa fel încât cu greu să detaşezi unul
de celălalt indiferent de educaţia şi pregătirea turistului.
- Ţara Făgăraşului reprezintă prin complexitatea peisagistică, diversitatea, valoarea calitativă şi
cantitativă a resurselor turistice naturale ţi antropice un spaţiu cu o valoare estetică a peisajului ridicată,
atractivă, prioritar pentru implementarea strategiilor de dezvoltare a turismului, cultural, religios şi de
pelerinaj. Unicitatea sa, conferită şi de superlativele geografice naturale şi antropice, alături de bogăţia
fondului natural, vestigiile istorio-culturale asigură favorabilitatea maximă pentru formarea şi dezvoltarea
unei noi destinaţii şi a unui produs turistic competitiv pe piaţa naţională şi internaţională de profil.
- Am propus extinderea perimetrului cercetat al Ţării Făgăraşului, prin includerea teritoriilor
limitrofe, ce se leagă intrinsec de aceasta, fie prin apartenenţa lor la o anumită zestre turistică (ex: satele din
depresiunea Hoghiz - Veneţia), fie prin conexiunile de ordin funcţional (ex: prezenţa căilor de comunicaţie, a
unităţilor de cazare, cu serviciile specifice oferite, a obiectivelor turistice numeroase aflate de-a lungul sau în
imediata apropiere a CRESTEI ALPINE), prin urmare am inclus Ţara Făgăraşului, Creasta alpină şi
versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, ce aparţine pe drept zonei, având numeroase conotaţii istorice.
- Relevanţa rezultatelor este potenţată, prin alcătuirea unei baze de date de actualitate, consistentă, de
elaborarea unor hărţi supuse la prelucrări complexe: hărţi climatice, hidrografice, ale vegetaţiei şi ariilor
67
naturale protejate, etc. S-a întocmit şi o hartă a solurilor, o hartă generală şi mai multe hărţi turistice, pentru
toate obiectivele cultural – istorice din Ţara Făgăraşului.
- Atractivitatea unui peisaj reprezintă importanţa acordată acestuia de către vizitatori, evaluată pe
harta percepţiei umane asupra frumuseţii intrinsece a principalelor elemente de mediu: relief, ape, vegetaţie
şi faună. Prin combinarea atributelor acordate acestora şi prin sondajul efectuat, în urma analizei atractivităţii
intrinsece a peisajului, am elaborat pentru versantul nordic al Munţilor Făgăraşului cinci areale (clase) cu
grade diferite de atractivitate: foarte ridicată, ridicată, medie, comune şi cu impact negativ asupra percepţiei
turistului.
- Abordarea potenţialului climato – turistic a fost făcută din perspectiva relaţiei dintre condiţiile
climatice şi desfăşurarea activităţilor turistice şi am stabilit pe baza elementelor climatice a două tipuri de
bioclimat prin influenţa pozitivă asupra organismului uman în general şi asupra turismului în ansamblu.
- S-a vizat o cercetare complexă asupra fondului turistic antropic, a resurselor turistice antropice, cu
numeroase vestigii istorice, unele cu vechime milenară, edificii religioase, culturale, a unor activităţi umane
cu funcţie turistică: hramurile şi pelerinajele religioase, a resurselor turistice etnografice ca de exemplu:
obiceiurile, portul, jocurile şi cântecele populare, ocupaţiile şi meşteşugurile ţărăneşti, a arhitecturii şi
instalaţiilor ţărăneşti, bucate şi băuturi tradiţionale, etc. nicăieri în lume nu există pe o unitate de suprafaţă
relativ mică, ca aceea a Ţării Făgăraşului, atâtea edificii religioase: mănăstiri şi schituri ortodoxe, biserici
fortificate aflate într-o simbioză totală, pe dreapta Oltului de la est la vest se înşiruie bisericile evanghelice
fortificate săseşti, iar pe stânga Oltului mănăstirile şi schiturile ortodoxe româneşti, aflate la poalele munţilor
albaştri ai Făgăraşului.
Se manifestă în ultimul timp o tendinţă de creştere pentru turismul cultural, religios şi de pelerinaj,
pentru turismul bazat pe natură, impunându-se astfel, reconsiderarea şi reorganizarea turismului din acest
spaţiu, prin atragerea în circuitul turistic a numeroaselor obiective cultural – istorice: cetăţi, castele, mănăstiri
şi schituri, biserici fortificate, muzee şi case memoriale, etc. Alături de elementele de potenţial turistic
natural şi antropic, baza materială care se cere a fi reevaluată reprezintă o parte constituentă fundamentală a
patrimoniului turistic (M. Ielenicz, 2006).
Pe parcursul realizării studiului asupra bazei materiale şi a circulaţiei turistice din Ţara Făgăraşului,
au fost întâmpinate numeroase dificultăţi legate de alcătuirea unei baze de date relevante. În urma
observaţiilor de teren am constatat că datele statistice oficiale, înregistrate şi centralizate de către instituţiile
specializate comportă un grad considerabil de relativitate, existând mai multe probleme ce afectează
corectitudinea acestor date ca măsură atât a circulaţiei turistice cât şi a bazei de cazare. Acest fapt reflectă
existenţa unor disfuncţionalităţi cu consecinţe pe termen mediu şi lung, asupra eficienţei implementării
strategiilor de dezvoltare la nivel local şi regional.
Prin atingerea obiectivelor acestei lucrări ne propunem să contribuim la fluxul celor mai recente
cercetări, din domeniile prezentate în stadiul cunoaşterii actuale a turismului în Ţara Făgăraşului, iar
rezultatele acestor analize, concretizate în materialele cartografice sugestive, să constituie un punct de
plecare pentru studiile complexe interdisciplinare, care se impun a fi realizate în vederea valorificării
eficiente şi durabile a potenţialului turistic natural şi antropic, activ şi latent din Ţara Făgăraşului.
68
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
AVRAM A., CRIŞAN V. (1982), Sibiu. Ghid de oraş, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
AVRAM A., GIURA L. (1985), Mediaş. Mic îndreptar turistic, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
BARON P., (1999), România – Schituri, Mănăstiri, Biserici, Edit. Royal Company, Bucureşti.
BĂJENARU C. (2000), Palate, Castele şi Cetăţi din Transilvania, Făgăraş.
BĂLĂCEANU V., CRISTEA H. (1984), Munţii Făgăraşului, Ghid turistic, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
BĂLĂCEANU V., CICOTTI M., CRISTEA E. (1975), Munţii Făgăraşului, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
BĂLTEANU D., ŞERBAN M. (2003), Modificările globale ale mediului, Edit. Credis, Universitatea din
Bucureşti.
BĂLTEANU D. (2003), Geografia hazardelor naturale şi antropice, Edit. Ars Docenti, Universitatea „Valahia”
Târgovişte.
BELEAUA A. (1998), Munţii Făgăraşului, Ghid turistic, Edit. Bel Air Alpin.
BIELZ I. (1975), Portul popular al saşilor din Transilvania, Edit. de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti.
BOGDAN O., NICULESCU E., (1999), Riscurile climatice din România, Institutul de Geografie al Academiei
Române, Bucureşti.
BOGDAN O. (2002), Potenţialul termic al judeţului Sibiu – premisă pentru dezvoltarea activităţilor turistice, în
Revista Geocarpatica, Anul II, Nr.2, Facultatea de Geografia Turismului, Edit. Univ. Lucian Blaga, Sibiu.
BRANIŞTE E. (1993), Literatură cu Noţiuni de Artă Bisericească, Arhitectură şi Pictură Creştină, Edit.
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.
BRUNET R., FERRAS R., THÉRY H. (1993), Les môts de la Géographie. Dictionnaire Critique, Reclus-La
documentation Française, Paris.
BUZA M., STROIA M. (1985), Blaj. Mic îndreptar turistic, Edit. Sport-Turism, Bucureşti. BUZILĂ L.,
MUNTEANU L., (1997), Alunecările de teren de la Şaeş (Podişul Hârtibaciului), Comunicări de
Geografie, vol. I, Universitatea din Bucureşti.
CAZES G. (1999), Foundements pour une Géographie du Tourisme et des Loisirs, Bréal Editions, Paris.
CAZES G., LANQUAR R. (1980), L’aménegement touristiques, P.U.F., Paris.
CÂNDEA M., ERDELI G., SIMON T., (2000), România. Potenţial turistic şi turism, Edit. Universităţii din
Bucureşti.
CÂNDEA M., BRAN F., (2001), Spaţiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare, Editura
Economică, Bucureşti.
CÂNDEA M., ERDELI G., PEPTENATU D., SIMON T., (2003), Potenţialul turistic al României şi amenajarea
turistică a spaţiului, Edit. Universităţii din Bucureşti.
CĂLINESCU R., (1972), Biogeografie, Edit. Didactică şi Pedagogică Bucureşti.
CIANGĂ N., (1984), Economia turismului în Depresiunea Transilvaniei, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai,
Cluj-Napoca.
CIANGĂ N., (2002), România. Geografia turismului, Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca.
CIANGĂ N., (1998), Turismul rural, factor de conservare, valorificare şi dezvoltare a habitatului uman, Studia
Universitatis Babeş-Bolyai, Geographia, Nr.2, Cluj-Napoca.
CIUPEA I., (1983), Făgăraş. Mic îndreptar turistic, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
COCEAN P., (2004), Geografia turismului, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca.
COCEAN P., DESZI S., (2001), Prospectarea şi Geoinformarea turistică, Edit. Presa Universitară Clujană, Cluj-
Napoca.
COCEAN P., VLĂSCEANU G., NEGOESCU B., (2002), Geografia generală a turismului, Edit.. Meteor-Press,
Bucureşti
CONSTANTINESCU A., (2001), Parcurgerea Crestei Făgăraşului de la vest la est, Edit. Constant, Sibiu.
CONSTANTINESCU R., SFÂRLEA M., (1994), Monumente religioase. Biserici şi mănăstiri celebre din
România, Edit. Bucureşti.
CRISTESCU – GALOPENIŢA Ş. (2002), Gospodăria în Credinţele şi Riturile Magice ale Femeilor din Drăguş
(Făgăraş), Ed. a II-a, Edit. Paideia.
69
DAICOVICIU C., PASCU ŞT., CHERESTEŞIU V., MORARIU T. (1960), Din istoria Transilvaniei, Edit.
Academiei R.P.R., Bucureşti.
DESZI S., CIANGA N., ROTAR G., (2002), Consideraţii privind impactul turismului asupra mediului
înconjurător şi riscurile induse de activităţile turistice, în vol. II, „Riscuri şi catastrofe”, Edit. Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca.
DINU M., (2002), Geografia turismului, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
DRAGOTĂ G. (1991), Descoperiri Arheologice în Ţara Făgăraşului, Edit. Arta Grafică, Braşov.
DRĂGULESCU CONSTANTIN, (1995), Botanica populară în Ţara Făgăraşului, Edit. Constant, Sibiu.
FABINI H. (1999), Atlas du Siebenbürgisch - Sächsischen, Band II, Hermanstadt, Monumenta Verlag und
Heidelberg, Arbeitskreis für Siebenbürgisch Landeskunde.
FLOREA M. (1998), Munţii Făgăraşului, Edit. Foton, Braşov.
FLOREA N. (1994), Pedogeografie, cu noţiuni de pedologie, Sibiu.
FLOREA N., OPRIŞ M. (1969), Consideraţii asupra învelişului de sol al regiunii montane din România, Lucrările
conferinţelor naţionale privind solurile montane şi alpine, SNRSS, Nr. 5,6
FRAZER J., (1980), Creanga de aur, I-V, Edit. Minerva, Bucureşti.
FREULER GUYER E., (1905), Handbuch der Schweizerischen Volkswirtschat, Zürich.
GĂLVAN V., (2000), Turismul în România, Edit. Economică, Bucureşti.
GĂLVAN V., (2003), Amenajarea turistică a teritoriului, Univ. Lucian Blaga Sibiu, Edit. Alma Mater Sibiu.
GÂRBACEA V., GRECU FLORINA (1983), Relieful de glimee din Podişul Transilvaniei şi
potenţialul lor economic, Mem. Secţ. Şt., seria IV, tomul IV, nr. 2 /1982.
GÂRBACEA V., GRECU FLORINA (1986), Dealurile Roandolei. Caracterizare geomorfologică. Mem. secţ. şt.
Acad. Rom., Seria IV, t. VII, nr. 1, 1984.
GÂRBACEA V., GRECU FLORINA (1994), Dealurile Şoalei, Caractere Geomorfologice, St.cerc. geografie,
t. XLI.
GHERASIM V., (2004), Culoarul turismogen Sibiu-Făgăraş din perspectiva dezvoltării durabile. Concepte, în
Revista Geocarpathica, Anul IV, Nr.4, Facultatea de Geografia Turismului, Edit. Univ. Lucian Blaga, Sibiu.
GHERASIM V., (2006), Prospectarea potenţialului turistic al habitatului turistogen. Studiu de caz: centrul
turistic Făgăraş, în Revista Geocarpathica, Anul VI, Nr.6, Facultatea de Geografia Turismului, Edit. Univ.
Lucian Blaga, Sibiu.
GHINEA DAN, (2002), Enciclopedia geografică a României, Ediţia a III-a, Edit. Enciclopedică, Bucureşti.
GRECU FLORINA. (1982), Consideraţii asupra glimeelor din bazinul hidrografic Hârtibaciu,BSSGR, vol. VI,
Bucureşti.
GRECU FLORINA (1988), Agnita. Mic îndreptar turistic, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
GRECU FLORINA (1992), Bazinul Hârtibaciului. Elemente de morfohidrografie, Ed. Academiei, Bucureşti.
GRECU FLORINA (1997), Alunecările de teren de la Cornăţel (Podişul Hârtibaciului),
Comunicări de Geografie, vol. I.
GRECU FLORINA, JOSAN N. (1995), The Southern Transylvanian Tablelad - Relief and human settlement
system, Rev. Roum. de Geographie, Tome 39.
GRECU FLORINA, PĂTRU ILEANA, SÂRBU I., COSTACHE S.. HUMĂ CRISTINA,
TUDOSE C. (1996), Cetăţile ţărăneşti din Transilvania, în TURIST, cd. CNTT, anul IV, nr. 1, Bucureşti,
l0 p.mss.
GRECU FLORINA, SÂRBU IOAN, COMĂNESCU LAURA (2000), Cetăţi ţărăneşti din sud-estul Podişului
Hârtibaciului şi potenţialul lor turistic, Com. de geografie, vol. 4.pag. 19-28.
GRECU FLORINA, JOSAN N. (1997), Specific features of the massive landslides at Cornăţel (Hârtibaciu
Tableland), România, Geografia Fisica e Dinamica Quaternaria, vol. 19, 1996. Torino.
GRECU FLORINA, SANDU MARIA (2000), The Hârtibaciu Tableland. Geomorphological risk, Studia
Geomorphologica Carpatho - Balcanica.
GRECU FLORINA, SANDU MARIA. COMĂNESCU LAURA (2000), Peisaje geomorfologice în Podişul
Hârtibaciului, în vol. Geography within the context of contemporary development, Cluj
Univ.Press, Cluj - Napoca.
GRECU F., MĂRCULEŢ C., MĂRCULEŢ I, DOBRE, R. (2007), Elemente de interconexiune geografică în
partea de sud a Depresiunii Transilvaniei, Comunicări ştiinţifice, VI, Mediaş.
70
HUNZIKER W., KRAPF K., (1941), Beitrage zum Fraendenverkers Geschiette, Bern.
HUNZIKER W., (1951), Le tourisme social, Bern.
IANCU S., DECEI P., (1969), Vânătoarea, factor de promovare a turismului în Carpaţii Meridionali, Lucr.
Colocv. Naţional de Geografia Turismului, Edit. CNT, Bucureşti.
IELENICZ M., (2001), Geografie Generală. Georgafie Fizică, Edit. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
IELENICZ M., (1995), Reflecţii la Teoria Peisajului, Revista Academica, V, 6.
IELENICZ M., (1996), Contribuţii la teoria peisajului Terra 1994 - 1995, Bucureşti.
IELENICZ M., COMĂNESCU L., (2006), România, potenţial turistic, Edit. Universitară, Bucureşti.
JOSAN N., GRECU FLORINA (1981), Contribution à la connaissance des processus de versant du Plateau du
Hârtibaciu (Depression de Transylvanne), RRGGG- Geogr., t. 25, Bucureşti.
JOSAN N.; GRECU FLORINA (1996), Riscurile naturale şi aşezările omeneşti din Podişul Transilvaniei,
Rev. Geogr. ICGR, nr. 2, Bucureşti.
JULG F., (1975), Praktische Hinweise für Wissenschaftlische Arbeiten in der Fremdenverkesgeographie, in
„Festschrift Leopold Scheide”, Wien.
KALFIOTIS S., (1972), Introduction à la theorie du tourisme, Athenes.
KARGEL W., (1988), Trasee alpine în Carpaţi, Editura Sport-Turism, Bucureşti.
KASPAR C., (1975), La tourisme objet d’étude scientifique, Rev. Du tourisme, 4, Berne.
LANQUAR R. (1998), Le tourisme International, Collection „que sais-je”, Presse Universitaires de France, Paris.
LISZEWSKI S. (1989), La typologie functionelle de l’implantation touristique, Mediteranee,69, 4, France.
LITERAT V. (1996), Bisericile Vechi Româneşti din Ţara Oltului, Edit. Dacia.
LOZATO – GIOTART J. (1987), Géographie du Tourisme. De L’éspace Regardé à L’éspace Consommé,
Collection Géographie, Masson, Paris.
LUKÁCS A. (1999), Ţara Făgăraşului în Evul Mediu (secolele XIII - XVI), Edit. Enciclopedică Bucureşti.
LUPU N., IRIMIA C. (1962), Sibiu şi împrejurimi. Mic Îndreptar turistic, Edit. Meridiane, Bucureşti.
MACHAT C. (2003), Biserici Fortificate Săseşti din Transilvania.
MARIN ION, (COORDONATOR) (1995), Continentele, Geografie regională, Edit. Universităţii din Bucureşti.
MARIN ION, (COORDONATOR) (2002), Gestiunea Durabilă a Peisajelor Geografice, prin Organizare şi
Amenajare Regională, Edit. Ars Docenti, Bucureşti.
MARIN I., IELENICZ M.,MARIN MARIAN, TIŞCOVSCHI A., (2002), Europa – Encicopedie Geografică,
Edit. Corint, Bucureşti.
MĂRCULEŢ L, MĂRCULEŢ V. (2002), Opportunities to use Sibiu county's tourist patrimony, The 5th
edition
of the Regional Conference of Geography „Geographic Researches in the Carpathian-Danube Space''.
Edit. Mirton, Timişoara.
MIHAI V., (2001), Drumuri spre mănăstiri, Editura Sophia, Bucureşti.
METEŞ ŞT. (1936), Mănăstirile Româneşti din Transilvania şi Ungaria, Sibiu.
MUICĂ C., PĂTROESCU M., POPOVA-CUCU A., (1981), Tipuri de mediu în Carpaţii Româneşti, AUB-
geografie, t 30, Bucureşti.
MUTIHAC V. (1990), Structura Geologică a Teritoriului României, Edit. Tehnică, Bucureşti.
MUTIHAC V., STRATULAT M., FECHET R. (2004), Geologica României, Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A.
NEDELEA A., (2003), Dinamica versanţilor în sectorul superior al văii Buda (Munţii Făgăraş), Comunicări de
geografie, Vol. VII, Edit. Univ. din Bucureşti.
NEDELEA A., (2004), Suprafeţe de nivelare şi evoluţia Munţilor Făgăraş, Comunicări de geografie, Vol. VIII,
Edit. Univ. din Bucureşti.
NEDELEA A., (2005), Procese periglaciare în sectorul montan al văii Argeşului, Comunicări de geografie, Vol.
IX, Edit. Univ. din Bucureşti.
NEDELEA A., (2006), Observaţii petrografice pe versantul sudic al Munţilor Făgăraş, între vârfurile Negoiu şi
Moldoveanu, Comunicări de geografie, Vol. X, Edit. Univ. din Bucureşti.
NEDELEA A., (2006), Valea Argeşului, în sectorul montan – Studiu geomorfologic, Edit. Univ. din Bucureşti.
OLARU M., (1996), Munţii Banatului. Resursele turistice naturale şi antropice, Edit. Hestia, Timişoara.
OLARU M., (2000), Munţii Banatului. Amenajarea şi dezvoltarea turistică, Edit. Hestia, Timişoara.
OLARU M., (2002), Strategii de dezvoltare a turismului în Banat, în Revista Carpathica, Anul II, Nr. 2, Facultatea
de Geografia Turismului, Edit. Univ. Lucian Blaga, Sibiu.
71
OLTEANU M., (1994), Lista roşie a plantelor superioare din România, Studii, Sinteze, Documentaţii de ecologie,
Academia Română şi Institutul de biologie, Bucureşti.
OPRIŞ I. (2002), Muzee şi Colecţii din România, Edit. Enciclopedică, Bucureşti.
PĂTROESCU M., (1987). Succesiunea zonelor şi etajelor de vegetaţie din R. S. România, Edit. Universitară,
Bucureşti.
PĂTROESCU M., MUICĂ C., (1986), Caracteristici ale Învelişului Biotic din Carpaţii Meridionali, Terra, anul
XXXVIII, nr. 1 Ianuarie – Martie.
PĂTROESCU M., VIOLETTE REY, IANOŞ I., (2002), Atlasul României, Edit. All, Bucureşti.
PĂTRU I., (1998), Iniţiere în Statistica Aplicată în Geografie, Edit. Universităţii Bucureşti.
PEARCE D., (1987), Tourism Today. A geographical analysis, Longman, Harlow, England.
PIERY J., (1934), Traité de climatologie biologique, et médicale, I-III, Edit. Masson, Paris.
PIŞOTĂ I., (1971), Lacurile Glaciare din Carpaţii Meridionali, Edit. Academiei, Bucureşti.
POPESCU N., (1989), Depresiunea Făgăraş, Edit. Academiei, Bucureşti.
POPESCU N., (1973), Depresiunile din România. Realizări în Geografia României, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti.
POPESCU N., (2004), Depresiunea Făgăraş. Studiu Geomorfologic, în „VOLUM OMAGIAL. NICOLAE
POPESCU”, Edit. Academiei, Bucureşti.
POPESCU N., (1990), Ţara Făgăraşului. Studiu geomorfologic, Edit. Academiei, Bucureşti.
POPOIU I., (1991), Ţara Făgăraşului în secolele XIV - XVI, în vol. „Făgăraş 700”, Edit. Arta Grafică, Braşov.
PRIMACK R., PĂTROESCU M., ROZYLOWICZ L., JOJĂ C., (2008), Fundamentele conservării diversităţii
biologice, Edit. Agir, Bucureşti.
PRODAN D. (2002). Transilvania şi iar Transilvania, Edit. Enciclopedică, Bucureşti.
PUŞCARU-SOROCEANU E., (1970). Evoluţia vegetaţiei din Munţii Făgăraşului sub acţiunea factorilor
antropici, Lucrările Simpozionului de Geografie Fizică a Carpaţilor, Instit. De Geografie al Academiei
Române, Bucureşti.
SANDU MARIA (1998), Culoarul depresionar Sibiu- Apold, Studiu geomorfologic, Edit. Academiei,
Bucureşti.
SANDU MARIA, BĂLTEANU D., (2005), Hazardele naturale din Carpaţii şi Subcarpaţii dintre Trotuş şi
Teleajen. Studiu geografic, Edit. Ars Docenti, Bucureşti.
SÂRBU I., GRECU FLORINA, COMĂNESCU LAURA (2004), Bisericile fortificate săseşti din partea centrală
a Bazinului Hârtibaciului, Comunicări de Geografie, Vol. VIII, Bucureşti.
SUCIU C., (1967-1968), Dicţionarul istoric al localităţilor din Transilvania, Vol. I-II, Edit. Academiei,
Bucureşti.
SEBESTYÉN G., (1987), O pagină din istoria arhitecturii României. Renaşterea, Edit. Tehnică, Bucureşti.
SEBESTYÉN G., SEBESTYÉN V., (1963), Arhitectura Renaşterii în Transilvania, Edit. Academiei Române,
Bucureşti.
SNAK O., BARON P., NEACŞU N., (2001), Economia turismului, Edit. Expert, Bucureşti.
SNAK O., (1976), Economia şi organizarea turismului, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
ŞONERIU L, GRECU F., (1987), Podişul Hârtibaciului, în Geografia României, vol. III, Edit. Academiei,
Bucureşti.
STANCU AL., (1995), Turismul de vânătoare, un produs turistic valoros pentru România, Revista română de
turism, nr.1, Bucureşti.
STEGERAN M., (1991), Principalele obiective turistice ale Ţării Făgăraşului, în vol. „Făgăraş 700”, Edit. Arta
Grafică, Braşov.
SUSAN A., (1980), Geografia turismului, Univ. „Babeş – Bolyai”, Cluj – Napoca.
SWIZEWSKI C., (1978), Geografia turismului, Partea I-a, Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi.
SWIZEWSKI C., (1980), Some Theoretical and Methodological Problems of the Geography of Tourism, An. Şt.
ale Univ. „Al. I. Cuza”, Iaşi, secţiunea a II-a b. (Geologie-Geografie), Tom XXVI.
SWIZEWSKI C., OANCEA D., (1984), Geografia turismului, Iaşi.
TEODOREANU E., (1993), Elementele de biotopoclimatologie umană, Academia Română, Mem. secţ., şt., ser.
IV T. XIV, Nr. 1/1991.
TEODOREANU E., (2002), Bioclimatologie umană, Edit. Academiei Române, Bucureşti.
TEODOREANU E., (1984), Bioclima staţiunilor balneoclimaterice din România, Edit. Sport-Turism, Bucureşti.
72
TREBICI V., GHINOIU I., (1986), Demografie şi etnografie, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti.
TUFESCU V., (1966), Subcarpaţii şi depresiunile marginale ale Transilvaniei, Edit. Ştiinţifică Bucureşti.
TUFESCU V., (1966), Modelarea naturală a reliefului şi eroziunea accelerată, Edit. Academiei, Bucureşti.
VELCEA V., (1992), Cartografia turismului, Facultatea de Geografia turismului, Sibiu.
VELCEA V., (1995), Geomorfologie, Tip. Univ. Sibiu.
VELCEA V., (1995), Riscuri naturale şi tehnogene, Facultatea de Geografia turismului, Sibiu.
VELCEA V. SAVU A., (1982), Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor Româneşti, Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
VLAD S., GHERASIM V., (2006), Infrastructura turismului, în vol. „Sinteze geografice”, Edit. Univ. Lucian
Blaga, Sibiu.
VOICU-VEDEA V., DENEŞ N., OPRIŞIU M. (1979), Sibiu. Ghid turistic al judeţului, Edit. Sport-Turism,
Bucureşti.
WAGNER E. (2000). Istoria Saşilor Ardeleni, Edit. Meronia, Bucureşti.
*** (1975), Atlas de semne convenţionale pentru harta topografică la scara 1:250.000, Ediţia a II-a, Direcţia
Topografică Militară Bucureşti.
*** (1983), Geografia României, I, Geografie fizică, Edit. Academiei. Bucureşti.
*** (1990), Atlasul Geografic al Lumii, Edit. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti.
*** (1994), România. Atlasul turistic rutier, Edit. Flomarco, Bucureşti.
*** (1995), Studiu privind promovarea turismului cultural, religios şi de pelerinaj, coordonatori Tamara
Simon, Ion Istrate, ICT, Bucureşti.
*** (1996), Studiu de valorificare şi promovare a artei populare şi muzeelor etnografice, coordonatori Tamara
Simon, Ion Istrate, ICT, Bucureşti.
*** (2000), Ghidul muzeelor şi colecţiilor din România – Ministerul Culturii, Direcţia Muzee şi Colecţii, Edit.
Cimec, Bucureşti.
***(2001), Carpaţii României. Dezvoltarea Durabilă – Calitate – Tradiţii - Diversitate, Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor, Bucureşti.
*** (2002), Ghidul gastronomic al României – Edit. House of Guides, Bucureşti.
*** (2004), Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 18 martie 2002, C.N.S., Bucureşti.
*** (2007), România, Atlas Istorico – Geografic, Institutul de Geografie al Academiei, Edit. Academiei
Române, Bucureşti.
*** (2010), Atlasul istoric al mănăstirilor şi siturilor ortodoxe din România (sec. XI - XXI).
*** Baza de Date a Potenţialului Turistic al României, INCD.
*** Strategia Dezvoltării Infrastructurii Generale şi Turistice în Perimetrul Viitorului Parc Naţional Făgăraş, în
Contextul Dezvoltării Durabile, Faza I, INCD.
www.cultura.ro
www.eco_romania.ro
www.pronatura.ro/ap/romania
www.nationalparks.org