T E S T Epentru examenul de promovare la Stomatologie Terapeutică

pentru studenţii anului III, semestrul VIanul universitar 2013-2014

1. C.M.Caria dentară este proces: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. PatologicB. Apare după erupţieC. FiziologicD. Apare până la erupţieE. Se manifestă prin demineralizarea ţesuturilor dure dentare

2. C.M.Caria dentară este proces:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. FiziologicB. Proces patologicC. Apare după erupţieD. Cu demineralizarea ţesuturilor dure dentareE. Cu ramolirea ţesuturilor dure dentare

3. C.S.Gradul de morbiditate a cariei se determină prin:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Numărul de dinţi extraşiB. Numărul de rădăciniC. Numărul de obturaţiiD. Prin indicile CPEE. Numărul de cavităţi

4. C.M.Gradul de răspândire a cariei se determină prin procentul de persoane care au avut:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Dinţi extraşiB. Dinţi afectaţiC. ObturaţiD. RădăciniE. Cavităţi

5. C.M.Care sunt indicii ce stau la baza planificării asistenţei stomatologice:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Intensitatea răspândirii cariei dentareB. Gradul de răspândire a cariei dentareC. Numărul mediu de dinţi afectaţiD. Numărul de dinţi extraşiE. Numărul de dinţi intacţi

1

6. C.M.Ce volum de informaţie comportă indicele CPE:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)

A. Eficienţa profilaxieiB. Insuficienţa lucrului profilacticC. Calitatea lucrului profilacticD. Suficienţa lucrului profilacticE. Intensitatea cariei

7. C.M.Pentru determinarea gradului de răspândire a cariei este necesar a ţine cont de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Un număr de persoane în grupB. Un individ aparteC. De sex femininD. De sex masculinE. De diferite condiţii climato-geografice

8. C.M.Pentru determinarea gradului de intensitate a cariei e necesar de a ţine cont:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. De diferite condiţii climatericeB. De aceleaşi condiţii economiceC. De vârsta indivizilorD. De diferite condiţiile socialeE. De diferite condiţiile geografice

9. C.S.Conform recomandărilor OMS intensitatea cariei se determină:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110)A. Pentru fiecare anB. Pentru fiecare 15 aniC. Cu intervale de 5 şi 10 aniD. Cu intervale de 2 şi 3 aniE. Pentru fiecare jumătate de an

10. C.M.Estimarea intensităţii cariei dentare în funcţie de indicele CPE pentru vârsta de 12 ani are următoarele niveluri:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110)A. Cea mai joasă 0 – 1,1B. Joasă 1,2 – 2,6C. Medie 2,7 – 4,4D. Înaltă 4,5 – 6,5E. Foarte înaltă 6,6 şi peste

11. C.S.OMS propune niveluri pentru estimarea intensităţii cariei dentare în funcţie de indicele CPE pentru vârsta de 12 ani:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110)A. Cea mai joasă 0,01 – 1,2B. Joasă 1,2 – 2,6C. Medie 2,3 – 5,1D. Înaltă 5,3 – 6,8E. Foarte înaltă 7,0 – şi peste

2

12. C.S.Hidratul de carbon cu cel mai nociv potenţial cariogen este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. AmidonulB. DextrineleC. GalactozaD. ZaharozaE. Maltoza

13. C.S.Hidrocarbonatul cu cel mai nociv potenţial cariogen sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. MaltozaB. FructozaC. ZaharozaD. GalactozaE. Glucoza

14. C.M.Factorii ce condiţionează răspândirea şi intensitatea neuniformă a cariei în diferite regiuni ale globului sunt:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110)A. Aportul scăzut de fluor în organismB. Caracterul alimentăriiC. Prezenţa microorganismelor în cavitatea bucalăD. Carentă de vitamineE. Igiena cavităţii bucale scăzute

15. C.M.Care sunt condiţiile de apariţie a cariei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111-112)A. Acumularea de depozit dentar pe feţele de contact şi pe coletul dinteluiB. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatoriiC. Igiena corectă a cavităţii bucaleD. Consumul fregvent de glucideE. Prezenţa bucatelor moi

16. C.M.Care este oligoelementul cariofavorizant:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.112)A. LitiuB. StronţiuC. MagneziuD. MolibdenulE. Seleniu

17.C.M. Dificitul căror microelemente de bază favorizează dezvoltarea procesului carios:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.112)A. CalciuB. FosforulC. MolibdenulD. VanadiulE. Seleniu

3

18. C.M.Care sunt zonele de localizare a leziunilor carioase pe molari şi premolari:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.113)A. Fisurile suprafeţelor masticatoriiB. Orificiile oarbeC. Suprafeţele de contactD. Suprafeţele jugaleE. Suprafaţa linguală

19. C.M.Care sunt zonele de localizare a leziunilor carioase pe molari şi premolari:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.113)A. Suprafaţa linguală a dinteluiB. Toate suprafeţele dinţilorC. Orificiile oarbeD. Suprafeţele de contactE. Suprafeţele masticatorii

20. C.M.Care grupuri de dinţi sunt mult mai rar interesaţi de carie:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.113)A. MolariB. CaniniC. IncisiviD. PremolariE. Toate grupele de mai sus

21. C.M.Gradul de afectare a incisivilor arcadei superioare depinde de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.113)A. Poziţia ectopică în arcadă a dinteluiB. TremeC. DiastemeD. Poziţie înghesuită a dintelui în arcadăE. Poziţia normală a dinţilor în arcadă

22. C.M.Gradul de afectare a incisivilor arcadei superioare depinde de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.113)A. Poziţia normală în arcadă a dinţilorB. Prezenţa tremelorC. TortopoziţieD. Toate formele de poziţieE. Poziţia vestibulară în arcadă a dintelui

23. C.M.Prima manifestare vizibilă a unei carii dentare se exprimă prin:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.115)A. Pierderea de substanţă dentară durăB. Pată albă cretoasăC. Detaşarea cuticuleiD. Pierderea transluciuluiE. Pigmentare brună-închisă

4

24. C.M.Prima manifestare vizibilă a unei carii dentare se exprimă prin:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.115-116)

A. Modificare de culoareB. Pierderea luciuluiC. Pierderea integrităţii stratului superficialD. Prezenţa dentinei ramoliteE. Pigmentare brună-închisă

25. C.M.Prima manifestare a unei carii dentare se exprimă prin:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.115)A. Dureri din cauza excitanţilor termiciB. AsimptomaticC. Colorare pregnantă cu soluţie de 2% metilen blauD. Detaşarea cuticuleiE. Pigmentare brun-deschisă

26. C.M.Semnele clinice a cariei superficiale sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Prezenţa dentinei ramoliteB. Dureri pasajere de la excitanţii chimiciC. Percuţia în ax pozitivăD. Teste de vitalitate pozitiveE. Pată albă cretoasă

27. C.M.Semnele clinice a cariei superficiale sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Dureri pasajere de la excitanţii chimiciB. Pierderea integrităţii adamantineiC. Hipersensibilitate de la excitanţii termiciD. Pata albă cretoasăE. Prezenţa dentinei ramolite

28. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. Durere de la săratC. Durere de la dulceD. Durere de la acruE. Durere la presiune pe dinte

29. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Teste de vitalitate pozitiveB. Rugozitate în centrul unei macule albe sau brune extinseC. Pierderea de substanţă dentară durăD. Lipsa dentinei alterateE. Integritatea camerei pulpare

5

30. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei superficiale se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Hipoplazia adamantineiB. Defectul cuneiformC. Necroză acidicăD. FluorozaE. Caria medie

31. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei superficiale se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Caria medieB. Necroza acidicăC. Eroziunea ţesuturilor dureD. Caria profundăE. Periodontita cronică

32. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei în stadiul de maculă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Forma maculoasă a fluorozeiB. Hipoplazia sub formă de maculăC. Defectul cuneiformD. Caria superficialăE. Necroza acidă

33. C.M.Semnele clinice a cariei de profunzime medie sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. AsimptomaticC. Senzaţii dolore efemere de la excitanţii mecaniciD. Senzaţii dolore de la excitanţii chimiciE. Senzaţii dolore de la excitanţii termici

34. C.M.Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere provocată care nu dispare odată cu înlăturarea excitantuluiB. Senzaţii dolore de la excitanţii chimiciC. AsimptomaticD. Dureri de la excitanţi termici, mecaniciE. Percuţia în ax pozitivă

35. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei de profunzime medie se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Prezenţa cavităţii carioase nu prea adânciB. Dentină pigmentată şi ramolităC. Sondarea sensibilă la joncţiunea adamantino-dentinarăD. Prezenţa cavităţii carioase cu un strat subţire de dentină intactăE. Percuţia în ax dureroasă

6

36. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei de profunzime medie se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Lipsa durerilor spontane în antecendenteB. Lipsa de dentină pigmentată şi ramolităC. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentinăD. Percuţia în ax pozitivăE. Percuţia transversală negativă

37. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Defectul cuneiformB. Necroza acidăC. Periodontita cronicăD. Caria profundăE. Caria superficială

38. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Caria superficialăB. Periodontita cronicăC. Eroziunile ţesuturilor dureD. Defectul cuneiformE. Pulpita cronică gangrenoasă

39. C.M.Semnele clinice ale cariei profunde sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere provocată ce dispare odată cu înlăturarea excitantuluiB. Durere sâcâitoare în dinte după înlăturarea excitantuluiC. Dureri pasajere de la excitanţii chimiciD. Durere provocată de atingerea de dinteE. Asimptomatic

40. C.S.Semnele clinice a cariei profunde sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Senzaţii dolore de la excitanţii mecanici de lungă duratăB. AsimptomaticC. Senzaţie de alungire a dinteluiD. Senzaţii dolore de la excitanţii termiciE. Dureri spontane

41. C.M.Diagnosticul pozitiv a cariei profunde se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Cavitate carioasă profundăB. Marginile adamantinei sunt subminateC. Dentina fără schimbăriD. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentinăE. Percuţia transversală pozitivă

7

42. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei profunde se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Sondarea fundului cavităţii carioase dureroasăB. Excitabilitatea pulpei 2-6 mAC. Excitabilitatea pulpei 10-12 mA (redusă)D. Retracţie gingivalăE. Percuţia în ax pozitivă

43. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.118)A. Pulpita acută de focarB. Periodontita acutăC. Pulpita cronică gangrenoasăD. Pulpita cronică fibroasăE. Caria medie

44. C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.118)A. Periodontita cronică granuloasăB. Periodontita cronică granulomatoasăC. Caria medieD. Pulpita cronică fibroasăE. Periodontita acută

45. C.M.Excitabilitatea în caz de carie poate fi în limitile:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.118)A. 30-40 mAB. 40-100 mAC. 2-6 mAD. 10-12 mAE. 15-25 mA

46. C.S.Care este aspectul plăgii dentare de pe podeaua unei cavităţi superficiale:(Prelegeri)A. Dură pigmentatăB. Puncte de dentină ramolităC. RamolităD. Alb creţoasăE. Normală

47. C.M.În stadiul de maculă în adamantină prin microscopia de polarizare se depistează un focar:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.118)A. Sub formă de pătratB. Sub formă de triunghiC. Sub formă de rombD. Cu baza orientată exterior spre adamantinăE. Cu baza orientată interior spre pulpă

48. C.M.În stadiul de maculă a cariei (mai mare de 1mm), pe secţiunea dintelui în adamantină se depistează:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.119)A. Zona translucidăB. Zona transparentă

8

C. Zona opacăD. Corpul leziuniiE. Coletul leziunii

49. C.M.Modificarea compoziţiei chimice a adamantinei este însoţită de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.120)A. Reducerea rezistenţei ei mecaniceB. Creşterea bruscă a permiabilităţii pentru o serie de materiiC. Lărgirea microspaţiilorD. Modificarea formei cristalelorE. Dereglarea orientării cristalelor

50. C.M.Modificarea compoziţiei chimice a adamantinei este însoţită de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.120)A. Modificarea dimensiunilor cristalelorB. Modificarea formelor cristalelorC. Reducerea rezistenţei mecaniceD. Creşterea bruscă a permeabilităţii pentru o serie de materiiE. Dereglarea orientării cristalelor

51. C.M.În caz de carie superficială microscopia de polarizare evidenţiază: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Zona de distrucţie a adamantineiB. Prezenţa microorganismelorC. Joncţiunea dentino-adamantinală intactăD. Modificări în adamantină lipsescE. Modificări în dentină se depistează

52. C.M.În caz de carie superficială microscopia de polarizare evidenţiază:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Joncţiunea dentino-adamantinală intactăB. Joncţiunea dentino-adamantinală lezatăC. Modificări în dentină sunt prezenteD. Modificări în dentină lipsescE. Stratul exterior al adamantinei rămâne nemodificat

53. C.M.Prin microscopie fotonică în caria medie se constată:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Necroză şi demineralizareB. Zona opacăC. Zona de dentină transparentă şi intactăD. Zona de dentină de substituţieE. Zona de modificări în pulpă

54. C.M.Prin microscopie fotonică în caria medie se constată zonele:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Zona opacăB. Zona de dentină transparentă şi intactăC. Zona de dentină cretoasăD. Zona de dentină de substituţie

9

E. Necroză şi demineralizare

55. C.M.În prima zonă prin microscopie fotonică, în caz de carie medie, distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Resturi de adamantină distrusăB. Adamantină intactăC. Resturi de dentină distrusăD. Dentină distrusă cu cantităţi mari de microorganismeE. Dentină transparentă

56. C.M.În prima zonă prin microscopie fotonică în caz de carie medie, distingem(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Structuri de dentină rămolităB. Tubulii dentinali dilataţiC. Tubulii dentinali pe alocuri confluiază cu microcavităţi formând caverneD. Caverne ce conţin bacteriiE. Dentina mai profundă conţine mai puţine microorganisme

57. C.M.În a doua zonă, în caz de carie medie, prin microscopie fotonică, distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Straturi de dentină transparentăB. Straturi de dentină intactăC. Canalicule dentinale dilatate şi deformateD. Straturi de dentină hipermineralizatăE. Caverne ce conţin bacterii

58. C.M.În zona a treia în caz de carie medie prin microscopie fotonică distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Straturi de dentină substituitivăB. Orientare mai puţin strictă a canaliculelor dentinaleC. Fenomene degenerativ-distrofice pulpareD. Dentină opacăE. Abces pulpar

59.C.M.Pigmentarea galben-brună a smalţului cariat este dată de:A. AcetonăB. Pigmenţii hemoglobiniciC. Pigmenţii metaliciD. NicotinăE. Metilglicoxal

60.C.M.Care acizi organici, reeşind din teoria chimico-parazitară duc la apariţia procesului carios:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.123)A. Acidul piruvicB. Acidul maleicC. Acidul aceticD. Acidul butiricE. Acidul lactic

10

61.C.M.Căror factori predispozanţi din cavitatea bucală li se acordă rolul defavorabil la apariţia cariei, reeşind din teoria lui Miller:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.123)A. SalivaţieiB. Cantităţii şi calităţii saliveiC. Caracterului de alimentare D. Factorului ereditarE. Igiena cavităţii bucale

62.C.M.Căror factori predispozanţi din cavitatea bucală li se acordă rolul defavorabil la apariţia cariei, reeşind din teoria lui Miller:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.123)A. Igiena cavităţii bucaleB. Cantităţii şi calităţii saliveiC. Factorului eriditarD. Conţinutului de săruri minerale în apăE: Caracterul alimentaţiei

63.C.S.Care este cel mai slab loc în teoria lui Miller conform cărei are loc demineralizarea:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.123)A. Reducera PH-ul licidului bucal – neutralizarea luiB. Menţinerea PH-ul bucal neutruC. Menţinerea PH-ul licidului bucal acidicD. Menţinerea PH-ul licidului bucal 6,8-7,0E. Menţinerea PH-ul licidului bucal la nivel bazic

64.C.M.Care este nivelul critic al PH-lui cavităţii bucale care poate provoca o demineralizare a adamantinei conform teoriei Miller:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.123)A. PH – 4,5B. PH – 6,8C. PH – 5,0D. PH – 4,3E. PH – 7,0

65.C.M.Ce rol îndeplineşte pelicula dentară a dintelui:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Execută un rol de protecţieB. Păstrează constant conţinutul mineral al saliveiC. Apără cristalele de adamantină de acţiunea acizilor ce nimeresc în cavitatea bucalăD. Contribue la fixarea microorganismelorE. Contribue la formarea coloniilor de microorganisme

66.C.M.Ce rol îndeplineşte pelicula dentară dintelui:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Contribue la formarea plăcii dentare B. Execută o funcţie de protecţieC. Păstrează constant conţinutul mineral al saliveiD. Reduce solubilitatea smalţuluiE. Păstrează solubilitatea smalţului

67.C.M.Etapele de fixare a bacteriilor pe peliculă după Silverstone sunt:

11

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Absorbţia micromoleculelorB. Fixarea cimică a bacteriilor mobileC. Fixarea reversibilă a bacteriilor pe suprafaţăD. Fixarea ireversibilă a asestoraE. Dezvoltarea microflorei secundare

68.C.M.Etapele de fixare a bacteriilor pe peliculă după Silverstone sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Absorbţia micromoleculelorB. Fixarea reversibilă a bacteriilor pe suprafaţăC. Fixarea ireversibilă a bacteriilorD. Formarea structurii extracelulareE. Depozitarea micromoleculelor

69.C.M.Etapele de formare a plăcii dentare sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Fixarea bacteriilor pe peliculăB. Formarea structurii extracelulare (matricii)C. Creşterea bacteriilor şi formarea plăcii dentareD. Fixarea chimică a bacteriilorE. Dezvoltarea microflorii secundare

70.C.M.Componentele matricei dentare sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. ProteineleB. Glicoproteinele salivareC. FosfoproteineleD. Polizaharidele bacteriale extracelulareE. Bicarbonaţii

71.C.S.Pelicula este un produs al:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. SaliveiB. MicroorganismelorC. SângeluiD. Nerespecrării igienei cavităţii bucaleE. Lichidului tisular

72.C.S.Acidul organic cu cel mai înalt grad de ionizare format în placa bacteriană este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Acidul formicB. Acidul propionicC. Acidul lactic D. Acidul piruvic E. Acidul acetic

73.C.M.Streptococii cu fermentare anaerobă ce se conţin în placa dentară sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Str. MutansB. Str. Virident

12

C. Str. SanguisD. Str.NehemoliticE. Str. Salivarius

74.C.M.Precizaţi cel mai important sistem tampon salivar:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125. Prelegeri)A. GlicoproteinicB. ProteicC. FosfaticD. FosfoproteinicE. Bicarbonatic

75.C.M.În componenţa glicoproteinelor salivare care formează primul strat al plăcii bacteriene intră:

A. HemozaminaB. GlicinaC. ProlinaD. Acidul asparticE. Acidul glutamic

76.C.M.Menţionaţi factorii care influenţează formarea plăcii dentare (după Silvestone):(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.124)A. Structura suprafeţei dinteluiB. SalivaC. Lichidul gingivalD. Igiena cavităţii bucaleE. Structura anatomică a dintelui şi coraportul lui cu ţesuturile circumiacente

77.C.M.Care sunt hidrocarbonatele de rezervă din placa bacteriană:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.127)A. Dextranii solubiliB. AmilopectinaC. GlicoproteineleD. GlicogenulE. Levanul

78.C.M.Hidrocarbonatele cu potenţial cariogen minim sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126)A. DextraneleB. GlucozaC. AmidonulD. FructozaE. Maltoza

79.C.M.Substanţele cu potenţial cariogen minim sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126)A. Sorbita B. MalitaC. XilitaD. Fructoza

13

E. Amidonul

80.C.M.Precizaţi care sunt la om speciile de streptococi caracteristice cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag. 127-128)A. Str. sobrinusB. Str. mileriC. Str. sanguisD. Str. mutansE. Str. faecalis

81.C.S.Hidrocarbonatul cu cel mai nociv potenţial cariogen sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. GlucozaB. Fructoza C. LactozaD. MaltozaE. Zaharoza

82.C.M.Hidrocarbonatele cu potenţial cariogen mai redus sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. LactozaB. Amidonul C. GlucozaD. DextraneleE. Maltoza

83.C.M.Hidrocarbonatele cu potenţial cariogen intermediar sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag. 123-125)A. GlucozaB. FructozaC. LactozaD. DextrineleE. Maltoza

84.C.M.Din degradarea enzimatică a hidrocarbonatelor rezultă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126-128)A. Acid maleicB. Acid lacticC. Acid formic D. Acid piruvicE. Acid glutamic

85.C.M.Precizaţi rolul glucanelor în formarea plăcii dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.127)A. Asigură adezia bacteriilor una la altaB. Asigură adezia bacteriilor la suprafaţa dinteluiC. Stimulează îngroşarea plăcii dentareD. Contribuie la sporirea dimensiunilor depozitului dentarE. Contribuie la sporirea volumului depozitului dentar

14

86.C.M.Precizaţi momentele ce sunt considerate de o serie de autori ca o stare carioreceptivă a cavităţii bucale:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.127)A. Localizarea electivă a Str. Mutans pe adamantinăB. Adeziunea înaltă a polizaharidelor la adamantinăC. Activitatea fermentativă înaltă a microorganismelorD. Reducerea conţinutului mineral în salivăE. Reducerea solubilităţii smalţului

87.C.S.Precizaţi momentele ce sunt considerate de o serie de autori ca o stare carioreceptivă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.127)A. Reducerea solubilităţii smalţuluiB. Reducerea conţinutului mineral al saliveiC. Adezia înaltă a polizaharidelor la adamantinăD. Apariţia curenţilor osmotici centripeţiE. Apariţia curenţilor osmotici centrifugi

88.C.M.Precizaţi rolul glucanelor în formarea plăcii dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126-128)A. Contribue la sporirea volumului depozitelor denrareB. Asigură adezia bacteriilor una la altaC. Posedă facultatea de a elabora polimeriD. Măreşte imunoglobulinele clasa AE. Exercită o influenţă demineralizantă asupra adamantinei dentare

89.C.M.Prin ce se explică capacitatea patogenă a plăcii bacteriene dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126)A. Sinteză de polizaharizi bacterieni extracelulariB. Capacitatea Str. Mutans de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonateC. Capacitatea lactobacililor de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonateD. Concentrarea pe o suprafaţă mică a unui număr imens de microorganismeE. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel critic

90.C.M.În ce perioadă şi ce pH salivar oferă dinţilor o protecţie anticarioasă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126)A. Din timpul mastecaţiei B. Din timpul somnuluiC. NeutruD. AlcalinE. Acid

91.C.M.Din grupul streptococilor cu potenţial cariogen mărit fac parte:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.127-128)A. Str. milleriB. Str. mutansC. Str. sanguisD. Str faecalisE. Str. salivaris

92.C.M.Din grupul streptococilor cu potenţial cariogen mărit fac parte:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.127-128)

15

A. Str. salivariusB. Str. mitisC. Str. milleriD. Str. sanguisE. Str. nehemolitic

93.C.S.În ce strat al adamantinei se constată cele mai pronunţate modificări în stadiul incipient al cariei:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Stratul opacB. Stratul translucid C. Stratul subsuperficialD. Stratul superficial E. Stratul transparent

94.C.M.Precizaţi variabilitatea factorilor care corelând condiţionează apariţia focarului de demineralizare:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Microflora cavităţii bucaleB. Caracterul alimentaţieiC. Cantitatea şi calitatea salivaţieiD. Conţinutul de fluor în apa potabilăE. Devierile în starea funcţională a organelor şi sistemelor

95.C.M.Precizaţi factorii corelaţia cărora condiţionează apariţia focarului de demineralizare:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Microflora cavităţii bucaleB. Cantitatea şi calitatea salivaţieiC. Conţinutul de fluor în apa potabilăD. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel criticE. Păstrarea constantă a conţinutului mineral al salivei

96.C.M.Factorii ce condiţionează apariţia cariei dentare sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Factorii generaliB. Factorii localiC. Starea ţesuturilor dureD. Rezistenţa ţesuturilor dureE. Saliva

97.C.M.Factorii ce condiţionează apariţia cariei dentare sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Rezistenţa ţesuturilor dure B. Factorii localiC. SalivaD. Fluorizarea lapteluiE. Vaccinarea

98.C.M.Precizaţi factorii generali ce condiţionează apariţia cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Raţia alimentarăB. Conţinutul de fluor în apăC. Devierile în starea funcţională a organelor şi sistemele organismului

16

D. Influenţa extremalăE. Resturile alimentare – glucidele

99.C.M.Precizaţi factorii generali ce condiţionează apariţia cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Resturile alimentare – glucideleB. Conţinutul de fluor în apăC. Dieta, raţia alimentarăD. Microorganismele plăcii dentareE. Corectarea anomaliilor dento-maxilare

100.C.M.Precizaţi factorii locali care condiţionează apariţia cariei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Microorganismele plăcii dentareB. Modificările din componenţa lichidului bucalC. Modificările din caracterul lichidului bucalD. Resturile alimentare – glucideleE. Stările extremale ale organismului

101.C.M.Precizaţi factorii locali care condiţionează apariţia cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Stările extremale asupra organismuluiB. Regimul de alimentareC. Efectul remineralizant al saliveiD. Microorganismele plăcii dentareE. Resturile alimentare glucidice

102.C.M.Ce factori caracterizează rezistenţa ţesuturilor dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128-129)A. Gradul de perfecţiune a structurii adamantinaleB. Compoziţia chimică adamantinalăC. Codul geneticD. Reducerea viscozităţii saliveiE. Concentraţia scăzută a calciului în salivă

103.C.M.Situaţie cariogenă în cavitatea bucală se crează în caz de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.129)A. Concentraţie suficient de mare a ionilor liberi de hidrogeni (H+) în cavitatea bucalăB. Capabilitatea ionilor liberi de a provoca o demineralizare progresivă a ţesuturilor dureC. Sinteză de polizaharizi bacterieni intracelulariD. Curenţi capilari centripeţiE. Curenţi osmotici centrifugi

104.C.M.Care sunt condiţiile favorabile în cavitatea bucală ce duc la remineralizarea adamantinei:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.129-131)A. Lichidarea plăcii dentareB. Reducerea consumului de glucideC. Respectarea regimului de alimentareD. Asanarea cavităţii bucaleE. Fluorizarea apei

105.C.M.Cum se clasifică caria in dependenţă de ţesutul afectat după Lucomski:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114)

17

A. Caria macularăB. Caria adamantinalăC. Caria dentinalăD. Caria dentinei parapulpareE. Caria cimentală

106.C.M.Precizaţi stadiile în dezvoltarea cariei reeşind din clasificarea topografică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114)A. Maculă carioacăB. Carie superficialăC. Carie de adâncime medieD. Carie profundăE. Caria fisurilor

107.C.M.Precizaţi stadiile în dezvoltarea cariei reeşind din clasificarea topografică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114)A. Carie superficialăB. Carie secundarăC. Carie simplă D. Carie profundăE. Carie recidivă

108.C.M.După tipurile evolutive distingem carie:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114)A. Carie secundară B. Carie cronicăC. Carie acutăD. Carie necomplicatăE. Carie staţionară

109.C.M.În raport cu zonele în care sunt localizate caria dentară se clasifică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114)A. Carii in şanţuri şi gropiţeB. Carii aproximaleC. Carii cervicaleD. Carii cementaleE. Carii profunde

110.C.M.În raport cu zonele în care sunt localizate, caria dentară se clasifică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114)A. Carii profunde B. Carii adamantinaleC. Carii umedeD. Carii în şanţuri şi gropiţeE. Carii aproximale

111.C.M.După tipurile de evoluţie caria dentară se clasifică: (Gafar şi Andreescu)(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii cu evoluţie rapidăB. Carii cu evoluţie lentăC. Carii staţionare, localizate pe suprafeţele libere ale dinţilorD. Carii cu evoluţie acutăE. Carii cu evoluţie cronică

18

112.C.M.După tipurile de evoluţie caria dentară se clasifică: (Gafar şi Andreescu)(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii cu evoluţie compensatoareB. Carii cu evoluţie decompensatoareC. Carii umedeD. Carii uscateE. Carii staţionare, localizate pe suprafeţele libere ale dinţilor

113.C.M.Caria dentară în funcţie de profunzime se clasifică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.114))A. Carii superficialeB. Carii de adâncime medieC. Carii profundeD. Carii fisuraleE. Carii cervicale

114.C.M.Cum se clasifică caria dentară în dependenţă de raportul cu camera pulpară:(Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii simpleB. Carii complicateC. Carii penetranteD. Carii nepenetranteE. Carii cu gangrenă pulpară simplă

115.C.M.Cum se clasifică caria dentară după gradul de afectare a pulpei dentare: (Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii simple fără semne de inflamaţie pulparăB. Carii complicateC. Carii cu evoluţie rapidăD. Carii recidivanteE. Carii aproximale

116.C.M.Cum se clasifică caria dentară după gradul de afectare a pulpei dentare: (Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii simple, fără semne de inflamaţie pulparăB. Carii simple, cu semne de inflamaţie pulpară C. Carii complicate cu hiperemie preinflamatoareD. Carii complicate cu pulpiteE. Carii penetrante

117.C.M.Precizaţi reeşind din gradul de afectare a pulpei, cariile complicate cu: (Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Hiperemie preinflamatoareB. Pulpite acute, croniceC. Gangrenă pulpară simplăD. Parodontite apicale acute

19

E. Parodontite apicale cronice

118.C.M.Precizaţi, reeşind din gradul de afectare a pulpei, cariile complicate cu: (Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii complicate cu hiperemie inflamatoareB. Carii complicate cu pulpite acuteC. Carii complicate umedeD. Carii aproximale la nivelul dinţilor frontaliE. Carii complicate cu parodontite apicale cronice

119.C.M.Precizaţi, reeşind din gradul de afectare a pulpei, cariile complicate cu: (Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carii complicate cu parodontite apicale acuteB. Carii complicate cu parodontite apicale croniceC. Gangrenă pulpară simplăD. Parodontite apicale ce bineficiază parţial de tratament conservativE. Cu deschiderea camerei pulpare

120.C.M.Cum se clasifică caria dentară în funcţie de posibilităţile terapeutice: (Gafar şi Andreescu)

(S. Sîrbu, Gh. Nicolau - Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice. Chişinău, 1997, pag.206)A. Carie de gradul IB. Carie de gradul IIC. Carie de gradul IIID. Carie de gradul IVE. Carie de gradul V

121.C.M. Caria dentară este un proces care se manifestă ca:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Proces patologicB. Apare după erupţieC. Apare pînă la erupţieD. Este o boalăE. Apare numai la maturi

122.C.S.Caria dentară este un proces care se manifestă ca:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Apare pînă la erupţieB. Atacă numai dinţii temporariC. Atacă numai dinţii permanenţiD. Proces patologicE. Proces fiziologic

123.C.M.Caria dentară este un proces care se manifestă cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Demineralizarea ţesuturilorB. Ramolirea ţesuturilorC. Arare pînă la erupţieD. Fără demineralizareE. Apare după erupţie

124.C.M.Caria dentară este un proces care se manifestă prin:

20

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Proces patologicB. Fără ramolire C. Apare după erupţieD. Cu ramolireE. Apare pînă la erupţie

125.C.S.Caria dentară este un proces care se manifestă ca:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Proces patologicB. Proces fiziologicC. Fără ramolireD. Fără demineralizareE. Apare pînă la erupţia dintelui

126.C.M.Gradul de răspîndire a cariei se determină prin: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Procentul de persoane care au avut dinţi cariaţiB. Procentul de persoane care au avut dinţi obturaţi C. Procentul de persoane cu dinţi extraşi D. Procentul de persoane care au rădăcini dentareE. Toate cele enumerate mai sus

127.C.S.Gradul de răspîndire a cariei se determină prin coraportul:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109)A. Procentul de persoane care au avut dinţi cariaţi B. Numărul de rădăciniC. Numărul de cavităţiD. Toate cele enumerate mai susE. Nici una din ele

128.C.M.Pentru determinarea gradului de intensitate a cariei e necesar de ţinut cont:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109-110)A. De a examina grupuri de populaţie în diferite condiţii climatericeB. De vîrsta indivizilorC. De a examina grupuri de populaţie în aceleaşi condiţii climatericeD. De genul indivizilorE. De alimentaţie

129.C.S.Pentru determinarea gradului de intensitate a cariei e necesar de ţinut cont:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109-110)

A. De jenul indivizilorB. De a examina grupuri de populaţie în diferite condiţii geograficeC. De alimentaţia indivizilorD. De a examina grupuri de populaţie în aceleaşi condiţii climatericeE. Toate cele enumerate mai sus

130.C.M.Pentru determinarea gradului de intensitate a cariei e necesar de ţinut cont:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.109-110)A. De a examina grupuri de populaţie în diferite condiţii geograficeB. De a examina grupuri de populaţie în diferite condiţii climatericeC. De a examina în aceleaş condiţii climatericeD. De condiţiile social economice

21

E. De alimentaţia indivizilor

131.C.M. Efect cariogen minim posedă: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. GalactozaB. GlucozaC. MaltozaD. AmidonulE. Dextrinele

132.C.M.Factorii ce condiţionează răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei in diferite regiuni ale globului:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110-111)A. Conţinutul scăzut de fluor în apăB. Caracterul alimentăriiC. Prezenţa microorganismelorD. Conţinutul sporit de fluor în apăE. Alimentarea incorectă

133.C.M.Factorii ce condiţionează răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei în diferite regiuni ale globului:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110-111)A. Igiena cavităţii bucale scăzuteB. Carenţă de vitamineC. Caracterul alimentăriiD. Conţinutul scăzut de fluor în apăE. Lipsa microorganismelor

134.C.S.Factorii ce condiţionează răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110-111)A. Carenţă de vitamineB. Ijiena perfectă a cavităţii bucaleC. Alimentare neraţionalăD. Conţinutul sporit de fluor în apăE. Lipsa microorganismelor

135.C.M.Factorii ce condiţionează răspîndirea şi intensitatea neuniformă a cariei în diferite regiuni sunt:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.110-111)A. Caracterul alimentarB. Igiena cavităţii bucale scăzuteC. Conţinutul sporit de fluor în apăD. Surplusul de vitamine în organizmE. Igiena perfectă a cavităţii bucale

136.C.M.Care sunt condiţiile de apariţie a cariei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. Consumul fregvent de glucideB. Prezenţa bucatelor moi în alimentareC. Igiena corectă a cavităţii bucaleD. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatorii

22

E. Lipsa de depozit dentar pe feţele de contact al dinţilor

137.C.S.Care sunt condiţiile de apariţie a cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.111)A. Acumularea de depozit dentar pe feţele de contact şi pe coletul dinteluiB. Igiena corectă a cavităţii bucaleC. Lipsa atriţiei fireşti a suprafeţelor masticatoriiD. Lipsa glucidelor în alimentareE. Lipsa depozitelor alimentare pe dinţi

138.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Durere provocată ce dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. Durere de la excitanţi termici (rareori)C. Durere de la excitanţi chimiciD. Durere la presiune pe dinteE. Durere de la factorii enumeraţi mai sus

139.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Durere de la excitanţi termici (rareori)B. Durere de la excitanţi chimiciC. Lipsa durerilor de la dulceD. Dureri la presiune pe dinteE. Durere ce nu dispare după înlăturarea cauzei

140.C.S.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Durere provocată la dulceB. Durerea la rece lipseşteC. Durerea la acru lipseşteD. Durere provocată la caldE. Durere provocată de la toţi factorii enumeraţi mai sus

141.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Teste de vitalitate pozitiveB. Aspect mat al coroanei dentareC. Pierderea de substanţă dură dentărăD. Lipsa dentinei alterateE. Comunicare cu camera pulpară

142.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Integritatea camerii pulpareB. Lipsa dentinei alterateC. Pierderea de substanţă dură dentarăD. Teste de vitalitate negativeE. Prezenţa dentinei alterate

143.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)

23

A. Teste de vitalitate pozitiveB. Lipsa dentinei alterateC. Aspect lucios al coroanei dentareD. Prezenţa dentinei alterateE. Toate cele enumerate mai sus

144.C.S.Diagnosticul pozitiv al cariei superficiale se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.116)A. Pierderea de substanţă dentară durăB. Prezenţa dentinei alterateC. Comunicarea cu camera pulparăD. Teste devitalitate negativeE. Lipsa luciului coroanei dentare

145. C.M.Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere provocată care dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. AsimptomaticC. Senzaţii dolore efimere de la excitanţi mecaniciD. Senzaşii dolore de la excitanţi chimiciE. Lipsa durerilor la excitanţi termici

146.C.M.Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. AsimptomaticB. Senzaţii dolore de excitanţi mecaniciC. Senzaţii dolore de la excitanţi termiciD. Durerea provocată de excitant nu dispare cu înlăturarea cauzeiE. Senzaţii indolore de la excitanţi termici

147.C.M.Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere provocată ce dispare odată cu îndepărtarea cauzeiB. AsimptomaticC. Senzaţii indolore de la excitanţi termiciD. Senzaţii indolore de la excitanţi mecaniciE. Senzaţii indolore de la excitanţi chimici

148.C.S.Semnele clinice ale cariei de profunzime medie sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. AsimtomaticB. Durerea provocată de excitanţi ce nu dispare după înlăturarea lorC. Senzaţii indolore de la excitanţi termiciD. Senzaţii indolore de la excitanţi chimiciE. Senzaţii indolore de la excitanţi mecanici

149. C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei medii se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Prezenţa cavităţii carioase de profunzime medieB. Dentină pigmentată şi ramolită

24

C. Percuţia dolorăD. Schimbări radiologice în ţesuturile periapicaleE. Dureri acute cu iradieri

150.C.S.Diagnosticul pozitiv al cariei medii se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Sondarea sensibilă la joncţiunea smalţ-dentinăB. Cavitatea carioasă comunică cu cavitatea dinteluiC. Sondarea dureroasă pe tot fundul cavităţii carioaseD. Dureri nocturneE. Percuţia în ax doloră

151.C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei de profunzime medie se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Defectul cuneiformB. Periodontita cronică apicalăC. Caria incipientăD. Pulpita acută de focarE. Necroza acidă

152.C.S.Diagnosticul diferenţial al cariei medii se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Caria profundăB. Pulpita acută difuzăC. Pulpita cronică gangrenoasăD. Periodontită acută apicalăE. Caria incipientă

153.C.M.Semnele clinice ale cariei profunde sunt: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere ptovocată ce dispare odată cu înlăturarea exitantuluiB. Durere sîcîitoare în dinte după înlăturarea exitantuluiC. Dureri plasajere de la excitanţii chimiciD. Durere provocată la atingere de dinteE. Dureri acute cu iradieri

154.C.M.Semnele clinice ale cariei profunde sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. AsimtomaticB. Durere pasagere de la excitanţi chimici C. Dureri nocturneD. Dureri acute cu iradieriE. Dureri la atingere de dinte

155.C.S.Semnele clinice ale cariei profunde sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Durere provocată ce dispare odată cu înlăturarea exitantuluiB. Durere acută în dinte după înlăturarea exitantuluiC. Dureri nocturneD. Dureri la atingere de dinte

25

E. Dureri acute cu iradieri

156.C.M.Diagnosticul pozitiv al cariei profunde se bazează pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.117)A. Sondarea pe fundul cavităţii carioase dureroasăB. Exitabilitatea pulpei 10-12 MkaC. Exitabilitatea pulpei 20-30 MkaD. Retracţie gingivalăE. Durere la percuţie în ax

157.C.M.Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.118)A. Pulpita acută de focarB. Pulpita cronică fibroasăC. Periodontita acutăD. Pulpita cronică gangrenoasăE. Periodontita cronică

158.C.S.Diagnosticul diferenţial al cariei profunde se face cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.118)A. Caria medieB. Pulpită acută difuzăC. Periodontită acutăD. Periodontită cronicăE. Gingivită catarală

159.C.M.În stadiul de maculă pe secţiunea dintelui în adamantină se depistează:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.119)A. Zona transparentăB. Zona opacăC. Zona matăD. Zona cretoasăE. Zona de adamantină secundară

160.C.M.În caz de carie superficială în adamantină se depistează:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Zona de distrucţie a adamantineiB. Prezenţa microorganismelorC. Modificări în adamantină lipsescD. Modificări în dentinăE. Joncţiunea smalţ-dentină lezată

161.C.M.Prin microscopie fotonică în caria medie se constată:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Necroză şi demineralizareB. Zona de dentină transparentă şi intactăC. Zona de dentină substituitivăD. Zona opacăE. Zona cretoasă

26

162.C.M.Prin microscopia fotonică în caria medie se constată:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Zona de modificări în pulpăB. Zona de dentină transparentă şi intactăC. Zona opacăD. Zona matăE. Zona creţoasă

163.C.M.În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Resturi de adamantină distrusăB. Dentină cu cantităţi mari de microorganismeC. Structuri de dentină ramolităD. Dentină transparentăE. Zonă de dentină cretoasă

164.C.S.În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie destingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Dentină distrusă cu cantităţi mari de microorganismeB. Adamantină intactăC. Dentină transparentăD. Zonă de dentină creţoasăE. Zona de dentină opacă

165.C.M.În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Structuri de dentină ramolităB. Tubulii dentinari dilataţiC. Tubulii dentinari pe alocuri confluiază cu microcavităţi D. Cavernele conţin bacteriiE. Dentină opacă

166.C.M.În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Structuri de dentină ramolităB. Tubulii dentinari dilataţiC. Tubulii dentinari pe alocuri confluiază cu microcavităţiD. Straturi de dentină transparentăE. Tubulii dentinari îngustaţi

167.C.M.În prima zonă prin microscopia fotonică în caz de carie medie distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Caverne ce conţin bacteriiB. Tubulii dentinali dilataţiC. Adamantină intactăD. Abces pulparE. Tubulii dentinali nu conţin bacterii

168.C.M.În a doua zonă în caz de carie medie prin microscopia fotonică distingem:

27

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Straturi de dentină transparentăB. Straturi de dentină intactăC. Canaliculele dentinale dilatate şi deformateD. Caverne ce conţin bacteriiE. Tubulii dentinari dilataţi şi deformaţi

169.C.M.În a doua zonă în caz de carie medie prin microscopie fotonică distingem:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.121)A. Canaliculele dentinale dilatate şi deformate mai spre pulpa dentarăB. Straturi de dentină demineralizatăC. Caverne ce conţin bacteriiD. Dentină trasparentăE. Tubulii dentinali îngustaţi

170.C.M.Căror factori predispozanţi li se acordă rolul defavorabil în apariţia cariei reeşind din teoria lui Miller:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.123)A. SalivaţieiB. Caracterului de alimentareC. Factorului eriditarD. Igienei cavităţii bucaleE. Conţinutului de săruri minerale în apă

171.C.M.Ce rol îndeplineşte pelicula dentară:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.125)A. Contribuie la fixarea microorganismelorB. Contribuie la formarea coloniilorC. Exercită un rol de protecţieD. Reduce solubilitatea smalţului E. Păstrează solubilitatea smalţului

172.C.M.Prin ce se explică capacitatea patogenă a plăcii bacteriene dentare: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.126)A. Sinteza de polizaharizi bacterieni intracelulariB. Capacitatea Str. mutans de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonateC. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel criticD. Capacitatea lactobacililor de a fermenta o mare varietate de hidrocarbonateE. Posedă facultatea de a elabora polimeri

173.C.M.Precizaţi variabilitatea factorilor, care corelând condiţionează apariţia focarului de demineralizare:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128-130)A. Devierile în starea funcţională a organelor şi sistemelorB. Caracterului alimentaţieiC. Microflora cavităţii bucaleD. Scăderea îndelungată a pH-ului plăcii sub cel criticE. Păstrarea constantă a conţinutului mineral salivar

174.C.M.Factorii care condiţionează apariţia carie dentare sunt:

28

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. SalivaB. Rezistenţa ţesuturilor dureC. Resturile alimentare – glucideleD. Starea ţesuturilor dureE. Fluorizarea laptelui

175.C.M.Precizaţi factorii generali ce condiţionează apariţia cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Ralia alimentarăB. Influenţe extremaleC. DietaD. Microorganismele plăcii dentareE. Corectarea anomaliilor dento-maxilare

176.C.M.Ce factori caracterizează rezistenţa ţesuturilor dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.128)A. Compoziţia chimică adamantinalăB. Codul geneticC. Reducerea viscozităţii saliveiD. Concenrtaţia scăzută a calciului în salivăE. Reducerea conţinutului de glucide

177.C.M.Care sunt condiţiile favorabile în cavitatea bucală ce duc la remineralizarea adamantinei:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.129-131)A. Reducerea consumului de glucideB. Lichidarea plăcii dentareC. Fluorizarea apeiD. Asanarea cavităţii bucaleE. Corectarea anomaliilor maxilo-dentare

178.C.M.Modificările în ţesuturile denrare dure în caz de carie se manifestă sub formă de :(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.129-130)A. Demineralizare în focarB. Remineralizare în focarC. Distrucţie tisularăD. Deteriorarea stratului de cimentE. Apariţia cavităţii carioase

179.C.M.Modificările în ţesuturile dentare dure în caz de carie se manifestă sub formă de: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.129-130)A. Remineralizare în focarB. Apariţia cavităţii carioaseC. Distrucţie tisularăD. Deteriorarea stratului de cementE. Toate cele enumerate mai sus

180.C.S.În ce constă metoda de terapie remineralizantă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. În aportul de componente minerale în focarul de demineralizareB. În prepararea ţesuturilor dureC. În consumul fregvent de vitamineD. În respectarea igienei bucale

29

E. În menţinerea îndelungată a nivelului critic de ioni de hidrogeni in cavitatea bucală

181.C.M.Care este componenţa minerală a preparatului uscat de remodent:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. CalciuB. MagneziuC. LitiuD. CaliuE. Sodiu

182.C.M.Care este componenţa minerală a preparatului uscat de remodent:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. SodiuB. ClorC. LitiuF. Materii organiceG. Vanadiu

183.C.M.Care este componenţa preparatului uscat de remodent:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. CalciuB. FierC. CaliuD. SodiuE. Clor

184.C.M.Care este componenţa preparatului uscat de remodent:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. Caliu B. Calciu C. Clor D. SodiuE. Fluor

185.C.M.Eficienţa terapiei remineralizante se determină după:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Dispariţia focarului de demineralizareB. Reducerea focarului de demineralizareC. Restabilirea luciului firesc al adamantineiD. Reducerea focarului în dimensiuniE. Deteriorarea stratului superficial de adamantină

186.C.M.Eficacitatea terapiei remineralizante se determină după:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Dispariţia focarului de demineralizareB. Deteriorarea stratului de adamantină superficialăC. Reducerea focarului de demineralizareD. Restabilirea luciului firesc al adamantineiE. Mărirea focarelor de demineralizare

30

187.C.M.Eficienţa terapiei remineralizante se determină după:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Dispariţia focarului de demineralizareB. Restabilirea luciului firesc al adamantineiC. Nici o schimbare în focarul de demineralizareD. Extinderea focarului de demineralizare în profunzimeE. Toate cele enumerate mai sus

188.C.S.Caracterul de restaurare a focarului de demineralizare depinde de :(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Profunzimea modificărilor în regiunea procesului patologicB. De genC. De condiţiile geograficeD. De preparatul folositE. De timpul de adresare

189.C.M.Componentul important al tratamentului remineralizant este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Respectarea strictă a igienei cavităţii bucaleB. Aplicaţii cu soluţii remineralizante în fiecare ziC. Aplicaţii cu soluţii remineralizante peste o ziD. Folosirea de glucide între curele de tratamentE. Toate enumerate mai sus

190.C.M.Tratarea cariei superficiale se face prin:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Şlefuirea suprafeţelor netede a dinţilor lezaţiB. Aplicarea locală a remediilor cu efect remineralizantC. Prepararea cavităţii carioaseD. Fără preparareE. Toate enumerate mai sus

191.C.M.Principiile de bază la prepararea cavităţilor carioase sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.132)A. Excizia deplină a ţesuturilor alterateB. Atitudinea menajantă faţă de adamantinăC. Atitudinea menajantă faţă de dentină nealterată de carieD. Finisarea marginilor cavităţii carioaseE. Excizia parţială a ţesuturilor alterate

192.C.M.Preparatele mai des utilizate în terapia remineralizantă sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Sol. 10% gluconat de calciuB. Sol. 40% glucozămina de calciuC. Sol. 1-3% remodentD. Sol. 25% magneziu sulfatE. Sol. 1-2% fluorură de sodiu

31

193.C.S.Terapia remineralizantă poate fi:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131-152)A. 10 aplicaţii cu soluţii remineralizanteB. 15-20 aplicaţii zi la ziC. Fricţii cu paste fluorate 15-20 proceduriD. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat – 10 sec. peste o ziE. 5 aplicaţii care se efectuiază zilnic

194.C.M.Cerinţe faţă de materialele de obturaţie:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.138)A. Uşor să se întroducă în cavitatea carioasăB. Să aibă proprietăţi adezive buneC. Să posede duritate suficientă şi rezistenţă la agenţi mecaniciD. Să nu modifice culoarea dinteluiE. Să fie cromostabile

195.C.M.Cerinţele faţă de materialele de obturaţie:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.138)A. Pulberea materialului de obturaţie să nu fie hidroscopicăB. Să nu-şi modifice culoarea sub acţiunea produselor alimentareC. Să nu modifice culoarea dinteluiD. Să nu aibă proprietăţi termoconductibile înalteE. Toate enumerate mai sus

196.C.S.Plombele temporare sunt menite pentru:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Pentru obturarea cavităţilor pentru un termen de 1-2 zileB. Pentru obturarea cavităţilor pentru un termen de 1-2 săptămînîC. Pentru obturarea cavităţilor pentru un termen de 1-2 luniD. Pentru obturarea cavităţilor pentru un termen de 3 luniE. Pentru obturarea cavităţilor pentru un termen de 6 luni

197.C.M.Cel mai curent material pentru plombe temporale este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Fosfat cimentulB. Dentină artificialăC. Ciment sulfat de zincD. VinocsolulE. Dentin pastă

198.C.M.Pulberea de dentină artificială constă din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Sulfat de zincB. Oxid de zincC. Sulfat de magneziuD. Argilă albăE. 5-10% caolină

32

199.C.S.Pulberea de dentină artificială se amestecă pe:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Ulei de cuişoareB. ApăC. VazelinăD. Ulei de măslineE. Timol alcoolic

200.C.S.Cu ce instrument se amestecă dentina artificială:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Spatulă dun masă plasticăB. Spatulă metalicăC. Spatulă din lemnD. Spatulă dun sticlăE. Spatulă din masă plastică şi metalică

201.C.M.Pe care faţă a lamei de sticlă se amestecă dentina artificială:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Pe faţa rugoasă a lamei de sticlăB. Pe faţa netedăC. Pe faţa rugoasă şi netedăD. IndiferentE. Pe faţa rugoasă cu o spatulă metalică

202.C.M.Tehnica preparării dentinei artificiale:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Pulberea se adiţionează la apă ca să absoarbă toată apaB. Apa se adiţionează la pulbereC. Pulberea se adiţionează prin porţiuni mici amestecîndu-se cu spatula metalicăD. Pulberea se adiţionează la apă ca să absoarbă toată apa, apoi se adiţionează prin porţiuni mici

până la consistenţa pretinsăE. Nu importă ce la ce se adiţionează

203.C.S.Dentina artificială face priză peste:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Peste 1,5 – 2 min.B. Peste 3 min.C. Peste 4 min.D. Peste 5 min. E. Timp de o oră

204.C.S.Sfârşitul prizei dentinei artificiale are loc peste:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. 10 min.B. 20 min.C. 4 min.D. 40 min. E. O oră

205. C.M. Masa pregătită din dentină artificială este întrodusă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)

33

A. În porţii cu netezitoareaB. Printr-o porţie cu netezitoareaC. Se condensează cu fuloarulD. Se condensează cu mese din vatăE. Este modelată cu instrumentele pentru obturare

206. C.S. Dentina artificială se întrebuinţează pentru:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Obturaţii provizoriiB. Obturarea canalelor radiculareC. Căptuşeli izolanteD. Obturaţii definitive la dinţii de lapteE. Obturarea cavităţilor de clasa I după Blăk

207. C.M. Dentin pasta constă din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Pulbere de dentină artificialăB. Ulei vegetalC. Ulei de cuişoareD. Ulei de persiciE. Substanţe aromatizante

208. C.S. Pasta de dentină face priză:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. La temperatura corpului timp de 2 – 3 min.B. La temperatura corpului timp de 2 – 3 oreC. La temperatura corpului nu se teme de salivăD. La temperatura corpului izolată de salivăE. La temperatura corpului timp de 24 ore

209. C.M. Pasta din dentină se aplică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Pentru izolarea materiilor medicamentoase lichideB. Ca căptuşală izolantăC. Obturaţie provizorie de la 2 pînă la 6 luniD. Ca pansament când se aplică pasta arsenicalăE. Ca pansament când se aplică pasta paraformaldehidă

210.C.M. În calitate de material de plombare temporar se foloseşte:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Pasta din oxid de zinc cu eugenolB. Ciment fosfatulC. VinocsolulD. Cimentul zinc eugenatE. Cimentul policarboxilat

211.C.M. Grupele de materiale pentru obturaţii de lungă durată:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. CimenturiB. Polimeri şi materialele compozite pe baza acestora

34

C. ÎncrustaţiiD. AmalgameE. Foto polimeri

212.C.M.Pulberea de ciment fosfat este alcătuită din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Oxid de zinc 75-90%B. Oxid de zinc 35-75%C. Oxid de magneziu 5-13%D. Oxid de siliciu 0,05-5%E. Oxid de siliciu şi magneziu câte 5%

213.C.M.Pulberea de ciment fosfat este alcătuită din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139)A. Oxid de aluminiu 3-6%B. Oxid de aluminiu 2-3%C. Oxid de calciu 2%D. Urme de oxid de calciuE. Oxid de fosfor 2-7%

214.C.M.Lichidul fosfat cimentului este preparat prin dizolvarea:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Oxidului de zincB. Acidului poliacrilic C. Hidroxidului de aluminiuD. Acidului maleicE. În sol. apoasă de acid ortofosforic

215.C.M.Tehnica malaxării fosfat-cimentului este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Se malaxează pe suprafaţa netedă a lamei de sticlăB. Se malaxează pe suprafaţa rugoasă a lamei de sticlăC. La lichid se adaugă porţii mari de pulbere şi se malaxeazăD. La pulbere se adaugă lichid până la saturaţie şi se malaxeazăE. Următoarea porţie de pulbere se adiţionează după ce porţiunea precedentă a fost bine malaxată

216.C.M.Cimentul se socoate bine pregătit şi bun pentru obrurarea cavităţii carioase:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Când masa lui la ridicarea spatulei se întinde în fibreB. Când masa lui la ridicarea spatulei se rupeC. Suprafaţa masei este netedă, lucioasăD. Suprafaţa masei este netedă, de consistenţa smântâniiE. Suprafaţa masei este rugoasă cu proeminenţe de 1-2mm

217.C.M.Fosfat-cimentul se foloseşte la obturarea: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.139-140)A. Cavităţilor carioase, ce merg sub coroaneB. Obturarea dinţilor permanenţiC. Obturarea dinţilor temporari

35

D. Obturarea cavităţilor de clasa VE. Ca căptuşală izolantă

218.C.M.Fosfat-cimentul se foloseşte la cimentarea:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. CoroanelorB. ÎncrustaţiilorC. PivoţilorD. Construcţiilor laminateE. Punţilor dentare

219.C.M.În prezent se fabrică următoarele denumiri de fosfat cimenturi:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. VisfatB. Fosfat ce conţine argintC. FosfatD. Fosfat ciment ce conţine fluorE. Fosfat de fixare

220. C.M.Ce reprezintă cimenturile bactericide:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. O pulbere modificată de ciment fosfat de zincB. Care conţin cupru C. Care conţin argintD. Care conţin fluorE. Care conţin săruri de mercur

221.C.M. Cimenturile silicate deferă de cimentul fosfat prin componenţă pulberii care constă din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Prin componenţa oxid de aluminiuB. Prin componenţa de oxid de siliciuC. Prin conţinutul de fluor şi oxid de fosforD. Oxid de zinc, oxid de magneziuE. Hidroxid de aluminiu, argint

222.C.S.Silicat cimentul se mai numeşte:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. SilidontB. SilicinăC. Fosfat cimentD. Visfat cimentE. Ciment policarboxilat

223.C.M.Tehnica de malaxare a silicinei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Pe partea netedă a lamei de sticlă cu o spatulă de masă plasticăB. Pe suprafaţa ruguroasă a lamei de sticlă cu o spatulă metalicăC. Pulberea se adaogă treptat în lichidD. Lichidul se adaogă treptat în pulbereE. Timpul de malaxare nu depăşeşte 1 min.

36

224.C.M.Masa de silicină se consideră bine malaxată dacă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140-141)A. Dacă la o presiune uşoară cu spatula suprafaţa devine umedă (lucitoare)B. La o presiune uşoară cu spatula suprafaţa nu este lucitoareC. Se întinde după spatulăD. Nu se întinde după spatulăE. Este colantă

225.C.M.Obturarea cu silicină:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Plombarea cavităţii se face într-un răstimp de 1,5 min.B. Timp de 2-3 min.C. Priza survine peste 10 min.D. Priza survine peste 3-4 min.E. Priza survine peste 5 min.

226.C.M.Dezavantajele silicinei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Adeziune insuficientăB. Greu se întroduc în cavitatea carioasăC. Au efect iritant asupra pulpeiD. Au efect iritant asupra dentineiE. Nu e plastic

227.C.M.Avantajele silicinei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Este durăB. Stabilă în mediul cavităţii bucaleC. Are o culoare izocromică la adamantina dentarăD. Nu-şi schimbă culoarea la acţiunea coloranţilor alimentariE. Are adeziune suficientă

228.C.M.Silicina se aplică la obturatea cavităţilor:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. Clasa IB. Clasa IIIC. Clasa IID. Clasa IVE. Clasa V

229.C.M.Se aplică obturaţia izolantă sub obturaţia din silicină:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140)A. NuB. DaC. După indicaţii periodic silicina poate fi aplicată fără obturaţie izolantăD. Cum consideră mediculE. Indiferent de profunzimea procesului şi clasa, sub obturaţia din silicină se aplică obturaţie

izolantă

37

230.C.S.Cimentul silico-fosfat se mai numeşte:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. SilicinăB. SilidontC. Fosfat cimentD. Visfat cimentE. Ciment ionomeric

231.C.M.Cimentul silico-fosfat posedă proprietăţile:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. Adezivitate bunăB. Este plasticC. Proprietăţi toxice minimeD. Puţin traslucidE. E suficient de dur şi rezistent la mediu cavităţii bucale

232.C.M.Silidontul în comparaţie cu silicina este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. Mai toxic B. Puţin toxicC. Mai puţin traslucidD. Mai traslucidE. Este dur şi rezistent la mediul cavităţii bucale

233.C.M.Pulberea cimentului ionomeric constă din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. Sticlă de alumosilicatB. Oxid de zincC. Oxid de magneziuD. Siliciu şi aluminiuE. Fluor şi aluminiu

234.C.M.Materialele de obturaţie metalice sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. SilidontB. Amalgamul de argintC. Amalgamul de cupruD. Galodentul – M E. Fosfat cimentul ce conţine argint

235.C.M.Menţionaţi factorii care influenţează formarea plăcii dentare (după Silvestone): (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.124)A. Structura suprafeţei dinteluiB. SalivaC. Lichidul gingivalD. Igiena cavităţii bucaleE. Nici una din ele

236.C.M.Avantagele amalgamului de argint sunt:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. DuritateaB. Proprietăţile plasticeC. Nu modifică culoarea dintelui

38

D. Cuprul măreşte duritatea şi adeziunea mărginalăE. Cuprul măreşte viteza de solidificare

237.C.M.Amalgamul de argint se foloseşte pentru obturarea cavităţilor:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. De clasa IB. De clasa IIIC. De clasa II D. De clasa VE. De clasa IV

238.C.M.Avantagele amalgamului de argint:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. DuritateaB. Termoconductile înalteC. PlasticitateaD. Nu se distrug şi nu se modifică în secreţul cavităţii bucaleE. Modifică coroanele şi protezele din aur

239.C.M.Dezavantagele amalgamului de argint:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. Modifică culoarea dinteluiB. Adeziune slabăC. Modificări de volum (retracţie)D. Toxic pentru mucoasa cavităţii bucaleE. Facultăţi termoconductile înalte

240.C.M.Prepararea amalgamului SSTA-01:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. 4 părţi volumetrice de strujitură la o parte de argintB. Utilizarea dozatoarelorC. Capsule, ampuleD. Ampule ce conţin praf de aliaj şi argintE. Malaxor de amalgam

241.C.S.Timpul de malaxare a amalgamului în malaxor:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.142)A. 15-20 sec.B. 40 sec.C. 60 sec.D. 90 sec.E. 120 sec.

242.C.M.Amalgamul de cupru constă din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.141)A. 30% mercur şi 70% cupruB. 30% cupru şi 70% mercurC. 1,5-2% plumb din contul micşorării cantităţii mercuruluiD. 30% argint şi 20% mercurE. 50% cupru şi 15%argint

243.C.M.Materialele compozite se folosesc la obturarea:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.142)A. Cavităţii carioase de clasa III şi IV

39

B. Oricare cavitate carioasăC. Defectele cuneiformeD. Pentru confecţionarea incrustaţiilorE. Pentru confecţionarea dinţilor cu pivot

244.C.M.Calitatea obturaţiei depinde de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Materialul obturabilB. De alegerea şi malaxarea materialuluiC. De vîrsta pacientuluiD. Formarea şi uscarea cavităţii carioaseE. De prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioase

245.C.M.Calitatea obturaţiei depinde de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Respectarea tehnicii de obturareB. De clasa cavităţii carioaseC. Formarea cavităţii carioaseD. Starea generală a organizmuluiE. Finisarea obturaţiei după priză

246.C.M.Alegerea materialului de obturare depinde de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.142)A. Apartenenţa de grup a dinteluiB. De dorinţa pacientuluiC. De genul pacientuluiD. Localizarea cavităţii carioaseE. Diagnoza stabilită

247.C.M.Materialele de obturaţie pentru molari şi premolari:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.142)A. AmalgamulB. CompoziteC. EvicrolD. FotopolimeriE. Silicină şi silidont

248.C.M.La obturarea incisivilor şi caninilor se folosesc:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.142)A. Materiale compoziteB. Ciment ionomer de sticlăC. Materiale fotopolimerizabileD. SilidontulE. Noracril-100

249.C.M.La aplicarea obturaţiei de bază e necesar de respectat următoarele reguli:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Să acopere tot fundul cavităţii carioaseB. Să acopere pereţii până la marginiC. Pereţii se acoperă până la joncţiunea smalţ-dentinăD. Captuşala să fie de o grosime de 3-4 mm.E. Grosimea captuşelei să fie de 2-3mm

250.C.M.De ce obturaţia de bază nu se aplică până la marginile cavităţii carioase:

40

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Fosfat cimentul se rezoarbeB. Se modifică estetica obturaţieiC. Obturaţia cadeD. Apare carie secundarăE. Este deteriorată adeziunea marginală a obturaţiei

251.C.M.Pentru ce se condensează materialul:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Ca să întroducem mai mult materialB. Pentru adeziunea bună a materialuluiC. Se măreşte fixaţia mecanică a obturaţieiD. Să nu se formeze goluri în obturaţieE. Pentru modelarea cavităţii carioase

252.C.M.Instrumentarul pentru condensarea materialului:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Netezitoare bilateralăB. Fuloar netezitoareC. SondăD. FuloarE. Excavator

253.C.M.Instrumentele pentru întroducerea materialului în cavitatea carioasă:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143-144)A. SondaB. Fuloar netezitoareC. Netezitoare bilateralăD. SpatulăE. Exavator

254.C.S.Calitatea obturaţiei depinde de:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Corectitudinea confecţionării obturaţieiB. Localizarea cavităţii carioaseC. Profunzimea cavităţii carioaseD. Apartenenţa de grup a dinteluiE. Forţa masticatoare

255.C.M.Cele mai frecvente erori în prepararea obturaţiei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Modificări de volumB. Targiversarea sau reducerea timpului de malaxareC. Sporeşte adeziuneaD. Contractarea materialului în rezultatul densităţii sporite a cimentuluiE. Consistenţa fluidă sau prea densă a materialului

256.C.M.Strujiturile de dentină din cavitatea carioasă se înlătură cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Jet de aerB. Jet de apăC. 3% soluţie de apă oxigenatăD. 2% soluţie cloraminăE. Alcool de 96

41

257.C.M.Cu ce se efectuează uscarea cavităţii carioase:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Cu aer din pistolB. AlcoolC. Bulete de vată cu eterD. Cu apă oxigenată 3%E. Cu cloramină 2%

258.C.M.Scopul aplicării obturaţiei de bază izolatorii:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Protecţia pulpei de acţiunea toxică a obturaţieiB. Pentru sporirea adeziunei la folosirea amalgamuluiC. Protecţia pulpei de agenţii chimici, la obturarea cu silicină, mase plasticeD. Protejarea pulpei de agenţi termici, în caz de obturare cu amalgamE. Protecţia dentinei

259.C.M. Etapele de pregătire a cavităţii carioase către obturare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Alegerea şi pregătirea materialului pentru plombareB. Aplicarea matricii, plăciiC. Prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioaseD. Uscarea cavităţiiE. Aplicarea obturaţiei izolante

260.C.M.Etapele de obturare a cavităţii carioase:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Aplicarea captişelei izolanteB. Uscarea cavităţii carioaseC. Întroducerea masei de plombare în cavitateD. Condensarea materialuluiE. Modelarea plombei

261.C.M.Izolarea plombei de salivă se efectuiază prin:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145)A. UscareB. Acoperirea cu ulei de măslineC. Acoperirea cu vazelinăD. Acoperirea cu lacE. Acoperirea cu ceară topită

262.C.M.Întroducerea masei de plombare în cavitatea carioasă se efectuează cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143-144-145)A. DegetulB. Netezitoare bilateralăC. SondăD. Fuloar netezitoareE. Spatulă

263.C.M.Izolarea cavităţii carioase de accesul salivei se efectuiază cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.144)A. Aspiratorul de salivăB. Rulouri de vată

42

C. Tampoane de vatăD. Coferdam-Roberdam E. Get de aer

264.C.M.Cu ce se fixează matricea, placa la obturarea cavităţilor de clasa II:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143-144; 146-147)A. Cu portmatriceB. Cu mânaC. Cu meşe din vată sau pană din lemnD. Este liber dispusă în spaţiu interdentarE. Cu sonda

265.C.M.Obturaţia se modelează cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143-144)A. FuloarulB. NetezitoareaC. Opercule de celuloidD. Placa de celuloidE. Sonda

266.C.M.Pentru modelarea suprafeţelor de contact în timpul obturării folosim:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145-147)A. Placa de celuloid B. Placa metalicăC. Căpăcele din celuloidăD. Placa trebui să cuprindă etanş marginea inferioară a dintelui (coletul) şi marginile cavităţii

carioaseE. Placa trebuie fixată liber pe suprafaţa de contact a dintelui

267.C.M.Cum să procedăm în cazul obturaţiei în supraocluzie:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145)A. Se înlătură obturaţiaB. Excesul va fi înlătiratC. Excesul se determină cu ajutorul hârtiei indigoD. Hârtia de indigo se plaseză între antagonişti E. Supracontactele se înlătură cu ajutorul frezelor

268.C.M.Locul de amprentă pe obturaţie este şlefuit cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.143)A. Freza de carboruntB. Freza sfericăC. FinirD. Se efectuiază îndată după aplicarea obturaţieiE. Nu este recomandat imediat după aplicarea plombei

269.C.S.De ce este necesară obturaţia de bază la obturarea cu silicat-ciment:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.140-145)A. Din cauza toxicităţii şi acţiunii toxice asupra pulpei dentareB. Cimentele silicate nu sânt toxice din care cauză aplicarea căptuşelii nu este necesarăC. Căptuşala izolantă este aplicată la procese acuteD. Obturaţia de bază este aplicată numai la procese profunde

43

E. Aplicarea obturaţiei de bază din fosfat ciment micşorează calitatea obturaţiei şi adeziunea ei

270.C.M.Procesul de aplicare a obturaţiei de bază din fosfat ciment:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.144-145)A. Se întroduce prin porţiune mică cu fuloarulB. Întroducem o porţie mică cu netezitoareC. Cu capul fuloarului uniform este repartizată pe fund şi pereţii cavităţiiD. Cu sonda, netezitoarea sau escavatorul este repartizată pe fund şi pereţii cavităţiiE. Surplusul de ciment este înlăturat cu exavatorul

271.C.M.Aplicarea obturaţiei din silicat ciment se efectuează în felul următor: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145)A. Masa se întroduce unimomentanB. Masa se întroduce în două reprizeC. Se condensează minuţios cu fuloarul şi surplusul de material se tasează pe marginile cavităţiiD. Silicat cimentul se întroduce unimomentan sau în două reprize fără condensareE. Contururile feţelor laterale din zona afectată a dintelui se modelează cu ajutorul fâşiei de

celuloid

272.C.M. Instrumentele necesare la obturarea cu amalgam:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145-147)A. Material special pentru obturareB. Fuloar cu partea activă mareC. Amalgamtreger pentru amalgamD. Spatulă pentru transportarea amalgamuluiE. Fuloar sau polir cu partea activă sferică

273.C.M.Obturarea cu amalgam etapele:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145-147)A. Căptuşala din fosfat ciment până la joncţiunea smalţ dentinăB. Amalgamul este întrodus unimomentanC. Se întroduce o porţiune mică de amalgam şi se tasează minuţios cu fuloarulD. Se întroduce o nouă porţiune de amalgam şi se condensează bine cu cea precedentăE. Următoarele porţiuni nu se condensează bine

274.C.M.E necesară obturaţia de bază până la joncţiunea smalţ-dentină la obturarea cu amalgam:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145-147)A. DaB. NuC. Căptuşala se aplică pe fundul cavităţiiD. Se aplică pînă la joncţiunea smalţ-dentinăE. Dacă integritatea obturaţiei izolante este deteriorată vor apărea dureri pasagere de la exitanţi

termici din cauza termoconductibilităţii înalte a amalgamului

275.C.M.Pentru determinarea înălţimii plombei din amalgam trebuie:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147)A. Pe suprafaţa obturaţiei se aplică o fâşie de indigo, pacientul trebuie să strîngă arcadele dentareB. Rugăm pacientul să unească arcadele dentareC. Pacientul va fi rugat să strîngă arcadele dentare si să facă câteva mişcări larerale

44

D. Amprenta dintelui antagonist pe obturaţie ne dă surplusul amalgamului, care va fi înlăturat cu ajutorul neteziroare

E. Surplusul de amalgam se înlătură cu mâna

276.C.M.Modelarea obturaţiei din amalgam se efectuiază cu:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.145-147)A. Bulet de vatăB. NetezitoareaC. SpatulaD. FuloarulE. Cu degetele

277.C.M.Timpul de priză a amalgamului de argint:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.150)A. Nu mai mult de 30 min.B. Nu mai mult de 60min.C. Timpul de priză 1,5 oreD. Timpul de priză 16-24 oreE. 10 min

278.C.M.Ce indicaţii i se dă pacientului cu obturaţie din amalgam:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.150)A. Să mânânce peste 6-8 oreB. Să se abţină în primele 1-1,5 ore de la consumarea alimentelorC. Timp de 6-8 ore să nu mestece pe această parteD. Obturaţia se şlefuieşte peste 24 oreE. Şlefuirea se face peste 48 ore

279.C.M.Pentru şlefuirea obturaţiei din amalgam se folosesc:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147)A. Pietre de carborundB. PolireC. FinireD. Freze sfericeE. Freze cilindrice

280.C.M. La obturarea cavităţilor de clasa II se folosesc:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147)A. Plăcile metaliceB. MatricileC. PortmatriceD. Matricea trebuie să fie bine fixată şi să adere la peretele perigingival al cavităţiiE. Matricea se fixsează cu ajutorul unei pene de lemn sau a tamponului de vată

281.C.M.Matricea se aplică:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147)A. Până la aplicarea obturaţiei de bazăB. După întroducerea obturaţiei izolanteC. Până la întroducerea amalgamuluiD. După întroducerea amalgamuluiE. După montarea matricei în cavitate se întroduc porţiuni mici de amalgam

45

282.C.M.Formarea punctului de contact la obturarea cu amalgam:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147)A. După înlăturarea matricii, prin compresiune uşoară pe faţa masticatorie a plombei cu

pernuţele degetuluiB. După înlăturarea matricii, prin compresiune uşoară pe faţa masticatorie a plombei cu un bulet

de vată, fixat cu pensaC. După înlăturarea matricii, prin compresiune uşoară pe faţa masticatorie a plombei cu fuloarulD. Prin strîngerea arcadelor dentare E. Cu sonda

283.C.M.Cavităţile de pe suprafeţele de contact ale dinţilor învecinaţi:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147)A. Se prepară în cadrul unei singure şedinţeB. Se prepară în două şedinţeC. Obturăm mai intîi unaD. Le obturăm pe ambele în aceiaş vizităE. La început se obturează cavitatea mai puţin accesibilă

284.C.M.Obturarea cu acriloxid:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.147-148)A. Se aplică căptuşală izolantăB. Căptuşala nu e necesarăC. Lichidul (monomerul) se adiţionează la praful din piuliţă, se malaxează şi se ţine închis până la

stadiul colantD. Praful se adaogă la lichidE. În cavitatea carioasă se întroduce cu netezitoarea unimomentan

285.C.M.Obturarea cu materiale compozite în caz de hipoplazie, eroziune, carie superficială:

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Gravajul adamantineiB. Aplicarea soluţiei alcaline pe 5-7 sec.C. Gravajul adamantinei 5 min.D. Suprafaţa se spală cu apă şi se usucă cu un get de aerE. Aplicarea masei obturabile

286.C.M.Modelarea obturaţiei din compozite:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Cu spatula din masă plasticăB. Cu spatula metalică C. Cu matriceaD. Cu căpăcele (opercule)E. Cu plăci din celuloidă

287.C.M.Când defectul se află în limitele adamantinei: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Se prepară cavitatea carioasă şi se efectuiază gravajul smalţului timp de 15 sec.B. Se aplică căptuşala izolantăC. Se spală cu apă şi se usucă cu un get de aerD. Nu se usucăE. Aplicarea masei obturabile

288.C.M.Prelucrarea definitivă a obturaţiei din compozite se efectuează cu:

46

(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Surplusul de material se înlătură cu cupe de cauciucB. Cu o freză de diamantC. Poleirea obturaţiei se realizează cu o pastă specialăD. Freză cilindricăE. Cu polir

289.C.M.Erori în diagnosticul diferenţial al cariei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Caria cronică profundăB. Pulpita cronică fibroasăC. Periodontita cronică fibroasăD. Periodontita cronică granulantăE. Periodontita cronică granulomatoasă

290.C.M.Erori şi complicaţii în tratamentul cariei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Deschiderea accidentală a cornului pulparB. Cunoaşterea insuficientă a topografiei camerei pulpareC. Pulpita acută traumaticăD. Înlăturarea insuficientă a dentinei ramoliteE. Caria recidevantă

291.C.M.Erori si complicaţii în tratamentul cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Prezenţa unor margini subminate de adamantinăB. Contractarea materialului de plombareC. Malaxarea incorectă a masei obturabileD. Prepararea incorectă a cavităţii carioaseE. Încălcarea tehnicii de obturare a cavităţii carioase

292.C.M.Erori şi complicaţii în tratamentul cariei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.148)A. Inflamaţia şi necroza pulpei după plombarea cu cimenturi silicate şi silicofosfateB. Inflamaţia şi necroza pulpei după obturarea cu mase plasticeC. Nerespectarea principiilor de aplicare a obturaţiei de bază izolatorii D. Aplicarea obturaţiei de bază până la joncţiunea smalţ dentinăE. Aplicarea “Dycal” pe fundul cavităţii carioase în caz de carie profundă

293.C.M.Erori şi complicaţii în tratamentul cariei în cavităţi de clasa II după Black:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.149)A. Inflamaţia papilei interdentareB. Rezorbţia ţesutului osos al septului dentarC. Formarea incorectă a punctului de contactD. Debordarea plombeiE. Acumularea resturilor alimentare în spaţiul interdentar

294.C.M.Erori şi complicaţii după aplicarea obturaţiei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.149)A. Căderea plombei imediat sau după un anumit timp de la aplicarea eiB. Obturaţie în supraocluzieC. Dureri de la fierbinte şi receD. Pulpită acută de focar sau difuzăE. Carie secundară sau recidevantă

47

295.C.M.Cauzele căderii obturaţiei:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.149)A. Prepararea şi formarea corectă a cavităţii carioase B. Prepararea şi formarea isuficientă a cavităţii carioaseC. Uscarea isuficientă a cavităţii carioaseD. Alegerea incorectă a materialului obturabil şi de erorile în prepareare acestuiaE. Deschiderea insuficientă a cavităţii bucale

296.C.S.Care factori determină alegerea metodei de tratament a cariei dentare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131)A. Macula albă sau brun deschisăB. Prezenţa ţesuturilor afectateC. Caracterul modificărilor în ţesuturilor dentareD. Cavitatea carioasăE. Focarul de demineralizare

297.C.M.Preparatele frecvent utilizate în terapia de remineralizare:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Sol. 40 % glucozăB. Sol. 10% gluconat de calciuC. Sol. 1-3% remodentD. Sol. 25% magneziu sulfatE. Sol. 1-2% fluorură de sodiu

298.C.M.Remediile remineralizante ce pot fi indicate pacientului:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Sol. 5% salicilat de natriuB. Sol. 2% remodentC. Sol. 1,5% fluorură de sodiuD. Sol. 10% gluconat de calciuE. Sol. 10% fitină

299.C.M.Care din remediile prezentate mai jos au efect remineralizant:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Sol. 1-3% remodentB. Sol. 5% gluconat de calciuC. Sol. 0,2% natriu fluorD. Sol. 1% fluorură de sodiuE. Fosfat ciment fluorat 5%

300.C.M.În componenţa preparatului uscat de remodent intră următoarele componente:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. Calciu B. Magneziu C. Fluor (3,45%)D. Caliu (0,2%)E. Sodiu (16%)

301.C.M.Componenţa remodentului este:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. Sodiu (16%)B. Clor (30%)

48

C. Fluor (3,45%)D. Componenţa organică (44,5%)E. Caliu lactat (4,35%)

302.C.S.Formele de livrare a remodentului:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130)A. SoluţiiB. PulbereC. PastileD. SuspenziiE. Capsule

303.C.S.Prepararea sol. 1 – 3% Remodent:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Praful se dizolva în apă distilatăB. Se pisează pastilele, apoi se dizolvă în apă distilatăC. Praful de remodent este dizolvat în soluţie de furacilinăD. Comprimatele sînt pisate şi dizolvate în ser fiziologicE. Praful de remodent este dizolvat în soluţie alcool de 75%, apoi se adaugă cîte 30g la un pahar

de apă distilată

304.C.S.Terapia remineralizantă constă din:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.131-152)A. 10 aplicaţii zi la ziB. 15 – 20 aplicaţii zi la zi sau peste o ziC. Fricţiuni cu paste fluorate 15 – 20 şedinţe zi la ziD. Acoperirea dinţilor cu lac fluorat 10 şedinţe peste o ziE. 5 aplicaţii care sînt efectuate zilnic

305.C.M.Metoda de apreciere obiectivă a eficacităţii terapiei remineralizante:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Coloraţia în vivo cu sol. 2% albastru de metilenB. Disecarea cu get de aer a maculelor carioaseC. Metoda de sondare a zonei afectateD. Rentgenografia dinţilor cu carii în stadiu de maculăE. Aplicarea exitanţilor termici

306.C.M.În rezultatul terapiei remineralizante macula poate:(E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.130-131)A. Dispărea completB. Restabilirea translucidităţii smalţuluiC. Micşorarea maculei în dimensiuniD. Micşorarea coeficientului de demineralizare a smalţuluiE. Remineralizarea completă şi restabilirea translucidităţii smalţului

307.C.M.Planificarea tratamentului local în cadrul cariei în stadiul de maculă: (E.Borovskii – Stomatologia terapeutică.1990, pag.149-130)A. Asanarea cavităţii bucaleB. Igiena adecvată a cavităţii bucaleC. Caracterul alimentaţieiD. Terapia remineralizantă

49

E. Tratament general

308.C.M.Tratamentul general al cariei în stadiul de maculă:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag.209-210)A. Comprimate de NaF-0,0022 1pe ziB. Vitatfor – ½ - 1 linguriţă de ceai pe zi în timpul mesei timp de 3 luniC. Gluconat de calciu 0,5 în pastile cîte 1-4 pe ziD. Fitină 0,25 în comprimate 1-3ori pe zi timp de o lunăE. Ampiox 0,5 i.m 0,5-3ori pezi, dizolvat în 5 ml apă pentru injecţii

309.C.M.Proprietăţile farmacologice a vitafluorului sînt cauzate de:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag. 123)A. Complexele de vit. A,B,C,D2,EB. Fluoruri de sodiuC. Complexele de vit.A,C,D2

D. CalciuE. Fosfor

310.C.M.În componenţa lacului fluorat intră:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag.123-218)A. Fluorură de natriuB. Balsam de brad albC. Apă distilatăD. ChloroformE. Alcool etilic

311.C.M.În profilaxia cariei se folosesc următoarele preparate de calciu:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag.209-210)A. Calciu lactat tab. – 0,5B. Sol.10% calciu gluconatC. Tab. calciu gluconat – 0,5D. Carbonat de calciu – 0,5E. Oxid de calciu – 0,25

312.C.M.În terapia generală a cariei se utilizează următoarele preparate:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag.209-210)A. Fitină 0,5 B. Fitină 0,25 C. Gluconat de calciu 0,5 D. Calciu gluconat 0,25 E. Lactat de calciu 0,25

313.C.M.Remedii medicamentoase, utilizate în profilaxia cariei dentare:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag.209-210; 215-220). (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag.149-152)A. Lactat de calciu 0,5 B. Remodent 3%

50

C. Glicerofosfat de calciu 0,5 D. Glicerofosfat de calciu 0,25 E. Vitaftor 5 ml

314.C.M.Preparatele utilizate la terapia remineralizantă:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag.211)A. Lacul fluoratB. Sol. 10% gluconat de calciuC. Sol. 2% fluora de sodiuD. Pastă de anestezinăE. Sol. remodent

315.C.S.Terapia remineralizantă constă din:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag. 211). (E.Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag.130-131)A. 5 aplicaţii cu sol. remineralizantă cu schimbul meşelor fiecare 5 min.B. 10 aplicaţii cîte 20 min. Cu schimbul meşelor fiecare 10 min. C. 13 aplicaţii cîte 15 min. Cu schimbul meşelor fiecare 5 min. D. 20 aplicaţii, procedura durează 30 min. Cu schimbul meşelor fiecare 5 min.E. 15-20 aplicaţii cu sol. remineralizantă, durata 20 min.schimbul meşelor fiecare 5 min.

316.C.M.Tratamentul prin terapia remineralizantă se petrece în felul următor:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag. 211). (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag.130-131)A. Suprafaţa dintelui minuţios este curăţită de depuneri cu ajutorul excavatoruluiB. Suprafaţa dintelui este minuţios curăţită mecanic, cu periuţa, mesă înmuiată în sol. 2% H2O2

C. Este uscată cu get de aerD. Este colorat cu sol. apoasă de albastru de metilenE. Aplicaţii cu meşe înmuiate în sol. remineralizante pe 15 – 20 min.

317.C.S.Indicaţiile după finisarea terapiei remineralizante:(S. Sîrbu, V. Ghicavîi – Farmacoterapia afecţiunilor stomatologice (Ghid), 1977, pag. 212)A. Nu se recomandă cafeauaB. Exluderea din raţia alimentară a coloranţilor naturaliC. Evitarea clătiturilor timp de 5 oreD. Evitarea alimentării timp de 3-5 oreE. Evitarea alimentării şi a clătiturii timp de 2 ore

318.C.S.Tratamentul prin terapie remineralizantă constă din:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 130-131))A. 18–20 aplicaţii, ce sînt efectuate zîlnicB. 18–20 aplicaţii efectuate peste o ziC. 15–20 aplicaţii efectuate zilnic sau peste o ziD. 18–20 aplicaţii efectuate pe parcursul unei luniE. 18–20 aplicaţii peste o zi cu acoperirea recentă cu lac de NaF

319.C.S.Eficacitatea terapiei remineralizante:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131))A. Dispariţia sensibilităţii la exitanţi termici, chimiciB. Dispariţia focarului de demineralizareC. Micşorarea sau dispariţia focarului de demineralizareD. Micşorarea focarului de demineralizareE. Apariţia cavităţii carioase

51

320.C.S.Pentru determinarea mai obiectivă a eficacităţii terapiei remineralizante:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 115-131)A. Poate fi folosită metoda colorătii cu sol. Schiller-PisaerevB. Sol. alcoolică 5% C. Sol. 2% albastru de metilenD. FuxinăE. Verde de briliant

321.C.M.În rezultatul terapiei remineralizante:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131)A. Macula poate dispărea completB. Se micşorează în dimensiuniC. Poate creşte coeficientul de demineralizareD. Poate creşte coeficientul de remineralizareE. Are loc restabilirea translucidităţii smalţului

322.C.S.Remineralizarea poate fi incompletă în cazul:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131)A. Modificărilor incipienteB. Modificărilor mai profundeC. Modificărilor extinseD. La distrugerea matricii organiceE. În cadrul modificărilor incipiente multiple cu macule mici în demensiuni

323.C.S.Este oare necesară terapia remineralizantă în cazul maculelor negre şi brune:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131)A. 15-20 aplicaţii la cura de tratamentB. Acoperirea dinţilor cu lac fluoratC. Nu, efectuăm prepararea ţesuturilor dentare dure cu obturarea ulterioară a cavităţiiD. Aplicaţii sol. 3-5% de remodentE. Aplicaţii cu soluţie 2% NaF

324.C.M.Tratarea cariei superficiale pe suprafeţele netede a dinţilor:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131)A. Obturarea fără preparareB. Şlefuirea şi utilizarea terapiei remineralizanteC. DevitalizareD. Tratamentul terapeutic nu este indicatE. Acoperirea dintelui cu coroană artificială

325.C.S.În cazul localizării focarului în fisuri sau pe suprafeţele de contact în caria superficială:

(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131)A. Utilizarea terapiei remineralizanteB. Realizarea ermetizării fisurilorC. Acoperirea cu lac fluoratD. Prepararea cavităţilor cu obturarea lor ulterioarăE. A avea la evidenţă de dispensar pentru observarea evoluţiei procesului

326.C.M.Obturarea fără preparare poate fi:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 131)A. În defecte cuneiforme

52

B. Eroziuni ale smalţuluiC. La utilizarea materialelor compozite sau fotopolimericeD. Pe suprafaţa vestibulară a dinţilorE. Cavităţi medii şi profunde pe suprafaţa vestibulară

327.C.M.Prepararea cavităţilor în caz de carie este obligatorie:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. Caria în stare de maculăB. Caria superficialăC. Caria profundăD. Defect cuiniformE. Periodontită apicală

328.C.S.Principiile de bază la prepararea cavităţii carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. Exereza ţesuturilor alterateB. Exereza maximală a ţesuturilor alterateC. Prepararea tolerantă a smalţuluiD. Toleranţa faţă de dentina nealteratăE. Exereza maximală a ţesuturilor alterate şi toleranţa maximală faţă de dentină şi smalţul

nealterat

329.C.M.Principiile generale la prepararea ţesuturilor dentare dure:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. AnesteziaB. Prelucrarea medicamentoasăC. Deschiderea cavităţii carioaseD. Înlăturarea denturii rămolite şi pigmentateE. Lărgirea cavităţii

330.C.M.Principiile generale de preparare a cavităţilor carioase a ţesuturilor dentare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. Exizia deplină a ţesuturilor alterateB. Atitudinea menagantă faţă de adamantină nealterată de carieC. Crearea punctelor de retenţieD. Atitudinea menagantă faţă de dentina nealterată de carieE. Lărgirea cavităţii carioase

331.C.M.Indicaţi consecutivitatea etapelor preparării cavităţilor carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. Deschderea cavităţii carioaseB. AnesteziaC. Formarea cavităţii D. Lărgirea cavităţiiE. Uscarea

332.C.S.Care din anestezii mai des sînt utilizate în stomatologie:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. Anestezia localăB. Anestezia generalăC. Anestezia prin inhalare

53

D. Anestezia aplicativăE. Aplicativă, infiltrativă, tronculară

333.C.S.Înlăturarea senzaţiei de frică la pacienţi are loc prin:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. Administrarea sedativelorB. Administrarea tranchilizantelor şi utilizarea analgeticilorC. Narcoza prin inhalareD. Narcoza intravenoasăE. Electroodontoanalgezie

334.C.S.Deschiderea cavităţii carioase are scop:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. Înlăturarea marginilor subminate de adamantina care nu au susţinere de dentinăB. Înlăturarea pereţilor suspendaţi ai smalţului şi dentineiC. Smalţul suspendat fără dentină afectată este păstrat la prelucrarea suprafeţei vestibulare a

dinţilor frontaliD. La prepararea cavităţilor de clasa II este înlăturată şi din ţesuturi intacteE. Este efectuată cu freze con invers şi formă de roată

335.C.M.Frezele utilizate pentru deschiderea cavităţilor carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. Freze roatăB. Freze con inversC. Freze sferice de dimensiuni mici şi mediiD. Freze fisuraleE. Pietre de carborund

336.C.M.Scopul urmărit în cadrul lărgirii cavităţii carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. Înlăturarea dentinei romolite şi pigmentateB. Prevenirea extinderii ulterioare a procesului patologicC. Escavarea dentinei nealterateD. Crearea condiţiilor favorabile pentru fixarea obturaţieiE. Crearea cavităţilor accesorii

337.C.M.Care instrumente sînt folosite la lărgirea cavităţii carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. ExcavatorulB. Freze diamantate şi extradureC. Pietre de carborundD. Freze sfericeE. Freze con invers

338.C.M.Frezajul întrerupt se indică în scopul:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. Evitarii înlăturării pereţilor suspendaţiB. Micşorarea dureriiC. Evitarii supraîncălzirii ţesuturilor dure D. Evitarea deschiderii camerei pulpareE. Micşorarea ondulării frezei

54

339.C.M.Cazurile cînd în cavitatea carioasă poate fi lăsată dentină ramolită sau pigmentată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. La caria superficialăB. La caria medie C. La caria profundăD. Pentru evitarea denudării şi traumării pulpeiE. Pentru evitarea pulpitei traumatice

340.C.S.Etapa finală la prepararea cavităţii carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 133)A. Deschiderea cavităţii carioaseB. Lărgirea cavităţii carioaseC. NecrotomiaD. Formarea cavităţii carioaseE. Prelucrarea medicamentoasă şi uscarea cavităţii carioase

341.C.S.Scopul formării cavităţii carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 134)A. Crearea condiţiilor favorabile pentru fixarea plombeiB. Pentru formarea cavităţii carioaseC. Pentru formarea fundului cavităţii carioaseD. Cu scopul formării unghiului între pereţi şi fundE. Cu scopul abraziunii şi netezirii smalţului

342.C.M.Principiile generale de preparare a cavităţilor carioase:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 132)A. Pereţii şi fundul cavităţii sînt sub un unghi dreptB. Marginile smalţului trebuie să fie drepte şi netedeC. Pereţii trebuie să fie paraleli unul faţă de altulD. Întrarea în cavitate trebuie şă fie largăE. Fundul cavităţii trebuie să fie drept şi neted

343.C.M.Forma cavităţilor de clasa I depinde de: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 134)A. Dintele care este preparat /premolar, molar, incisiv/B. Mai des este determinată de particularităţile depresiunilor naturale, în care se petrece distrucţia

ţesuturilor dentareC. Dimensiunile cavităţiiD. Profunzimea procesuluiE. De cantitatea dentinei rămolite şi pigmentate

344.C.M.Cavităţile formate de clasa I pot avea următoarele forme:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 134-135)A. CilindricăB. TriungiularăC. TetragonalăD. Formă de romb sau cruciformăE. Nici una din ele

55

345.C.S.În ce cazuri cavităţile carioase de clasa I la molari pot fi unite: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 135)A. La afectarea tuturor fisurilorB. În caz de cavitate carioasă pe faţa jugală a molarului (orificiul orb) şi în fisurile feţei

masticatoriiC. Prezenţa cavităţii carioase pe suprafeţele proximale şi în fisuriD. Prezenţa fisurilor pe suprafeţele proximaleE. Prezenţa cavităţilor pe o suprafaţă de contact şi în fisuri

346.C.S.Când cavitatea carioasă de clasa II este preparată în limitele suprafeţei de contact :(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 135)A. Localizarea cavităţii pe suprafaţa de contactB. Prezenţa unui spaţiu tremă diastemăC. Lipsa dintelui vecinD. La localizarea pe suprafeţele de jugale a molarilor şi premolarilorE. La localizarea pe suprafeţele aproximale a incisivilor, caninilor, premolarilor

347.C.M.Forma cavităţilor de clasa II în lipsa dintelui vecin:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 135)A. Toate enumerate mai josB. Formă de triunghi cu baza spre suprafaţa masticatorieC. Formă de triunghi cu baza spre coletD. Formă ovalăE. Formă dreptunghiulară

348.C.S.În cazul prezenţei dintelui vecin la cavitatea de clasa a II:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 135-136)A. Accesul prin suprafaţa de contactB. Accesul prin suprafaţa masticatorieC. Acces prin suprafaţa de contact cu scoaterea în regiunea coletuluiD. Tactica de aşteptare pînă cavitatea nu va progresa spre suprafaţa masticatorieE. Dacă în dintele vecin este obturaţie, se formează accesul din contul ei

349.C.S. Scopul creării ariei suplimentare în leziunile de clasa II:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 136)A. Favorizează stabilitatea procesuluiB. Pentru a asigura condiţii fiabile de fixare a plombeiC. Favorizează simplificarea lucruluiD. Previne rotaţia obturaţieiE. Micşorează presiunea verticală asupra obturaţiei

350.C.S.Aria suplimentară se formează în limitele:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 136)A. Smalţului la ¼ - 1/5 din suprafaţa masticatorieB. Dentinei la ¼ -1/5 din suprafaţa masticatorieC. Dentinei la1/2 din suprafaţa masticatorieD. Smalţului la ½ din suprafaţa masticatorieE. Smalţului şi dentinei la 1/3 din suprafaţa masticarorie

351.C.S.Cînd se formează o arie suplimentară comună în molari şi premolari:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 136)A. La caria cronică profundă

56

B. Când în procesul carios sunt antrenate feţele anterioară şi posterioară ale premolarilor şi molarilor

C. La afectarea suprafeţelor de contactD. La caria cronică medieE. La afectarea concomitentă a pereţilor anterior şi jugal

352.C.M.Dacă procesul a implicat suprafaţa de contact şi e lipsă de dintele vecin (cl.III):(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 136)A. Se formează cavitatea pe suprafaţa afectatăB. Se formează în formă triunghiularăC. Se formează cavitatea de bază şi accesorie pe suprafaţa oralăD. Se formează pe suprafaţa aproximală şi trece sub un unghi în cavitate pe suprafaţa oralăE. Se formează cavitatea de formă ovală

353.C.M.Forma cavităţilor de cl. IV:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 136-137)A. Este formată în formă de ovalB. Formarea cavităţii în formă de triunghi cu crearea unei suprafeţe adăugătoareC. Crearea unghiului drept între fundul cavităţii de bază şi cavitatea suplimentarăD. Suprafaţa suplimentară trebuie să fie mai mică de ¼ din suprafaţa palatinală (linguală) a

dinteluiE. Suprafaţa accesorie trebuie să ocupe pînă la ¼ din suprafaţa părţii bucale a dintelui

354.C.M.Aria suplimentară este formată pe marginea incizală (cl.IV)(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 137)A. În cazul lizării masive a unghiuluiB. În cazul lizării minime a unghiuluiC. În cazul marginii incizale abraziateD. În cazul marginiiincizale intacteE. Toate enumerate mai sus

355.C.S.Cavităţile de clasa a V se formează:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 137)A. TriunghiulareB. DreptunghiulareC. TrapezoidaleD. OvaleE. În formă de “coada rîndunicii”

356.C.S.Este important în caz de cavitate de clasa V ca fiecare perete să fie în raport cu fundul cavităţii:A. Sub un unghi obtuzB. Sub un unghi ascuţitC. Sub un unghi dreptD. Sub un unghi de 100 gradeE. Sub un unghi de 45 grade

357.C.S.Care cavităţi carioase sînt numite atipice:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 137)A. Pe suprafaţa masticatorieB. Pe suprafeţele aproximaleC. Ce nu corespund clasificării după Black

57

D. Cavităţile cervicaleE. Pe suprafaţa masticatorie ce confluiază cu suprafeţele aproximale

358.C.M.Evitarea maximă a durerii apare la utilizarea:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 138)A. Frezelor uzateB. Frezelor ascuţiteC. Este importantă prepararea cu muşcări sub formă de virgulă (întrerupte)D. Prepararea cu presiune E. Prepararea fără presiune

359.C.M.Micşorarea durerii poate fi obţinută:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 138)A. La prelucrarea medicamentoasă a cavităţii carioaseB. La răcirea cavităţii carioase, la preparareC. La utilizarea bormaşinei pneumaticeD. La prelucrarea cavităţilor cu antisepticeE. La utilizarea frezei sferice de dimensiuni mici şi ascuţite

360.C.M.Provenenţa cuvîntului “obturaţie” (plombă):(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 138)A. Provenenţă latinăB. Provenenţă rusăC. Provenenţă greacăD. De la cuvântul PlumbumE. De la cuvântul Plumbum, ce inseamnă “plumb”

361.C.S.Obturarea este:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 138)A. Înlocuirea breşei în ţesuturile dentare dure B. Restabilirea structurii anatomice a dinteluiC. Obliterarea cavităţii carioase cu redarea formei anatomiceD. Procedură de substituire a defectului şi restabilire a formei anatomice a dinteluiE. Tratament cu substituire a defectului şi restabilire a formei anatomice

362.C.S.Materialele de obturaţie se împart în :(E. Borovski – Stomatologia terapeutică- 1990, pag. 139)A. 5 grupeB. 4grupeC. 3 grupeD. 2 grupeE. 6 grupe

“Tratamentul pulpitelor” V. Musteaţă, A. Terehov

363.C.M. Manifestările clinice de inflamaţie a pulpei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Variate B. Condiţionate de starea generală C. De starea locală bucală

58

D. NevariateE. Necondiţionate de starea locală generală

364.C.S. Evoluţia clinică a pulpitelor acute echivalează cu: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. 25%B. 38%C. 45%D. 10%E. 50%

365. C.S.Evoluţia clinică a pulpitelor de forme cronice echivalează cu:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. 62%B. 40%C. 25%D. 38%E. 42%

366. C.M.În precizarea diagnosticului ale pulpitelor are rol important:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. InterogareaB. InspecţiaC. SondareaD. PercuţiaE. Mobilitatea dintelui

367.C.M. În precizarea diagnosticului pulpitelor au rol important:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Probile termice B. ElecroodontometriaC. RadiografiaD. Punga parodontalăE. Mobilitatea dintelui

368. C.M.Afecţiunile asociate care pot fi însoţite de iradiere a durerilor în dinţi şi maxilarii sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. NevralgieB. Nevrita a ramurlior II şi III ale nervului trigemenC. GangliolităD. AlveolitaE. Pericoronarită

369. C.M.Afecţinile asociate care pot fi însoţite de iradiere a durerilor în dinţi şi maxilare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A .GangliolităB. Plexalgie dentalăC. StenocardieD. HipotireozăF. Hipertireoză

370. C.M.Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Suprasolicitare funcţională

59

B. Traume ale dinteluiC. Casarea cavităţii carioase cu resturi alimentareD. HipotermieE. Surmenare

371.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Suprasolicitările emoţionaleB. Suprasolicitările nervoaseC. Intervenţiile chirurgicaleD. Boli de natură viroticăE. Boli de natură bacterială

372.C.M. Sursa de infectare a pulpei poate fi constituită de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Cavitatea carioasăB. NevralgieC. De fisuriD. De eroziuni ale smalţuluiE. Stenocardie

373.C.M.Sursa de infectare a pulpitei poate fi constituită de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Fracturi de adamantinăB. Defecte cuneiforme profundeC. Nevrită a ramurilor II şi III ale nervului trigemenD. Pungi parodontaleE. Hipotirioză

374. C.M.Sursa de infectare a pulpei poate fi constituită de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Plexalgie dentalăB. Focare de inflamaţie a oaselorC. Traume ale oaselor maxilareD. HipertireozăE. Gangliolită

375.C.M.Cercetarea cavităţii carioase cu sonda se face după înlăturarea:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Detritului alimentarB. Marginilor debordate ale adamantineiC. Dentinei ramoliteD. După uscarea cavităţiiE. Formarea cavităţii carioase

376.C.M. Pentru a stabili diagnosticul pulpitei se va ţine cont de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Sensibilitatea dureroasă a pulpei dentare la sondarea pereţilorB. Sondarea fundului cavităţii C. Sondarea într – un singur punct al fundului cavităţiiD. Pe toată suprafaţa funduluiE. În regiunea coletului dintelui

377. C.M.Percuţia verticală comparativă a dinţilor va permite să se determine prezenţa:

60

(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)A. Intoxicaţiei periodonţilui B. Inflamaţiilor active ale periodonţiluiC. Cavităţii carioaseD. Defectelor cuneiformeE. Pungilor parodontale

378. C.M.Pacienţii diferenţiază mai bine senzaţiile lor dacă se introduce în cavitatea bucală:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Apă rece B. Apă fierbinteC. EterD. Irigarea cu apă din seringăE. Etanol

379. C.M.Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric trebuie să ţinem cont de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Afecţiunile parodonţiuluiB. Afecţiunile sistemului nervos central C. Tulburările endocrineD. Vârsta pacientuluiE. Localizarea cavităţii carioase

380. C.S.La persoanele de vârstă tânără elecrosensibilitatea pulpei echivalează cu:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. 50-40 mAB. 2-6 mAC. 50-55 mAD. 20-30 mAE. 10-15 mA

381.C.S. La persoanele în vârsta de 61-70 ani electrosensibilitatea pulpei se echivalează cu:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. 40-50 mAB. 4-6 mAC. 50-55 mAD. 20-30 mAE. 10-15 mA

382.C.S.La persoanele în vârsta de 81-90 ani electrosensibilitatea pulpei acute se echivalează cu:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. 40-50 mAB. 4-6 mAC. 50-55 mAD. 20-30 mAE. 10-15 mA

383.C.S. În formele cronice de pulpită modificări în periodont se întâlnesc în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. 10% cazuriB. 80% cazuriC. 28% cazuriD. 7% cazuri

61

E. 1% cazuri

384.C.M. Modificările din periodont în formele cronice de pulpită sunt sub formă de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Dilatări ale fisurii periodontaleB. Resorbţie a ţesutului osos în regiunea apicală a rădăciniiC. Denticuli pulpari D. Focare de osteoporozăE. Granulom radicular

385.C.M. Pentru formele acute de pulpită sunt caracteristice următoarele simptome:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Durere spontanăB. Acţiunea excitanţilor mecanici, chimici, termici provoacă acces dureros îndelungatC. Înteţirea durerilor noapteaD. Dureri paroxistice în intervale indoloreE. Dureri la masticaţie

386. C.M.Declanşarea durerilor spontane în pulpita acută se explică prin mai multe motive:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Tulburări ale circulaţiei sanguineB. Excitarea terminaţiunilor nervoase de toxina bacterianăC. Excitarea terminaţiunilor nervoase de produse de dezintegrare a substanţei organice din dentină şi

pulpăD. Modificarea pH-ului în focarul de inflamaţie E. Modificări în compoziţia chimică a salivei

387.C.S. În caz de pulpită acută acţiunea excitanţilor mecanici, termici, chimici provoacă o durere:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. ÎndelungatăB. De scurtă duratăC. SâcâitoareD. ConstantăE. În timpul muşcării pe dinte

388.C.S. Pulpa intactă acceptă o temperatură de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. 6-100 CB. 20-300 CC. 30-400 CD. 50-600 CE. 90-1000 C

389.C.M.Durerile paroxistice cu intervale indolore sunt caracteristice pentru :(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Caria profundăB. Pulpita cronică gangrenoasă

62

C. Pulpita acutăD. Pulpita cronică acutizatăE. Parodontită acută apicală

390.C.M.Alternarea durerilor paroxistice cu intervale indolore în pulpita acută şi cronică acutizată ţine de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. Proprietatea organismului de a se adapta la acţiunea îndelungată a dureriiB. Proprietatea sistemului nervos de a se surmena C. De periodicitatea compresiunii receptorilor nervoşi în urma edemului pulpei D. Excitabilitatea pronunţată a receptorilor nervoşi E. Mobilitatea dinţilor

391. C.S.Hiperestezia zonelor Head în formele acute de pulpită se înregistrează în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)A. 40-45%B. 72-76%C. 65-67% D. 30-32%E. 81-84%

392. C.S.Pulpita acută de focar constituie:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Stadiul tardiv de inflamaţie a pulpei B. Stadiul de debut al inflamaţiei C. Stadiul de alterare a inflamaţiei D. Stadiul de proliferare a inflamaţiei E. Stadiul de inflamaţie cronică

393.C.S. Procesul inflamatoriu în pulpita acută de focar debutează în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Porţiunea coronară a pulpei B. Porţiunea radiculară a pulpeiC. În cornul pulpeiD. În porţiunea coronară şi radicularăE. În toată pulpa

394. C.S.Durata procesului inflamator în pulpita acută de focar nu depăşeşte:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. 3 nictemereB. 2 nictemereC. 1 nictemereD. 4 nictemereE. 12 ore

395. C.S.Bolnavul în caz de pulpită acută de focar acuză dureri la :(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Excitanţi termici B. Eexcitanţi chimici

63

C. Excitanţi mecaniciD. Numai la termici şi mecaniciE. La orice fel de excitanţi

396.C.S. Durata acceselor dolore în pulpita acută de focar este:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. 10-15 min.B. 10-30 min.C. 1-2 oreD. 40-45 minE. 5-10 min

397.C.S. Perioada indoloră în pulpita acută de focar ţine:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Câteva ore B. O zi C. Un nictemerD. 10-15 minE. Câteva zile

398.C.S. Durerile în pulpita aută de focar pot să iradieze în :(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Regiunea gâtuluiB. În maxilarul opus C. În dinţii veciniD. Nu iradiazăE. În ureche

399. C.S.Durerile în pulpita de focar sunt mai pronunţate:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Dimineaţa B. În timpul zileiC. NoapteaD. Tot timpulE. Seara

400.C.M. La examinarea cavităţii carioase în pulpita acută de focar se poate depistă:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Dentină ramolităB. Dentină durăC. Resturi alimentareD. Rămăşiţe de obturaţieE. Încrustaţie

401.C.S. Sondarea la pulpită acută de focar este doloră în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Cavitatea carioasăB. Fundul cavităţii carioaseC. Într-un singur punct al cavităţii

64

D. Regiunea joncţiunii smalţ-dentină E. Regiunea coletului

402.C.S. Excitanţii termici în pulpita acută de focar produc durere care:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Nu trece odată cu înlăturarea excitantuluiB. Trece imediat cu înlăturarea lui C. Nu produce durereD. Iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen E. Durează 30-40 min

403.C.S.Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita acută de focar este redusă la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. 10-20 mAB. 20-30 mAC. 35-40 mAD. 40-45 mAE. 45-50 mA

404. C.M.Examenul radiologic în caz de pulpita de focar este indicat pentru a determina:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Localizarea cavităţii carioase B. Pungă parodontalăC. Focarul de inflamaţie în ţesuturile periapicaleD. Coroniţă artificială E. Fractura instrumentului

405.C.M. Pulpita acută de focar se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Caria profundă B. Pulpită acută difuzăC. Pulpita cronică fibroasăD. Paradontita acută apicalăE. Papilită

406. C.M.Pulpita acută de focar se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)A. Parodontitele cronice apicle B. NevralgieC. Pulpita cronică fibroasăD. Plexalgie dentalăE. Inflamaţia papilelor

407.C.M. În pulpita acută difuză procesul inflamatoriu se extinde în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)A. Pulpa coronarăB. În periodonţiuC. În plica treătoareD. Pulpa radicularăE. În gingie

65

408.C.S.Intervalele indolore în pulpita acută difuză durează:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)A. 10-20 minB. 30-40 minC. 5-15 minD. 40-50 minE. o oră

409.C.M. Pentru pulpita acută difuză e caracteristică durerea:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)A. Nocturnă persistentă B. Îndelungată de la excitanţiC. În timpul zileiD. Persistenţa durerii localizate E. Durerea iradiază

410. C.M.Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor superiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)A. Regiunea temporalăB. SupraorbitalăC. În regiunea mandibularăD. În dinţii arcadei inferioareE În reginea cervicală 411.C.M. Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)A. Regiunea occipitalăB. UrecheC. Regiunea submandibularăD. TemporalăE. În dinţii maxilarului superior

412.C.S. Sondarea în pulpita acută difuză este dureroasă:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)A. Pe pereţii cavităţii pulpareB. Pe toată suprafaţă funduluiC. Într-un punct pe fundul cavităţiiD. Pe pereţii şi fundul cavităţiiE. E indoloră

413.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita acută difuză este de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)A. 2 – 6 mAB. 10 – 12 mAC. 15 – 25 mAD. 30 – 60 mAE. 100 – 200 mA

414.C.M. Pulpita acută difuză se va diferenţia de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

66

A. Pulpita acută de focar B. Caria profundăC. Pulpita cronică acutizatăD. AlveolităE. Defecte cuneiforme

415.C.M. Pulpita acută difuză se va diferenţia de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)A. Parodontită acută apicalăB. Parodontită cronică apicală acutizatăC. Nevralgiile nervului trigemenD. SinusităE. Caria medie

416.C.M. Pentru formele cronice de pulpită sunt caracteristice dureri:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)A. Trenante în timpul alimentaţiei B. De la aer rece C. La trecere dintr-un local cald la receD. În dintele cariat în timpul alimentaţieiE. Nocturne

417.C.M. Bolnavul cu pulpită fibroasă cronică acuză dureri de la diferiţi excitanţi:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. TermiciB. MecaniciC. ChimiciD. FiziciE. Atingerea de dinte

418. C.S.Durerile reflexe în pulpita fibroasă cronică apar cu întârziere de la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Eter B. Etanol C. Apă receD. Apă caldă E. Dulce

419.C.S. Sondarea pulpei în pulpita cronică fibroasă este:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Indoloră B. SensibilăC. Puţin dolorăD. Doloră E. Slab doloră

420.C.S. Indicii electroexcitabilitaţii în pulpita fibroasă cronică pot fi în limitele:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. 10 mAB. 20 mAC. 30 mAD. 45 mAE. 60% mA

67

421.C.S. În pulpita fibroasă cronică , radiologic se poate constata o dilatare a fantei periodontale în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. 15%B. 30%C. 38%D. 40%E. 50%

422. C.M.Pulpita fibroasă cronică va fi diferenţiată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Caria profundă B. Pulpita acută de focarC. Nevralgiile nervului trigemenD. SinusităE. Pulpita cronică gangrenoasă

423.C.M.Bolnavul cu pulpita gangrenoasă cronică acuză dureri la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. FierbinteB. ReceC. CaldD. Scimbarea temperaturii aerului E. Presiune pe dinte

424.C.M. Examenul în pulpita cronică fibroasă relevă o cavitate carioasă:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. ProfundăB. MedieC. SuperficialăD. Cu rămăşiţe de obturaţie E. Sub o coronită artificială

425.C.M. În stadiul incipient al pulpitei cronice gangrenoase se relevă:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Dureri pulpareB. Sângerarea pulpei C. Dureri pe pereţii cavităţii carioaseD. Dureri pe fundul cavităţii E. Dureri în regiunea coletului

426.C.S. În caz de evoluţie trenantă a pulpitei gangrenoase sondarea poate fi:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Indoloră B. Doloră în orificiul canaluluiC. Sensibilă pe fundul cavităţiiD. Doloră pe pereţii cavităţiiE. Doloră în regiunea coletului

427. C.S.Durerile de la excitanţii termici în caz de pulpită gangrenoasă trece:

68

(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Imediat B. Peste 10 min C. Treptat D. Peste 20 min E. Peste 30 min

428.C.M. În pulpita gangrenoasă pot fi schimbări în periodonţiu sub formă de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)A. Rezorbţie a peretelui alveolar B. Rezorbţie a cimentului rădăcinii dentareC. Dilatări ale fantei periodontaleD. Focar de osteoporoză în regiunea apicalăE. Focar de osteoliză în regiunea apicală

429.C.S. Elecroexcitabilitatea pulpei în pulpita gangrenoasă cronică este de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. 10-15 mAB. 15-20 mAC. 20-30 mAD. 30-45 mAE. 50-80 mA

430.C.M. Pulpita gangrenoasă cronică se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Caria profundăB. Pulpita acută de focar C. Pulpita fibroasă cronică D. Defectul cuneiformE. Parodontita apicală cronică

431.C.M. Bolnavul cu pulpita hipertrofică cronică prezintă următoarele acuze:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Dureri sâcâitoare de la excitanţi B. Excrescenţe în dinteC. Sângerări din dinte D. Dureri la presiune pe dinteE. Dureri în timpul masticaţiei

432.C.S. Examenul în pulpita hipertrofică cronică relevă o cavitate carioasă cu:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Rămăşiţe de obturaţieB. Dentină ramolităC. Resturi alimentareD. Ţesut proliferativE. Dentină dură de culoare brună

433. C.M.Pulpita hipertrofică cronică se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Pulpita acută difuză

69

B. Pulpita gangrenoasă cronicăC. Proliferarea papilei gingivaleD. Proliferarea ţesutului de granulaţie din periodonţiuE. Pulpita acută de focar

434.C.M. Pentru pulpita cronică exacerbată e caracteristică durerea:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. ParoxisticăB. Vie îndelungatăC. SpontanăD. Cu iradiere în ramurile nervului trigemenE. Sâcâitoare

435.C.S. Sondarea pulpei în pulpita cronică hipertrofică este:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Indoloră B. DolorăC. SensibilăD. Puţin dolorăE. Slab doloră

436.C.S. Electroexcitabilitatea pulpei în pulpita cronică hipertrofică este scăzută în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. 80 mAB. 20 mAC. 30 mAD. 45 mAE. 50 mA

437.C.M.Radiologic în pulpita cronică exacerbată se vizualizează:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Fanta periodontală dilatată B. Pungă osoasăC. Osteoporoză în regiunea apicalăD. Osteoliză în regiunea apicală a rădăciniiE. Zone de destrucţie a ţesutului osos

438.C.M. Acutizarea pulpitei cronice exacerbate se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Pulpita acută de focar B. Pulpita difuză acută C. Periodontită acută apicalăD. Periodontită cronică exacerbatăE. Caria profundă

439.C.M. În procesul de tratament al pulpitei sarcinile sânt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 181)A. Restabilirea focarului demineralizatB. Lichidarea focarului de inflamaţie în pulpă şi atenuarea dureriiC. Stimularea proceselor reparative şi de dentinogeneză

70

D. Prevenirea peridontitei E. Restabilirea a formei şi funcţiei dintelui

440. C.S.Esenţa metodei biologice de tratare a pulpitei constă în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 184)A. Păstrarea parţială vitalităţii pulpei B. Amputaţia devitală C. Extirpaţia vitală D. Extirpaţia devitalăE. Păstrarea totală a vitalităţii pulpei

441. C.M.Metoda biologică este indicată în caz de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. Pulpită fibroasă cronicăB. Pulpită acută difuzăC. Pulpită acută de focarD. Pulpită hipertrofică cronicăE. Denudare accidentală a pulpei

442.C.S. Pe cât timp se aplică pansamentul din I şedinţă în cazul coafajului indirect a inflamaţiei pulpare: (Prelegeri)A. 8 zileB. 3 zile C. 2 zile D. 1 ziE. 6 ore

443.C.S. Ce preparat se utilizează pentru coafajul indirect într-un singur timp in inflamaţia pulpară: (Prelegeri)A. Ciment FoncoB. CitronellolC. TimozinD. CalxilE. Cyanodent

444. C.S.Cât timp se menţine pansamentul din a doua şedinţă la un coafaj indirect într-o inflamaţie pulpară:(Prelegeri)A. 1-2 zileB. 3-5 zile C. 20-30 zileD. 14-15 zile E. 7-10 zile

445.C.S. Căt timp se menţine pansamentul din prima şedinţă la un coafaj direct în inflamaţia a pulpei dentare:(Prelegeri)A. 6 ore B. 2 zile C. 1 ziD. 10-14 zileE. 7-10 zile

71

446. C.S.Cât timp se recomandă menţinerea obturaţiei provizorii după o amputaţie vitală:(Prelegeri)A. 20-30 zileB. 15-20 zileC. 7-10 zile D. 48 ore E. 27 ore

447. C.S.Cât timp trebuie menţinut pansamentul în inflamaţia pulpară în coafajul indirect într-un timp conform sistemei clasice de tratament:(Prelegeri)A. 7-10 zileB. 1-3 zileC. 14-15 zileD. 3-5 zileE. 5-9 zile

448.C.S. Într-o inflamaţie pulpară pansamentul din şedinţa a doua de coafaj direct se menţine:(Prelegeri)A. 6 luniB. 10-14 zileC. 20-30 zileD. 7-10 zileE. 2 zile

449.C.S. Monitorizarea după un coafaj direct într-o inflamaţie pulpară durează:(Prelegeri)A. 2 ½ aniB. 6 luniC. 5 aniD. 1anE. 2 ani

450. C.M.Ce preparate se folosesc pentru coafajul indirect în inflamaţia pulpară:(Prelegeri)A. DycalB. Biocalex 3C. VitapulpD. HydrexE. Pulpol

451.C.M. În ce afecţiuni se indică amputaţia vitală:(Prelegeri. Pag.183)A. Pulpita acută de focar B. Pulpita acută difuzăC. Pulpita fibroasă cronică D. Denudare accidentală a pulpei E. Pulpită hipertrofică cronică

452.C.M. Când este indicată amputaţia vitală:

72

(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. La monoradiculariB. La pluriradiculariC. Numai la copii şi tineriD. Până la 25-30 de ani E. Imposibilitatea aplicării coafajului direct

453.C.M. La ce dinţi este posibilă amputaţia vitală:(Prelegeri)A. Frontalii superiori B. Frontalii inferiori C. Molarii superiori D. Molarii inferioriE. Premolarii inferiori

454.C.S. Care sunt dezavantajele amputaţiei vitale:(Prelegeri. pag.182)A. Asepsia riguroasă B. Control îndelungat în timpC. Poate fi continuată cu o metodă de extirpare totală a pulpeiD. Procent redus de reuşităE. Necesită insensibilizarea pulpei prin anestezie

455.C.M. Şansele de reuşită ale amputaţiei vitale sunt minime în:(Prelegeri)A. DiabetB. VasculopatiiC. Respiraţia orală D. Deglutiţia infantilă E. Discrini

456.C.M. Avantajele amputaţiei vitale sunt:(Prelegeri. pag. 182)A. Caracterul biologicB. Conservarea vie a pulpei radiculare C. Dezvoltarea rădăcinii dinţilor imaturi D. Asigură terminarea erupţiei dintelui E. Posibilitatea extirpaţiei ulterioare complete a pulpei în caz de eşec

457.C.M. Indicaţiile extirpării vitale sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Pulpita acută de focarB. Pulpita acută difuzăC. Parodontita apicală granuloasă cronicăD. Pulpita cronică fibroasăE. Parodontita apicală acută

458.C.M. Indicaţiile extirpării vitale sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Pulpita gangrenoasă cronicăB. Parodontita apicală granulomatoasă cronicăC. Pulpita hipertrofică cronicăD. Parodontita cronică în acutizareE. Parodontita acută marginală

73

459.C.M. Contraindicaţiile extirpării vitale sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Sarcina în luna a 8-aB. Sarcina în luna a 4-aC. Sarcina în luna a 2-aD. EpilepsiaE. Sarcina în luna a 6-a

460. C.M.Avantajele extirpării vitale sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Tratament complet într-o singură şedinţăB. Condiţii optime de vindecare a bontului pulpar apicalC. Eşalonarea tratamentului de canal în mai multe şedinţeD. Lipsa dificultăţii tehnice comparativ cu alte metodeE. Scurtarea timpului de lucru

461. C.M.Care sunt avantajele extirpării vitale:(Prelegeri)A. Excizia pulpei în mai multe şedinţeB. Risc redus de infectare a canalului comparativ cu extirparea devitalăC. Se poate aplica în orice formă de inflamaţie pulparăD. Previne infectarea paradonţiului apicalE. Se poate aplica numai în pulpitele acute

462.C.M. În ce situaţii se îndică extirparea vitală:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Nevralgiile esenţiale de trigemenB. Nevralgiile de trigemen provocate de denticuliC. Abraziunea patologică accentuatăD. Scop protetic pentru coroane de inveliş metalicE. Hiperestezia dentinară care nu cedează la tratamentul obişnuit

463.C.M. Principiile extirpării vitale sunt: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 195) A. Respectarea asepsieiB. Posibilitatea respectării asepsiei fără consecinţe neplăcuteC. Necesită trepanarea apexuluiD. Contraindicate asepticele causticeE. Posibilitatea obturării canalului în aceeaşi şedinţă

464.C.M.Specificaţi contraindicaţiile extirpării vitale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Crize comiţialeB. Afecţiuni cardiaceC. Sensibilitatea la anesteticeD. TrismusE. Constricţie de mandibulă

465. C.M.Care sunt avantajele extirppării vitale:(Prelegeri)A. NedureroasăB. Folosirea substanţelor devitalizante cu acţiune necontrolată în profunzime din cauza păstrării unui

bont pulpar apical

74

C. Bontul pulpar apical permite folosirea unor substanţe antiseptice cu acţiune necontrolată în profunzime

D. Aplicarea în orice formă de inflamaţie pulparăE. Asigurarea vindecării optime a bontului pulpar apical

466.C.S. Care este tipul de cicatrizare a bontului pulpar apical după extirparea vitală:(Prelegeri)A. Dentinoidă B. CalcaroasăC. FibroasăD. CementoidăE. Toate de mai sus

467. C.M.Acele extractoare de nerv de grosime medie se recomandă la:(Prelegeri)A. Incisivii centrali superioriB. Premolarii inferioriC. Canalul vestibular al premolarilor superioriD. Canalul palatinal al premolarolor superioriE. Canalele meziale ale molarilor inferiori

468. C.M.Acele extractoare de nerv groase se recomandă la:(Prelegeri)A. Incisivii centrali superioriB. CaniniC. Premolarii inferioriD. Canalul palatinalal molarilor superioriE. Canalul distal al molarilor inferiori

469.C.S. Calibrul minimal al unui ac extractor de nerv este:(Prelegeri)A. 0,15 mmB. 0,25 mmC. 0,30 mmD. 0,35 mmE. 0,06 mm

470.C.S. Numărul spinilor părţii active a unui ac extractor de nerv este de:(Prelegeri)A. 42B. 46C. 48D. 52E. 54

471. C.M.Acele extractoare de nerv cu calibru fin se recomandă la: (Prelegeri)A. Canalele vestibulare ale molarilor superioriB. Canalele meziale ale molarilor inferioriC. Canalele vestibulare ale primilor premolari superiori

75

D. Incisivii laterali superiori E. Incisivii inferiori

472.C.M. Indicaţiile acelor extractoare de nerv extra-extra fine sunt:(Prelegeri)A. Canalul meziovestibular al molarului de 6 ani superiorB. Incisivii laterali inferioriC. Incisivii laterali superioriD. Canalul vestibular al primului premolar superiorE. Canalul meziovestibular al molarului de 12 ani inferior

473. C.S.Ce substanţe necrozante se indică la insensibilizarea chimică a pulpei dentare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. Acid fenic B. TrioximetilinC. ArsenicD. TricrezolformalinăE. Clorhexidină

474.C.S. Ce anestezice de contact se utilizează în pastele arsenicale: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. DicainăB. ProcainăC. LidocainăD. CocainăE. Pantocaină

475.C.M. Componentele fibrelor arsenicale sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. TimolulB. PigmentulC. Anhidrida arsenioasăD. CearaE. Fibrele de celuloză

476.C.M. Care este compoziţia pastei arsenicale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. Cocaina B. TimolC. CarboximetilcelulozaD. CearaE. Trioxid de arsen

477.C.M. Care este compoziţia granulelor arsenicale:(Prelegeri. pag. 188)A. TimolB. PigmentC. CearăD. Anhidrida arsenicalăE. Dicaină

76

478. C.M.Care este compoziţia unei paste arsenicale:(Prelegeri. pag.188)A. Trioxid de arsenB. CocainăC. TimolD. PigmentE. Fibre de celuloză

479. C.M.Amputaţia devitală se indică la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Dinţii ce nu au viaţă lungă pe arcadăB. Dinţii ectopiciC. Dinţii incluşiD. Canale inabordabile unui tratament e4ndodontic corectE. Contraindicaţii generale de conservare a pulpei vii

480.C.M. Care sunt indicaţiile amputaţiei devitale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Molarii de minte superioriB. Molarii de minte inferioriC. Ceilalţi dinţi permanenţiD. Dinţii temporariE. Dinţii din focare de fractură

481.C.M. Care sunt indicaţiile amputaţiei devitale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Molarii inferiori ai bătrînilor B. Molarii superiori ai bătrânilorC. Dinţii parodontici mobili superiori D. Dinţii parodontici mobili inferiori E. Fracturile coronoradiculare

482.C.M. Care sunt dezavantajele extirpării devitale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Complicaţii inflamatorii acute ale parodonţiului apical B. Complicaţii inflamatorii acute ale parodonţiului de înveliş C. Vindecare tardivă a bontului apical D. Necesitatea multor şedinţe de tratament antiseptic pentru evitarea complicaţiilor inflamatorii

cronice apicale E. Complicarea de regulă cu o parodontită apicală cronică

483.C.M. Care sunt contraindicţiile extirpării devitale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Cariile profunde cu evoluţie subgingivalăB. Pulpitele cronice gangrenoaseC. Molarii de minte inferiori la tineri D. Molarii de minte inferiori peste vârsta de 45 ani E. Extirparea în scop protetic

484. C.M.La ce distanţă faţă de apex trebuie să ajungă obturaţia de canal după extirparea vitală:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)

77

A. 2.5 mmB. 2 mmC. 1.5 mmD. 1 mmE. 0.5 mm

485.C.M. Ce calităţi trebuie să întrunească un material de obturaţie de canal:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)A. BacteriostaticB. Bactericid C. Sterilizabil D. Să nu coloreze ţesuturile dure dentare E. Histofil

486.C.M. Ce tipuri de paste care se întăresc în canal sunt folosite la obturarea canalelor radiculare:(Prelegeri)A. Preparatele pe bază de hidroxid de calciu (Apexid)B. Preparatele pe baza de oxid de calciu C. Conuri de gutapercă D. Pastă din IodoformE. Ciment fosfatic

487.C.M. Avantajele pastelor de eugenat de zinc folosite în obturaţia de canal sunt:(Prelegeri)A. Proprietăţi fizico – chimice satisfăcătoare B. Aderenţa superioară cimentului fosfat de zinc C. Preţul de cost redus D. Timpul de priză convenabil E. Radioopacitatea maximă

“Structura pulpei dentare”

488. C.S.Prin intermediul cărei substanţe se desfăşoară metabolismul pulpar:(Prelegeri)A. În vasele sanguine B. În celulele pulpare C. În substanţă fundamentalăD. În fibrele de colagen E. În stratul periferic al pulpei

489.C.M. În ce stare dinamică se află substanţa fundametală a pulpei dentare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 157)A. Vacuolizare B. PolimerizareC. MineralizareD. PetrificareE. Depolimerizare

490.C.M. De ce depinde gradul de polimerizare a substanţei fundamentare a pulpei:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. De vîrstă B. De activitatea funcţională C. De starea patologică

78

D. De gradul de afectare a pulpei radiculareE. De starea generală a organismului

491.C.M. De ce depinde depolimerizaţia substanţei fundamentale pulpari:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. De streptocociB. De enzimele proteolitice C. De starea generală D. De vârsta pacientului E. De inflamaţia pulpei

492.C.S. De ce depinde vitalitatea pulpei:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. De funcţia metabolică a substanţei fundamentale B. De vârsta pacientului C. De forma pulpiteiD. De localizarea cavităţii carioase E. De prezenţa depunerelor dentare

493. C.M.Ce fibre conţine pulpa dentară:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. ColageneB. ReticulareC. ElasticeD. ArgirofileE. Odontoblaste

494. C.M.Tipurile de orientare a fibrelor pulpare sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. DifuzB. FoscicularC. HaoticeD. VerticalE. Tangenţial

495.C.M. Straturile celulare ale pulpei dentare sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. Central B. SubodontoblasticC. InterstiţiarD. Periferic (Odontoblastic)E. Superficial

496.C.M. Ce conţine citoplasma odontoblaştilor:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. Organite celulareB. Ribozomi C. PolizomiD. Mitocondrii E. Nucleu

497. C.M.Funcţiile odontoblaştilor sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. Formarea substanţei fundamentale

79

B. Formarea fibrelor argirofire C. Formarea fibrelor colagene D. Formarea fibrelor clastice E. Formareae fibrelor reticulare

498.C.S. Ce conţine stratul subodontoblastic:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)A. PulpociteB. Osteocite C. HesteociteD. Fibroblaşti E. Plasmocite

499.C.M. Componenţa stratului central al pulpei:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Fibroblaste B. HisteociteC. PulpociteD. OsteociteE. Monocite

500.C.M. Componenţa stratului central al pulpei:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Histeocite B. Celule plasmatice C. LimfociteD. Fibre argirofile E. Pulpocite

501.C.S. Dimensiunile fibroblastelor variază între:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. 9-15 µmB. 3-5 µmC. 7-8 µmD. 16-18 µmE. 20-25 µm

502.C.M. Ce conţine citoplasma odontoblaştilor:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Mitocondrii B. Ribozomi C. Fibrile D. Fibre colagenE. Fibre reticulare

503.C.M. Ce funcţie îndeplinesc fibroblaştii:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Formarea substanţei fundamentale B. Formarea fibrelor colagene C. De apărare D. Plastică

80

E. Trofică

504.C.S. Ce formă au histocitele:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. NeregulatăB. OvalăC. PoligonalăD. StelarăE. Sferică

505.C.S. Forma plasmocitelor este:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Sferică sau ovalăB. Poligonală sau ovală C. Sferică sau poligonalăD. Stelară E. Sferoidă

506.C.S. Dimensiunile plasmocitelor variază între:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. 5-7 µmB. 10-25 µmC. 9-13 µmD. 15-18 µmE. 20-23 µm

507.C.S. Ce formă are nucleul plasmocitelor:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Ovală sau sferoidă B. Sferică sau ovalăC. Ovală sau oblongatăD. Poligonală sau sfenoidă E. Stelară

508. C.M.Funcţia plasmocitelor constă în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Realizarea sintezei globulinelorB. Realizarea sintezei anticorpilorC. Formarea substanţei fundamentaleD. Formarea fibrelor colageneE. Formarea fibrelor elastice

509.C.S. Ce formă au granulocitele neutrofile şi bazofile:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Sferoidă sau ovalăB. Ovală sau oblogată C. Poligonală sau sfericăD. StelarăE. Sferoidă

510.C.M. Ce conţine citoplasma granulocitelor :

81

(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. MitocondriiB. RibozomiC. Complex GolgiD. Reticul celulareE. Fibrile reticulare

511.C.S. Ce conţin citoplasma granulocitelor:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 159)A. Reţea citoplasmaticăB. OsteociteC. HesteociteD. Limfocite E. Granulocite

512.C.M. Ce conţine citoplasma limfocitelor:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 160)A. MitocondriiB. LizozomiC. Vezicule pinocitoaseD. RibozomiE. Elemente reţelei citoplasmatice

513.C.M. Funcţiile pulpei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 162)A. TroficaB. De barieră de protecţie C. PlasticăD. De repartiţie a presiunii mestecatoriiE. De formare a ţesutului osos alveolar

514.C.M. Modificările morfologice a pulpei în raport de vârstă sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 163)A. Vacuolizarea odontoblaştilorB. Distrofia reticulară a pulpeiC. Pietrificarea pulpeiD. Acantoliză pulparăE. Degradaţie balonantă

515.C.M. Apariţia inflamaţiei pulpare este influenţată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 164)A. Factorii de protecţie a organismuluiB. Factorii de protecţie a pulpeiC. De durată acţiunii excitantului D. De localizarea cavităţii carioaseE. De microflora cavităţii carioase

516.C.M. Căile de pătrundere a microbilor în pulpă:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 164)A. Cavitatea carioasă a dintelui B. Canaliculele dentinale

82

C. Retrograd D. Punga parodontalăE. Prin smalţ

517. C.M.Cauzele inflamaţiei pulpare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 169)A. Traumă mecanicăB. Microorganismele şi toxinele lor C. Factorii chimiciD. Prezenţa canditelorE. Aplicarea obturaţiei de bază

518.C.M. Semnele caracteristice inflamaţiei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 165)A. AlterareaB. HipertrofiaC. ExudareaD. Tulburări metaboliceE. Proliferarea

519. C.M.Acutizarea pulpitei cronice se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)A. Periodontita acută apicalăB. Periodontita în exacerbareC. De caria profundăD. De alveolităE. De glosalgie

520. C.M.Contraindicaţiile la aplicarea metodei biologice în tratarea pulpitei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. Vârsta de peste 40 aniB. Boala hipertensivă C. AterosclerozăD. La bolnavi cu candidozăE. La copii cu glasolgie

521.C.M. Contraindicaţiile la aplicarea metodei biologice în tratarea pulpitei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. AlveolităB. DiabetC. AvitaminozăD. ParodontităE. Parodontoză

522.C.M. Contraidicaţiile la aplicarea metodei biologice în tratarea pulpitei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. Modificări radiologice periapicaleB. Utilizat cu scop protetic C. Excitabilitatea pulpei –2-6 maD. Reducerea electroexcitabilităţii pulpei peste 25 ma

83

E. Cavitatea carioasă la colet

523.C.M. Amputaţia vitală a pulpei este indicată în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Tratarea pulpitei la dinţii pluriradiculari în caz de denudare accidentală a pullpei B. Pulpită acută de focar C. Pulpită acută difuză D. Pulpită hipertrofică E. Carie profundă

524. C.M.Amputarea vitală a pulpei este indicată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Pulptă hipertroficăB. Pulpită gangrenoasă C. Pulpită fibroasă cronicăD. Electroexcitabilitatea pulpei sub 40 maE. Pulpită acută difuză

525. C.M.Amputaţia vitală a pulpei este contraindicată:(Prelegeri. pag. 183)A. La dinţii monoradiculari B. Boala hipertensivă C. Diabet zaharatD. Avitaminoza E. Pulpită acită de focar

526.C.M. Amputarea vitală a pulpei este contraindicată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. Pulpită acută de focar B. Caria profundă C. ParodontităD. Dinţi pluriradiculariE. Pulpita fibroasă cronică

527.C.M. Extirparea vitală a pulpei este indicată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 195)A. Pulpita acută de focar B. Pulpita acută difuză C. Pulpita cronică fibroasăD. Periodontita apicalăE. Periodontita marginală

528.C.M. Extirparea vitală a pulpei este indicată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 195)A. Pulpita cronică hipertrofică B. Pulpita cronică gangrenoasăC. Denudarea accidentală a pulpeiD. Cînd electroexcitabilitatea este sub 100 maE. Parodontita marginală

84

529.C.M. Metoda de extirpare vitală este contraindicată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. Nesuportarea individuală a anesteticelorB. În stări somatice generalizate C. Pulpita acută de focarD. La vârsta de până la 20 aniE. Parodontite

530. C.M.Metoda de extirpaţie a devitală este indicată în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. Pulpita acută de focar B. Pulpita cronică fibroasă C. Pulpita cronică hipertroficăD. Pulpita cronică gangrenoasă E. Pulpita acută difuză

531.C.M. Metoda de extirpare devitală este contraindicată:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)A. Impermeabilitatea absolută a canalelor radiculareB. La bolnavi cu infarct al miocardului C. Stări nevrotice grave D. Pulpita de focar E. Pulpita gangrenoasă

532.C.M. Premedicaţia pacientului în caz de pulpită, are scopul:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 183)A. De a obţine stabilizarea funcţiilor sistemului nervos centralB. Înlăturarea condiţiilor de reacţie neadecvată a pacientuluiC. De a trata pulpita la prima şedinţăD. De a extirpa pulpa E. De a aplica un pansament provizoriu

533. C.S.Preparatele medicamentoase utilizate în tratarea pulpitei prin metoda biologică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 185)A. Pastă de zinc – eugenatB. Pastă cu timolC. Pastă cu fenolD. Pastă cu azotat de argintE. Pastă zinc fosoate

534.C.M. Preparatele medicamentoase utilizate în tratarea pulpei prin metoda biologică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 185)A. Preparate de hidroxid de CaB. AntibioticeC. GlucocorticoideD. EnzimeE. Pastă cu fenol

535.C.M. Preparate utilizate în tratarea pulpitelor prin metoda biologică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 185)

85

A. Preparate antimicrobieneB. SulfanilamideC. NitrofuraniiD. Pastă cu timolE. Pastă cu fenol

536.C.M. Preparate utilizate în tratarea pulpitelor prin metoda biologică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 185)A. GlucozoaminoglucaneleB. Preparatele colagenuluiC. BiosubstrateD. Paste zinc fosfate E. Paste foredent

537.C.M. Criteriile clinice a tratamentului eficient prin metoda biologică sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 186)A. Lipsa durerilorB. Excitabilitatea pulpei 2-6 mAC. Lipsa modificărilor radiologice a periodonţiului – în termenD. Dureri de la excitanţi termici E. Dureri la percuţie

538.C.M. Timpul de acţiune a pastei arsenicale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 189)A. 10-12 oreB. 15-20 oreC. 30-35 oreD. 24 oreE. 48 ore

539.C.S. Timpul de acţiune a pastei devitalizante cu efect lent: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 189)A. 5-6 zileB. 15-18 zileC. 20-25 zileD. 30-40 zileE. 7-10 zile

540.C.M.De ce depinde stabilirea diagnosticului corect în caz de pulpită:(Prelegeri)A. De anamneza boliiB. Evoluţia bolii curenteC. De vîrstăD. De prezenţa bolilor generaleE. De dinamica evoluţiei tratamentului anterior

541.C.M. Erorile şi complicaţiile comise la tratarea pulpitei prin metoda amputării vitale:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)A. Anesteziere deficilăB. Înlăturarea incorectă a tavanului camerii pulpare

86

C. HemoragieD. Dozarea incorectă a pastei arsenicaleE. Fracturarea instrumentului eudodontic

543.C.M. Erori şi complicaţii omise la tratarea pulpitei prin metoda devitală:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)A. Necroza gingiei adiacenteB. Necroza osului alveolarC. Aplicarea pastei devitale în cavitatea deschisă insuficientD. Anesteziere deficilăE. Răspîndirea mai departe a procesului carios

544.C.M. Erori şi complicaţii comise la tratarea pulpitei prin metode de extirpare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)A. Dureri la extirpareB. Fracturarea acului de extirpareC. Acutizarea paradontiteiD. Apariţiea nevralgieiE. Acutizarea sinusitei

545. C.M.Erori şi complicaţii la tratarea pulpitei prin metoda de extirpare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)A. Extirparea incomplectă a pulpeiB. Traumatizarea-iritarea periodonţiuluiC. Traumarea ţesuturilor moiD. Perforarea canalului radicularE. Necroza osului alveolar

546. C.S.Erori şi complicaţii la tratarea pulpitei prin metoda de extirpare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 196)A. Hemoragie de canalB. Impingerea pulpei infectate în periodonţiuC. Perforarea peretelui canalului radicularD. Perforarea fundului camerii pulpareE. Acutizarea paradontitei

547.C.M. Erori şi complicaţii care apar după obturarea canalului în caz de pulpite:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 197)A. Dureri la percuţieB. Dureri la masticaţieC. Fractura instrumentului endodonticD. Perforarea trifurcaţieiE. Fractura frezei

548. C.M.Erori şi complicaţii ce apar după obturarea canalului radicular în caz de pulpită:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 198)A. Obturare incompletă a canalului radicularB. Obturare cu depăşireC. Dureri la extirpare

87

D. Acutizarea stării generaleE. Traumarea ţesuturilor

549.C.M. Erori şi complicaţii ce apar la tratarea pulpitei prin metoda amputării vitale: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 198)A. Dureri acute cu iradieriB. Dureri de la excitanţi termiciC. Dureri la apăsare pe dinteD. Schimbare in culoare a dinteluiE. Inflamarea gingiei marginale

550.C.S. Cauzele ce duc la apariţia complicaţiilor în caz de amputare vitală a pulpei:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 197)A. Nerespectarea regulelor de asepticăB. Erori în diagnosticC. Alegerea incorectă a instrumenrariuluio pentru diagnosticD. Electroexitabilitatea pulpei scăzutăE. Proces distructiv apical

551.C.M. Metodele de combatere a eşecului la utilizarea metodei de amputaţie vitală:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 198)

A. Extirparea totală a pulpeiB. Tratarea medicamentoasă a canalului radicularC. Obturarea canalului în limitele orificiului apicalD. Tratarea endodontică a canalului E. Folosirea pastelor curative

552. C.M.Metodele fizioterapeutice aplicate le apariţia complicaţiilor după obturarea canalelor:(Prelegeri. pag.198)

A. FluctuorizareaB. DarsonvalizareaC. MagnitoterapiaD. Electroforeza transcanalăE. Culer - Şerbacov

553. C.S.Metodele fizioterapeutice utilizate la apariţia complicaţiilor după obturarea canalelor radiculare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 199)A. RUS – terapie B. MagnitoterapieC. Electroforeză transcanalăD. Culer – ŞerbacovE. Raze ultraviolete

554.C.M. Acţiunea preparatelor medicamentoase în metoda biologică de tratare a pulpitei duce la: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. Jugularea inflamaţiei în pulpăB. Stimularea proceselor de dentinogenezăC. Necrotizarea pulpeiD. Inflamarea periodonţiuluiE. Gingivită catarală

88

555.C.S. Acţiunea preparatelor medicamentoase folosite la metoda biologică a pulpitei duce la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. Izolarea camerei pulpare şi a pulpei de agenţi biologic agresiviB. Necroza pulpeiC. Proces distructiv apicalD. Apariţia stomatiteiE. Necroză pulpară

556.C.M. Ce acţiuni posedă corticosteroizii utilizaţi la tratarea pulpitelor prin metoda biologică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)A. AntiinflamatorieB. DesensibilizanteC. AnalgeticeD. DentinogenezăE. Coanterizantă

557.C.M. Ce acţiune posedă enzimele utilizate la tratarea pulpitelor prin metoda biologică: (E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)

A. NecroliticeB. MucoliticeC. AntiinflamatoriiD. DesensibilizanteE. Analgetice

558.C.M. Ce acţiune negativă posedă antibioticele utilizate la tratarea pulpitelor prin metoda biologică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)

A. Duc la apariţia bacteriilor rezistente la antibioticeB. Inhibă activitatea fagocitară a celulelor pulpeiC. Inhibă activitatea odontoblaştilorD. Stimulează dentinogenezaE. Posedă acţiune cauterizantă

559.C.M. Manifestările clinice de inflamaţie a pulpei sunt:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)

A. VariateB. Condiţionate de starea generalăC. NevariateD. Ne condiţionate de starea localăE. Ne condiţionate de starea generală

560.C.M. În precizarea diagnosticului pulpitelor au rol important:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. InterogareaB. InspecţiaC. PalpareaD. Starea generală a organismuluiE. Starea locală bucală

89

561. C.M.Afecţiunile asociate care pot fi însoţite de iradiere a durerii în dinţi şi maxilare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)

A. GangliolităB. Plexalgie dentarăC. StenocardieD. HipotireozăE. Hiperplazie

562.C.M. Afecţiunile asociate care pot fi însoţite de iradiere a durerii în dinţi şi maxilare:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)

A. GangliolităB. NevralgieC. Nevrită a ramurilor II şi III a nervului trigemenD. HiperesteziaE. Pericoronarita

563.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)

A. Suprasolicitare funcţionalăB. Traume a dinteluiC. Suprasolicitări nervoaseD. Boli de natură bacterialăE. Prezenţa alveolitei

564.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precidată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)

A. Casarea cavităţii carioase cu resturi alimentareB. HipotermieC. SurmenareD. StenocardieE. Hiperterioză

565.C.M. Acutizarea pulpitei cronice poate fi precedată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 188)

A. Intervenţiile chirurgicaleB. Boli de natură viroticăC. Plexalgie dentarăD. HipotireozăE. Pericoronarită

566.C.M. Sursa de infectare a pulpei poate fi constituită de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)

A. Cavitatea carioasăB. De eroziuniC. StenocardieD. AlveolităE. Gangliolită

567.C.M. Cercetarea cavităţii carioase cu sondă se face după înlăturarea:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)

A. Dentinei ramolite

90

B. Marginilor suspendate ale adamantineiC. Tartrului dentarD. Depunerilor moiE. Prepararea cavităţii carioase

568.C.M. Pentru a stabili diagnosticul pulpitei se va ţine cont de diferenţa reacţiei dureroase a pulpei dentare la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 174)

A. Sondarea pereţilorB. Sondarea fundului cavităţiiC. Sondarea într-un singur punctD. Sondarea regiunii smalţ-dentinăE. Sondarea coletului dintelui

569. C.M.Pentru a stabili diagnosticul pulpitei se va ţine cont de diferenţa reacţiei dureroase a pulpei dentare la:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Sondarea pereţilorB. Sondarea fundului cavităţiiC. Sondarea joncţiunii smalţ-dentinăD. Sondarea coletuluiE. Sondarea suprafeţei ocluzală a dintelui

570.C.S. Percuţia comparativă a dinţilor va permite să se determine prezenţa:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Intoxicaţia periodonţiuluiB. Cavităţii carioaseC. Pungilor parodontaleD. Defectelor cuneiformeE. Necrozei acide

571. C.M.Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric trebuie să ţinem cont de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Afecţiunile parodonţiuluiB. Vârsta pacientuluiC. Afecţiunile sistemului nervos centralD. Localizarea cavităţii carioaseE. Prezenţa dentinei ramolite

572.C.M. Pentru a determina reacţia pulpei la curentul electric ţinem cont de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Tulburările endocrineB. Afecţiunile parodonţiuluiC. Prezenţa dentinei ramoliteD. Localizarea cavităţii carioaseE. Prezenţa depunerilor pe dinţi

573. C.M.Pentru formele acute de pulpită sunt caracteristice următoarele simptome:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Durere spontană

91

B. Acţiunea excitanţilor mecanici, chimici, termiciC. Înteţirea durerilor noapteaD. Dureri permanenteE. Alungirea dintelui

574.C.M. Pentru formele acute de pulpită sunt caracteristice următoarele simptome:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Dureri paroxistice în intervale indoloreB. Dureri spontaneC. Dureri la masticaţieD. Dureri la percuţieE. Senzaţie de alungire a dintelui

575.C.M. Declararea durerilor spontane se explică prin mai multe cazuri în caz de pulpită acută:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Tulburări ale circulaţiei sanguineB. Excitarea terminaţiilor nervoase de toxina bacterianăC. Excitarea terminaţiilor nervoase de produse de dezintegrare a substanţei organice din dentină şi

pulpăD. Modificări în compoziţia chimică a saliveiE. Modificări în compoziţia tartrului dentar

576.C.M. Cercetarea radiologică în caz de pulpită este indicată pentru a determina:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 175)

A. Localizarea cavităţii carioaseB. Pungă parodontalăC. Lungimea coroanei artificialeD. Fractura instrumentuluiE. Prezenţa dentinei ramolite

577.C.M. Pulpita acută de focar se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)

A. Caria profundăB. Pulpită acută difuzăC. Pulpită cronică fibroasăD. Parodontită acută marginalăE. Periodontită acută

578.C.M.Pulpita acută de focar se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 176)

A. PapiliteB. Pulpită acută difuzăC. Gingivită acutăD. Pulpită cronică gangrenoasăE. Periodontită cronică

579. C.M.Pentru pulpită acută difuză e caracteristică durerea:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)

A. Nocturnă persistenţăB. Îndelungată de la excitanţiC. Dureri în timpul zileiD. Dureri localizate

92

E. Durere la apărare pe dinte

580. C.M.Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor superiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)

A. Regiunea temporalăB. Regiunea supraorbitalăC. Regiunea mandibularăD. Regiunea cervicalăE. Regiunea occipitală

581.C.M. Durerea în pulpită difuză a dinţilor superiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)

A. În dinţii arcadei inferioareB. Regiunea supraorbitalăC. Regiunea cervicalăD. La urecheE. La occipitală

582. C.M.Durerea în pulpita acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)

A. Regiunea occipitalăB. La urecheC. Regiunea submandibularăD. Regiunea temporalăE. Regiunea supraorbitală

583. C.M.Durera în pulpită acută difuză a dinţilor inferiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)

A. Regiunea submandibularăB. La urecheC. Regiunea occipitalăD. Regiunea cervicalăE. Regiunea supraorbitală

584. C.M.Durera în pulpită acută difuză a dinţilor superiori iradiază în:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 177)

A. La urecheB. Regiunea occipitalăC. În dinţii arcadei inferioareD. Regiunea supraorbitalăE. Regiunea cervicală

585.C.M. Electroexcitabilitatea pulpei la pulpită acută difuză poate fi:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. 30 mAB. 40mAC. 50mAD. 20mAE. 15mA

93

586. C.M.Pulpită acută difuză se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. Pulpita acută de focarB. Pulpită cronică în acutizareC. Pulpită cronică hipertroficăD. Pulpită cronică gangrenoasăE. Defect cuneiform

587.C.M. Pulpită acută difuză se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. Periodontită acută apicalăB. Nevralgia trigemenuluiC. SinuzităD. Caria medieE. Defectul cuneiform

588.C.M. Pentru formele cronice de pulpită sunt caracteristice dureri:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. Trenaute în timpul alimentaţieiB. Inspirării de aer receC. La trecere dintr-un local cald la receD. NocturneE. Parocsistice

589.C.M. Pentru formele cronice de pulpită sunt caracteristice dureri:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. Trenante în timpul alimentaţieiB. Inspirării de aer receC. NocturneD. ParocsisticeE. În timpul zilei

590. C.S.Pentru formele cronice de pulpită sunt caracteristice dureri:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. La trecerea dintr-un local cald la receB. La apăsare pe dinteC. NocturneD. Dureri dimineaţaE. Dureri permanente

591.C.M. În pulpită cronică fibroasă bolnavul acuză dureri de la diferiţi excitanţi:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)

A. TermiciB. MecaniciC. La atingere de dinteD. FiziciE. Percuţie

94

592.C.M. Pulpită cronică fibroasă va fi diferenţiată de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 178)

A. Caria profundăB. Pulpita cronică gangrenoasăC. Nevralgia trigemenuluiD. SinusităE. Alveolită

593. C.S.Pulpită cronică gangrenoasă se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 179)

A. Periodontită apicală cronicăB. Caria medieC. Pulpită acută de focarD. Pulpită acută difuzăE. Defectele cuneiforme

594. C.M.Bolnavul cu pulpita hipertrofică cronică indică următoarele plângeri:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)

A. Dureri sâcâitoare de la excitanţiB. Excrescenţe de carne în dinţiC. Sângerări din dinteD. Dureri la apăsare pe dinteE. Dureri nocturne

595.C.M. Bolnavul cu pulpită hipertrofică cronică indică următoarele plângeri:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)

A. Sângerări din dinteB. Dureri în timpul masticaţieiC. Dureri la apăsare pe dinteD. Dureri nocturneE. Dureri pasagere

596.C.S. Pulpita hipertrofică cronică se diferenţiază de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 180)

A. Proliferarea papilei gingivaleB. Pulpită acută de focarC. Pulpită acută difuzăD. Pulpită cronică gangrenoasăE. Pulpită cronică fibroasă

597. C.M.În tratarea pulpitei în faţa stomatologului stau următoarele probleme:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 181)

A. Stimularea procesului inflamatorB. Prevenirea periodontiteiC. Lichidarea focarului de inflamaţie în pulpă şi atenuarea dureriiD. Stimularea proceselor reparative şi de dentinogenezăE. Intensificarea procesului inflamator

598.C.S. Metode biologice este indicată în caz de:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)

A. Pulpită acută de focarB. Pulpită cronică fibroasăC. Pulpită acută difuzăD. Pulpită cronică hipertrofică

95

E. Pulpită cronică gangrenoasă

599.C.M. Când este indicată amputaţia vitală:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 182)

A. La monoradiculariB. La pluriradiculariC. Până la 25-30 aniD. Imposibilitatea aplicării coafajului directE. Pulpita cronică fibroasă

600.C.M. Ce conţine citoplasma odontoblastică:(E. Borovski – Stomatologia terapeutică. 1990, pag. 158)

A. Organite celulareB. RibozomiC. PolizomiD. NucleuE. Leucocite

96