1.Conceptele de “turism” si “turist”

Turism-considerat in primul rind o forma de recreere,alaturi de alte activitati si forme de petrecere a timpului liber, el presupune miscarea temporara a oamenilor spre destinatii situate in afara resedintei obisnuite si activitatile desfasurate in timpul petrecut la acele destinatii, deasemenea in cele mai multe cazuri el implica efectuarea unor cheltuieli cu impact asupra economiilor zonelor vizitate.

Turist-orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei sale obisnuite, care ramine in zona vizitata nu mai putin de 24 de ore si a carei motivul principal al calatoriei sunt altele decit exercitarea unei activitati remunerate.

2.Conceptul si notiuni fundamentale de turism.

Turismul reprezinta astazi , prin continutul sau, un domeniu dinstinct de activitate, o componenta de prima importanta a vietii economice si sociale pentru un numar tot mai mare de tari ale lumii.

Desi considerat de multi specialisti in domneniu un fenomen specific epocii contemporane, turismul sa cristalizat in a doua jum. a sec XIX si primele incercari de definire si caracterizare dateaza din aceasta perioada.Pornind de la premisa ca turismul se refera la calatoriile oamenilor in afara resedintei obisnuite, definirea continutului acestuia aduce in discutie aspecte cum sunt : scopul calatoriei, distanta si durata deplasarii, precum si caracteristicile subiectului calatoriei si respectiv ale turismului.Guyer Freuller defineste turismul ca un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitatii de refacere a sanatatii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate fata de frumusetile naturii, rezultat al dezvoltarii comertului, industriei si perfectionarii mijloacelor de transport.Prefesorul elvetian Hunziker defineste turismul ca ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atit timp cit sejurul si deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa.Potrivit unor precizari ale OMT, turismul se refera la activitatile desfasurate de persoane pe durata calatoriei si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite, pt o perioada consecutiva ce nu depaseste un an, scop de loisir, afaceri sau alte motive.

3.Repere istorice ale turismului.In istoria fenomenului turistic se poate de scos in prim plan existenta a trei etape evolutive :a)Etapa turismului incipient. Calatoria propriu-zisa a inceput odata cu practicarea razboaielor si a schimburilor de bunuri.Scopul calatoriilor era cucerirea unui trai mai bun,oamenii cautau

la distanta ceea ce nu puteau gasi in preajma locuintei lor.Aceste calatorii nu au scop turistic, dar ele au trezit dorinta de deplasare si de a cunoaste ce se afla dincolo de locul obisnuit.Vechii greci doreau sa inlesneasca si sa dobindeasca siguranta pentru vizitarea oraselor indepartate, incheind contracte de vizite prietenesti, cu alti oameni ce aveau aceeasi ocupatie, aceeasi problema.In nordul Africii ,pe vremea dinastiilor egiptene, a inflorit alaturi de turismul oficial si cel de placere, pt care au fost contruite adaposturi speciale pt gazduirea calatorilor.In Imperiul Roman majoritatea calatoriilor aveau scopuri comerciale, culturale si militare.Romanii au fost primii care au proiectat si au construit retele de drumuri, viaducte, apeducte.b)Etapa pseudoturistica. Se suprapune Evului Mediu timpuriu si Mijlociu.Pe atunci colatoreau la distante mari mai ales comerciantii, ambasadorii si preotii, in scopuri religioase calatoreau si pelerinii.Inviorarea comertuluindintre state a determinat extinderea calatoriilor in scopuri comerciale.Fluxuri mari de calatori au fost antrenate de calatoriile relegioase ale crestinitatii.c)Etapa turismului modern si contemporan. Isi are debutul in Evul Mediu Tirziu.un impuls l-au dat calatoriilor marile descoperiri geografice.In 1478-1480 in fata bisericii « Frauenkirche » din Munchen a atras vizita a 65mii de pelerini, iar in acei 3ani, 124 mii credinciosi au vizitat orasul.O noua motivatie de calatorie a devenit cea enuntata de scriitorul francez Montaigne, care dupa propria sa marturisire, a calatorit ca « sa vada tari noi, sa cistige noi experiente, sa invete si sa se distreze ».La inceputul se XIX moda a inceput sa dicteze includerea printre calatorii a voiajelor la mare.In prima jum a sec XIX , dezvolatare aturismului a fost insotita de ameliorarea conditiilor de cazare in hoteluri.

4.Obiectivele atractive ale cadrului naturalTermenul « resursa atractiva » include acele elemente ale peisajului ce sunt inregistrate ca atribute atractive.Cadrul natural e ca un support material al tuturor atractivitatilor din domeniu turismului.Preferintele vizitatorilor sunt diverse , precum si particularitatile cadrului natural.Exista turisti proveniti din mediu urban, ce prefera o natura nemodificata.Pentru a ajunge la ea e nevoie de cai de acces moderne, construirea carora inseamna modificarea cadrului natural.Sunt obiective turistice care pt accesul turistilor cer interventii cum sunt amenajarea pesterilor.Principalele grupe de obiective care apartin cadrului natural : relieful, hidrografia, climatul, vegetatia, fauna.

5.Forme de relief ca resurse ale cadrului natural

Abrupturile muntoase devin obiective prin maretia si grandiozitatea lor, prin schimbarea pe verticala a naturii.Abrupturi cu inaltimi de citeva mii de metri au muntii Himalaya, Anzi, Cordelieri,Alpi.Abrupturile atrag pe alpinisti, insa ele sunt apreciate de la distanta si de alti

turisti.Actiunile de amenajare sunt extrem de costisitoare si sunt concentrate in vecinatatea unor astefel de obiective.Crestele si piscurile muntoase linii si puncte ale unor versanti.Cunoscute sunt atributele atractive ale piscurilor din zona podisurilor vechi ale Europei, Americii de nord, unde s-au construit castele sau manastiri.Cu cit piscurile sunt mai inalte, mai singulare , cu atit individualitatea lor creste.Pasurile si trecatorile joaca un rol mare in concentrarea turistilor pe anumite directii. Importanta lor este mai mult functionala decit atractiva.Pasurile se interpun crestelor sau masivelor greu accesibile.Trecatorile se desfasoara de-a lungul retelelor hidrografice.Cheile, defileurile,canioanele fiecare dintre ele au trasaturi recreative, iar pe abrupturile laterale adesea se formeaza pesteri sau se rostogolesc cascade.Cheile-prima treapta cea mai salbatica a vailor.Defileurile sunt niste chei mai evoluate(ex.Defileurile Dunarii).Canioanele-expresia suprema a evolutiei cheilor.Ca etalon serveste fluviul Colorado, care si-a culptat ovale in trepte prin rocile mezozoice si paleozoice.Conurile vulcanice si craterile sunt raspindite in regiunile de activitate vulcanica.Cunoscuta este eruptia Vezufurului, care a conservat in intregime orasul antic Pompei, astazi muzeu in aer liber.Vulcanul Fudji din Japonia a devenit pentru populatie munte sfint.In Africa vulcanul Kilimanjara atrage turisti.Dunele caracterizeaza regiunile de desert si sunt rezultatul unor activitati de acumulare si capata forme variate, cum sunt valuri de nisip.Atragatoare sunt si plajele care reprezinta sectoare de nisip pe litoralul marilor.O atractie deosebita il au muntii norosi din Kaucaz.Pesterile puterea de atractie de datoreaza resurselor recreative bogate :forma lor, morfologia variata, urmele arhiologice.Pesterile atrag prin atmosfera sa subterana, prin intunericul absolut, prin acustica deosebita.Datorita acestora in unele pesteri s-au amenajat Sali de concert.Stalactitele sunt de forma unor turturi pietrificati.Au forma conica sua cilindrica cu lungimea de 1-2 mStalagnitele se dezvolta de jos in sus, cresc pina la 7 m.Coloanele conexiuni intre stalactite si stalagnite.

6.Clima ca resursa turistica si componentele saleClima favorizeaza sau nu actul recreativ, catalizind sau inhibind petrecerea acestuia. Majoritatea turistilor si cercetatorilor reduc importanta climei la timp frumos.In notiunea de timp frumos intra asa elemente climatice ca nebulozitatea, frecventa precipitatiilor, temperatura aerului, vinturile.Nebulozitatea un factor ce influenteaza durata starlucirii solare, care este importanta pt odihna din regiunea de litoral.In marile intercontinentale durata stralucirii este maxima.In vestul continentelor unde predomina circulatia vestica nebulozitatea este ridicata.

Frecventa si intensitatea precipitatiilor –o urmare a nebulozitatii.Precipitatiile lichide sunt factori defavorabili.Cele solide favorizeaza asa tipuri de recreere precum ski,patina, sanius.Temperatura aerului se ia in conideratie atunci cind sunt fie ridicate fie scazute si sunt defavorabile activitatilor de recreere.Vinturile puternice provoaca difucultati actului turistic, spulberind nicipul plajelor, agitind suprafata marilor.In munti vintul spulbera zapada,devenind o sursa de risc potential.

7.Hidrografia ca resursa turistica si componentele saleElementele hidrografice poseda atribute pitoresti , particularitati fizico-chimici si anumite dimensiuni ale activitatilor acvatice.Principalele forme de prezenta a hidrografiei in turism sunt :Retelele fluviale –resursa turistica importanta datorita posibilitatilor oferite pt inot, pescuit, varietatea peisajelor.Deasemenea riurile bogate au peste sau cele unde sunt conditii bune pt canotaj.Un rol important le revin riurile oraselor mari : Dunarea,Rinul, Sena, Tamisa.Lacurile importanta lor este mai pronuntata si are asa atribute ca pescuit, inot, canoe.Ex.lacurile glaciare atrag prin pitorescul peiajelor sale, lacurile carstice-prin specificul alimentarii hidrigrafice.Limanurile si lagunele sunt specifice pt pescuit sportiv si canotaj.Apa marilor si oceanilor intervine in turism prin complexul morfohidroclimatic de litoral. Fara prezenta marilor si oceanilor turismul estival este de neconceput.Sunt preferate tarmurile joase, datorita retelelor de plaje pe larg dezvoltate.Un sezon indelungat cunoaste regiunea mediteraneana, unul mai redus-cea a marii Negre.Cascadele –mari caderi de apa peste pragurile reliefului.Spectaculozitatea lor este legata de caderea apei, acustica valurilor, precum si inaltimea cascadelor.Izbucnirile de apa –izvoare cu un debit mare.Apa in zonele carstice se asociaza peisagistic cu abrupturile si versantii cheiurilor.Gheizerile –izvoare fierbinti, care datorita presiunii interne tisnesc la inaltimi mari.Se intilnesc in reginile cu activiate vulcanica.Apele termale si termominerale principala funtie a lor este cea curativa :tratarea reumatismului si aparatului locomotor.Apele minerale importanta lor consta in compozitia minerala pe care o contin.Trateaza boli ale aparatuli digestiv, cardio-vascular, neurologic, respirator, boli metabolice.Ghetarii –acumulari de apa solidificata.Exista ghetari continentali si monatani.Rolul lor este mai mult peisagistic.

8.Vegetatie ca resursa turistica si componentele saleVegetatia este in strinsa legatura cu relieful si clima.Rolul turistic al acesteia se contine in :Compozitia asociatiilor vegetale se manifesta prin vegetatii tipurilor.Exemple de paduri ecuatoriale, tropicale, umede, musonice, temperate.Padurile ecuatoriale, cu toate ca sunt bogate in specii si etajare, nu au o atractie asa de mare, datorita climei calde si umede.O

functie turistica importanta o au padurile restrinse ca suprafata din oaze pe malul riurilor, pe litoral.Plantele endemice si relicte atrag prin faptul ca rar se intilnesc, iar fenomenele teratologice pot genera modificari in fizionomia ciclurilor vegetale.Ex. : mutatiile genetice in fagul imparatului au du la aparitia unui exemplar de fag cu frunze cazatoare.In regiunile cu clima divizata in sezoane ritmurile evolutiei naturale a vegetatiei constituie o motivatie a atractivitatii.Efectul de margine si efectul de insula este legat de schimbarea brusca a peisajului ce atrage interesul calatorilor.Marginea padurii are o atractie temporara pt turisti si este importanta pt turismul in zonele preorasenesti.Efectul de insula este legat de concentrarea calatorilor in poienile si raristile din interiorul codrilor.Aici sunt conditii optime pt instalarea corturilor, constructia unor baze de cazare permanenta.

9.Fauna ca resursa turistica si componentele saleFauna este elementul cel mai nobil al cadrului natural.Se caracterizeaza prin diversitatea sa structurala.Turismul de cunoastere si de informare valorifica aceste atribute.In zonele polare turistii admira ursii albi, vulpea polara, focile, pinguinii, renii.Calatoriile in savana sunt legate de turme de elefanti, zebre.Pt a cunoaste lumea animala a tinuturilor greu accesibile s-au infiintat gradini zoologice si acvarii.Implicarea faunei in turim este directa, cu implicarea ei in pescuit si vinatoare.Turismul cinetic (de vinatoare) este practicat de o categorie redusa de turisti.Se vineaza animale cu blana scumpa si animale mari.Pescuitul sportiv imbina odihna cu efectul economic.DEci fauna sustine turismul de recreere si cunoastere.

10.Peisajele turistice si tipologia lorObiectivele turistice ce apartin reliefului, climei, hidrografiei, faunei, florii nu exista izolat.Ele se imbina formind peisaje turistice.Cele mai cunoscute peisaje turistice sunt :Peisajul carstic –o asociere de elemente morfologice, de suprafata, sau subterane, hidrografice sau climatice.Resursele peisajului carstic se adreseaza turismului de recreere, partial curativ, legat de apele termale si climatul subteran.Peisajul vulcanic Aici se imbina armonios craterele, conurile,platourile de lava, lacurile de crater, apele minerale.Vegetatia si fauna depinde de latitudine si altitudine.Pe prim plan se afla turismul curativ, urmat de cel recreativ.Vulcanii atrag prin manifestatiile spectaculoase ale eruptilor.Peiajul alpin se manifesta prin spectaculozitatea arhitecturii muntilor.Atrage prin creste, piscuri, lacuri, abrupturi, fauna de interes general si cinegetic, zapada de interes sportiv.Peisajul colinar se caracterizeaza prin contraste se fragmentari morfologice.Sunt bogate resursele atractive de origine hidrologice.Se dezvolta turismul recreativ, cel curativ fiind mai pronuntat.

Peisajul litoral se imbina in speta resursele ce apartin reliefului, hidrografiei si climatului.In locul contactului uscatului cum area s-au format diferite tipuri de tarmuri inalte, joase, delte, lagune.Apa sarata a marii, radiatia solara indelungata ridica ponderea recreativa si curativa a acestui peisaj.11. Principalele atribute recreative ale obiectivelor de provenienta antropica.

Edificiile istorice Edificiile religioase Edificiile cultural si sportive Edificiile economice cu functie turisrica Monumente, statui, placi commemorative Edificiile cu functie turistica propriu-zisa

12. Edificiile istorice si clasificare lor

Edificiile istorice reprezintă variate construcţii din trecutul îndepărtat răspândite mai laes în regiunile de afirmare a marilor civilizaţii.

Castrele romane sunt nişte construcţii ridicate în scop defensiv, situate la hotarele imperiului.

Forturile au jucat un rol asemănător castrelor, dar într-o perioadă istorică mult mai recentă. Sunt caracteristice Americii de Nord.

Castelele sunt locuinţele fortificate ale feudalilor care războiau unul cu altul. O altă categorie de castele sunt cele construite în locuri de vânătoare în mijlocul unor domenii întinse . Arhitectura lor e mult mai bogată. Din această grupă fac parte cele 17 castele mari din valea râului Loire (Loara) din Franţa.. Spectaculoase sunt castelele situate pe vârful munţilor şi colinelor, cum ar fi castelele Foix şi Urgel situate pe versanţii sudici ai munţilor Pirinei; castelul din Salzburg situat pe o stâncă etc.

Pe măsură ce ne apropiem de vremurile noastre castelele medievale fac loc palatelor înconjurate de parcuri şi grădini, ca de exemplu, palatele Versailles sau Buckingham.

Cetăţile au o complexitate constructivă mai mare, funcţii multiple, populaţii mai numeroase. Cetatea reprezintă expresia concentrată a aşezării antice sau medievale, nevoită permanent a se apăra. Sunt renumite cetăţile greceşti din perioada marilor colonizări pe ţărmurile mărilor Mediteraneană şi Neagră. Este vestită cetatea Troia pentru istoria sa epopeică . Multe cetăţi au fost ctitorite de domnitorul Ştefan cel Mare şi Sfânt la hotarele răsăritene (de exemplu, cetăţile Soroca, Orhei, Cetatea Albă). Bucureştiul s-a dezvoltat iniţial în jurul cetăţii lui Bucur; Moscova s-a lărgit de la fortăreaţa Kremlinului; Veneţia a apărut ca o cetate lagunară; Parisul a evoluat în jurul insulei-cetate Île-de-France.

Fortificaţiile variază de la o epocă la alta. Cel mai important obiectiv din această categorie este Marele Zid Chinezesc, cu o lungime de 5.000 km.. Zidul chinezesc este cea mai grandioasă realizare antropică de la începutul omenirii până în prezent. Este cel mai vizitat obiectiv turistic. În categoria fortificaţiilor intră şi turnurile de apărare şi de veghere.

13. Edificiile religioase si clasificarea lor.

Edificiile religioase au apărut din cele mai vechi timpuri, atunci când omul căuta să-şi clădească anumite adăposturi intime. Ulterior edificii de acest fel devin diverse şi variate, în funcţie de varietatea religiilor, densitatea populaţiei teritoriului, gradul de dezvoltare a societăţii.

Sanctuarele reprezintă suprafeţe de teren dedicate zeilor, delimitate prin pietre de hotar sau ziduri. În interiorul lor sunt amplasate construcţii cu destinaţie religioasă şi în primul rând templele. Multe sanctuare erau în Grecia antică. Sunt vestite sanctuarele de la Delphi, dedicat lui Apolo din Olimpia, Acropole ş.a. În Japonia cele mai renumite sanctuare sunt la Nica, Nagoya, Itaocushima.

Templele erau considerate locaşurile divinităţilor. Primele temple reprezentau peşteri. Astfel de temple se întâlnesc în Afghanistan, Asia centrală şi China. Temple ca obiective turistice sunt pretutindeni în Grecia. Fiecare sanctuar îşi avea templul său, iar unele aveau chiar câteva. La Olimpia se afla templul lui Zeus.

Bisericile sunt edificii religioase răspândite în Europa şi America, unde s-a răspândit rapid creştinismul şi s-au ridicat locaşuri de cult. Bisericile atrag turiştii prin aşa atribute ca vechime, grandoare, stil arhitectonic, decoraţii interioare, funcţie îndeplinită etc. Dintre bisericile celebre din Europa amintim: La Sainte Chapelle (Paris); San Ambroggio (Milano), în stil romanic, secolul al XI-lea; biserica din Kondopok (Ucraina

Catedralele sunt caracteristice Europei şi Americii unde majoritatea populaţiei sunt creştini. Valoarea turistică a lor ţine de arhitectura în stil romanic, baroc, gotic, clasic, neogotic etc. Atracţie turistică mare o are bazilica San Marco din Veneţia . Cunoscute sunt catedralele San Vitale, San Apolinare din Ravena.

Moscheile sunt edificiile religioase ale lumii islamice, cunoscute prin măreţia lor şi mozaicuri. De exemplu, Moscheea Albastră din Istambul..

Sinagogile sunt edificii religioase ale lumii semite din Israel, În Ierusalim, Tel-Aviv, de asemenea şi în alte ţări în care diaspora evreiască este numeroasă.

Mănăstirile reprezintă ansambluri arhitectonice situate în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Pe lângă funcţia religioasă ele sunt şi habitate umane. De exemplu, complexul monastic de pe muntele Athos (Grecia), Râla/Ryla şi Nesebar (Bulgaria), Dubrovnik (Croaţia), Pavia şi Monte Casina (Italia), Grand-Château (Franţa), Nara (Japonia, mănăstire budistă).

Stupele sunt movile de pământ de mari proporţii, placate de sculpturi, statui, coloane la popoarele budiste.

În peisajul est-european locul stupei este luat de tumul - movilă de pământ neplacată, din piatră conică sau piramidală, înălţată deasupra mormintelor în antichitate.

Mausoleele provin de la denumirea numelui regelui Mausol.. Aşa construcţii se găsesc în Grecia, India, China, Coreea, Rusia (Mausoleul lui Lenin), România (Mausoleul Eroilor din Mărăşeşti).

Piramidele au aceeaşi funcţie ca mausoleele, dar altă arhitectură—piramidală. Cimitirele reprezintă o categorie de obiective, atractivitatea cărora rezultă din dorinţa de

rememorare a unor personalităţi celebre. De exemplu, cimitirul Père Lachaise din Paris.14. Edificiile culturale si sportive si clasificarea lor.

Atributele atractive ale edificiilor culturale şi sportive provin din arhitectura lor şi din exercitarea funcţiei lor iniţiale.

Agora sau forul - incintă din antichitate unde se petreceau evenimentele din viaţa ţării (pieţe publice). Are formă dreptunghiulară sau pătrată, înconjurat de construcţii impunătoare. De exemplu, Agoraua Atenei, Forum Romanum (forul din Roma), forul din Pompei.

Teatrele apar în antichitate. Destinaţia lor este practicarea actului cultural, la origini în aer liber. Se întâlneau în toate oraşele mari greceşti. Au formă liniară, uneori curbată.

Amfiteatrele sunt masive de arhitectură de formă ovoidală, destinate acţiunilor culturale şi sportive. Cel mai renumit este Coloseul din Roma .

Operele. Clădirile lor atrag în primul rând prin rememorarea unor artişti celebri. Frumoase arhitectural sunt operele din Viena, Sydney, Paris, New York, Milano (“La Scala”) etc.

Universităţile. Cele mai vechi edificii apar în Italia (Bologna, 1119), Franţa (Sorbona, 1200), Anglia (Cambridge, 1209 şi Oxford, 1214), Cehia (Praga, 1348), Polonia (Cracovia,

1364), Austria (Viena, 1365), Germania (Köln, 1388) etc. Faima universităţilor este legată atât de arhitectura clădirilor cât şi de muzeele, bibliotecile etc. pe care le adăpostesc şi de personalităţile care au studiat şi activat în ele.

Muzeele aparţin grupului edificiilor culturale, datorită obiectivelor ce le păstrează. muzee naţionale, muzee regionale, muzee locale Dintre muzeele de artă vestite amintim: Louvre (Paris), Hermitage1 (Sankt Petersburg),

Galeria Tretiakov (Moscova), Royal de Beaux Arts (Bruxelles), Vatican, British Museum (Londra), Metropolitan (New York)

Pe lângă muzeele complexe există şi muzee de profil, ca de exemplu muzeele figurilor de ceară (Londra, Amsterdam etc.), muzeele etnografice, care oglindesc fondul arhaic şi cultural al fiecărui popor. Există muzee dedicate unor ocupaţii (de exemplu, muzeul ceasurilor din Elveţia şi din Ploieşti, muzeul pantofilor din Cehia, muzeul spaghetelor din Italia, muzeul păpuşilor din Delhi, muzeul căilor de comunicaţie din Berlin etc.). Există muzee istorice destinate obiectelor descoperite din spaţiul arheologic (Roma, Florenţa), muzee destinate ştiinţelor naturale, cum ar fi muzeele zoologice, botanice, geologice, oceanografice şi cele complexe (de exemplu, muzeul oceanografic din Monte Carlo, muzeul de geologie din Bucureşti).

Casele memoriale sunt edificii cu funcţie turistică ce atrag turiştii dornici de a cunoaşte viaţa diferitelor personalităţi ce au stat în ele.

Bibliotecile reprezintă concentrări masive de documente scrise în diferite epoci, grafii şi stiluri. Sunt renumite bibliotecile din Alexandria Egiptului antic, Biblioteca Vaticanului, Biblioteca Britanică, Biblioteca Congresului American, Biblioteca de Stat din Moscova, Biblioteca Naţională a Franţei, Biblioteca Escorial din Madrid, Biblioteca Academiei Române etc.

15. Edificiile economice cu functie turista si clasificarea lor.

Atractivitatea edificiilor economice este legată de arhitectura, grandoarea sau amplasarea lor spaţială. Printre obiectivele economice cu funcţie turistică menţionăm: podurile şi viaductele; tunelurile; canalele; apeductele; barajele şi lacurile de acumulare; turnurile; sediile unor firme şi expoziţii economice.

Podurile şi viaductele, construcţii de piatră, de beton sau de metal care susţin o cale de comunicaţie terestră, traversând o vale la mare înălţime, sunt elemente de artă legate de reţelele hidrografice, strâmtori marine, fragmentări de relief. Vestite sunt podurile din Venetia, Florenta, Paris.

Tunelurile sunt lucrări de artă întâlnite în regiunile muntoase. Cel mai lung tunel este cel dintre insulele Hokkaidō şi Honshū – tunelul Seikan (53,6 km),

Metrourile se aseamănă cu tunelurile dar sunt situate în subsolurile marilor oraşe. Aici sunt staţii intermediare cu o arhitectură interesantă, cum ar fi metrourile din Londra (1863), New York (1868), Chicago (1892), Budapesta (1896), Paris (1900), Viena (1902), Berlin (1902), Madrid (1912), Tokyō (1927), Moscova (1935), Roma (1955), Bucureşti (1979). Cel mai lung metrou este cel din New York (580 km şi 483 de staţii).

Canalurile sunt fâşii de apă care leagă două sau mai multe întinderi de apă. Au o mare importanţă economică şi turistică, înlesnind circulaţia turistică. Cele mai cunoscute canaluri sunt: canalul Suez, canalul Panamá canalul Dunărea-Marea Neagră canalul Kiel2 , Marele Canal Chinez (1900 km, cel mai lung).

1

2 A se pronunţa ki:l

Apeductele sunt construcţii moştenite din antichitate, destinate transportului apei la mari distanţe. Din apeductele actuale menţionăm: apeductul din Marseille3 (1847, 97 km lungime); apeductul din Glasgow (56 km lungime); apeductul lui Franz Joseph al II-lea din Viena (232 km lungime); apeductul din Delaware (137 km lungime).

Barajele şi lacurile de acumulare au funcţie dublă: economică şi turistică. Turiştii sunt atraşi de forma, dimensiunea şi poziţia spaţială a barajului, de asemenea de pitorescul lacului de acumulare, de posibilitatea de a practica sporturile nautice.

Turnurile sunt variate, însă se evidenţiază două tipuri: farurile şi turnurile de radioteleviziune. Cel mai vestit turn al antichităţii a fost farul din Alexandria (Egipt).

Sediile unor întreprinderi sau instituţii din domeniul economic atrag prin acele elemente arhitecturale sau artistice pe care le conţin. Aici sunt incluse marile complexe expoziţionale din Ōsaka, Torino, Sevilla. Sunt renumite clădirile burselor din Londra, Paris, NewYork, Amsterdam, Tokyō; centrul tehnic General Motors din Detroit; aerogările din Chicago (cel mai intens trafic mondial), New York, Paris, Londra etc.

16. Monumente, statui, placi comemorative.

Sunt obiective turistice de provenienţă antropică legate de comemorarea unor personalităţi şi evenimente istorice, culturale, artistice.

Arcurile de triumf au început să fie înălţate de romani în urma unor victorii. S-a păstrat arcul lui Titus.Napoleon iniţiază construcţia Arcului de Triumf din Paris (L’Arc de Triumphe de l’Etoile), care a fost terminat în 1836.

Coloanele (obeliscurile) ca monumente de glorie prima dată apar în arat antică indiană. Mai cunoscută rămâne Columna lui Traian.

Grupurile statuare, statuile, busturile celebrează personalităţi şi evenimente de excepţie. Statue of Liberty4 din New York, grupul statuar din Plaza Mayor (Madrid).

Plăcile comemorative transmit turiştilor mesaje despre personalităţi şi evenimente.

17. Edificile cu functie turistica propriu zisa.Ele au menirea de a înfrumuseţa peisajul, stimula şi promova fenomenul turistic.Parcurile de recreere reprezintă sectoare de vegetaţie în cadrul oraşelor. Au suprafeţe

variabile şi sunt destinate recreerii cetăţenilor. Parcurile de agrement (theme parks) presupun construcţia în cadrul parcurilor a

infrastructurii de agrement. Exemple: parcurile Disneyland din Orlando (Florida) şi Los Angeles (California), Eurodisney din Paris, Disneyworld din Tokyō, parc Dracula din România în construcţie ş.a.

Cazinourile sunt instituţii de odihnă şi distracţii (jocuri de societate şi de noroc) care pot fi întâlnite în marile staţiuni turistice. Exemple: cazinourile din Monte Carlo, Karlovy Vary, Cannes etc.

Puţurile arteziene au atribute decorative, înfrumuseţând marile parcuri şi pieţe. Sunt cunoscute încă din antichitate. Cele mai renumite havuzuri: Fontana Trevia (Roma), Fântâna cu 9 guri din Atena, havuzul Mauneken Pis.

18. Carnavalurile

NEDÉIE,. Petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram. 

3 Marsilia4 Statuia Libertăţii

Carnavalurile joaca un rol important si impresioneaza prin grandoarea si descatusarea de energie si imaginatie. Unul din cele mai vechi carnavaluti este cel de la Nice. Un alt carnaval celebru este cel de la Rio de Janeiro

19. Târgurile, expoziţiile, hramurile şi pelerinajele religioase

Tirgurile si expozitiile devin opdata pe saptamina, luna ca centre de atractie prin atmosfera lor si noutatea produselor expuse.

Multi turisti viziteaza tirgurike si expozitiile internationale: Tokio, Paris, Londra, New York.

Hramurile si pelerinajele religioase concentreaza multi turisti. Hramurile – (sarbatoarea patronului religios al localitatii) tin de anumite regiuni.

De ex: Ierusalim, Roma, Meca si Medina( Arabia Saudita)

20. Festivalurile artistice și competițiile artistice – atrag pe participanții turismului cultural. De ex. Orașul Salzbud este vizitat în perioada festivalului Mozzart ,orașul Viena este vizitat în timpul festivalurilor Strauss, Shubert, Bethoven. Au o cotație ridicată festivalurile de muzică modernă de la San Remo(pop) , New Orleans (jazz), Brașov (cerbul de aur), precum și festivalul european de muzică modernă Eurovision,desfășurat anual în orașele învingătoare.Un nr mare de turiști se concentreazăîn diferite regiuni în legătură cu diferite manifestații sportive: olimpiadele de vară și de iarnă, campinatele mondiale ,turneele finale ale unor competiții.

21. Resursele turistice de natură etnografică – ocupă un loc deosebit în cadrul obiectivelor turistice de proveniență antropică. Ele s-au păstrat mai bine în țările în curs de dezvoltare, mai puțin în cele industrializate și puternic urbanizate.1.ocupațiile și meșteșugurile-sunt foarte variate și se deosebesc în dependență de regiunea climaterică, relief,etc. Ele sunt reprezentate de cultivarea plantelor,creșterea animalelor,exploatarea și prelucrarea lemnului,vînătoarea ,pescuitul,albinăritul,olăritul și fierăritul. Altele apreciate de turiști sunt torsul,țesutul.2.obiceiurile- sunt manifestări creatoare din lumea sacrului unde anumite evenimente în viața omului sunt ridicate la statutul de sărbătoare.de exemplu obiceiurile calendaristice de iarnă și primăvară,legate de naștere,nuntă,înmormîntare și altele.3.portul,jocurile și cîntecele populare – diferențiază un popor de altul.portul poate varia chiar și în cadrulaceluiași popor.oarte variate sunt la națiunea româneasca.4.arhitectura și instalațiile tradiționale-confirmă geniul poporului, a individului aparte.arhitectura populară este legată de anumite particularități regionale,ca expresie a unei concepții anumite asupra frumosului. De exemplu: porțile sculptate cu motive florale,solare,spiralate; casele ,acoperișul lor,morile și altele.5.așezările umane- variază de la o regiune la alta.așezările rurale sunt bine individualizate. Creativitatea oamenilorle conferă specificul respectiv. Habitatele umane devin obiectivede atracție turistică prin vechime,structură,amplasare în teritoriu,arhitectură și valori recreative. Turiștii sunt atrași de așezările antice ale Asiei, Europei,Americii,care au fost scoase la lumina zilei în urma săpăturilor arheologice. Interesante sunt igluurile eschimoșilor din Groenlanda și nordul Canadei.locuințele de tip pueblo sunt etajate,acoperișul unei case servind ca curte celeilalte.în Mongolia ,satele prezintă aglomerații de iurte.în Africa satele au trăsături arhaice.colibele se construiesc din argilă și lemn.în zonele de cultivare a plantelor ele sunt compacte,iar în cele în care predomină vităritul gospodăriile sunt dispersate.amerindienilor le sunt specifice wigwam-urile (din paie).

22. Forme de turism: structură, caracteristici, interacţiuni1. Clasificarea formelor de turism (pentru examen)

a) Din punct de vedere geografic:

• turism intern;

• turism internaţional (emiţător + receptor).

b) După momentul şi modul de angajare a prestaţiei turistice:

• turism organizat: presupune angajarea prealabilă a tuturor categoriilor de servicii (cazare, agrement, etc.) prin încheierea unui contract între agenţii de voiaj sau diverşi prestatori de servicii turistice şi turist;

• turism pe cont propriu: nu presupune angajarea prealabilă a prestaţilor de servicii ci achiziţionarea lor pe măsura derulării călătoriei. Avantajul este legat de libertatea turistului care îşi poate programa singur timpul liber;

• turism semi-organizat: reprezintă o combinare a celor două forme de turism prezentate anterior, respectiv achiziţionarea prealabilă a serviciului de cazare, iar a celorlalte pe măsura derulării călătoriei.

c) După gradul de mobilitate a turistului:

• Turism itinerant (de circulaţie): presupune un grad mare de mobilitate din partea turistului respectiv vizitarea mai multor zone, oraşe, ţări, perioadele de oprire fiind scurte de maxim 1-2 zile;

• Turism de sejur: presupune un grad redus de mobilitate respectiv petrecerea întregii vacanţe într-un singur loc, staţiuni.

o sejur scurt: până într-o săptămână;

o sejur mediu: până în 30 zile;

o sejur lung: peste 30 de zile.

• Turism de tranzit: presupune tranzitarea mai multor localităţi până ajunge la locul de destinaţie turistică.

d) Din punct de vedere al frecvenţei de manifestare a cererii turistice:

• Turismul continuu sau permanent care se desfăşoară pe întreaga durată a anului calendaristic (turismul cultural, turism balneoclimateric);

• Turismul sezonier: care se desfăşoară în funcţie de prezenţa anumitor condiţii naturale; se împarte în 3 sub-forme de turism:

o de iarnă;

o de vară;

o de circumstanţă prilejuit de existenţa anumitor manifestări culturale, ştiinţifice, sportive, etc.

e) După mijlocul de transport:

• drumeţie;

• rutier;

• feroviar;

• naval;

• aerian;

• mijloace combinate.

f) După motivaţia călătoriei:

• turism de agrement;

• turism cultural;

• turism de odihnă, recreare, destindere;

• turism de tratament;

• turism sportiv;

• turism religios şi de pelerinaj;

• turism de afaceri;

• turism tehnic şi ştiinţific;

• turism de cumpărături;

• turism la rude şi prieteni.

g) După caracteristicile sicio-economice ale cererii turistice:

• turism particular (privat): desfăşurat de către persoanele independente care deţin venituri ridicate, se mai numeşte şi turism de lux;

• turism social: se adresează persoanelor cu venituri medii şi sub medie precum studenţi, pensionari, muncitori, oferindu-le în acest sens o gamă redusă de servicii turistice. Produsele turistice specifice sunt oferite de sindicate, case de pensii, etc., facilitând accesul aceste categorii defavorizate la practicarea turismului.

23. Caracteristicile principalelor forme de turism24. Metode de înregistrare a circulaţiei turistice

a) Înregistrarea la punctele de frontieră:

• oferă informaţii numai de ordin cantitativ şi numai cu privinţă la turismul internaţional;• datorită faptului că în ultima perioadă de timp s-au simplificat formalităţile la frontieră, această metodă oferă din ce în ce mai puţine relaţii reale.

b) Înregistrarea în spaţiile de cazare:• metoda cea mai completă şi complexă de înregistrare a numărului de turişti;• oferă informaţii atât la ordin cantitativ cât şi calitativ, atât cu privire la turismul intern cât şi internaţional;• această metodă oferă şi dezavantaje legate de înregistrarea turiştilor, existând 2 situaţii:o neînregistrarea în momentul în care turiştii se cazează la rude, prieteni, în spaţii neomologate;o dubla înregistrare a turiştilor când o singură persoană efectuează mai multe voiaje într-o perioadă determinată de timp. c) Sondajul în rândul turiştilor:• oferă informaţii numai de ordin calitativ, cu privire la turismul intern şi internaţional;• dezavantajele metodei decurg din erorile de reprezentativitate, marje de eroare şi costul ridicat.

d) Folosirea informaţiilor provenite de la instituţiile financiar-bancare:• instituţii bancare, societăţi de asigurări etc.;• mai pot fi obţinute informaţii de la agenţii economici care activează directă în turism sau în sectoarele conexe: cazare, alimentaţie, agrement, transport, etc.

e) Metoda bugetelor de familie:• oferă informaţii cu privire la cheltuielile turistice efectuate de un panel de familie reprezentative la nivel naţional, pe o durată determinată de timp.

f) Metoda balanţelor de plăţi:• o balanţă de plăţi reflectă încasările şi cheltuielile din toate domeniile de activitate inclusiv cele turistice.

25. Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice

Indicatori fizici:

a. turişti sosiţi;

b. turişti plecaţi;

c. turişti cazaţi;

d. circulaţie turistică internă;

e. înnoptări: număr zile / turist;

f. sejurul mediu: se măsoară în număr zile / turist.

număr înnoptări

S = ———————————

total turişti sosiţi (cazaţi)

g. preferinţă relativă

turişti din x spre y turişti din x spre y

Pr = ———————— • 100 Pr = ———————— • 100

turişti ce părăsesc x populaţia ţării x

h. densitatea turistică în raport cu populaţia:

turişti sosiţi

S = —————— turist / locuitor

populaţie

i. densitatea turistică în raport cu suprafaţa:

turişti sosiţi

S = —————— turist / km²

suprafaţă

Indicatori valorici:

j. încasări totale din turism;

k. cheltuieli totale pentru turism;

l. încasarea medie pe turist:

total încasări

= ————————

total turişti sosiţi

m. cheltuiala medie pe turist:

total cheltuieli

= ————————

total turişti plecaţi

26. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turisticeDefiniţie:• Reprezintă totalitatea tranzacţiilor (actelor de vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice privite în conexiune cu relaţiile pe care le generează, spaţiul geografic şi timpul în care se desfăşoară. • Reprezintă sfera de confruntare dintre oferta turistică materializată în produse turistice şi cererea turistică materializată în nevoi, aspiraţii, dorinţa în domeniul turistic.Caracteristicile pieţei turistice:• complexitatea: dacă pe de o parte de oferta turistică care este alcătuită dintr-un ansamblu eterogen de elemente tangibile şi intangibile pe de altă parte cererea turistică este alcătuită dintr-un ansamblu divers de aspiraţii, dorinţe, nevoi turistice;• opacitatea: este dată de pe o parte de cererea turistică ale cărei nevoi sunt insuficient definite, pe de altă parte oferta turistică este „invizibilă” materializată prin „imagini” pe care le au cumpărătorii în urma sintetizării informaţiilor primite din diverse medii sau din experienţele anterioare;• dinamismul: arată ritmuri superioare de creştere a pieţei turistice (încasări, număr turişti, etc.) în raport cu piaţa în general sau economiei pe ansamblu;• sensibilitate: la modificarea care apare în orice domeniu într-o economie (preţuri, PIB, inflaţie, etc.);• mobilitate: este dată de deplasarea cererii turistice către destinaţia turistică adică locul ofertei turistice şi al producţiei coincide cu locul consumului turistic dar este diferit de locul de formare a cererii turistice;• concentrarea în timp şi spaţiu (sezonalitate): pe de o parte resursele turistice se concentrează în anumite perioade ale anului, aceste aflându-se la nivelul maxim al calităţii lor o perioadă scurtă de timp din an, pe de altă parte cererea turistică se concentrează şi ca tot numai în anumite perioade ale anului (concedii, vacanţe etc.). Se adaugă şi concentrarea resurselor turistice doar în anumite zone ale lumii.

27. Cererea şi consumul turistic

Cerere. Definiţie:

• Reprezintă dorinţa pentru un anumit produs turistic, dublată de posibilitatea şi decizia de a-l cumpăra.

• Este alcătuită din totalitate persoanelor care se deplasează periodic şi temporar. În afara reşedinţei, pentru alte motive decât prestarea unei activităţi remunerate la locul de destinaţie turistică.

Consum turistic

Definiţie: reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de subiecţii cererii pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii legate de motivaţia turistică.

În timp ce cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al turistului, consumul turistic se realizează la locul de destinaţie turistică în trei etape:

1) înainte de deplasarea spre locul de destinaţie turistică dar legat de aceştia (pachet turistic);

2) în timpul deplasării spre locul de destinaţie turistică (alimente, benzină); la locul de destinaţie turistică.

28. Particularităţile cererii şi consumului turistic

În timp ce cererea turistică se formează la locul de reşedinţă al turistului, consumul turistic se realizează la locul de destinaţie turistică în trei etape:

1) înainte de deplasarea spre locul de destinaţie turistică dar legat de aceştia (pachet turistic);

2) în timpul deplasării spre locul de destinaţie turistică (alimente, benzină); la locul de destinaţie turistică.

29. Sezonalitatea activităţii turistice

Sezonalitate activităţii turistice.

Are o influenţă negativă asupra gradului de satisfacţii al turistului cât şi asupra rezultatelor economice financiare ale agenţilor economici.

Sezonalitatea se datorează faptului că oferta şi cererea turistică se concentrează doar într-o anumită perioadă (perioade ale anului) în rest activitatea fiind modestă sau egală cu 0.

Cauzele sezonalităţii:

a) naturale: deoarece resursa turistică se află la nivelul maxim al calităţii sale o perioadă scurtă de timp pe an;

b) economico-sociale datorate modului de organizare a vieţii şi societăţii (programarea vacanţelor, concediilor, etc.).

În zonele cu climă temperată există 3 tipuri de manifestare a concentrării sezoniere:

1) staţiuni (zone) cu un singur vârf de sezon – litoral;

2) staţiuni (zone) cu două vârfuri de sezon – staţiuni montane;

3) staţiuni (zone) fără concentrări sezoniere semnificative – oraşe, staţiuni balneare.

Modele statistico-matematice utilizate în aprecierea sezonalităţii sunt:

a) indicele de sezonalitate;

b) coeficientul de concentrare Gini corectat;

c) coeficientul de concentrare lunară / trimestrială.

Modalităţi de atenuare a sezonalităţii:

• prelungirea sezonului prin promovarea unor programe sociale;

• reducerea preţurilor;

• diversificarea serviciilor de agrement;

• introducerea progresului tehnic de dezvoltarea şi diversificare ofertei;

• planificarea vacanţelor, concediilor etc.;

• intensificarea eforturilor promoţionale;

organizarea unor manifestări diverse în extrasezon.

30. Oferta şi producţia turistică

Definiţie: cuprinde ansamblul elementelor de atracţie turistică care motivează călătoria precum şi al celor destinate să asigure valorificarea primelor.

Componentele ofertei turistice

1) potenţial turistic (resurse naturale, antropice) situat într-un anumit spaţiu geografic, deci dependent de teritoriu, cu o anumită structură, valoare, capacitate, având rol determinant în dezvoltarea turismului;

2) baza materială specifică (unităţi de cazare de alimentaţie, instalaţii şi modalităţi de agrement şi tratament);

3) servicii turistice;

4) forţa de muncă din turism (număr, structura şi nivelul de pregătire determină valoarea producţiei).

Sfera de cuprindere a ofertei turistice este mai largă decât cea a producţiei turistice. Astfel, oferta turistică are o existenţă de sine stătătoare în timp ce producţia turistică nu poate exista în afara ofertei şi se realizează numai pe măsura afirmării şi manifestării cererii turistice.

Caracteristicile ofertei turistice:

• complexitate şi eterogenitate: datorită faptului că elementele componente ale ofertei turistice sunt diferite atât în interiorul loc cât şi între ele;

• creşterea diversificată: se datorează caracterului rigid şi inelastic al ofertei cea ce presupune multiplicarea ofertei turistice în produse turistice identice până la un moment dat dincolo de care apare necesitatea diversificării produselor prin amenajarea unor noi zone turistice, atragerea în circuitul turistic al unor noi resurse, diversificarea serviciilor de agrement etc.;

• rigiditatea în timp şi spaţiu îmbracă 3 forme:

a) prin imobilitate: deoarece oferta turistică nu poate fi deplasată în vederea întâlnirii cu cererea turistică. Dacă acea cerere turistică trebuie să se deplaseze către locul ofertei în scopul realizării consumului turistic;

b) prin imposibilitatea stocării: componentele ofertei turistice în speranţa acoperirii unor nevoi viitoare sau unor oscilaţii bruşte ale cererii;

c) prin capacitatea limitată atât a resurselor cât şi a bazei tehnico-materiale cât şi a forţei de muncă.

• inadaptabilitatea relativă: datorată caracterului rigid al ofertei turistice. Se poate numi adaptabilitatea relativă în momentul în care se multiplică numărul de mijloace de transport, numărul de curse, numărul de paturi în camere.

31.Preţurile produselor turistice Preţul este unul dintre mijloacele prin care se poate influenţa cererea şi volumul vânzărilor în turism. Rezultă că flexibilitatea în fixarea preţurilor este destul de importantă. Teoria valoare-muncă, aplicabilă în producţia turistică, este punctul de plecare în definirea mecanismului de formare a preţurilor turistice. Valoarea produsului turistic este dependentă de factorii naturali şi de utilizarea pământului ca factor de producţie.Particularităţile preţurilor la produsele turistice:1. O diferenţiere pronunţată a preţurilor pentru acelaşi produs turistic de aceeaşi calitate.

- Caracterul sezonier al consumului turistic determină o diferenţiere puternică a preţurilor.- Localizarea ofertei în raport cu elementul de atracţie turistică.-Cursul de schimb (preţul plătit de turişti în valuta ţării receptoare poate fi mai mare sau mai mic pentru acelaşi produs turistic).- Gradul de concentrare a producţiei.2. Evoluţia relativ independentă de raportul cerere – ofertă.3. Efectul limitat asupra consumului.4. Consumul turistic poate provoca şi întreţine pe termen scurt tensiuni inflaţioniste.Factorii de influenţă a preţurilor se clasifică în factori controlabili şi factori independenţi. Factorii controlabili ai preţurilor sunt:- Costul produsului (cheltuielile de materii prime şi de muncă, cheltuielile de regie, de administrare);- Costul de vânzare şi de distribuţie (la costul de producţie se adaugă comisionul şi transportul);- Costul suportului de marketing (cheltuielile de reclamă şi de promovare).Factorii independenţi ai preţurilor sunt:- Nivelul preţului existent pe piaţă (este determinat de concurenţa dintre producători şi comercianţi);- Situaţia ofertei şi cererii pe piaţă (ele pot fi influenţate de factorii sezonieri sau de introducerea de noi produse, net superioare, pe piaţă);- Situaţia competiţiei (concurenţa intensivă exercită presiuni asupra preţului).Mecanismul de formare a preţurilor poate fi orientat spre diferite politici de preţ. Conceptul de politică de preţ reprezintă o decizie sau o serie de decizii luate de către conducerea firmei, bazate pe analiza prealabilă a costurilor şi a conjuncturii pieţei (intensitatea cererii, dimensiunea pieţei, nivelul preţurilor, competiţia). Are ca scop atingerea unui anumit obiectiv (volumul de vânzări, un anumit profit, o anumită încasare) în cadrul unui plan general de acţiune.

32.Evoluţii în dinamica şi structura fluxurilor turistice internaţionale În prezent, turismul reprezinta unul dintre cele mai dinamice sectoare economice, care înregistreaza schimbari permanente si o evolutie ascendenta. În perioada cuprinsa între sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial si pâna în prezent, turismul a evoluat de la o activitate cu dimensiuni relativ reduse, de o importanta limitata, la cea mai mare industrie de pe glob. Statistica demonstreaza ca aceasta asensiune se datoreaza:- progresului exceptional înregistrat de mijloacele de transport, sub aspectul capacitatii, vitezei si accesibilitatii financiare;- îmbunatatirii infrastructurii (autostrazi moderne, cai ferate pentru trenuri de mare viteza, aeroporturi care permit fluxuri importante de calatori);- existentei unor spatii de cazare diverse si cresterii gradului de confort;- aparitiei si dezvoltarii unei adevarate industrii a turismului international, respectiv a unei game de produse si servicii perfect adaptate nevoilor turistului strain;- interesului special pe care îl manifesta comunitatile locale fata de fenomenul turistic, datorita faptului ca el a devenit o sursa importanta de venit pentru respectivele asezari si un mod de a asigura locuri de munca pentru populatia locala.Este deci evident ca dezvoltarea economica, largirea schimburilor de orice natura între tarile lumii, globalizarea economiei mondiale, reducerea barierelor comerciale, stimularea investitiilor în domeniul turismului, politicile statale de încurajare a acestuia, progresul tehnologic în

domeniul transportului sunt factorii care au favorizat miscarea turistica. Pe de alta parte, diversificarea formelor de petrecere a vacantelor, facilitatile acordate turistilor, ridicarea nivelului calitatii vietii si a nivelului general de instruire si cultura au facut ca turismul sa devina cea mai importanta forma de petrecere a timpului liber. În plus, omul modern simte tot mai acut nevoia de a iesi din interiorul granitelor tarii al carei cetatean este si de a avea contact cu alte locuri, civilizatii, obiceiuri.Toate acestea au facut ca turismul sa înregistreze ritmuri înalte de crestere, ritmuri care adesea au devansat pe cele ale economiilor în ansamblu sau ale unor ramuri cheie.Pentru a evidentia evolutia ascendenta a fenomenului turistic si a aportului pe care acesta îl are în economie pe plan mondial, este importantă analiza în timp a doi indicatori: evolutia sosirilor de turisti în turismul international si evolutia încasarilor din turismul international.În ceea ce priveşte sosirile de turişti, acestea au înregistrat o creştere spectaculoasă, de la 25,3 milioane în 1950, la 919 milioane în anul 2008.

33.Fluxurile turistice internaţionale la orizontul anilor 2020

Societatea contemporană este marcată astăzi de fenomenul globalizării şi de trecerea la societatea informatională, care îşi pune din ce în ce mai mult amprenta şi asupra evoluţiei fenomenului turistic. Organizaţia Mondială a Turismului a reuşit să determine primele nouă priorităţi care vor influenţa turismul pînă în anul 2020 şi în perspectivă :- realizarea unei bănci de date complete, stabile asupra pieţelor turistice, prin accelerarea procesului de informatizare, ca parte componenta majoră în procesul de planificare şi comercializare- stabilirea unor cerinţe comune aplicabile în procedurile de planificare turistică, ţinînd cont de nevoile şi aspiraţiile comunităţilor de primire;- găsirea unor soluţii pentru a reduce presiunea turistică asupra populaţiilor receptoare şi diminuarea efectelor asupra calităţii mediului ambiant prin asigurarea unei dezvoltări durabile şi responsabile a sectorului turistic;- crearea unui parteneriat viabil între instituţiile guvernamentale ale ţărilor de destinaţie şi domeniul privat în scopul gestionării eficiente a resurselor turistice, aplicînd mecanisme de autoreglare;- intensificarea colaborării între ţări la nivel regional (pe regiuni turistice) pentru dezvoltarea pieţelor turistice şi pregătirea profesională a forţei de muncă;- atragerea de investiţii, acestea fiind necesare pentru menţinerea şi modernizarea infrastructurii generale, a structurilor turistice;- formarea unor reglementări general valabile, care să permită tuturor structurilor sociale în ţările de destinaţie să beneficieze de veniturile şi avantajele aduse de turism;- realizarea unor sisteme unitare de formare, educare a forţei de muncă, a specialiştilor în domeniu, care să fie foarte bine pregătiţi în relaţiile cu clienţii;- sprijinirea acelui tip de valorificare şi dezvoltare turistică, care să fie în interesul comun al tuturor partenerilor participanţi pentru a asigura viabilitatea sectorului turistic pe termen mediu şi lung, asigurînd deplina satisfacţie a vizitatorilor şi turiştilor. Lumea turistică din anul 2020 se va caracteriza prin utilizarea unor echipamente, dotări tehnologice tot mai performante şi prin extinderea informaticii, automatizarea multor servicii turistice, valorificarea unor noi destinaţii turistice, considerate astăzi mai greu accesibile,

creşterea dorinţei de cunoaştere, aventură şi de a călători . O.M.T. anticipează ca în anul 2020 să se înregistreze aproximativ 1,6 miliarde sosiri în turismul internaţional; aceşti turişti vor cheltui peste 1500 miliarde dolari. Previziunile arată faptul că în anul 2020, Europa va continua să fie cea mai mare zonă turistică receptoare, dar se anticipează că aceasta poziţie va fi puternic ameninţată. Daca în anul 2003 cota deţinută de Europa în ceea ce priveşte sosirile internationale de turisti este de 57,7%, previziunile pentru anul 2020 indică un procent de 45,9%. De asemenea, turismul european va înregistra o creştere anuală de numai 3%, ritm mai scăzut decît orice altă regiune.

34.Provocări cu care se confruntă turismul mondial la începutul mileniului trei.

La mai bine de un deceniu de la sfîrşitul războiului rece, lumea contemporană trăieşte o nouă stare de nesiguranţă. Efectul terorismului a fost considerabil pentru turism. Evenimentele tragice din 11 septembrie a influenţat turismul din toate regiunile din lume. În 2001, dezvoltarea turismului mondial a fost redusă, iar sosirile internaţionale au scăzut cu 0,6% sub efectul atacurilor teroriste şi a scăderii economice a marilor pieţe turistice emitente. Pe ansamblu, în anul 2001 scăderea a fost de 6% pentru America şi Asia de Sud, de 3% pentru Orientul Mijlociu, de 0,6% pentru Europa. Din contră Asia de Est şi Pacificul au beneficiat de o creştere de 5% iar Africa de 4%. În anii care au urmat terorismul a avut efecte deloc neglijabile asupra activităţii turistice. Atacurile teroriste din anumite țări descurajează enorm fluxul de turiști iar recuperarea după astfel de lovituri necesită ani.Insa terorismul nu este singurul factor care generează această stare de nesiguranţă. Epidemiile (SIDA, SARS, boala vacii nebune etc.), catastrofele naturale soldate cu pierderi de vieţi omeneşti, poluarea, crizele economice apărute în diverse ţări şi zone, pot determina, dacă nu o reducere a activităţii turistice pe ansamblu, cel puţin o reorientare a fluxurilor turistice către alte zone. Pe termen scurt, este de aşteptat o intensificare a conflictelor în multe zone. Globalizarea, prin călătoriile mondiale de mari proporţii, poate intensifica conflictele dintre culturile, religiile şi economiile diverselor ţări. Turismul internaţional, împreună cu atitudinea antiglobalizare pe care o au mulţi dintre cetăţenii planetei, pot atrage atenţia asupra prăpastiei ce se cască între bogaţi şi săraci. Clima este un factor foarte important care ţine de dezvoltarea turismului. Majoritatea turiştilor aleg destinaţiile pe care doresc sa le viziteze în funcţie de climă sau anotimp. O climă prea aspră descurajeaza turismul. Schimbarea climei şi încalzirea globală sunt doua subiecte extrem de dezbătute în zilele noastre. Schimbarea climei este una din cele mai mari provocări globale astazi. Schimbarea climatică are impact major asupra tuturor industriilor şi în special asupra stilului de viată. Îmbătrânirea populaţiei este o problemă globală, dar cea mai mare rată de creşterea o are Europa. Potrivit Naţiunilor Unite, până în 2030 in Europa, se preconziează că va exista mai puţina forta de munca cu 14% si implictit numărul consuamtorilor va scădea cu 7% fata de 2005.Imbătrânirea populației afectează în primul rând piața muncii, și acest lucru afectează implicit industria turismului. Îmbătrânirea populației are ca efect reducerea venitului și al consumului. Un venit și un consum redus au ca efect scăderea numărului de turiști. Catastrofele naturale afectează turismul din zonele lovite de astfel de calamităţi iar perioadele de recuperare sunt mari. În urmă catastrofelor natural fluxul de turişti dintr-o anumită zonă lovită scăde dramatic.

Efectele pe care le au catastrofele natural asupra industriei turismului sunt: -Scăderea numărului de turişti în zona respective-Scad veniturile -Din cauza lipsei capitaului au de suferit toate industriile-Apare şomajul Un alt aspect cu care se poate confrunta sectorul turismului este legat de fenomenul descentralizării. Multe dintre autorităţile locale sunt, cu siguranţă, slab pregătite pentru provocările descentralizării şi nici nu dispun de fonduri suficiente sau de autoritatea de a colecta fonduri din taxe locale. Prea des, cei ce se ocupă de dezvoltarea turismului dispun de prea multă libertate, ceea ce uneori are ca rezultat o dezvoltare turistică ce cauzează pagube mediului înconjurător şi provoacă reacţii negative din partea populaţiei locale. O importantă provocare se referă la ridicarea barierelor în calea turismului. Principala barieră se referă la permeabilitatea graniţelor. Barierele ridicate de războiul rece au reprezentat o frînă în calea dezvoltării turismului. Astăzi, la aproape 20 ani de la căderea zidului Berlinului, barierele se menţin, pentru că turismul este o activitate în principal pentru populaţia statelor bogate. Politica statelor dezvoltate, a celor cu pondere în turism este concertată, acţionează unitar, global, dar selectiv, în funcţie de interesele dominante.

35. Conţinutul şi rolul bazei tehnico-materiale

Baza tehnico-materială a turismului este reprezentată de ansamblul mijloacelor tehnice de producţie utilizate, în acest domeniu, în scopul obţinerii de bunuri şi servicii specifice, destinate consumului turistic. În corelaţie cu sfera largă de cuprindere a turismului, cu rolul său complex şi de ramură de sinteză, baza tehnico-materială a acestuia include atât mijloace comune altor ramuri, cât şi echipamente specifice.În raport cu modul particular în care se consumă şi se înlocuiesc, resursele materiale (capitalul tehnic) se împart în capital fix și capital circulant.Capitalul fix este format din bunuri de lungă durată care se folosesc ca instrumente în mai multe etape de producţie, se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare şi sunt, în mare măsură, specializate în îndeplinirea unor operaţii.Capitalul circulant este parte a fondurilor de producţie, se consumă integral în cadrul unui singur ciclu de producţie şi trebuie înlocuit cu fiecare ciclu economic. În privinţa rolului capitalului tehnic, trebuie pornit de la faptul că simpla prezenţă a elementelor de atractivitate nu este suficientă pentru a genera derularea unei activităţi turistice. Punerea în valoare a potenţialului natural şi antropic, atragerea turiştilor presupun existenţa unor dotări adecvate, capabile să asigure accesul, să ofere vizitatorilor condiţii pentru petrecerea agreabilă a vacanţei. Între baza tehnico-materială şi activitatea turistică există o relaţie strânsă, de intercondiţionare: pe de o parte, turismul nu poate fi conceput în afara unei echipări tehnice corespunzătoare a zonelor de atracţie, iar, pe de altă parte, dimensiunile, structura, calitatea resurselor materiale trebuie să se adapteze permanent evoluţiilor turismului.

Dacă atracţiile constituie factorul fundamental al activităţii turistice, baza tehnico-materială şi infrastructura turistică reprezintă factorul decisiv, iar infrastructura generală, factorul permisiv.

36. Structura, dinamica şi distribuţia teritorială a echipamentelor turistice

Baza tehnico materială specific turistică cuprinde:Unităţi de cazare.Reţeaua unităţilor de cazare este cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale. Această reţea este alcătuită din obiective de diverse tipuri, clasificate după conţinut, funcţia îndeplinită, categoria de confort, perioada de funcţionare, forma de proprietate.

Unităţi de alimentaţie.Facilităţile de alimentaţie se referă la alimentaţia intra şi extrasezonieră, la catering puse la dispoziţie turiştilor pe toată perioada sejurului.Mijloace de transport.Este vorba de cele care sunt destinate exclusiv turiştilor şi/sau se află în propietatea/administrarea unor societăţi comerciale aparţinând sferei turismului.Mijloace (instalaţii) de transport pe cablu-servesc ca mijloace de continuare a călătoriei sau de acces spre altitudini înalte, spre destinaţiile de vacanţă sau ca mijoace de agrement.Mijloacele de agrement -au ca obiectiv crearea condiţiilor pentru distracţie şi recreere, pentru petrecerea plăcută a timpului liber. Instalaţiile de tratament -sunt destinate unei forme particulare a turismului, şi anume a celui balneo-medical. Aceste mijloace au un conţinut eterogen, determinat de specificitatea afecţiunilor, natura resurselor şi profilul staţiunilor. Satele turistice -sunt localităţi rurale situate într-un cadru nepoluat, dispunând de elemente atrcative posibil de valorificat: arhitectură locală, tradiţii, meşteşuguri, amenajate astfel încât să ofere permanent sau temporar găzduire, alimentaţie şi activităţi recreativ-distractive. Satele de vacanţă sunt ansambluri mari ce cuprind unităţi de cazare individuală sau familială grupate în jurul unor spaţii comune pentru masă, distracţie şi sport. Caracteristica fundamentală a acestor mijloace o constituie desfăşurarea în comun, în formula club, a activităţilor recreative, ceea ce conduce la crearea unei atmosfere specifice.

Baza tehnico-materială generală (infrastructura)-Căile de comunicaţie şi mijloacele de transport în comun, urban şi interurban-Reţeaua de telecomunicaţii-Unităţile comerciale, sanitare, de prestări servicii, echipamentele tehnico-edilitare etc.-Reţelele de alimentare cu: apă, gaze, energie electrică, energie termică.

Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice este reţeaua unităţilor de cazare (găzduire), deoarece răspunde uneia din necesităţile fundamentale ale turistului – odihna, innoptarea. Fără existenţa unor astfel de echipamente nu se poate realiza un consum turistic. Dimensiunile, structura şi distribuţia spaţială a mijloacelor de cazare determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului şi, implicit, amploarea şi orientarea fluxurilor turistice.

Mijloacele de cazare pot fi:

-Unităţi hoteliere propriu-zise şi asimilate lor (moteluri, pensiuni, hanuri, hoteluri-apartament, bungalow-uri, etc.)

-Unităţi complementare sau cazare extrahotelieră, reprezentată de terenuri de camping, căsuţe, sate de vacanţă, cămine şi hanuri pentru tineri, cabane şi refugii montane, camere, case şi apartamente de închiriat, sanatorii şi stabilimente de sănătate, tabere şi colonii de vacanţă. În privinţa structurii, mijloacele de cazare pot fi abordate din mai multe unghiuri, folosind criterii diferite de segmentare ca: tipul unităţii, categoria de confort, forma de proprietate, perioada de funcţionare, amplasarea în spaţiu, importanţa.

Din punct de vedere al tipului de unitate, cea mai mare pondere (2/3) o deţin hotelurile şi motelurile, unităţi cu profil complex, cu un nivel de comfort mai ridicat şi care furnizează o gamă mai largă de servicii şi de o calitate superioară.

Din punct de vedere al nivelului confortului, se constată o concentrare puternică la categoriile inferioare, respectiv unităţi de 2 stele şi mai puţin .Din punct de vedere al formei de proprietate predomină proprietatea privată.Din punct de vedere al perioadei de funcţionare, mai mult de jumătate din echipamentele de cazare înregistrează o funcţionare sezonieră

37. Clasificarea investiţiilorÎn funcţie de conţinut:

– Obiective (echipamente) specifice – unităţi de cazare, alimentaţie, agrement– Lucrări de infrastructură – căi de acces, spaţii verzi, parcări, alimentare cu apă,

canalizare) care asigură funcţionarea normală a investiţiilor specificeÎn concordanţă cu obiectivele sau efectele aşteptate, investiţiile pot fi:

– de dezvoltare (extindere)– de modernizare– de înlocuire

Deciziile privind angajarea unor lucrări de investiţii se fundamentează pe elaborarea unor studii de fezabilitate, care trebuie să argumenteze necesitatea şi oportunitatea investiţiei (prin studii de piaţă)şi eficienţa funcţionării noului obiectiv.