Conf. Dr. Mihaela Ursa Pop – Poetici corporale

SUPORT 1:

Literatura comparată – accepţii şi istoric

1. Termenul LC - apare în secolul XVIII pentru a defini un ansamblu de strategii alestudiului umanist dedicat raporturilor dintre culturile naţionale: ex., doamna de Staëlscrie Sur la littérature considérée dans ses rapports avec les institutions sociales)

- s. XIX, Joseph Texte (discipol al lui F. Brunetière), scrie Jean-Jacques Rousseau et lesorigines du cosmopolitisme littéraire: cultura franceză între anglofilie şi autonomismnaţional francez2. Conceptul LC: 1911 – definit de M.F.Guyard ca „istoria relaţiilor literare

internaţionale”- dependenţa (termen folosit în 1921 de Fernard Baldensperger: „oîntâlnire reală creează o dependenţă”, o întâlnire pregătită de o aşteptare). „Acolo undenu mai este vorba despre relaţie, fie ea a unui om cu un text, a unei opere cu un mediureceptor, a unei patrii cu un călător, se sfârşeşte domeniul literaturii comparate şiîncepe cel al purei istorii a ideilor, dacă nu cumva chiar al retoricii.”

3. Disciplina LC - conceptualizată disciplinar de către cercetătorii francezi reuniţi înjurul ”Revue de litterature comparée” (Fernand Baldensperger, Paul Hazard, J.M.Carré), pentru care literatura comparată înseamnă înainte de toate studiul influenţelor.Paul van Tieghem, Literatură comparată (1931) defineşte influenţă = emiţător →intermediar → receptor, examinând-o în relaţia genurilor şi speciilor literare, atemelor, tipurilor, legendelor, a ideilor şi sentimentelor. Relaţia lui Tieghem estecriticată ulterior, pentru că ierarhizează culturile și literaturile în mari și mici.- Ernst Robert Curtius, Literatura europeană şi Evul Mediu latin (1948) - „republica

literelor”Ramuri ale LC:-studiul influenţelor: exerciţii de stil, pastişă, citat, imitaţie (aici: ramură a istoriei

literare)-literatură generală: declinul istorismului, al evoluţionismului, în favoarea

tematismului sau a tipologismului-literatură universală: studiul istorist, pe categorii naţionale-„world literature” - perspectivă dinamică, circulatorie asupra literaturilor

„naționale” ca participante la o rețea globalăCritici aduse şcolii franceze:Rene Wellek, Teoria literaturii (1949) şi Concepts of Criticism (1964),: obiectul LC

este „literaritatea”, adică ansamblul formal definitoriu pentru „literatură”→ criza literaturiicomparate (promotorul şcolii americane de comparatism); Etiemble (Comparaison n'est pasraison. La crise de la litterature comparee (1963), la noi Paul Cornea, care formuleazăurmătoarele obiecţii (v. un cap din Regula jocului)

Conf. Dr. Mihaela Ursa Pop – Poetici corporale

1. „o operă literară nu e produsul unei influenţe, ci rezultatul încrucişării anenumărate elemente, de natură diversă şi pondere egală.”

2. opera e fragmentată pe componente de conţinut, sacrificându-se astfel esteticulşi totodată structura de ansamblu

3. nu emiţătorul stabileşte influenţa, ci „natura receptării”: „factori internispecifici unui mediu social determinat hotărăsc valorile care urmează a fiasimilate şi modalitatea concretă a asimilării”. H.R: Jauss vorbește despre un„orizont de așteptare”.

4. europocentrism exclusiv5. „a reduce totul la influenţe înseamnă a limita comparatismul numai la studierea

relaţiilor genetice dintre 2 opere sau 2 autori. Există analogii care nu provin dininfluenţe.” Adrian Marino va spune că există analogii care provin din existențaunor constante, a unor invarianţi universali, manifestați fără contact cultural.

În locul influenţei, Paul Cornea propune conceptul de concordanţă (analogie)tipologică.

Astăzi: Charles Bernheimer, Comparative Literature in the Age of Multiculturalism –LC este fundamental interdisciplinară, deschisă spre teritorii disciplinare dintre cele maivariate

Imaginarul: „un ansamblu de producţii, mentale sau materializate în opere, pe bazăde imagini vizuale – tablou, desen, fotografie – şi lingvistice – metaforă, simbol, povestire –care formează structuri coerente şi dinamice relevând despre o funcţie simbolică în sensulunei îmbinări de semnificaţii cu caracter propriu şi figurat” (J. J. Wunenburger, Imaginarul)Două accepţii: depozit (sistem închis, static al produselor imaginaţiei, repetitive, recurente,ansamblu de reprezentări); sistem dinamic (organizat de un principiu care permitedeschiderea lui spre inovaţie şi imaginilor formarea de noi legături, sistem creativ, rezultat alunei energii psihice)

Disocieri faţă de: imaginaţie – facultate intelectivă care permite proiecţia şiconstrucţia de imagini, imaginalul – imagini vizionare, profetice, disociate de subiect