sub auspiciile equity in health institute€¦ · de urgență elias • prof. dr. natalia cucu,...

Sub auspiciile Equity in Health Institute

Octombrie 2015 l www.politicidesanatate.ro

Produs al

Consiliul științifiC• Prof. dr. Petru Armean, decan Facultatea de Moașe

și Asistență Medicală de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”

• Prof. dr. Leonard Azamfirei, rector Universitatea de Medicină și Farmacie Tîrgu Mureș

• Dr. Cristina Berteanu, director medical Neolife Medical Center• Dr. Călin Boeru, medic primar• Farm. sp. dr. Ioana Cacovean• Dr. Theodor Cebotaru, medic primar, Spitalul Monza• Dr. Victor Gabriel Clătici, Spitalul Universitar

de Urgență Elias• Prof. dr. Natalia Cucu, profesor de biochimie, epigenetică

la Universitatea București, Departamentul de Genetică, Laboratorul de Epigenetică

• Conf. dr. Ion Daniel, șef Clinica Chirurgie Spital Universitar București

• Conf. dr. Carmen-Daniela Domnariu, Facultatea de Medicină, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu

• Dr. Fausto Felli, președinte Equity in Health Institute• Conf. dr. Doru Herghelegiu, director general

Spitalul Sanador• Dr. Dana Ionescu, director medical Spitalul Clinic Colentina,

București• Lect. univ. dr. Gabriela Iorgulescu, președinte Societatea

Academică a Științelor Comportamentale din România• Prof. asociat dr. Dana Jianu, copreședinte Societatea

Internațională de Medicină și Chirurgie Regenerativă• Dr. Ștefan Jianu, director general Centrul Medical ProEstetica• Dr. Dan Jinga, medic primar oncologie medicală• Dr. Ion Luchian, președinte Comisia de sănătate publică Senat• Asist. med. gen. lic. Doina Carmen Mazilu, președinte

OAMGMAMR – Filiala București• Prof. dr. Florin Mihălțan, președinte Societatea Română

de Pneumologie• Prof. dr. Eugen Moța, vicepreședinte Societatea Română

de Nefrologie• Prof. dr. Radu Negoescu, m.o. Academia de Științe Medicale• Dr. Mircea Olteanu, președinte Asociația Spitalelor

din România• Conf. dr. Diana Loreta Păun, consilier de stat, Departamentul

Sănătate Publică, Administrația Prezidențială• Prof. Franco Piovella, La Fondazione I.R.C.C.S. Policlinico

San Matteo, Pavia, Italia• Dr. Adriana Pistol, director general Institutul Național

de Sănătate Publică• Șef. lucr. dr. Daniela Pițigoi, vicepreședinte Societatea Română

de Epidemiologie• Prof. dr. Doina Pleşca, decan Facultatea de Medicină Generală

UMF „Carol Davila”• Conf. dr. Radu Florin Popa, șef Clinica Chirurgie Vasculară,

Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon” Iași• Conf. dr. Gabriel Prada, președinte Societatea Română

de Geriatrie și Gerontologie• Prof. dr. Vasile Puşcaş, Universitatea „Babeș-Bolyai”

Cluj-Napoca• Conf. dr. Alexandru Rafila, președinte Societatea Română

de Microbiologie • Prof. dr. Dorel Săndesc, șeful Clinicii de Anestezie Terapie

Intensivă, Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara• Prof. dr. ing. Lăcrămioara Stoicu-Tivadar, președinte

Societatea de Informatică Medicală• Dr. Daniela Vâlceanu, Școala Națională de Sănătate Publică,

Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București• Paul Vincke, director general European Healthcare Fraud and

Corruption Network • Acad. Victor Voicu, președinte Societatea Română de

Farmacologie, Terapeutică și Toxicologie Clinică• Prof. dr. Mihai Voiculescu, președinte Asociația Română

pentru Studiul Ficatului, Institutul Clinic Fundeni

Maria Vasilescu – publisher [email protected] Paiu – director general Quinn - The Medicine Media [email protected] Viaşu – editor coordonator Revista Politici de Sănătate [email protected] Drăgan – redactor [email protected]. Inga Pasecinic – editor coordonator Republica MoldovaColaboratori Florina Badea, Diana Trașcu, Amali Teodorescu, Andreea Motoc Foto: Mihai Adam,Marketing&publicitate [email protected], 0040.723.524.837Layout şi prepress: textus ex machinaCorectură: www.corectura.roAdresa: str. Popa Soare nr. 20, sector 2, BucureștiRevista Politici de Sănătate este un produs al Quinn – The Medicine Media

Sub auspiciile Equity in Health Institute

Responsabilitatea pentru conținutul articolelor revine exclusiv autorilor.

SUMAR 4 Medicul care a vrut să salveze sistemul de sănătate 5 Mircea Olteanu: CRiZA ContinuĂ Din sistEMul sAnitAR – CAuZE și soluții 7 Radu Gănescu: Pacient de România 8 Marius Tanasă: Pacienții nu vor avea de suferit din

cauza medicamentelor care dispar de pe piață10 Mircea Vicențiu Irimie: În fiecare școală ar trebui

creat un post de dietetician–nutriționist12 Dan D. PAVEL: Relativitatea certitudinilor14 singurul protocol din România care nu corespunde noii

viziuni europene este cel de spondilită anchilozantă18 Mariana Ștefan: sistemul medical trebuie să răspundă nevoii de

depistare și de monitorizare a artritei idiopatice juvenile20 Irinel Popescu: Ministerul sănătății ar trebui să reia

programul de finanțare a chirurgiei robotice22 Mihai Voiculescu: specialiștii străini, uimiți că România reușește

să trateze 5.000 de pacienți cu terapia fără interferon24 Peter Ferenci: terapia fără interferon — o descoperire

nemaipomenită, dar mult prea scumpă26 Privire globală asupra controlului publicității

medicamentelor în uniunea Europeană28 Congresul European de Cancer 2015 – „fabrica” noutăților în oncologie30 Francesco de Lorenzo: Disparitățile în îngrijirea

oncologică din Europa trebuie eliminate!32 Christoph Zielinski: Este o strânsă legătură între accesul

la noile medicamente și supraviețuirea în cancer34 Alexandru Eniu: stabilirea priorității în investiții –

cheia optimizării sistemului oncologic36 noile tehnici de radioterapie asigură reducerea

semnificativă a efectelor secundare38 Carmen Drăgan: spitalul Monza și-a propus să intre în top 4

operatori de servicii medicale private din România40 Cel mai nou centru de cercetare în terapiile

genice din Europa, deschis la timișoara42 Cristian Popescu: 30 de medici de top lucrează exclusiv în spitalul Euroclinic44 Monika Caracuda: Îngrijirea vârstnicilor în centre de

specialitate trebuie să respecte anumiți indicatori46 filtrele de aer pentru echipamentele HVAC

constituie o necesitate și nu o alegere47 Conferința națională „intervenția pe termen lung - condiție

esențială pentru integrarea optimă a copilului cu cancer!”48 România trebuie să răspundă provocării cancerului la femei50 Congresul Clubului Regal al Medicilor – primul

congres interdisciplinar din România52 Maria Dorobanțu: Centrul de Excelență pentru

Cercetare CREDo, creat la spitalul floreasca54 un manual pentru toți managerii din sănătate56 Claudio Calabrese: Reconstrucția mamară face

parte din tratamentul cancerului mamar58 Florin Juravle: tratamentele estetice au din ce

în ce mai multe aplicații în medicină60 Nicolae Iordache Iordache: Vremea unui nou discurs în sănătate!62 Efectele negative ale recesiunii asupra sănătății,

evitate prin politici publice eficiente64 Patrick Colquhoun: fiecare spital din România ar trebui să

aibă un serviciu de reprezentare a pacientului66 Prețurile și compensarea noilor medicamente în Marea Britanie

mai bine ca acasă!

l Centru rezidențial de excelență pentru îngrijirea și asistența persoanelor vârstnice

l Expertiză italiană în îngrijiri de calitate

l Abordare multidisciplinară, coordonată și integrată a pacienților cu afecțiuni cronice

l Monitorizare și îngrijire medicală permanentă

Amplasat în imediata apropiere a orașului Târgoviște, Căminul Villa Orchidea dispune de o zonă verde de peste 29.000 de metri pătrați.

ww

w.c

amin

ulvi

llaor

chid

ea.ro

4 www.politicidesanatate.ro octombrie 2015 5

POLITICI ROMâNEȘTI POLITICI ROMâNEȘTI

Doctorul Mircea olteanu s-a ghidat în viață după verbul “a fi” și nu după “a avea”. Dincolo de a fi un extraordinar medic, care a salvat mii de copii și care era sunat zilnic de pacienți, fie să-i ceară un sfat, fie să-i mul-țumească, chiar și la pensie, dr. Olteanu a avut neliniștea de a găsi soluții pentru reformarea sistemului de sănătate românesc. În calitate de președinte al Asociației Spitalelor din România, a răscolit mapamondul în dorința de a discuta cu cei mai buni specialiști din SUA, Marea Britanie, Germania, Austria, Franța, adică din acele țări de unde puteai lua ceva bun și adapta la condițiile și mentalitățile din România.tot ce știu în domeniul politicilor sanitare de la el am aflat. stăteam cu orele și notam tot ce spunea, după care citeam din sursele pe care mi le recoman-da. În călătoriile noastre împreună în Europa, de documen-tare, am văzut cum era primit de președinți de asociații profesionale din Franța, Bruxelles, Geneva, ca un adevărat profesionist. Ne-am întâlnit cu șefi de la OMS International, Federația Internațională a Spitalelor, The Standing Com-mittee of European Doctors sau Internatioanl Council of Nurses. M-a ajutat să înțeleg de ce asistenții medicali au un rol atât de important în echipa medicală și am aflat de la el ce înseamnă managementul bolilor cronice. Îi datorez concep-tul a zeci de conferințe internaționale pe care le-am organizat împreună la București și cred că pe sute de specialiști străini i-a invitat în România – „Calitatea și siguranța îngrijirilor”, „finanțarea sistemelor de sănătate”, „Managementul escarelor”, „Managemen-tul bolilor cronice”, „Evaluarea tehnologiilor medi-cale”, „Ehealth” sunt doar câteva acțiuni pe care am știut să le organizez datorită domniei sale. Avea în plan să realizeze un mare centru de telemedicină la București și lucrase, împreună cu specialiști străini, la o strategie națio-nală și coerentă de informatizare a sistemului de sănătate. A susținut cu îndârjire că este multă risipă și co-

nu a căutat funcții, nu a vrut să fie nici măcar profesor, a ajutat pe oricine i-a cerut ajutorul și a bătut la toate ușile doar pentru ca știința lui dobândită în atâția ani de studiu să fie de ajutor guvernanților și pacientului român, în final.

Medicul care a vrutsă salveze sistemul

de sănătate

rupție în sistemul de sănătate și de aceea nu ajung banii. M-a învățat cu ani în urmă cât de importante sunt asociațiile de pa-cienți și că ele sunt baza oricărui sistem de sănătate. Şi a vrut să le ajute pe cele din România să se unească într-o singură alianță na-țională, pentru a fi mai puternice. A fost un soț și un tată exemplar și, de câte ori își vizita fiica la Bruxelles, își programa și câteva întâlniri cu lideri importanți, tot în căutarea de soluții pentru țara sa. A vrut să salveze sis-temul de sănătate românesc, însă o viață nu i-a fost de ajuns. Rezis-tența sistemului a fost prea mare.Pentru mine este unic, l-am iu-bit și respectat și îi mulțumesc.Dumnezeu să îl odihnească!

Maria Vasilescu

In memorIam

Multe din aceste reforMe au copiat „Modele” din alte ţări, neţinând seama de faptul că ele erau rupte dintr-un context socio-economic şi cultural complet diferit de cel din ţara noastră. numeroasele erori în politica sanitară nu au fost analizate în profunzime pentru a se trage învăţăminte şi a se evita repetarea lor, aşa cum fac majoritatea ţărilor dezvoltate. mai mult, ele caută să înveţe din erorile altor ţări pentru a nu le repeta în propria ţară.

există soluţii viabile pentru ieşirea din criză care sunt furnizate de organizaţii internaţionale, precum ue, oMs, Banca Mondială, fMi, oecd, consiliul europei.

Soluţiile furnizate de aceste organizaţii au fost aplicate cu succes în numeroase ţări, chiar în condiţiile crizei economice actuale.Un exemplu elocvent îl constituie faptul că în majoritatea ţărilor membre Ue criza economică nu a afectat sistemele de sănătate.

aplicarea conceptelor moderne de politică sanitară şi guvernare a sistemului sanitar în românia poate avea efecte profunde, într-un termen relativ scurt ducând la o reformă reală care va intra în istorie.

conceptul de „bună guvernare” şi stewardship al sistemului sanitar a fost prezentat în raportul oMs din 2000 şi a fost dez-voltat progresiv şi implementat în majoritatea statelor. În 2001 a apărut un important raport al Institutului de medicină din Washin-gton, „Crossing the quality chasm”, care a fundamentat faptul că pentru creşterea performanţelor este necesară restructurarea între-gului sistem conform unor reguli noi care transformă sistemul vechi considerat „reactiv” într-un sistem „proactiv” şi centrat pe pacient. Ulterior, acest concept s-a aprofundat introducându-se conceptul „gândirii de sistem”, iar acum, în toate ţările dezvoltate, acest concept este intitulat „sistemness” şi aplicat în toate programele de creştere a performanţelor.

Donald Berwick a subliniat în publicaţiile sale că reforma sanitară care nu cuprinde toate componentele sistemului nu poate fi considerată reformă. acest concept a dus la creşterea performanţelor sistemelor de sănătate, fapt dovedit prin introducerea unor indicatori de per-formanţă a sistemelor de sănătate, iar măsurarea performanţelor însele fiind considerată ca un mijloc de îmbunătăţire a sistemelor.

complexitatea procesului de guvernare inteligentă justifică necesitatea unor structuri organizatorice capabile să implementeze acest concept atât la nivelul Ministerului sănătăţii, cât şi al altor structuri de reglementare. Problema complexităţii guvernării este amplificată şi de faptul că majoritatea ţărilor au un sistem de sănătate mixt – public şi privat, cum se întâmplă şi în ţara noastră. Problema guvernării sistemelor mixte a constituit subiectul unor studii publi-cate în ultimii trei ani şi care oferă soluţii pentru ca performanţele sistemelor să nu fie afectate negativ.

o componentă importantă a guvernării o constituie sănătatea publică. aceasta, prin cele 11 funcţii esenţiale, poate aduce o con-tribuţie majoră la creşterea performanţelor sistemului. Conţinutul fiecărei funcţii este clar precizat, precum şi indicatorii de evaluare. De asemenea, s-au elaborat indicatori ai calităţii serviciilor de sănătate publică, precum şi standarde de acreditare a acestor servicii, care sunt complet ignorate în românia.

importanţa sănătăţii publice este subliniată şi de faptul că furnizarea serviciilor medicale trebuie făcută din această per-

spectivă pentru scăderea mortalităţii evita-bile şi asigurarea continuităţii îngrijirilor în toate componentele sistemului (integrarea sistemului). am insistat asupra importanţei sănătăţii publice deoarece una din calităţile ministrului Sănătăţii, menţionată în nume-roase publicaţii, este înţelegerea impactului serviciilor medicale asupra sănătăţii publice şi rolul multiplilor determinanţi ai stării de sănătate în care este importantă intervenţia şi a altor ministere (finanţe, muncă, servicii sociale, educaţie etc.), aşa cum se subliniază în rapoartele omS privind guvernarea inteligentă şi sănătatea în toate politicile.

alte calităţi ale unui bun ministru ar fi: l să formuleze o politică sanitară bazată pe

dovezi;

SANITAR – CAUZE ȘI SOLUŢIICRIZA CONTINUĂ DIN SISTEMUL

Dr. Mircea Olteanu, medic primar, doctor în științe medicale, președinte Asociația Spitalelor din România

Criza profundă în care se află sistemul nostru sanitar este recunoscută atât pe plan naţional, cât şi internaţional, în ciuda numeroaselor „reforme” din ultimii 22 de ani. Acest lucru este ilustrat de numeroşi indicatori, precum speranţa de viaţă, mortalitatea evitabilă, mortalitatea infantilă etc. Până în prezent, nu s-a făcut o analiză profundă a cauzelor care au determinat această evoluţie, dar este evident că toate reformele s-au concentrat pe unele componente ale sistemului şi nu au vizat întregul sistem.

AșA-ZisElE REfoRME Din RoMâniA nu Au fost ÎnsoțitE DE un sEt DE inDiCAtoRi CARE sĂ PERMitĂ MonitoRiZAREA și EVAluAREA REZultAtEloR, fĂCânD PosiBilĂ CoRECtAREA PRoMPtĂ A EVoluțiiloR nEgAtiVE.

6 www.politicidesanatate.ro

MANAGEMENT POLITICI ROMâNEȘTI

octombrie 2015 7

de România

ne-aM oprit la procentul de 6% uitându-ne la ce alo-că celelalte țări europene și observând că doar românia și Bulgaria nu au reușit să treacă de acest prag psihologic. realitatea este că nu știm de câți bani avem nevoie, nu am realizat niciun studiu de amploare care să ne spună ce nevoi sunt în sănătate. nu știm nici măcar câți pacienți suferă de fiecare afecțiune, în parte (cu excepția pacienților cuprinși în programele naționale care însă nu înseamnă toate persoanele ce suferă de o afecțiune).

dincolo de discuțiile despre finanțare, am dorit să aducem îm-preună pacienții și profesioniștii din sănătate, de a arăta că sunt și vor fi mereu de aceeași parte a baricadei și doar împreună pot schimba lucrurile. am purtat discuții cu profesioniștii și persoanele de decizie din Cluj-napoca, Craiova, Timișoara și Iași. Cei care cunosc cel mai bine realitățile sistemului, problemele, dar și soluțiile, cei

care pot regândi împreună politica de sănătate astfel încât să creeze cât mai puține inegalități sunt profesioniștii și pacienții. Doar coalizate, aceste minți și experiențe pot face diferența.

am dorit și să aducem în lumina reflec-toarelor poveștile unor pacienți cronici care reușesc, cu tratamentul potrivit, nu doar să își ducă viața normal, dar și să facă lucruri cu adevărat remarcabile. acesta este unul dintre mesajele noastre: nu vrem să fim asistați social, vrem să fim ajutați să avem o viață normală! De exemplu, un pacient cu hemofilie din Viena poate face mai multe lucruri decât ar visa un pacient din românia.

nu în ultimul rând, am încercat să conștientizăm pacienții că nu este normal să se confrunte cu lipsurile cu care s-au obișnuit. este un început. Sunt multe de făcut. avem nevoie de susținerea parlamentarilor. promi-siunea unei inițiative parlamentare care să crească bugetul sănătății cu 0,5% anual trebuie să se concretizeze. De asemenea, promisiunea dlui Vasile Ciurchea, președintele Casei naționale de asigurări de Sănătate, de a crea un grup de lucru care să cuprindă și profesioniștii, și reprezentanții asociațiilor de pacienți este bine-venită.

Coaliția organizațiilor Pacienților cu afecțiuni Cronice vă invită pe toți să susțineți acest demers, care înseamnă mai mult decât o simplă campanie de comunicare. este un demers important pentru fiecare dintre noi. l

Pacient

Coaliția organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România a demarat campania ”Pacient de România — 6% din PiB pentru sănătate!”, din dorința de a pune pe agenda publică atât problemele din sănătate, cât, mai ales, necesitatea unei bune finanțări pentru sistemul de sănătate. Considerăm că este nevoie de o finanțare mai bună a sistemului de sănătate, pentru a acoperi cele mai importante direcții: tratament și servicii medicale pentru pacienți, salarii mai mari pentru profesioniștii din sănătate și dotări pentru unitățile medicale. Considerăm că sănătatea și Educația trebuie să treacă de nivelul declarativ și să devină priorități reale ale clasei politice românești.

Nu vrem să fim asistați social, vrem să fim ajutați să avem o viață normală! De exemplu, un pacient cu hemofilie din Viena poate face mai multe lucruri decât ar visa un pacient din România

Radu GănescuPreședintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România

turor componentelor sistemului de sănătate, cu sprijinul unor organizaţii internaţionale (de exemplu, Banca mondială are o mare experienţă în acest domeniu, publicând şi un manual de evaluare);

2. elaborarea şi publicarea principiilor de reformă a tuturor com-ponentelor sistemului pe baza dovezilor ştiinţifice existente, adaptându-le la contextul socio-economic local. Totodată, se va elabora un set de indicatori pentru monitorizarea reformei;

3. Studiu de impact al măsurilor propuse;4. Pregătirea structurilor organizatorice şi a personalului necesar

implementării reformei;5. măsuri urgente pentru eficientizarea utilizării resurselor dis-

ponibile care pot duce la economii de peste 1 miliard de euro ce pot fi folosiţi pentru rezolvarea nevoilor pacienţilor şi ale personalului medical;

6. Stabilirea unor grupuri de lucru pentru fiecare componentă a sistemului sanitar;

7. Dialog politic la nivel înalt cu experţi din principalele organizaţii internaţionale care pot oferi consultanţă pentru o reformă reală, să rezolve problemele din întregul sistem de sănătate.

Sper ca acest dialog să fie acceptat de ministrul Sănătăţii şi nu refuzat, cum s-a întâmplat cu alţi miniştri.

reforma propusă va duce la creşterea performanţelor tuturor componentelor sistemului, precum serviciile medicale curative şi preventive (asistenţa medicală primară, secundară şi terţiară), sănătatea publică, învăţământul medical şi cercetarea ştiinţifică medicală. De exemplu, reforma spitalului ca organizaţie va duce la creşterea performanţelor tuturor spitalelor, realizând obligaţia gu-vernării sistemului de sănătate de a asigura întregii populaţii acces la îngrijiri de calitate. această obligaţie a fost afectată negativ de măsurile luate în 2011 privind comasarea şi închiderea unor spitale, precum şi de clasificarea spitalelor în 5 categorii. l

Articolul integral poate fi consultat online, pe site-ul http://politicidesanatate.ro/criza-continua-din-

sistemul-sanitar-cauze-si-solutii/

l să aibă o gândire de sistem şi să înţeleagă că performanţa sistemului este rezultatul interacţiunii dintre toate componentele sistemului;

l să aibă noţiuni fundamentale de economie sanitară şi eventual să creeze în cadrul ministerului o structură cu aceste atribuţii;

l să înţeleagă şi să aplice sistemele de măsuri şi structuri recomandate pentru asigurarea calităţii şi siguranţei îngrijirilor medicale (anexa 3), care constituie cea mai bună metodă de prevenţie a malpraxisului;

l să înţeleagă şi să convingă structurile guvernamentale de decizie că banii cheltuiţi pentru sănătate constituie o investiţie în dezvoltarea economică şi socială a ţării;

l să înţeleagă că sănătatea constituie o prioritate absolută, având cea mai importantă contribuţie la bunăstarea unei naţiuni, iar obiecti-vul sistemului de sănătate este să dea ani vieţii şi viaţă anilor. este demonstrat faptul că există o relaţie directă între sănătate şi fericire.

l să cunoască şi să aplice „managementul cunoaşterii” (cu toate variantele sale), ce constituie noua revoluţie în management,t care poate oferi soluţii practice bazate pe dovezi pentru toate problemele sistemului de sănătate. De menţionat că în structura multor ministere ale sănătăţii există o direcţie de management al cunoaşterii, iar în spitale există un director de management al cunoaşterii.

finanţarea constituie una dintre cele patru funcţii majore ale sistemelor de sănătate (celelalte trei sunt: guvernarea, generarea de resurse, furnizarea de servicii), iar raportul oMs din 2010 este construit pe găsirea unor soluţii care să permită o acoperire uni-versală a serviciilor medicale, considerând sănătatea ca un drept al omului. Ulterior, omS a publicat un plan de acţiune în 11 puncte pentru atingerea acestui obiectiv, oferind consultanţă şi sprijin ţărilor membre pentru realizarea acestuia. acest plan de acţiune a fost com-pletat cu programul oaSIS (organizational aSsessment for Improving Strengthening Health Financing), care cuprinde 3 paşi şi 11 puncte.

Pentru adoptarea acestor programe este necesară crearea unor structuri dedicate economiei sanitare care vor gestiona eficient re-sursele financiare prin introducerea unor mecanisme care funcţio-nează în majoritatea ţărilor. acum este recunoscut pe plan mondial că medicina modernă are patru piloni esenţiali: medicina bazată pe dovezi, tehnologia informaţiei, sistemele de calitate şi siguranţă a îngrijirilor medicale şi medicina bazată pe economic. Din păcate, ultimii doi piloni au fost neglijaţi în ţara noastră.

pe baza celor expuse se poate formula următorul program de acţiune:

1. evaluarea obiectivă şi completă a tu- afecta calitatea serviciilor publice şi echitatea.efectelor „sindromului sistemelor mixte”, care potNishtar) se recomandă măsuri pentru evitarea

Într-un articol publicat de OMS în 2009 (autor Sania

Articol republicat


POLITICI ROMâNEȘTI

medicamentelor care dispar de pe piațăPacienții nu vor avea de suferit din cauza

a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (ANMDM)Interviu cu dr. Marius tanasă, vicepreședintele Agenției Naționale

Au fost făcute multe raportări la AnMDM privind lipsa medicamentelor de piață după actualizarea prețurilor?Medicamentele dispar frecvent de pe piață, încă dinainte de recalcularea prețului din această vară. ele dispar din cauza unor întreruperi temporare în producție, ca urmare a unor deficiențe de producție. acestea ne sunt notificate, dar și ce-lorlalte autorități de reglementare care sunt interesate, din țările unde se pun pe piață medicamentele respective. există și situații în care deținătorul dorește să nu mai producă medicamentul respectiv și să renunțe la autorizație din motive comerciale. Își face niște calcule și anunță că nu mai dorește să pună pe piață un anumit medicament. Conform legii, are obligativitatea ca 12 luni să asigure piața cu medicamentul respectiv, astfel încât în acest timp să se găsească alternative la tratament. acum sunt o mulțime de medicamente generice și unele companii își retrag autorizațiile, dar rămân alte medicamente alternative la terapie.

În jur de 100 de produse au ieșit din CAnAMED, pentru că producătorii nu și-au mai depus documentele necesare pentru recalcularea prețului…acesta este mecanismul. el își obține autorizația de pune-re pe piață de la noi, apoi se duce și își face dosarul de preț. Din momentul în care are prețul aprobat la ministerul Sănătății poate să pună pe piață medicamentul respectiv și după aceea se discută dacă este cazul sau nu de rambursarea tratamentului.

Dar au venit sesizări la AnMDM din partea pacienților privind lipsa medicamentelor? Sesizări există, pentru că noi avem acea secțiune pe site — Lipsă medicament. acolo primim o mulțime de sesizări privind lip-sa anumitor produse de pe piață, care nu înseamnă neapărat că s-a retras producătorul, ci că poate pacientul nu-l găsește la farmacia de lângă locuința lui. Poate că farmacia respectivă nu are contract cu distribuitorul care deține stocul. noi verificăm dacă medicamentul există sau nu pe piață și, în cele mai multe din cazuri, am îndrumat farmaciile respective către distribuitorii care aveau stocuri din medicamentele respective. există și me-

dicamente care lipsesc, dar în cele mai multe din cazurile sem-nalate au fost niște disfuncționalități în a căuta medicamentul.

Vă zic un caz concret. Este vorba de medicamentul Digoxin, care nu se găsește în multe orașe din țară și lipsește chiar și din București…este un medicament ieftin, dar foarte important în tratamentul insuficienței cardiace. am fost informați cu privire la existența unei probleme de fabricație, care se va rezolva, iar medica-mentul va fi din nou pe piață. Între timp, noi am solicitat com-paniei Unifarm să identifice un alt producător pentru a aduce pe nevoi speciale produsul, pentru a se acoperi necesarul.

Deci nu există o alternativă la acest produs?acum câțiva ani, exista o alternativă la Digoxin, dar produsul re-spectiv nu mai este comercializat și în momentul de față este sin-gura opțiune terapeutică. Dar există aceeași substanță activă pro-dusă de alți deținători de autorizație de punere pe piață, care însă nu sunt înregistrați în românia, ci în alte state membre. Unifarm poate aduce produsul în țară pe baza comerțului intracomunitar.

În afară de Digoxin, mai sunt medicamente care nu au alternative și care, din diferite motive, nu se găsesc?În general, există alternative la tratamentele care din diverse motive dispar periodic de pe piață. În situațiile în care nu avem alternative, le căutăm și le găsim în altă parte. Deci, nu este o tragedie.

În ceea ce privește exportul paralel, a crescut cumva în ultimele luni?exportul paralel există, este încurajat de Uniunea europeană. La urma urmei, nu văd de ce nu ar exista, este benefic și pentru noi ca stat, pentru că vorbim de locuri de muncă, de venituri pe care le realizează agenții noștri economici. Însă în anumite situații, în care anumite medicamente tind să nu mai aco-pere nevoia statului, luăm măsura de a interzice comerțul paralel pentru anumite substanțe, pe perioade limitate.

Agenția spera că până la finalul anului vor intra mai multe medicamente pe lista celor compensate, în afară de cele prin contractele cost-volum?deja au intrat pe cost-volum. eu zic că realizările sunt foarte mari, fără să exagerez. dacă este să discutăm numai pe hepatita c, a intrat pe lista medicamentelor rambursate tratamentul interferon free, care este ultimul aprobat de agenția europea-nă a Medicamentului, iar app-ul a fost acordat la începutul acestui an. În plus, au intrat pe listă o serie de medicamente oncologice, medicamente pentru artrita idiopatică juvenilă. l

Mirabela Viaşu

odată cu actualizarea prețului la medicamente, lipsa mai multor produse din farmacii a început să fie observată în primul rând de pacienți, care își găsesc din ce în ce mai greu tratamentul necesar. Pentru unele molecule există mai multe variante terapeutice, iar pentru celelalte se caută soluții, astfel încât pacienții să-și primească medicamentele de care au nevoie.

știți cam pe la ce nivel se situează exportul paralel, în procente?noi nu facem astfel de statistici. este foarte greu să faci sta-tistici de genul acesta, ar însemna să ai oameni dedicați, care să facă doar acest lucru. În general, ne bazăm pe necesa-rul de medicamente și pe semnalele care vin din piață de la pacienți, farmaciști, medici și de la deținătorii de autorizație. cnas știe ce și cât se decontează și, de obicei, acesta este consumul. Pe de altă parte, deținătorul știe că a pus pe piață o anumită cantitate care trebuie să fie în acord cu, să zicem, consumul istoric. Dacă acea cantitate este mult mai mare, atunci e clar că discutăm și de export paralel.

legat de lista de actualizare a medicamentelor, câte medicamente sunt acum în procesul de evaluare?Valul mare de medicamente a fost anul trecut, când au fost vreo 160 de dosare depuse pentru evaluare. acestea au fost evaluate, avem restanțe în ceea ce privește contestațiile la evaluarea efectuată. Pe de o parte, a fost perioada în care nu am avut comisii de specialitate la minister și, ulterior, din comisia de contestație a fost înlocuit președintele comisiei de specialitate de la minister. la urma urmei, comisia de contestații trebuie să verifice dacă au fost sau nu au fost respectate criteriile de evaluare. nu decide dacă un medi-cament este eficient sau nu, pentru că, el având autorizație de punere pe piață, conform legislației europene, nu mai avem ce să comentăm asupra eficacității sau siguranței medicamentului respectiv. În schimb, avem criteriile de evaluare din punctul de vedere al tehnologiilor medicale care sunt foarte clare și trebuie văzut dacă le respectă sau nu. Dacă le respectă și îndeplinește punctajul stabilit, atunci se admite contestația. Volumul de muncă a fost foarte mare și, din cauza asta, a fost o sincopă în procesul evaluării contestațiilor, care se va rezolva în curând.

Până la sfârșitul anului?Da, vrem să pornim și acest proces de evaluare și a contestațiilor. Din comisia de contestații fac parte și membri de la anmDm, și de la CnaS, și de la minister. În măsura în care vom reuși să stabilim un program comun, vom rezolva și aceste contestații.



un post de dietetician–nutriționistÎn fiecare școală ar trebui creat

proiecte de infrastructură etc.prin proiecte de mediu, sociale, culturale,

fonduri europene și guvernamentale,aproximativ 120 de milioane de euro,

funcția de viceprimar, Turda a accesatÎntre 2008 și 2012, cât am ocupat

Când estimați că profesia de nutriționist-dietetician ar putea fi legiferată?acum, după ce președintele româniei, Klaus Johannis, va semna această lege, trebuie stabilite normele de funcționare, iar efectele se vor produce imediat după publicarea în mo-nitorul oficial. Îmi doresc din suflet să se întâmple cât mai curând, deoarece știm cu toții numărul mare de cazuri de supraponderabilitate și obezitate din rândul populației. Sper, de asemenea, ca în fiecare școală să fie creat un post de dietetician–nutriționist, constatând procentul tot mai crescut al obezității infantile. o viață sănătoasă înseam-nă un mod de viață sănătos și o alimentație sănătoasă.

un alt proiect inițiat de dvs. este cel care reglementează profesia de fizioterapeut. Ce ne puteți spune despre acesta din urmă?Și în cazul acestei propuneri legislative, în perioa-da de studiu și lucru am avut nenumărate întâlniri cu reprezentanții Federației române a asociațiilor de Fizio-terapie și ai Comisiei de recuperare, medicină fizică și Balneologie, iar la Cluj, la Decanatul Facultății de medi-cină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”, a avut loc o întâlnire cu peste 30 de rectori, prorectori, decani, prodecani, profesori universitari și domnul florin Buicu, pentru stabilirea curriculei și a ultimelor amendamente.În acest moment, propunerea legislativă este pregătită pentru a ajunge la votul final din Camera Deputaților.

De ce militați atât de aprig pentru reglementarea celor două profesii în România?Sunt mai mulți factori care determină urgentarea reglemen-tării acestor profesii. În primul rând, presiunea forurilor europene și mondiale (ex. Confederația mondială de Fizio-terapie, Federația europeană a Dieteticienilor etc.), creând

movate de așa-zișii „specialiști”, care au urmat cursuri de două săptămâni sau o lună. De asemenea, sunt cursuri de masaj de scurtă durată, iar „speci-alistul” format astfel tratează pacien-tul, riscând să-i agraveze condiția.

Care credeți dvs. că sunt primele trei cele mai grave probleme din sănătatea românească?Din punctul meu de vedere, sunt mai multe probleme grave în ceea ce privește sistemul de sănătate din ro-mânia. subfinanțarea cronică a siste-mului generează atât salarii scăzute pentru personalul din sănătate, cât și lipsa investițiilor. există o infra-structură foarte veche și neperformantă, incomparabilă cu cea din țările europene. În plus, atrag atenția asupra exodului extraordinar al personalului medical, care este de-a dreptul o mare tragedie. Statul român și familiile investesc enorm în formarea și pregătirea acestor specialiști în unități de învățământ recunoscute la nivel mondial, iar după ab-solvire, sistemul de sănătate nu poate oferi acestor oameni extraordinari care vindecă și salvează vieți condiții onora-bile la nivelul muncii depuse și al pregătirii profesionale.printre multe alte lipsuri, aș menționa lipsa unui pro-gram național de investiții care să ducă la reabilitarea corpurilor de clădire existente și a dotării acestora cu aparatură medicală de ultimă generație, lipsa demarării construcției spitalelor regionale, a modernizării stațiunilor balneare și a construirii unor noi stațiuni acolo unde exis-tă ape termale, clorosodice sau nămoluri sapropelice etc. nu în ultimul rând, este nevoie de încurajarea investițiilor private în sănătate și a parteneriatelor publice private.

În perioada în care ați fost viceprimar în turda, ați gestionat numeroase proiecte cu fonduri europene. Credeți că fondurile europene ar putea rezolva o parte dintre problemele sistemului sanitar românesc?Între 2008 și 2012, cât am ocupat funcția de viceprimar, Tur-da a accesat aproximativ 120 de milioane de euro, fonduri europene și guvernamentale, prin proiecte de mediu, soci-ale, cultural, proiecte de infrastructură etc. Printre zecile de proiecte aș enumera doar două: accesarea a 80 de milioane de euro pentru înlocuirea și extinderea rețelelor de apă potabilă și apă uzată, reabilitarea puțurilor și bazinelor de apă, a stației de epurare și construirea unei noi stații, asigurându-se astfel posibilitatea de racordare prin rețele de canalizare a întregii comunități urbane arieș — turda, câmpia turzii și 18 comune; proiectul de moderni-

astfel posibilitatea ca absolvenții să poată profesa cu drepturi depline și egale în alte țări. În al doilea rând, se reglementează condițiile care trebuie întrunite pentru a exercita profesia, elementele de nedemnitate și incom-patibilitate, răspunderea juridică, drepturile și responsabilitățile etc. nu în ultimul rând, protejarea profesiilor și a specialiștilor. Știm cu toții că pe piață există nenumărate produse care promit foarte mult (produse de slăbit, produse pentru creșterea forței sau a masei musculare, produse de detoxi-fiere, produse pentru potență, pentru creșterea sânilor etc.) și, necontestând sub nicio formă calitatea acestor pro-duse, atrag atenția că în cele mai multe cazuri ele sunt recomandate sau pro-

zare a Salinei Turda, care a pus în valoare întreg potențialul turistic al Turzii. Salina astăzi se bucură de peste o jumătate de milion de vizitatori și de câteva zeci de mii de persoane care beneficiază de tratament. acestea sunt exemple care arată că la îndemâna administrațiilor locale sunt instrumente financiare care pot conduce la dezvoltarea și modernizarea localităților. pentru perioada 2014 — 2020, sunt disponi-bile peste 20 de miliarde de euro fonduri europene. tre-buie doar să muncim și să avem abilitatea de a le accesa.

Ați declarat în repetate rânduri că doriți schimbarea clasei politice. la ce anume v-ați referit?Schimbarea clasei politice este absolut necesară. o spun cu voce puternică electoratul și societatea civilă, dar și so-ciologii și politologii. având o clasă politică perimată și compromisă atât prin acte de corupție, cât și din cauza ineficienței, se constată o nevoie stringentă de primeni-re a politicienilor care nu mai beneficiază de încrederea cetățenilor. Schimbarea este cu atât mai necesară cu cât s-a compromis puternic și imaginea româniei peste hotare.Printre noii politicieni este nevoie și de seniori cu ex-pertiză, dar în foarte mare măsură este nevoie de politi-cieni tineri, necompromiși, formați la alt fel de școli, cu alt spirit și elan, și cu dragoste de țară și de neam. acești politicieni vor recâștiga încrederea cetățenilor în Parla-mentul româniei și în Guvernul româniei, în instituția prezidențială și în toate instituțiile de stat, dar mai mult ca orice încrederea în noi înșine și în potențialul ex-traordinar pe care această țară minunată îl are. l

Mirabela Viaşu

În această vară, s-a decis fuzionarea celor două proiecte privind reglementarea profesiei de nutriționist-dietetician, depuse inițial separat de Mircea Vicențiu irimie, vicepreședintele Comisiei de sănătate și familie din Camera Deputaților, și conf. univ. dr. Corneliu-florin Buicu, președintele aceleiași comisii. Din păcate, noua propunere legislativă a căzut la senat, în ciuda avizelor favorabile obținute în comisiile de specialitate. A mai rămas o șansă la Camera Deputaților, care în acest caz este for decizional, ne-a explicat Mircea Vicențiu irimie, deputat AlDE de turda.

AtRAg AtEnțiA AsuPRA ExoDului ExtRAoRDinAR Al PERsonAlului MEDiCAl, CARE EstE DE-A DREPtul o MARE tRAgEDiE.

civilă, dar și sociologii și politologii.O spun cu voce puternică electoratul și societateaSchimbarea clasei politice este absolut necesară.



numărul de față al publicației Politici de sănătate propune un recurs la bază, la însăși esența preocu-părilor noastre, și anume la sănătate, cu majusculă. Demersul este raportat la o viziune holistică, iar planul general al abordării acestui număr se centrează în formula Sănătatea, o ecuație imposibilă, folosind ajutorul ima-gistic al lui Albert Einstein, în celebra sa declinare ludică, cea a limbii scoase, ștrengărește, la norocosul fotograf. Planul imagologic al numărului de față este completat de un bemol stilistic — “posibilul” procopsit cu un sufix pentru că, da, ecuația este/pare a fi imposibilă… pe la noi. Ea devine/este foarte posibilă în varii sisteme naționale de sănătate — și este vizibilă asta nu doar privind către Vestul civilizației euro-atlantice, în care ne tot integrăm, ci și mai către Est, aco-lo unde Israel sau Iordania, Turcia sau țări din Extremul Orient au ștate vechi, deja, în coerența și eficiența acestor sisteme. Din puzzle-ul amintit mai sus, lipsesc, desigur, actorii esențiali, atunci când vorbim despre un sistem de sănă-tate. Și aici, în scenă, ca actorii de prim plan sunt: orga-nismele și instituțiile de resort ale statului — Minister, agenții etc., instituțiile medicale de contact cu beneficiarii actului de sănătate — spitale, policlinici, dispensare etc., instituțiile de învățământ superior, de medicină și far-macie. Radarul trebuie extins pentru a cuprinde și zona serviciilor medicale private, a asiguratorilor, dar și organizațiile de pacienți. Ah, și să nu lăsăm deoparte zona — foarte importantă în echilibrele macro și lobby-ul micro, la baionetă — a firmelor din farma.Politici de Sănătate v-a obișnuit, de la începuturi, că nu este despre arătat cu degetul sau stabilit vinovății, despre dat sentințe sau lamentații fără rost.toate demersurile echipei redacționale, întreg cor-pusul de mesaje și materiale publicate privesc către un progresiv înainte, către invitația la reflecție, pentru a găsi cele mai bune răspunsuri la provocările unui sistem, către analize comparative cu sisteme mai avansate, ce au traversat deja, cu succes, “bolile copilăriei” unui sis-tem de sănătate. În integralitatea lor, reputații specialiști care onorează, cu punctele lor de vedere, paginile revistei sunt profesioniști de prim rang, români și străini, validați și confirmați în specializări din toată gama medicală.De asemenea, cei care decid în sistem, de la noi și de pe alte meridiane, împărtășesc din punctele de vedere ale agendei publice, dezbat și transmit mesaje. Cele mai multe sunt de un optimism rezervat, cuminte, profund pertinent, dublat de intenția de a face binele necesar, precum aerul, sistemului.Și, totuși, unde se rupe lanțul evolutiv? De ce pare că siste-mul de sănătate românesc nu doar că nu iese din letargie, dar și ia simptomele de comă…autoindusă? subfinanțarea sistemului, da, fenomen real — a devenit o adevă-rată mantră în România postdecembristă, absolut toți actorii sistemului deplâng acest lucru. Dintr-o perspectivă de neofit, cea personală, pe care încerc să o

exercit, cu umilința de rigoare — a necunoașterii tușelor de detaliu și cu asupră de măsură, inclusiv în textul de față, cocktailul de emoții resentimentare, de cele mai multe ori negativ-distructive, legate de funcționarea, sincopată, a actului medical, la noi, este băut, în egală și amară măsu-ră, atât de pacient, cât și de medic—asistentă—infimier, de profesor, dar și de student/rezident, de funcționarul public din agențiile medicale, dar și de antreprenorul în farma. Ca într-o poveste rabinică străveche, pare că toți avem dreptate, în același timp. Dar, așa ceva, nu e posibil, vor exclama puriștii și iaco-binii. Ei bine, și ei, se pare, au dreptate.Dincolo și dincoace de filosofie și de alte sofisme, stau mărturie, pentru șansele de bune practici ale sistemu-lui medical românesc, înaintași și contemporani iluștri ai medicinei românești, de talie mondială. Clinicieni și cer-cetători, medici de urgență și de terapie intensivă care își fac datoria, cu supremă abnegație, alături de structu-rile pentru situații de urgență, acele urgențe la nevoi de tip calamitate, în urma cărora încep să curgă reproșurile puternic-emoționale de tip “unde a fost Dumnezeu?”, când întrebarea, după cum îmi spunea, cândva, un preot, când l-am întrebat așa ceva, ar fi “Dar omul unde era?”.sănătatea, ca sistem, proiect național sau, măcar, de grup social-profesional, când este scoasă din paradig-ma de gândire strategică, poate fi palpată, cu toate simțurile și perspectivele disperării: bolnavi în stadii terminale, pacienți cu traume severe, rezultate în urma unor accidente, gravide fără ajutor minimal de specialitate, iar lista e imposibil de epuizat. Pentru acești “ei” (în fapt, versiuni ale unui “noi” perpetuu), versurile marelui poet național, cu care începe acest text, sunt mai mult decât reale, dacă ne gândim la sănătate. Certe, nu relative. Eminescu (care, cel puțin pentru strofa a treia din „La Stea-ua”, ar trebui să poarte și sintagma de vizionar, mult înaintea timpului său, asemeni unui Jules Verne sau Tesla, pentru că prefigura, cu aproape 40 de ani mai devreme, crâmpeie din teoria relativității restrânse, anunțate, public, întâia oară, în 1905, de savantul ce onorează coperta numărului de față)

exprimă, prin măiastra sa ciopli-re în cuvinte, însăși expresia su-premă a oricărui sistem viu.Dar, așa cum natura creată o de-monstrează, prin perfecțiunea sistemelor nervos și endocrin, integrarea cu mediul necesită timp și înțelegerea corectă a condițiilor, iar homeostazia sistemului numit sănătate publică ar putea să aibă, deja, sistemele de celule și organe care să-i asigure buna funcționare. Trebu-ie doar să ne preocupăm, continuu, toți cei implicați. Deci, cam toți. l

Fie că dezbatem sănătatea fiecăruia dintre noi — chestiune de perspectivă personală, complet șinatural subiectivă —, fie că ne preocupăm de chestiunea sănătății nației, a sosit, probabil, vremeasă observăm că, în acest domeniu al socialului, certitudinile dăunează grav… sănătății. De la ceisănătoși (în fapt, doar cu o sănătate aparentă) până la pacienți cronici, de la medici, ființe umaneaflate, business as usual, în zona de frontieră dintre viață și moarte, la aparținătorii ce-și punîntreaga tolbă de speranțe — poate, prea împovărătoare, uneori, în oamenii în alb, toți încearcăsă rezolve puzzle-ul uriaș, numit sănătate publică, fiecare potrivit propriei științe și putințe.

Dan D. PAVEL, Business ON AIR, Rfi

Icoana stelei ce-a muritÎncet, pe cer, se suie

Era, pe când nu s-a zăritAzi o vedem, și nu e.

și, totuși, unDE sE RuPE lAnțul EVolutiV? DE CE PARE CĂ sistEMul DE sĂnĂtAtE RoMânEsC nu DoAR CĂ nu iEsE Din lEtARgiE, DAR și iA siMPtoMElE DE CoMĂ…AutoinDusĂ?

Relativitatea certitudinilor


INOVAŢIE

este cel de spondilită anchilozantănu corespunde noii viziuni europeneSingurul protocol din România care

majore în privința eficacităţii.schema terapeutică nu sunt diferențeprivește modul de administrare sau

medicamentele biologice, în ceea ceDeși există diferențe mari între

spondilita anchilozantă face parte din gru-pul spondilartritelor axiale, dar reprezintă etapa finală a Bolii În care s-au instalat Mo-dificări structurale ireversiBile, vizualizate ra-diografic. Potrivit specialiștilor în reumatologie, pacienții cu spondilită anchilozantă ar trebui să beneficieze de terapiile biologice cât mai precoce, înainte de instalarea leziunilor.

la ora actuală, se discută foarte mult de personalizarea tratamentului în bolile reumatice, adică să alegi medicamen-tul care se potrivește cel mai bine unui pacient în funcție de trăsăturile și de caracteristicile sale. astfel, este deosebit de important ca medicii să știe toate detaliile despre un anumit produs, pentru a obține cele mai bune rezultate. Deși exis-tă diferențe mari între medicamentele biologice, în ceea ce privește modul de administrare sau schema terapeutică nu sunt diferențe majore în privința eficacităţii. „Chiar dacă nu avem suficienți biomarkeri, putem aprecia pentru fiecare pa-cient care este biologicul potrivit. Putem verifica dacă am avut dreptate sau nu după răspunsul pacientului la tratament. De regulă, în primele trei luni se vede dacă pacientul este respon-der sau non-responder la tratament. Cu cât sunt mai multe biologice, cu atât șansa ca pacientul să primească tratamentul potrivit este mai mare”, explică prof. univ. dr. ruxandra Iones-cu.

tRAtĂM BoAlA Mult MAi tâRZiudin păcate, Medicii nu pot spune de la Bun Înce-put ce pacient va răspunde la un anuMit tra-taMent.

Bineînțeles, cu cât efectul medicamentului este mai ra-pid, cu atât acel produs va fi preferat, atât de pacienți, cât și de medici. nu trebuie să fii filosof sau academician ca să ob-

servi acest lucru, declară conf. univ. dr. Cătălin Codreanu, managerul Centrului de Boli reumatismale „Dr. Ion Stoia” și președintele Ligii române contra re-umatismului: „există medicamente pentru care datele din studiile clinice au arătat o instalare semnificativ mai rapidă a efectului, comparativ cu cele-lalte. Doctorii care folosesc aceste medi-camente trebuie să cunoască în detaliu diversele particularităţi care sunt mai complexe. acest lucru ţine de ştiinţa medicală şi în aceasta constă «secretul» unui doctor care ştie să aleagă ceea ce e adecvat dintr-o multitudine de soluţii”.

Prof. univ. dr. ruxandra Ionescu: „De regulă supraviețuirea pe un biologic este de patru-cinci ani, astfel încât toți pacienții necesită schimbarea biologi-cului. Și este bine să ai de unde să alegi tratamentul adecvat”.

În opinia conf. univ. dr. Bălănescu, un răspuns terapeutic rapid este extrem

Aproximativ 200.000 de români suferă de o anumită formă de artrită, una dintre principalele cauze de dizabilitate și morbiditate din Europa. Prin aprobarea, recent, a noilor protocoale terapeutice, tratamentul românilor cu boli reumatice corespunde recomandărilor ligii Europene Contra Reumatismului (EulAR). Cu o singură excepție, însă: românii diagnosticați cu spondilită anchilozantă. ghidul de tratament pentru această afecțiune folosit în momentul de față de medicii români este la nivelul anului 2008, ceea ce înseamnă că sunt tratați bolnavi cu boli constituite, ireversibile și nu pacienți cu boli recent instalate, care cu ajutorul noilor tratamente pot uita complet că au fost bolnavi.

PotRiVit sPECiAliștiloR În REuMAtologiE, PACiEnții Cu sPonDilitĂ AnCHiloZAntĂ AR tREBui sĂ BEnEfiCiEZE DE tERAPiilE BiologiCE Cât MAi PRECoCE, ÎnAintE DE instAlAREA lEZiuniloR.

Prof. univ. dr. Ruxandra Ionescu, preşedintele Societății Române de Reumatologie şi secretar general Liga Europeană contra Reumatismului (EULAR)

Noi folosim aceste terapii biologice, scumpe, tocmai pentru a preveni apariția modificărilor structurale, intervenind asupra procesului inflamator, oprind în acest fel apariția modificărilor ireversibile. Și la nivelul reumatologiei europene lucrurile au devenit clare mai târziu, în 2009. De aceea, ghidurile de tratament biologic s-au schimbat în ultimii cinci ani de două ori la nivel european, iar spondilartrita axială a devenit o indicație a acestor terapii. Termenul actual de spondilartrită axială va trebui inclus în viitor în nomenclatorul Ministerului Sănătății și al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

Conf. univ. dr. Cătălin Codreanu, managerul Centrului de Boli Reumatismale „Dr. Ion Stoia” şi preşedintele Ligii Române contra Reumatismului

Dacă dorim să influențăm boala pe termen lung, trebuie să ne concentrăm eforturile de diagnostic și tratament în stadiile timpurii ale bolii, inclusiv la bolnavii tineri, pentru a opri evoluția bolii, pentru ca aceștia să rămână activi atât social, cât și profesional

Conf. univ. dr. Andra Bălănescu, medic primar medicină internă şi reumatologie la Spitalul Clinic „Sf.Maria” din Bucureşti

Acesta este unul dintre dezideratele reumatologiei moderne. Când vom reuși să știm acest lucru, să știm de la începutul tratamentului la ce medicament va răspunde fiecare pacient în parte, atunci sigur acesta va fi un progres enorm. Unele medicamente au un efect ceva mai rapid, altele vin din urmă cu un efect similar, dar ceva mai târziu, și există diferențe individuale… trebuie să recunoaștem acest lucru. Nu toți pacienții răspund la fel, la același medicament

octombrie 2015 17

INOVAŢIE


de important pentru pacient: „Gândiţi-vă că dacă pacientul trebuie să aștepte șase luni să vadă o îmbunătăţire a stării lui, după trei-patru luni vă asigur că el începe să îşi piardă încre-derea în medicament, oricât l-am asigura noi şi i-am spune să aibă răbdare. evident că într-o boală, fie ea şi cronică, un răs-puns terapeutic rapid e de dorit”.

Un lucru este cert: opțiunile terapeutice disponibile tre-buie să fie cât mai variate, pentru ca medicii specialiști să aibă libertatea de a alege cele mai bune medicamente pentru fiecare pacient în parte. mai ales în condițiile în care afecțiuni precum artrita reumatoidă, spondilartrita nu pot fi tratate toa-tă viața doar cu un singur biologic. Prof. univ. dr. ruxandra Ionescu susține că „după o perioadă de câțiva ani de folosire, apar anticorpi antimedicament și, în felul acesta, eficacitatea agenților biologici scade, fapt care impune înlocuirea lor [...] De regulă, supraviețuirea pe un biologic este de patru-cinci ani, astfel încât toți pacienții necesită schimbarea biologicului. Și este bine să ai de unde să alegi tratamentul adecvat”.

În schimb, durata medie a bolii pentru pacienţii români care suferă de poliartrită reumatoidă şi care sunt trataţi cu terapii biologice depășește 13 ani, conform datelor furnizate de registrul român de Boli reumatice, un sistem informatic în care sunt înregistraţi bolnavii din românia care primesc terapie biologic. „asta înseamnă că noi tratăm boala mult mai târziu. Cu cât terapia este aplicată în stadii mai avansate, cu atât rezultatele sunt vizibile mai greu. Sigur că trebuie să tratăm şi aceşti bolnavi, însă dacă dorim să influențăm boala pe termen lung, trebuie să ne concentrăm eforturile de diagnostic și tratament în stadiile timpurii ale bolii, inclusiv la bolnavii tineri, pentru a opri evoluţia bolii, pentru ca aceștia să rămână activi atât social, cât și profesi-onal”, susține conf. univ. dr. Cătălin Codreanu.

Din păcate, există întârzieri ale inițierii tratamentului, adaugă prof. univ. dr. ruxandra Ionescu. acestea pot ține atât de bolnav (există o perioadă în care pacientul se obişnuieşte cu boala și de multe ori refuză tratamentul), dar și de medic (lipsa cunoștințelor despre boală, mijloace inadecvate de diagnosticare, trimiterea întârziată la reumatolog). „În mod cert, odată stabilit diagnosticul, inițiem tratamentul și monitorizăm atent pacientul, modificând schema de tratament cu scopul obținerii re-misiunii pe termen lung. Pacientul în remisiune este apt de muncă, este o per-soană perfect sănătoasă, care se poate bucura de viață”, explică președintele Societății române de reumatologie.

BiologiCE Vs BiosiMilAREvarianta Mai ieftină, dar la fel de eficientă, la terapiile Biologice o reprezintă BiosiMi-larele. Chiar dacă experiența româniei cu aceste produse nu este una îndelungată, specialiștii români sunt de părere că viitorul este cel al biosimilarelor. „ne place sau nu, biosimilarele reprezintă viitorul. ne putem ascunde după degete cât vrem, dar biosimilarele vin tare din urmă şi ceea ce mi se pare cel mai interesant este că dacă acum câţiva ani astfel de produse erau făcute de firme mai obscure, astăzi marile companii producătoare de medicamente inovatoare au început să creeze biosimilare”, declară conf. univ. dr. andra Bălănescu.

„datele publicate nu ridică pro-bleme de siguranţă sau de eficacita-te. ca atare, ar trebui să le folosim în aşa fel încât utilizându-le să căpătăm experienţa pe care pentru moment nu o avem”, susține prof. Codreanu. De aceeași părere este și prof. Ionescu, po-trivit căreia biosimilarele sunt sigure, atât timp cât au aprobarea ema sau FDa, sunt susținute de studii clinice și respec-tă modalitatea de producere a originale-lor prin biotehnologie.l

Beatrice Cioba, Mirabela Viaşu

Conf. univ. dr. andra Bălănescu: „ne place sau nu, biosimilarele reprezintă viitorul. ne putem ascunde după degete cât vrem, dar biosimilarele vin tare din urmă şi ceea ce mi se pare cel mai inte-resant este că dacă acum câţiva ani ast-fel de produse erau făcute de firme mai obscure, astăzi marile companii produ-cătoare de medicamente inovatoare au început să creeze biosimilare”.

REinsERțiA RAPiDĂ În CâMPul MunCii — BEnEfiCiu iMPoRtAnt Al tERAPiiloR BiologiCEcu cât pacientul este tratat Mai aproape de deButul Bolii, cu atât există şansa opririi procesului patologic şi, poa-te, chiar șansa vindecării Bo-lii. de rapiditatea diagnosticării și inițierii terapiei depinde și salvarea articulațiilor afectate, ceea ce se tradu-ce prin reinserția rapidă a pacientului în câmpul muncii. Potrivit specialiștilor, există terapii pentru care s-au făcut stu-dii particulare legate de productivitatea muncii, de păstrare a pacienţilor într-o formă activă de existenţă, iar aceste date trebuie valorificate de prescriptori. „există date care spun în felul urmă-tor: chiar pentru medicamentele foarte scumpe câştigul economic, financiar, al societăţii este în final mult mai mare decât costul medicamentului, dacă bol-navul este păstrat într-o activitate profe-sională utilă. acest lucru se cheamă cost indirect. dacă eu mă îmbolnăvesc şi nu mai merg la serviciu, acest lucru produ-ce o pierdere pentru societate. costul indirect, pierderea generată de faptul că nu mai muncesc este mai mare decât cheltuiala cu medicamentul”, susține conf. univ. dr. Cătălin Codreanu.

ultimele noutăți în diagnosticul și tratamentul bolilor reumatice au fost dezbătute de peste 700 de participanți la Congresul național de Reumatologie din acest an, organizat în luna septembrie la București. Ajuns la cea de-a xxii-a ediție, evenimentul de înaltă ținută științifică s-a desfășurat într-un moment în care medicamente care stăteau de ani buni pe lista de rambursare completă au fost, în sfârșit, aprobate. “Dintr-odată, o serie dintre datele care erau prezentate în alți ani și la care ne uitam ca la niște potențiale arme terapeutice ne sunt la îndemână acum și le putem folosi și noi la pacienții noștri”, a mărturisit conf. univ. dr. Andra Bălănescu.Congresul a fost precedat de un curs dedicat artritei precoce, la care au participat și numeroși invitați străini, printre care amintim un nume mare al reumatologiei internaționale, și anume prof. dr. tore Kvien, fost președinte al societății Europene de Reumatologie. Printre noutățile manifestării din acest an s-a numărat și o sesiune dedicată ecografiei musculoscheletale, o metodă de investigație non-invazivă care începe să atragă din ce în ce mai mulți reumatologi români.

CONGRESUl NAţIONAl DE REUMATOlOGIE lA A XXII-A EDIţIE

biosimilarele vin tare din urmăascunde după degete cât vrem, dar

completă au fost, în sfârşit, aprobate.ani buni pe lista de rambursare

care medicamente care stăteau des-a desfăşurat într-un moment în

evenimentul de înaltă ținută științificăAjuns la cea de-a XXII-a ediție,

reprezintă viitorul. Ne putemNe place sau nu, biosimilarele

Conf. univ. dr. Andra Bălănescu

ExistĂ DAtE CARE sPun În fElul uRMĂtoR: CHiAR PEntRu MEDiCAMEntElE foARtE sCuMPE Câștigul EConoMiC, finAnCiAR, Al soCiEtĂții EstE În finAl Mult MAi MARE DECât Costul MEDiCA-MEntului, DACĂ BolnAVul EstE PĂstRAt ÎntR-o ACtiVitAtE PRofEsionAlĂ utilĂ.conf. univ. dr. cătălin codreanu


INOVAŢIE

artritei idiopatice juvenilenevoii de depistare și de monitorizare a Sistemul medical trebuie să răspundă

din cauza prezentării tardive la medic. mulți copii ajung să primească târziu tratamentprincipalele probleme cu care ne confruntăm –

iar din această reticență decurge una dintreEste un diagnostic greu de acceptat și de părinți,

Artrita idiopatică juvenilă este o boală cronică dureroasă care limitează mișcarea, fiind percepută de copii ca pe o “pedeapsă” de neînțeles. Cum se manifestă, mai exact, această boală?nu este o boală rară, ținând cont de faptul că ea este cea mai frecventă dintre bolile reumatice ale copilului, reprezentând același procent ca toa-te celelalte boli reumatice la un loc. frecvența ei este de 80-90 la 100.000 de copii. este, într-adevăr, greu de ac-ceptat de un copil, pentru că această afecțiune foarte dureroasă și invali-dantă îi limitează mișcările. Pe lângă suferința fizică, un copil are o traumă psihică, iar parcursul normal de dez-voltare îi este, fără îndoială, perturbat.

sub multiplele ei forme de prezentare (7, conform clasificării aCr), poate avea debut insidios sau acut, febra, tumefacția articulară, afectarea oculară, modificarea de mers pot fi manifestări cu care această boală poate debuta. În funcție de vârsta la care apare, copilul poate doar să plângă, să nu-și utilizeze membrul la care articulația e afectată sau să comunice durerea și impotența funcțională.

Ce împiedică diagnosticarea și instaurarea tratamentului cât mai rapide? este bine știut faptul că diagnosticarea cât mai precoce, asociată cu inițierea tratamentului adecvat formei clinice de boală, duce la rezultate bune, fără ca sechelele să se instaleze. atât părintele, cât și medicul ajută la o diagnosticare corectă. mai degrabă să facem un consult medical specializat, să zicem inutil, decât să tergiversăm diagnosticul. orice suspiciune impune prezentarea la medicul pediatru sau la pediatrul reumatolog, care poate confirma sau infirma suspiciunea. când tabloul clinic biologic nu este suficient, medicul păstrează copilul în observație diagnostică sau trimite mai departe pacientul către o altă specialitate.

Cum credeți că pot fi mai bine informați părinții, în așa fel încât să accepte boala copilului și să ajungă cât mai rapid la medicul reumatolog?Un rol important în informarea părinților îl au, bineînțeles, medicii, în special pentru acceptarea bolii. Pentru o diagnosticare mai rapidă și începerea evaluării clinice este însă important ca toți actorii să cunoască semnele de alarmă și să fie capabili să îi îndrume pe părinți către pediatru, iar apoi către reumatolog. mă refer aici la educatori, învățători, diriginți etc.

este un diagnostic greu de acceptat și de părinți, iar din această reticență decurge una dintre principalele probleme cu care ne confruntăm – mulți copii ajung să primească târziu tratament din cauza prezentării tardive la medic. Pe lângă faptul că o parte dintre părinți refuză diagnosticul, numărul de medici pediatri cu profil reumatologic este foarte mic.asa cum spune și denumirea bolii, artrita idiopati-că juvenilă nu are o etiologie clară. apare la un orga-nism cu predispoziție genetică, sub influența unor factori endogeni sau exogeni care, în momentul de față, sunt doar incriminați, nu și demonstrați.

Cum trebuie pus diagnosticul și care sunt pașii ulteriori?Diagnosticul în artrita idiopatică juvenilă este, în primul rând, un diagnostic de excludere a mai multor afecțiuni care pot mima boala. anamneza amănunțită, persistența artritei mai mult de șase săptămâni - element esențial pentru diagnostic (de altfel, durata artritei intră în definiția bolii), investigațiile biologice și imagistice ajută diagnosticul. Boala,

un copil diagnosticat cu AiJ poate avea totuși o copilărie normală?acesta este unul dintre obiectivele prin-cipale ale tratamentului şi poate fi atins în majoritatea cazurilor. tratamentul aiJ s-a îmbunătăţit spectaculos în ultimii zece ani şi este posibil ca, în vi-itorul apropiat, alte medicamente noi să fie disponibile. Utilizarea combinată a tratamentului farmacologic (cu medi-camente) şi reabilitarea articulară (fizio-kineto-terapie etc.) previn deteriorarea articulaţiei la majoritatea pacienţilor.

Care ar fi, în momentul de față, cea mai mare provocare în managementul AiJ? În acest moment, având la dispoziție posibilități terapeutice diverse, putem aplica un tratament personalizat. prima provocare constă în obținerea unui di-agnostic precoce și instaurarea cât mai timpurie a tratamentului, în așa fel încât să nu intervină deteriorări articulare majore. Unul dintre motivele care întârzie acest lucru este faptul că părinții, de obicei, acceptă diagnosticul destul de greu, timp în care copilul este plimbat pe la diverse specialități. a doua mare provocare este (in)capacitatea sistemului medical de a răspun-de la nivel național necesității de diagnos-ticare, dar și de gestionare ulterioară a bolii într-un mediu confortabil pentru copil, ast-fel încât să nu intervină deteriorări articu-lare majore, de cele mai multe ori ireversi-bile, sau afectarea altor organe, dintre care ochiul este cel mai important. există foar-te puțini medici pediatri reumatologi și numai în centrele din orașele mari.Pe scurt, managementul artritei idiopatice juvenile ar putea fi îmbunătățit în româ-nia prin implementarea unor programe de informare naționale permanente și accesibile, prin creșterea competenței medicilor pediatri prin informare țintită și prin schimb de experiență, pentru a suplini lipsa reumatologilor pediatri. a treia soluție cred că ține foarte mult de personalizarea cât mai mult a abordării, prin completarea actului terapeutic cu ședințe de consiliere atât pentru copil, cât și pentru părinți, precum și cu alte servicii de suport, în așa fel încât întreaga familie să aibă o viață cât mai normală. l

Aproximativ 2.000 de copii români suferă de artrită idiopatică juvenilă (AiJ), cea mai frecventă boală cronică reumatică din patologia copilului. Managementul acestei afecțiuni autoimune în România nu este tocmai eficient, iar motivele variază de la etiologia necunoscută a bolii, componenta genetică plurivalentă, reticența părinților în acceptarea diagnosticului și până la numărul insuficient de specialiști în reumatologie pediatrică.

specializat în reumatologie pediatrică Interviu cu dr. Mariana ștefan, medic pediatru

nuMĂRul DE MEDiCi PEDiAtRi Cu PRofil REuMAtologiC EstE foARtE MiC.

PEntRu o DiAgnostiCARE MAi RAPiDĂ și ÎnCEPEREA EVAluĂRii CliniCE EstE ÎnsĂ iMPoRtAnt CA toți ACtoRii sĂ CunoAsCĂ sEMnElE DE AlARMĂ și sĂ fiE CAPABili sĂ Îi ÎnDRuME PE PĂRinți CĂtRE PEDiAtRu, iAR APoi CĂtRE REuMAtolog. MĂ REfER AiCi lA EDuCAtoRi, ÎnVĂțĂtoRi, DiRiginți EtC.


din România și autorul primei intervenții chirurgicale robotice de hepatectomie din Europa.

INOVAŢIE

chirurgiei roboticesă reia programul de finanțare a

Ministerul Sănătății ar trebui

românească a câștigat o anumită experiență.toată lumea și le-a însușit și în care Școala

să menținem tehnologiile avansate pe careNoi ne vom strădui ca măcar în marile spitale

Credeți că evoluția chirurgiei robotice în România putea fi mai rapidă?Probabil că da. În același timp, trebuie să luăm lucrurile așa cum sunt. faptul că sistemul de sănătate românesc a avut și are în continuare probleme de finanțare, faptul că gradul de pregăti-re a echipelor chirurgicale nu este întotdeauna la nivelul ul-timelor noutăți în materie de chirurgie explică de ce robotica nu e atât de răspândită pe cât ar trebui să fie. Totuși, consider că 1.700 de operații este un număr important. În decursul acestor ani am învățat să codificăm mult mai bine indicațiile chirurgiei robotice și, pentru situațiile în care o folosim, noi considerăm că este o metodă cost-eficientă, o metodă care justifică într-un fel costurile adiționale, care oferă rezultate oncologice cel puțin egale celorlalte tipuri de chirurgie și rezultate funcționale indiscutabil superioare. Vă dau ca exemplu cancerul de rect, în care, pe lângă spitalizarea redusă și reinserția socio-profesională foarte rapidă, atât funcția urinară, cât și funcția sexuală la bărbat sunt mult mai bine conservate după intervențiile efectuate pe cale robotică.

Practic, evoluția cea mai mare a chirurgiei robotice a fost până în 2013, an în care a fost oprită finanțarea de la minister? nu. numărul operațiilor a fost mai mare în acea perioadă, însă chirurgia robotică a continuat să evolueze cel puțin în cele două centre principale — Institutul Clinic Fundeni și Spitalul municipal din Cluj-napoca. chiar dacă numărul de operații a fost ceva mai mic, experiența câștigată anteri-or a contribuit la obținerea unor rezultate mai bune și la conturarea unor indicații mai precise. Deci, din punctul nostru de vedere, deficitele organizatorice nu pot opri progre-sul chirurgiei și nu pot să ia șansa bolnavilor care ar putea să

resc această motivație. Singurul lucru ar fi ca persoanele de decizie de la nivelul ministerului să revină asupra hotărârii de a nu continua finanțarea programului de chirurgie robotică.

Ar fi nevoie de sume mari?Tocmai, că nu, sumele nu sunt foarte mari. La nivelul a câtor-va sute de operații pe an sunt sume care nu pot fi considerate importante într-un buget de câteva miliarde de euro. mai ales că programul de chirurgie robotică acoperea doar costurile su-plimentare, or, acestea sunt la nivelul a sute de mii de euro.

spuneați că ar fi păcat ca experiența acumulată să fie pierdută. știm că programul de chirurgie robotică a demarat în România cu o operație realizată în premieră în Europa…acest lucru nu este definitoriu pentru că, din păcate, multe pre-miere de aici au fost ulterior depășite de investiția financiară mult mai mare a țărilor occidentale. ceea ce ne dorim este să putem oferi și pacienților din românia posibilitatea chirurgiei ro-botice, acolo unde este cazul. și, după opt ani de experiență națională și mult mai mulți de experiență internațională, știm mult mai bine unde poate aduce beneficii foarte mari. Dorința

beneficieze de acest progres. noi ne vom strădui ca măcar în marile spitale să menținem tehnologiile avansate pe care toa-tă lumea și le-a însușit și în care Școala românească a câștigat o anumită experiență. aș vrea să-i mulțumesc managerului general al Institutului Fundeni, care a înțeles acest lucru.

Dar se impune un nou program finanțat de minister? Cu siguranță, și cred că este regretabil faptul că o experiență deja acumulată riscă să fie pierdută sau diminuată din cauza unor măsuri administrative nefericite. revenind la finanțare, părerea mea este că având în vedere că în toată lumea toate casele de asigurări și toate sistemele de finanțare acoperă costurile prostatectomiei radicale robotice, considerată

operație standard prin abordul robo-tic, ar trebui și la noi casa de asigurări să facă la fel, iar ministerul ar trebui să reia acel program de finanțare care inclu-dea un număr de operații relativ redus, adaptat capacității de finanțare a siste-mului de sănătate. motivația principală pentru care a fost inițiat programul a fost introducerea de înaltă tehnologie în sis-temul de sănătate, aceasta fiind obligația guvernelor în toate țările din lume. tehnologiile de înaltă performanță, care evident sunt costisitoare, sunt apanajul finanțării guvernamentale și, după mine, era o motivație extrem de bine justificată, iar experiența căpătată în anii care au trecut întă-

noastră ar fi să le oferim această posibilita-te pacienților care au nevoie de ea, pentru ca ei să nu fie nevoiți să plece în alte țări pentru a beneficia de chirurgia robotică.

la nivel european, pe unde ne situăm noi în domeniul chirurgiei robotice?Cred că stăm mai bine decât ar arăta finanțarea sistemului și imaginea sistemu-lui de sănătate, la modul general. româ-nia a reușit să pătrundă pe niște nișe datorită profesioniștilor devotați, care prin eforturi individuale au impus un anumit tip de medicină și care ar trebui susținuți de guvern și de Ministerul sănătății. În caz contrar, această poziție riscă să fie pierdută în anii următori.

spuneați că pregătirea în chirurgia robotică nu este clar reglementată. Durează mult formarea unui chirurg?nici la nivel internațional, pregătirea nu e foarte clar reglementată. Curba de învățare în chirurgia robotică e mai scurtă decât în chirurgia laparoscopică, iar cel care învață robotica manipulează niște instrumente mai fine și mai importante. Încet, încet, vom organiza și noi acele workshop-uri pe modelul strasbourg, unde am învățat și noi și în care dori-torii vor putea să învețe pe porci și să practice direct acest tip de chirurgie. apoi, revine ministerului să oficialize-ze un anumit sistem de certificare.

Credeți că în viitorul apropiat se va extinde indicația pentru chirurgia robotică în afara celor trei domenii actuale — urologie, chirurgie generală, ginecologie?absolut. Dezbaterile legate de costurile chirurgiei robotice și de comparația cu chirurgia deschisă și chirurgia laparo-scopică au fost de la bun început. pe parcursul acestor 15 ani de chirurgie robotică la nivel mondial, au existat permanent asemenea dezbateri și în paralel numărul de sisteme robotice achiziționate de spitalele din sua, eu-ropa, asia și america de sud a crescut constant, iar în ultima vreme a crescut aproape exploziv. acest lucru arată nece-sitatea intoducerii chirurgiei robotice. l

Mirabela Viaşu

statul român nu mai finanțează sistematic intervențiile de chirurgie robotică din 2013, de când nu s-a mai continuat programul Ministerului sănătății început în 2008. Cu toate acestea, chirurgia robotică a evoluat, iar până în prezent au fost realizate aproximativ 1.700 de operații la nivel național, dintre care 1.000 de operații la institutul Clinic fundeni. Există, însă, o anumită intervenție de chirurgie robotică pe care statul ar trebui în mod obligatoriu să o deconteze, iar aceasta este prostatectomia radicală. singurul loc din România în care se realizează intervențiile chirurgicale robotice pentru tratamentul și vindecarea cancerului de prostată este spitalul Municipal din Cluj-napoca.

de Chirurgie Robotică, organizat în premieră în România, inițiatorul programului de chirurgie robotică Interviu cu prof. univ. dr. irinel Popescu, președintele Congresului Internațional

MotiVAțiA PRinCiPAlĂ PEntRu CARE A fost inițiAt PRogRAMul A fost intRoDuCEREA DE ÎnAltĂ tEHnologiE În sistEMul DE sĂnĂtAtE, ACEAstA fiinD oBligAțiA guVERnEloR În toAtE țĂRilE Din luME.

CuRBA DE ÎnVĂțARE În CHiRuRgiA RoBotiCĂ E MAi sCuRtĂ DECât În CHiRuRgiA lAPARosCoPiCĂ, iAR CEl CARE ÎnVAțĂ RoBotiCA MAniPulEAZĂ niștE instRuMEntE MAi finE și MAi iMPoRtAntE.


INOVAŢIE

cu terapia fără interferonreușește să trateze 5.000 de paciențiSpecialiștii străini, uimiți că România

Înțeleg că până acum creșterea cazurilor de ciroză hepatică și cancer hepatic a fost continuă?Continuă nu numai în românia, ci și în toate țările europene și nu numai. din anii ‘70 s-a mai adăugat o cauză importantă a îmbolnăvirii ficatului — dietele cu exces de calorii și de produși alimentari au generat așa-zisul ficat gras, pe lângă cel alcoolic, la care nu s-a obținut o reducere a numărului de îmbolnăviri. Putem spune că în acest moment lumea medicală se confruntă cu o problematică hepatologică importantă. Toate acestea ne-au determinat ca la începutul anilor ‘90 să înființăm o asociație a celor care sunt implicați în bolile hepatice. Preocupați de problematica regională a infecțiilor virusal-hepatitice, am dezvoltat, pe lângă arSF, asociația Balcanică de Hepatologie. mai mult decât atât, pornind de la observația că Franța deține cel mai bun sistem organizatoric al supravegherii stării de să-nătate din europa, am dezvoltat relații directe cu hepatologii francezi, pregătind al VI-lea Simpozion francezo-român care se

B, care nu pot fi încă eradicate, spre deosebire de virusul C. După cum știm, cu ajutorul noilor terapii, la sfârșitul a trei luni de tratament, între 98% și 100 % dintre pacienți se vindecă de infecția vhc. astfel, problemele de virus c sunt în mare măsură rezolvate. Singura preocupare pe care o avem este legată de riscul apariției unor mutanți rezistenți la terapiile actuale.

Există acest risc, dacă pacienții nu urmează întocmai tratamentul și, dacă se întâmplă, nu mai există nicio altă opțiune?…așa este. Pentru orice medicament, principala cauză de eșec tera-peutic este lipsa de aderență din partea echipei, iar prin echipă se înțelege tandemul pacient – doctor. greșelile de administrare și de monitorizare a tratamentului pot duce la apariția unor tulpini rezistente. Din acest motiv, medicul prescriptor și paci-entul care urmează tratamentul trebuie să dea dovadă de o maximă responsabilitate.

spuneați că monitorizarea este simplă…unul dintre principalele avantaje ale noilor tratamente constă tocmai în numărul redus de efecte adverse și în simplitatea urmării tratamentelor. nu sunt necesare foarte multe analize de monitorizare, însă este necesară o atenție sporită din partea echipei medic – paci-ent, pentru a evita interferențele cu alte medicamente sau modificări de doze.

În franța sunt folosite două alternative cu interferon free, iar noi avem acum una singură…este mai bine din toate punctele de vedere să ai o singură variantă, pe care să o evaluezi competent și să tragi o concluzie asupra ei, decât să ai două sau trei variante care pot genera erori de interpretare. Deci, deși pare un dezavantaj, faptul că românia a optat pentru o singură formulă terapeutică de înaltă eficacitate, de toleranță excepțională, ne-a permis să obținem un preț foarte bun convertit în creșterea numărului de pacienți pe care putem să îi tratăm. nu suntem singura țară care a adoptat această strategie. asta nu înseamnă că în viitor nu va exista și o a doua variantă terapeutică, mai ales dacă după primul an se va dovedi că actualele combinații de molecule pot genera unele efecte nepotrivite sau nu pot fi utilizate la ca-tegorii speciale de pacienți. Dar, pentru început, a fost bine că echipa de la cnas s-a decis pe o formulă terapeutică de mare eficacitate, cu efecte secundare minime și la un pret avantajos tratării unui număr de 5.000 de pacienți.este de subliniat faptul că românia a reușit să contracte-ze medicamentele pentru 5.000 de bolnavi, cu mult mai mult decât alte țări din jurul nostru. acest lucru a sur-prins plăcut pe toți colegii din celelalte țări europene.

va desfășura în paralel cu cel de-al 26-lea Congres arSF, anul viitor, în octombrie.

spuneați la deschiderea Congresului din acest an că veți trimite concluziile și recomandările specialiștilor din franța, Canada și Austria Ministerului sănătății și Casei naționale de Asigurări de sănătate. Care ar fi aceste concluzii?prima zi a fost dedicată exclusiv infecțiilor virusal-hepatitice cu vi-rusul B și cu virusul c. observăm că pe agenda Congresului din acest an și de anul viitor problematica virusului B se va extinde, pentru că în acest moment, deși există un vaccin eficace, ne confruntăm cu numeroase cazuri de infecție cu virusul

Practic, acești pacienti vor beneficia de terapie abia din noiembrie…Deci faza politică, bugetară, adminis-trativă, faza de protocol au trecut cu succes. a rămas faza de implemen-tare. aici chiar nu mai putem da vina pe nimeni decât pe noi, dacă nu ne pricepem să implementăm rapid și eficient ceea ce s-a decis politic, economic, administrativ.

Deci cât mai trebuie să aștepte să primească terapia?În acest moment de mare responsabilitate, va trebui să găsim

soluții de implementare cât mai eficiente a metodologiei în baza căreia cazurile eligibile să înceapă cât mai repede tratamentul, iar monitorizarea lunară să se facă eficient, la costuri cât mai reduse. deja am primit semnale că un număr de nouă centre ar fi insuficiente pentru cele 42 de județe + capitala și, foarte probabil, Ministerul va decide includerea altor două-trei centre pentru inițierea și monitorizarea tratamentului. În felul asta, s-ar descongestiona Bucureștiul, iar bolnavii ar avea mai puține cheltuieli legate de transport; aceste cheltuieli nu sunt prevăzute în contract. l

Mirabela Viaşu

Reputatul profesor Mihai Voiculescu, șeful Clinicii de medicină internă și nefrologie a institutului Clinic fundeni, ne vorbește despre accesul pacienților la noua terapie fără interferon în hepatita C, unul dintre subiectele centrale ale celui de-Al 25-lea Congres al Asociației Române pentru studiul ficatului (ARsf), o organizație nonguvernamentală născută din dorința unor medici de a promova cât mai eficient noțiunile moderne despre bolile hepatice.

“Totul a pornit de la realitatea creșterii reale a numărului de îmbolnăviri ale ficatului din cauza a cel puțin doi factori. Un factor este legat de situația nefericită geografică pe care o avem privind răspândirea infecțiilor cu virusuri B, C, D și E. Suntem la răscruce de drumuri. Nu a fost foarte greu să importăm și să dezvoltăm infecții virusale după cel de-Al II-lea Război Mondial, vârfurile atingându-se în anii ’60 — ’70, când la modul de trasmitere prin mâini nespălate s-a adăugat transmiterea prin seringă. Așa se face ca în anii ‘70 — ‘80 am avut de înfruntat un vârf epidemiologic de hepatite cronice și ciroze, iar acum, de cancer hepatic. Probabil că o dată cu extinderea vaccinării pentru virusul B și a tratamentelor eficiente pentru virusul C, peste 15 — 20 de ani vom putea raporta o descreștere a cazurilor de ciroză hepatică și de cancer hepatic”, explică prof. univ. dr. Mihai voiculescu, președintele arsf.

numărului de pacienți pe care putem să îi tratămsă obținem un preț foarte bun convertit în creștereaeficacitate, de toleranță excepțională, ne-a permis

pentru o singură formulă terapeutică de înaltăDeși pare un dezavantaj, faptul că România a optat

PutEM sPunE CĂ În ACEst MoMEnt luMEA MEDiCAlĂ sE ConfRuntĂ Cu o PRoBlEMAtiCĂ HEPAtologiCĂ iMPoRtAntĂ.

VA tREBui sĂ gĂsiM soluții DE iMPlEMEntARE Cât MAi EfiCiEntE A MEtoDologiEi În BAZA CĂREiA CAZuRilE EligiBilE sĂ ÎnCEAPĂ Cât MAi REPEDE tRAtAMEntul


INOVAŢIE

dar mult prea scumpăo descoperire nemaipomenită,

terapia fără interferon —

noile Molecule lansate pe piață În trataMentul hepatitei c repre-zintă una dintre cele Mai Mari descoperiri științifice din Me-dicină. Sunt acele medicamente pe care medicii le-au așteptat de mai bine de câteva decenii, medicamente care vindecă hepa-tita C în proporție de peste 90%. În opinia specialiștilor, descoperirea terapiilor fără interferon este la fel de mare ca descope-rirea penicilinei. singurul dezavantaj al acestor terapii moderne este, însă, prețul. „Diferența dintre penicilină și tratamentul interferon free este că penicilina a rămas un produs ieftin și accesibil tuturor. acum, regu-lile jocului s-au schimbat complet și cred că aceasta este marea problemă. Descoperirea este nemaipomenită, distribuția medicamen-telor lasă însă de dorit. este de-a dreptul o evoluție rușinoasă. Prețul real pentru produ-cerea Sofosbuvir este undeva la 200 de dolari. faimosul economist american Jeffrey sachs estima că pe baza costurilor de dezvoltare a acestor medicamente, prețul tratamentului cu sofosbuvir nu ar trebui să depășească 2.000 de dolari. asfel, diferența până la suma percepută de compania farmaceutică reprezintă profitul acesteia. așa se face că îmbogățim și mai mult oamenii bogați”, ne-a declarat prof. univ. dr. Peter Ferenci, de la Universitatea de medicină din Viena, cu ocazia celui de-al XXV-lea Congres național de Hepa-tologie, desfășurat la București în perioada 24-26 septembrie 2015.

Cu chiu, cu vai, românia a reușit să obțină unul dintre cele mai mici prețuri din europa pentru tratarea a 5.000 de români cu hepatită C, în stadiul F4. suma nu a fost anunțată oficial, însă autoritățile garantează că este un preț mult mai bun decât cele obținute de alte țări europene. neoficial, sumele ar varia între 11.000 și 13.000 de euro, pentru o cură de tratament, per pacient.

În austria, potrivit prof. Ferenci, există două combinații rambursate de stat pentru pacienții cu hepatită C aflați în stadiile F2, F3, F4 și pacienții posttransplant hepatic. Per total, în austria sunt tratați aproximativ 1.000 de pacienți cu hepatită. „În centrul nostru avem în evidențe aproape 450 de pacienți. deo-camdată, nu este rambursat tratamentul pentru f0 și f1, însă ne luptăm să extindem tratamentul gratuit și la acești pacienți”, ne-a explicat prof. Ferenci. n

sub auspiciile equity in health institute€¦ · de urgență elias • prof. dr. natalia cucu,...

Documents