Tema 7 Presa si activitatea parlamentului si guvernului aprilie 1998 martie 1999

1. Presa in perioada 1998 1999 2. Schimbarilei administrative trecerea de la raioane la judete 3. Activitatea parlamentului si a guvernului 4. Realizarile pe plan extern a R Molodova

Presa in perioada 1998 1999 În anul 1998, odată cu iniţierea reformei administrativ-teritoriale (crearea judeţelor şi lichidarea raioanelor) au fost desfiinţate şi ziarele de stat, însă nu a fost prevăzut un mecanism de deetatizare a publicaţilor editate de consiliile raionale sau orăşeneşti. În rezultat, majoritatea ziarelor locale de stat şi-au sistat activitatea, iar în unele cazuri echipele redacţionale au fondat ziare private. La 30 decembrie 1998 a intrat în vigoare Legea nr.191 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova8, prin care au fost lichidate raioanele şi formate judeţele în Republica Moldova. „Desfiinţarea raioanelor a însemnat şi reorganizarea sau lichidarea întreprinderilor fondate de consiliile raionale, inclusiv şi a publicaţiilor periodice locale de stat”, ne-a spus fostul prim-ministru al R. Moldova Ion Sturza.

În consecinţă, marea majoritate a ziarelor locale de stat au fost pur şi simplu desfiinţate şi doar ziarul „Plai Orheian” a fost reorganizat în publicaţie judeţeană, având în calitate de fondator Consiliul judeţean Orhei. Odată cu dispariţia ziarelor locale de stat s-a accelerat procesul de creare a ziarelor private locale. Unii jurnaliştii, rămaşi fără un loc de muncă, au luat exemplul colegilor lor din Rezina sau Nisporeni. În 1998, au apărut ziarele „Observatorul de Nord” (Soroca), fondat de Victor Cobăsneanu, Sergiu Spinei şi SRL „CMV”, „Metronom” (Călăraşi), fondat de Gheorghe Bobeica şi „Ora Locală” (Ialoveni), fondat de trei jurnalişti de la fostul ziar al consiliului raional.

În 1998, administraţia publică din Vulcăneşti şi Ceadâr-Lunga, dar şi Adunarea Populară a Gagauz Yeri, nu au sistat editarea publicaţiilor periodice din banii publici, aşa cum s-a întâmplat în alte raioane ale Republicii Moldova. Astfel, publicaţiile de stat în Găgăuzia au fost editate fără întreruperi.

Activitatea guvernului si a parlamentului

Din 1999, se observă o schimbare cel puţin declarativă a opţiunii Republicii Moldova. Obiectivul strategic era, de această dată, „integrarea europeană”. Acest fapt este evident în programul de activitate al guvernului Sturza care a dedicat un capitol distinct „Integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană”. Din decembrie 1999, opţiunea de politică externă a RM se schimbă radical. Venirea la conducerea Federaţiei Ruse a lui

Vladimir Putin şi stabilizarea economică a mai vechiului partener strategic de la Răsărit au determinat guvernul Braghiş să declare că: „pentru asigurarea intereselor economice ale ţării, Guvernul va sprijini eforturile orientate spre aprofundarea şi diversificarea relaţiilor derulate în cadrul Comunităţii Statelor Independente în domeniul economico-comercial, în special, pe plan bilateral.” De menţionat că acest paragraf era parte integrantă a capitolului „Integrarea Europeană”, ceea ce ne dă de înţeles că noul guvern de la Chişinău admitea procesul de integrare europeană doar ca pe o obligaţie, însă prin acţiunea sa guvernamentală nu a făcut decât să „banalizeze” acest aspect. O altă explicaţie de politică internă a noii poziţii externe a Republicii Moldova este dată de demiterea guvernului ADR şi crearea unei coaliţii Guvernamentale noi, formate din Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) şi Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM).

Modificarile admninistrative- trecerea de la Raioane la Judete

Republica Moldova, din punct de vedere administrativ-teritorial, este împărțită pe raioane. Astfel, republica este împărțită în 37 de raioane, 4 municipii (Chișinău, Bălți, Bender, Tiraspol), o autonomie (Găgăuzia) și regiunea Transnistria (nerecunoscută oficial; cuprinde 4 raioane din cele 37 și 2 municipii din cele 4 existente).

Trecerea la acest sistem administrativ a avut loc în 2003; până atunci țara era împărțită pe județe (din 1998 până în 2003 țara era împărțită în 9 județe, un municipiu și două unități teritoriale). Până în 1998 era folosit sistemul administrativ actual (împărțirea pe raioane).

În 1998 în Moldova a avut loc o reformă teritorial-administrativă și anume a avut loc trecerea la județe. A avut loc modificarea statutului de municipiu și a fost mărit numărul acestora. Astfel numărul municipiilor a fost majorat pînă la 14: Chișinău, Tiraspol, Bălți, Bender, Comrat, Cahul, Rîbnița, Orhei, Soroca, Ungheni, Dubăsari, Hîncești, Edineț, Căușeni Salt la: Navigare, căutare

Fostele unități administrative din Republica Moldova (1998-2001): cele 9 județe, municipiul Chișinău și unitățile teritoriale autonome din Stînga Nistrului și Găgăuzia

Republica Moldova a fost împărțită din 1998 până în februarie 2003 în 9 jude ț e , un municipiu și două unități teritoriale:

Băl ț i Cahul Chi ș inău (municipalitate) Jude ț ul Chi ș inău Edine ț Găgăuzia (unitate teritorială autonomă) Lăpu ș na Orhei Soroca Stânga Nistrului (unitate teritorială) Tighina Ungheni

În prezent Republica Moldova este împăr ț ită în 32 de raioane.

Realizarile externe

Perioada respectivă se remarcă printr-un dialog politic intens la toate cele trei nivele ale puterii centrale: şefi de stat, parlamente şi guverne. Elocventă în acest sens este frecvenţa întrevederilor bilaterale în acest răstimp9. De exemplu, doar în anul 1998, preşedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, a avut trei întâlniri de lucru cu preşedintele României, Emil Constantinescu. La 9 februarie 2001, la Vaslui, preşedintele Petru Lucinschi se întâlneşte cu nou alesul preşedinte al României, Ion Iliescu. La nivelul celor două parlamente, dialogul politic

bilateral a fost impulsionat datorită vizitelor întreprinse la Bucureşti în iunie 1998 şi aprilie 1999 de către Dumitru Diacov, preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, precum şi de vizita de lucru efectuată la Chişinău la 16-18 aprilie 2000 de către Mircea Ionescu Quintus, preşedintele Senatului României. În urma acestor vizite bilaterale, la 20-21 mai 2000, la Iaşi, are loc întâlnirea reprezentanţilor comisiilor pentru politica externă ale parlamentelor Republicii Moldova şi României, iar la 21-23 iulie, la Suceava, se desfăşoară reuniunea Consiliului Interparlamentar Republica Moldova–România. Şi la nivelul celor două executive, faptele reliefează aceeaşi tendinţă ascendentă a relaţiilor politice. În acest interval de timp au loc două vizite importante la nivel de prim-miniştri, şi anume cea efectuată la Chişinău de prim-ministrul României, Radu Vasile, în perioada 24-25 mai 1999, precum şi cea întreprinsă de Ion Sturza, prim-ministrul Republicii Moldova, la Bucureşti, în perioada 30-31 august 1999. Acelaşi dialog politic intens se observă şi între cele două ministere de Externe. În acest sens, sunt relevante vizitele de lucru efectuate la Chişinău, în februarie şi octombrie 1998, de către ministrul de Externe al României, Andrei Pleşu, vizita de lucru întreprinsă la Bucureşti, în perioada 23-24 martie 2000, de către ministrul de Externe al Republicii Moldova, Nicolae Tăbăcaru, vizita de lucru la Chişinău efectuată de ministrul de Externe al României, Petru Roman, la 28 aprilie 2000, precum şi vizita de lucru la Bucureşti, din 9-10 ianuarie 2001, a ministrului de Externe al Republicii Moldova, Nicolae Cernomaz. Toate aceste vizite au fost precedate, acompaniate şi urmate de un şir întreg de vizite de lucru la nivel de experţi, în cadrul cărora erau examinate, discutate sau negociate subiecte de interes comu

Intensitatea dialogului politic bilateral este reliefată şi de spectrul extins de subiecte aflate pe agenda întâlnirilor de lucru sau oficiale dintre reprezentanţii guvernărilor de la Chişinău şi Bucureşti. Lista respectivelor subiecte cuprinde negocierea Tratatului politic de bază, integrarea europeană, negocierea acordului de frontieră, cooperarea regională, cooperarea internaţională, fluidizarea circulaţiei persoanelor şi transportului de mărfuri la frontiera moldo-română, crearea zonelor economice libere, cooperarea energetică, cooperarea vamală, participarea capitalului românesc la procesul de privatizare din Republica Moldova, reeşalonarea datoriilor, cooperarea în domeniul educaţiei şi ştiinţei etc.

Disponibilitatea pentru aprofundarea cooperării bilaterale, manifestată la toate cele trei niveluri ale dialogului politic dintre Chişinău şi Bucureşti, a facilitat negocierea şi semnarea în această perioadă a 17 acorduri de cooperare bilaterală în diverse domenii de interes comun, a făcut posibilă formularea unor înţelegeri de principiu de către preşedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi, şi preşedintele României, Emil Constantinescu, cu privire la deschiderea a trei puncte de control vamal unic, a permis negocierea documentelor de baza privind zona economică specială Iaşi–Ungheni, precum şi a

zonei economice libere Galaţi–Giurgiuleşti–Reni, a stimulat sprijinul acordat de România în vederea includerii Republicii Moldova în Pactul de stabilitate pentru Europa de Sud-Est, a facilitat conectarea Republicii Moldova la sistemul electric al României, fapt ce a permis ţării noastre să facă faţă crizei energetice de la sfârşitul anilor 90. Mai mult decât atât, după aproape şapte ani de tratative dificile, Chişinăul şi Bucureştiul au reuşit să negocieze şi să parafeze, la 28 aprilie 2000, Tratatul de parteneriat şi colaborare între Republica Moldova şi România. Acest Tratat a fost rezultatul unui compromis atins de ambele părţi asupra unor chestiuni de principiu în urma unor tratative îndelungate şi anevoioase. În consecinţă, s-a reuşit elaborarea unui document politic prin care, pe de o parte, Chişinăul şi Bucureştiul recunoşteau caracterul special al relaţiilor lor bilaterale, caracter întemeiat pe legături cu rădăcini în trecutul istoric şi comunitatea de cultură şi limbă, iar pe de altă parte, ambele părţi stabileau obiectivele şi principiile directoare ce urmau să ghideze viitorul parteneriat privilegiat. Conform respectivului Tratat, parteneriatul privilegiat moldo-român ar fi urmat să se axeze pe sprijinul reciproc al eforturilor de integrare în structurile europene în cadrul unei Europe unite şi pe angajamentul României de a sprijini activ pe plan internaţional acţiunile pe care le va întreprinde Republica Moldova pentru păstrarea unităţii şi integrităţii sale statale ca subiect de drept internaţional.

Dinamizarea dialogului politic a avut un impact pozitiv şi asupra evoluţiei cooperării bilaterale în domeniul economic. În perioada de referinţă, România se afirmă ca partener economic major al Republicii Moldova. În primul rând, asistăm la o creştere continuă a schimburilor comerciale bilaterale, tendinţă ce a plasat România pe locul doi în topul partenerilor comerciali cu ţara noastră. Totodată, este reluată cooperarea bilaterală în domeniul securităţii energetice, ce s-a concretizat, în special, prin conectarea Republicii Moldova la reţeaua electrică a României. Datorită acestei conectări, ţara noastră a importat din România energie electrică în valoare de peste 18 mln USD. Cooperarea în domeniul energetic este însoţită în paralel de o creştere vizibilă a interesului părţii române pentru participarea la procesul de privatizare a întreprinderilor industriale din Republica Moldova. De altfel, Guvernul de la Chişinău a propus părţii române privatizarea a 51% din acţiunile întreprinderii petroliere moldovene „Tirex-Petrol”, în contul datoriilor acumulate de Republica Moldova faţă de România pentru importul de energie electrică. Preluarea acţiunilor de către partea română a eşuat în cele din urmă, fapt ce a trimis un semnal negativ comunităţii de afaceri din România, descurajându-i pe potenţialii investitori. Buna evoluţie a relaţiilor dintre România şi Republica Moldova, precum şi dintre România şi Ucraina a dus la crearea a două euroregiuni: Dunărea de Jos (1998) şi Prutul de Sus (2000). Republica Moldova a semnat din 28 noiembrie 1998 un Acord de Parteneriat şi Cooperare cu UE, care a intrat în vigoare din 1 iulie 1998. Acest demers al său ar fi trebuit să determine o reglementare a situaţiei sale de stat aflat în CSI, dar cu aspiraţii de integrare în UE. Această retorică ambiguă o vom regăsi în timpul administraţiei Vladimir Voronin, începând din 2000. Poate şi acest fapt a determinat

reacţii diferite din partea celorlalţi actori internaţionali referitoare la Republica Moldova, care vor culmina în primăvara lui 2009.

Republica Moldova

GUVERNUL

HOTĂRÎRE Nr. 265 din  06.04.1999

privind aprobarea Regulamentului comisiei de lichidarea raioanelor şi formare a judeţilor

Publicat : 22.04.1999 în Monitorul Oficial Nr. 39-41     art Nr : 275

Abrogată prin HG132 din 07.02.02, MO24-25/14.02.02 art.1999

    În temeiul art. 122 din Legea privind administraţia publică locală nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998, Guvernul Republicii Moldova

HOTĂRĂŞTE:    1. Se aprobă Regulamentul comisiei de lichidare a raioanelor şi formare a judeţilor (se anexează).    2. Autorităţile publice vor acorda ajutorul necesar comisiilor de lichidare pe tot parcursul activităţiiacestora.PRIM-MINISTRU AL REPUBLICII MOLDOVA   Ion STURZA

  Chişinău,6aprilie1999.    Nr. 265.

Aprobatprin Hotărîrea GuvernuluiRepublicii Moldovanr. 265 din 6 aprilie 1999

Regulamentul comisiei de lichidare a raioanelor şiformare a judeţelor    Regulamentul comisiei de lichidare a raioanelor şi formare a judeţelor (în continuare -

Regulamentul) este elaborat în conformitate cu Legea privind administraţia publică locală nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998 şi Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998 şi cu alte acte normative.    Prezentul Regulament stabileşte modul de creare şi funcţionare a comisiei de lichidare a raioanelor şi formare a judeţelor (în continuare - comisia de lichidare), precum şi alte chestiuni vizînd activitatea ei în perioada de formare a autorităţilor publice locale (judeţene) şi a noilor unităţi administrativ-teritoriale.I. Dispoziţii generale    1. Comisia de lichidare este organul creat în scopul exercitării drepturilor şi obligaţiunilor specificate în prezentul Regulament în procesul de lichidare a raioanelor, formare a judeţelor şi transmitere a bunurilor publice din unităţile administrativ-teritoriale desfiinţate către autorităţile publice locale, inclusiv cele nou-formate.    2. În fiecare judeţ, în conformitate cu prevederile Legii privind administraţia publică locală şi prezentul Regulament, prin decizia Guvernului se formează cîte o comisie de lichidare.    3. În componenţa comisiei de lichidare sînt incluşi prefectul judeţului (preşedintele comisiei de lichidare), preşedinţii şi secretarii comitetelor executive ale raioanelor încorporate în fiecare judeţ, cîte un funcţionar din direcţia economie şi reforme, secţia (serviciul) juridică şi direcţia finanţe ale executivului raional respectiv, precum şi din inspectoratul fiscal de stat, direcţia cultură, direcţia pentru statistică şi arhiva din raionul în cauză, reprezentantul Asociaţiei sindicale din centrul judeţean a Federaţiei SINDASP.    4. Dacă va considera necesar, comisia de lichidare va putea antrena pentru efectuarea lucrărilor auxiliare, inerente activităţii sale, şi alţi specialişti.    5. În activitatea sa comisia de lichidare utilizează patrimoniul comitetelor executive raionale, supuse lichidării, şi dispune de sigiliul comitetului executiv raional amplasat în centrul judeţean.    6. Sediul comisiei de lichidare se află în centrul judeţean.II. Obiectivele şi atribuţiile de bază ale comisiei de lichidare    7. Obiectivele comisiei de lichidare sînt organizarea procesului de lichidare a raioanelor şi asistenţa calificată în formarea noilor autorităţi publice în unitatea administrativ-teritorială de nivelul doi (în judeţ).    8. Întru realizarea obiectivelor sale, comisia de lichidare exercită următoarele atribuţii de bază:    - inventarierea, în baza materialelor ultimei inventarieri anuale prezentate consiliilor raionale, a patrimoniului autorităţii administraţiei publice locale (ale consiliilor şi comitetelor executive raionale) şi compartimentelor lor - în cazul în care acestea din urmă sînt supuse lichidării sau reorganizării;    - delimitarea, în caz de necesitate, a patrimoniului public între unităţile administrativ-teritoriale din cadrul judeţului;    - coordonarea cu autorităţile publice, inclusiv cele centrale de specialitate, a chestiunilor privind apartenenţa şi transmiterea patrimoniului, precum şi a altor probleme care se pot isca în procesul lichidării raioanelor şi reorganizării subdiviziunilor şi serviciilor publice ale autorităţilor publice locale, supuse lichidării;    - monitorizarea respectării legislaţiei, inclusiv a legislaţiei muncii, în urma lichidării raioanelor, precum şi la reorganizarea subdiviziunilor autorităţilor publice locale;    - evidenţa personalului disponibilizat din autorităţile publice raionale, inclusiv în urma reorganizării subdiviziunilor şi serviciilor publice ale acestora, ca rezultat al lichidării raioanelor şi înaintarea de propuneri privind plasarea în cîmpul muncii şi recalificarea persoanelor disponibilizate;    - adoptarea deciziilor privind transmiterea patrimoniului autorităţilor publice locale, supuse lichidării sau reorganizării;    - identificarea creditorilor şi debitorilor autorităţilor publice raionale şi determinarea

modului de încheiere a decontărilor cu aceştia în conformitate cu legislaţia civilă în vigoare;    - pregătirea documentelor respective şi transmiterea lor în arhiva de stat;    - alte atribuţii, potrivit obiectivelor activităţii ei.III. Atribuţiile şi răspunderea preşedintelui comisiei de lichidare    9. Preşedintele comisiei de lichidare acţionează în numele comisiei de lichidare fără procură şi are următoarele atribuţii de bază:    - organizează şi conduce activitatea comisiei de lichidare;    - reprezintă interesele comisiei de lichidare în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, inclusiv cu autorităţile publice centrale şi locale;    - convoacă şedinţele comisiei de lichidare şi organizează perfectarea procesului-verbal al şedinţei;    - emite, în limitele competenţelor sale, dispoziţii obligatorii pentru membrii comisiei de lichidare şi persoanele antrenate în activitatea comisiei de lichidare;    - îşi desemnează locţiitorul, determină şi delimitează obligaţiunile membrilor comisiei de lichidare;    - aprobă actele de predare-preluare a bunurilor materiale dintr-o unitate administrativ-teritorială în alta;    - prezintă Guvernului informaţii despre mersul executării legislaţiei privind lichidarea raioanelor şi formarea noilor autorităţi publice;    - îndeplineşte şi alte atribuţii, conforme cu prevederile acestui Regulament.    10. Preşedintele comisiei de lichidare poartă răspundere personală pentru executarea întocmai de către comisia de lichidare a prezentului Regulament.IV. Drepturile comisiei de lichidare    11. Potrivit obiectivelor şi atribuţiilor sale de bază specificate în prezentul Regulament, comisia de lichidare are următoarele drepturi:    1) să invite şi să audieze în cadrul şedinţelor sale conducătorii autorităţilor administraţiei publice locale şi ai agenţilor economici;    2) să solicite şi să primească informaţii relevante de la orice persoane juridice şi fizice, autorităţi publice centrale şi locale în chestiunile ce intră în atribuţiile sale;    3) să verifice datele şi informaţiile prezentate comisiei de lichidare;    4) să folosească patrimoniul comitetelor executive raionale întru îndeplinirea obiectivelor şi atribuţiilor sale, conform prezentului Regulament.V. Obligaţiunile comisiei de lichidare    12. Întru atingerea obiectivelor şi îndeplinirea atribuţiilor sale de bază, stabilite în prezentul Regulament, comisia de lichidare are următoarele obligaţiuni:    1) să inventarieze patrimoniul autorităţilor publice locale, supuse lichidării;    2) să transmită în conformitate cu legislaţia în vigoare autorităţilor publice, inclusiv celor nou-formate, bunurile autorităţilor publice locale, supuse lichidării;    3) să ţină evidenţa şi să asigure păstrarea bunurilor inventariate pînă la transmiterea lor către autorităţile publice locale, inclusiv cele nou-formate;    4) să monitorizeze executarea deciziilor sale, inclusiv transmiterea şi evidenţa patrimoniului conform balanţelor de inventariere;    5) să prezinte informaţii, rapoarte şi dări de seamă Guvernului, la cererea acestuia;    6) să prezinte Guvernului propuneri referitoare la rezolvarea chestiunilor, care apar pe parcursul lichidării raioanelor şi formării judeţelor, soluţionarea cărora ţine de competenţa acestuia;    7) să transmită în arhiva de stat, în conformitate cu legislaţia în vigoare, documentele autorităţilor publice locale lichidate;    8) să transmită instanţelor competente materialele privind cazurile de descompletare şi deteriorare a patrimoniului, sesizînd şi alte încălcări ale legislaţiei, depistate în cadrul activităţii sale;

    9) să publice în presă informaţia oficială privind lichidarea autorităţilor publice locale respective;    10) să îndeplinească şi alte obligaţiuni ce derivă din obiectivele sale de activitate.

VI. Şedinţele comisiei de lichidare    13. Şedinţele comisiei de lichidare se deschid şi sînt prezidate de preşedintele comisiei. În cazul în care preşedintele comisiei de lichidare lipseşte, şedinţa va fi deschisă şi prezidată de locţiitorul acestuia.    14. Comisia se întruneşte în şedinţe ori de cîte ori este nevoie, însă cel puţin săptămînal.    15. Membrilor comisiei li se anunţă convocarea şedinţei cu cel puţin o zi înainte de data fixată.    16. Şedinţa comisiei de lichidare este deliberativă în cazul în care la ea participă majoritatea membrilor acesteia.    17. În exercitarea atribuţiilor sale, comisia de lichidare îşi adoptă deciziile cu majoritatea de voturi ale membrilor săi, prezenţi la şedinţă.    18. Deciziile comisiei de lichidare, adoptate în limitele competenţelor ei sînt obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice, inclusiv autorităţile publice locale vizate în ele.    19. Lucrările şedinţei comisiei de lichidare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele şedinţei şi contrasemnat de secretarul acesteia.    20. Un exemplar al procesului-verbal al şedinţei comisiei de lichidare se prezintă Guvernului în termen de 10 zile din data desfăşurării şedinţei respective.    21. La şedinţele comisiei de lichidare pot participa fără drept de vot orice persoane interesate.VII. Modul de transmitere a patrimoniului    22. Transmiterea patrimoniului se efectuează în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 688 din 9 octombrie 1995 "Despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de transmitere a întreprinderilor de stat, organizaţiilor, instituţiilor, a subdiviziunilor lor, clădirilor, construcţiilor şi altor mijloace fixe",care se va aplica corespunzător, ţinîndu-se cont de particularităţile stipulate în prezentul Regulament.    23. Transmiterea patrimoniului autorităţilor publice locale, supuse lichidării, în gestiunea altor autorităţi publice, inclusiv a celor nou-formate, se face în mod gratuit.    24. Clădirile, construcţiile şi alte bunuri imobiliare amplasate pe pămînt, strămutarea cărora este imposibilă fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor, se transmit la balanţa consiliilor (primăriilor) orăşeneşti din fostele centre raionale (cu excepţia centrelor judeţene).    25. Mijloacele fixe şi circulante, precum şi alte bunuri reflectate la balanţa autonomă a autorităţilor publice locale din centrele judeţene, precum şi mijloacele fixe (cu excepţia celor prevăzute în punctul 24) şi circulante ale autorităţilor publice locale, supuse lichidării, din fostele centre raionale se transmit în gestiunea prefecturii respective.    26. În caz de necesitate, comisia de lichidare va decide asupra transmiterii, integrale sau parţiale, a patrimoniului consiliilor (primăriilor) săteşti (comunale), reorganizate în conformitate cu alineatul (1) al. art. 20 din Legea privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, către unităţile administrativ-teritoriale nou-formate de primul nivel (sate (comune), oraşe (municipii).    27. După formarea autorităţilor publice judeţene, prefectul va decide transmiterea către acestea, în întregime sau a unei părţi, a bunurilor imobiliare aflate în gestiunea prefecturii, conform deciziei comisiei de lichidare.VIII. Finanţarea activităţii comisiei de lichidare    28. Cheltuielile legate de activitatea comisiei de lichidare, inclusiv salarizarea membrilor ei şi a persoanelor antrenate întru efectuarea lucrărilor auxiliare şi transmiterea patrimoniului, sînt suportate din contul bugetelor din care acele persoane sînt remunerate.

IX. Dispoziţii finale    29. Litigiile apărute în rezultatul activităţii comisiei de lichidare sînt soluţionate pe cale judiciară.    30. Deciziile comisiei de lichidare, adoptate cu încălcarea prevederilor prezentului Regulament sau cu depăşirea competenţelor, pot fi atacate de persoanele fizice şi juridice interesate în Guvern sau în instanţele judecătoreşti.    31. După îndeplinirea obiectivelor sale de bază, comisia de lichidare îşi încetează activitatea prin decizia Guvernului, în cazul în care deciziile nu i-au fost contestate şi în rezultatul activităţii ei nu au apărut litigii.