1

Suricata suricatta (mangusta vărgată)

1. Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Gen: Suricată

Specie: Suricata suricatta

http://images.fineartamerica.com/images-medium-large/meerkat--suricata-suricatta-svetlana-ledneva-schukina

2. Răspândire

Suricatele sunt răspândite pe terenuri aride cu iarbă scurtă din sud-vestul Angolei, Namibia, Botswana şi Africa de Sud.

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/08/Leefgebied_stokstaartje

2

3. Trăsături anatomo-fiziologice

Lungimea capului şi a corpului : 25-35 cm Coada: 1- 24 cm Greutatea : masculii 625-800g, femelele până la 1kg Durata de viață: până la 10 ani

Cunoscută sub numele de suricat, mangusta vărgată se deosebeşte de celelalte manguste prin modelul frapant al blănii. Blana este deschisă, bej spre cenuşiu-roşcat, are dungi transversale maro închis în jurul părţii inferioare a spatelui. Coada lungă se închide la culoare spre vârf, unde se găseşte un moţ mic de fire de păr negre. Capul lat se subţiază spre un bot lung şi subţire şi are de obicei o culoare mai deschisă decât restul corpului. Ochii, înconjuraţi de inele închise, sunt mai mari decât ai majorităţii mangustelor, iar urechile rotunde maro închis sau negre nu sunt prea bine conturate.

Sub blana moale, lungă, corpul mangustei vărgate este destul de lungă şi

subţire. Labele anterioare au gheare puternice, foarte lungi, care sunt folosite

la săpat – nu la căţărat. Asemenea tuturor mangustelor, mangusta vărgată are

două glande de miros situate de ambele părţi ale anusului. Acestea depun o

secreţie mirositoare o dată cu fecalele, care oferă informaţii despre sexul,

condiţia sexuală şi identitatea animalului. Femelele sunt adesea mai mari decât

masculii, caz în care sunt membrele dominante ale grupului.

O suricată stă de pază în timp ce ceilalți membrii ai grupului caută hrană

(http://www.isladeanimales.com/wp-content/uploads/2011/11/suricata1)

3

O mangustă vărgată stă de pază. Deoarece mangustele vărgate se hrănesc ziua pe teren deschis, mai mulţi membri ai coloniei stau de pază pentru a detecta prădătorii

( http://www.nigeldennis.com/stock/images/mammals/species/meerkat/25188.jpg)

4

4. Comportamentul social și de supraviețuire

Mangustele vărgate trăiesc în colonii mari ce conţin 2-3 grupuri familiale formate dintr-un mascul, o femelă şi puiul lor. Grupul conţine de în medie 20-30 de animale. Un grup de suricate poate muri din cauza atacurilor prădătorilor, incapacității de împerechere a perechii sale alfa, foametei într-un an secetos sau bolilor epidemice. Un nou grup de suricate ia deseori naștere atunci când femelele alungate se întâlnesc și rămân cu masculi hoinari, în căutarea oportunităților de împerechere.

S-a observat recent că strigătele suricatelor ar putea

purta anumite înţelesuri, strigăte specifice indicând

apropierea șerpilor, păsărilor prădătoare sau alor prădători.

Modul de funcţionare al acestor strigăte nu este clar încă.

Când grupul caută hrană, de obicei unul sau mai

mulţi membrii ai grupului stau de pază pe un buştean sau o

ridicătură de pământ, ridicaţi pe membrele posterioare –

picioarele anterioare atârnă peste burtă şi coada este

întinsă în spate ca un al cincilea picior de sprijin. Dacă

depistează vreun pericol, aceste animale scot un sunet

puternic, de înaltă frecvenţă, alertându-i pe cei care caută

hrană, care aleargă imediat spre siguranţa vizuinii. Când

aleargă, mangustele vărgate îşi ţin coada ţeapănă şi

ridicată în sus.

Intrarea în vizuina unui grup de manguste vărgate ( http://www.nigeldennis.com/stock/images/mammals/species/meerkat/25186.jpg)

5

Când nu îşi caută hrană,

mangustele vărgate fac plajă, aşezate

relaxat pe fese, moţăind sub razele

soarelui. Ele îşi petrec timpul curăţindu-

se la soare sau se joacă şi se lupta unele

cu altele – în special membrii mai tineri

ai grupului. În cazul în care le ameninţă

vreun pericol şi nu reuşesc să ajungă în

siguranţa vizuinii, mangustele se apără

viguros, scot sunete stridente, muşcând

şi adunându-se într-un grup în

încercarea de a-l izgoni pe potenţialul

prădător.

Mangustă bucurându-se de comfortul proprei vizuini (http://cdn2.arkive.org/media/D4/D41E5BDF-B44D-41BA-8375-262D4B179E3A/Presentation.Large/Meerkat-resting-at-burrow-entrance.jpg) Suricatele sunt permanent în gardă, scrutând zarea în căutarea posibilelor pericole. Se tem de păsările de pradă, fiind știut faptul că se ascund chiar și când trec avioanele pe deasupra lor.

Uneori suricatele își sapă singure vizuina, însă asta se întâmplă foarte rar (http://th08.deviantart.net/fs70/200H/i/2011/315/b/a/suricata_suricatta_ii_by_zouberi-d4fuepf.jpg)

6

(http://mydriase.fr/albums/faune/petits-mammiferes/suricate/img_6738.jpg)

7

Grupul trăieşte într-o vizuină subterană – de obicei săpată şi încă locuită de veveriţe africane de pământ sau de manguste galbene.

Deşi sunt absolut capabile să îşi sape singure vizuina, mangustele vărgate preferă să le folosească pe cele ale altor animale; diferitele specii

se ignoră reciproc, urmându-şi căile lor separate trăind armonios laolaltă. Dacă solul este tare, grupul de manguste adesea trăieşte în

crăpături.

5. Comportamentul alimentar și de hrănire

Fiind un animal complet diurn, când nu se învârte pe lângă vizuină – unde îşi

petrece o mare parte din timp – mangusta vărgată este plecată în căutarea

hranei. Peste 80% din regimul lor constă din insecte, dar mangustele consumă

și scorpioni, păianjeni, larve, puţină materie vegetală, păsări şi ouăle lor,

broaşte şi reptile mici şi chiar şi mamifere mici. Ele caută hrană în grup, de

obicei destul de aproape de vizuină, răsturnâd pietrele, scormonind prin

crăpături, adulmecând pământul şi săpând harnice – menţinând legătura prin

emiterea unor sunete moi, trăncănite. Ele parcurg în mod sistematic terenul

înainte de a se întoarce la vizuină. Dacă sursele de hrană scad, grupul se poate

muta 1-2 km distanţă de vizuina iniţială.

Mangusta vărgată adesea îşi împarte meniul cu mangusta galbenă – un potenţial rival pentru aceeaşi hran. Mangusta vărgată fiind mai puţin selectivă în hrană, cele două pot coexista fără probleme. Forma lungă şi subţire a mangustei vărgate este o adaptare care îi

permite să urmărească prada prin vizuini. ( http://mydriase.fr/albums/faune/petits-mammiferes/suricate/img_6845.jpg)

8

Hrana preferată a mangustei vărgate sunt gândacii şi larvele şi pulele fluturilor?

(http://cdn2.arkive.org/media/F9/F9D8D702-8C71-45BC-928C-83D7A269366B/Presentation.Large/Meerkat-and-young-sharing-scorpion-prey.jpg)

9

6. Comportamentul sexual și maternal

Grupurile de manguste vărgate au o pereche

dominantă și până la 23 de ajutoare care asistă

creșterea puilor. Femela dominantă naște circa 75%

dintre pui.

Masculii iniţiază reproducerea printr-o ușoară

luptă cu femela. În cazul în care femela rezistă

încercărilor sale de a o monta masculul o va mușca

până când aceasta cedează. Mangustele vărgate nu

stau mereu cu aceeași pereche. În timpul împerecherii

masculul o cuprinde pe femelă de mijlocul

abdomenului pentru a păstra poziţia.

( http://www.naturephoto-cz.com/photos/krasensky/suricata-suricatta-0029.jpg)

10

Romantism ( http://www.nigeldennis.com/stock/images/mammals/species/meerkat/25065.jpg)

11

Împerecherea are loc în general în lunile septembrie şi

octombrie, cu o singură montă pe an, după o gestaţie de aproximativ 77

de zile. Doar masculului și femelei dominante li se permite să se

împerecheze și să facă pui, dar în cazuri extreme , când există un grup

mic, nou format, este necsar să-și sporească numărul de membri din

motive de siguranţă și doar atunci i se va permite unei fiice subordonate

să-și crească puii în grup. Se nasc până la cinci pui, iar naşterea are loc în

vizuină. Puii cu blană rară cântăresc aproximativ 25g la naştere şi se

nasc cu ochii închişi. Aceştia se deschid după aproximativ două

săptămâni. Puii încep să se aventureze afară din vizuină la vârsta de

aproximativ o lună, dar ei continuă să sugă timp de alte 4-5 săptămâni.

Femela se ridică dreaptă pe fese pentru a-şi hrăni puii, iar aceştia pot să

bea lapte şi de la alte mame cu pui din cadrul grupului. Când mamele

însoţesc grupul pentru a căuta hrană, un animal matur tânăr rămâne de

obicei în urmă pentru a avea grijă de toţi puii din grup. Membrii grupului

aduc la vizuină hrană pentru puii de mangustă vargată de când aceştia

împlinesc aproximativ o lună. Ei devin maturi din punct de vedere

sexual la circa 12 luni. Toţi puii masculi sunt izgoniţi din grup în

momentul în care aceștia devin maturi din punct de vedere sexual, la

vârsta de aproximativ un an. Tuturor femelelor li se permite să rămână

în grup și pot ajuta la creșterea fraţilor și surorilor lor. De obicei, acestea

rămân împreună cu grupul până în momentul în care vor dori să-și

întemeieze propria familie, să-și crescă proprii pui sau vor fi izgonite

pentru încălcarea regulilor.

Pui de mangustă învăţând să stea la pândă (http://www.freewebs.com/worldtravle/(1).jpg)

12

În absenţa mamelor, puii de mangustă vărgată sunt păziţi de alţi membri ai

grupului. Aceste "mătuşi" au şi rolul de învăţătoare, arătându-le puilor cum se

vânează şi cum să evite să fie rănite de prăzile periculoase, precum scorpionii,

sau cum să se apere de şerpii veninoşi.

(http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/cd/Suricata_suricatta_Oliwa_4.JPG)

(http://2.bp.blogspot.com/-u8LrELF3erc/T_i5NYblkGI/AAAAAAAABHI/O9x.jpg)

13

Mangustele vărgate sunt animale de companie

plăcute, foarte afectuoase, şi contribuie de asemenea

la controlul animalelor dăunătoare omorând

şobolanii şi şoarecii când aceştia devin o problemă.

Însă ele sunt predispuse la rabie, care este o boală

contagioasă, şi de aceea trebuie să fie tratate cu

precauţie.

(http://ec.comps.canstockphoto.com/can-stock-photo_csp7812294.jpg)