1

STAN NICHOLLSR ZBOINICII FURTUNIIĂ

Seria ORCII

Volumul 3

Warriors of the Tempest, 2000

Traducere: Antuza GenescuEditura Nemira, 2011

2

Stan Nicholls, jurnalist şi autor britanic de mare succes. A fost coproprietar şi manager al libr rieiă Bookends din West London, precum şi manager al libr riei ă Dark They Were and Golden Eyed, specializate în literatur SF. A fost de asemenea primul manager ală lan ului de distribu ie de carte ţ ţ Forbidden Planet, ajutând la înfiin area ramurii newyorkeze a companiei. Caţ jurnalist, a semnat articole în cele mai importante cotidiane şi reviste britanice, precum şi în gazetele de specialitate, printre care The Guardian, The Independent, The Daily Mirror, Time Out, Sight and Sound, Rolling Stone, SFX sau Locus. În 1981 s-a dedicat în totalitate scrisului, publicând pân în prezent peste dou zeci şiă ă cinci de lucr ri fantasy şi science fiction, traduse în maiă mult de dou zeci de limbi, dintre care cele maiă cunoscute sunt Strange Invaders (1995), Fade to Black (1997), trilogia The Nightshade Chronicles (1996-1998) şi trilogia Quicksilver (2003-2006). Trilogia Orcii, tip rită ă pentru prima oar în Marea Britanie de Gollancz, aă devenit bestseller interna ional, cu peste 1.000.000 deţ exemplare vândute şi tradus în dou sprezece limbi. Înă ă 2007 i-a fost decernat Premiul pentru întreaga carier ă Le Fantastique pentru contribu ii deosebite în domeniulţ literaturii, în cadrul Festivalului Trolls & Legendes din Möns, Belgia. Tr ieşte în regiunea englez West Midlandsă ă împreun cu so ia sa, Anne Gay. În prezent lucreaz la oă ţ ă nou trilogie dedicat orcilor, intitulat ă ă ă Orcs: Bad Blood.

3

CUM S-AU C LIT ORCIIĂ

Alc tuirea social a Maras-Dantiei, leag nul raseloră ă ă str vechi, era în pragul dezastrului. Echilibrul ei fragilă fusese distrus de o ras de n v litori rapace, oamenii. Eiă ă ă pustiau resursele naturale, pr dau culturile şi stârneauă conflicte. Mul i se învârteau în jurul grupurilor religioaseţ adversare, Mani şi Uni, care purtau un r zboi sângeros.ă

Şi distrugeau magia p mântului.ăJafurile oamenilor tulburau fluxurile de energie ale

p mântului, care hr neau puterile magice ale majorit iiă ă ăţ raselor. Acum, prim vara cea încânt toare murea. Laă ă rândul ei, vremea se strica, înv lm şind anotimpurile.ă ă Peste Maras-Dantia ap sa teama sosirii unei ierniă nesfârşite, pe lâng epoca de ghea , anun at deă ţă ţ ă ghe arii care înaintau spre sud.ţ

Orcii nu aveau puteri magice pe care s le piard , însă ă ă erau mari meşteri la lupt şi înseta i de sânge.ă ţ

C pitanul Stryke îi conducea pe jderi, o ceat deă ă treizeci de r zboinici orci aflat în slujba regineiă ă vr jitoare Jennesta, tiran sadic şi sus in toare a religieiă ă ă ţ ă Mani. Ofi erii lui Stryke erau sergen ii Haskeer şi Jup, celţ ţ din urm fiind singurul pitic dintre ei, şi caporalii Alf şiă Coilla, aceasta fiind singura femeie-orc. Restul cetei, la început, num ra dou zeci şi cinci de r cani. La ordinulă ă ă Jennestei, jderii au furat un obiect misterios, un cilindru pe care li s-a poruncit s nu-l deschid . Au pus mâna şiă ă pe o cantitate mare de cristal, un drog puternic.

Când cilindrul le-a fost furat de bandi ii cobolzi,ţ hot rârea lui Stryke de a-i urm ri şi de a recupera trofeulă ă a fost primul pas prin care jderii au devenit dezertori. Ajuta i de un gremlin savant numit Mobbs, au deschisţ cilindrul şi au v zut c ascunde un instrument, ună ă artefact despre care se spunea c are propriet i magiceă ăţ

4

nemaipomenite. Orcilor, obiectul acela ciudat li se p reaă o simpl stea, şi aşa i-au şi zis. Descoperind c existauă ă înc patru asemenea stele care, la un loc, ar puteaă elibera rasele str vechi într-un fel de neexplicat, ceata şi-ăa înc lcat jur mântul fa de Jennesta. În timp ce înă ă ţă Maras-Dantia se pr buşea din cauza haosului, jderiiă porneau în c utarea celorlalte stele care s dezv luieă ă ă misterul.

Misiunea lor s-a dovedit plin de primejdii. Au fostă vâna i de un grup de r zboinici trimişi de Jennesta s -iţ ă ă ucid sau s -i prind . Armate de Uni şi Mani, ajutate deă ă ă semenii lor jderi şi pitici oportunişti, le voiau capetele. Bolile oamenilor, de care rasele str vechi cu greu seă puteau feri, le puneau via a în pericol. Iar Jennesta,ţ enervat de eşecurile propriilor ei slugi, a angajat treiă oameni cruzi, vân tori de recompense, specialişti înă urm rirea orcilor tic loşi i.ă ă ţ

În vremea asta, Stryke era bântuit de vise inexplicabile, care îl purtau într-un t râm orc feeric,ă neatins de oameni sau de vreme rea. Viziunile lui erau atât de clare, încât credea c nu mai e în toate min ile.ă ţ

Ceata de jderi a smuls a doua stea de la extremistul Uni Kimball Hobrow, f cându-l pe acesta şi pe adep ii luiă ţ s -i h ituiasc necru tori. Al treilea instrumentă ă ă ţă enigmatic a fost g sit în Scratch, regatul subteran ală rasei trolilor. Jderii au sc pat cu via numai pentru c l-ă ţă ăau luat ostatic pe Tannar, regele lor.

Haskeer, cu min ile r t cite din cauza febrei, a furatţ ă ă cele dou stele şi a fugit cu ele. Coilla a plecat dup el şiă ă a fost prins de vân torii de recompense. A reuşit s -iă ă ă conving îns c ceata de orci plecase spre portul liberă ă ă Hecklowe. Tr dând-o pe Jennesta şi hot rând s profiteă ă ă de situa ie ei înşişi, vân torii de recompense au avutţ ă nevoie de Coilla ca s -i recunoasc pe camarazii ei. Auă ă plecat spre Hecklowe, luând-o pe jderi prizonier .ţă ă

Stryke şi-a condus restul cetei în c utarea lui Haskeeră

5

şi a Coillei. Regele Tannar, încercând s se târguiască ă pentru libertatea lui, le-a spus jderilor c un centaur peă nume Keppatawn are, şi el, o stea, p zit de clanul lui înă ă P durea Drogan. Stryke a refuzat s -l elibereze pe regeleă ă trol, care a încercat s fug şi a murit, ad ugândă ă ă tiranicidul la f r delegile jderilor.ă ă

Cu mintea tulburat , Haskeer a dobândit convingereaă c stelele îi vorbesc într-un fel şi c ar trebui s le ducă ă ă ă Jennestei, deşi asta însemna moarte sigur . Înainte de a-ăşi îndeplini planul, a fost capturat de adep ii zeloşi ai luiţ Hobrow, custozii, iar stelele au c zut în mâna acestuia.ă

Jderii s-au confruntat şi ei cu oamenii lui Hobrow în lupte sângeroase şi au aflat c Jennesta îi declaraseă proscrişi şi pusese o recompens pe capetele lor. Strykeă a hot rât s împart ceata în dou , temporar, deşi nici elă ă ă ă nu fusese de acord cu asta înainte. Cu jum tatea lui deă ceat , a continuat s -şi caute camarazii; Alfray a fostă ă trimis cu jum tatea cealalt s afle dac exist o stea înă ă ă ă ă P durea Drogan.ă

Jennesta a început s -i vâneze mai aprig pe jderi şi aă trimis dup ei patrule de dragoni conduse de st pâna lor,ă ă Glozellan. A p strat şi leg tura telepatic cu surorile ei,ă ă ă Adpar şi Sanara, regine peste alte inuturi din Maras-ţDantia. Adpar, la cârma t râmului nyadd, se r zboia cu oă ă ras vecin , merzii. Jennesta i-a propus s se alieze cu eaă ă ă ca s g seasc stelele, promi ându-i c vor împ r iă ă ă ţ ă ă ţ puterea. Neavând încredere în ea, Adpar a refuzat-o. Înfuriat , Jennesta s-a folosit de vr jitorie şi a trimisă ă moartea asupra surorii sale.

Coilla şi vân torii de recompense s-au întâlnită întâmpl tor cu un om pe nume Serapheim, care seă pretindea bard r t citor. Dar întâlnirea s-a încheiată ă înainte ca ei s afle mai multe despre el, iar grupul aă mers mai departe spre Hecklowe. Portul liber, loc de întâlnire pentru toate rasele, era p zit deă Supraveghetori, homunculi crea i prin magie, careţ

6

impuneau ordinea prin for mortal . Într-unul dintreţă ă cartierele mai pr p dite din oraş, vân torii deă ă ă recompense s-au târguit s-o vând pe Coilla elfuluiă negustor de sclavi, Razatt-Kheage.

Jum tatea de ceat a lui Stryke l-a descoperit peă ă Haskeer şi l-a salvat tocmai când era s fie linşat deă custozii lui Hobrow. Au recuperat şi stelele. Haskeer n-a fost în stare s -şi justifice faptele. Stryke i-a pusă comportamentul pe seama febrei şi i-a dat voie s seă al ture din nou cetei, dar sub supraveghere. Mai târziu,ă în timpul unei furtuni neobişnuite pentru acel anotimp, a reap rut misteriosul Serapheim. El i-a povestit lui Strykeă c sergentul lui, Coilla, fusese capturat de vân torii deă ă recompense, de existen a c rora ceata ştia deja, şi cţ ă ă aceştia plecaser cu ea la Hecklowe. Apoi, pur şi simpluă s-a f cut nev zut. Stryke a trimis un mesaj cetei luiă ă Alfray, amânând momentul întâlnirii lor la Drogan, şi, înso it de mai pu ini r cani, a plecat la Hecklowe. Acolo,ţ ţ ă jderii l-au rev zut pe Serapheim. Urm rindu-l de laă ă distan , au ajuns la vizuina lui Razatt-Kheage, unde eraţă inut Coilla. Dup o înc ierare crâncen , au salvat-o, darţ ă ă ă ă

vân torii de recompense au reuşit s scape. Şiă ă Serapheim a disp rut. Sc pând cu greu deă ă Supraveghetori, jderii au fugit din Hecklowe.

Ceata s-a reunit la Golful Calyparr, lâng P dureaă ă Drogan. La scurt vreme, în timp ce vâna, Stryke a fostă prins într-o ambuscad de r zbun torul Razatt-Kheage şiă ă ă slugoii lui. Dar jderul s-a dovedit mai iste decât agresoriiţ şi l-a ucis pe negustorul de sclavi. Intrând în P dureaă Dragon, jderii s-au întâlnit cu clanul centaurului Keppatawn. Acesta, un renumit armurier şchiop de un picior, avea, într-adev r, o stea. O furase de la Adpar înă tinere e, de-abia sc pând cu via . Dar vraja f cut de eaţ ă ţă ă ă îl l sase infirm şi numai dac lacrima ei ar fi curs peă ă piciorul lui, atunci i s-ar fi vindecat. Keppatawn a hot râtă c , dac orcii îi aduc acest trofeu bizar, le va da steaua înă ă

7

schimb. Stryke a fost de acord.Ceata şi-a croit drum spre t râmul nyadd, undeă

Mlaştina Scarrock se întâlnea cu Insulele Mallowtor. Acolo domnea haosul. Nyazzii şi vecinii merzi se luptau unii împotriva celorlal i, iar Adpar c zuse în com , din cauzaţ ă ă farmecelor Jennestei. Cum Adpar îşi eliminase to i rivalii,ţ moartea ei amenin a s -i zguduie t râmul din temelii,ţ ă ă fac iuni rivale r zboindu-se pentru putere. Dup ce s-auţ ă ă strecurat pân la înc perile reginei, jderii au g sit-o peă ă ă patul de moarte, p r sit de curteni. Când totul p reaă ă ă ă pierdut, Adpar a v rsat o singur lacrim , de mila ei, peă ă ă care Coilla a prins-o într-o sticlu .ţă

Moartea lui Adpar a trimis un fior telepatic Jennestei şi Sanarei. Astfel, i s-a dezv luit Jennestei c Stryke şiă ă ceata lui erau pe t râmul nyadd. A pornit spre Scarrock,ă în fruntea unei armate de Mani formate din zece mii de solda i, hot rât s -i anihileze pe jderi o dat pentruţ ă ă ă ă totdeauna. St pâna Dragonilor, Glozellan, şi ună detaşament de dragoni au fost trimişi înainte. Kimball Hobrow a aflat c ceata venise în regiunea Dragon. Aă pornit într-acolo în fruntea propriei armate.

Jderii au ieşit cu greu din inutul nyadd, reuşind sţ ă scape numai pentru c lupt torii merzi le-au s rit înă ă ă ajutor. Dar r canul Kestix a fost ucis. Ceata a pornit spreă P durea Drogan cu lacrima şi cu stelele. Pe drum, a fostă atacat de custozii lui Hobrow. Mult dep şi i ca num r,ă ă ţ ă orcii au luat-o la fug , dar calul lui Stryke s-a împiedicată şi l-a azvârlit din şa. În timp ce custozii goneau spre el, Glozellan a coborât din cer c lare pe un dragon şi l-aă salvat. L-a dus apoi pe un vârf de munte îndep rtat şi l-aă l sat acolo, f r s -i dea nicio explica ie. Deşi munteleă ă ă ă ţ era imposibil de urcat, misteriosul Serapheim a ap rută din senin şi l-a încurajat pe orc s nu-şi piard speran a.ă ă ţ Apoi s-a f cut nev zut. Stryke aproape c nici nu i-aă ă ă observat dispari ia.ţ

Asta pentru c stelele pe care le avea îi cântau.ă

8

1

C l reau ca harpiile fugind din iad.ă ăJup se întoarse în şa şi privi peste um r la urm ritori.ă ă

Socoti vreo sut , cam cinci la un jder. Erau îmbr ca i înă ă ţ negru şi înarma i pân în din i, iar goana îndelungat nuţ ă ţ ă le ostoise avântul.

Acum, primele rânduri de oameni ajunseser la oă arunc tur de b de ei.ă ă ăţ

Piticul se uit la Coilla, care c l rea în rând cu el laă ă ă coada cetei. St tea aplecat în fa , cu capul cât mai jos,ă ă ţă cu din ii încleşta i şi p rul strâns în coad fluturându-i caţ ţ ă ă frunzele de laur înv p iate. Dungile tatuate în form de Vă ă ă care-i împodobeau obrajii îi scoteau în evidenţă tr s turile neînduplecate.ă ă

În fa a ei, sergentul Haskeer şi caporalul Alfrayţ galopau n valnic, caii lor înspuma i izbind cu copiteleă ţ iarba rece şi azvârlind buc i de noroi.ăţ

Ceilal i orci se împr ştiaser de-o parte şi de a alta,ţ ă ă aruncând priviri fioroase, cocoşa i de vântul care-iţ biciuia.

To i ochii urm reau ad postul îndep rtat din P dureaţ ă ă ă ă Drogan.

— Ne ajung din urm !ă r cni Jup.ăDac îl auzi vreun alt orc în afar de Coilla, nu d duă ă ă

niciun semn.— Atunci nu mai pierde vremea! strig Coilla,ă

s getându-l din priviri. ă Nu te opri!Nu-i ieşea din cap scena la care fuseser martoriă

înainte, când Stryke c zuse de pe cal şi fusese apoi luată de un dragon r zboinic. Jderii erau obliga i s presupună ţ ă ă c era un animal de-al Jennestei şi c Stryke era pierdut.ă ă

Jup r cni din nou, aducându-i aminte de prezent. Zvârliă un bra şi ar t spre flancul ei stâng descoperit. Coillaţ ă ă întoarse iute capul. Un custode ajunsese în dreptul ei. St tea cu sabia ridicat , gata s -i ciocneasc arm sarulă ă ă ă ă

9

cu al lui.— Rahat! ip Coilla.ţ ăTrase tare de h uri, r sucindu-se într-o parte. Se feriăţ ă

de sabia duşman şi câştig destul timp ca s-o trag pe-ă ă ăa ei.

Omul nu se l s . Flutur arma şi r cni ca s acopereă ă ă ă ă vuietul h ituielii. Roti sabia larg şi spintec aerul la un firă ă de p r de coapsa Coillei.ă

A doua lovitur c zu neîntârziat, mai aproape, mai deă ă sus, şi ar fi spintecat-o din talie dac nu s-ar fi ferit.ă

Asta o scoase din min i pe jderi .ţ ţăSe trase într-o parte degrab şi izbi la rândul ei. Omulă

se feri şi lama desen un arc şuier tor la dou degete deă ă ă capul s u. R spunse cu un asalt la pieptul jderi ei, dar eaă ă ţ îl bloca. B rbatul atac înc o dat şi înc o dat . Coillaă ă ă ă ă ă par şi ea de dou ori şi armele se ciocnir cu z ng nită ă ă ă ă de o el.ţ

Vân tori şi vâna i goneau val-vârtej. Ajunser într-oă ţ ă râp lat cât s încap zece cai în ea. Terenul le zbură ă ă ă ă prin fa a ochilor, o cea verde-maronie. Cu coadaţ ţă ochiului, Coilla observ cum oamenii înconjur ceata deă ă jderi.

Se întinse şi izbi cu for în agresor. Rat , gata s cadţă ă ă ă pentru c se întinsese prea mult. Omul contraatac .ă ă Armele se ciocnir , t iş fulger pe t iş, metalul zorn i.ă ă ă ă ă Niciunul nu reuşi s -l înving pe cel lalt.ă ă ă

Trecu o clip scurt de r gaz pân când cei doi îşiă ă ă ă reluar pozi ia în şa, iar Coilla privi înainte. Şi foarte bineă ţ f cu. C l re ii din fa se desp r eau în stânga şi-nă ă ă ţ ţă ă ţ dreapta unui trunchi de copac putred, ca valurile izbind furios prova unei cor bii uriaşe. Jderi a trase de h uri înă ţ ăţ dreapta şi-şi echilibra corpul în aceeaşi direc ie. Calul eiţ coti şi trecu foarte aproape de trunchi. Pre de-o clip ,ţ ă Coilla z ri buc ile de coaj moart . O creang am rât îiă ăţ ă ă ă ă ă zgârie um rul. Apoi c l ri f r piedici.ă ă ă ă ă

Dac ea trecuse prin dreapta trunchiului, omul o lu peă ă

10

la stânga. Îns era un obstacol pentru semenii lui.ă Aceştia se înghesuir în num r mare în partea cea maiă ă gâtuit a râpei, iar el r mase singur o clip . Hot rât s -iă ă ă ă ă ă vin de hac, Coilla porni dup el. Se înfruntar din nouă ă ă când râpa se l i şi f cu loc unui câmp deschis.ăţ ă

În timp ce schimbau lovituri, jderi a îi v zu pe jderiţ ă gonind iute ca vântul, Jup aruncându-i o privire peste um r. În acelaşi timp, grupul cel mare de custozi, careă venea din spate, îşi îndemna arm sarii s alerge maiă ă repede. Coilla trecu la o mişcare îndr znea . D duă ţă ă drumul h urilor, pentru ca arm sarul ei s galopezeăţ ă ă liber, şi apuc sabia cu dou mâini. Putea s cad , însă ă ă ă ă îşi asum riscul. Şi nu degeaba.ă

De data asta, întinzându-se şi lovind cu toat puterea,ă lama ei muşc din carne. Îl t ie adânc pe custode chiar laă ă încheietura cotului. ipând, omul sc p arma şi-şi prinseŢ ă ă rana cu mâna cealalt . Coilla îl str punse în piept,ă ă sf râmându-i oasele şi eliberând un şuvoi rubiniu.ă Duşmanul se leg n şi cl tin din cap. Jderi a vru s -lă ă ă ă ţ ă mai loveasc o dat .ă ă

Nu mai trebui. R nitul sc p din mân c p strul. Calulă ă ă ă ă ă îl zgudui o vreme nep s tor, ca pe-un simplu c l re , oă ă ă ă ţ p puş zdren uit op ind pe animalul prins în vârtejulă ă ţ ă ţ ă goanei. Apoi, omul c zu. Atinse p mântul într-oă ă înv lm şeal de membre încâlcite şi haine strâmbe.ă ă ă

Înainte s -şi dea sufletul, avangarda custozilor tropotiă peste el. Unii se ciocnir de el şi c zur , zdrobi i şi ei deă ă ă ţ cai. Se isc un v lm şag de oameni ipând sub copiteleă ă ă ţ animalelor.

Coilla prinse h urile care fluturau libere şi âşni înăţ ţ fa , urmat de câ iva cai f r st pân. Ajunse din urmţă ă ţ ă ă ă ă ceata şi-l g si pe Jup aşteptând-o. Dup ce porniră ă ă amândoi, duşmanii se regrupar în spatele lor.ă

— Nu se dau b tu i, observ Jup.ă ţ ă— Dar când s-au dat? Coilla cercet terenul din fa . Îlă ţă

acopereau mlaştinile. Iar prin regiunea asta nu po i goniţ

11

cu caii, ad ug ea.ă ă— Nici nu ne-am gândit la asta. — H ?ă— Nu-i putem duce la Drogan. Coilla se încrunt .ă— Nu, recunoscu ea, scrutând liziera p durii. N-ar fiă

frumos s -l r spl tim aşa pe Keppatawn.ă ă ă— N-ar fi.— Şi-atunci?— Hai odată, Coilla.— Rahat.— Ai alt idee?ăJderi a privi mul imea de custozi furibunzi. Erau şi maiţ ţ

aproape.— Nu, r spunse ea cu un oftat. Hai s -i d m drumul.ă ă ăÎşi îmboldi calul şi âşni ca s geata, cu Jup dup ea.ţ ă ă

Traversar rândurile de r cani pân în fruntea cetei,ă ă ă unde Alfray şi Haskeer conduceau galopul. Solul mocirlos îi împiedica s avanseze prea repede; totuşi, Coilla reuşiă s vad mai bine datorit ritmului încetinit.ă ă ă

— Nu în p dure! le strig ea jderilor. ă ă Nu în p dure!ăAlfray în elese.ţ— Îi înfrunt m? îi strig înapoi, ridicând flamura deă ă

lupt .ăJup fu acela care-i r spunse:ă— Cum altfel? ip el.ţ ă— Îi înfrunt m, da! r cni şi Haskeer. Orcii nu fug! Eiă ă

luptă!Atât îi fu destul Coillei. Îşi struni calul. Ceilal i îi urmarţ ă

exemplul. În spatele lor, custozii se apropiau cu repeziciune.

R sucindu-se grabnic, jderi a strig :ă ţ ă— Sta i pe pozi ie! Le inem piept!ţ ţ ţNu ea ar fi trebuit s comande. Fiind ofi eri de rangă ţ

mai mare, Jup sau Haskeer ar fi trebuit s dea ordinul.ă Îns nimeni nu se mai gândea cine-i mai şef decât cine.ă

12

— Împr ştia i-v !ă ţ ă r cni Jup. ă Alinierea!Cu duşmanul la un pas, jderii se supuser de îndat . Îşiă ă

scoaser praştiile, cu itele, suli ele scurte şi arcurile, deşiă ţ ţ suli e şi arcuri nu mai aveau decât patru de c ciul . S biiţ ă ă ă cu vârf încovoiat şi pietre aveau din belşug.

Custozii n v lir urlând. Setea de sânge leă ă ă schimonosea fe ele. Se vedeau şi aburi ieşind din n rileţ ă arm sarilor. P mântul se cutremur .ă ă ă

— Încet! avertiz Alfray.ăOamenii ajunser la o arunc tur de b de orciiă ă ă ăţ

alinia i.ţ— Acum! ip Jup.ţ ăJderii azvârlir provizia sub ire de muni ie. âşniră ţ ţ Ţ ă

s ge i, zburar suli e, zvâcnir pietre cu gr mada.ă ţ ă ţ ă ăUrm un moment de haos când oamenii îşi înfrânară ă

bidiviii. Câ iva fur trânti i din şa din cauza opririi bruşte.ţ ă ţ Pe al ii îi doborâr s ge ile şi praştiile. Scuturi se ridicarţ ă ă ţ ă din loc în loc.

Oamenii contraatacar iute, chiar dac dezorganizat.ă ă R spunser cu câteva s ge i şi suli e, îns , dup cât deă ă ă ţ ţ ă ă pu ine br zdau aerul, se vedea c nici ei nu stau bine cuţ ă ă muni ia. Atunci când tr geau în orci, aceştia se ap rauţ ă ă cu propriile scuturi. Proiectilele zburau pe lâng ei.ă

În scurt vreme, rezervele se terminar şi cele două ă ă tabere trecur la batjocur şi oc ri. R zboinicii puseră ă ă ă ă mâna pe armele de lupt corp la corp.ă

— Eu le mai dau dou minute, prezise Coilla.ăSe înşel . Liniştea fu întrerupt dup câteva clipe.ă ă ăÎncuraja i de num rul lor mare, oamenii se n pustirţ ă ă ă

dintr-o dat înainte, un val negru, din o el.ă ţ— Asta e, morm i Jup nervos, sco ând un topor cuă ţ

dou lame din teaca şeii.ăHaskeer se înarma cu un paloş. C utând în mânec ,ă ă

jderi a scoase un cu it din teaca de la bra . Alfray coborîţ ţ ţ b ul cu vârf ascu it al flamurii.ăţ ţ

— ine i-v bine! Şi aten ie la flancuri! Ţ ţ ă ţ

13

Tumultul asaltului în buşi orice alt pova . Mul i, dară ă ţă ţ dezorganiza i, custozii se grupar pentru a înfrunta for aţ ă ţ mai mic a jderilor, stânjenindu-se unii pe al ii. Orcii nuă ţ avur de ales, tot trebuir s reziste în fa a potrivniciloră ă ă ţ numeroşi, dar câştigar câteva minute de amânare.ă

Coilla profit de ele şi încerc s -i împu ineze peă ă ă ţ potrivnici înainte de a ajunge ei la ea. Zvârli cu itul în celţ mai apropiat om. Arma îi str punse pieptul şi-l doborî dină şa. Coilla smuci iute alt cu it şi-l arunc pe sub bra înţ ă ţ ochiul duşmanului urm tor. Al treilea cu it, ultimul peă ţ care-l mai putu arunca, nu-şi nimeri inta. Acum oameniiţ erau prea aproape ca s încerce altceva în afar de luptaă ă corp la corp. Sco ând un strig t de lupt , jderi a traseţ ă ă ţ sabia.

Primul r zboinic care se n pusti asupra lui Jup îşi pl tiă ă ă scump îndr zneala. Toporul greu al piticului îl pocni înă moalele capului, împroşcându-i pe cei din jur cu sânge şi oase. Doi custozi trecur şi ei la atac. Jup se feri, loviă larg, pe orizontal , t ie mâna unui om şi g uri pieptulă ă ă celuilalt. Nu avu parte de nicio clip de r gaz. Al iă ă ţ duşmani îi înlocuir pe cei c zu i. Chipul s u b rbos,ă ă ţ ă ă br zdat de vreme, se încrunt de efort. Piticul se repeziă ă la ei.

Ploaia de lovituri s lbatice împr ştiate de Haskeer îiă ă doborî pe amândoi oamenii care-l atacaser mai întâi. Laă a doua şarj îns c zu şi-şi sc p sabia, r mânând s -lă ă ă ă ă ă ă înfrunte cu mâna goal pe agresorul urm tor. Acestaă ă avea o suli . Cei doi se luptar pentru ea, o strânser deţă ă ă li se albir încheieturile, o smulser înainte şi înapoi.ă ă Adunându-şi toate puterile, Haskeer împinse cap tulă bont al armei în burta omului şi-l for s sl beascţă ă ă ă strânsoarea. Apoi, dintr-o r sucire îndemânatic , îiă ă înfipse suli a în m runtaie. O eliber şi-l str punse pe altţ ă ă ă custode, îns acesta se zb tu, rupse suli a, iar Haskeeră ă ţ r mase cu un ciot nefolositor.ă

Atunci se petrecur dou lucruri deodat . Un custode îlă ă ă

14

asalta cu o sabie lucioas , iar o s geat r t cit prină ă ă ă ă ă înv lm şeal îi str punse bra ul.ă ă ă ă ţ

Urlând mai mult de furie decât de durere, Haskeer îşi smulse s geata însângerat . O flutur amenin tor şi,ă ă ă ţă folosind-o ca pe-un cu it, îl în ep pe agresor în obraz. Îiţ ţ ă distrase astfel aten ia şi reuşi s -i smulg sabia şi s -iţ ă ă ă spintece m runtaiele. Altul îi lu locul imediat. Haskeeră ă lupt mai departe.ă

Preferând barda în locul flamurii, Alfray o mânui cu dib cie aduc toare de moarte. În realitate, numai atâtă ă mai putea face pentru a-i ine pe n v litori la distan .ţ ă ă ţă Deşi, ca tuturor orcilor, îi pl cea v rsarea de sânge,ă ă începea s simt b trâne ea. Îl p r sea vlaga, îns totă ă ă ţ ă ă ă învingea orice duşman. Cel pu in aşa fusese pân acum.ţ ă

Îşi plimb privirea prin înc ierare şi v zu c nu eă ă ă ă singurul dep şit de situa ie. Toat ceata era pe cale să ţ ă ă fie copleşit , b t lia se încrâncenase mai ales peă ă ă flancuri, unde potrivnicii încercau s -i înv luie pe jderi.ă ă Poate c orcii nu avuseser de ales şi trebuiser s -iă ă ă ă înfrunte pe oameni, dar mişcarea lor se dovedea prea îndr znea . Primeau r ni, deşi nu c zuse înc niciunul.ă ţă ă ă ă Dar nici mult nu mai aveau pân s cad .ă ă ă

Chiar dac era doar caporal, Alfray fu gata s încalceă ă ierarhia şi s dea el însuşi ordinul de retragere. Jup i-oă lu înainte:ă

— Retragerea! Retragerea!Ordinul se r spândi de-a lungul şirului de orci ataca i.ă ţ

R canii se desprinser grabnic din lupt şi se retraser .ă ă ă ă Confruntarea deveni ap rare din spate. Custozii îns ,ă ă temându-se de un vicleşug, se ferir s -şi urm rească ă ă ă prada cu orice chip. Ceata ştiu c ezitarea lor nu va ineă ţ mult.

Cu bra ele obosite de atâ ia duşmani doborâ i, Coillaţ ţ ţ se retrase împreun cu ceilal i, ref când distan a dintreă ţ ă ţ cele dou tabere. Jderii se strânser cât mai tare unii înă ă al ii.ţ

15

Jderi a merse la Jup.ţ— Acum ce facem? Iar fugim?— Nicio şans , gâfâi piticul.ăCoilla îşi şterse sângele de pe obraz cu palma.— Aşa mi-am zis şi eu.Duşmanii se preg teau de asaltul final.ă— Am doborât mul i, spuse Alfray, la um rul Coillei.ţ ă— Dar nu destui, protest Haskeer moroc nos.ă ăCu glas sc zut, câ iva r cani se rugau la zei s leă ţ ă ă

c l uzeasc s biile. Sau s aib parte de o moarte eroică ă ă ă ă ă ă şi rapid . Coilla b nui c şi oamenii tot la fel se roagă ă ă ă zeului lor.

Custozii începur s avanseze.ă ăUn urlet despic aerul. Deasupra jderilor trecu iute oă

umbr . Privir în sus şi v zur un fel de insecte lunguie eă ă ă ă ţ m turând cerul cu aripile. Roiul atinsese deja punctul celă mai înalt şi cobora în zbor curbat spre duşmani.

Se n pusti asupra lor. Custozii din primele rânduri fură ă ciurui i de s ge i. Li se înfigeau în fe ele ridicate spre cer,ţ ă ţ ţ în piepturi, în bra e şi-n coapse. Zburau cu atâta for ,ţ ţă încât str pungeau ap rarea slab a coifurilor şi vizierelor.ă ă ă Scuturile oamenilor ar fi putut la fel de bine s fie dină hârtie, aşa de uşor cedau. Sub ploaia de s ge i, oameniă ţ şi cai c zur unii peste al ii într-o gr mad însângerat .ă ă ţ ă ă ă

O for uriaş , cumplit , veni dinspre p dure şi eliberţă ă ă ă ă alt roi chiar sub ochii jderilor. S ge ile se arcuiauă ţ prelung, mult deasupra orcilor, totuşiei se aplecar dină instinct. Înc o dat se ab tu moartea nemiloas pesteă ă ă ă capetele oamenilor, sporind m celul şi haosul.ă

Pe m sur ce se apropiau alia ii lor, jderii îşi d dură ă ţ ă ă seama cine sunt. Scrutând înt ririle cu mâna streaşin laă ă ochi, Alfray exclam :ă

— Clanul lui Keppatawn!— Vine la anc, aprob Jup.ţ ăMica armat de centauri era la fel de puternic şiă ă

numeroas ca oamenii. Şi mai aveau doar câteva minuteă

16

pân ajungeau la locul înc ier rii.ă ă ă— Cine-i în fruntea lor? se întreb Alfray. ăŞtiindu-l pe Keppatawn şchiop, jderii nu se aşteptau

s -l vad conducând atacul.ă ă— Seam n cu Gelorak, r spunse Jup. ă ă ăTrupul musculos al centaurului tân r şi coama saă

castanie se vedeau acum foarte bine.Haskeer îşi bandaj rana cu o cârp murdar .ă ă ă— De ce st m de poveşti, când mai avem de omorât?ă

bolborosi el.— Are dreptate, aprob Coilla, sp rgând rândurile. ă ă Pe

ei!Jderii nu întârziar s -i îndeplineasc ordinul.ă ă ăCustozii erau înnebuni i de s ge i. Mor ii şi r ni ii lorţ ă ţ ţ ă ţ

înroşeau câmpia. Caii f r st pân şi oamenii schilodi iă ă ă ţ sporeau înv lm şeala, iar custozii care mai aveau pe ceă ă s c l reasc se învârteau aiurea, z p ci i. Fur inteă ă ă ă ă ă ţ ă ţ uşoare pentru ceata jderilor r zbun tori.ă ă

Nici nu trecur bine orcii la atac, c li se şi al tură ă ă ă centaurii. Cu m ciuci, suli e, arcuri scurte şi iatagane,ă ţ aceştia le asigurar spatele. Custozii r maşi se întoarseră ă ă imediat şi d dur bir cu fugi ii, urm ri i de un pâlc deă ă ţ ă ţ centauri iu i de picior.ţ

Istovit şi mânjit de sânge, Coilla supravegheă ă urmarea. Ajutorul şefului de clan Drogan, trop i pân laă ă ea şi-şi vârî sabia în teac . Lovi p mântul de câteva ori.ă ă

— Mul umesc, Gelorak, spuse Coilla.ţ— A fost pl cerea noastr . Nu avem nevoie de musafiriă ă

nepofti i. D du scurt din coada împletit . Cine erau?ţ ă ă— O ceat de oameni care-şi slujesc zeul iubirii. ăGelorak zâmbi strâmb, apoi întreb :ă— Cum a mers c l toria voastr la Scarrock?ă ă ă— Bine… şi nu prea bine.Centaurul îşi plimb privirea printre jderi.ă— Nu-l v d pe Stryke.ă— Nu, repet Coilla încet. Nu-l vezi. ă

17

Jderi a privi lung cerul care se întuneca şi încerc s -şiţ ă ă în buşe disperarea.ă

2

Era într-un tunel îngust, întins la nesfârşit în fa şi înţă spate.

Aproape c lovea tavanul cu capul, iar când întindeaă bra ele atingea ambii pere i, reci şi cam lipicioşi. Şiţ ţ tavanul, şi pere ii, şi podeaua erau din piatr , dar tunelulţ ă p rea mai degrab s fi fost s pat în stânc decâtă ă ă ă ă construit, pentru c nu se z reau îmbin ri sau urme deă ă ă blocuri potrivite unele dup forma altora. Şi nu era delocă luminat, deşi se vedea foarte bine prin el. De auzit, nu se auzea decât respira ia lui.ţ

Nu ştia unde se afl şi nici cum a ajuns acolo.ăO vreme, st tu nemişcat, încercând s -şi dea seamaă ă

de împrejurimi, neştiind sigur ce s fac . Apoi z ri oă ă ă lumin alb departe, în fa . Cum în sensul cel lalt nuă ă ţă ă vedea nimic, presupuse casta cu fa a spre ieşirea dinţ tunel. Porni într-acolo. Spre deosebire de pere ii şiţ tavanul alunecos, podeaua era duraşi c lca pe ea f ră ă ă grij .ă

Îi venea greu s in socoteala timpului, dar, după ţ ă ă vreo zece minute, din câte socoti el, lumina nu se apropiase. Tunelul nu se schimbase cu nimic şi numai paşii lui sp rgeau liniştea. Merse mai departe, cât deă repede îi permitea spa iul îngust.ţ

Pierdu cu des vârşire socoteala timpului. Nu mai ştiaă nici câte minute, nici câte ore trecuser . Tr ia într-ună ă veşnic „acum”, un univers în care nu conta decât să urm reasc lumina la care nu mai ajungea. Îşi târa trupulă ă ca un robot.

La un moment dat, cine ştie dup cât vreme, i seă ă p ru c lumina crescuse în intensitate, f r s se fi m rită ă ă ă ă ă neap rat. În curând, nu mai reuşi s se uite direct la eaă ă

18

decât vreo câteva secunde.Cu fiecare pas, lumina alb şi pur ardea puternic , şiă ă ă

mai puternic , pân când cuprinse pere ii, podeaua şiă ă ţ tavanul – totul. Închise ochii, şi tot o v zu. Mergând maiă departe, îşi duse mâinile la ochi ca s se fereasc de ea,ă ă dar zadarnic.

Acum pulsa, îi zvâcnea în piept, îi sfâşia însuşi miezul fiin ei.ţ

Lumina era durere.Vru s se întoarc şi s-o ia la fug . Nu reuşi. Nu maiă ă ă

mergea, ci era absorbit de inima orbitoare a luminii, dureroas , mistuitoare ca ghea a.ă ţ

ip .Ţ ăLumina disp ru.ăÎncet de tot, l s mâna jos şi deschise ochii.ă ăÎn fa a lui se întindea o câmpie arid , nem rginit .ţ ă ă ă

F r copaci, f r smocuri de iarb , nimic care s semeneă ă ă ă ă ă cu un col de natur cunoscut. Aducea cu un pustiu, deşiţ ă nisipul era argintiu şi fin precum cenuşa vulcanilor. Nenum rate stânci, şi mici, şi mari, col uroase şi deă ţ culoarea abanosului, d deau culoare peisajului dezolant,ă r spândite peste tot şi îngropate pe jum tate în nisip.ă ă

Atmosfera era dogoritoare. Lujeri de cea galben-ţăverzuie i se târau leneşi pân la glezne şi mirosea a sulfă şi peşte putred. Departe, foarte departe, domneau mun iţ negri, incredibil de înal i.ţ

Dar ceea ce îl surprinse mai mult fu bolta cereasc .ăSe întindea roşie şi f r nori. Şi f r stele. La orizontă ă ă ă

atârna o lun , o lun mare. Se vedeau fiecare pat şiă ă ă urm de pe suprafa a ei roşie, sclipitoare. Atât de mareă ţ şi de apropiat era, încât îşi zise c ar putea str pungeă ă ă globul uriaş cu s geata. Se întreb cum de nu cade şi nuă ă zdrobeşte t râmul acela uitat.ă

Luându-şiprivirea de la ea, se uit în spate. Avu parteă de acelaşi peisaj: nisipul cenuşiu-argintiu, stâncile ascu ite, mun ii din dep rtare, cerul stacojiu. Nimic nuţ ţ ă

19

sem na cu o gaur de tunel.ă ăÎn ciuda c ldurii umede, un gând r u prevestitor îiă ă

aduse un fior pe şira spin rii. S fi murit şi s fii ajuns înă ă ă Xentagia, iadul orcilor? Împrejurimile sigur aduceau a purgatoriu etern. Oare Aik, Zeenoth, Neaphetar şi Wystendel, Sfânta Tetrad a rasei sale, vor coborî înă vajnice care de r zboi şi îi vor condamna spiritul laă pedeapsa veşnic ?ă

Atunci îi trecu prin minte c , dac t râmul în care seă ă ă afla era într-adev r Xentagia, nu p rea populat. S fie elă ă ă singurul orc din istorie care merita s fie exilat acolo? Să ă fi comis el f r voie o f r delege împotriva zeilor, deă ă ă ă care s nu-şi dea seama, dar care s -i aduc osândaă ă ă veşnic ? Dar unde erau demonii torturilor, acei Sluaghă despre care se spunea c tr iesc în regiunile infernului şiă ă nu au alt pl cere decât s nenoroceasc sufleteleă ă ă ă r t citoare?ă ă

Ceva îi atrase aten ia: mişcare de-a lungul întinderiiţ blestemate. Se str dui s în eleag ce se petrece. Laă ă ţ ă început, nu reuşi. Apoi îşi d du seama c privea un noră ă verde-g lbui, o cea atotcuprinz toare. Numai c eraă ţă ă ă mai deas şi înainta cu un scop. Venea spre el.ă

S fi avut dreptate? Urma s fie judecat? Acuzat deă ă zei? Torturat pân la moarte?ă

Instinctul îl îndemn s opun rezisten . Se r zgândi;ă ă ă ţă ă ar fi un plan zadarnic, dac urma s se confrunte cu zeii.ă ă Ideea de a fugi i se p ru la fel de proast . Se hot rî să ă ă ă înfrunte orice îl aştepta. Zeu sau demon, nu avea degând s -şi tr deze crezul printr-un act de laşitate.ă ă

Îşi îndrepta inuta şi se preg ti cum ştiu el mai bine.ţ ăNu avu mult de aşteptat. Norul, care se umfl , însă ă

r mase compact, se rostogolea direct spre el. Nici vorbă ă s fie împins de vânt. Se mişca prea sigur şi, oricum, nuă b tea vântul.ă

Se opri în fa a lui, la distan de o suli , şi continu sţ ţă ţă ă ă se învârteasc . S-ar fi aşteptat s simt un curent deă ă ă

20

aer, dar nu-l sim i. De la distan mic , desluşiţ ţă ă nenum rate punctule e aurii esute în vârtejul de cea .ă ţ ţ ţă Nu mai era sigur din ce era alc tuit norul. Dar desluşi oă anumit form .ă ă

Sfera îşi încetini rotirea aproape imediat Cea a densţ ă se ridic strat dup strat şi se topi. Forma întunecat seă ă ă dezv lui treptat. Era o siluet , f r îndoial .ă ă ă ă ă

Se încorda.Ultimele fuioare de cea se evaporar şi în fa a luiţă ă ţ

ap ru o fiin .ă ţăÎşi imaginase multe lucruri, dar nu şi pe acesta.Fiin a era scund şi îndesat , cu pielea zbârcit , înţ ă ă ă

nuan e verzui, şi un cap mare şi rotund cu urechiţ ascu ite, cl p uge. Ochii tulburi, uşor ieşi i din orbite,ţ ă ă ţ aveau globii de culoarea cernelii, înconjura i de vinişoareţ g lbui, şi pleoape c rnoase. Nici pe creştetul capului, niciă ă pe fa nu-i creştea p r, dar purta favori i stufoşi, roşii-ţă ă ţmaronii, pe cale s înc run easc . Nasul îl avea mic, cuă ă ţ ă vârful strâmb, iar gura sem na cu seva de copac înt rită ă ă şi crestat cu pila. Era îmbr cat într-o haina simpl , deă ă ă ă culoare ştears , prins cu un cordon.ă ă

Era foarte b trân .ă ă— Mobbs? şopti Stryke.— Salutari, c pitan al orcilor, r spunse gremlinul. ă ăVorbea stins şi un zâmbet vag îi lumina chipul. Mii de

întreb ri trecur prin mintea lui Stryke.ă ăO puse pe cea dintâi:— Ce cau i aici?ţ— Nu am de ales.— Dar eu am? Unde sunt, Mobbs? Într-un fel de iad?Gremlinul scutur din cap.ă— Nu. Cel pu in nu în iadul la care te gândeşti tu. ţ— Atunci, unde?— Acesta e un t râm… de mijloc, nici în lumea ta, niciă

într-a mea.— Ce tot spui? Nu suntem amândoi din Maras-Dantia?

21

— Întreb rile tale sunt mai pu in importante decâtă ţ ceea ce trebuie s - i spun eu. Mobbs cuprinseă ţ împrejurimile într-un gest larg. Accept ceea ce vezi.ă Consider c e un for în care ne putem întâlni.ă ă

— Mai multe ghicitori decât r spunsuri. Tot savant aiă r mas, Mobbs.ă

— Şi eu m-am crezut aşa. Dar, de când sunt aici, mi-am dat seama c nu ştiu nimic.ă

— Dar unde…— E scurt timpul. Mai ii minte prima noastr întâlnire?ţ ă

întreb Mobbs f r pauz .ă ă ă ă— Sigur c da. A schimbat totul.ă— Mai degrab a înlesnit o schimbare deja început .ă ă

S zicem c a moşit-o. Deşi nici tu, nici eu nu cunoşteamă ă amploarea evenimentelor ce aveau s urmeze, odat ceă ă ai pornit pe calea cea nou .ă

— Nu ştiu despre ce amploare vorbeşti. Stryke rosti cuvântul şov itor, cu respectul datorat vorbelor pe careă nu le mai folosise vreodat . Mie şi cetei mele nu mi-aă adus decât necazuri.

— Î i va aduce necazuri mai multe şi mai mari, înainteţ s triumfi. Dac vei triumfa, se corect gremlinul.ă ă ă

— Ne in la un loc curajul şi hot rârea, fugim în toateţ ă p r ile dup fragmente dintr-o tain pe care n-oă ţ ă ă pricepem. De ce s vrem mai multe necazuri, când niciă m car nu ştim ce facem?ă

— Dar şti i de ce o face i. Pentru libertate, pentruţ ţ adev r, pentru dezv luirea tainei. Trofee m re e, Stryke.ă ă ă ţ Dar au un pre . La sfârşit, poate vei crede c -şi meritţ ă ă pre ul, poate c nu.ţ ă

— Nu ştiu dac şi-l merit acum, Mobbs. Mi-am pierdută ă din camarazi, am v zut ordinea f râmi ându-se, vie ileă ă ţ ţ noastre destr mându-se…ă

— Şi crezi c nu s-ar fi ajuns aici oricum? Toat Maras-ă ăDantia e în declin, de asta s-au îngrijit nou-veni ii. Aiţ şansa s schimbi lucrurile, m car pentru unii. Opreşte-teă ă

22

acum, şi garantezi înfrângerea. Mergi mai departe, şi ai o mic şans la victorie. Nu pretind c e mai mult de atât.ă ă ă

— Atunci spune-mi ce s fac.ă— Vrei s ştii unde g seşti ultimul instrument şi ce să ă ă

faci cu toate patru, odat ce le-ai ob inut?ă ţStryke încuviin .ţă— Nu pot s - i spun. Despre asta nu ştiu nici eu maiă ţ

multe decât tine. Dar te-ai gândit c obiectele pe care leă cau i vor s fie g site?ţ ă ă

— E-o nebunie. Sunt doar… obiecte.— Tot ce se poate.— Deci nu ai altceva ce s -mi oferi, decât avertiz ri?ă ă— Şi încurajare. Eşti atât de aproape! i se va daŢ

şansa s - i duci sarcina la îndeplinire. Nu am nicioă ţ îndoial . Deşi iar şi va curge sânge, iar şi se va abateă ă ă moartea asupra voastr , iar şi ve i suferi. Totuşi, vaă ă ţ trebui s mergi mai departe.ă

— Vorbeşti cu mult siguran . De unde ştii lucrurileă ţă astea?

— Starea mea de acum îmi d posibilitatea de a vedeaă pu in în viitor. Nu am nunte, doar o imagine vag aţ ă ă evenimentelor m re e care dau form vremuriloră ţ ă viitoare. Mobbs se întunec la chip. Vine un foc mare.ă

Stryke sim i un fior pe şira spin rii: îşi d du seama deţ ă ă un lucru.

— Ai spus c nu ai de ales, c trebuie s te afli aici,ă ă ă rosti el, cu jum tate de gur .ă ă

Mobbs nu r spunse.ăStryke repet prima lui întrebare, cu glas mai puternic:ă— Unde ne afl m, Mobbs?ăB trânul savant oft .ă ă— Spune-i cimitir, dac vrei. Un t râm al umbrelor.ă ă— De când eşti aici?— Chiar de când ne-am desp r it. Mul umit altui orc,ă ţ ţ ă

un anume c pitan Delorran.ăGremlinul îşi trase la o parte marginile hainei şi-şi

23

dezveli pieptul. Primise o ran – sângele se uscase – atâtă de adânc şi grea, încât nu putuse avea decât un singură efect.

Când i se confirmar b nuielile, lui Stryke îi pieriă ă culoarea din obraji.

— Eşti…— Mort. Nemort. Între dou lumi. Şi separe c nu mă ă ă

voi putea odihni pân nu se vor linişti lucrurile în lumeaă ta.

— Mobbs, eu… îmi pare r u. ăCe lucru searb d de rostit…ă— S nu- i par , spuse gremlinul cu blânde e,ă ţ ă ţ

strângându-şi haina.— Delorran m urm rea pe mine. Dac nu te-aş fiă ă ă

vârât în încurc tura asta…ă— Nu conteaz . Nu te in de r u, iar Delorran a pl tit.ă ţ ă ă

Dar nu- i dai seama? Elibereaz -te, şi m vei elibera şiţ ă ă pe mine.

— Dar…— Fie c - i place, Stryke, fie c nu, jocul a început şi tuă ţ ă

eşti unul dintre juc tori. Mobbs întinse mâna şi ar tă ă ă peste um rul orcului. Aten ie!ă ţ

Nedumerit, Stryke se r suci. Şi r mase cu guraă ă c scat .ă ă

Luna cea uriaş , care tocmai apunea în spateleă lan ului muntos, se transformase într-un chip. Aveaţ tr s turi de femeie, una pe care Stryke o cunoştea foarteă ă bine. P r negru, ochi de nep truns. Piele cu sclipiriă ă uşoare de smarald şi argint, ca şi cum carnea s-ar fi amestecat cu solzi de peşte.

Jennesta, regina hibrid , deschise larg gura cu din iă ţ ascu i i şi scoase un hohot mut.ţ ţ

O mânase ridic din spatele mun ilor. Era mare,ă ţ propor ionat cu fa a. Degetele neobişnuit de sub iri,ţ ă ţ ţ terminate cu unghii lungi cât jum tate din ele, ineau ună ţ obiect uriaş. Ca din întâmplare, mâna îl arunc spreă

24

întinderea f r limite.ă ăStryke privi cu gura c scat cum obiectul se r suceşteă ă ă

întruna şi cade oblic pe p mânt, ridicând o coloană ă groas de fum. P mântul se cutremur . Apoi obiectulă ă ă ricoş , se învârti în aer, c zu şi se ridic din nou.ă ă ă

Dup ce f cu aşa de şase ori, dou lucruri îl mirar peă ă ă ă Stryke.

Mai întâi, recunoscu obiectul. Mobbs îl numea instrument, iar jderii îl botezaser stea. Era primul g sit,ă ă cel de la Homefield, o aşezare Uni. Dar, dac cel ştiut deă Stryke arfi înc put în palm , acesta avea dimensiuniă ă enorme. Doi cai ar fi fost necesari ca s trag sfera dină ă mijloc, de culoarea nisipului. Cele şapte spi e care ieşeauţ din ea erau cât stejarii.

Apoi, Stryke îşi d du seama c sfera se îndrepta spreă ă el.

Se întoarse c tre Mobbs. Gremlinul disp ruse.ă ă op ind, steaua avansa şi cutremura solul de câte ori îlŢ ă

atingea. Nu-şi pierdea din elan. Stryke o lu la fug .ă ăGoni cât îl inur picioarele pe întinderea de p mântţ ă ă

stranie, ocolind bolovani, luându-şi avânt cu bra ele.ţ Steaua lovea colbul de-i zguduia oasele lui Stryke, zdrobea pietre, ridica nori de praf, s lta în spirale prină aer, enorm , copleşitoare.ă

Stryke o auzea, o sim ea în spatele lui. Încercând sţ ă alerge mai repede ca ea, arunc o privire peste um r.ă ă V zu cum dou dintre spi ele peste m sur de mariă ă ţ ă ă apas p mântul ca dou picioare de uriaş, se rostogolescă ă ă în fa , împr ştieprafulşi-şi continu înaintarea. Îl orbiţă ă ă scurt un val de praf, apoi sfera izbi iar p mântul şi ajunseă atât de aproape de el, încât putea s-o ating .ă

Se arunc într-o parte cu ultimele puteri care-iă r m seser dup alerg tur . În timp ce se rostogolea înă ă ă ă ă ă

râna lipicioas , se temu c steaua se va întoarce şi vaţă ă ă continua s -l vâneze. Se opri şi se ridic cu greu înă ă picioare, gata s-o ia din nou la fug .ă

25

Steaua merse pe drumul ei, zdrobind fiecare obstacol şi bubuind ritmic. Stryke o urm ri cum salt pe câmpie.ă ă Când nu mai v zu decât un punct, d du drumul aeruluiă ă pe care-l inuse pân atunci în pl mâni.ţ ă ă

Întoarse privirea c tre ceea ce spera c redevenise oă ă lun . Zadarnic speran ! Fa a uriaş a Jennestei era totă ă ţă ţ ă acolo, plutind într-un ocean sângeriu, str fulgerându-l cuă privirea.

Jennesta ridic mâna a doua oar . Nu inea doar oă ă ţ sfer . De data asta, arunc în cascad trei stele careă ă ă c zur neregulat în rân . Începur s salte în direc iaă ă ţă ă ă ă ţ lui Stryke.

Jderul le recunoscu şi pe acestea. Prima era verde cu cinci spi e, a doua, albastru închis, cu patru spi e, a treia,ţ ţ gri, cu dou spi e – celelalte instrumente pe care leă ţ adunase ceata.

Pe m sur ce veneau spre el, i se p ru c leă ă ă ă c l uzeşte o minte inteligent , mai şireat decât cea deă ă ă ă dinainte. Prima stea înainta în linie perfect dreapt .ă Celelalte o încadrau şi înaintau şerpuit, când dep rtându-ăse de ea, când apropiindu-se. Era metoda clasic deă prindere în cleşte, iar Stryke fu sigur c se deplasau multă mai repede decât prima stea.

O lu din nou la goan în zigzag, aiurea, ca s leă ă ă îngreuneze sarcina. Dar, de câte ori se uita înapoi, ele tot pe urmele lui erau şi în aceeaşi forma ie, ca un n vodţ ă menit s -l înv luie. Fugi cât putu de repede. Membrele îiă ă pulsau de durere. Când tr gea aer în piept, parcă ă înghi ea foc.ţ

Atunci, una din stelele gigantice ricoşa în dreapta lui, risipind colbul. Stryke o lu la stânga. A doua ateriza şiă ea şi-i bloca drumul. A treia se învârti deasupra lui. Împiedicându-se, c zu ca un sac şi se rostogoli pe spate.ă Îl acoperi o umbr . Neputincios, v zu cum steaua din aeră ă se n pusteşte asupra lui şi ştiu c -l va face f râme într-oă ă ă clipit .ă

26

Era prins în capcan ca o insect , cu privirea a intită ă ţ ă pe bocancul enorm care cobora spre el ca s -lă nimiceasc .ă

Şi i se p ru c aude un cântec straniu, vioi, îndep rtat.ă ă ă

ipa.ŢÎi trebui o clip s -şi dea seama c e treaz. Şi viu. Maiă ă ă

trecur câteva secunde pân când se convinse c ştieă ă ă unde se afl . Stând în capul oaselor, se şterse cu mânecaă de transpira ia care-i umezise fa a în ciuda frigului.ţ ţ Gâfâia şi scotea aburi în aerul rece şi sub ire.ţ

Visul nu sem nase cu cele de dinainte, îns fusese laă ă fel de viu şi de adev rat. Încerc s -i priceap tâlcul,ă ă ă ă rev zându-l în minte. Apoi se gândi la Mobbs.ă

Avea mâinile p tate şi de sângele lui.ăStryke îşi alung tulburarea. Era o prostie s se simtă ă ă

vinovat din cauza unui vis. Din câte ştia, Mobbs era viu şi nev t mat. Dar parc nu credea asta cu tot sufletul.ă ă ă

Era înc z p cit şi trebui s se adune. Ridicându-se înă ă ă ă picioare, merse la marginea închisorii lui.

Platoul din vârful muntelui pe care îl p r siseă ă Glozellan, St pâna Dragonilor Jennestei, era foarte mic,ă lung cam de o sut de paşi şi lat de vreo şaizeci, iar deă vânt îl ap rau numai câteva stânci mai vechi, ieşite laă suprafa . Nu ştia de ce îl adusese Glozellan aici.ţă Probabil c fusese prins la porunca st pânei sale şi nu vaă ă mai trece mult pân când aceasta avea s -şi verseă ă mânia asupra lui.

Scrut orizontul, neştiind unde se afl , probabil undevaă ă la nord de Drogan. Poate pe unul dintre vârfurile din Bandar Gizatt sau Goff. I-o dovedea sclipirea oceanului la apus şi câmpul de ghea amenin tor de laţă ţă miaz noapte. Nu c ar fi avut importan .ă ă ţă

Era frig şi b tea un vânt aspru. Stryke se bucur c eraă ă ă îmbr cat cu vesta de blan şi şi-o strânse pe trup, cuă ă gândul la întâmpl rile din ultimele ore. Glozellan plecaseă

27

f r nicio explica ie. La scurt vreme dup aceea,ă ă ţ ă ă ap ruse b rbatul misterios care-şi zicea Serapheim, deşiă ă Stryke nu pricepea cu niciun chip cum de venise şi disp ruse dintr-un loc unde se ajungea atât de greu. Peă urm , instrumentele, stelele. ă

Stelele.Îşi aminti c le auzise cântând. Chiar înainte de aă

adormi el, scoaser un sunet. Dar nu fusese puternic,ă r sunase doar în mintea lui. Nici cântat nu fusese, însă ă mai bine nu ştia s -l descrie. Aşa p ise şi Haskeer.ă ăţ

Asta îl puse pe gânduri.Vârî mâna în s cule ul de la centur şi scoase stelele.ă ţ ă

Le cercet : cea luat de la Homefield avea culoareaă ă nisipului şi şapte spi e de lungimi diferite; cea de laţ Trinity era verde şi avea cinci spi e, iar cea de la Scratchţ lucea albastru-închis şi avea doar patru spi e. Acum nuţ mai „cântau”.

Jderul se încrunt . Nicio întâmplare legat de stele nuă ă avea în eles.ţ

Atunci v zu c se apropie de el ceva de la câ ivaă ă ţ kilometri distan . O form neagr şi mare, cu aripiţă ă ă leneşe, zim ate. Nu se putea înşela în privin a ei.ţ ţ

Cu sabia în mân , se preg ti de înfruntare.ă ă

3

Ceata fu escortat în P durea Drogan.ă ăG rzile fur dublate, în caz c oamenii se întorceau, iară ă ă

centaurii st teau gata de lupt .ă ăAlfray îl trase la o parte pe Haskeer ca s -i bandajezeă

rana ca lumea şi apoi s -i îngrijeasc pe r canii v t ma i.ă ă ă ă ă ţ Ceilal i jderi se împr ştiar prin aşezare, c utând de b utţ ă ă ă ă şi de mâncat. Înso i i de Gelorak, Coilla şi Jup îşi croirţ ţ ă drum spre şeful clanului.

Îl g sir pe Keppatawn la intrarea în fier rie, dândă ă ă porunci şi trimi ând mesageri. Cândva bine cl dit şiţ ă

28

musculos, vârsta îi înc run ise barba şi-i br zdase fa a.ă ţ ă ţ Era şchiop, îşi târa piciorul drept ca un buştean nefolositor.

Dup ce îl salut pe Gelorak, se întoarse c tre cei doiă ă ă jderi.

— Sergent. Caporal. Bine a i venit înapoi. ţJup salut din cap.ă— Îmi pare r u c i-am adus necazuri pe cap,ă ă ţ

Keppatawn, spuse Coilla.— S nu- i par . Câte-o înc ierare zdrav n din când înă ţ ă ă ă ă

când ne mai înt reşte vlaga sufletului. Centaurul zâmbiă ho eşte. Aşadar, cum a mers misiunea voastr ?ţ ă

— Am ob inut ce-ai vrut.ţ— Serios? Keppatawn se lumin la obraz.ă

Extraordinar veste! Tot ce se spune despre voi, orcii…ă Le v zu fe ele. Ce s-a întâmplat?ă ţ

Nu primi r spuns. Keppatawn îşi plimb privirea prină ă luminiş.

— Unde-i Stryke?— Nu ştim, recunoscu Jup posac.— Ce vrei s spui?ă— Calul lui s-a împiedicat când încercam s -i întrecemă

pe oameni, explic jderi a. A ap rut din senin un dragonă ţ ă r zboinic şi l-a luat.ă

— Adic a fost prins?ă— N-am v zut s fi fost luat cu for a, dac la asta teă ă ţ ă

referi. Eram prea ocupa i cu fuga. Dar Jennesta e unaţ dintre pu inii care comand dragoni în ziua de azi.ţ ă

— Eu m-am uitat la c l re , zise Jup. Sunt foarte sigură ă ţ c era Glozellan.ă

Coilla oft .ă— St pâna Dragonilor, servitoarea Jennestei. Acum eă

limpede.— Poate c nu, suger piticul. Î i po i imagina ună ă ţ ţ

spiriduş obligându-l pe Stryke s fac ceva ce nu vrea?ă ă— Nu… Nu ştiu, Jup. Ştiu doar c Stryke a disp rut cuă ă

29

stele şi lacrim cu tot. Îmi pare r u, ad ug Coilla c treă ă ă ă ă Keppatawn. Ar fi trebuit s - i spun.ă ţ

C petenia clanului nu-şi ar t dezam girea, dar v zură ă ă ă ă ă to i cum îşi freac absent coapsa schilodit .ţ ă ă

— N-are cum s -mi lipseasc un lucru pe care nu l-amă ă avut niciodat , rosti el, resemnat. În ceea ce-l priveşte peă c pitanul vostru, vom r scoli regiunea dup el.ă ă ă

— Ceata ar trebui s fac asta, spuse Jup. E de-ală ă nostru.

— Ave i nevoie de odihn , iar noi cunoaştem terenul.ţ ă Formeaz grupe de c utare, Gelorak, se adresă ă ă Keppatawn ajutorului s u, şi pune santinele pe ridic turi.ă ă

Tân rul centaur înclin din cap şi plec la galop.ă ă ă Keppatawn îşi îndrept din nou aten ia spre Jup şi Coilla.ă ţ

— Mai multe nu putem face deocamdat . Haide i. ă ţÎi conduse la o mas improvizat pe o capr de lemn.ă ă ă

Se aşezar obosi i pe banc . Pe lâng ei trecu un centaură ţ ă ă care tr gea dup el un c rucior pe dou ro i, înc rcat cuă ă ă ă ţ ă por ii de mâncare. Keppatawn se întinse şi smulse unţ ulcior de piatr cu gât sub ire din c ruciorul care scâr âiaă ţ ă ţ sub povar .ă

— Cred c v-ar prinde bine nişte bere, propuse el.ăÎşi vârî din ii în dopul ulciorului, îl scoase, îl scuip şiţ ă

trânti ulciorul pe mas .ă— De ce nu? spuse Jup.Piticul îl prinse cu ambele mâini şi b u. Apoi i-l oferiă

Coillei. Ea refuz s bea.ă ăRidicând uşor urciorul cu o mân , Keppatawn trase oă

înghi itur zdrav n . Se şterse la gur cu dosul palmei.ţ ă ă ă ă— Acum povesti i-mi ce s-a întâmplat. ţCoilla lu ini iativa:ă ţ— Stryke nu e singurul din ceat pe care l-am pierdut.ă

La întoarcere, unul dintre r cani, Kestix, a fost ucis deă r zboinicii nyazzi în Mlaştina Scarrock.ă

Jderi a sim i un fior dureros. Kestix murise salvând-oţ ţ pe ea.

30

— Îmi pare r u, sincer, zise Keppatawn. Cu atât maiă mult, cu cât a i pornit într-o misiune pentru mine.ţ

— Am f cut-o şi pentru noi. Nu ai nicio vin .ă ă— Ca s fiu sincer, m mir c n-am suferit mai multeă ă ă

pierderi, interveni Jup. Era un haos acolo, jos…— P i, cum? întreb Keppatawn.ă ă— Adpar a murit.— Ce? Eşti sigur?— Am fost de fa când s-a dus, îi confirm Coilla. Şiţă ă

nu, nu noi i-am f cut felul.ă— A i avut, într-adev r, o c l torie aventuroas . Cum aţ ă ă ă ă

murit?— A fost mâna Jennestei.— A venit ea acolo?— P i… nu.ă— Atunci de unde şti i c a fost mâna ei? ţ ăBun întrebare. Coilla nu avusese timp s seă ă

gândeasc la asta. Acum îşi d du seama c era ună ă ă mister.

— Aşa ne-a spus Stryke, r spunse ea distant . P reaă ă ă convins.

Nici Jup nu cugetase prea mult la întrebare.— Da, dar de ce?— Probabil ştia mai multe decât noi, decise Coilla, deşi

nu-şi imagina cum s-ar fi putut aşa ceva.— Oricum, t râmul nyadd a c zut prad haosului, reluă ă ă ă

ea brusc povestirea. Am sc pat numai pentru c ne-auă ă ajutat merzii.

Keppatawn c zu pe gânduri. Îşi mângâie b rbiaă ă ascuns sub barb cu degetul mare şi cel ar t tor.ă ă ă ă

— Va trebui s fim şi mai vigilen i acum. Moartea luiă ţ Adpar schimb întreaga ierarhie a puterii în regiuneaă noastr . Şi nu neap rat în bine.ă ă

— Dar a fost o tiran .ă— Da, dar cât tr ia, m car ştiam cum st m. Acum al iiă ă ă ţ

vor încerca s -i ia locul şi nu sunt deloc pu ini. Asta nuă ţ

31

aduce decât instabilitate, iar Maras-Dantia numai de ea nu duce lips .ă

Fur întrerup i de Haskeer, care sosi cl tinându-se.ă ţ ă Avea bra ul bandajat şi smulgea cu din ii dintr-o bucatţ ţ ă de carne fript . Lucea de gr sime pe buze şi pe obraji.ă ă

— Unde-i Alfray? întreb Coilla.ă— Oblojeşte r ni, r spunse el cu gura plin . ă ă ăJderi a ar t din cap spre rana lui.ţ ă ă— Tu cum te sim i?ţSergentul înghi i, azvârli ciozvârta şi râgâi r sun tor.ţ ă ă— Bine.F r s întrebe, înşfac urciorul şi sorbi zdrav n. Maiă ă ă ă ă

râgâi o dat .ă— Ca de obicei, manierele tale la mas ne ruşinează ă

pe to i, coment Jup.ţ ăHaskeer îl privi buimac.— Ce-ai zis?— Las-o balt .ăCândva, morm ielile piticului ar fi dus la înc ierareă ă

între el şi Haskeer. Poate c cel din urm se înmuia sauă ă pur şi simplu nu în elegea c era inta batjocurii. Într-unţ ă ţ sfârşit, scutur din umeri şi întreb :ă ă

— Ce facem acum?— Încerc m s -l g sim pe Stryke. În afar de asta,ă ă ă ă

habar n-avem ce vom face, m rturisi Jup.ăHaskeer îşi şterse degetele unsuroase de vesta din

blan .ă— Şi dac nu-l g sim?ă ă— Nici prin cap s nu- i treac astaă ţ ă , tun Coilla. ăAdev rul era c nici ea nu se gândea la altceva.ă ă

Stryke urm ri monstrul coborând şi aterizând peă platou.

Aripile vânjoase ale dragonului pocnir când seă strânser pe lâng corp. Capul uriaş se întoarse c treă ă ă orc, ochii galbeni, pe jum tate închişi, nu clipir , iar dină ă

32

n rile adânci ca peşterile ieşir nori de fum l ptos.ă ă ă Creatura gâfâia ca un câine, ar tându-şi limba lucioas ,ă ă cât o p tur de cal, printre f lcile enorme. Aducea cu eaă ă ă miros de peşte stricat, respira ie st tut şi putred .ţ ă ă ă

Stryke se d du câ iva paşi în spate.ă ţC l rea a creaturii se desf cu din leg turi şi alunecă ă ţ ă ă ă

de pe spinarea ei solzoas .ăAproape toate hainele ei aveau nuan e de maro, de laţ

vesta şi pantalonii în carouri, la cizmele şi p l ria cuă ă boruri mici. Pana alb-cenuşie de la p l rie şi şnururileă ă aurii de la încheietura mâinii şi de la gât erau singurele pete de culoare.

Nimeni nu ştia de ce spiriduşii, ras hibrid , n scută ă ă ă din unirea elfilor cu gnomii, care nu erau înal i nici unii,ţ nici al ii, sunt atât de lungi şi sub iri. Glozellan crescuseţ ţ chiar mai înalt decât al i spiriduşi şi p rea maiă ţ ă impun toare pentru c st tea cu spatele drept. Ar taă ă ă ă foarte delicat la trup şi foarte slab . Ca la to i spiriduşii,ă ă ţ expresia mândr a fe ei putea fi luat drept înfumurare.ă ţ ă

— Glozellan! Ce dracu’ se întâmpl ? întreb Stryke.ă ăGlozellan nu p ru deloc tulburat .ă ă— Îmi pare r u c te-am l sat singur atâta vreme. Nuă ă ă

am avut de ales.— Sunt prizonier aici?Stryke st tea tot cu mâna pe sabie. Spiriduşul îşi arcuiă

sprâncenele maronii, aproape inexistente. Altfel, expresia îi r mase de ghea .ă ţă

— Nu, nu eşti prizonier. Eu nu sunt, nici pe departe, în stare s te in captiv. Şi nu urmeaz s vin nicio patrulă ţ ă ă ă ă de dragoni înc leca i de solda ii Jennestei, dac astaă ţ ţ ă crezi. Vorbi pe un ton şi mai sarcastic. Se pare c nu aiă în eles c încerc s te ajut. Poate nu i-am explicat destulţ ă ă ţ de clar.

— Nu mi-ai explicat deloc.— Am crezut c , salvându-te de oamenii aceia, veiă

în elege.ţ

33

— Da… Da, ar fi trebuit s în eleg. Mul umesc.ă ţ ţGlozellan primi mul umirile cu o mişcare foarteţ

discret a capului, apoi spuse:ă— Acum las sabia aia.ăStryke ezit , iar ea ad ug pe ton batjocoritor:ă ă ă— Eşti în siguran .ţăRuşinat, jderul puse sabia în teac .ă— Dar nu m po i condamna, tu fiind St pânaă ţ ă

Dragonilor reginei şi…— Nu mai sunt.Stryke nu putu citi nimic pe figura spiriduşului.— Explic -te.ă— Prea mult dispre , prea multe palme. M-am s turat,ţ ă

Stryke. Am p r sit-o. Fac parte dintr-o ras care seă ă ă mândreşte cu devotamentul ei şi nu mi-a fost uşor s iauă aceast hot râre. Dar m-a convins cruzimea Jennestei şiă ă proasta ei conducere. Aşa c sunt o tr d toare. Ca tine.ă ă ă

— Tr im vremuri ciudate.ă— Înc doi c l re i de dragoni şi animalele lor auă ă ă ţ

dezertat împreun cu mine. Te-am l sat aici ca s le vină ă ă în ajutor.

— Va fi o lovitur pentru Jennesta.ă— Şi al ii dezerteaz , Stryke. Nu în hoarde, ci pe rând.ţ ă

F cu o pauz . Mul i s-ar alia cu tine.ă ă ţ— Nu m ă cunosc, nu sunt un salvator. Nici m car n-amă

avut de gând s dezertez.ă— Dar eşti un conduc tor înn scut. Ai dovedit-oă ă

comandându-i pe jderi.— Una e s comanzi o ceat , alta s fii în fruntea uneiă ă ă

armate sau a unui inut. Cei mai mul i conduc tori suntţ ţ ă falşi, tic loşi. Jennesta, Adpar, Kimball Hobrow… Nuă vreau s ajung ca ei.ă

— Nici n-ai putea. Ai ajuta la îndep rtarea celor ca ei.ă— Rasele str vechi n-ar trebui s se bat între ele. Peă ă ă

oameni trebuie noi s -i înfrunt m. Sau cel pu in pe Uni.ă ă ţ— Întocmai. Iar pentru asta, rasele trebuie s fie unite.ă

34

— P i, atunci las pe altcineva s le uneasc . Eu nuă ă ă ă sunt decât simplu soldat.

Stryke privi platforma de ghea care înainta şiţă sclipirea neobişnuit care inunda cerul mohorât deă deasupra ei. Ca o avertizare, c zur câ iva fulgi deă ă ţ z pad . Dragonul forn i, zguduind aerul cu respira ia deă ă ă ţ tunet.

— Oamenii sunt nebuni, nu gândesc şi nimicesc f ră ă rost. Distrug magia. Dar nu numai ei nenorocesc Maras-Dantia. Şi alte rase…

— Ştiu. N-ai s -mi schimbi hot rârea, Glozellan, aşa că ă ă nu mai încerca.

— Cum vrei. Deşi s-ar putea s nu ai de ales.ăStryke se f cu c nu aude ultima replic şi schimbă ă ă ă

subiectul.— Apropo de oameni, î i spune ceva numeleţ

Serapheim?Spiriduşul nu d du semne c ar fi auzit de el.ă ă— Cunosc pu ini oameni, dar sigur niciunul numit aşa.ţ— N-ai mai adus pe nimeni aici asear , înainte sauă

dup mine?ă— Nu. De ce s fi adus? Te referi la un om? ăB nuind c apari ia meşterului povestitor fusese oă ă ţ

închipuire de-a lui, Stryke d du înapoi.ă— Cred c … am visat. Las-o balt . ă ăGlozellan îl studie curioas . Ninsoarea se înte i. Dup oă ţ ă

clip , spiriduşul spuse:ă— Se zvoneşte c de ii un obiect pe care-l vreaă ţ

Jennesta.Jderul îşi cânt ri r spunsul înainte de a se hot rî că ă ă ă

poate avea încredere în ea. La urma urmei, probabil c i-ăa salvat via a.ţ

— Am mai mult decât unul, spuse el şi scotoci în s cule ul de la centur .ă ţ ă

Scoase cele trei stele în c uşul palmei. Glozellan seă uit lung la obiectele ciudate.ă

35

— Nu prea ştiu ce sunt şi la ce folosesc, m rturisiă Stryke, dar ştiu c se numesc instrumente. Ceata mea leă zice stele.

— Sunt instrumente. Serios?Jderul încuviin din cap. Era prima oar c -i vedeaţă ă ă

figura exprimând groaz şi respect. Nu era pu in lucru să ţ ă ob ii asta de la un spiriduş.ţ

— Ai auzit de ele? Glozellan se adun .ă— Rasa mea cunoaşte legenda instrumentelor.— Ce po i s -mi spui despre ele?ţ ă— Ca s fiu sincer , nu prea multe. Se presupune că ă ă

sunt cinci la num r şi foarte vechi. O legend le leag deă ă ă rasa mea. Avem un str moş renumit, Prillenda, îns niciă ă despre el nu se cunosc decât pu ine. A fost… un fel deţ ghicitor filosof şi se spune c f cea profe ii inspirat deă ă ţ unul din aceste instrumente.

— Profe ii? Despre ce?ţ— Dac au fost profe ii, s-au uitat de mult vreme.ă ţ ă

Dar, chipurile, aveau de-a face cu Zilele Din Urm ,ă vremurile în care zeii pun cap t acestei lumi şi joac altă ă joc.

— Şi noi, orcii, avem o legend asem n toare.ă ă ă— În orice caz, nu se ştie cum a ajuns instrumentul la

el şi nici ce s-a petrecut cu el dup aceea. Unii zic c dină ă cauza lui a murit Prillenda. Eu am crezut întotdeauna c -iă o poveste de-a zânelor înnebunite de polen, ca s fiuă sincer . Glozellan privi lung stelele. Dar tu ai treiă instrumente. Eşti sigur c sunt originale?ă

— Da.Stryke vârî stelele la loc.— Nici eu nu ştiu mai bine ca tine ce pot ele s fac ,ă ă

dar cel care le are a pus mâna pe putere. M car atâtaă lucru reiese clar din legende.

Dup ultimul s u vis, dac vis fusese, jderul socoti că ă ă ă puterea aceea e mai mare decât b nuiau ei amândoi.ă

36

Dar nu-i spuse nimic spiriduşului. Nici despre vis, nici despre faptul c stelele îi „cântau”.ă

— Acum în eleg de ce Jennesta le consider grozave,ţ ă rosti Glozellan. Chiar dac nu au puteri magice, suntă totemuri. I-ar putea reface autoritatea f râmi at . Dacă ţ ă ă ar fi s le foloseşti tu ca s -i aduni pe cei care i se opun…ă ă

— Destul. Tonul jderului nu invita la alte observa ii. Ce-ţai de gând s faci mai departe?ă

— Nu sunt sigur . Aş vrea s m întorc la ai mei, s -miă ă ă ă iau un r gaz de gândire. Dar noi, spiriduşii, suntem fiin eă ţ de la miaz zi, şi, dup cum ştii, la miaz zi tr iesc maiă ă ă ă mul i oameni decât oriunde altundeva. Ai mei s-au risipitţ de mult vreme. Aşa c poate m duc la o aşezare deă ă ă dragoni, undeva pe în l imi.ă ţ

Glozellan se întoarse şi-şi mângâie dragonul. Vietatea primi dovada de afec iune cu ochi umezi şi adormi i.ţ ţ

— Spiriduşii şi dragonii s-au în eles dintotdeauna. Suntţ singura ras în care avem încredere, iar ei se pare c totă ă acelaşi lucru îl cred despre noi. Poate c ne consider mă ă alia i la necaz.ţ

Stryke îşi d du seama c spiriduşul era proscris, la felă ă ca orcii lui, şi sim i un fior de simpatie pentru el.ţ

— Te vei opune reginei şi mai departe? întrebă Glozellan.

— Când voi fi obligat. Şi voi lupta şi cu oamenii, şi cu orice alt ras care îmi st în cale. Dar nu m voi abateă ă ă ă de la drumul meu. Nu încerc decât s -mi in ceata înă ţ via .ţă

— Zeii s-ar putea s gândeasc altfel. ă ăStryke râse. Un râs destul de amar.— M rog. Dar s începem cu începutul. Trebuie s mă ă ă ă

întorc la jderi.— Atunci ar trebui s plec m înainte s se striceă ă ă

vremea. Vino, te duc eu.

37

4

Mâna o caleaşca neagr , împodobit cu simboluriă ă argintii şi aurii de neîn eles. Caleaşca era tras de doi caiţ ă negri care purtau m şti de piele împânzite cu epuşeă ţ piramidale, iar din jambierele lor ieşeau cuie din fier. Lame de coas luceau din ro ile caleştii.ă ţ

În spatele Jennestei m rş luia o armat de peste zeceă ă ă mii de solda i orci, pitici şi un num r mare de oameniţ ă dedica i cauzei Mani. Oastea gemea de stindarde şiţ suli e. În şuvoiul de oameni se cl tinau c ru e cu coviltirţ ă ă ţ alb, trase de boi. Flancurile erau p zite de regimente deă cavalerie.

Ocoliser Taklakameer, întinsa mare interioar , şiă ă traversaser partea de sus a Marii Câmpii, având mereuă Drogan la sud şi Bevis la nord. În curând, regina îi va conduce pe rmurile Norantelliei şi la peninsulaţă Scarrock. În t râmul acela ml ştinos al nyazzilor, nuă ă demult condus de Adpar, sora pe care şi-o omorâse cu vr ji, Jennesta va pune mâna pe jderi şi pe trofeul ei.ă

Ştia c sunt acolo, cel pu in fuseser acolo. Izbucnireaă ţ ă sufletului muribund al lui Adpar le dezv luise prezen a.ă ţ

St pâna Dragonilor, Glozellan, fusese trimis înainteă ă cu trei animale ca s spioneze regiunea. Fuseseră ă chemate înt riri care aveau s înmul easc rândurileă ă ţ ă oştirii Jennestei. Cete de r zboinici de frunte erau peă drum de la Cairnbarrow, unde se afla scaunul ei de domnie. Totul era sub control. Se puseser la socoteală ă şi întâmpl rile neprev zute. Regina nu fusese nicicândă ă mai aproape de r zbunare şi reuşit . Oastea pe care oă ă conducea st tea m rturie a autorit ii ei.ă ă ăţ

Cu toate astea, nu era mul umit .ţ ăIar cel pe care-l asasina cu nemul umirea ei c l rea înţ ă ă

dreptul caleştii. Generalul Mersadion, comandantul oştirii, era un orc în floarea vârstei, dar slujea o st până ă atât de preten ioas , încât ar ta ros de griji. Pe frunteţ ă ă

38

avea prea multe riduri, iar ochii i se scufundaser înă orbite. Dac b rba ii orci ar fi avut p r, al lui ar fiă ă ţ ă înc run it.ă ţ

Jennesta îl h r uia.ă ţ— Ori de câte ori scoate capul, zdrobeşte-o.

Necredin a e o tumoare care putrezeşte repede dac nuţ ă e t iat la timp.ă ă

— Cu tot respectul, doamn , cred c exagera iă ă ţ problema, îndr zni el s sugereze. ă ă Majoritatea v eă credincioas , ad ug el repede.ă ă ă

— Mi-ai tot spus asta. Totuşi, avem parte de r zvr tiriă ă şi dezertori. Trateaz orice urm de nesupunere, oriceă ă şoapt rebel ca pe-o infrac iune major . F r excep ii,ă ă ţ ă ă ă ţ indiferent de rang.

— Aşa şi facem, Maiestate.I-ar fi putut spune c ştia foarte bine lucrul sta, dacă ă ă

l-ar fi ros gândul sinuciderii.— Atunci nu aplici regula cu destul stricte e. Nimicitoră ţ

ar fi un cuvânt prea slab pentru a descrie felul în care îl privi Jennesta. Peştele de la cap se-mpute, generale.

Se referea la el, bineîn eles, dar Mersadion considerţ ă ironia neinten ionat . Prefer un r spuns prudent:ţ ă ă ă

— Doamn .ă— Cei care m slujesc cum trebuie au parte deă

recompense. Slugile rele pl tesc pre ul.ă ţPentru Mersadion, recompensele erau o noutate. Nu

primise niciuna, în afar de promovarea pe care nu oă ceruse, ca s îndeplineasc o sarcin imposibil .ă ă ă ă

— Trebuie s - i reamintesc ce-au p it predecesorulă ţ ăţ t u, Kysthan şi protejatul lui, c pitanul Delorran? îlă ă întreb Jennesta, nu pentru prima oar .ă ă

— Nu, Maiestate.— Atunci cuget la soarta lor.ăCugeta la ea. Destul de des. F cea parte din traiul dusă

pe marginea unui vulcan. Începea s cread c dezertoriiă ă ă nu puteau fi condamna i şi c asprimea sporit a regineiţ ă ă

39

înr ut ea situa ia. Alung iute gândul acela. Ştia c -i oă ăţ ţ ă ă nebunie, dar nu-l p r sea teama c Jennesta era în stareă ă ă s -i citeasc gândurile.ă ă

Regina vorbi chiar atunci, iar generalul tres ri. Însă ă vorbele erau mai mult pentru sine:

— Dup ce voi ob ine ce doresc, niciunul dintre voi nuă ţ va avea de ales cui s fie credincios, ba chiar nu va aveaă de ales în nicio situa ie, bolborosi ea. Pe un ton mai dur,ţ porunci: zi-le s se mişte mai repede! M-am s turat deă ă întârzieri.

Biciul pocni pe spatele cailor şi caleaşca âşni.ţ Mersadion fu nevoit s fac o mişcare agil ca s eviteă ă ă ă lamele din ro i. Dând pinteni calului ca s-o ajung dinţ ă urm , arunc o privire la spectacolul preg tit de regin :ă ă ă ă un şir din paisprezece „disiden i”, mor i cu to ii, atârna iţ ţ ţ ţ în cuşti spânzurate deasupra unor focuri.

Oastea supus fu obligat s treac pe lâng ei, ca să ă ă ă ă ă pre uiasc dreptatea f cut de st pâna lor. Uniiţ ă ă ă ă întoarser capul. Mul i duser cârpe la nas şi la gur , caă ţ ă ă s se fereasc de duhoarea însp imânt toare.ă ă ă ă

Vântul spulbera cenuşa. Spre cer se ridicau vârtejuri de scântei portocalii.

Orcii erau o ras de p mânt.ă ăStryke ajunse a doua oar la aceast concluzie cândă ă

Glozellan îl duse la Drogan. Vântul şfichiuia f r mil , iară ă ă b taia aripilor dragonului înte ea curentul urc tor care-lă ţ ă f cu s se întrebe dac avea s reziste pân la cap t. Îiă ă ă ă ă ă amor ise fundul pe spinarea noduroas a animalului,ţ ă ochii îi l crimau din cauza z pezii învolburate şi îi eraă ă atât de frig, încât nu-şi mai sim ea mâinile. Când încercţ ă s -i spun ceva St pânei Dragonilor, nu reuşi s se facă ă ă ă ă auzit din cauza vibra iilor.ţ

Se concentra asupra peisajului. Platforma de gheaţă din nord sem na cu o pat uriaş de lapte v rsat peă ă ă ă p mânt. Îl şoc m rimea ei. Dragonul coti şi Stryke avuă ă ă

40

în fa lan uri de mun i mai mici, cu vârfuri albe, careţă ţ ţ f cur loc unor stânci abrupte, la rândul lor înlocuite deă ă un teren neregulat, p tat cu tufişuri.ă

Trecur pe sub ei şiruri de dealuri şi v i sem nând cuă ă ă frunze lunguie e, cu nervuri. Nori pufoşi de negurţ ă înv luiau lacuri cu suprafa a ca oglinda. P durileă ţ ă v lureau. În cele din urm ajunser la Marea Câmpieă ă ă unduioas . Pu in mai târziu, Stryke z ri firul argintiu ală ţ ă Golfului Calyparr şi P durea Drogan, un ciorchine verde.ă

Dragonul scoase un r get. Îi sparse urechile jderului şi-ăi cutremur oasele. Glozellan strig ceva, dar nu oă ă în elese.ţ

Se l sar brusc în jos, i se p ru lui Stryke, pe urmă ă ă ă plonjar , aerul t indu-i respira ia. Sim i cum dragonul îşiă ă ţ ţ reia pozi ia de zbor şi plonjonul devine alunecare.ţ P mântul îi absorbea treptat; vârfurile copacilor, laă început cât stropii de ploaie, crescur cât capacele deă butoaie. Stolurile de p s ri care cârâiau strident seă ă împr ştiar .ă ă

P mântul curgea paralel cu ei, mai iute ca s geata. Seă ă îndep rtar de p dure, dar f cur un arc pentru ca, înă ă ă ă ă cele din urm , s-o înconjure. Stryke în elese c Glozellană ţ ă cerceta zona, nu cumva s dea peste custozi abandona iă ţ sau alte for e duşm noase, şi începu şi el s-o scruteze.ţ ă

Dând ocol p durii, trecur iute peste o buz de ocean.ă ă ă Surprinse scurt valurile izbind stâncile col uroase, plajeleţ pietroase, o întindere de p mânt, iarb , copaci. Ap ruă ă ă golful sub ire precum lama lucioas a unui zeu. Apoi z riţ ă ă din nou câmpia şi cercul se închise.

Un adev rat exod ieşi din p dure înainte ca ei să ă ă ating solul. Centauri şi orci c lare sau pe jos alergară ă ă s -i întâmpine.ă

Dragonul ateriza cu o bufnitur . Cu membreleă în epenite, Stryke coborî din spatele lui Glozellan. Eaţ r mase coco at pe uriaşul care scotea r gete. Jderul seă ţ ă ă uit la ea.ă

41

— Mul umesc, Glozellan. Orice vei face, î i dorescţ ţ noroc.

— Şi eu, ie, c pitane. Dar mai trebuie s - i spun unţ ă ă ţ lucru de care s ii seam : Jennesta se îndreapt spreă ţ ă ă Scarrock în fruntea unei armate. E doar la dou zile înă urma noastr şi ar putea uşor s - i dea de urm . Nu eştiă ă ţ ă în siguran aici.ţă

Jderul nu apuc s r spund , c spiriduşul şopti cevaă ă ă ă ă în urechea gigantic a dragonului şi-l îmboldi la drum.ă Animalul se în l , aripile solide începur s bat ritmic,ă ţă ă ă ă picioarele c rnoase se adunar sub el. Curentul de aeră ă opus îl oblig pe Stryke s se dea câ iva paşi înapoi şi s -ă ă ţ ăşi fereasc ochii cu palma.ă

Nu-i veni s cread cum se ridic dihania şi-i urm riă ă ă ă trupul m t h los plutind cu gra ie. Dragonul se în l , seă ă ă ţ ă ţă r suci, descrise un cerc perfect deasupra lui. Glozellană mişc bra ul sus şi într-o parte. Stryke îi r spunse laă ţ ă salut. Pe urm spiriduşul o lu spre r s rit şi se pierdu înă ă ă ă zare.

Stryke r mase cu ochii la cer când sosir ceilal i.ă ă ţAlfray, Haskeer, Jup şi câ iva r cani venir c lare. Ca şiţ ă ă ă

Coilla, pe spinarea lui Gelorak. Îi înso eau zeci deţ centauri. Primii orci înaintar cu mare vitez . Îlă ă înconjurar pe c pitan f r s -şi ascund uşurarea. Seă ă ă ă ă ă isc o h rm laie de nedescris.ă ă ă

Stryke le f cu semn s se potoleasc .ă ă ă— Sunt bine! E-n regul , sunt bine. ăCoilla alunec de pe spatele centaurului.ă— Ce s-a întâmplat, Stryke? Unde-ai fost?— Am aflat c un duşman s-a dovedit a fi un prieten.ă— Ce…— O s v explic. Dar în timp ce m nânc şi beau.ă ă ăC pitanul primi un cal şi pornir cu to ii spre p dure.ă ă ţ ăScurta c l torie îi d du timp s se gândeasc la vesteaă ă ă ă ă

primit de la Glozellan; nu avea s -şi mai g sească ă ă ă odihna.

42

Nu departe de p dure se întindea un şir neregulat deă dealuri scunde, cu vârfurile ascunse de crânguri. Pe unul din ele, piti i printre copaci, trei siluete culcate îşiţ întindeau gâturile s urm reasc ce se petreceă ă ă dedesubt. Îşi priponiser caii în desişul din spate şiă ciuleau urechea la eventuale patrule.

Erau oameni.— Tic loşiiă , tun unul dintre ei, aprig. ăAvea o expresie destr b lat , ca tovar şii lui, numaiă ă ă ă

c era mai scund şi mai sfrijit, dar plin de nerv, spreă deosebire de ei. P rul de un galben boln vicios eraă ă sub ire ca firele din c lie, iar din ii mai c -i pierduse peţ ţă ă ţ ă to i. Ceea ce nu-i d duse natura şi-i lipsea din cauzaţ ă neglijen ei primea de la duşmanii lui; un petec de pieleţ neagr îi acoperea ochiul drept, îşi pierduse aproapeă jum tate din urechea stâng , iar la degetul mic de laă ă mâna dreapt avea un bandaj ca vai de lume.ă

— Îmi vine s vomez când m uit la ei, continu el,ă ă ă holbându-se la centaurii care se retr geau în p dure, dară ă mai ales la orci. Afurisi i jegoşi, nemernici…ţ

— Taci dracului, Greever! şuier b rbatul întins lângă ă ă el. Nu pot s gândesc dac te tot smiorc i.ă ă ă

Cel numit Greever n-ar fi acceptat, de obicei, s i seă vorbeasc aşa, dar cel care s-a ales singur conduc tor ală ă grupului nu suporta s -i r spunzi înapoi. Era un zdrahon,ă ă dar carnea începea s se lase pe el. O cicatrice îiă str b tea fa a ciupit de v rsat din mijlocul obrazuluiă ă ţ ă ă pân în col ul gurii. Avea p r negru unsuros şi mustaă ţ ă ţă neîngrijit , ochi negri şi cruzi.ă

— Tu n-ai p it ce-am p it ăţ ăţ eu, Micah, ripost cel lalt,ă ă cu o şoapt r guşit . Ar t spre ochi, ureche şi deget.ă ă ă ă ă Toate din cauza târfei leia de oarce.ă

— Nu şi la ochi, Greever, îl corect al treilea. ă— Ce?— Nu şi la ochi. Nu ea ti-a f cut asta.ă

43

— Nu, Jabeez, nu ea. R spunsul veni ca din gura unuiă ânc înd r tnic şi f r minte. A fost… alt… orc. ţ ă ă ă ă Tot dracul lae!ăCu fruntea încre it , al treilea b rbat avu nevoie deţ ă ă

câteva secunde s priceap . Apoi spuse:ă ă— A, da.Aparent, dintre cei trei, el s rea în ochi cel mai mult. Şiă

dac ceilal i doi ar fi devenit unul singur, el tot i-ar fiă ţ întrecut în greutate. Dar trupul s u m t h los se datoraă ă ă ă muşchilor, nu gr simii. Nu-i creştea fir de p r nici pe cap,ă ă nici pe fa . Avea o gur obişnuit , ca o crest tur deţă ă ă ă ă cu it în aluat, şi ochi de purceluş proasp t f tat.ţ ă ă

— Bag de seam , ad ug el, rana cea ă ă ă ă nouă… Cât de mare şi prostovan era, privirea celuilalt îi

închise gura.Greever Aulay şi Micah Lekmann îşi îndreptar din nouă

aten ia spre scena din p dure. Ultimii orci şi centauriţ ă intrau în ea. Jabeez Blaan se foi, sem nând cu ună muşuroi care vrea s se fac una cu p mântul.ă ă ă

— Deci, ce facem, Micah? vru s ştie Aulay. Atac m?ă ă— S atac m? Vrei s mori? Normal c nu atac m!ă ă ă ă ă— Îs doar nişte blestema i deţ orci!— Doar? Vrei s zici doar cei mai buni lupt tori dină ă

Centrasia, dup oameni? Doar cei care te-au ajutat să ă ar i aşa de bine? Chicoti nervos. Asta vrei s zici?ăţ ă

Aulay înghi i g luşca, dar afiş o mutr ucig toare.ţ ă ă ă ă— Am omorât destui la vremea noastr .ă— Da, dar nu atacând o ceat cât a lor şi niciodat înă ă

lupt dreapt . Ştii bine.ă ă— Deci, ce facem, Micah? întreb şi Blaan.ă— Ne punem to i mintea la contribu ie. Lekmann seţ ţ

uit la Blaan. Cel pu in unii dintre noi. Şi tocmai asta nuă ţ face Greever. E negru de sup rare şi asta-i întunecă ă judecata. Lekmann mişc din cap în direc ia p durii. Ceă ţ ă tre’ s facem noi cu ceata asta-i demult încercat şiă testat. St m şi aştept m şi-o doborâm pe rând, câte unulă ă

44

sau în grupuri mici. Dac juc m deştept, tot am maiă ă putea smulge un ban-doi din trebuşoara asta.

— Nu-i numai vorba de bani, mârâi Aulay. E de r fuial .ă ă

— Po i s fii sigur. Şi eu vreau s punem laba peţ ă ă monştrii ia la fel de mult ca tine. Dar poate ne alegem şiă cu nişte recompense. Şi cu relicva aia pe care au furat-o, aia tre’ s fie valoroas . R zbunarea are gust dulce, da’ă ă ă la fel şi mâncarea, b utura şi lucrurile frumoase. Neă trebuie lovele.

— Cine-o s ne dea recompense şi-o s cumpereă ă relicva aia, în afar de Jennesta? Dup socoata mea, nuă ă mai suntem prefera ii ei, de când am tras-o pe sfoar .ţ ă

— Prefer „am ieşit din serviciul ei”, îl corect Lekmann.ă— Oricum îi zici, nu cred c-a fost o mişcare prea

în eleapt .ţ ă— Fii cu grij , Greever, ai început s gândeşti, iar staă ă ă

e teritoriul meu. Ştiu s tratez cu Jennesta.ăTovar şii lui afişar o figur îndoielnic . Aulay replic :ă ă ă ă ă— Poate ştii, poate nu ştii. Am trecut peste asta. Nu

vreau decât s pun mâna pe scârba aia de oarc , Coilla.ă ă— Da’ dac ne pic ceva de furat, furi, nu? Glasul luiă ă

Lekmann se în spri. Termin cu tâmpeniile. Lucr mă ă ă împreun sau am dat de dracu’.ă

— Nu te îngrijora tu din cauza mea.Aulay ridic mâna stâng . Sau ce mai r m sese dină ă ă ă

ea. O bucat de metal cilindric ieşea din încheietur . Deă ă ă cap tul ei era ataşat o tij curbat din o el, jum tateă ă ă ă ţ ă cosor, jum tate sabie. Suprafa a lucioas reflect şi sporiă ţ ă ă lumina slab .ă

— Tu du-ne cât mai aproape de monştrii ia, c ştiu euă ă cum s -mi câştig pâinea.ă

5

Când Stryke scotoci în s cule ul de la centur , se temuă ţ ă 45

c sticlu a se sp rsese. Dar micul recipient din ceramică ţ ă ă era intact, cu dopul bine pus.

Îl aşez în palma întins a lui Keppatawn. Centaurul seă ă uit lung la el şi, ciudat, parc nu ştia ce s spun . Reuşiă ă ă ă s îngaime cu glas stins:ă

— Mul umesc.ţ— Încerc m s ne inem promisiunile, îi spuse Stryke.ă ă ţ— Nu m-am îndoit de asta nicio clip . Dar îmi pare r uă ă

c l-a i pierdut pe unul de-al vostru.ă ţ— Kestix ştia la ce se înham . To i orcii ştiau. Iară ţ

misiunea a slujit şi elului nostru, la fel de mult ca ie.ţ ţCoilla mişc din cap spre sticlu şi întreb :ă ţă ă— Ce faci cu ea?— Bun întrebare, r spunse Keppatawn. Va trebui s -lă ă ă

consult pe şamanul nostru. În orice caz, avem nevoie de el ca s încheiem târgul. Gelorak, adu-l pe Hedgestus.ă

Ajutorul lui travers aşezarea spre ad postulă ă profetului.

Stryke se sim ea uşurat c nu i se mai d dea atâtaţ ă ă aten ie. Primise mâncare şi b utur şi se foiser to i înţ ă ă ă ţ jurul lui. Apoi, în fa a unei mul imi mari, îşi povestiseţ ţ aventura. Dar nu pomenise o vorb despre cum ap ruseă ă din senin Serapheim în vârful muntelui, nici despre visul s u straniu, dup cum nu scosese un cuvânt despreă ă „cântatul” stelelor, deşi, când îşi amintea de el, se uita la Haskeer cu oarecare îng duin .ă ţă

Majoritatea centaurilor se întoarser la treburile lor,ă l sându-i singuri pe ofi erii jderi, Keppatawn şi Gelorak.ă ţ Stryke prefera un grup restrâns.

Nu ştia cum vor primi gazdele lor vestea despre Jennesta.

Gelorak ieşi din ad post urmat de şamanul cel b trân.ă ă Hedgestus mergea încet, cl tinându-se pe picioareleă nesigure. Gelorak ascundea sub bra o cutie micţ ă împodobit ; cu cel lalt îl sprijinea pe şamanul neajutorat.ă ă

Hedgestus îi salut pe orci când Keppatawn lu cutia.ă ă

46

Şeful centaurilor o deschise şi le ar t steaua. Era exactă ă cum şi-o aminteau: o sfer cenuşie, cu dou spi e deă ă ţ lungimi diferite, alc tuit dintr-un material necunoscut.ă ă

— Şi noi ne respect m promisiunile, spuse Keppatawn,ă înmânând cutia lui Stryke.

— Nu ne-am îndoit nicio clip , rosti Stryke scurt.ă— Înainte de a lua steaua, întreb centaurul, sunte iă ţ

sigur c o vre i?ă ţ— Ce? strig Jup. Normal c o vrem! De ce crezi c amă ă ă

trecut prin tot rahatul la?ă— Stryke ştie ce vreau s spun.ă— Chiar ştiu?Keppatawn încuviin din cap.ţă— Cred c da. Steaua ar putea fi un pocal otr vit.ă ă

Poate aduce mai mult r u decât bine. sta e renumele ei,ă Ă dup cum am înv at şi noi din experien a noastr .ă ăţ ţ ă

— Ne-am dat deja seama, interveni Coilla, uşor ironic .ă— Odat ce ne-am ales calea, spuse şi Alfray, nu neă

putem întoarce din drum.Deşi nu-i st tea în fire, Haskeer nu-şi exprim p rerea.ă ă ă

Stryke îşi zise c ştie de ce. Se întinse şi lu steaua.ă ă— Aşa cum spun ofi erii mei, n-am ajuns pân aici caţ ă

s renun m. Pe lâng asta, nu avem nici de ales, nici altă ţă ă plan în minte.

Atunci vorbi şi Haskeer:— Ba avem. Am putea arunca obiectele astea. Sc p mă ă

de belea.— Încotro s ne îndrept m, ca s nu d m de belea?ă ă ă ă

întreb Coilla. Poate numai în vis.ăStryke se crispa, apoi îşi d du seama c jderi a nuă ă ţ

f cea nicio aluzie.ă— Coilla are dreptate, îi zise el lui Haskeer. Nu avem

unde s mergem, dac ne gândim cum a ajuns Maras-ă ăDantia. Şi nu vom sc pa niciodat de Jennesta şi deă ă ceilal i. Stelele ne aduc un avantaj.ţ

— S sper m, murmur Jup.ă ă ă

47

— Ceata a fost de acord, continu Stryke la subiect,ă toat ceata. Am hot rât c mergem în c utarea stelelor.ă ă ă ă

— Mie nu mi-a pl cut niciodat ideea, morm iă ă ă Haskeer.

— Ai avut nenum rate ocazii s renun i.ă ă ţ— Nu-i vorba de ceat , ci de obiectele asteaă

nenorocite. Ceva nu-i în regul cu ele.ă— Ceva nu-i în regul cu ă tine, bolborosi Jup. Haskeer îl auzi.— Ce-ai zis?— Nu faci decât s te plângi întruna, r spunse piticul.ă ă— Nu-i adev rat, se enerv Haskeer.ă ă— Hai, fii serios! Şi pe urm ai venit cu minciuna aiaă

despre cântatul stelelor…— Pe cine faci tu mincinos?Haskeer îşi dezv luia câte pu in din firea nestatornic .ă ţ ă

Pe Stryke nu-l deranja, dar îşi d du seama unde duceaă schimbul de cuvinte. Nu aveau nevoie de complica ii.ţ

— Destul! se r oi el. Suntem musafiri aici! Îşi îndreptăţ ă aten ia spre Keppatawn, Gelorak şi Hedgestus, careţ p reau uşor mira i.ă ţ

— Suntem to i cam încorda i, le explic el.ţ ţ ă— În eleg, îl asigur Keppatawn. ţ ăDesf când s cule ul de la centur , Stryke puse steauaă ă ţ ă

lâng tovar şele ei. Ştia c ceilal i stau cu ochii pe el,ă ă ă ţ mai ales Haskeer, care-l privea în sil .ă

— Uite, vorbi c petenia centaurilor şi înmâna sticlu aă ţ lui Hedgestus, o lacrim v rsat de Adpar.ă ă ă

B trânul şaman o lu cu b gare de seam .ă ă ă ă— Recunosc, n-am crezut c Adpar e în stare de ună

lucru atât de sensibil. Plânsul, vreau s spun.ă— A plâns de mila ei, îl inform Coilla dur.ă— Aha.— Dar ce trebuie s ă fac cu ea? întreb Keppatawn.ă— O s afl m din cunoştin ele str vechi. La fel caă ă ţ ă

sângele de vr jitor sau oasele m cinate ale uneiă ă

48

vr jitoare, trebuie s presupunem c lacrima e foarteă ă ă puternic . Trebuie folosit numai diluat cu zece mii deă ă ă p r i de ap purificat .ă ţ ă ă

— Pe care o beau?— Nu, dac ii la via a ta.ă ţ ţ— Sau la b şica ta, îi sc p lui Jup.ă ă ăStryke îl intui aspru cu privirea, dar Keppatawn gustţ ă

gluma şi zâmbi. Hedgestus îşi drese glasul.— Po iunea trebuie aplicat pe membrul bolnav,ţ ă

continu el. Nu toat deodat , ci în trei zile şi mai alesă ă ă când e întuneric, ca s aib efectul cel mai puternic.ă ă

— Asta-i tot? întreb Keppatawn.ă— Bineîn eles, trebuie respectate anumite ritualuri şiţ

rostite anumite incanta ii care…ţ— Care nu ajut la nimic, doar umplu p durea deă ă

miorl ituri.ă— Au un rol important, protest Hedgestus indignat,ă

şi…Keppatawn îl opri cu un zâmbet larg.— Uşurel, uşurel. Ştii cât îmi place s te tachinez,ă

arm sar b trân. Dac exist vreo şans ca licoarea ta să ă ă ă ă ă m ajute, atunci n-ai decât s te jeleşti şi-o lun întreag .ă ă ă ă

— Mul umesc, r spunse şamanul îndoielnic.ţ ă— Aşadar, când începem?— Prepararea solu iei ine cam… , patru sau cinciţ ţ ăăă

ore. Po i s torni primele pic turi desear .ţ ă ă ă— Excelent!Keppatawn îi trase una peste um r prieteneşte, dară

cam tare. Hedgestus se cl tin pu in, iar Gelorak îi oferiă ă ţ iar şi bra ul.ă ţ

— Acum, s s rb torim! Mânca i, be i, face i schimbă ă ă ţ ţ ţ de minciuni! C petenia se uit la chipurile celor din jur şiă ă se opri asupra lui Stryke. Dup câte v d, nu prea ai chefă ă de asta. Ştiu c ai pierdut un soldat, dar nu e vorba deă lips de respect. Aşa e felul nostru.ă

— Nu de asta-i vorba.

49

— Care-i treaba, Stryke? întreb Coilla.ă— N-am adus cu noi doar lacrima. Haskeer r mase cu gura c scat : ă ă ă— Ce?— Ar fi trebuit s v spun mai repede, recunoscuă ă

Stryke. Jennesta se îndreapt spre inutul sta cu oă ţ ă armat .ă

— Rahat, murmur Jup.ă— De unde ştii? vru s afle Alfray.ă— De la Glozellan. N-avea motive s m mint .ă ă ă— În cât vreme ajunge? se interes Keppatawn.ă ă— Dou , trei zile. Îmi pare r u, Keppatawn. Pe noi neă ă

vrea – b tu cu palma în s cule ul de la centur – şi peă ă ţ ă astea.

— Cu noi n-are ce-mp r i, nici noi cu ea.ă ţ— Asta n-o s-o opreasc de la nimic.ă— Suntem obişnui i s ne ap r m, dac se ajungeţ ă ă ă ă

pân acolo. Dar dac voi sunte i cei pe care-i vrea, de ceă ă ţ iroseşte vie ile sus in torilor ei? De ce bate atâta drum?ţ ţ ă

— Ne caut pe noi. Cred c a aflat cumva c am fost laă ă ă Scarrock. Când va vedea c nu suntem acolo, e posibil să ă bat la poarta voastr .ă ă

— Atunci o s -i spunem în fa c nu sunte i nici aici.ă ţă ă ţ Şi, dac are chef s ne contrazic , s ştie c o va costaă ă ă ă ă scump.

— R mânem cu voi, promise Haskeer.ă— Da, confirm Stryke, ar trebui s r mânem şi să ă ă ă

lupt m. Mai sunt şi custozii lui Hobrow. S-ar puteaă întoarce.

Keppatawn se gândi o clip .ă— Frumos din partea voastr , dar… nu. Stelele suntă

importante, îmi dau şi eu seama. Noi suntem în stare să lupt m şi singuri. Voi trebuie s pleca i de-aici.ă ă ţ

Urmar câteva clipe de linişte, apoi Jup întreb :ă ă— Unde?— Asta-i urm toarea noastr problem , oft Stryke.ă ă ă ă

50

— Dar nu una care s v fr mânte acum, spuseă ă ă Keppatawn. Mânca i şi be i cu noi, uita i de griji pentruţ ţ ţ câteva ceasuri. Zice i-i s rb toare sau priveghi, cumţ ă ă vre i voi.ţ

— Cu duşmanul pe urmele noastre?— Crezi c pentru Jennesta conteaz dac noi chefuimă ă ă

sau nu? Eu, nu. Nici dac mânc m fiertur de cereale n-oă ă ă intereseaz .ă

— Aşa trebuie s priveşti lucrurile, Stryke, fu de p rereă ă Alfray. Iar cetei i-ar prinde bine un pic de relaxare.

Stryke i se adres lui Keppatawn:ă— A s rb tori via a unui r zboinic sau o victorie nu eă ă ţ ă

un lucru str in pentru orci. Deşi e posibil să ă s rb toreasc prea convinşi.ă ă ă

Îşi aminti de Homefield şi de prilejul care îi vârâse în atâtea necazuri mai târziu. Înainte ca şeful centaurilor s -i pun observa ia le îndoial , ad ug :ă ă ţ ă ă ă

— Am fi onora i s ne al tur m osp ului vostru.ţ ă ă ă ăţCeasurile urm toare mai înviorar spiritele.ă ăOase de pas re, vânat şi peşte tronau pe scândurileă

întinse pentru osp , pe lâng coji de nuci, fructeăţ ă mâncate pe jum tate şi resturi de pâine. Berea îndulcită ă cu miere fusese b ut cu sete şi v rsat în cantit i mari.ă ă ă ă ăţ

Acum servitorii se mişcau printre mese cu stacane cu vin fiert şi înte eau focurile împotriva frigului muşc tor.ţ ă La propunerea lui Alfray, Stryke d du voie jderilor să ă guste din provizia de cristal. Pipe fumegânde treceau dintr-o mân într-alta.ă

Într-o parte, un grup de centauri cânta încet din fluiere şi harpe de mân . Al ii loveau cu be e învelite tobeă ţ ţ improvizate din trunchiuri de copaci scobite.

Când dup atâta hran îmbelşugat , b utur şi cristal,ă ă ă ă ă osp ul se încheie, Keppatawn lovi masa cu carafa.ăţ P l vr geala şi muzica încetar îndat .ă ă ă ă ă

— Noi nu suntem de- ia care s in cuvânt ri f ră ă ţ ă ă ă ă sfârşit, tun el. Aşa c haide i s ciocnim pentru alia iiă ă ţ ă ţ

51

noştri, jderii.Se ridicar stacane şi se auzir urale r guşite.ă ă ă

Centaurul îl inti cu privirea pe Stryke.ţ— Şi s ne amintim de mor ii voştri. ă ţStryke se scul în picioare cl tinându-se.ă ă— În amintirea camarazilor pierdu i. Slettal, Wrelbyd,ţ

Meklun, Darig şi Kestix.— Fie ca ei s s rb toreasc al turi de zei, ad ugă ă ă ă ă ă ă

Alfray.Lumea b u mai întristat .ă ăAlt stacan ap ru în fa a lui Stryke. Servitorul pres ră ă ă ţ ă ă

în ea mirodenii, apoi scufund un fier roşu în vin, ca s -lă ă înc lzeasc , r spândind mirosul aromelor printr-ună ă ă norişor de aburi.

Stryke ridic stacana.ă— În cinstea ta, Keppatawn, şi a clanului t u. Şi înă

amintirea venerabilului t u tat …ă ă— Mylcaster, şopti Keppatawn.— … Mylcaster.Numele fu repetat respectuos de mai mul i centauriţ

înainte de a bea.— Pentru duşmanii noştri! toast Keppatawn, atr gândă ă

privirile uimite ale orcilor. Fie ca zeii s le ia min ile, s leă ţ ă toceasc s biile şi s le pun dop în fund!ă ă ă ă

Se pornir hohote n valnice, mai ales din parteaă ă r canilor.ă

— Acum bucura i-v de odihn şi l sa i grijile pentruţ ă ă ă ţ ziua de mâine.

Muzica porni din nou, iar mesenii se puser iar peă p l vr git.ă ă ă

Îns peste chipul lui Keppatawn trecu un val de triste eă ţ când se întoarse c tre Stryke.ă

— Tat l meu, oft centaurul. Numai zeii ştiu ce-ar fi zisă ă de schimb rile la care suntem noi martori. Tat l ă ă lui nici n-ar mai recunoaşte inutul. Anotimpuri de-a valma,ţ r zboi şi dihonie, moartea magiei…ă

52

— Venirea oamenilor.— Da, toate relele ni se trag de la rasa aceea

înfior toare.ă— Dar ie nu pare s - i mearg r u aici, în p dure,ţ ă ţ ă ă ă

remarc Alfray.ă— Îmi merge mai bine decât multora. P durea neă

hr neşte şi ne ap r ; e leag nul şi mormântul nostru.ă ă ă ă Dar nu ducem un trai izolat. Tot mai avem de-a face cu lumea din afar , şi nu-i a bun . Nu te po i feri de haos laă ă ţ nesfârşit.

— Niciunul din noi nu va fi liber pân ce oamenii nu voră fi goni i, rosti Alfray.ţ

— Poate c nici atunci, prietene. Lucrurile au luat-oă razna prea mult.

— Am vorbit serios când ne-am oferit s r mânem şiă ă s lupt m al turi de voi, îi reaminti Stryke centaurului.ă ă ă Nu trebuie decât s ne spui.ă

— Nu. Trebuie s v continua i drumul şi s termina iă ă ţ ă ţ ce-a i început.ţ

Stryke nu-i spuse c habar n-avea cum s fac asta.ă ă ă— Atunci m car las -ne s v ajut m s v înt ri iă ă ă ă ă ă ă ă ţ

fortifica iile, propuse jderul, în caz c v atac totuşiţ ă ă ă Jennesta. Mai avem câteva zile la dispozi ie.ţ

— Cu asta sunt de acord. Ne prinde bine îndemânarea voastr deosebit . Dar nu vreau s întârzia i prea multă ă ă ţ din cauza noastr .ă

— Bine.— Şi, între timp, noi o s v facem arme noi. Am v zută ă ă

eu cât grij a i avut de ultimele pe care vi le-am dat,ă ă ţ ad ug Keppatawn, mai în glum , mai în serios.ă ă ă

— Noi stric m foarte multe arme, îi explic Jup. Aşa-i înă ă meseria noastr .ă

— Mul umesc, Keppatawn. E bine s contribuim şi noiţ ă cu ceva. Avem impresia c am primit foarte mult de laă voi şi v-am dat foarte pu in în schimb.ţ

Centaurul f cu un gest de nep sare.ă ă

53

— Armele nu-s mare lucru, oricum o s facem foarteă multe. În ce priveşte câte ne-a i dat voi nou , dacţ ă ă reuşi i s vindeca i membrul sta schilod – puse mâna peţ ă ţ ă coapsa diform – atunci ne-a i dat mai multe decât aş fiă ţ putut spera.

Se stârni agita ie la unul dintre padocuri. Un grup micţ de centauri ap rur rostind incanta ii. Îl conduceaă ă ţ Hedgestus, sprijinit de Gelorak, urmat de patru-cinci ajutoare. Îşi croir drum prin luminiş c lcând cu paşiă ă falnici.

— A, momentul adev rului, spuse Keppatawn, f cândă ă semn muzican ilor s se opreasc .ţ ă ă

Sub ochii tuturor, procesiunea ajunse la mas , iară incanta iile devenir murmure. Dou ajutoare c rau oţ ă ă ă albie de lemn solid, cu mânere de fier încovoiate. Aşezar albia cu grij pe masa cur at . Era plin pe treiă ă ăţ ă ă sferturi de un lichid care p rea ap chioar .ă ă ă

— Nu pare cine ştie ce, nu? remarc Haskeer. ăStryke duse un deget la buze şi-l str fulgera din priviri.ă— Hai, îl îndemn Keppatawn pe şaman, s -i d mă ă ă

drumul odat .ăFu adus un taburet şi c petenia îşi propti piciorul pe el.ă

Hedgestus ridic mâna. Unul dintre ajutoare îi d du ună ă burete galben. Şamanul îl muie în lichid, îl stoarse şi, f când un efort, se aplec s ating cu el piciorulă ă ă ă c peteniei. În timp ce îl tampona cu blânde e, incanta iaă ţ ţ se auzi tot mai tare.

Dac privitorii se aşteptau la un efect imediat, atunciă fur foarte dezam gi i.ă ă ţ

Dup ce îl tampona cu buretele înmuiat de dou -treiă ă ori, Hedgestus observ expresia nedumerit a luiă ă Keppatawn.

— Trebuie s avem r bdare, îl sf tui. E nevoie de timpă ă ă pentru ca incanta ia s -şi fac efectul.ţ ă ă

Keppatawn se str dui s par neafectat. Şamanulă ă ă continu ritualul. Glasurile murmurau necontenit.ă

54

În cele din urm , mul i dintre privitori se f cură ţ ă ă nev zu i. Alfray se retrase cu o mân de r cani. C scândă ţ ă ă ă gura larg cât o peşter , Haskeer plec s caute de b ut.ă ă ă ă ă Jup se îndoi de spate, îşi propti b rbia în palme şi privi înă gol.

Coilla, cu ochii limpezi ca opalul, în ciuda b uturii şiă cristalului, îi f cu semn lui Stryke. Se retraser în linişte.ă ă

— Mi-am f cut griji pentru tine, îi m rturisi ea. Aiă ă disp rut, pur şi simplu.ă

— Ca s fiu sincer, şi eu mi-am f cut.ă ăEra pentru prima oar c Stryke vorbea cu cineva dină ă

ceat f r s fie înconjurat de ceilal i. Se bucura c poateă ă ă ă ţ ă l sa garda jos o vreme.ă

— De data asta, chiar am crezut c am dat de dracu’,ă spuse Coilla. N-am ştiut dac te-ai dus de bun voie şiă ă aveai şi stelele cu tine.

— Acum avem patru. Stryke pip i s cule ul de laă ă ţ centur . N-am crezut c vom ajunge pân aici.ă ă ă

Coilla zâmbi şi ar t spre ceilal i.ă ă ţ— Lor s nu le spui asta. ăC pitanul jder nu se înveseli.ă— Dar tot nu ştim ce fac stelele.— Sau încotro ne ducem de aici.Stryke încuviin din cap. Dup o clip , zise:ţă ă ă— S-a întâmplat o ciud enie pe vârful muntelui. Aăţ

ap rut omul la, Serapheim.ă ă— Glozellan l-a dus şi pe el acolo?— Tocmai asta e. Nu l-a dus. Pur şi simplu… a ap rută

din senin. Tot aşa a şi disp rut. Şi nu aveai cum s pleciă ă de pe vârful muntelui f r un dragon, crede-m .ă ă ă

— Ai vorbit cu el?— Da. Dar nu s-a exprimat limpede. Am în eles euţ

unde bate, dar… Stryke nu g si cuvintele potrivite ca s -ă ăşi termine fraza. A spus c trebuie s caut în continuareă ă stelele.

— De ce-ar fi spus asta? Cine e?

55

C pitanul scutur din umeri. Coilla îi cercet expresia.ă ă ă— Nu ar i prea bine, hot rî ea. Ce s-a întâmplat? Înăţ ă

afar de rahatul în care am intrat, vreau s spun.ă ă— Sunt bine. Numai c …ăAr fi vrut s -i povesteasc visurile lui, s -i spun c seă ă ă ă ă

teme s nu-şi fi pierdut min ile.ă ţ— Da? insist jderi a.ă ţ— Numai c sunt cam…ăUn r can se apropie de ei în fug .ă ă— Domnule! Caporalul Alfray vrea s afle în ce ordineă

vor lucra echipele mâine.— Foarte bine, Orbon. Spune-i c vin imediat.ă— Am în eles. ţSoldatul plec .ă— Ce voiai s spui, Stryke? ăMomentul prielnic trecuse.— Nimic.Coilla vru s spun iar ceva. Stryke o opri.ă ă— Mai poate aştepta. Între timp, avem de lucru. Pe

urm trebuie s plec m de-aici. Vine Jennesta.ă ă ă

6

Kimball Hobrow urm rea cum se întorc custozii înfrân iă ţ în tab r .ă ă

Ştia ce se întâmplase. Plini de sânge şi descuraja i,ţ c l re ii înaintaşi ai regimentului s u de custozi îiă ă ţ ă raportaser dezastrul de la Drogan. Umilin a de a fiă ţ învins de creaturi subumane îl rodea în fundul sufletului şi mânia lui nu mai cunoscuse margini. Dup aceeaă începu s cugete şi s -şi pl nuiasc mişcarea urm toare.ă ă ă ă ă

În cele din urm , p r si locul şi se târî la cortul careă ă ă servea drept post de comand temporar.ă

Împov rat de misiunea pe care şi-o asumase şi deă gustul amar al înfrângerii, mergea adus de spate, iar din ochi îi disp ruse sclipirea de o el. Cu toate astea, îşiă ţ

56

p stra inuta impresionant . Era surprinz tor de înalt şiă ţ ă ă nefiresc de slab. Veşmântul negru şi jobenul îi d deau ună aer şi mai impun tor. Fa a i se ridase şi i se în sprise cuă ţ ă trecerea timpului, ca la fermieri, deşi eforturile din ultima vreme îi d deau o culoare boln vicioas . Gura i seă ă ă întindea sub ire cât o linie, iar favori ii c run i îi încadrauţ ţ ă ţ b rbia ascu it . Avea o înf işare sever , neluminat deă ţ ă ăţ ă ă râs sau de alt emo ie mai blând .ă ţ ă

Dar înf işarea şi veşmintele nu aveau importanăţ ţă pentru el. Hobrow era omul care, chiar dac ar fi ieşit înă lume gol şi numai un zâmbet, tot ar fi ieşit la iveală patima rece din sufletul lui.

— Tat ! ă Tată!La vederea fiicei sale stând la intrarea în cort, Hobrow

se mai înmuie. Se duse la ea şi îi puse mâna pe um r.ă— Ce se întâmpl , tat ? îl întreb fata. Vin s lbaticii?ă ă ă ă— Nu, o linişti el, nu vin p gânii. Nu ai de ce s teă ă

temi, Mercy. Sunt aici.O conduse în cort şi o aşez pe-un scaun.ăMercy Hobrow sem na mai mult cu mama, de care nuă

vorbea decât cu el. Ea nu- i l sa deloc impresia c te ui iţ ă ă ţ la un cadavru. Mai avea îns de trecut pragul dintreă copil rie şi adolescen sau de dat jos din gr simea deă ţă ă pe trup. Cu p rul galben ca mierea, ten de por elan şiă ţ ochi albaştri limpezi, ar fi sem nat cu o p puş , dac peă ă ă ă chip nu i s-ar fi citit o anumit rea-voin şi gura nu i-ar fiă ţă tr dat r utatea.ă ă

Fa de ceilal i oameni de care se înconjura tat l ei,ţă ţ ă hainele fetei erau pline de zorzoane. Ferindu-se de negru, purta materiale cu modele şi chiar câte-o bijuterie simpl . Asta ar ta cât de indulgent era tat l s u fa deă ă ă ă ţă ea, în compara ie cu felul în care trata restul lumii.ţ

— Ne-au învins, tat ? întreb fata, cu ochi mari. Ne-auă ă b tut monştrii?ă

— Nu, drag , nu ne-au b tut. Domnul ne-a pedepsit peă ă noi, nu pe suboameni. I-a folosit ca s ne trimit un semnă ă

57

prevenitor.— Dar de ce ne trimite Domnul semne prevenitoare?

Am fost r i?ă— Nu r i, nu. Dar nu destul de buni. A v zut c nu-Iă ă ă

îndeplinim porunca destul de sârguincioşi, acum îmi dau seama. Trebuie s fim mai harnici.ă

— Cum, tati?— El vrea s -i facem f râme pentru totdeauna pe orciă ă

şi pe cei ca ei, dar şi pe oamenii dec zu i care s-au aliată ţ cu ei. Am trimis dup înt riri la Trinity şi mesagerii auă ă plecat la Hexton, Endurance, Ripple, Clipstone, Smokehouse şi la toate celelalte aşez ri cuvioase şi cuă fric de Domnul din Centrasia. Când ele îi vor auziă chemarea, vom fi mai mult decât o armat , vom porniă într-o cruciad .ă

Mercy se înnegri la fa când auzi de orci.ţă— Îi ur sc pe jderii ia, şuier ea.ă ă ă— Ai şi de ce, copila mea. Bestiile au stârnit cel mai

mult mânia Domnului. Mi-au distrus planul de a purifica acest t râm în numele Domnului şi au furat relicva.ă

— Şi monstrul la, piticul, mi-a pus cu itul la gât.ă ţ— Ştiu.Hobrow o strânse pe fat de um r, într-un gest şiă ă

afectuos, şi distant.— Au de dat socoteal pentru multe.ăO umbr de cruzime se strecur în glasul fetei.ă ă— F -i s moar , tati.ă ă ă— Sufletele lor vor arde, îi promise Hobrow.— Dar nu ştim unde sunt.— Ştim unde au fost ultima oar . Pe lâng P dureaă ă ă

Drogan, cu cealalt ceat de monştri p gâni, jum tateă ă ă ă cal, jum tate om. O s le lu m urma acolo.ă ă ă

— Dac Domnul ur şte atât de mult rasele inferioare,ă ă de ce le-a f cut?ă

— Ca s ne pun pe noi la încercare, poate. Sau poateă ă c nici nu sunt crea ia Lui. Poate sunt rudele Celui-cu-ă ţ

58

Coarne. Hobrow coborî vocea. Creaturile Satanei, trimise s -i pâng reasc pe cei puri.ă ă ă

Mercy se înfiora.— Domnul s ne p zeasc , şopti ea.ă ă ă— Ne va p zi şi ne va aduce prosperitate, dac îiă ă

r spândim cuvântul. Cu sabia şi suli a, la nevoie. Asta eă ţ porunca Lui.

Ochii lui Hobrow se luminar straniu. Fix un punct deă ă deasupra capului.

— M auzi, Domnul meu? C l uzi i de Tine, vom duceă ă ă ţ povara glorioas a purit ii rasei, pecare ne-ai pus-o peă ăţ umeri. Înarmeaz -m cu sabia r zbun rii Tale şi cu scutulă ă ă ă drept ii Tale şi voi arunca v paia mâniei Tale asupraăţ ă s lbaticilor! ă

Fata îl privi cu admira ie şi respect.ţ— Amin, şopti ea.

— Cur gr san ce eşti!ă— B i, n dragi c ca i!ă ă ă ţCu pumnii ridica i, Jup şi Haskeer se apropiau unul deţ

cel lalt, ner bd tori s transforme jignirile în lovituri.ă ă ă ă— Pe loc repaus! r cni Stryke.ăAruncându-şi c ut turi fioroase, cei doi sergen i maiă ă ţ

aveau pu in şi se r zvr teau. Stryke se vârî între ei cuţ ă ă coatele, îi lovi cu palma peste piept şi îi desp r i.ă ţ

— Sunte i ţ ofi eriţ în ceata asta sau nu? Ei? Dac vre iă ţ s r mâne i sergen i, atunci purta i-v cum se cere unuiă ă ţ ţ ţ ă sergent!

Cei doi se retraser încrunta i.ă ţ— N-am de gând s v suport înc ier rile, le spuseă ă ă ă

Stryke. Dac ave i chef de har , p stra i-l pentruă ţ ţă ă ţ duşmani. Iar dac ave i prea mult energie, atunciă ţ ă trece i la treab . Sunte i pedepsi i.ţ ă ţ ţ

C pitanul le arunc o privire care le înghe protestele.ă ă ţă— Haskeer, cur b legarul cailor. ăţă ăJup rânji. Stryke se întoarse spre el.

59

— Sergent, vezi copacul la? Ar t spre arborele celă ă ă mai înalt din preajm . Urc -te în el. Eşti de veghe.ă ă Executarea!

Cei doi plecar pleoşti i, cu fe ele împietrite.ă ţ ţ— N-a inut prea mult pacea dintre ei, remarc Alfray.ţ ăCoilla îl aprob din cap.ă— Ca în vremurile bune.— Cred c le place s fie la cu ite, b nui Stryke. Le dă ă ţ ă ă

prilejul s -şi verse nervii. Şi nu se întâmpl prea multeă ă acum.

— Şi r canii au fost cam agita i, raport Alfray. Nimică ţ ă grav. Ciorov ieli, proteste, lucruri neînsemnate.ă

— Nu suntem aici decât de treizeci şi şase de ore, în numele zeilor! se plânse Stryke.

— A fost foarte bine c am avut de lucru la înt rituri.ă ă Mai devreme, sergen ii ar fi plesnit amândoi dac nu şi-ţ ăar fi v rsat nervii. Acum, c nu mai avem ce treb lui…ă ă ă

— Nu îng dui indisciplina numai pentru c s-au plictisită ă s aştepte s se întâmple ceva.ă ă

— Nu sunt plictisi iţ , Stryke, îl corect Coilla, suntă frustra i. Nu ştim ce facem mai departe. Tu nu eşti?ţ

C pitanul oft .ă ă— Ba da, recunoscu el. Habar n-avem ce-o s facemă

sau unde s c ut m ultima stea.ă ă ă— P i, nu mai putem sta mult aici, pân hot râm ceva.ă ă ă

Trebuie s pornim într-o direc ie. Asta dac nu cumva aiă ţ ă poft s schimbi o vorb cu Jennesta.ă ă ă

— Azi plec m. Chiar dac va trebui s d m cu banul caă ă ă ă s stabilim încotro.ă

— Şi-o s facem ce, pân la urm ? se întreb Alfray.ă ă ă ă R t cim aiurea? Ne petrecem restul vie ii fugind de ea şiă ă ţ de to i cei care vor s ne ia ce avem?ţ ă

— Dac ai o idee mai bun , s-o auzim, se enervă ă ă Stryke.

— Aten ie, îi întrerupse Coilla.ţSe uitar în direc ia ar tat de ea. Keppatawn seă ţ ă ă

60

apropia de ei. Piciorul bolnav îşi revenise deja în mare m sur . Îi creştea o piele nou , s n toas şi nu maiă ă ă ă ă ă şchiop ta decât foarte pu in. Emana robuste e din toată ţ ţ ă inuta.ţ

Când ajunse în dreptul lor, Stryke îl compliment .ă— Piciorul meu e tot mai bine cu fiecare ceas, se l udă ă

centaurul, deşi nu s-a vindecat complet înc . Hedgestusă mi-a spus c la noapte, când îl oblojeşte ultima oar , îl vaă ă lecui de tot.

— M bucur.ă— Vou v-o datorez. Le zâmbi şi lui Alfray, şi Coillei.ă

Tuturor. V r mân dator pentru minunea asta.ă ă— Nu ne datorezi nimic.— Cum merg preg tirile voastre? se interesă ă

centaurul. V-a i hot rât ce face i mai departe? S nu neţ ă ţ ă crede i neospitalieri, ad ug el repede.ţ ă ă

— Nu v credem. Dar, ca s fim sinceri, înc nu ne-amă ă ă ales o destina ie. Totuşi, plec m ast zi.Ştim c , dacţ ă ă ă ă r mânem aici, duşmanii noştri vor deveni şi ai voştri.ă

— M bucur c în elege i. Armele pe care le-am lucrată ă ţ ţ pentru voi sunt gata şi…

Îl întrerupse un strig t. Jup fugea spre ei dând disperată din bra e.ţ

Stryke îl s geta din priviri.ă— Nu i-am zis s …?ţ ă— Ia uite cine vine, gâfâi piticul. Centaurii escortau un grup în luminiş. Patru sau cinci

dintre nou-veni i aveau trupul şi mersul inconfundabil alţ pi uşilor. Tr geau dup ei şiruri de catâri şi cai înc rca iţ ă ă ă ţ cu desagi, suluri de pânzeturi, saci şi scrinuri.

R canii îşi l sar treburile şi venir s -i priveasc ,ă ă ă ă ă ă urma i de Haskeer. Stryke nu-i lu la rost.ţ ă

— Vezi?Jup f cu semn din cap spre un grup de dou sprezeceă ă

siluete care m rş luiau în spatele caravanei. Erau orci.ă ăJderii se alarmar imediat şi-şi scoaser iute s biile.ă ă ă

61

— Tr dare! bubui Haskeer.ăKeppatawn se întinse şi puse mâna pe bra ul cu careţ

Stryke inea sabia.ţ— Nu, prietene. Nu sunte i în pericol. Negustoriiţ

aceştia vin la noi regulat.C pitanul jder ar t spre orci.ă ă ă— Şi ei?— Nu to i semenii voştri tr iesc în comunit i mari, ştiiţ ă ăţ

asta. Unii îşi duc traiul singuri. Sunt g rzi de corpă mercenare. Negustorii n-ar g si protec ie mai bun . Aiă ţ ă încredere în mine.

Stryke vârî încet sabia în teac , apoi le porunci jderiloră s -i urmeze exemplul. Cam în sil , mai ales Haskeer,ă ă jderii îndeplinir porunca.ă

G rzile de corp priveau scena cu trupurile încordate.ă— E înjositor pentru orci, remarc Alfray, s seă ă

angajeze d dace la negustori ambulan i.ă ţPi uşii şi centaurii începur s -şi despacheteze marfa.ţ ă ă

Scuturar m t suri şi covoraşe, deschiser cutii,ă ă ă ă desf cur saci. Un orc se dep rta de mul ime şi porniă ă ă ţ spre ceata jderilor.

— V rog s nu uita i c şi ei sunt musafirii noştri,ă ă ţ ă atrase aten ia Keppatawn.ţ

— Nu uit m, îl linişti Stryke. Nu ne lu m la har cu aiă ă ţă noştri.

— Dac nu se iau ei la har cu noi, preciza Coilla.ă ţăKeppatawn se ar t cam speriat, dar nu mai ziseă ă

nimic.Orcul ajunse la ei. Îşi inea mâinile departe de arme şiţ

ar ta cât se poate de sfios.ă— Bun g sit, salut el.ă ăStryke îi r spunse. Restul jderilor se mul umir s deaă ţ ă ă

din cap precau i.ţ— Eu sunt Melox, continu orcul, şeful grupului nostru.ă

Sunt uimit c v v d aici.ă ă ă— Sentimentul e reciproc. Eu sunt Stryke.

62

— M-am gândit eu. Jderii, nu?— Şi ce dac ?ă— Şi noi am p r sit oastea Jennestei. Nu în ceat .ă ă ă

Suntem pedestraşi.— Cum a i ajuns aşa? întreb Alfray cu o und deţ ă ă

dispre în glas.ţ— P i, ce s fac un orc dezertor? Tot trebuie să ă ă ă

m nânce. Şi, oricum, aş putea s v întreb şi eu acelaşiă ă ă lucru. F r sup rare.ă ă ă

— F r , rosti Stryke. Nu v judec nimeni. Tr imă ă ă ă ă vremuri grele.

— De ce-a i p r sit-o pe Jennesta? vru s afle Coilla.ţ ă ă ă— Din acelaşi motiv ca voi, cred. N-am mai suportat-o.— Cu noi n-a fost chiar aşa. Dar rezultatul e acelaşi.— Noi credem c proceda i corect. Ar fi trebuit s seă ţ ă

întâmple demult. Orcul ar t din cap spre caravan .ă ă ă Slujba asta, am renun a la ea imediat, dac ne-ai lua şiţ ă pe noi cu tine, c pitane.ă

— Nu lu m recru i, îi t ie Stryke elanul.ă ţ ă— Dar de-asta a i dezertat, nu? Ca s v împotrivi iţ ă ă ţ

Jennestei. S aduce i lucrurile pe f gaşul de dinainte.ă ţ ă— Nu.— Asta crede toat lumea.ă— Se înşal .ăSe l s o t cere grea.ă ă ă— Eşti chemat, o sparse Jup.Camarazii orcului îi f ceau semne s se întoarc .ă ă ă— Poate st m de vorb mai târziu, propuse Melox.ă ă— Noi plec m ast zi, îl anun Stryke.ă ă ţă— Aha. Bine. P i, dac te r zgândeşti şi vrei s ne iei şiă ă ă ă

pe noi…Orcul se întoarse şi plec la ai lui.ă— Noroc bun! îi strig Coilla. Ai fost cam aspru cu el,ă

Stryke.— Nu conduc o cruciad , i-am spus.ă ţ— Se vede c nu toat lumea e de acord.ă ă

63

— Mai vine unul, bubui Haskeer.Un negustor se apropia de ei. Keppatawn zâmbi.— Pe el chiar trebuie s -l cunoaşte i. ă ţNegustorul era scund şi bine cl dit, totuşi l saă ă

impresia c e fragil. Avea tr s turi mai degrabă ă ă ă feminine, buze groase, uşor uguiate, ochi vis tori, pieleţ ă palid , foarte fin şi un nas dr gu , pu intel obraznic.ă ă ă ţ ţ Urechile mici erau apropiate de cap pe jum tate. Şapcaă de fetru verde nu reuşea s -i acopere claia de p r negru.ă ă Tunica şi pantalonii tot verzi erau, dar impresia de uniformitate era anulat de centura de piele maro lat ,ă ă cu cataram lucioas , şi de o pelerin neagr , cuă ă ă ă c ptuşeal verde. Bocancii de piele fin , înal i pân laă ă ă ţ ă glezne şi cu marginile l sate, ca nişte petale, erauă cunoscu i de toat lumea drept „bocanci de pi uşi”.ţ ă ţ

Nu aveai cum s - i dai seama câ i ani are, pentru că ţ ţ ă to i reprezentan ii rasei lui aveau fa de copil. Niciţ ţ ţă vocea nu te ajuta. Putea fi a unui copil, chiar dac aă unuia m ricel.ă

— Keppatawn! exclam pi uşul. Sunt ă ţ încântat s teă rev d, ă pungaş b trân ce eşti! Negustorul aproape că ă ipa. Şi ţ piciorul t u! Ce bine arat ! ă ă Extraordinar! Trase cu

ochiul ca la teatru. Î i şade bine.ţRâzând, Keppatawn strânse mâinile delicate ale

pi uşului, întinse în semn de salut. Erau mici fa de aleţ ţă lui.

— Bine ai revenit! M bucur c te v d. ă ă ăKeppatawn îl plimb pe musafir primprejur.ă— Ei sunt prietenii mei, jderii.— Am auzit de voi, exclam pi uşul. Nu sunte iă ţ ţ

proscrişi?— Acesta e Stryke, c pitanul cetei, îi explică ă

Keppatawn. Stryke, el e Katz, meşter negustor.— Sunt onorat, c pitane. ăKatz întinse o mân flasc .ă ăN ucit, Stryke i-o scutur , dar nu prea tare, de teamă ă ă

64

s nu i-o rup .ă ă— … şi eu.ĂăăFur prezenta i şi ceilal i ofi eri pe rând, iar r canii, ă ţ ţ ţ ă en

masse. De data asta, Katz se rezum s dea din cap, nuă ă mai întinse mâna. Lucru în elept, mai ales în ce-l priveaţ pe Haskeer. Ar ta de parc se preg tea s i-o smulg cuă ă ă ă ă din ii.ţ

— Ştii, pentru o ras cu o reputa ie aşa de fioroas ,ă ţ ă voi, orcii, nu sunte i r i deloc, gânguri pi uşul. Amţ ă ţ descoperit asta cu alaiul meu. Grozavi tipi, fiecare în parte. Oricând gata s te ajute, nimic nu-i prea greu, ceaă mai bun ap rare pe care po i s-o cumperi cu bani,ă ă ţ bineîn eles. Noi, pi uşii, nu suntem r zboinici din fire,ţ ţ ă sunt sigur c şti i asta, şi…ă ţ

— Da’ tu nu mai taci? se burzului Haskeer.— Of, bineîn elesţ , ce neglijent sunt! V in de poveşti,ă ţ

când voi nu vre i decât s -mi vede i marfa.ţ ă ţ— Ce…— Ştiu la ce v gândi i. V întreba i cum de-mi permită ţ ă ţ

bunurile excelente pe care sunt gata s vi le prezint. Nuă v face i probleme. Am pre uri atât de rezonabile, încâtă ţ ţ ve i crede c m fur singur, şi, ca s fiu sincer, cam aşa eţ ă ă ă şi, chiar dac pre ul cel mai mic e prea mare, sunt gataă ţ s m târguiesc.ă ă

— Dar eu nu…— Ce anume dori i? p l vr gi Katz ca o moar stricat .ţ ă ă ă ă ă

Oale? Bocanci? O şa? Cele mai fine p turi de cai, esuteă ţ de mân ? Îl împunse pe Haskeer în piept cu un degetă sfrijit. Ce zici de o m sur de stof de bumbac, cu modelă ă ă înflorat, de cea mai bun calitate?ă

— Şi de ce mi-ar trebui mie aşa ceva?— Hmm… P i, în primul rând, ar mai înfrumuse aă ţ

uniforma asta jalnic .ăExpresia lui Haskeer se schimb de mai multe ori înă

vreme ce încerca s -şi dea seama dac fusese jignit sauă ă nu. Ridicând din umeri, Jup duse mâna la gur . Coilla g siă ă

65

ceva extraordinar de interesant la propriile-i picioare.— Cum… cum merg afacerile? interveni iute Alfray.Katz scutur din umeri ca un filosof.ă— Dac ai vinde p l rii, fiin ele s-ar naşte f r cap.ă ă ă ţ ă ă— R sare soarele diminea a? zise Keppatawn. To iă ţ ţ

negustorii se plâng c nu le merge treaba.ă— Vremurile sunt aspre, protest Katz. Zeii ar trebui să ă

ne dea nou , negustorilor cinsti i, un r gaz. Oft . Dar aşaă ţ ă ă ne e datul, b nuiesc.ă

Bucuros c Haskeer, care d dea fum pe nas, fuseseă ă scos din conversa ie, Coilla muşc momeala.ţ ă

— Deci nu crezi în libertatea voin ei?ţ— Oarecum. Dar cred c multe dintre faptele noastreă

sunt stabilite dinainte de zei şi de stele.— Semnele soarelui? rânji Haskeer dispre uitor. Astea-ţ

s prostii de pi uşi.ţKatz ignor jignirea.ă— Aha, iat un adev rat ap-de-Mare.ă ă Ţ— Greşit, morm i Haskeer.ă— Atunci o Viper . ă— Nu.— Un… Arcaş? — Nu.— Trubadur, Lup-de-Mare, Scarabeu?— Nu, nu şi nu.Katz îşi mas tâmplele.ă— Nu-mi spune… hmm… Urs?— Tot greşit.— Vultur? C r uş?ă ăHaskeer îşi împleti mâinile la piept şi se cl tin peă ă

c lcâie.ă— Vasilisc? Încornorat? Aha! Da! Am nimerit-o. Taur.

Bineîn eles. Întotdeauna îmi dau seama. Am har.ţHaskeer bolborosi ceva neinteligibil, dar amenin tor.ţă— În orice caz, continu pi uşul, tu fiind Taur, ştiu că ţ ă

vei aprecia avantajele stofelor excelente pe care i le potţ

66

oferi la numai…Haskeer nu mai rezist . Se n pusti în fa cu un r cnetă ă ţă ă

şi-l apuc pe Katz de gât, ridicându-l de la p mânt.ă ă— Sergent, te rog! strig Keppatawn. Nu uita că ă

pi uşii…ţSe auzi un zgomot ca şi când ai sfârteca o hain şi dină

dosul negustorului ieşi o flac r galben . R canii afla iă ă ă ă ţ mai la distan se împr ştiar , apoi începur s op ie peţă ă ă ă ă ţ ă iarba fierbinte.

— … au darul de a stârni fl c ri.ă ăHaskeer d du drumul pi uşului şi se retrase repede.ă ţ

Katz rânji prosteşte.— Ups! Iertare. Stau prost cu ma u’ gros. ţKeppatawn interveni.— Cred c cel mai bine ar fi s ne vedem de treab ,ă ă ă

afirm el cu tact, tr gându-l pe Katz la o parte.ă ăCeata şi Haskeer, r mas cu gura c scat , se uitară ă ă ă

cum n dragii pi uşului ard în buşit şi el merge şontâc-ă ţ ăşontâc.

— Cred c au cremene în fund, remarc Jup admirativ.ă ă

Gelorak duse un deget la gur şi scoase un „sst”.ăLa început, Coilla cu ochii miji i prin tufele încâlcite, nuţ

desluşi nimic. Pe urm , fiin ele urm rite se mişcar .ă ţ ă ăErau doi, înal i cât centaurii, cu muşchi solizi, mai alesţ

în bra e şi în picioarele ascunse sub blana neagrţ ă flocoas şi terminate în copite. Aveau pieptul gol şiă p ros, tot precum centaurii sau oamenii cu p r. Pe fe eleă ă ţ ascu ite creşteau ciocuri şi sprâncene stufoase, ridicateţ în sus. Pletele negre şi cre e se terminau deasupra frun iiţ ţ în form de V. Ochii p trunz tori sugerau o fire şireat .ă ă ă ă Una dintre creaturi inea strâns nişte fluiere din lemn.ţ

— N-am mai v zut niciunul pân acum, şopti Coilla.ă ă— Satirii sunt o ras foarte izolat , spuse Gelorak. Niciă ă

noi nu-i întâlnim decât rareori, deşi îi auzim cântând adesea.

67

— E vreo neîn elegere între voi?ţ— Nu. Şi ei sunt locuitori ai p durii şi au acelaşi dreptă

s fie aici ca noi. Nu ne deranj m unii pe al ii.ă ă ţCoilla se aplec în fa s -i vad mai bine şi calc pe oă ţă ă ă ă

ramur c zut , care pocni sec. Satirii înghe ar . Două ă ă ţ ă ă perechi de ochi galben-verzi, ca de pisic , sclipir scurtă ă în direc ia lor. Apoi, creaturile disp rur cu vitezţ ă ă ă uimitoare şi aproape f r zgomot.ă ă

— Drace. Îmi pare r u.ă— Nu- i f griji, Coilla. Am avut noroc c i-am v zut. Teţ ă ă ă

po i considera privilegiat .ţ ăCentaurul se uit la petecele de cer prin baldachinulă

de frunze.— A trecut mai mult de-un ceas. Ceata ta probabil e

gata de plecare. Ne întoarcem?Jderi a încuviin din cap zâmbind.ţ ţă— Mul umesc, Gelorak.ţCoilla se tot întreba dac Stryke hot râse încotro s oă ă ă

ia. Îşi croir drum prin vegeta ia scund şi ajunser laă ţ ă ă luminiş.

Jderii îşi strângeau lucrurile. Majoritatea r canilor seă adunase lâng arm sari. Stryke, Alfray şi Jup st teau deă ă ă vorb cu Katz. Haskeer se inea deoparte, privindu-lă ţ suspicios pe pi uş.ţ

Gelorak plec s îndeplineasc o sarcin . Coilla seă ă ă ă al tur jderilor.ă ă

Stryke îşi îndesa lucrurile în desagi.— Ai hot rât unde mergem? îl întreb ea.ă ă— Mi-am zis s o lu m spre nord.ă ă— De ce într-acolo?— De ce nu?— Corect.Jderi a se duse la Alfray şi Jup. Stryke se l s pe vineţ ă ă

şi-şi goli s cule ul de la curea, aranjând stelele în fa a lui,ă ţ ţ pe iarb . Katz veni şi se uit la ele, m car de data asta înă ă ă t cere. Dup o clip , deschise totuşi gura:ă ă ă

68

— Am mai v zut una ca ele. Acum vreo dou luni.ă ăNimeni nu-l b g în seam , cu atât mai pu in Stryke,ă ă ă ţ

care era preocupat s le aranjeze.ă— Hmm? rosti el.— Una din astea, de aici, repet pi uşul şi ar t spreă ţ ă ă

stele cu vârful piciorului. Sau care sem nacu ele. Înă mâinile oamenilor.

Stryke ridic ochii. ă— Ce?— Era pu in diferit . Dar nu foarte mult.ţ ă— Astea? Stelele?— Aşa le zice i? Da, una ca ele.ţKatz v zu expresia lui Stryke, apoi îşi lu o mină ă ă

serioas şi-i privi pe ceilal i.ă ţ— Cu ce v-am greşit?Parc deschise cineva larg por ile haosului.ă ţ

7

Ceata se strânse în jurul lui, asaltându-l cu întreb ri.ă Copleşit de asaltul jderilor, Katz r mase cu gura c scat .ă ă ă

Haskeer îi înghionti pe ceilal i şi-l apuc de ceaf .ţ ă ă— Unde? Cine? întreb el, zguduindu-l pe pi uşulă ţ

îngrozit.— Ai grij ! strig Alfray.ă ă— Nu-i îndrepta fundul spre mine! ip Jup.ţ ă— Potoli i-v to i! ţ ă ţ porunci Stryke. Haskeer se st pâni şi-l l s pe negustor încet laă ă ă

p mânt. H rm laia se potoli.ă ă ă— Îmi pare r u, Katz, spuse Stryke. ăC pitanul îi împinse pe jderi la o parte, ca s poată ă ă

respira pi uşul. Acesta înghi i în sec şi-şi trase sufletul. Seţ ţ frec la ceaf .ă ă

G rzile lui alergar spre ceat . Stryke ridic bra eleă ă ă ă ţ împ ciuitor şi strig :ă ă

— E-n regul ! Nicio problem !ă ă Katz?69

— Da, chi i pi uşul, f când semn g rzilor s plece. N-ţă ţ ă ă ăam nimic.

Solda ii se oprir şi, dup o clip de ezitare, seţ ă ă ă împr ştiar în sil .ă ă ă

Stryke puse o mân pe um rul lui Katz. Pi uşul gemuă ă ţ uşor.

— N-ar fi trebuit s ne purt m aşa, dar ce-ai spus tu eă ă foarte important pentru noi. Po i s repe i?ţ ă ţ

Katz încuviin din cap.ţă— Zici c ai mai v zut una din astea. ă ăC pitanul ar t spre stele.ă ă ă— Da. Adic una ca ele. Alt culoare şi alt num r deă ă ă

epi. Dar sem na cu astea.ţ ă— Eşti sigur?— A fost acum câteva luni, dar, da, sunt sigur.— Unde?— La Ruffets View. Ştii unde vine?— Oraş Mani, spre sud.— Da, în vârful golfului. Se construieşte de zor acolo,

mi-am zis c ar fi vad bun.ă— Ce fel de cl diri?ă— N-ai auzit?— Ce s aud?ă— Au o sp rtur . Scap prin ea energia p mântului. Eă ă ă ă

mare de tot. Încercau s o astupe cumva, s fac ună ă ă depozit de magie.

— Şi au reuşit?— Nu ştiu. Când am plecat, înc nu terminaser . N-oă ă

s reuşeasc , dup p rerea mea. N-a reuşit nimeni. Înă ă ă ă orice caz, în l au un fel de loc sfânt acolo, un templu, şiă ţ în el am v zut steaua. Oamenilor Mani nu le-a convenită c am v zut-o, s ştii. M-au scos de-acolo cât ai ziceă ă ă peşte. Katz se uit lung la stele. Dar ce sunt astea?ă

— Unii le numesc instrumente.— Instru… Instrumentele?— Ai auzit de ele?

70

— Cine n-a auzit? Dar am crezut c -i o poveste. Nu potă fi cele adev rate.ă

— Noi credem c sunt.ă— Am v zut o gr mad de relicve „adev rate”,ă ă ă ă

chipurile, în toat Maras-Dantia. Nu multe s-au dovedit aă fi reale.

— Cu astea e altceva.O gean de invidie luci în ochii pi uşului.ă ţ— Dac astea sunt adev rate, atunci ar însemna oă ă

avere pentru cump r torul potrivit. Dac m laşi s facă ă ă ă ă pe mijlocitorul pentru tine…

— Ia- i gândul, i-o retez Stryke ferm. Nu sunt deţ ă vânzare.

Evident, Katz nu se împ ca deloc cu o asemenea idee.ă— De ce le cau i, dac nu vrei s - i dai seama deţ ă ă ţ

valoarea lor?— Valoarea e de mai multe feluri, interveni Coilla. A lor

nu se m soar în bani.ă ă— Dar v-am spus unde s-ar putea afla înc una. Astaă

nu merit nimic?ă— Ba da, r spunse Haskeer cu glas t r g nat. R mâiă ă ă ă ă

în via .ţăAp ru Keppatawn şi orice neîn elegere se stinse.ă ţ— Ce se petrece? vru el s afle.ă— Katz tocmai ne-a spus unde se afl înc o stea, îiă ă

explic Stryke.ă— Poftim? Unde?— La Ruffets View.— Ai auzit de o scurgere de magie acolo, Keppatawn?

se interes Alfray.ă— Da. De ceva vreme.— Nou de ce nu ne-ai spus?ă— De ce s v fi spus? N-am avut niciun motiv s vă ă ă ă

cred interesa i de ea. Fisurile de acest fel nu mai suntţ rare, ca alt dat , din p cate, acum c oamenii tulbură ă ă ă ă energia. Se întoarse spre Katz. Eşti sigur de informa iaţ

71

asta?— Am v zut ceva care sem na cu ele. Ar t spre stele.ă ă ă ă

Atâta ştiu.— Dac habar n-are de zodiacul soarelui, cum s seă ă

priceap la astea? se plânse Haskeer.ă— Poate c nu se pricepe, replic Stryke. Dar eă ă

singurul nostru indiciu. Ori r t cim f r int , ori mergemă ă ă ă ţ ă la Ruffets View. Eu pun prinsoare pe Ruffets.

Un murmur de aprobare str b tu ceata. Stryke nu maiă ă avu altceva de spus.

— Se urm reşte ceva cu instrumentele astea, afirmă ă Keppatawn. Ies la iveal din întuneric. Nu-i o coinciden .ă ţă

— Greu de crezut, ripost Alfray.ă— Voi, orcii, ave i nişte însuşiri admirabile. Dar, dacţ ă

nu v sup ra i, nu v gândi i decât la lucrurile pe care leă ă ţ ă ţ pute i pip i cu mâinile. Şi noi, centaurii, suntem cuţ ă picioarele pe p mânt, dar pân şi noi recunoaştem că ă ă lucrurile au şi o fa nev zut . Mâinile zeilor nu se v d,ţă ă ă ă dar ei sunt în spatele multora din faptele noastre.

— Putem s termin m cu tr nc nitul şi s lu m oă ă ă ă ă ă hot râre? st rui Jup.ă ă

Stryke începu s vâre pietrele înapoi în sac.ă— Mergem la Ruffets View, spuse el.

Peste dou ceasuri, l saser deja în urm P dureaă ă ă ă ă Drogan.

Ceata avea arme proasp t ieşite din fier rie, caiă ă odihni i şi provizii de hran . Pe lâng asta, aveau şi unţ ă ă nou el.ţ

Mergeau în direc ia sud-vest, în linie dreapt , în josulţ ă peninsulei, având Golful Calyparr pe partea stâng . Înă dreapta, stânci scunde marcau rmul prunduit alţă oceanului Norantellia cu valuri negre, vuind unele peste altele.

Stryke se tot întreba dac s le povesteasc celorlal iă ă ă ţ visurile lui. Nu spusese nim nui c stelele îi cântaser .ă ă ă

72

Vorbise din nou cu Haskeer despre experien a ţ lui, deşi sergentul nu pricepea, nici el, nimic din toat povesteaă şi-şi ferecase gura, lucru care nu-i st tea în fire. Parcă ă voia s -şi fac uitat p ania. Dar Stryke se mai alin cuă ă ă ăţ ă ideea c era improbabil ca şi el, şi Haskeer s o ia raznaă ă în acelaşi fel. Cu gândul acesta în minte, şi având acum şi o destina ie precis , se sim ea st pân pe situa ie.ţ ă ţ ă ţ

Dar nu de tot. Înc nu-şi explicase visurile.ăToate acestea îi ap sau cugetul în timp ce c l rea.ă ă ă

Erau poveri destul de grele ca s nu aud când e strigat.ă ă— Stryke? Stryke? — H ?ăSe întoarse şi o v zu pe Coilla holbându-se la el.ă

C l rind în partea cealalt a ei, Jup, Alfray şi Haskeer îlă ă ă priveau şi ei.

— Erai pe alt lume, chicoti jderi a. La ce te gândeşti?ă ţ— La nimic.Era clar c nu vrea s vorbeasc despre gândurile lui.ă ă ăCoilla schimb subiectul:ă— Ziceam c lui Melox şi celorlal i trebuie s le vină ţ ă ă

greu s fac munca aceea.ă ă— Vrei s zici c ar fi trebuit s -i las s ni se al ture.ă ă ă ă ă— P i…ă— Nu suntem ad post pentru hoinari şi r t ci i.ă ă ă ţ— Ei nu sunt aşa, Stryke. Ar fi trebuit s te gândeştiă

pu in.ţ— Nu, Coilla.— Ce-o s se aleag de ei?ă ă— Şi despre noi po i s pui aceeaşi întrebare. Nu suntţ ă

mama lor.— Sunt semenii noştri.— Ştiu. Dar unde s-ar fi ajuns?— Ai fi condus o r zmeri , poate. Împotriva Jennestei,ă ţă

a oamenilor şi a celor care vor s ne trag în jos.ă ă— Frumos vis.— Chiar dac am pierde, n-ar fi mai bine s murimă ă

73

luptând, încercând s schimb m situa ia?ă ă ţ— Poate. Dar, în caz c n-ai observat, sunt doară

c pitan, nu general. Nu eu sunt cel care trebuie s oă ă fac .ă

— Tu chiar nu pricepi încotro se îndreapt lucrurile,ă nu? se înfurie Coilla. Câteodat nu vezi p durea deă ă copaci!

— Am destule pe cap cu ceata asta. Se poate lupta altcineva cu restul lumii.

Enervat de înc p ânarea lui, Coilla t cu. Alfray îi luă ă ăţ ă ă locul:

— Dac orcii sup ra i care o p r sesc pe Jennestaă ă ţ ă ă sunt, într-adev r, numeroşi, atunci avem o şans să ă ă strângem o armat . Dup cum se petrec lucrurile înă ă inutul sta, siguran a şi num rul conteaz . Cu cât maiţ ă ţ ă ă

mul i, cu atât mai siguri.ţ— Şi cu atât mai mult aten ie atragem, ripostă ţ ă

Stryke. Suntem o ceat de r zboinici. Avem libertate deă ă mişcare, putem ataca şi fugi. Asta îmi convine mai mult decât s conduc o armat .ă ă

— Dar nu schimb cu nimic faptul c orcii se alegă ă întotdeauna cu ce-i mai r u. Poate avem noi ocazia s -lă ă schimb m.ă

— Aşa-i, fu de acord şi Haskeer, suntem sacul de b taie al tuturor. Pân şi copiilor de om li se spune că ă ă suntem monştri. Ne cred nişte zdrahoni cu col i.ţ

— Dac vrei s te lup i pentru toat rasa orcilor, n-aiă ă ţ ă decât, îl repezi Stryke. Noi o s ne concentr m pe ultimaă ă stea, chiar dac murim încercând s o g sim.ă ă ă

— Spune-ne ceva nou, spuse Jup.Un sunet îndep rtat, un ip t ascu it, jalnic, nefiresc leă ţ ă ţ

întrerupse discu ia. Li se ridic p rul de la ceaf şi li seţ ă ă ă f cu pielea de g in . Caii se ridicar pe picioarele dină ă ă ă spate.

— Ce dracu’… şopti Coilla.Alfray l s capul pe-o parte, ascultând atent. Pentru el,ă ă

74

era limpede.— Prevestitoarea de nenorociri. Era o vreme când

mureai f r s o auzi.ă ă ă— Eu acum am auzit-o prima oar , recunoscu Jup,ă

în buşindu-şi tremuratul. Îmi dau seama de ce se zice că ă prevede nenorociri.

— Eu am mai auzit-o o dat , cu nişte ani în urm . Înă ă ajunul uneia dintre b t liile crâncene cu oamenii, spreă ă Carascrag. Şi-a înt rit renumele. Au murit cu miile. Aşaă ceva nu se uit .ă

— Acum se aude mai des, rosti Stryke. Dac te ieiă dup câte se spun, lumea o aude tot timpul.ă

Li se p ru c trecu o veşnicie pân când se stinseă ă ă ip tul. Îi l s întrista i.ţ ă ă ă ţ

Pe urm se porni ploaia. C deau stropi mari câtă ă perlele, de culoarea ruginii şi mirosind a putred.

— Rahat, se enerv Jup.ăÎşi ridic gulerul şi se cuib ri în vest .ă ă ă— Înc un lucru pentru care trebuie s le mul umimă ă ţ

nemernicilor de oameni, spuse Haskeer, urmându-i exemplul.

Câteva capete se întoarser în direc ia platformei deă ţ ghea , spre nord, nev zut , dar prezent . Ceata îşiţă ă ă ă continu drumul nenorocit .ă ă

Într-un ceas, erau to i uzi leoarc . Când începur sţ ă ă ă vorbeasc din nou, cineva pomeni de Adpar şi de şleahtaă tiranilor. Asta îi aminti Coillei de ceva.

— Am vrut s te întreb ceva, Stryke, dar mi-a tot ieşită din minte. Când eram pe t râmul lui Adpar, la patul ei deă moarte, i-ai zis c moare din cauza Jennestei. De unde aiă ştiut?

— Are dreptate, zise Alfray. Nu ştim de ce a murit.Stryke fu luat prin surprindere. Nu se gândise la asta.— Am zis-o… am zis-o ca s smulg un cuvânt de la ea,ă

cred.— Dar a mers vr jeala, nu? I-ai dat un imbold.ă

75

— Nu înseamn c am procedat bine. Poate c numeleă ă ă Jennestei a fost destul s o trezeasc .ă ă

— Poate.— Pesemne devii ghicitor, şefule, suger Jup, jum tateă ă

în glum , jum tate în serios. Sper s fii mai bun decâtă ă ă mine.

Stryke nu gust gluma.ă— Orcii nu…O s geat îi şuier pe la ureche. Calul s u vru s o iaă ă ă ă ă

la galop şi numai cu greu îl st pâni.ă— Înapoi! r cni Jup.ăJderii se r sucir şi-şi scoaser armele.ă ă ăUn grup de dou ori cât ceata galopa în direc ia lor,ă ţ

c lare pe iaci pitici, cu blan l oas şi ochi plini de ur .ă ă ăţ ă ă C l re ii erau cam cu o treime mai scunzi decât orcii şiă ă ţ îndesa i la trup. Aveau capete rotunde mult prea mari, cuţ urechi cl p uge şi ochi mici sub pleoapele c rnoase. Nuă ă ă le creştea p r, în afar de nişte perciuni stufoşi, iar pieleaă ă lor zdren uit b tea în verde.ţ ă ă

— Gremlini? exclam Haskeer. ă Lor ce le-am mai f cut?ă— Vrei s mergi şi s -i întrebi? se r oi Stryke.ă ă ăţ— Se apropie! ip Alfray.ţ ăUnii gremlini din primele rânduri aveau arcuri mici şi

lansar s ge i din goana calului. Câteva trecur pesteă ă ţ ă capetele jderilor. Una se înfipse în şaua lui Haskeer. Alta în ep bra ul unui r can. Vreo doi jderi traser şi ei cuţ ă ţ ă ă arcurile.

— La naiba! se înfurie Stryke. La atac!D du zdrav n pinteni calului şi trecu în fruntea jderilor,ă ă

care-l urmar îndeaproape. B tu i de ploaia toren ial ,ă ă ţ ţ ă to i mânji i cu noroi, gonir spre rândurile duşmanilor.ţ ţ ă

Cele dou tabere se ciocnir cu urlete şi zdr ng nit deă ă ă ă metal. Se porni o înc ierare cu lovituri ample de s bii,ă ă vâjâituri de suli e şi zorn ituri de scuturi.ţ ă

Stryke termin repede cu primul gremlin întâlnit.ă Ferindu-se de lovitura lui greşit , îşi arcui pieptul şi-lă

76

azvârli cât colo. Urm torul care se ciocni de el îi loviă sabia plin de mânie. Amândoi izbir şi t iar , o el lovindă ă ă ţ pe o el într-un cântec primitiv, strident. For a brut a luiţ ţ ă Stryke învinse ap rarea duşmanului. Lovitura urm toareă ă îi str punse pl mânul. F r nicio pauz , începu alt duel.ă ă ă ă ă

N v lind printre doi duşmani, Alfray coborî b ulă ă ăţ flamurii la orizontal . Îi izbi pe amândoi, destul de sus şiă de tare ca s -i doboare de pe cai.ă

Apoi r suci iute b ul, la timp s -l blocheze pe ală ăţ ă treilea agresor. Ferindu-se de lama acestuia, îl str punseă cu cap tul ascu it, iar creatura c zu din şa cu ma eleă ţ ă ţ scoase.

Cu itul aruncat de Coilla cu mâna peste um rţ ă str punse ochiul unui gremlin care disp ru urlând prină ă gloat . inti alt adversar şi se preg ti s arunce alt cu it,ă Ţ ă ă ţ când un gremlin o atac din lateral. Sabia lui se mişcaă deja, mai-mai s taie nasul jderi ei. Coilla îl prinse deă ţ încheietura mâinii, strângându-l cu for a unui pui de urs,ţ apoi îl înjunghie. Din trei împuns turi iu i şi adânci, îi veniă ţ de hac. Cadavrul c zu din şa ca un sac de cartofi.ă

Unul dintre camarazii celui ucis trecu la atac cu scutul ridicat şi cu iataganul spintecând aerul. Coilla se lipi de şa şi trase un picior în scut. Se r suci s evite lama,ă ă icnind de efort, şi se împinse cu toat puterea ca s -lă ă doboare de pe cal. Gremlinul c zu sub copiteleă nemiloase ale cailor şi iacilor. Nici nu se ridic bine Coillaă în şa, c alt duşman încerc s fac pe viteazul. Jderi aă ă ă ă ţ îşi smulse sabia.

Haskeer îşi îngropase spada în m runtaiele uneiă victime şi o pierdu când omorâse primii duşmani. Şi pumnalul tot la fel îl pierduse. Acum se ferea şi alerga în zigzag printre duşmani în c utarea unei arme.ă

Norocul i se ivi când c l ri lâng un gremlin care seă ă ă duela cu un r can. Creatura neatent fu o prad uşoară ă ă ă pentru orcul înnebunit de v rsarea de sânge. Haskeer seă întinse şi-l ridic din şa, apoi r suci gremlinul care seă ă

77

zb tea spre calul s u şi-l trânti cu spatele de oblânculă ă şeii, rupându-i şira spin rii. Smulse sabia din degeteleă cuprinse de spasme şi zvârli cadavrul.

Un potrivnic se n pusti asupra lui cu suli a peă ţ orizontal . Haskeer se feri, lovi arma şi-o t ie în dou .ă ă ă R sucindu-se iute, izbi la timp ceafa groas aă ă duşmanului, trântindu-l la p mânt. Înc doi potrivnici îlă ă atacar . Haskeer scoase un strig t de lupt şi n v liă ă ă ă ă asupra lor.

Într-un scurt moment de r gaz, Stryke scrut scenaă ă b t liei. Socoti c doborâser jum tate din duşmani.ă ă ă ă ă R canii se dovedeau la în l ime şi sep rea c niciun jderă ă ţ ă ă nu încasase r ni grave. Înc un efort şi le veneau de hac.ă ă C pitanul se avânt în fream tul luptei şi începuă ă ă h cuiala.ă

Dup alte zece minute de ciocniri crâncene, puseră ă cap t m celului. Gremlinii care mai aveau în ei putere seă ă retraser , l sând în urm cadavrele camarazilor şi iaciiă ă ă mor i împr ştia i pe pârloaga mocirloas .ţ ă ţ ă

Coilla doborî un gremlin în retragere aruncându-i un cu it între omopla i. Stryke goni cu calul la galop pân laţ ţ ă ea.

— Mergem dup ei? îl întreb Coilla. ă ăC pitanul miji ochii prin ploaie, urm rind c l re ii careă ă ă ă ţ

fugeau.— Nu. Nu avem timp de joac .ăÎşi f cu mâinile pâlnie la gur şi strig :ă ă ă— F r urm rire! R mâne i pe loc!ă ă ă ă ţCâ iva r cani care porniser dup duşmani renun arţ ă ă ă ţ ă

şi se întoarser înapoi, împr ştiind noroi. Ceilal i seă ă ţ apucar s verifice cadavrele, nu cumva s se prefacă ă ă ă vreunul mort.

Jup, Alfray şi Haskeer se al turar lui Stryke şi Coillei.ă ă— Ce dracu’ a fost asta? se întreb Alfray. ăStryke cl tin din cap.ă ă— Numai zeii ştiu. Avem r ni i?ă ţ

78

— Nimic grav, la prima vedere. M duc s -i pansez.ă ă— Cred c au fost vân tori de recompense, sugeră ă ă

Coilla.— Mai degrab mercenarii Jennestei, suger ? Jup.ă ă— Nu angajezi gremlini pentru treaba asta. Mai

degrab pentru recompens .ă ăUn r can le strig ceva.ă ă— Ce-i, Hystykk? îi strig Stryke înapoi.ă— Am dat peste unul viu, domnule! Desc lecar şi merser plesc ind prin zoaie.ă ă ă ăAlfray sosise deja şi îngenunchease în mocirl lâng ună ă

gremlin care lor li se p ru tân r. Avea o ran grav laă ă ă ă piept şi haina mânjit de sânge. Râule e de sânge seă ţ amestecau cu stropii deşi de ploaie.

Inspira adânc. St tea cu ochii deschişi şi-şi tot lingeaă buzele.

Jup îl lu imediat la întreb ri:ă ă— Ia zi, care-i recompensa? Gremlinul se concentra, dar nu-l în elese.ţ— Recompensa ori altceva? De ce ne-a i atacat? ţAlfray începu s se ocupe de ran . Gremlinul tuşi. Ună ă

pârâiaş stacojiu i se scurse din col ul gurii, îns reuşi sţ ă ă vorbeasc :ă

— R zbunare, murmur el.ă ă— Ce vrei s spui? întreb Stryke mirat.ă ă— R fuial … r zbunare.ă ă ă— Pentru ce? Cu ce v-am greşit?— Crim . O rud .ă ă— Vrei s zici c l-am omorât pe unul de-al vostru?ă ă— Am mai omorât vreun gremlin în ultima vreme? se

întreb Haskeer cu glas tare.ăCoilla îi f cu semn s tac .ă ă ă— Şi pe cine se zice c am omorât? st rui c pitanulă ă ă

jder, alegându-şi vorbele.— Clanul meu… unchiul, se bâlbâi gremlinul, respirând

tot mai greu. Un biet… savant… nevinovat. N-a…

79

meritat.Stryke sim i c i se strânge stomacul.ţ ă— Cum îl cheam ?ăGremlinul se uit lung la el, apoi bâigui:ă— Mobbs.Stryke îşi rev zu visul într-o clip şi-şi aminti cum seă ă

crezuse pe t râmul de dup moarte. Îi înghe sângele înă ă ţă vine.

— Moşul la studios?ăCoilla se aplec lâng muribund.ă ă— Te înşeli. L-am întâlnit pe Mobbs, atâta tot. Era

teaf r când ne-am desp r it de el.ă ă ţNu era sigur c se f cuse în eleas . Alfray se str duiaă ă ă ţ ă ă

din greu cu rana. Sângele şiroia în continuare. Stryke îşi reveni:

— Îmi pare r u c a murit Mobbs. Tuturor ne pare. N-aă ă fost duşmanul nostru. Într-un fel, avem motive s -i fimă recunosc tori.ă

Haskeer pufni dispre uitor.ţ— De ce crezi c noi l-am omorât? insist Stryke. ă ăGremlinul de-abia mai respira.— Ai noştri… l-au g sit. Ceat de orci… prin preajm .ă ă ă

Stânca Neagr . Reuşi s le arunce o privire plin de ur ,ă ă ă ă în ciuda suferin ei. Şti i bine.ţ ţ

— Nu! strig Coilla. Noi l-am ă salvat, în numele zeilor!— Şi ne-a i urm rit toat vremea asta? se minunţ ă ă ă

Stryke. V-a i obosit zadarnic, prietene.ţ— Delorran, zise Coilla.— Bineîn eles. El trebuie s fi fost. Stryke oft . Şi aşţ ă ă

pune prinsoare c Jennesta n-a pierdut timpul şi-aă r spândit zvonul ca s ne mânjeasc numele. Se întoarseă ă ă spre gremlin. Nu noi am fost. Crede-m .ă

R nitul p rea pe alt lume.ă ă ă— Ave i mul i… duşmani. Nu mai… rezista i… mult.ţ ţ ţ— Au murit atâ ia zadarnic, îi spuse Stryke. Nu morţ

destui, şi aşa?

80

— Vorbe mari… din partea… unui orc.— Nu suntem animale f r minte. Dar, dac -i ataci peă ă ă

orci, te aştep i s te atace şi ei. Asta facemnoi. În ce-lţ ă priveşte pe Mobbs, crede-m c …ă ă

Alfray îi puse c pitanului o mân pe bra şi scutur dină ă ţ ă cap. Apoi se aplec în fa şi închise ochii gremlinului.ă ţă

Stryke se ridic în picioare.ă— La naiba! Nu aducem decât moarte şi suferin .ţă— Şi suntem învinov i i pentru toate, ad ug Jup.ăţ ţ ă ă— Bietul Mobbs, zise Coilla.— Suntem vinova i de moartea lui, îi spuse Stryke. Nuţ

direct, dar tot din cauza noastr a murit.ă— Nu-i adev rat.ă— Dovedeşte-mi.Jderi a nu r spunse. Nimeni nu mai zise nimic.ţ ăPe Stryke îl str fulgera gândul c m car Delorrană ă ă

pl tise. Apoi îşi d du seama c aflase asta într-un vis.ă ă ă Nu-i aşa?

Ploaia c dea şi mai înverşunat .ă ă

8

Stropii de ploaie b teau darabana pe pânza cortului.ăJennesta b tea cortul în lung şi-n lat. R bdarea nu seă ă

num ra printre calit ile ei şi nu v zuse niciodat rostulă ăţ ă ă s şi-o cultive. Convingerea ei era c gloata aşteapt , iară ă ă conduc torii înainteaz . Dac pui mâna pe ce vrei, faciă ă ă progrese. Dar la ceea ce voia ea nu putea ajunge.

Cugeta şi la s r cirea energiilor p mântului, care îiă ă ă tulbura vr jile, şi la eforturile pe care trebuia s leă ă depun ca s le înlocuiasc .ă ă ă

Frustrarea şi nesiguran a o f ceau mai periculoas caţ ă ă de obicei. Ceea ce, în cazul Jennestei, însemna primejdie mare.

Cocheta cu ideea s dea o porunc imposibil deă ă îndeplinit. Una care s nu duc la nimic, decât la irosireaă ă

81

zadarnic a câtorva vie i şi la pl cerea ei de a sim i mirosă ţ ă ţ de sânge. Atunci se d dur la o parte limbile cortului şiă ă Mersadion intr plin de respect. Se înclin şi vru s spună ă ă ă ceva.

— Suntem gata de plecare? îl întreb ea, trecândă peste formalit i.ăţ

— Aproape, Maiestate.— Nu suport s pierdem timpul.ă— Armata avea nevoie de odihn , doamn , iară ă

animalele de hran .ăJennesta cunoştea motivele opririi foarte bine, nu-i

trebuia explica iile lui.ţ— Dac n-ai venit s -mi spui c eşti gata, atunci ceă ă ă

vrei?Mersadion ezit înainte de a r spunde.ă ă— Am veşti, doamn .ă— Şi, dup mutra ta, nu prea bune.ă— E vorba de St pâna Dragonilor. De Glozellan.ă— Ştiu cum o cheam , generale. Ce-i cu ea?ăB rbatul încerc s -i dea vestea cât mai prudent.ă ă ă— Ea şi… înc doi c l re i cu dragonii lor au… au…ă ă ă ţ

p r sit serviciul dumneavoastr , Maiestate.ă ă ăÎn vreme ce absorbea vestea, stelu e aprinse sclipir înţ ă

ochii ei extraordinari. Ochi negri ca smoala.— Au p r sit serviciul.ă ăRosti propozi ia rar, ap sat.ţ ă— Adic au dezertat. Corect?ăLui Mersadion i se p rea c seam n întru totul cu oă ă ă ă

viper încol cit , gata s muşte. Neavând încredere înă ă ă ă cuvinte, înclin din cap.ă

— Eşti sigur? Regina se st pâni. Bineîn eles c eşti.ă ţ ă Altfel n-ai risca s -mi spui.ă

Mersadion ştia cât de adev rate sunt vorbele acelea.ă— Nu avem motive s ne îndoim de devotamentulă

celorlal i c l re i, Maiestate.ţ ă ă ţ— Nici de Glozellan nu am avut motive s ne îndoim.ă

82

Jennesta clocotea, punea ceva la cale. Generalul începu s vorbeasc plin de tact ca s o îmbuneze.ă ă ă

— Dac ave i îndoieli, putem s -i înlocuim pe c l re i.ă ţ ă ă ă ţ Şi mai avem suficien i dragoni, doamn ,deşi am pierdutţ ă trei. În ce priveşte un nou st pân pentru ei, sunt câ ivaă ţ candida i la avansare…ţ

— To i c l re ii de dragoni sunt spiriduşi. Cum s amţ ă ă ţ ă încredere în oricare dintre ei? Se va face cur enieăţ printre patrulele de dragoni.

— Maiestate.— Mai întâi jderii, pe urm vân torii de recompense peă ă

care i-am trimis dup ei, iar acum St pâna Dragonilor mi-ă ăau tr dat cauza. Jennesta îl fix pe general cu privirea eiă ă de ghea . Şi armata mi se împu ineaz întruna. Cum deţă ţ ă am ajuns s fiu înconjurat de atâ ia laşi şi tr d tori?ă ă ţ ă ă

Era o întrebare la care Mersadion nu avea să îndr zneasc vreodat s r spund . Se gândi s o eviteă ă ă ă ă ă ă prezentându-i altfel lucrurile:

— A i putea considera c vi se purific oastea,ţ ă ă doamn . Cei r maşi trebuie s fie cei mai credincioşiă ă ă Maiest ii Voastre.ăţ

Jennesta râse. Cu capul pe spate, zvârlindu-şi p rulă negru corb. Din ii albi şi ascu i i sclipir fulger tor. Înţ ţ ţ ă ă ochi îi lucea veselia.

Generalul râse încordat, cu gura închis .ăRegina se potoli şi, p strându-şi zâmbetul, vorbi:ă— S nu crezi c m distrez, Mersadion, pur şi simpluă ă ă

râd în b taie de joc.ăGeneralul îşi relu expresia precaut de umilin .ă ă ţă— Ştii s vorbeşti foarte diplomat. M-ai face s cred că ă ă

urciorul pe jum tate gol e, de fapt, pe jum tate plin. Seă ă aplec spre el, uitând s râd . Dar nu eşti decât un orc.ă ă ă Când vine vorba de gândit, te pui cu cine nu trebuie. S -ăi spun eu ţ ieţ de ce împute tr darea oastea mea. Pentruă

c ofi erii nu sunt destul de aspri când aplic disciplina.ă ţ ă Iar cel mai înalt la comand eşti tu.ă

83

Numai când lucrurile merg prost, îşi zise Mersadion.Jennesta se trase înapoi.— Nu tolerez moliciunea. Asta e ultima avertizare

pentru tine.S-ar fi aşteptat la orice vorb sau gest din partea ei,ă

dar nu la ceea ce urm .ăJennesta îl scuip .ăLichidul i se scurse pe obrazul drept, pe sub ochi, până

la linia urechii. Gestul îl şoc şi-l nedumeri în aceeaşiă m sur şi nu ştiu cum s reac ioneze.ă ă ă ţ

Apoi îşi sim i obrazul cald. În ep turile îi cuprinserţ ţ ă ă toat partea dreapt a fe ei. Se strâmb din cauzaă ă ţ ă senza iei nepl cute şi-şi atinse pielea cu mâna, dar maiţ ă r u îşi f cu. În câteva secunde, începu s ard şi maiă ă ă ă tare, de parc mii de ace fierbin i i-ar fi împuns carnea.ă ţ

Jennesta st tea şi se uita, fascinat şi uşor amuzat .ă ă ăObrazul generalului începu s ard ca op rit, de parcă ă ă ă

i-ar fi aruncat cineva vitriol pe fa . Renun la t cere şiţă ţă ă scoase un ip t. Fa a i se b şic .ţ ă ţ ă ă

Sim i miros de piele ars . Durerea deveni un chin, apoiţ ă nu o mai suport . Url .ă ă

— Ultima avertizare, repet Jennesta, dând greutateă cuvintelor. Cuget la asta.ă

Îl concedie cu un gest nep s tor.ă ăÎncovoiat de durere, cu o duhoare cumplit ieşind dină

tr s turile lui schimonosite, Mersadion dibui ieşirea.ă ă Printre limbile cortului, Jennesta îl v zu cum mergeă împiedicat la un butoi cu ap . Îl auzi urlând.ă

Gestul ei fusese doar scânteia din urm a furiei peă care ar fi putut s o arate la auzul veştii despreă Glozellan. Se s turase de obstacole, iar dac Mersadion îiă ă mai aducea veşti proaste, avea s pl teasc cu via a.ă ă ă ţ Deocamdat se mul umea s -l înfiereze ca pe un ratat. Înă ţ ă adev ratul sens al cuvântului.ă

Nu m sur timpul cât medit asupra evenimentelor.ă ă ă Se opri când sosir câ iva orci din garda ei personal ,ă ţ ă

84

f când un adev rat spectacol de slug rnicie. Îi aduseră ă ă ă un prizonier legat în lan uri; o ofrand pentru a-şi reînnoiţ ă for ele, cel pu in temporar. În ciuda furiei, vedereaţ ţ creaturii îi stârni curiozitatea.

Atâtea rase, aşa o poft de mâncare, atât de pu ină ţ ă vreme…

Nu mai avusese ocazia s savureze nimfe. Fiin e aleă ţ p şunilor şi p durilor, erau pu ine la num r şi ruşinoase,ă ă ţ ă şi rareori se ar tau. Aceasta era un exemplar deosebit deă reuşit. Nimfa, înalt de aproape un metru, le întrecea peă semenele ei. Era supl , cu pielea scânteietoare,ă luminoas parc , şi frumoas prin delicate ea ei.ă ă ă ţ

Unii ziceau c nimfele au dou inimi. Cât se va str duiă ă ă s afle dac e adev rat, Jennesta va uita de greut i.ă ă ă ăţ

Într-un sfârşit, ploaia se oprise.Stryke le d du voie jderilor s se odihneasc pu in,ă ă ă ţ

aşeza i într-un loc în care rmul Norantelliei erodaseţ ţă par ial golful. Cerul p rea mai dens în amurg, ar tându-şiţ ă ă norii încrunta i deasupra oceanului negru, tulburat deţ vijelii.

Dup ce mâncar , Coilla şi Stryke se îndep rtar deă ă ă ă restul cetei. Aşeza i pe p turile cailor şi împ r ind oţ ă ă ţ plosc cu vin primit de la centauri, cei doi vorbir oă ă ă vreme despre atacul gremlinilor. Dar oboseala, aburii b uturii şi, mai presus de toate, dorin a de a împ r iă ţ ă ţ povara cu altcineva îl copleşir pe Stryke. Îndreptă ă conversa iaspre visurile lui ciudate. În scurt vreme,ţ ă Coilla afl totul.ă

— Eşti sigur c nu ai fost vreodat în locul pe care-lă ă visezi? îl întreb ea. Undeva în… lumea adev rat , vreauă ă ă s spun.ă

— Da. Nu mai întâlneşti nic ieri aşa vreme. Când amă v zut noi Maras-Dantia aşa cum ar trebui s fie, aşa cumă ă a fost cândva?

— Atunci poate c l-ai inventat singur, îndr zni Coilla.ă ă

85

Mintea ta a creat ceva ce tu vrei s existe.ă— sta e un alt fel de a spune c sunt nebun.Ă ă— Nu! Nu asta am vrut s zic. Nu eşti nebun, Stryke.ă

Dar, cum lumea se duce de râp , e normal s vrei s …ă ă ă— Nu cred c sta e motivul. Cum i-am zis, visurileă ă ţ

astea, sau ce-or fi ele, îmi par atât de reale, încât parcă aş fi treaz. M rog, aproape treaz.ă

— Şi o vezi de fiecare dat pe femeia aceea de orc?ă— Da. Dar nu numai c o v d… ne ă ă împrietenim, st mă

de vorb , aşa cum stau de vorb cu cineva când suntă ă treaz. Îns nu tot ce spune are în eles.ă ţ

Coilla se încrunt .ă— E cam neobişnuit pentru un vis. Şi n-ai cunoscut-o

niciodat ?ă— Mi-aş fi amintit, crede-m .ă— Vorbeşti de parc ar exista cu adev rat. Sunt doară ă

visuri, Stryke.— Oare? Aşa le zic eu, pentru c altfel nu ştiu cum să ă

le numesc.— Se petrec numai când dormi, nu? Ce altceva s fieă

atunci, decât visuri?— Senza ia pe care o tr iesc, sentimentul… Strykeţ ă

scutur din cap, neg sindu-şi cuvintele. Nu ştiu cum s oă ă ă descriu. Ar trebui s-o tr ieşti şi tu.ă

— Hai s ne l murim, hot rî Coilla, cu spiritul eiă ă ă practic. Tu ce anume crezi c i se întâmpl , dac asteaă ţ ă ă nu sunt visuri?

— E ca şi când… poate când dorm las garda jos şi asta… las ceva s p trund în mine.ă ă ă ă

— Ascult ce spui. Nu vorbeşti cu în eles.ă ţ— Nu, aşa-i c nu? Dar ştiu c pân la urm ajung să ă ă ă ă

nu mai vreau s dorm.ă— Ai… visurile astea în fiecare noapte?— Nu. Şi asta e şi mai r u. Parc dau cu zarul de câteă ă

ori trebuie s dorm.ăCoilla îşi cump ni bine urm toarea remarc :ă ă ă

86

— Dac nu sunt visuri, atunci mai e o posibilitate. Să ă fie un fel de atac magic?

— Adic m atac Jennesta? ă ă ăCoilla încuviin din cap.ţă— M-am gândit la asta, sigur c m-am gândit. Crezi că ă

ar putea face aşa ceva?— Cine ştie?— Dar de ce? Adic ce rost are?ă— Ca s te fac s crezi c eşti nebun. S plantezeă ă ă ă ă

semin ele îndoielii de care vorbeşti şi s - i atace mintea.ţ ă ţ— M-am gândit şi la asta, dar parc nu-mi vine s cred.ă ă

Cum i-am spus, în multe feluri, visurile sunt… pl cute.ţ ă Chiar mi-au înt rit voin a o dat sau de dou ori. Cum ară ţ ă ă servi asta planurilor Jennestei?

— Nu zic c e sigur mâna ei, ci c s-ar putea. Cine ştieă ă cum func ioneaz mintea ei pervers ?ţ ă ă

— Po i fi convins c -i pervers . Dar tot cred c ea arţ ă ă ă ă trece la un atac direct.

Stryke studie expresia Coillei şi citi pe fa a eiţ încurajarea c poate s -i spun mai multe.ă ă ă

— Şi asta nu e tot. — Hm?— Visurile nu sunt singura ciud enie. Mai e ceva.ăţJderi a p ru nedumerit şi tem toare.ţ ă ă ă— Ce vrei s spui? ăStryke inspir adânc.ă— Povestea aia cu Haskeer şi stelele. A zis c i-auă

cântat.— Din cauza febrei.— Eu n-aveam febr .ăCoillei îi trebuir câteva clipe s se dumireasc . În celeă ă ă

din urm , întreb :ă ă— Şi ie?ţ— Şi mie.— Multe-ai mai inut în tine, pe to i zeii!ţ ţ— Tot mai crezi c -s s n tos la minte?ă ă ă

87

— Dac tu eşti nebun, atunci e şi Haskeer. Bag deă ă seam … – Schimbar zâmbete ironice. – Ce în elegi prină ă ţ cântat? Nu g seşti un cuvânt mai bun decât al luiă Haskeer?

— Nu prea. E ca şi cu visurile, greu de explicat. Dar cântat e un cuvânt bun ca oricare altul.

Stryke duse mâna la s cule . Devenise un gestă ţ inconştient, ca jucatul cu un talisman. Dac ar fi fostă întrebat de ce face aşa, ar fi r spuns c se teme s nuă ă ă piard stelele.ă

— Trebuie s -mi cer iertare de la Haskeer, spuseă Coilla. M-am îndoit de el. To i ne-am îndoit.ţ

— Acum îi judec altfel faptele, recunoscu Stryke. Dar nu-i spune. Nu spune nim nui ce-am vorbit.ă

— De ce nu?— Nu i-ar încuraja prea mult, nu? S aib un şefă ă

bântuit de visuri stranii şi cântat de stele.— Dar mie mi-ai spus. De ce?— Mi-am zis c o s m ascul i pân la cap t. Şi c ,ă ă ă ţ ă ă ă

dac m crezi nebun, mi-ai zice-o.ă ă— Î i repet, nu cred c eşti nebun. i se întâmpl ceva,ţ ă Ţ ă

asta-i sigur, dar mie nu-mi face impresia c i-ai pierdută ţ min ile.ţ

— Sper c ai dreptate, oft Stryke. Deci ii totul pentruă ă ţ tine? Ca s fie ordine în ceat ?ă ă

— Dac aşa vrei, da. Dar cred c te-ar în elege. Celă ă ţ pu in ofi erii. Chiar şi Haskeer. La naiba, ţ ţ maiales Haskeer. sta nu-i un lucru pe care s -l ii secret laĂ ă ţ nesfârşit.

— Dac începe s -mi afecteze hot rârile de c pitan, îlă ă ă ă voi dezv lui.ă

— Şi pe urm ?ă— Vedem noi. Coilla nu insist .ă— Dac vrei s mai vorbim, ştii c te ascult, se oferiă ă ă

ea.

88

— Mul umesc, Coilla.ţStryke se sim ea mai bine sc pat de povar , dar şiţ ă ă

cam ruşinat c m rturisise ceva ce el considera oă ă sl biciune. Deşi îl bucura faptul c ea nu aşa priveaă ă lucrurile.

Ceilal i jderi îşi strângeau bunurile şi rulau p turile.ţ ă Câ iva se uitar în direc ia lui Stryke, aşteptând ordine.ţ ă ţ

C pitanul îi d du urciorul Coillei.ă ă— Înc lzeşte-te cu vin. Va trebui s plec m din nou.ă ă ăJderi a trase o duşc şi i-l d du înapoi. Când se ridicarţ ă ă ă

în picioare, îl întreb :ă— Ce şanse crezi c avem la Ruffets View?ă— Destul de mari. Cel pu in aşa cred acum.ţ— P i, majoritatea b nuielilor tale s-au adeverit până ă ă

acum. Cât de slabe sunt şansele, tu tot le ghiceşti. Poate c Jup nu se înşal când zice c devii prezic tor.ă ă ă ă

Coilla vorbise plin de speran . Ştiau amândoi c orciiă ţă ă nu avuseser niciodat puteri magice. Dar le aminti deă ă taine mai complicate, de mistere pe care niciunul nu le considera distractive.

— Hai s plec m de-aici, spuse Stryke.ă ă

C l rir pân la l sarea serii, cu urechile ciulite, ca să ă ă ă ă ă surprind orice mişcare duşm noas .ă ă ă

Coilla se pomeni în coada cetei, chiar în fa aţ observatorilor, lâng Alfray. Dup ce schimbar câtevaă ă ă cuvinte, el privi înainte şi înapoi şi-i m rturisi:ă

— M îngrijoreaz Stryke.ă ăCoilla fu luat pe neaşteptate, inând seama deă ţ

discu ia avut cu c pitanul, dar nu se ar t şocat , ciţ ă ă ă ă ă doar întreb „de ce”.ă

— Probabil ai observat cât e de închis în sine.— E cam distant câteodat , recunoscu ea. ăAlfray o privi sceptic.— Dup mine, nu-i numai asta.ă— E foarte încordat, ştii bine. Şi nu e deloc un

89

conduc tor prost, nu?ă— Ar fi vreo doi nemul umi i de el. Alfray se uit fix laţ ţ ă

jderi a. Ştii c nu fac parte dintre ei. Am v zut mul iţ ă ă ţ conduc tori la via a mea, ad ug el, şi am servit sub oă ţ ă ă gr mad . Stryke e cel mai bun.ă ă

Coilla înclin aprobator din cap, deşi ea nu avea nici peă departe experien a lui. Şi în clipa aceea îşi d du seamaţ ă cât de b trân e Alfray. Cel pu in fa de restul jderilor.ă ţ ţă Ştiuse lucrul sta dintotdeauna şi se mir cât de şocantă ă era s -l conştientizeze, cât de greu cânt rea fa deă ă ţă constatarea ei. Primejdia care îi p ştea îi apropia pe to i,ă ţ ajutându-i s se cunoasc între ei cu adev rat pentruă ă ă prima oar .ă

— Trebuie s -l sprijinim, spuse Alfray.ă— Sigur c o s -l sprijinim, suntem ceat de r zboinici.ă ă ă ă

Cea mai grozavă ceat de r zboinici. Pân şiă ă ă nemul umi ii de care ai pomenit o s -l sus in pe Stryke.ţ ţ ă ţ ă

Coilla nu rostise vorbele acelea numai pentru c -şiă închipuia c asta vrea s aud Alfray. El zâmbi aprobator,ă ă ă satisf cut.ă

C l rir mai departe, preocupa i de propriile gânduri şiă ă ă ţ cam ame i i din cauza lipsei de somn. Într-un sfârşit,ţ ţ Coilla spuse:

— B t lia de care ai pomenit, cea de la Carascrag…ă ă— Ce-i cu ea?— M-a f cut s -mi dau seama cât de pu in istorieă ă ţ ă

cunoaştem. S-a pierdut, ca toate celelalte. Dar tu ai v zut ă atâtea…

T cu, de team ca Alfray s n-o ia drept o aluzie laă ă ă vârsta lui, în ultima vreme era cam sensibil când venea vorba de asta. Dar nu citi sup rare pe chipul s u.ă ă

— Da, am v zut, confirm el. Am tr it în Maras-Dantiaă ă ă în vremuri mai bune, în copil rie şi mai târziu, când amă mai crescut. Nu era ca pe vremea str moşilor noştri, dar,ă oricum, mai bine decât acum. Mai pu ini oameni, iarţ magia de-abia începea s se sting .ă ă

90

— Dar rasele str vechi au luptat împotriva intruşilor.ă— În cele din urm . Necazul e c marele avantaj ală ă

p mântului nostru e şi cea mai mare sl biciune a lui.ă ă Suntem prea diversifica i. Vechile b nuieli şi duşm nii auţ ă ă întârziat unirea raselor. Unii nici n-au v zut amenin areaă ţ pân când n-a fost aproape prea târziu. La naiba, poateă pân când ă a fost prea târziu.

— Şi de atunci ne-am tot dus de râp .ă— De aceea e atât de important s p str m viiă ă ă

tradi iile. Alfray îşi duse mâna la inim . Aici, dac nuţ ă ă altfel. Primul loc în care ne respect m tradi iile e sufletulă ţ fiec ruia dintre noi.ă

— E un fel dep şit de a privi lucrurile.ă— Poate. Dar gândeşte-te la camarazii pe care i-am

pierdut. Slettal, Wrelbyd, Meklun, Darig şi acum Kestix. N-am fost în stare s ne lu m r mas bun de la ei cum seă ă ă cuvine şi asta le face via a mai pu in m rea .ţ ţ ă ţă

— N-am avut cum. Ştii c nu e întotdeauna posibil înă lupt .ă

— Într-o vreme, ar fi fost posibil. Într-o vreme când tradi iile erau încurajate.ţ

Pe Coilla o uimea pasiunea lui Alfray.— N-am ştiut c ii atât de mult la ele.ă ţ— Tradi ia ne-a inut la un loc, iar acum o d m la oţ ţ ă

parte, pe riscul nostru. E lucrul care ne deosebeşte de al ii, care ne p streaz … ţ ă ă aşa cum suntem. Gândeşte-te cât de neglijat e Tetrada ast zi, chiar dispre uit de ceiă ă ţ ă mai tineri.

— Uneori şi eu m întreb dac religia ne-a fost de ună ă folos atât de mare, s ştii.ă

— S nu m în elegi greşit, Coilla, dar a fost o vremeă ă ţ când niciun orc cu bun sim n-ar fi spus aşa ceva.ţ

— Îi cinstesc pe zei, dar ce-au f cut ei ca s ne apereă ă de necazuri în ultima vreme? Şi cum e cu Uni şi zeul lor unic? Ce altceva ne-au adus, în afar de nenorocire?ă

— La ce te aştep i de la o zeitate fals ? În ce-i priveşteţ ă

91

pe zeii noştri, poate c ne ignor cu cât îi ignor m şi noiă ă ă mai mult.

Coilla nu mai avu ce s spun . Oricum, discu ia lor fuă ă ţ întrerupt de strig te din capul şi coada cetei. R caniiă ă ă ar tau spre apus.ă

Mult dincolo de ocean se desluşea o form maiă întunecat pe cerul mohorât, c l torind spre nord.ă ă ă M t h loas cum era, ascundea stelele pe m sur ceă ă ă ă ă ă înainta şi flutura din aripile zim ate. O scurt izbucnireţ ă portocalie din capul creaturii risipi orice urm de îndoial .ă ă

— Crezi c ne vede? se întreb Alfray.ă ă— E foarte departe şi e întuneric, deci am fi greu de

z rit. Altceva, mai important: e al Jennestei sau al luiă Glozellan?

— Dac e duşm nos, o s afl m cât de curând.ă ă ă ă Urm rir dragonul cu privirea pân când se pierdu înă ă ă zare.

9

Blaan st tea cu picioarele încrucişate şi cu limbaă atârnat în col ul gurii, în timp ce se sc rpina în creştetulă ţ ă capului cu t işul unui cu it.ă ţ

În apropiere, Lekmann se folosea de o ramur ca să ă amestece într-o oal înnegrit care atârna deasupra unuiă ă foc vesel. Aulay st tea întins pe p tur , cu spateleă ă ă proptit de şa, încruntându-se cu un ochi la cerul zorilor.

Roua umezea înc iarba. Apa din golf curgea leneş peă lâng ei, cea a se ridica în r coarea dimine ii. Înă ţ ă ţ apropiere se ghicea P durea Drogan, dar se aflauă suficient de departe de ea ca s nu fie z ri i de patruleleă ă ţ de centauri plecate în cercetare.

— Când dracu’ ne mişc m? mârâi Aulay, sco ând aburiă ţ din gur .ă

Îşi freca locul în care încheietura se unea cu cilindrul metalic care-i inea loc de mân .ţ ă

92

— Când am terminat, îi r spunse Lekmann. Suntemă aproape, socotesc eu, şi nu putem s d m n val pur şiă ă ă ă simplu. Trebuie s fim aten i când îi atac m pe orci.ă ţ ă

— Ştiu, Micah. Vreau doar s aflu când.ă— Curând. Acuma economiseşte- i respira ia ca s sufliţ ţ ă

în haleal .ăAmestec în fiertur . Lichidul bolborosi şi eman ună ă ă

miros oribil.— Mânc m acuma, Micah? gl sui Blaan, cu ochii laă ă

oal .ă— Ai grij , cap p trat a descoperit potolul, morm iă ă ă

Aulay sarcastic.Lekmann îl ignor .ă— Da, Jabeez. Adu- i castronul.ţÎncepu s împart mâncarea. Îi d du o farfurie luiă ă ă

Aulay. Acesta şi-o aşez pe genunchi şi începu să ă m nânce din ea cu cu itul.ă ţ

— Poşirc , se plânse el, ca de obicei.ăBlaan îşi înfulec por ia cu degetele pe care şi le lingeaă ţ

printre îmbuc turi. Aulay se strâmb scârbit:ă ă— Bleah!— Î i place s fie lâng tine la b taie, îi amintiţ ă ă ă

Lekmann.— Nu-nseamn c trebuie s -l v d când m nânc . ă ă ă ă ă ăSe întoarse cu fa a la p dure.ţ ăBlaan pricepu în sfârşit c vorbesc despre el.ă— Hei! protest el cu gura plin şi b rbia lucind deă ă ă

gr sime.ă— Musafiri! strig Greever.ăArunc farfuria la p mânt. Ceilal i f cur la fel. Seă ă ţ ă ă

ridicar de îndat în picioare, cu armele preg tite.ă ă ăUn pâlc de c l re i venea pe drumul de la Drogan.ă ă ţ

Erau oameni, în num r de şapte.ă— Cine crezi c sunt?ă— Nu-s custozi, asta-i sigur, Greever. Numa’ dac nuă

şi-au dat straiele la sp lat.ă

93

Veşmintele c l re ilor nu se deosebeau prea mult deă ă ţ ale vân torilor de recompense. Purtau pantaloni de piele,ă cizme şi veste de lân groas , toate ponosite. Cei maiă ă mul i se fereau de frig cu piei. În vârful capului aveauţ coifuri şi acoper mânt de zale. Erau slabi, b rboşi,ă ă îmb trâni i de vreme şi se ap rau cu multe feluri deă ţ ă arme.

— Ar putea fi tâlhari, zise Lekmann când se apropiară str inii. Deşi n-am auzit s umble prin p r ile-astea.ă ă ă ţ

Aulay scuip .ă— Asta ne mai lipsea, nişte afurisi i de pungaşi.ţ— Ce facem? vru s ştie Blaan.ă— Îi lu m cu binişorul, îl l muri Lekmann. Nu uita i că ă ţ ă

ob inem mai multe cu vorba dulce decât cu sabia. Peţ lâng asta, şansele sunt de partea lor.ă

— Crezi? întreb Aulay.ă— Stai calm, Greever, şi las -m pe mine s vorbesc.ă ă ă

Dac se ajunge la b taie, urma i-mi exemplul, şi ine iă ă ţ ţ ţ s biile alea ascunse. A i priceput?ă ţ

Se puser de acord. Aulay accept planul în sil .ă ă ăC l re ii îi z riser deja şi încetinir . Erau pruden i, dară ă ţ ă ă ă ţ

se apropiau f r gânduri viclene. Când ajunser înă ă ă dreptul celor trei, Lekmann rânji şi-i salut :ă

— Bun g sit!ăDoi-trei oameni salutar dând din cap. Un tip voinic, cuă

barb mare şi plete lungi, dezlânate, fu singurul careă deschise gura:

— Bun g sit şi vou .ă ăVorbea cu glas aspru şi cam brutal.— C rui prilej dator m pl cerea?ă ă ă— Niciunuia. Ne vedem de treburile noastre.— Şi care-ar fi acelea? întreb Lekmann, cu acelaşiă

rânjet larg.— Vân m proscrişi.ă— Serios?Aulay avea o c ut tur fioroas , dar nu spuse nimic.ă ă ă ă

94

Blaan urm rea scena cu obişnuita sa privire lipsit deă ă expresie.

— Da, zise c petenia c l re ilor. Voi?ă ă ă ţ— Suntem fermieri. Mergem s cump r m nişte viteă ă ă

dincolo de Drogan.Tâlharul îi m sur de sus pân jos. La fel f cur şiă ă ă ă ă

câ iva dintre tovar şii lui. Lekmann spera c nu ştiu preaţ ă ă multe despre agricultur .ă

— Nu sunte i vârâ i în prostia aia cu Mani sau Uni, nu?ţ ţ— Nu, prietene. Afurisite fie amândou . Nu vrem decâtă

s ducem un trai liniştit. La ferma noastr , ad ug elă ă ă ă îndatoritor.

— Bine. Se uit lung la Aulay şi Blaan. Prietenii t i suntă ă cam t cu i.ă ţ

— Sunt oameni simpli, de la ar , explic Lekmann.ţ ă ăDuse mâna la fa ca s nu-l vad Blaan, trase cuţă ă ă

ochiul conspirativ şi ad ug în şoapt :ă ă ă— Zdrahonul e cam prost, dar nu-l b ga i în seam .ă ţ ă— Dup cât de zdrav n pare, poate s d râme o uşă ă ă ă ă

cu capul.— Nu, e blând. Îşi drese glasul. Aşadar, vâna iţ

proscrişi. Nu cred c v putem ajuta cu cine ştie ce.ă ă— Numai dac n-a i v zut nişte orci prin p r ile astea.ă ţ ă ă ţAulay şi Blaan se crispar . Lekmann îşi controlaă

reac ia.ţ—Orci? Nu. Dar dac dup tic loşii ştia umbla i, noi n-ă ă ă ă ţ

avem nimic împotriv . F cu un gest larg spre focul deă ă tab r . V invit m s mânca i cu noi. Avem apă ă ă ă ă ţ ă proasp t şi nişte vin.ă ă

Tâlharii schimbar priviri. C petenia lu o hot râre,ă ă ă ă încurajat poate de num rul lor mare.ă ă

— Sunte i foarte amabili. Accept m invita ia. ţ ă ţDesc lecar . Lekmann le oferi urcioare cu vin şi îi poftiă ă

s se serveasc din mâncare. Le luar pe primele, dar laă ă ă mâncare nu se înghesuir , dup ce se uitar în oal .ă ă ă ă Aulay şi Blaan r maser pe loc. Niciunul dintre tâlhari nuă ă

95

le acord prea mult aten ie.ă ă ţ— Mai spune i-ne câte ceva despre orcii pe care-iţ

urm ri i, spuse Lekmann, încercând s par neinteresat.ă ţ ă ă— Sunt o adun tur disperat şi însetat de sânge,ă ă ă ă

aşa zice toat lumea, vorbi c petenia. Trase o duşc dină ă ă urcior. O ceat de r zboinici. Îşi zic jderi.ă ă

Lekmann se rug din tot sufletul ca niciunul dintreă tovar şii lui s nu se dea de gol. Avu noroc.ă ă

— Urm ri i o ceat întreag ?ă ţ ă ă— Noi suntem cam jum tate din trupa noastr . Ceilal iă ă ţ

îi caut pe-acolo. Ar t din cap spre golf. Cred c suntemă ă ă ă chiar mai tari decât ei.

— Orcii ştia-s renumi i de înfricoş tori când vineă ţ ă vorba de lupt .ă

— O exagerare, zic eu.— Şi-a i dat de ei?ţ— Înc nu. Noaptea trecut am crezut c i-am g sit,ă ă ă ă

dar erau nişte gremlini care goneau pe cai de ziceai c leă luase fundul foc.

— Pari convins c orcii ştia-s pe-aici.ă ă— Au fost v zu i, şi nu o dat .ă ţ ă— R splat bogat ?ă ă ă— Foarte. C petenia îl privi de parc i-ar fi trezit oă ă

vag b nuial . De ce? Vre i s încerca i şi voi s -iă ă ă ţ ă ţ ă prinde i?ţ

Lekmann reuşi s râd .ă ă— Cum, noi? Socoteşti c ni-s de- ia care se iau laă ă

b taie cu orcii?ăC petenia îi studie pe to i.ă ţ— Acuma, c tot vorbeşti aşa, nu. Râse şi el. Nu preaă

sem na i cu nişte vân tori de recompense, b ie i, nu?ă ţ ă ă ţOamenii ceilal i g sir ideea atât de caraghioas , încâtţ ă ă ă

se puser şi ei pe hohotit. Ar tar cu degetul spre cei treiă ă ă şi-i luar în b taie de joc comp timitori şi neciopli i.ă ă ă ţ Lekmann râse. Pân şi Aulay f cu un efort s -şiă ă ă dezveleasc din ii strica i într-un rânjet clar pref cut. Peă ţ ţ ă

96

urm se porni şi Blaan, zguduindu-şi umerii şi tremurândă din f lci pân când începur s -i curg lacrimi.ă ă ă ă ă

Zorile se l sar peste cei şapte b rba i care râdeauă ă ă ţ unii de al ii cu gura pân la urechi.ţ ă

Apoi din vesta lui Blaan c zu ceva, ricoşa şi se opri laă picioarele c peteniei. F r s se opreasc din râs, Blaană ă ă ă ă îl urm ri cu privirea.ă

Obiectul maro închis era un cap de orc scâlciat. C petenia se f cu neagr la fa .ă ă ă ţă

Lekmann îşi scoase iute sabia.— Ce? întreb c petenia.ă ăLama îi str punse rapid coastele. B rbatul r mase f ră ă ă ă ă

aer, cu ochii holba i. Pe urm c zu, înecându-se cuţ ă ă sânge. Câ iva dintre oamenii lui înc râdeau când îşiţ ă d dur seama ce se întâmpl .ă ă ă

Cu sabia întins , Lekmann se repezi direct la alt tâlhar.ă Blaan d du n val printre ceilal i, croindu-i cu pumnii.ă ă ă ţ Aulay ataş iute o sabie la cilindrul din bra , apoi înşfacă ţ ă un pumnal cu mâna cealalt . Tâlharii se str duir s seă ă ă ă apere scotocind nedumeri i dup arme.ţ ă

Dup ce doborî înc unul, Lekmann trecu la al treilea.ă ă Acesta îns opuse rezisten . Îşi scosese deja sabia şi, înă ţă loc s fie ciopâr it, încinse o înc ierare. Cei doi schimbară ţ ă ă lovituri, tâlharul ap rându-se furios, îns era limpede că ă ă Lekmann se pricepea s lupte mai bine.ă

Dup ce îi zdrobi primei victime şira spin rii într-oă ă îmbr işare de urs, Blaan îi azvârli cadavrul cât colo. Îlăţ asalta imediat alt potrivnic şi-i trase un pumn în tâmpl .ă Parc ar fi lovit furnica o stânc . Se d du înapoi cl tinată ă ă ă şi-şi frec încheieturile degetelor. Blaan trecu la atac cuă mâinile enorme strânse şi-i trase una în piept de-i trosnir oasele. Cu fa a schimonosit de durere, b rbatulă ţ ă ă c zu ca o marionet cu sforile t iate. Blaan începu s -lă ă ă ă calce în picioare.

Tulbura i de h rm laie, caii tâlharilor mai întâi op irţ ă ă ţ ă ă panica i, apoi âşnir şi se împr ştiar de-a latul golfului.ţ ţ ă ă ă

97

Aulay îşi smulse sabia din burta victimei care se pr buşi la p mânt. Un alt tâlhar îi lu locul, mârâind deă ă ă furie şi ridicând toporul. Poate c era o armă ă înfricoş toare, dar Aulay ştiu s profite de avantajulă ă distan ei. Se feri de izbitur , întinse sabia şi spintecţ ă ă bra ul tâlharului. Acesta scoase un urlet şi atac din nou.ţ ă Aulay se retrase repede, se lovi de oala cu mâncare şi-i trase un şut. Pe urm îşi reveni, p c li ap rarea celuilaltă ă ă ă şi-l str punse în inim .ă ă

Lekmann par ultimele atacuri obosite ale duşmanuluiă pe care-l obosise deja. În clipa urm toare îi smulse sabiaă şi-i t ie gâtul. Tâlharul c zu în genunchi, se cl tin şi seă ă ă ă pr buşi cu fa a în jos, într-un şuvoi de sânge.ă ţ

Aulay şi Lekmann îşi studiar rodul muncii – cadavreleă cu membrele împr ştiate în pozi iile groteşti în careă ţ numai moartea le poate aduce. Apoi se uitar la Blaan.ă St tea în genunchi, cu capul ultimului tâlhar înă strânsoarea bra ului s u. Îi rupse gatul dintr-o smucitur .ţ ă ă Se ridic şi veni poticnindu-se c tre ei.ă ă

Aulay îi arunc o c ut tur crunt , dar nu-i zise nimic.ă ă ă ă ă— Ai auzit? Lekmann clocotea de indignare. Ai auzit

ce-a zis nemernicul la? Se încrunt la cadavrulă ă c peteniei. Ce tupeu, s -i vâneze pe jderi! Sunt orciiă ă noştri!

Aulay îşi ştergea sabia.— i-am zis eu c-ar fi trebuit s plec m mai devreme.Ţ ă ă— Nu începe, Greever. Acuma hai s termin m treaba.ă ăÎncepur s prade cadavrele. Ciordir bani, fleacuri şiă ă ă

arme. Blaan g si o coaj de pâine muceg it într-ună ă ă ă buzunar. Îşi îndes buc i din ea în gur în timp ceă ăţ ă scormonea prin straturile de haine. Aulay îşi g si oă pereche de cizme pe m sura lui, mai noi decât ale sale,ă şi le smulse din picioarele fostului proprietar.

Lekmann jefuia mor ii tot bolborosind ceva despreţ putreziciunea moral din ziua de azi.ă

— Ia privi i! exclam Blaan, scuipând firimituri deţ ă

98

pâine.Ridic un pergament rulat.ă— Ce zice?Lekmann îşi aminti atunci c Blaan nu ştie s citeasc .ă ă ă— D -l aici, îi ceru pocnind din degete. ăSmulse pergamentul şi-l desf şur . D du din buzeă ă ă

încruntat câteva clipe, pân pricepu rostul cuvintelor.ă— E o copie a proclama iei date de Jennesta, în careţ

zice c jderii-s proscrişi şi d recompens baban , bla,ă ă ă ă bla, bla.

Cocoloşi pergamentul şi-l azvârli cât colo.— Se r spândeşte zvonul, fir-ar al dracului! mârâiă

Aulay.— Da. Haide i, ştia n-au venit singuri, iar noi avemţ ă

concuren . Nu ne permitem s mai z bovim pe-aici.ţă ă ăRostogolir cadavrele în râu. Apa le purt leneş înă ă ă

valuri înroşite.Cei trei b rba i nu observar îns c , în timp ceă ţ ă ă ă

trudeau, erau urm ri i de o siluet nemişcat care st teaă ţ ă ă ă mai departe, pe drumul spre Drogan. Era înalt şi supl ,ă ă cu plete castanii, şi purta o mantie albastr fâlfâind .ă ă C l rea un bidiviu alb ca neaua.ă ă

Nu g sise decât haos.ăLa asta se şi aşteptase Jennesta dup ce o omorâse peă

sora ei cu vr ji şi-i zguduise t râmul din temelii. Totuşi,ă ă sperase ca jderii s fie tot acolo. Acum îi era tot maiă limpede c plecaser .ă ă

Urm ri din caleaşca marginea Mlaştinii Scarrock înă timp ce ultimii ei pedestraşi se întorceau obosi i dup ceţ ă scotociser inutul nyadd. O cea sub ire ca supa atârnaă ţ ţă ţ deasupra mlaştinii şi duhnea a vegeta ie putrezit .ţ ă Piscurile crestate de pe

Insulele Mallowtor, aflate mai la distan , se sc ldauţă ă într-o pâcl groas şi de-abia se desluşeau.ă ă

Jennesta nu se aştepta la nout i de la solda ii întorşiăţ ţ

99

din recunoaştere. Nu avur ce s -i raporteze altcevaă ă decât scurte ciocniri cu ce mai r m sese din roiul deă ă r zboinici al lui Adpar şi c v zuser , ici-colo, merziă ă ă ă r t ci i.ă ă ţ

Dac nu primea vreo veste bun în curând, furia eiă ă avea s -şi scoat capul din nou.ă ă

Se întoarse c tre priveliştea din spatele ei, undeă poposise armata. Un dragon aterizase între masele de solda i şi caleaşca ei. Generalul Mersadion, pe spateleţ calului, st tea de vorb cu c l re ul dragonului. Într-ună ă ă ă ţ sfârşit, termin de vorbit şi se întoarse la ea în galop.ă

Salut scurt şi raport :ă ă— S-ar putea s avem veşti despre ei, doamn .ă ă— Z u?ăJennesta se uit lung la el. Jum tatea dreapt a fe eiă ă ă ţ

se ascundea sub un bandaj cu tampon, legat bine, ca să nu cad . I se f cuse o gaur pentru ochi. În unele locuri,ă ă ă la marginea bandajului, se vedea carnea op rit .ă ă

— Explic .ă— Un grup care se potriveşte descrierii jderilor a fost

v zut lâng P durea Drogan mergând spre sud, de-aă ă ă lungul golfului.

Îi vorbea cu o r ceal uşor de în eles, dar plin deă ă ţ respect.

— Cât de sigur e informa ia?ă ţ— Au fost v zu i noaptea, Maiestate, deci poate că ţ ă

ochiul privitorului s-a înşelat. Îns sunt şanse s fieă ă adev rat şi se potriveşte cu rapoartele primite dină ă regiunea aceea.

Jennesta întoarse capul spre dragon. Îşi deschidea aripile, gata s -şi ia zborul.ă

— C l re ul e de încredere?ă ă ţ— Dup cât l-am amenin at, cred c da. Oricum, dacă ţ ă ă

le-ar fi trecut prin cap s se r zvr teasc , pur şi simpluă ă ă ă nu s-ar fi întors. Ave i şi supuşi credincioşi, doamn .ţ ă

— Ce impresionant, replic Jennesta pe un ton absolută

100

sarcastic. Dar, dac chiar au fost jderii, medita ea,ă încotro s-ar fi îndreptat?

— Sunt vreo dou -trei aşez ri în vârful golfului,ă ă doamn , destul de mici. Cea mai mare e Ruffets View. Eă Mani, cred. Deci, Maiestatea Voastr va fi bine primită ă acolo.

— M doare în cot dac sunt bine primit sau nu. N-auă ă ă decât s se alieze cu mine, dac au chef. Dac se afl că ă ă ă ă îi ad postesc pe jderi, sunt duşmanii mei. Alian ele suntă ţ f cute ca s fie înc lcate, dac aşa îmi cere interesul.ă ă ă ă

— Avem Mani printre solda ii noştri, doamn , îi amintiţ ă generalul.

— Atunci vor fi puşi la încercare, nu? Organizează prostimea, generale. Plec m la Ruffets View.ă

Mult în urma oştirii se întindea un crâng am rât, deşiă era onorat cu numele de p dure. În el se aciuise un grupă ilegal, atent la patrule a c ror singur misiune era să ă ă prind dezertori. Num ra peste dou zeci de membri,ă ă ă to iorci.ţ

Cel mai mare în rang dintre cei prezen i, aşa cum oţ dovedeau tatuajele de pe obraji, era un caporal. Caporalul avea un plan.

— Şi dac trebuie s d m ocol armatei, tot ajungemă ă ă primii la golf, dac ne mişc m repede şi f r prea multeă ă ă ă poveri. Pe urm o inem de-a lungul coastei mai totă ţ drumul spre Ruffets View.

— Suntem siguri c jderii sunt acolo? întreb un r cană ă ă agitat.

— Aşa se aude. Aşa a raportat un c l re de dragoniă ă ţ acum vreo dou ceasuri. Am fost de fa , l-am auzit cuă ţă urechile mele.

— Nu-i uşor lucru s dezertezi, spuse un alt glasă şov itor. E de-a dreptul periculos s-o laşi pe Jennesta.ă

— Mai periculos decât s r mâi cu ea? ripostă ă ă caporalul.

101

Se auzi un murmur aprobator.— Aşa este! exclam o voce. Ia gândi i-v ce i-a f cută ţ ă ă

generalului!Al ii lungir şirul de plângeri.ţ ă— Şi la execu ii!ţ— Porunci f r rost şi misiuni sinucigaşe!ă ă— B t i cu biciul!ă ă— Gata, gata! Caporalul le f cu semn s se potoleasc .ă ă ă

Îi cunoaştem cruzimile cu to ii. Întrebarea e ce vom face.ţ R mânem aici şi ne d m via a pentru cauza ei sau neă ă ţ al tur m lui Stryke?ă ă

— Dar ce ştim noi despre Stryke sta? strig primulă ă r can. De unde ştim c va fi un conduc tor mai bun?ă ă ă

— Vorbeşte cu judecat . Pentru c e de-al nostru şi s-aă ă dovedit mai deştept decât slugoii Jennestei. Dac nu vreiă s vii, treaba ta. Dup cum v d eu c st treaba, via aă ă ă ă ă ţ noastr nu-i deloc via de orc. C murim aici, c murimă ţă ă ă acolo, tot aia e. Majoritatea ostaşilor d deau aprobatoră din cap. M car aşa avem prilejul s lovim şi noi!ă ă

— În Jennesta şi în oameni! exclam un orc.ă— Întocmai! încuviin caporalul. Şi nu vom fi ultimiiţă

care se adun sub flamura lui Stryke. Şti i câ i al iiă ţ ţ ţ şoptesc c vor s plece la el? Ei, bine, a venit vremea să ă ă trecem la fapte!

— Crezi c -i adev rat c l-au trimis zeii s neă ă ă ă elibereze? se auzi un glas pi ig iat.ţ ă

Caporalul îşi plimb privirea peste chipurile r canilor.ă ă— Nu ştiu. Dar socotesc c e o man cereasc ,ă ă ă

indiferent cum a ajuns la noi. Haide i s -l sprijinim!ţ ăVorbele caporalului îi convinser pe to i. Hot rârea loră ţ ă

era luat .ă— Îl urm m pe Stryke! url caporalul.ă ă— Îl urm m pe Strykeă ! url şi mul imea de r cani.ă ţ ă

102

10

Întuneric bezn . Nimic nu auzi, nimic nu atingi, nimică nu miroşi. Neantul.

O lumin cât un vârf de ac. Crescu repede. Atât deă repede, de parc zbura afar dintr-un pu cu viteză ă ţ ă ame itoare.ţ

Îl copleşir senza iile.ă ţStr lucire, o briz pl cut pe piele, mirosul ierbii după ă ă ă ă

ploaie, clipocitul apei.Îşi d du seama c se ine de ceva. Privind în jos, v zuă ă ţ ă

c are un baston în mâini. Şi c lca pe scânduri de lemnă ă solid. Nedumerit, în l capul.ă ţă

Se afla aproape de cap tul unui debarcader din lemn,ă care se prelungea într-o întindere nem rginit de apă ă ă curat . Soarele arunca pete de lumin pe valurile timide,ă ă scânteind puternic. Pe malul cel lalt al apei se înşirauă copaci cu frunziş des, iar în spatele lor se ridicau dealuri blânde şi, mai departe, mun i albaştri, cu cresteleţ ascunse de nori pufoşi. Ciripit pl pând de p s releă ă ă înfrumuse a ziua perfect .ţ ă

— Trezeşte-te, vis torule.ăSe r suci imediat.ăEra acolo. Dreapt , mândr , minunat , purtând oă ă ă

p l rie sclipitoare, cu pan neagr , proptindu-se înă ă ă ă propriul baston, oferindu-i un zâmbet rece.

El vru s spun ceva.ă ăImediat, ea lu pozi ie de lupt . Îndrept bastonul spreă ţ ă ă

el, inându-l în dreptul um rului, ca pe-o suli , cuţ ă ţă bra ele dep rtate. St tea cu trupul gata de atac.ţ ă ă

Primi lovitura atât de brusc, c nici n-oprev zu.ă ăNumai din instinct ridic şi el bastonul, întins ca să ă

blocheze urm toarea lovitur deosebit de puternic .ă ă ăEra uluit.Ea se retrase, învârti bastonul ca s -l aduc în pozi ieă ă ţ

orizontal , şi atac din nou. Par şi el înc o dat cuă ă ă ă ă

103

mânerul, sim ind for a izbiturii în muşchii încorda i aiţ ţ ţ bra elor. Aplecându-se, ea încerc o lovitur joas , laţ ă ă ă talie, îns fu suficient de rapid s o devieze.ă ă

— Trezeşte-te! îl îmboldi ea jucând din picioare ca să nu fie atins .ă

Zâmbea larg şi îi sclipeau ochii.Atunci pricepu el c atacul nu era neprovocat. Fata îiă

f cea onoarea, foarte mare în rândul orcilor, unui duelă amical. Deşi, pentru orice alt ras , ideea unui duelă ă prietenesc sau pref cut nu ar însemna nimic. La orci nuă era neobişnuit ca întrecerile prieteneşti s se termine cuă oase rupte sau chiar cu moarte, câteodat .ă

— Nu te mai opune şi începe s lup i! strig ea,ă ţ ă confirmându-i b nuiala. Nu-i distractiv dac tu numai teă ă aperi!

R spunzând doar în defensiv , riscase s-o jigneasc .ă ă ă Acum se l s prins de spiritul duelului.ă ă

S ri în fa şi încerc s o loveasc la picioare. Dac ară ţă ă ă ă ă fi reuşit, ea s-ar fi r sturnat. Dar s ri sprinten , eliberă ă ă ă mânerul bastonului şi-i întoarse imediat lovitura. Rat ,ă dar numai pentru c Stryke avu noroc, nu pentru c ar fiă ă f cut o manevr foarte dibace.ă ă

Se învârtir unul în jurul celuilalt, cu genunchii îndoi i,ă ţ aplecându-se ca s nu fie o int prea uşoar .ă ţ ă ă

Ea încerc o lovitur înalt la cap. El contr cu cap tulă ă ă ă ă bastonului, riscând s -l rup . Bastonul fetei tremur laă ă ă impact. El îi inti imediat mijlocul şi i-ar fi t iat r suflareaţ ă ă dac ea nu ar fi parat.ă

Fata r spunse cu o ploaie de lovituri grele care îlă obligar s -şi r suceasc bastonul precum jonglerulă ă ă ă m ciucile ca s se fereasc . O pauz de o secund îiă ă ă ă ă d du lui prilejul s treac iar în ofensiv , dar la ataculă ă ă ă s u energic ea r spunse parând cu nemaipomenită ă ă iu eal şi îndemânare.ţ ă

Se dep rtar unul de cel lalt.ă ă ăLui Stryke începu s -i plac . Ardea de focul luptei,ă ă

104

ascu indu-şi mintea şi iu ind pasul. Fata era un adversarţ ţ uluitor, tot ce putea spera un orc de la un partener de lupt .ă

Începu iar atacul. El izbi. Ea se feri şi se r suci.ă Bastoanele r sunar de lovituri şi contralovituri. El îşiă ă croia cale liber , ataca, se retr gea. Ea se ferea cuă ă agerimea iepurelui, pe urm r spundea cu toată ă ă puterea. Se luptar de-a lungul şi de-a latulă debarcaderului, pocnindu-şi bastoanele, şarjând, obligându-se s dea înapoi.ă

Atunci fata vru s -l izbeasc de sus în um r. El se feri.ă ă ă Bastonul zdrobi unul dintre stâlpii verticali ai debarcaderului şi se rupse.

O prinse de încheietura mâinii şi începur amândoi să ă râd .ă

Fata arunc bastonul rupt care tronc nipe scânduri.ă ă— Egalitate? propuse ea.El încuviin din cap, azvârlindu-şi propria arm .ţă ă— Eşti un maestru în lupta cu armele, zise ea printre

gâfâituri.— Iar tu eşti un r zboinic tare priceput, îi întoarse elă

complimentul.Se privir cu respect înnoit. Se sim i atras în modă ţ

deosebit de muşchii ei umezi şi broboanele de transpira ie de pe frunte.ţ

Clipa fermecat se stinse.ă— i-ai atins scopul? întreb ea. Sarcina de care îmiŢ ă

spuneai, care înseamn atât de mult pentru tine?ă— Nu. Multe piedici se ridic pe c rarea mea. Preaă ă

multe, cred eu.— Le po i ocoli.ţAltfel vedea el lucrurile.— Orcii înfrunt obstacolele.ă— E-adev rat. Dar uneori pana e mai puternic decâtă ă

sabia.Pe fa a lui se citi clar nedumerirea.ţ

105

Se auzi un plesc it discret. Un peşte portocaliu cuă auriu, cu must i negre, înota aproape de suprafa a apei.ăţ ţ Mirosi trestia care creştea sub debarcader.

Fata f cu semn din cap spre el.ă— Uite o fiin care nu cunoaşte limitele lumii ei şi eţă

fericit în ignoran a ei.ă ţÎngenunche şi-şi plimb mâna prin ap . Peştele fugi.ă ă— Fii ca un peşte, iar ceea ce î i st în drum nu va fiţ ă

altceva decât ap .ă— Nu ştiu s înot.ăEa râse cu glas tare, dar nu în b taie de joc.ă— Numai atât vreau s - i spun: gândeşte-te în ceă ţ

m sur eşti mai bun decât un peşte.ă ăCât Stryke medita la vorbele ei, ea se ridic şi ad ug :ă ă ă— De ce îmi laşi impresia de nep mântesc de câte oriă

ne întâlnim?— Ce vrei s spui?ă— Parc eşti pe alt lume. Eşti aici, dar nu eşti.ă ă

Întâlnirile noastre îmi r mân în memorie mai mult caă visuri decât ca realitate.

Ar fi vrut s ştie exact la ce anume se refer fata şi s -iă ă ă spun c şi el are aceeaşi impresie. Dar alunec înapoi înă ă ă neant.

Se trezi cu o tres rire.ăinea h urile în mân . C l rea cu ceata pe drumulŢ ăţ ă ă ă

spre Ruffets View.Era pe la jum tatea unei dimine i cu cer noros şi plouaă ţ

mocnit.Scutur din cap, apoi îşi frec puntea nasului întreă ă

ar t tor şi degetul mare.ă ă— Te sim i bine, Stryke?ţCoilla c l rea lâng el. P rea îngrijorat .ă ă ă ă ă— Da. Pu in cam…ţ— Alt vis?Stryke d du afirmativ din cap.ă

106

— Dar n-ai închis ochii niciun minut.Îl cuprinse nedumerirea.— Eşti sigur ?ă— Poate nici atât. Câteva secunde.— Mi s-a p rut… mult mai lung.ă— Ce-ai visat? întreb Coilla şov itoare.ă ă— Fata… era acolo. Stryke era înc ame it. Mi-a spusă ţ

nişte lucruri pe care le-am în eles cât de cât… dar nuţ complet. Îi surprinse privirea. Nu te uita aşa la mine.

Coilla ridic bra ele s -l potoleasc .ă ţ ă ă— Sunt doar pu in nel murit , atâta tot. Ce-ai maiţ ă ă

visat?Stryke încrunt din sprâncean , şocat de amintiri.ă ă— Mi-a spus c -i par… ă ireal.Neavând altceva mai bun de zis, jderi a replic :ţ ă— P i, de ce s nu existe visuri în visuri? ă ăAsta era prea complicat pentru Stryke.— Şi ne-am întrecut într-o lupt prieteneasc , ad ugă ă ă ă

el.Coilla ridic din sprâncene, conştient c , în anumiteă ă ă

ocazii, o astfel de lupt însemna un flirt.ă— Ştiu la ce te gândeşti. Dar e vorba de cineva dintr-

un vis!— Poate c ai creat femeia perfect , îndr zniCoillaă ă ă

precaut . În mintea ta.ă— Da, iar asta sigur dovedeşte c -s în toate min ile,ă ţ

ripost Stryke ironic.ă— Nu, nu, nu. Nu asta am vrut s spun. Într-un fel, eă

de în eles. Nu i-ai g sit pân acum nicio pereche. Pu iniţ ţ ă ă ţ dintre noi şi-au g sit, cu traiul pe care îl duc. Dar nu- iă ţ po i nega… dorin ele naturale la nesfârşit. Aşa c i seţ ţ ă ţ întâmpl în vis.ă

— Cum te po i gândi la o unire cu cineva care nuţ exist ? Dac nu cumva sunt pe jum tate nebun.ă ă ă

— Nu eşti, crede-m . Poate c femeia asta din vis eă ă ceea ce vrei, nu ceea ce po i avea.ţ

107

— Mie nu mi se pare aşa. Şi, totuşi… Nu ştia cum să explice. S - i zic un lucru care z u c m scoate dină ţ ă ă ă s rite. Niciodat nu reuşesc s aflu cum naiba o ă ă ă cheamă.

Se scurser câteva ceasuri liniştite.ăMai pe dup -mas , Stryke trebui s porunceasc încă ă ă ă ă

o oprire, ca s -şi refac provizia de ap şi mâncareă ă ă pentru ultima parte a c l toriei la Ruffets View. Fură ă ă trimise grupuri s vâneze şi s pescuiasc . Al ii primiră ă ă ţ ă sarcina s strâng lemne, r d cini şi fructe.ă ă ă ă

Coilla nu primi nicio îndatorire. Stryke o trase bine la o parte de ceilal i şi se aşezar amândoi lâng un desiş, înţ ă ă partea dinspre ocean a golfului.

— Ce este? întreb jderi a, crezând c Stryke vrea s -iă ţ ă ă vorbeasc iar despre visele lui.ă

— Am observat ceva mai devreme. Nu ştiu ce s cred.ăDuse mâna în sacul de la centur şi scoase stelele,ă

apoi le aşez una lâng alta în fa a lor, pe iarb .ă ă ţ ă— M uitam la ele şi… Hai s v d dac mai reuşesc oă ă ă ă

dat .ăLu steaua de culoarea nisipului, cu şapte spi e, de laă ţ

Homefield, apoi pe cea albastr cu patru spi e, de laă ţ Scratch. Cu privirea foarte concentrat , apropieă artefactele. Se juc cu ele un minut-dou .ă ă

— Nu ştiu dac … Se auzi un declic în buşit. Aha! Uite!ă ăStelele se uniser , inute la un loc de spi e, deşi eraă ţ ţ

greu de în eles cum.ţ— Cum ai f cută asta? întreb Coilla.ă— Nu sunt sigur, ca s fiu sincer. ăÎi d du şi ei stelele împreunate.ăNici de aproape nu reuşi jderi a s descopereţ ă

mecanismul care unea cele dou obiecte. Totuşi, ele seă îmbucau perfect, încât p rea s fi fost gândite ca unulă ă singur.

— Nu se poate, murmur ea, r sucindu-le în palm .ă ă ă— Ştiu. Ai impresia c nici n-ar trebui s se poat , nu?ă ă ă

108

Jderi a încuviin pierdut , absorbit de mister.ţ ţă ă ă— Cine le-a creat trebuie s fi fost tare deştept. ăNici ea nu crezu ceea ce tocmai spusese. Nu mai

întâlnise un artizan atât de priceput. Jucându-se cu ele, întreb :ă

— Şi se despart la fel de uşor?— Trebuie s le scuturi pu in şi s ai putere. Poateă ţ ă

pentru c nu ştiu eu cum se desprind.ăStryke întinse mâna dreapt şi Coilla îi puse stelele înă

palm .ă— Dar se potrivesc, nu? De parc pentru asta au fostă

pl m dite. Nu-i doar o întâmplare, aşa-i?ă ă— Nu, nu cred. Jderi a nu-şi putea lua ochii de la ele. Şiţ

ai descoperit din întâmplare c se unesc?ă— Cam aşa ceva. Cum i-am zis, m uitam la ele şi,ţ ă

dintr-o dat … am ă ştiut. Mi s-a p rut evident.ă— Ai talente ascunse. Mie nu mi-ar fi trecut prin cap.Coilla se uita întruna la instrumente. Unite cum erau,

parc sfidau logica.ă— Dar oare ce înseamn unirea lor? ăStryke scutur din umeri.ă— Nu ştiu.— Bineîn eles, i-ai dat seama c , dac se potrivescţ ţ ă ă

dou …ă— … se potrivesc şi celelalte. N-am avut timp să

încerc.— Ai acum.Stryke întinse mâna, apoi se r zgândi. Îl oprise ună

foşnet din tufele de sub ei. Se ridicar amândoi înă picioare.

Tufele se d dur la o parte şi din ele, la nici doi metri,ă ă ap ru o siluet .ă ă

— Tu! strig Coilla, ducând imediat mâna la sabie.ă— Ce dracu’! tun Stryke.ă— i-am promis c o s ne mai întâlnim, îi amintiŢ ă ă

Micah Lekmann.

109

— Perfect, clocoti jderi a, rec p tându-şi echilibrul.ţ ă ă Acum pot s -mi termin treaba.ă

Vân torul de recompense îi ignor amenin area şi priviă ă ţ stelele.

— Ce frumos din partea voastr s le preg ti i pentruă ă ă ţ mine!

— Dac le vrei, vino şi ia-le! replic Stryke cu glas deă ă ghea .ţă

— Ai auzit, Greever? strig Lekmann.ăAl doilea om ieşi din tufe şi veni lâng Stryke şi Coilla.ă

O lam zim at îi proteja mâna artificial , iar în cea bună ţ ă ă ă inea un cu it.ţ ţ

— Ce-i asta? rânji Coilla. O adunare de tic loşi? ăAulay îi arunc foc din priviri.ă— Vezi, Greever? zise Lekmann. Dezbin şi învinge.ăAr tând spre Coilla cu vârful s biei, Aulay vorbiă ă

r guşit:ă— E vremea s pl teşti, bestie.ă ă— Oricând eşti gata, Chiorule. Sau Ciungule? Sau F r -ă ă

ureche?Aulay fierbea de furie.— la prost unde-i? întreb Stryke.Ă ă— Cel lalt prost, îl corect Coilla.ă ăAlte tufe se d dur la o parte şi Blaan îşi f cu apari iaă ă ă ţ

dintre frunzele dese. C ra un ciomag zdrav n din lemnă ă uscat, cu m ciulie din epuşe.ă ţ

Niciun alt jder nu se vedea prin preajm .ă— Nu vrem decât s v lu m capul, vorbi Lekmann câtă ă ă

se poate de firesc, şi apoi s le lu m pe ele. Ar t spreă ă ă ă stele. Aşa c haide i s nu facem prea mult h rm laie,ă ţ ă ă ă ă ce zice i?ţ

— Nici prin cap s nu- i treac , îi zise Coilla. ă ţ ăArmele alunecar din tecile unsuroase. Stryke şi Coillaă

se aşezar spate în spate; jderi a alese s stea cu fa a laă ţ ă ţ Aulay. Stryke îi lu pe Lekmann şi Blaan.ă

Vân torii de recompense atacar .ă ă

110

Stryke izbi sabia amenin toare a lui Lekmann. Armeleţă zorn ir rapid, o dat , de dou ori, de trei ori. Omul seă ă ă ă retrase scurt, iar jderul prinse prilejul s se r sucească ă ă iute şi s -l pocneasc pe Blaan în stomac. Matahala seă ă îndoi de la mijloc şi mai c r mase f r suflare. Stryke îşiă ă ă ă ciocni iar sabia de a lui Lekmann.

O înc ierare furtunoas , cu patru arme, se stârni înă ă partea Coillei. Ca s fie pe potriva adversarului, seă înarmase cu sabie şi cu it. Acum se angajase într-o ploaieţ de lovituri şi contralovituri. S biile se arcuir deasupraă ă capetelor şi amenin ar m runtaiele. Împuns turile furţ ă ă ă ă evitate prin fand ri laterale, izbiturile fur deviate.ă ă Lamele se ciocnir şi Coilla zvârli din bocanc precumă m garul din copit şi-l izbi pe om în fluierul piciorului.ă ă Acesta op i înapoi, furia lui izbucnind într-o revenireţ ă rapid , gata s taie gâtul jderi ei, îns ea îi devie ataculă ă ţ ă şi r spunse f r întârziere.ă ă ă

Blaan îl înghesuia din nou pe Stryke. Ferindu-se de sabia lui Lekmann, jderul se r suci şi-i t ie caleaă ă zdrahonului cu sabia. Rat la musta , dar reuşi s -l ină ţă ă ţ ă pu in la distan . Pe urm trecu iar la agresorul cu spad .ţ ţă ă ă

Aulay înfrunta curajos lama fulger toare a Coillei şi-iă str punse ap rarea. O lovitur de cu it dat cu reverulă ă ă ţ ă mai-mai c atinse fa a jderi ei, care avu norocul s scapeă ţ ţ ă şi de atacul primit la piept, îşi reveni şi reac iona cu oţ combina ie care-l oblig pe adversar s bat în retragere.ţ ă ă ă Cât acesta înc nu-şi rec p tase echilibrul, ea s ri în faă ă ă ă ţă şi-i trase o lovitur de sabie care ar fi trebuit s -lă ă spintece în dou . Îns nu reuşi decât s -i taie mânaă ă ă artificial , împr ştiind scântei albastre şi sporind furiaă ă omului.

Stryke fu nevoit s aleag . Amândoi adversarii erauă ă destul de aproape ca s -l r neasc serios şi trebuia să ă ă ă hot rasc pe care dintre ei s -l elimine mai întâi. Blaană ă ă hot rî în locul lui. Ciomagul lui coborî într-un arc şi i-ar fiă zdrobit capul jderului, dac acesta nu l-ar fi p c lit cuă ă ă

111

jocul de picioare. Lama lui âşni ca o viper şi str punseţ ă ă bra ul lui Blaan, care scoase un urlet mai mult de furieţ decât de durere.

Coilla şi Aulay luptau pe picior de egalitate. Loveau cu toate puterile, cotropind adversarul ca s -i spargă ă ap rarea, amândoi arşi de setea de sânge.ă

Profitând c Stryke e ocupat cu Blaan, Lekmann seă lans într-o suit de lovituri. Jderul se inu tare pe pozi ie,ă ă ţ ţ respingând fiecare atac. Pe urm d du el n val asupraă ă ă ă lui şi-l împinse înapoi pas cu pas. Avea şanse mari s -lă omoare, îns i le ruin Blaan. Cu sângele şiroindu-i dină ă ran , r sucind ciomagul, matahala se vârî iar în lupt .ă ă ă Stryke îl izbi din lateral. Rat , dar tot reuşi s -l împing înă ă ă tufe.

Blaan se preg tea s se încaiere din nou, când seă ă cutremur din tot trupul. Se îndep rt de tufecu paşiă ă ă epeni şi cu ochi aprinşi. Înc un pas şi i se dezv luiţ ă ă

soarta.Avea un topor înfipt în spinare.Lupt torii în epenir locului. Coilla şi Aulay, Stryke şiă ţ ă

Lekmann b tur în retragere şi r maser cu gura c scată ă ă ă ă ă când Blaan încerca s se târasc spre ei.ă ă

Haskeer âşni din tufişuri şi risipi vraja. Jup şi câ ivaţ ţ r cani îl urmar îndeaproape.ă ă

Lekmann şi Aulay se întoarser şi-o luar la fug , ului iă ă ă ţ de soarta lui Blaan. T işul toporului îi intrase adânc întreă omopla i şi pe spate i se scurgeau pârâiaşe rubinii, dar elţ tot mergea. Mânios, îl intea pe Haskeer. Reuşi s -şiţ ă ridice ciomagul. N pustindu-se înainte, vru s -i crapeă ă capul sergentului orc.

Haskeer şi Stryke ac ionar deodat . Unul îl str punseţ ă ă ă pe Blaan cu sabia în piept, cel lalt în coaste. Apoi îşiă eliberar armele din trupul uriaşului şi se uitar cum seă ă pr buşeşte greoi, cu capul în fa . P mântul se zgudui.ă ţă ă

În tufe se produse agita ie. Urca i pe cai, Aulay şiţ ţ Lekmann o luar la goan p lind în stânga şi-n dreaptaă ă ă

112

orcii care-i urm reau pe jos. Stryke şi Haskeer seă aruncar la o parte şi c l re ii trecur printre ei. Coillaă ă ă ţ ă arunc un cu it din fug . Arma vâjâi pe lâng um rul luiă ţ ă ă ă Aulay. Vân torii de recompense d dur pinteni cailor şiă ă ă fugir de mâncar p mântul de-a lungul golfului.ă ă ă

— Mergem dup ei? întreb Coilla printregâfâituri.ă ă— Pân când ajungem noi la cai, sunt deja duşi, socotiă

Stryke. Las -i s plece. Îi prindem noi alt dat .ă ă ă ă— Po i s pui r m şag, replic jderi a. ţ ă ă ă ă ţStryke adun stelele, apoi se întoarse spreHaskeer.ă— Bun treab , sergent.ă ă— Pl cerea mea. Oricum, îi eram dator. ăSergentul merse la cadavrul lui Blaan, se propti cu

piciorul de spatele lui şi smulse toporul. Apoi se aplecă şi-i cur lama cu smocuri de iarb .ăţă ă

Jup se apropie şi el şi cercet îndelung muntele de om.ă— Viermii o s aib parte de-o mas pe cinste azi.ă ă ă— În golful sta se îngr m deşte tot mai mult lume,ă ă ă ă

se plânse Coilla.— Da, o aprob Stryke, se pare c avem o groaz deă ă ă

pe itori pe urmele noastre.ţ— Şi s nu cumva s crezi c o s ne mearg mai bine,ă ă ă ă ă

îi preveni Jup.

11

Se însera când ceata ajunse la Ruffets View.Ghicir apropierea aşez rii când z rir o coast deă ă ă ă ă

deal cu o pant foarte înclinat . În suprafa a de calcară ă ţ fuseser crestate desene: un dragon stilizat, un vultur cuă aripile deschise şi o cl dire obişnuit , cu pilaştri în fa .ă ă ţă Desenele erau proaspete, contururile luceau în lumina amurgului.

Aşezarea se întindea într-o vale mic , aproape deă rm. Un afluent şerpuia pe lâng ea şi o platform deţă ă ă

lemn fusese construit pe malul de partea taberei. De eaă 113

erau legate câteva canoe şi pirogi.Apropiindu-se cu precau ie, ceata ajunse la un deal deţ

pe care se vedea aşezarea. Stryke puse doi r cani să ă grijeasc de cai, pe urm îi conduse pe restul jderilor înă ă vârful dealului.

De-a lungul anilor, Ruffets View ocupase mai toată valea. Era o aşezare ap rat de ziduri. Suporturi de lemnă ă înalte înconjurau comunitatea care se întindea. Ici-colo, scoteau capul peste ziduri câteva turnuri de paz , caă nişte colibe ridicate la rang de palat. Se vedeau mai multe por i, toate deschise.ţ

— Nu par s se cread amenin a i, observ Coilla,ă ă ţ ţ ă ar tând spre por i.ă ţ

— Dar aşezarea e clar gândit ca s fie ap rat , ziseă ă ă ă Stryke. Nu-s chiar proşti.

— E-un loc al naibii de ciudat, hot rî Jup. ăCeea ce v zur în untrul perimetrului înt rea p rereaă ă ă ă ă

piticului. Un şir de cioburi compactate se alinia de-a lungul zidurilor, pe interior. Pe partea opus erau nişteă cocioabe şi locuin e umile, majoritatea din lemn, câtevaţ din piatr , ardezie şi chiar împletitur de nuiele. Alteleă ă p reau cl diri de locuit, dar ceva mai r s rite decâtă ă ă ă construc iile de pe marginea interioar .ţ ă

În mijlocul aşez rii se aflau priveliştile cele maiă neobişnuite. Acolo erau trei luminişuri al turate, foarteă întinse. În cel din stânga trona a doua cl dire ca în l imeă ă ţ din Ruffets View: o piramid de piatr mai înalt decâtă ă ă zidurile exterioare. În loc s aib vârful ascu it, oă ă ţ încorona un platou şi fortifica ii scunde. Stropii de ploaieţ c zu i nu demult sclipeau pe marginile piramidei.ă ţ

În spa iul nivelat din dreapta ei se ridica o cl direţ ă neterminat . Partea de sus a scheletului de lemn seă vedea printre schele. Dedesubt, fa ada fusese ziditţ ă probabil din marmur gri cu alb. Se în l au stâlpi. Eraă ă ţ limpede c desenul pe care-l v zuser mai devremeă ă ă aducea vag cu ea. Îşi ziser c e templul amintit de Katz.ă ă

114

Dar priveliştea din luminişul central, cel mai mare, le t ie jderilor respira ia.ă ţ

Zona era încercuit de bolovani uriaşi, alb strii,ă ă majoritatea grupa i câte doi. Cât o cas de înal i,ţ ă ţ sprijineau câte doi un al treilea, aşezat orizontal. Î iţ d deau impresia unei suite de arcade înalte şi înguste.ă

— Cât le-o fi luat s le ridice? se minun Alfray.ă ă— Oamenii sunt nebuni, declar Haskeer. Ce ă risipă!Al i bolovani, mai scunzi, dar tot masivi, z ceau înţ ă

interiorul cercului, f r s urmeze un tipar anume. Coillaă ă ă studie îndelung ceea ce se afla în mijloc.

— Uimitor, şopti ea.— N-ai mai v zut din astea? o întreb Alfray. ă ăJderi a scutur din cap.ţ ă— Nici eu, zise Jup.— Eu am mai v zut una sau dou , recunoscu Alfray,ă ă

dar nu aşa de mari.În centrul cercului se aflau al i bolovani alb strii, zeceţ ă

la num r, aşeza i în form de pentagram .ă ţ ă ăDin mijlocul lor âşnea un izvor fierbinte de magie.ţEra t cut şi scânteia ca un curcubeu vertical, dar p reaă ă

f cut din aburi şi din cauza asta se ondula şi dansa.ă Marginile unduioase sclipeau într-o palet de culoriă schimb toare, pu in mai închise. Aerul din preajm seă ţ ă tulbura ca într-o zi torid .ă

Jderii r maser f r cuvinte în fa a spectacoluluiă ă ă ă ţ nemaiv zut. În cele din urm , Jup spuse:ă ă

— Probabil c magia e foarte puternic aici, dacă ă ă âşneşte atât de mult şi umple p mântul.ţ ă ă

— Dar trebuie ref cut neîntrerupt, îi aminti Alfray.ă ă Apar ine p mântului, îl ţ ă hr neşteă , nu trebuie s se scurgă ă din el.

În aşezare se foia o mul ime de oameni, to i cu unţ ţ scop anume. Se buluceau pe str zi, conduceau cai,ă mânau c ru e, f ceau comisioane. Mai mul i roiau în jurulă ţ ă ţ templului, lucrând lemnul şi piatra, f când un zgomot de-ă

115

abia auzit.Coilla se întoarse c tre Stryke.ă— Ce facem?C pitanul era fascinat de incredibilul flux magic, dară

reuşi s -şi desprind privirea de la el.ă ă— P i, cei de-aici sunt Mani. Ar trebui s fie maiă ă

primitori cu rasele str vechi.ă— Vorbeşti de oameni, îi reaminti Haskeer. Nu te po iţ

baza pe faptele lor.— Haskeer are dreptate, fu de acord Alfray. Dac seă

hot r sc s ne primeasc cu duşm nie?ă ă ă ă ă— Avem dou posibilit i, socoti Stryke. Fie suntă ăţ

prietenoşi, şi atunci ne putem târgui cu ei pentru stea, fie sunt duşm noşi, şi atunci nu avem cum s înfrângemă ă atâta amar de oameni. Aşa c putem la fel de bine s fimă ă deschişi şi s intr m în aşezare cu steagul alb.ă ă

Coilla încuviin din cap.ţă— Sunt de acord. La urma urmei, Katz a intrat acolo.

Aşa c cel pu in pi uşii sunt bine-veni i.ă ţ ţ ţ— Dar nu uita ce-a spus Katz, interveni Jup.

Construiesc templul ca s protejeze steaua. Dac se dauă ă atâta peste cap pentru asta, nu cred c vor s seă ă despart de ea prea uşor.ă

— Aşa-i, zise Alfray. N-o s -i p c lim cu câ iva saci deă ă ă ţ cristal.

— Uite înc o idee, propuse Coilla. Dac in atât deă ă ţ mult la steaua lor, cât de în elept e s ne plimb mţ ă ă printre ei cu înc patru?ă

— P i, n-o s strig m în gura mare c le avem, oă ă ă ă asigur Stryke.ă

— Nu, dar ce-i opreşte s ne perchezi ioneze cu for a?ă ţ ţ— Po i s laşi stelele cu doi jderi aici, Stryke, propuseţ ă

Alfray.— Nu-mi prea convine. Nu c n-aş avea încredere înă

orice membru al cetei. Numai c oricine ar r mâne cu eleă ă ar putea fi atacat de o for mai numeroas . Prefer s leţă ă ă

116

iau cu mine.Coilla îşi zise c nu acesta era motivul, ci pur şi simpluă

Stryke nu se putea desp r i de ele, dar îşi inu gura.ă ţ ţ— Tu chiar vrei totul sau nimic, nu? Stryke nu-i r spunse. ăVorbi Haskeer:— Tot aşa s-a întâmplat şi la Trinity, nu? De ce nu

putem s proced m ca acolo?ă ă— Nu, refuz Stryke. Acum e altceva. La Trinity erauă

pitici şi Jup s-a putut amesteca printre ei. Vede cineva pitici acolo, jos? Nu. Deci e clar c nu mai sunt al i peştiă ţ ca noi printre care s ne învârtim f r griji.ă ă ă

Poate c jderilor li se p ru ciudat compara ia, dar îşiă ă ă ţ inur p rerea pentru ei.ţ ă ă

— Şi-atunci, care-i planul?— Eu zic c , dac por ile sunt deschise şi nu se v dă ă ţ ă

patrule, cei de jos încearc s tr iasc în pace. Să ă ă ă ă coborâm la ei. S -i spion m pu in. S vedem cum suntă ă ţ ă oamenii.

— Şi s încerc m s le ciordim steaua, îl complet Jupă ă ă ă pe c pitan.ă

— Dac trebuie. Dac nu vor s-o dea la schimb sau să ă ă asculte de glasul ra iunii.ţ

— Ra iunea e de partea noastr ? întreb piticulţ ă ă mali ios.ţ

— Vreau s mai chibzuiesc la asta, le spuse Strykeă jderilor. Se uit la cer. Ori intr m chiar acum, înainte de aă ă se întuneca, ori aştept m pân în zori. Eu zic să ă ă aştept m.ă

Ceilal i v zur c şeful lor luase deja o hot râre. Oţ ă ă ă ă acceptar . Alfray îns îl avertiz pe Stryke:ă ă ă

— Ai zis chiar tu c e mult mişcare prin p r ile astea.ă ă ă ţ Nu e bine s z bovim prea mult. S-ar putea s ne trezimă ă ă c vin duşmanii s ne ia gâtul.ă ă

— Ştiu. O s punem paz dubl şi cine doarme o să ă ă ă doarm iepureşte.ă

117

Pe alt deal, Kimball Hobrow era st pânit de însufle ireă ţ şi plin de elan.

„… m rş luind sub flamura Domnului nostruă ă Atotputernic!” url el.ă

R cnete explodar din multe glasuri la auzul vorbeloră ă sale.

Hobrow st tea lâng Mercy, sc ldat în lic rele trimiseă ă ă ă de lumina tainic a tor elor care-l încadrau. În fa a celoră ţ ţ doi se întindea o armat uriaş , un ocean de fe eă ă ţ omeneşti şi de f clii ridicate. Custozii lui alc tuiauă ă primele rânduri, mândri de pozi ia lor.ţ

— Ceasul izb virii noastre e aproape!,ă promise Hobrow mul imii. ţ Ne trebuie doar voin , fra ii mei, s mergemţă ţ ă înainte şi s -i nimicim pe p gâni!S zdrobim oaseleă ă ă acelor Mani disiden i şi ale p gânelor rase str vechi! Iarţ ă ă eu am aceast voin !ă ţă

Înc un val de urale se în l spre el. L ncii şi steaguriă ă ţă ă împunser aerul.ă

— Eu am aceast voin şi Domnul crea iei mi-a dată ţă ţ umeri la i, ca s-o port pe ei!ţ

În toiul uralelor, Hobrow scrut mul imea şi f cu ună ţ ă adev rat spectacol din asta. Avea de partea lui o gloată ă de lep d turi şi custozi, Uni din t râmuri îndep rtateă ă ă ă care au r spuns la chemarea lui, şi o mân de clanuri deă ă pitici. Dar pe to i îi însufle ea Duhul Sfânt. În afar deţ ţ ă pitici, care veniser pentru bani.ă

— Avem mul i duşmaniţ , avertiz Hobrow, ă c ci ciumaă neagr a tic loşiei e peste tot! Chiar în timp ce vă ă ă vorbesc, o asemenea nenorocire ne-a luat-o înainte în cruciada noastr spre Ruffets! O cunoaşte i! E Târfa dină ţ scripturi, vipera din Regatul p mântesc al Domnului!ă Dar, împreun , o vom pune la p mânt!ă ă

Gloata îşi slobozi încuviin area în huiduieli ca bubuitulţ de tunet.

— Suntem mul i şi vom fi şi mai mul i! M rş luimţ ţ ă ă

118

înainte pentru viitorul raselor noastre! Trebuia, cel pu inţ deocamdat , s -i includ şi pe tic loşii de pitici. ă ă ă ă Pentru copiii noştri! Ridic bra ul ca s îndrepte ochii gloateiă ţ ă spre privirea nenorocit a lui Mercy. ă Pentru sufletele noastre nemuritoare!

H rm laia care cuprinse armata scula şi mor ii dină ă ţ somn.

Trei-patru sute de cadavre de oameni umpleau câmpul de lupt , pe lâng nenum ra i cai şi animale de povar .ă ă ă ţ ă C ru e r sturnate, unele cuprinse de fl c ri, z ceau caă ţ ă ă ă ă nişte insuli e în vârtejul m celului.ţ ă

Jennesta privea spectacolul neinteresat , în timp ceă solda ii ei se plimbau printre mor i la lumina tor elor,ţ ţ ţ jefuind şi ucigându-i pe r ni i.ă ţ

Mersadion, cu fa a bandajat , o invit sţ ă ă ă s rb toreasc mica victorie.ă ă ă

Regina nu avea niciun chef.— Blestema i s fie! Tâmpi ii ia care-au n v lit pesteţ ă ţ ă ă ă

noi n-au f cut decât s ne întârzie. Nimic nu e maiă ă important decât ceata şi instrumentele.

Uitând de sine, folosise un cuvânt pe care nu-l mai rostise pân atunci fa de el. Generalul îşi formase oă ţă idee despre însemn tatea lui, dar se str dui s nu seă ă ă arate.

— Cu ultimele puteri, unul din duşmani a spus, doamn , c armata aceasta merge s se uneasc cuă ă ă ă alta, mai mare, de Uni.

— Unde?— N-am reuşit s afl m, doamna mea. Dar credem că ă ă

nu departe de aici.— Atunci sporeşte siguran a, înt reşte paza. F ce aiţ ă ă

de f cut. Nu m deranja cu prostiile astea. Se înfurieă ă brusc. Du-ne odat la Ruffets View!ă

Îl concedie dintr-un gest. Mersadion se îndep rt înă ă noapte, hr nindu-şi propria furie crescând .ă ă

119

Un pârâu curgea în apropiere. Jennesta smulse o torţă din suport şi se duse la mal, ca s mediteze în linişte.ă

Tor a, înfipt în p mânt lâng ea, arunca scântei peţ ă ă ă apa întunecat . Dup o vreme, Jennesta observ că ă ă ă reflexiile tor ei c p tau contur tot mai clar. Desenul de laţ ă ă suprafa a apei se schimb brusc, devenind maiţ ă str lucitor. Apa şi focul se unir într-un vârtej.ă ă

Mai degrab resemnat şi plictisit decât surprins ,ă ă ă ă Jennesta privi cum se încheag un chip. În urma mor ii luiă ţ Adpar, nu era nevoie de un mediu preten ios dacţ ă Jennesta şi sora ei r mas în via voiau s stea deă ă ţă ă vorb . Problema era c amândou se putea contactaă ă ă foarte uşor.

— Tu-mi lipseai, Sanara.— Nu te po i ascunde de consecin ele faptelor tale.ţ ţ— Ce ştii tu despre faptele mele, m i, lingur -n toate?ă ă— Ştiu c tic loşia ta a omorât-o pe sora noastr .ă ă ăJennesta îşi zise c , dac i s-ar ivi ocazia, şi-ar omorî şiă ă

a doua sor . Asta şi avea de gând.ă— Ar trebui s te bucuri de ce-am f cut. Am împu inată ă ţ

num rul tiranilor din lume. Astfel de lucruri sunt celeă care te încânt , nu?ă

— Ipocrizia ta m las f r suflare. Nu- i dai seama că ă ă ă ţ ă mul i te consider pe tine tirana tiranilor?ţ ă

Jennesta îşi lu o min flatat .ă ă ă— O, serios?— Ştii foarte bine c eşti cel mai cumplit despot.ă— Mai rea decât unica zeitate stupid a Uni? Mai dură ă

decât urmaşii zeului aceluia neiert tor?ă— Acum te asemuieşti cu zeii?— Ştii ce vreau s spun. Oricum, unde sunt dovezile că ă

blestematul la de zeu Uni exist ?ă ă— Ai putea întreba acelaşi lucru despre zeii raselor

str vechi.ă— Acum cine se aşaz pe sine deasupra zeilor? întrebă ă

Jennesta ironic . Dar, ia zi, ai venit numai ca s mă ă ă

120

oc r şti? Am treab , s ştii. ă ă ă ă— Îi goneşti pân şi pe cei care vor s te ajute.ă ăÎi goneşti pe to i.ţ— Sunt înc destul de puternic pentru a ob ine ceă ă ţ

trebuie.— Poate. Şi b nuiesc c ar trebui s fiu mul umit c ,ă ă ă ţ ă ă

în timp, sprijinul t u îşi va pierde vlaga.ă— Voi ob ine ce doresc cu mult înainte de asta şiţ

atunci nu voi mai avea nevoie de adep i cu trup.ţ— Au intrat şi al ii în joc, juc tori mai puternici. Iarţ ă

printre ei s-ar putea s se numere şi cineva de care ară trebui s te temi.ă

— Cine? se r sti Jennesta. Cine ar îndr zni? Uni, Mani,ă ă fanatici religioşi? Sau orcii ia pe care-i caut? O ceat deă ă fugari care nici m car nu îndr znesc s mi se opun ?ă ă ă ă S lbaticii ia tâmpi i?ă ă ţ

— Îi dispre uieşti, dar, pân acum, au reuşit mai multeţ ă decât tine în întreprinderea asta.

— Ce vrei s spui?ă— Am spus destule.— Au mai mult decât un instrument acum, asta e, nu?Jennesta nu se str dui deloc s -şi ascund dispre ulă ă ă ţ

din voce. Sanara nu r spunse.ă— T cerea ta spune tot, surioar . Ar trebui s - iă ă ă ţ

mul umesc. Acum ştiu c , dac -i prind pe jderi, voi fi maiţ ă ă bogat decât am crezut. Au f cut ei treaba în locul meu.ă ă

— Te joci cu moartea şi pedeapsa veşnic .ă— Asta-i tot? Eu sunt st pâna lor, Sanara, aă

amândurora, şi nu mi-e fric de niciuna.ă— Vom vedea. Dar de ce s produci atâta suferin ?ă ţă

Mai ai timp s te îndrep i.ă ţ— Of, du-te şi cânt pe la al ii, plâng cioasă ţ ă ă

nenorocit !ă— S nu spui c nu te-am avertizat.ă ă— Mi-ai luat vorba din gur , rosti Jennestaă

amenin tor, apoi îşi flutur mâna prin ap şi întrerupseţă ă ă

121

leg tura cu sora ei.ăRecunoscu în sinea ei c a-i preg ti Sanarei aceeaşiă ă

soart ca lui Adpar nu va fi la fel de simplu. Protec iaă ţ Sanarei era mult mai greu de str puns. Dar se hot rî s -ă ă ăşi treac aceast sarcin cât mai sus pe lista cu treburiă ă ă urgente.

Stryke şi ceata lui erau înc pe deal când se cr p deă ă ă ziu .ă

Soarele care r s rea trimitea s ge i spre cl dirile deă ă ă ţ ă dedesubt. P s rile ciripeau.ă ă

Cei care dormiser cu rândul începeau s se trezeasc .ă ă ă Stryke nu lipise gean de gean . Nici Coilla nu preaă ă dormise.

— Nu se odihnesc niciodat ? se minun ea, ar tând cuă ă ă capul spre aşezarea oamenilor.

Aceştia se foiau cu treburi, chiar la ora aceea. Duceau materiale cu c ruciorul la templu şi ridicau schelele.ă

— Sunt foarte harnici, îi zise Stryke. Au lucrat la construc ie toat noaptea.ţ ă

Şi în afara por ilor se vedeau oameni. Unii pe jos, al iiţ ţ c l reau de-a lungul zidurilor. Jup vorbi printre c scaturi:ă ă ă

— Deci se pare c au totuşi patrule.ă— Ar fi proşti s n-aib , morm i Haskeer. ă ă ăAlfray se întinse.— Ai hot rât ce-o s facem, Stryke?ă ă— Mergem la ei deschişi şi paşnici.— Dac aşa zici tu.ă— Eşti cam nesigur.— To i suntem, pu in, îi spuse Coilla c pitanului. Neţ ţ ă

l s m la îndemâna norocului, dac lucrurile nu mergă ă ă bine.

— Ce altceva putem face? Aşa cum v-am zis… Stryke se uit peste um r în jos, pe deal, departe deă ă

aşezare, cu o expresie concentrat .ă— Ce-i? Ce s-a întâmplat? îl întreb Coilla.ă

122

— Stryke? interveni şi Alfray.— Vine cineva. Haskeer se holb la el.ă— H ?ăAtunci îi v zur . Un grup mare de c l re i mergeauă ă ă ă ţ

spre vale.— Pe to i zeii! exclam Jup. Trebuie s fie vreo douţ ă ă ă

sute.Coilla îşi duse mâna streaşin la ochi.ă— Şi sunt orci.— În numele Celor Patru, chiar sunt orci, confirmă

Alfray. Ce crezi c vor, Stryke?ă— Dac ne-a p r sit norocul, e alt oaste de-aă ă ă ă

Jennestei, trimis în c utarea noastr .ă ă ă— Ne-au v zut, îi anun Stryke.ă ţăCâ iva c l re i scuturau din scuturi şi s bii.ţ ă ă ţ ă— Nu par duşm noşi, zise Jup.ă— Dac n-o fi o capcan , avertiz Haskeer.ă ă ă— i-am zis eu, Stryke! Ai v zut în viitor!Ţ ă— Ce vrei s zici? ăStryke era cam stânjenit.— Ai ştiut c vin înainte de a-i vedea noi. N-au f cută ă

zgomot? Aşa c de unde-ai ştiut?ă— Am avut o… presim ire. C pitanul ştia c to i ochiiţ ă ă ţ

sunt îndrepta i asupra lui. Ce s-a întâmplat, voi nu vţ ă încrede i niciodat în instinct?ţ ă

Alfray ar t din cap spre c l re i.ă ă ă ă ţ— Nu-i momentul pentru asta. Ce facem cu ei? Stryke oft .ă— Cobor la ei. Tu şi Coilla veni i cu mine, împreun cuţ ă

patru r cani.ăSe întoarse spre Jup şi Haskeer.— Voi doi sunte i la comand pân ne întoarcem. ţ ă ăPoate c vreunul dintre jderi îşi zise c -i o ideeă ă

proast , dar nu coment nimeni.ă ăStryke, Coilla şi Alfray coborâr dealul, luându-i peă

123

Orbon, Prooq, Vobe şi Finje în drum.Ajunser la poalele dealului odat cu orcii c l re i.ă ă ă ă ţ

Aceştia ar tau paşnici. Mul i zâmbeau. Stryke crezu c leă ţ ă vede pe dou dintre g rzile lui Katz de la Drogan.ă ă

Un caporal din primul rând p rea c -i conduce pe orci.ă ă Îi salut :ă

— Eu sunt Krenad. Bun g sit! Tu eşti Stryke, nu?ă— Şi ce dac ?ă— Tu eşti cel cu care am venit s ne unim.ă— Nu adun ostaşi.Expresia caporalului îşi mai pierdu din încântare.— Ascult -l pân la cap t, Stryke, şopti Coilla. ă ă ăC pitanul vorbi din nou, de data asta mai împ ciuitor:ă ă— De unde sunte i?ţ— De peste tot, c pitane. Cei mai mul i dintre noi auă ţ

dezertat din oastea Jennestei. Restul ni s-a al turat peă drum. Şi mai vin şi al ii, nu încape îndoial .ţ ă

— De ce? De ce st ruie atâ ia s m urmeze?ă ţ ă ă— Eu aş fi zis c -i de la sine în eles, domnule, r spunseă ţ ă

caporalul nedumerit.— De unde a i ştiut unde suntem? interveni Alfray.ţ— De la Jennesta, într-un fel.— Ce? se mir Coilla.ă— Vine încoace cu armata ei. Una mare de tot. Şi nu

to i r zboinicii pe care îi conduce îi sunt necredincioşi, caţ ă noi. Nici pe departe. C l torind cu pu ine poveri, amă ă ţ întrecut-o. V-a prins urma de-o vreme şi v-a z rit unulă dintre c l re ii ei de dragoni.ă ă ţ

— P i, ştiam c se îndreapt spre Drogan, recunoscuă ă ă Alfray.

— Odat ce-a i fost v zu i coborând de-a lungulă ţ ă ţ golfului, Jennesta s-a hot rât s ocoleasc p durea,ă ă ă ă explic iute Krenad.ă

— M car centaurii au sc pat de ea, zise Coilla.ă ă— O, ea pe voi v vrea. R u de tot. Şi asta nu-i tot.ă ăJderi a ridic o sprâncean .ţ ă ă

124

— Alte veşti proaste?— Dup ea mai vine o armat , tot aici. Sunt Uni, aşaă ă

credem noi. Amândou oştile trebuie s ajung aici într-oă ă ă zi, dou .ă

— Rahat, aşa e, morm i Coilla. ăSe întoarse c tre Stryke.ă— Nu-i po i goni. Nu cu Jennesta şi naiba ştie cine e peţ

urmele noastre.C pitanul nu ştia sigur ce s fac .ă ă ă— Suntem la cap tul unei peninsule, dac n-a iă ă ţ

observat, interveni Alfray. Dac vom fi nevoi i s sc p mă ţ ă ă ă din închisoarea asta, nu ne stric pu in ajutor.ă ţ

Stryke chibzui la vorbele caporalului.— Hai, îl îndemn Coilla. Logica militar singur î iă ă ă ţ

spune c aşa e bine.ă— Bine, se înmuie el. Deocamdat . Dar, pân cândă ă

punem lucrurile la punct, sunte i sub comanda mea,ţ caporal, ai în eles?ţ

— S tr i i! Asta şi vrem.ă ă ţ— Când începem s ne batem? se auzi un glas dină

mul imea de orci.ţ— Nu am de gând s ne lupt m! protest Stryke. Apoiă ă ă

se adres celor patru r cani jderi. G si i-le un locă ă ă ţ ostaşilor. Krenad, primeşti ordine de la ei ca şi cum i le-ţaş da eu. S-a în eles?ţ

Krenad încuviin din cap. Stryke se întoarse şi începuţă s urce dealul, urmat de Coilla şi Alfray.ă

— Fir-ar s fie, morm i el. Cu aşa o oaste mare, Maniă ă vor crede c am venit s -i atac m.ă ă ă

Coilla scutur din cap.ă— Nu neap rat. Nu dac ne ducem la ei acum şi leă ă

explic m situa ia. Le vorbim deschis, aşa cum ai spus.ă ţ— Poate c sosirea orcilor e mâna providen ei,ă ţ

remarc Alfray.ăStryke îi arunc o c ut tur fioroas . ă ă ă ă ăJderi a zâmbi.ţ

125

— Mi se pare c te-ai pomenit conduc tor, fie c-ai vrut,ă ă fie c nu, Stryke.ă

C pitanul privi înapoi, la r zboinicii ner bd tori.ă ă ă ă— Nu vreau s mi se întâmple beleaua asta.ă— N-ai de ales. Acum trebuie s -i faci fa .ă ţă

12

Pe jos, cu steagul alb în mân , Stryke se îndrepta spreă por ile aşez rii. Coilla, Alfray şi Jup veneau în spatele lui.ţ ă Haskeer fusese l sat la conducerea for elor din afar .ă ţ ă

Dou sprezece g rzi Mani ap rur la poart cândă ă ă ă ă ajunse grupul lui Stryke. Purtau toate veste maro închis, pantaloni în carouri şi cizme de piele. Toate aveau s bii,ă iar dou sau trei îşi trecuser arcurile peste bra e.ă ă ţ

— Bun g sit! salut Stryke. Venim cu gânduri paşnice.ă ăUn ostaş cu band verde pe bra era şeful.ă ţ— Veni i în pace, şi tot în pace v vom primi şi noi,ţ ă

r spunse el, parc citind dintr-un protocol. Schimb tonulă ă ă ceremonios şi întreb : ă de ce a i venit?ţ

— S vorbim cu conduc torul vostru.ă ă— Nu avem un singur conduc tor. Avem un consiliuă

alc tuit din b trâni, militari şi preo i. Hot rârile se iau înă ă ţ ă comun.

— Foarte bine. Atunci putem vorbi cu cineva din consiliu?

— Nu refuz m audien e f r motiv, dar spune i-mi cuă ţ ă ă ţ ce treab a i venit.ă ţ

— Nu vrem decât s fim ap ra i de zidurile voastre câtă ă ţ ne odihnim, înainte de a merge mai departe.

— Ave i o armat mare cu voi şi sunte i orci. Chiarţ ă ţ ave i nevoie de protec ie?ţ ţ

— Şi orcii trebuie s doarm , iar acum vremurile suntă ă tulburi. Nu amenin m pe nimeni, î i dau cuvântul meu.ţă ţ Suntem gata s ne pred m şi armele.ă ă

Asta înclin balan a în favoarea jderilor.ă ţ126

— Cred c un orc nu face prea uşor o asemeneaă ofert , spuse ofi erul. V pute i p stra armele. Dar vă ţ ă ţ ă ă previn c viclenia e întâmpinat cu for .ă ă ţă

Ar t spre unul din turnurile de paz , apoi spre altul,ă ă ă de partea opus a por ilor. În ele st teau câ iva arcaşi cuă ţ ă ţ arcurile întinse.

— Mişc rile voastre vor fi urm rite. Arcaşii au ordin să ă ă trag la orice semn de violen . Zâmbi uşor, parcă ţă ă cerându-şi scuze. În elege i de ce e nevoie s ne lu mţ ţ ă ă m suri de precau ie.ă ţ

— Desigur. Aşa cum am zis, vremurile sunt tulburi.Ofi erul înclin din cap, pe urm îi conduse în aşezare.ţ ă ă— Am început bine, murmur Coilla. ăStryke nu apuc s -i r spund , c le ieşi în fa un altă ă ă ă ă ţă

comitet de primire: doi oameni, probabil b trânii, şi ună militar eap n, ale c rui trei benzi verzi de pe bra îiţ ă ă ţ indicau rangul superior. Unul dintre b trâni f cu un pasă ă în fa .ţă

— Eu sunt consilierul Traylor. Acesta este consilierul Yandell. Salut ri. Comandantul Rellston ne conduceă armata.

Comandantul nu rosti o vorb şi nu scoase nici m cară ă un zâmbet. Din câte îşi d deau seama orcii când veneaă vorba de oameni, era în floarea vârstei, avea câteva fire c runte pe cap şi o barb deas blond . inuta, manieraă ă ă ă Ţ şi tr s turile aspre îi dezv luiau traiul de soldat. Îi scrutaă ă ă pe orci cu ochi severi.

Stryke îşi aminti unde se afl şi r spunse:ă ă— Salut ri. Eu sunt Stryke. Ei sunt ofi erii mei. Vă ţ ă

mul umim c ne-a i primit cu c ldur .ţ ă ţ ă ăRellston pufni.— Sunte i jderii, nu?ţNu era chiar o întrebare. Stryke ştia c n-are rost să ă

mint .ă— Da.— Am auzit c a i provocat necazuri în mai multe p r i.ă ţ ă ţ

127

— Nu c ut m necazuri şi, atunci când le-am provocat,ă ă le-am provocat printre Uni.

Nu era întru totul adev rat, dar nu se f cea s fieă ă ă absolut sincer.

— Poate, replic Rellston sceptic. Da i-mi voies vă ţ ă ă spun c noi nu încuraj m necazurile. Încerc m s tr imă ă ă ă ă paşnic şi ne respect m vecinii, dar, la apusul soarelui,ă vrem s fim l sa i în pace. Oricine se încaier , mai alesă ă ţ ă dac e de alt … ras , are de-a face cu noi.ă ă ă

Stryke se bucur c nu-l luase pe Haskeer cu el. Numaiă ă zeii ştiau cum ar fi reac ionat la îngâmfarea şi arogan aţ ţ comandantului.

— Nu am venit cu gânduri rele, v asigur m. ă ăCu gândul la stea, îşi zise c min ea cel pu in peă ţ ţ

jum tate.ă— Ce vre i de la noi?ţ— Nimic care s v fac r u.ă ă ă ă— Anume?— Nu vrem decât s ne odihnim într-un loc sigur. Nuă

v cerem nici m car mâncare sau ap .ă ă ă— Totuşi, acesta nu e un ad post de caritate.ă— Nu uita i c lupt m pentru aceeaşi cauz .ţ ă ă ă— E discutabil.Stryke nu muşc momeala. În orice caz, comandantulă

avea dreptate. Înainte s se mai spun ceva, li seă ă al turar înc doi oameni, o femeie şi un b ie el.ă ă ă ă ţ

Femeia era înalt şi slab , cu p r negru lung, cuă ă ă şuvi ele lucioase prinse într-o cordelu cu pietreţ ţă pre ioase opalescente. Piele de culoarea piersicii, ochiţ albaştri-verzui. Se asortau cu haina lung prins în cureaă ă şi modelul cizmelor din catifea fin . Avea un chip sinceră şi p rea prietenoas . Din câte ştiau orcii şi piticii despreă ă asemenea lucruri, trecea drept frumoas printre semeniiă ei.

Traylor spuse:— Ea este Krista Galby, înalta noastr Preoteas .ă ă

128

Stryke se prezent . Ea îi întinse mâna. Gestul mai c -lă ă f cu s tresar , neobişnuit cum era cu maniereleă ă ă oamenilor. Dar i-o lu cu grij , atent s nu-i strâng preaă ă ă ă tare degetele suave şi frumoase, şi i-o scutur . Mâna eraă moale şi cald , cu totul altfel decât atingerea zdrav n ,ă ă ă umed şi lipicioas a mâinii de orc. Ştiu s -şi maschezeă ă ă bine dezgustul.

— Aceştia sunt câ iva dintre faimoşii jderi, o informţ ă Traylor pe preoteas .ă

— Nu mai spune! zise ea. A i umplut de sânge câtevaţ nasuri în ultima vreme.

— Numai cele care s-au b gat în ciorba noastr , spuseă ă Coilla.

Krista râse. Natural, deloc for at.ţ— Bine spus! Deşi, desigur, nu sunt de acord cu

comportamentul violent. Dac nu e bine justificat,ă ad ug ea.ă ă

Coilla, Alfray şi Jup fur prezenta i sub privirileă ţ dezaprobatoare ale lui Rellston. Dup aceea, Kristaă mângâie capul b iatului, ciufulindu-i p rul de abanos şiă ă f cându-l s zâmbeasc timid.ă ă ă

— El e fiul meu, Aidan.N-aveai cum s te îndoieşti c era fiul ei, chiar dacă ă ă

erai orc. Moştenise bun tatea mamei şi tr s turile eiă ă ă atr g toare. Stryke socoti c împlinise şapte-optă ă ă anotimpuri. În plus, observ c Krista Galby se bucura deă ă autoritate în aşezare. Ceilal i, pân şi comandantul, înţ ă felul s u urâcios, se purtau respectuos cu ea.ă

— Care e scopul vizitei voastre? întreb ea. ăStryke nu apuc s -i r spund , pentru c atunci vorbiă ă ă ă ă

pentru prima oar consilierul Yandell:ă— Stryke şi ai lui doresc protec ia noastr . Se uit laţ ă ă

Rellston. Comandantul are îns rezerve în privin a asta.ă ţ— Are dreptate s fie prudent când e vorba deă

siguran a noastr , r spunse cu tact preoteasa, şi îiţ ă ă suntem, ca întotdeauna, recunosc tori pentru vigilen aă ţ

129

lui.Stryke b nuia c e martor la un conflict hot râtor întreă ă ă

for ele spirituale şi cele temporale alelocului. Îşi zise cţ ă preoteasa se descurc foarte bine.ă

— Dar eu nu v d niciun motiv s ne îndoim de buneleă ă inten ii ale musafirilor noştri, continu ea, şi e o regul aţ ă ă comunit ii noastre s primim cu c ldur pe cei care vinăţ ă ă ă la noi f r gânduri rele.ă ă

Cei doi b trâni înclinar din cap aprobator.ă ă— Le-a i permite s stea aici oricât? întreb Rellston.ţ ă ă— Le voi permite s beneficieze de obiceiulă

înr d cinat, comandante, şi s se bucure de ospitalitateaă ă ă noastr timp de o zi. Voi r spunde pentruei. Î i convine,ă ă ţ c pitane?ă

— Nici nu ne trebuie mai mult, confirm Stryke. ăB trânii se scuzar , spunând c au multe deă ă ă

supravegheat, şi plecar .ăRellston z bovi.ă— Ave i nevoie de escort , doamn ? întreb el f rţ ă ă ă ă ă

ocolişuri.— Nu, comandante, nu e necesar. B rbatul le arunc jderilor o ultim c ut tură ă ă ă ă ă

încruntat şi plec şi el.ă ă— V rog s -l ierta i pe Rellston, rosti preoteasa. E ună ă ţ

bun militar, dar îi lipseşte… s zicem c nu ştie să ă ă comunice cu celelalte rase. Nu to i suntem aşa.ţ

Coilla schimb subiectul.ă— E foarte mult activitate aici. Putem afla ce seă

întâmpl ?ăÎnalta Preoteas ar t spre izvorul magic, al c rui fumă ă ă ă

se ridica deasupra acoperişurilor.— Tot ceea ce facem ine de el.ţ— Când a început? vru s ştie Alfray.ă— A fost o scurgere neînsemnat când s-a aşezat aiciă

comunitatea noastr . Eu aveam vârsta lui Aidan peă atunci. E motivul pentru care întemeietorii ei au ales

130

acest loc. Numai în ultima vreme s-a l rgit cr p tura câtă ă ă o vede i acum.ţ

— Probabil c atâta energie sc pat face r uă ă ă ă p mântului, remarc Jup.ă ă

— Foarte r u. Dar nu am g sit nicio cale de-a o astupa.ă ă Aşa c am apelat la alt solu ie.ă ă ţ

— Şi care ar fi aceea?Preoteasa îi privi cânt rind parc r spunsul în minte.ă ă ă— V voi ar ta, se hot rî ea. Aidan, du-te înapoi laă ă ă

lec ii, îi spuse fiului s u.ţ ăEra clar c b ie elul ar fi preferat s r mân , dar seă ă ţ ă ă ă

supuse privirii ei insistente. Fugi pe str zile aglomerateă ale aşez rii.ă

Krista îi îndrept pe jderi în direc ia opus . Pe drum,ă ţ ă Jup şopti:

— Numai o zi…Stryke înclin scurt din cap. Ştia foarte bine c trebuieă ă

s se mişte repede ca s -şi ating elul într-un timp atâtă ă ă ţ de scurt.

Înalta Preoteas îi conduse în inima aşez rii. Pe drum,ă ă jderii fur obiectul curiozit ii, dar nu ostilit iiă ăţ ăţ locuitorilor. Apoi o luar pe o c rare care ducea laă ă templul pe jum tate construit.ă

Era o cl dire impresionant , chiar neterminat .ă ă ă Materialul pentru fa ad era marmur , cum b nuiserţ ă ă ă ă jderii, iar stâlpii care încadrau intrarea, şase la num r,ă erau înal i cât stejarii. Un şir de trepte late duceau la oţ uş dubl , p zit de suli aşi. Interiorul era luminat cuă ă ă ă ţ felinare şi tor e şi se ghicea materialul acela pre ios,ţ ţ sticla colorat . Sute de b rba i şi femei intrau şi ieşeauă ă ţ din cl dire şi urcau pe schelele care o înv luiau. C ru eă ă ă ţ aliniate aşteptau s li se descarce marfa.ă

— Îmi pare r u, spuse Krista, dar nu permitem nim nuiă ă s intre, decât celor care particip la construc ie.ă ă ţ Vizitatorii n-ar face decât s încetineasc lucrul.ă ă

Stryke suspect c nu acesta era motivul.ă ă

131

— E o realizare uimitoare, se minun Alfray, întinzândă gâtul s vad cupola neterminat a acoperişului.ă ă ă

— Suntem foarte mândri de ea, rosti preoteasa. Şti iţ ceva despre sistemul nostru de aici?

Jup vorbi în numele tuturor:— Doar c sunte i Mani şi, ca noi, sunte i devota iă ţ ţ ţ

adev ra ilor zei, şi respecta i Natura.ă ţ ţ— Aşa este. Dar aici, în Ruffets, am ad ugat şi tradi iileă ţ

noastre celor vechi. Credin a noastr este c Crea iaţ ă ă ţ func ioneaz ca o triad . Privind lucrurile independent deţ ă ă religie, aşa ne conducem, hot rârile principale fiind luateă de un consiliu care reprezint Cet enii, Militarii şi Preo ii.ă ăţ ţ Tot o triad ne sus ine şi via a spiritual : Armonia,ă ţ ţ ă Cunoaşterea şi Puterea. Ar t cu capul spre templu.ă ă Aceasta este Cunoaşterea. Haide i s v prezint Armoniaţ ă ă şi Puterea.

Intriga i, jderii o urmar pe o strad spre sud.ţ ă ăAjunser în luminişul din mijloc şi la cercul din bolovaniă

albaştri. De aproape, m rimea lor te impresiona şi maiă mult.

Îns izvorul magic era şi mai impresionant.ă— Energia e foarte puternic aici, spuse Jup. Foarteă

puternic . Aproape c îi simt ă ă gustul.Şi Stryke o sim ea, parc ar fi supt o bucat de metal. Iţ ă ă

se f cuse pielea de g in şi-i iuiau uşor urechile. Dară ă ă ţ orcii nu erau sensibili la magie şi nici Alfray, nici Coilla nu comentar c ar sim i vreun efect, aşa c prefer să ă ţ ă ă ă tac .ă

— Aceasta este Armonia, le explic preoteasa.ă Bolovanii au o anumit … proprietate. Recunosc c nuă ă prea ştim care, îns ştim c atrag şi orienteaz energiaă ă ă p mântului – ar t spre piramid – care apoi se duceă ă ă ă acolo, la Putere, unde e depozitat .ă

— Şi voi a i f cut asta? întreb Jup.ţ ă ăO und de triste e trecu peste chipul Kristei.ă ţ— Nu înc . Dar cred c nu mai avem mult. Energiaă ă

132

p mântului e o for misterioas . Ştim atât de pu ineă ţă ă ţ despre ea.

— Poate c e un motiv în plus s o l sa i în pace.ă ă ă ţ— De acord, ştiu c noi, cei care am venit aici, suntemă

cauza problemei. Sau, mai degrab , Uni şi faptul c seă ă amestec în liniile puterii.ă

— N-am vrut s v jignesc.ă ă— Nu m simt jignit . Dar, crede i-m , noi m cară ă ţ ă ă

încerc m s vindec m p mântul şi s -i red m puterea.ă ă ă ă ă ă Ne sim im r spunz tori pentru ceea ce au f cut oameniiţ ă ă ă în general.

— Atunci asta e o treab care trebuie sprijinit , chibzuiă ă Alfray.

— Noi credem c toate rasele pot tr i la un loc şi lucraă ă armonios cu Natura. Ştiu c e un vis absurd în vremurileă de acum.

— Cam aşa e, doamn , aprob piticul.ă ă— Dar nu e un motiv s nu încerc m, interveni Coilla.ă ă

To i avem un vis de împlinit.ţKrista pricepu tâlcul vorbelor ei.— P i, sper ca voi s v împlini i visul, oricare ar fiă ă ă ţ

acesta, rosti pe un ton sincer.Pentru jderi, un om în eleg tor era o raritate. Niciunulţ ă

din ei nu ştia cum s reac ioneze.ă ţ— Ce-i via a f r visuri? se întreb Coilla. ţ ă ă ăKrista îi zâmbi.— Aşa gândim şi noi.

În afara aşez rii, ceilal i jderi şi orcii dezertori începură ţ ă s -şi piard r bdarea. Se mai potolir când nişte g rziă ă ă ă ă Mani, înso ite de câ iva cet eni, venir s le in de urâtţ ţ ăţ ă ă ţ ă şi s le aduc mâncare şi bere. Dar ostaşii tot erauă ă frustra i c trebuie s aştepte.ţ ă ă

Aşteptarea lor se apropia de sfârşit, dar ei nu ştiau.Una dintre santinelele de pe vârful dealului vecin

începu s strige şi s dea din mâini ca apucat . ipar şiă ă ă Ţ ă

133

celelalte. Erau pu in prea departe, iar vântul b tea preaţ ă sup r tor ca s se aud ce strig .ă ă ă ă ă

Haskeer se întoarse c tre unul dintre r canii dină ă apropiere.

— Ce tot zbiar , Eldo?ă— Habar n-am, domnule.Cu palma la ureche, Haskeer ascult din nou. Cum totă

nu pricepu nimic, începu s strige înapoi. Santineleleă renun ar şi o luar la goan în josul pantei.ţ ă ă ă

Primul sosit de-abia îşi mai tr gea sufletul:ă— C l re i. O groaz … de ei. Vin… vale.ă ă ţ ă— Ce sunt? ip Haskeer.ţ ă— C m şi… negre. Cu sutele.ă ă— Rahat! Oamenii lui Hobrow! Krenad! Vino-aici!Caporalul alerg la el.ă— Am crezut c ai zis c sunt în urma Jennestei!ă ă— Aşa erau, sergent!— Vrei s zici c vin Uni? se b g în vorb o gardă ă ă ă ă ă

Mani.— Da, îi r spunse Haskeer. Custozi de la Trinity.ă— Drace! Trebuie s -i ducem pe to i în untru şi s d mă ţ ă ă ă

alarma.— Exact. Eldo, Vobe, Orbon! Trece i-i pe to i dincolo deţ ţ

por i, fuga marş!ţCât r canii împr ştiar porunca, ostaşul Mani spuse:ă ă ă— Trebuie s intr m f r cai! Dac intr m c lare,ă ă ă ă ă ă ă

r spândim panic !ă ă— Ce?— Oamenii mei vor crede c îi ataca i! explic elă ţ ă

ner bd tor.ă ă— Am priceput.Haskeer îşi duse palmele la gur .ă— Merge i pe lâng cai! Nu-i c l ri i! Merge i pe lângţ ă ă ă ţ ţ ă

cai!Urm o goan nebun spre por i.ă ă ă ţ

134

Stryke şi Krista discutau cum e mai bine s aducă ă în untru ostaşii care-l aşteptau, când auzir h rm laie înă ă ă ă dep rtare. Atunci sun un clopot. Unul câte unul, alteleă ă începur s bat în aşezare.ă ă ă

— Alarm ! exclam preoteasa. Suntem ataca i!ă ă ţ— Dar cine… începu Coilla.Sosirea comandantului c lare îi t ie vorba.ă ă— Ce e, Rellston? strig Krista. Ce se întâmpl ?ă ă— Uni! Se apropie în mare vitez ! Se încrunt spreă ă

jderi. Mie îmi sun a tr dare!ă ă— Nu! protest Stryke. De ce am complota cu Uni? Nuă

avem nimic de-a face cu atacul.— Aşa zici tu.— Foloseşte-mi mintea, comandante! interveni Krista.

Dac musafiri noştri ne-ar fi ostili, nu s-ar prezenta aiciă ca ostatici.

— Sunt îmbr ca i în negru oamenii ştia? se interesă ţ ă ă Alfray.

— Da, r spunse Rellston.ă— Custozi. Adep ii lui Kimball Hobrow.ţ— Hobrow? repet Krista.ă— Îl cunoaşte i? întreb Coilla.ţ ă— Bineîn eles. Unul dintre cei mai de neîndupleca iţ ţ

Uni. Şi adep ii lui sunt fanatici.ţ— Nou ne spui? zise Jup.ă— Haide i! se r sti Stryke. La por i!ţ ă ţ— Stai! url Rellston. ă Eu r spund de siguran aici!ă ţă— Suntem r zboinici de meserie. V putem ajuta!ă ă— N-avem timp de ceart ! le aminti Krista. Las -i peă ă

orci s ne ajute, comandante. Eu trebuie s merg laă ă templu.

Preoteasa fugi.Cu o expresie dezgustat pe chip, Rellston îşi întoarseă

calul şi goni cu el la galop. Ceata alerg la por i.ă ţDup câteva minute, descoperiser c majoritateaă ă ă

orcilor p trunseser deja în aşezare, deşi unii maiă ă

135

întârziau. Se adunase o mul ime de Mani cu armele gataţ de lupt . Oamenii şi orcii se preg tir s închid por ile.ă ă ă ă ă ţ Haskeer era în toiul agita iei, punând la punct ap rarea.ţ ă

Prooq ieşi din mul ime şi îi raport lui Stryke:ţ ă— Domnule, oastea lui Hobrow! Patru, poate cinci sute.

Chiar în spatele nostru.Orcii înc intrau şuvoi pe por ile care începur s seă ţ ă ă

închid . Sosi Krenad.ă— N-ai zis c Jennesta ajunge mai întâi? îl lu la rostă ă

Stryke.— Ori e re inut , ori asta e o oaste trimis înainte deţ ă ă

Uni.— Mai contează? se plânse Coilla. Oricum ne atac !ăStryke pricepu şi începu s împart porunci. Printreă ă

ele, îi ceru lui Krenad s -şi desf şoare oastea deă ă dezertori.

Primii dou zeci-treizeci de custozi îşi f cur loc prină ă ă por ile pe jum tate închise. Ap r torii se împr ştiar .ţ ă ă ă ă ă Unii sparser mul imea cu s bii şi l nci.ă ţ ă ă

— Pe ei! url Stryke.ăSe n pustir asupra gr mezii de custozi când por ileă ă ă ţ

se închiser , în sfârşit, în fa a unei mase de Uni.ă ţ Ap r torii, majoritatea pedestraşi, avur mult b taie deă ă ă ă ă cap cu cei care reuşiser s intre.ă ă

Haskeer adopt o solu ie direct . Ridic un butoi şi-lă ţ ă ă azvârli peste urm torul c l re care trecu pe lâng el. Îlă ă ă ţ ă lovi în plin, zdrobindu-l de p mânt. Butoiul se sparse într-ăo explozie de aşchii şi scoabe. Vinul roşu îi stropi pe to iţ cei din preajm .ă

— Ce risip , se enerv Jup.ă ăCu un cu it între din i, se urc pe un butoi frate cuţ ţ ă

cel lalt. Se apropie un custode. Piticul s ri pe el. C zură ă ă ă amândoi la p mânt, încleşta i în lupt . Jup îi f cu felul cuă ţ ă ă cu itul. Pe urm se ridic şi c ut alt victim .ţ ă ă ă ă ă ă

Coilla prinse frâiele unui cal f r st pân şi se urc iuteă ă ă ă în şa. Cu sabia scoas , se îndrept spre un Uni careă ă

136

h r uia doi suli aşi. Acesta se întoarse spre ea.ă ţ ţ Schimbar trei-patru pase pân reuşi s -l r neasc .ă ă ă ă ă Custodele c zu şi suli aşii s rir s -i vin de hac. Coillaă ţ ă ă ă ă smulse repede h urile calului r mas f r st pân şi-l inuăţ ă ă ă ă ţ pân când Stryke se urc pe el. Pe urm trecur la atacă ă ă ă separat.

Prima victim , uşoar , a c pitanului fu un Uni pe care-lă ă ă pocni în şale, eliberând înc un cal. Urm toarea opuseă ă mai mult rezisten . Se înfruntar pe caii care seă ţă ă r suceau şi se cabrau. În cele din urm , Stryke îşiă ă îngropa sabia în pieptul duşmanului. De data asta, bidiviul acestuia âşni, purtând cadavrul într-un pâlc deţ Mani care-l traser jos f r ceremonie. Unul dintre ei s riă ă ă ă în şa şi plec la vân toare.ă ă

Alfray se pomeni h ituit. Un custode n v li asupra luiă ă ă cu suli a. O devie, îndreptându-se înapoi, spre perete.ţ Deodat , doi orci ap rur şi se n pustir asupraă ă ă ă ă c l re ului. Îl atacar , ferindu-se de suli a juc uş , până ă ţ ă ţ ă ă ă când custodele îşi pierdu echilibrul. C zu pe solul dur, cuă sabia unui r can la gât.ă

Jup doborî un custode dintr-o arunc tur de cu ită ă ţ norocoas . Haskeer îl trase pe altul din şa şi-l burduşiă pân -l l s f r suflare.ă ă ă ă ă

Tot mai mul i Uni pierir şi, în câteva minute,ţ ă invadatorii erau mor i sau pe moarte.ţ

Stryke îşi adun ofi erii.ă ţ— sta a fost atacul de deschidere, le spuse el. LaĂ

întâmplare, probabil. Trebuie s ne ocup m de siguran aă ă ţ aşez rii înainte de a se organiza restul custozilor.ă

Clopotele sunar a doua alarm . Se auzi un tumultă ă îndep rtat. Un r can pe care nu-l ştiau fugi la ei s le deaă ă ă vestea:

— Agita ie la por ile din vest! N-au reuşit s le închidţ ţ ă ă la timp!

— Krenad! strig Stryke. Jum tate din oamenii t i vină ă ă cu mine! Tu r mâi cu ceilal i şi p zi i por ile astea!ă ţ ă ţ ţ

137

Mani alergau deja spre apus. Din direc ia aceea seţ ridica zarv mare. Alte clopote sunar .ă ă

— Lucrurile o s scape de sub control dac nuă ă ac ion m rapid! url Alfray, suind pe un cal furat.ţ ă ă

Haskeer şi Jup aveau şi ei arm sarii lor. Pedestraşii orciă alergar spre ei ă en masse.

— Cu toate for ele, înainte! porunci Stryke, dândţ zdrav n pinteni calului.ă

Îşi conduse ostaşii la locul h rm laiei.ă ă

13

Mica armat de orci zgudui str zile aşez rii, adunândă ă ă locuitorii din goana arm sarilor. Stryke şi ofi erii luiă ţ c l reau. Cu excep ia câtorva, orcii alergau.ă ă ţ

Goana lor spori confuzia, pentru c mul i locuitori dină ţ Ruffets View nu ştiau din cine este format aceast foră ă ţă necunoscut . Tot la câ iva metri, Mani care alergauă ţ al turi de orci trebuir s se pun chezaşi pentru ei.ă ă ă ă

Când ajunser la por ile de la apus, le g sir largă ţ ă ă deschise.

O b t lie crâncen se d dea la intrare, cu mult maiă ă ă ă mul i custozi decât la celelalte por i. Majoritateaţ ţ ap r torilor erau pedestraşi, deşi unii Mani împr ştiauă ă ă c lare noianul de cadavre. Comandantul Rellston eraă unul din ei. Sabia lui se vedea lovind în sus şi în jos deasupra mul imii.ţ

Tot mai mul i duşmani se rev rsau în untru. Oameniiţ ă ă încercau zadarnic s închid por ile. Aşa cum st teauă ă ţ ă lucrurile, n v litorii, fiind aproape egali ca num r cuă ă ă ap r torii, mai aveau pu in şi-i dominau.ă ă ţ

— Care-i planul, şefu’? întreb Jup.ă— Ia jum tate din ostaşi şi lupta i-v cu Uni de-aici. Euă ţ ă

merg cu jum tatea mea la celelalte por i.ă ţStryke ceru s i se aduc cei mai buni c l re i orci şi leă ă ă ă ţ

spuse:138

— Lua i caii noştri. Treaba noastr ne-o putem face şiţ ă pe jos. inta voastr e cavaleria Uni? A i priceput?Ţ ă ţ

R canii înc lecar şi se preg tir de atac.ă ă ă ă ă— Coilla! Haskeer! strig Stryke. Voi veni i cu mine laă ţ

por i! Alfray, tu mergi cu Jup! Acum aduna i solda ii!ţ ţ ţUn custode împ r ea lovituri în stânga şi-n dreapta,ă ţ

încercând s închid o poart . O s geat zbur deasupraă ă ă ă ă ă mul imii şi-l doborî. Cei care-l v zur mort strigar deţ ă ă ă bucurie.

Cu un num r mult mai mare de orci, majoritateaă neobişnui i cu noii comandan i şi disciplina cetei,ţ ţ organizarea dur câteva minute pre ioase. Pân la urm ,ă ţ ă ă Jup reuşi s -şi împart cei cincizeci de r cani în cinciă ă ă grupuri. El va conduce unul, Alfray, altul. Comandan iţ experimenta i le primir pe celelalte trei.ţ ă

Piticul îi m rturisi b trânului r zboinic c îl îngrijora să ă ă ă ă lucreze cu ostaşi necunoscu i.ţ

— Dar sunt orci! Te po i baza pe ei.ţ— Nu m-am îndoit de asta niciodat . Dar nu-i ă cunosc.

Dac sunt printre ei dintre cei care ur sc piticii?ă ăPe Alfray mai s -l umfle râsul.ă— Nu- i f griji. Sunt noi, dornici s - i fac pe plac. O sţ ă ă ţ ă ă

se dea pe brazd .ăCei şaizeci de orci ai lui Stryke fur aranja i în triunghiă ţ

cu vârful înainte. Toat vremea, Stryke le b g în capă ă ă ideea c singurul lucru pe care trebuia s se concentrezeă ă erau por ile.ţ

Când terminar organizarea, Stryke strig :ă ă— Nu ataca i pân nu-mi auzi i porunca! ţ ă ţSe împinse cu coatele în partea din fa a forma iei deţă ţ

lupt , cu sabia şi pumnalul scoase. Haskeer şi Coillaă st teau lâng el.ă ă

C pitanul strig ordinul şi începu o opera iune în două ă ţ ă etape.

Prima cerea ca Jup şi Alfray s oboseasc opozi ia.ă ă ţCele cinci grupuri ale lor p trunser în înc ierare dină ă ă

139

cinci direc ii. De la bun început descoperir c cheltuiauţ ă ă la fel de mult energie eliminându-i pe Mani din calea loră ca atunci când se b teau cu intele lor.ă ţ

Grupul lui Alfray nu întâlni prea mult opozi ie laă ţ început. Asta pentru c pierduse câteva minute ca să ă ajung la primul pâlc de Uni care luptau s lbatic. Şi,ă ă odat ajunşi la ei, Alfray v zu c , în spatele lor, chiar laă ă ă por i, pedestraşi Uni n v leau în untru. Inamicul eraţ ă ă ă periculos de aproape de a echilibra sor ii b t liei. Jderulţ ă ă trecu la împu inarea lor.ţ

Calul unui custode îşi f cu drum pân la Alfray şiă ă c l re ul alese s tabere pe el cu lovituri. Jderul nu preaă ă ţ ă avu ce face, decât s se apere cu scutul.ă

În vreme ce c uta o deschidere ca s contraatace, al iă ă ţ Uni se al turar celor din untru, ciocnind s biile ridicateă ă ă ă ale ostaşilor din spatele lui.

Hot rârea şi abilitatea lui Alfray îl ajutar s spargă ă ă ă ap rarea custodelui. Lama lui spintec bra ul întins ală ă ţ acestuia. Atât fu de ajuns. În clipa urm toare, un orc de-ăal lui Alfray îl trecu pe om prin suli , doborându-l de peţă cal. Al doilea c l re fu înfrânt de greutatea a şase r caniă ă ţ ă furioşi.

Nu se mai vedea niciun c l re în fa , dar era plin deă ă ţ ţă pedestraşi. Lui Alfray îi convenea. Echilibra situa ia.ţ

Se preg tea s -şi aleag o int din mul ime, când fuă ă ă ţ ă ţ ales chiar el. Îl asalta un individ bine cl dit şi cu o privireă deosebit de r ut cioas , înarmat cu sabie şi bard .ă ă ă ă

Alfray bloca prima izbitur cu barda. Par sabia şiă ă întoarse lovitura. Între timp, v zu c grupul lui se angajaă ă în lupt corp la corp. Prin h rm laie, îi auzea pe Uniă ă ă l udându-şi zeul şi rugându-se st ruitor la el.ă ă

Înfruntarea cu Uni nu-i ceru b trânului jder prea multă ă fine e. Era un concurs de lovituri bazate pe for şiţ ţă rezisten . Dar Alfray îşi luase un scut şi asta îi d dea unţă ă avantaj. T iau şi ciopâr eau, izbeau în s biile duşmane,ă ţ ă încercând s -şi doboare potrivnicii prin lovituri zdravene.ă

140

Alfray îşi sim ea b trâne ea, lucru care nu-l bucuraţ ă ţ deloc, cât vreme înc ierarea era abia la început. Nici nuă ă se gândi bine la asta, c se şi învior , începu s dea înă ă ă duşman mai hot rât, mai de sus. Uni începeau s bat înă ă ă retragere. Alfray bloca cu scutul o lovitur dat de-aă ă curmezişul, pe urm se lans el la atac şi-l p li peă ă ă agresor în coaste. Nu-i f cu o ran prea grav , dară ă ă durerea îi tulbur acestuia concentrarea.ă

Uni încerc s -şi adune for ele şi reuşi s r spund laă ă ţ ă ă ă atac destul de vioi, dar îl p r sea vlaga. Alfray descoperiă ă c e mai uşor s se fereasc de urm toarele lui pase şiă ă ă ă s aştepte prilejul s -i sparg ap rarea. Şansa i se oferiă ă ă ă când omul se lans într-o lovitur prea ampl şi prea deă ă ă sus. Jderul âşni şi izbi barda cu scutul, f când-o inutil .ţ ă ă Apoi str punse cu sabia inima custodelui.ă

În jurul lui, ciocnirile erau în toi. Când se retrase de lâng victim , un r can c zu cu capul sf râmat. Nu eraă ă ă ă ă dintre jderi.

Alfray înfrunt un alt n v litor.ă ă ăO pas re sau o santinel din turn ar fi observat, poate,ă ă

un tipar în haosul de dedesubt. Ar fi v zut grupul luiă Alfray în mijlocul busculadei şi pe al lui Jup paralel cu el. Restul de trei grupuri s-ar fi v zut m cel rind gloataă ă ă înc ierat în mai mic m sur . Dar to i îşi croiau drumă ă ă ă ă ţ neîndupleca i spre inima putred a încleşt rii.ţ ă ă

Stryke îşi inu ostaşii pe loc, aşteptând prilejul potrivit.ţNici trupa lui Jup n-o ducea mai bine decât ceilal i. Îşiţ

v zu camarazii c zând. Fiecare pas înainte îl pl teauă ă ă scump, fiecare duşman era doborât cu mult efort.

La unison cu doi de-ai lui, reuşi s evite suli aă ţ n prasnic a unui custode c lare şi s -l trag din şa.ă ă ă ă ă Tovar şii lui îl omorâr . Jup vru s prind frâiele calului,ă ă ă ă dar animalul speriat âşni şi zdrobi sub copite şi Mani, şiţ Uni. Surprins de un om care c uta un cal, se ridic peă ă picioarele din spate şi pocni cu copitele în pieptul victimei nenorocite. Pe urm se pierdu în înv lm şeal .ă ă ă ă

141

Nu era timp s se îngrijoreze de pierderea calului.ă Trupa lui Jup fu prins în ciocniri cu al i c l re i, iară ţ ă ă ţ pedestraşii Uni se avântar şi ei în b t lie.ă ă ă

Doi fanatici în uniforme negre, înarma i cu s bii, seţ ă apropiau de pitic. Camarazii lui nu-l puteau ajuta; trebuia s se descurce singur cu amenin area. Nu aşteptă ţ ă sosirea primului duşman. Scoase un strig t de lupt şiă ă n v li asupra lui, izbind s lbatic. Custodele trecu imediată ă ă la ap rare. Între timp, tovar şul lui pândea pe la marginiă ă o cale de-a învinge ofensiva nedomolit a lui Jup.ă

Aproape c o g si când piticul, ferindu-se de o izbitur ,ă ă ă se împiedic , mai-mai s cad . Al doilea Uni s ri la el cuă ă ă ă sabia la orizontal , ca s -l str pung . Jup devie lama şi,ă ă ă ă gra ie instinctului agil, îi t ie gâtul dintr-o mişcare.ţ ă

Primul custode nu întârzie s caute r zbunare.ă ăÎncerc o lovitur la picioare, gândind s -lă ă ă

schilodeasc . Jup s lt într-o parte şi sc p ca prină ă ă ă ă urechile acului. Pe urm se repezi la custode rotind sabiaă în aer, l sând-o s guste sânge. B rbatul Uni se inu tare,ă ă ă ţ Jup îl l s o clip , dar i-ar fi fost mai bine dac nu l-ar fiă ă ă ă l sat. Un joc de sabie ame itor întoarse situa ia împotrivaă ţ ţ lui. Pân la urm , piticul lovi de-a curmezişul peste fa ,ă ă ţă crestând f r mil . Custodele url şi capul îi c zu înainte.ă ă ă ă ă O izbitur scurt în ceaf , dat de sus, îl trimise înă ă ă ă bra ele mor ii.ţ ţ

Jup nu a avut timp nici s -şi trag sufletul, c îl şiă ă ă momi alt duşman.

Stryke alese cel mai potrivit moment s -şi introducă ă forma ia în lupt . Strig o porunc . Scuturile furţ ă ă ă ă ridicate. Cu Haskeer în dreapta şi Coilla în stânga, îi lansă pe to i ai lui în b t lie. Îi îmbrâncir şi-i d dur la o parteţ ă ă ă ă ă pe alia ii Mani care le st teau în drum. M cel rir oriceţ ă ă ă ă Uni. Forma ia lui de orci avea misiunea cea mai grea.ţ Trebuia s p trund în mijlocul inamicilor n v litori, s leă ă ă ă ă ă vin de hac şi s preia controlul por ilor. Stryke seă ă ţ întreb dac şaizeci de orci sunt destui pentru asta.ă ă

142

Porni s -şi îndeplineasc elul ca un arm sar legat laă ă ţ ă ochi, spintecând orice uniform neagr în drum. Haskeeră ă şi Coilla luptau lâng el ciopâr ind, spintecând,ă ţ înjunghiind. Ca un monstru epos de neoprit, forma iaţ ţ triunghiular t ie în bariera de carne; l sar în urm birulă ă ă ă ă mor ii şi trupuri mutilate. Stryke nu putea spune cuţ sinceritate c victimele f ceau parte numai din rândulă ă duşmanilor.

Ajunseser la jum tatea drumului şi avansau tot maiă ă greu, când z rir o scen interesant .ă ă ă ă

Comandantul Rellston.Se b tea c lare, dar nu mai rezista mult, înv luit cumă ă ă

era de un pâlc de Uni care mai aveau pu in şi-i veneauţ de hac.

Stryke lu iute o hot râre pe care cu alt ocazie nu ară ă ă fi luat-o. Cunoştea îns valoarea unui comandant, fie el şiă habotnic. Planul lui presupunea o mic schimbare deă direc ie, mai spre centrul por ilor. D du o porunc scurtţ ţ ă ă ă şi r stit .ă ă

Se bucura c are lâng el doi ofi eri de încredere şi c -iă ă ţ ă pozi ionase pe al i jderi în puncte cheie din forma ie. Seţ ţ ţ putea baza pe ei s schimbe direc ia şi s fie sigur c îlă ţ ă ă urmeaz ceilal i.ă ţ

Ca o nav azvârlit pe un ocean de sânge şi carneă ă schilodit , forma ia lu încet noul curs. Putea fi deja preaă ţ ă târziu pentru Rellston. Era asaltat de mai mul i invadatoriţ decât reuşea s înfrunte şi numai norocul îl salvase de laă moarte.

Forma ia n v li, împingând la o parte şi prieteni, şiţ ă ă duşmani. În cele din urm , ajunse la comandant şi începuă s -i ciopâr easc agresorii. În clipa aceea, calul lui c zuă ţ ă ă cu capul zdrobit de o bard . Rellston disp ru în b t liaă ă ă ă haotic . Stryke, Haskeer şi Coilla începur s loveasc înă ă ă ă Uni, cu spatele acoperit de ceilal i.ţ

Comandantul st tea mai mult pe vine şi nu f ceaă ă decât s se apere cu scutul.ă

143

Doborând rapid posibilii ucigaşi, Stryke şi Coilla îi f cur loc lui Haskeer. Sergentul se întinse, îl apuc peă ă ă comandant de ceaf şi-l ridic în picioare. Mai multă ă târându-l, Rellston fu mutat în forma ia care-i oferea câtţ de cât ap rare. Era mânjit cu sânge şi palid, dar înclină ă din cap a mul umire când forma ia continu s avanseze.ţ ţ ă ă

Dup şase paşi f cu i cu mare greutate, asupra Coilleiă ă ţ se n pusti una dintre cele mai mari nenorociri care seă pot întâmpla cuiva dintr-o forma ie în atac.ţ

O clip de neaten ie o f cu s nu observe sabia care oă ţ ă ă rat la musta . Se aplec , se d du înapoi şi-şi pierduă ţă ă ă echilibrul. Lumea se învârti cu ea şi se trezi separat deă camarazi. Forma ia, imposibil de oprit, avansa. Destul deţ încet, dar tot nu reuşi s o ajung din urm .ă ă ă

Trei Uni se repezir la ea, cu sânge proasp t pe s bii.ă ă ăCoilla nu pierdu vremea cu primul. Îi devie sabia şi-l

potopi cu lovituri încrucişate. Ceilal i doi o asaltar cuţ ă vitez amenin toare. Lovi oblic lama unuia şi izbi înă ţă scutul celuilalt.

Un duel n prasnic se termin cu un custode la p mânt,ă ă ă scuipând sânge. Cel r mas încerc s se r zbune. Coillaă ă ă ă se r suci în fa a lui şi par cu un zdr ng nit r sun tor. Laă ţ ă ă ă ă ă urm torul schimb de lovituri, custodele se trezi cuă abdomenul spintecat. C zu în genunchi, cu mâinile peă burta din care-i curgeau m runtaiele.ă

Jderi a privi în jur. Cap tul forma iei de-abia se maiţ ă ţ vedea. Nu era departe, dar o desp r eau de ea rânduri-ă ţrânduri de lupt tori. Şi al i Uni veneau spre ea. Preaă ţ mul i.ţ

Îi veni o idee nebuneasc , îşi zise „ă ce mama naibii!” şi o puse în aplicare.

Str b tând în fug scurta distan dintre ea şi omul cuă ă ă ţă ma ele scoase, se folosi de um rul lui c zut ca de-oţ ă ă trambulin . Omul url , abandonat în gura mor ii.ă ă ţ În l imea câştigat îi d du suficient spa iu s treacă ţ ă ă ţ ă ă peste capetele gloatei. C zu peste forma ie, sc pând caă ţ ă

144

prin minune de vârful s biilor şi al suli elor ridicate, şiă ţ ateriza cu zgomot pe un scut. I se întinser mâini ca s-oă ajute s coboare. Cu r suflarea t iat , îşi croi drum până ă ă ă ă în fa .ţă

— Frumos din partea ta s apari, coment Strykeă ă ironic.

În scurt vremea, primele rânduri din forma ie seă ţ întâlnir cu trupa lui Jup, care lupta din stânga lor. Seă amestecar şi atacar împreun ultimul pâlc de Uni careă ă ă se b tea s intre pe poart . Primir ajutor de la arcaşiiă ă ă ă afla i în turnul cel mai apropiat. Dar s ge ile zburau şi dinţ ă ţ afar în untru.ă ă

Îşi d dur seama de pozi ia lor periculoas când ună ă ţ ă r can primi o s geat în cap şi c zu f r via .ă ă ă ă ă ă ţă

Stryke alese dou zeci de ostaşi şi puse câte zece laă fiecare poart . Odat ce aceştia se al turar ostaşiloră ă ă ă Mani care se str duiau s le împing , por ile începur să ă ă ţ ă ă se mişte câte doi-trei centimetri. Cu un efort suprem, ultimii invadatori fur obliga i s dea înapoi. Apoi auziră ţ ă ă ecoul unei bubuituri. Un drug de lemn masiv fu imediat trecut prin suporturile de fier, ca s asigure por ile. Deă ţ partea cealalt se pornir s izbeasc pumni şi s bii.ă ă ă ă ă

Mai r m seser invadatori între ziduri, dar erau izola iă ă ă ţ şi pu ini la num r. Îşi g sir sfârşitul în foarte scurt timp.ţ ă ă ă

Jup se l s pe poart cu transpira ia curgându-i peă ă ă ţ fa .ţă

— Era gata s-o încas m, rosti el printre gâfâituri.ă

Peste un ceas-dou , Stryke şi Coilla urcau pe o c rareă ă care ducea la zidul exterior al aşez rii Ruffets View. Şiă câ iva Mani st teau pe el, mai la distan , scrutândţ ă ţă priveliştea din spatele fortifica iilor. Orcii o cercetar şiţ ă ei, încercând s socoteasc m rimea oştirii care-iă ă ă împresura. Ocupa un teritoriu întins. Sute de oameni se c raser în vârful dealurilor vecine, chiar şi pe acela peăţă ă care se aflaser orcii înainte. Stryke şi Coilla c zur deă ă ă

145

acord c duşmanii erau între cincisprezece şi dou zeci deă ă mii, cam cât popula ia aşez rii, dac nu mai mul i.ţ ă ă ţ

Jos, în oraş, se desf şura un ceremonial Mani. Seă concentra pe izvorul fierbinte, care de-abia se vedea prin g urile din cl diri şi pe deasupra lor. Siluetele seă ă conturau într-o str lucire stranie, se ineau de mân şi liă ţ ă se umflau hainele. În spatele lor, templul se în l a înă ţ razele luminii blânde.

Stryke nu era mul umit.ţ— Ap rarea por ilor a fost un dezastru, se plânse el.ă ţ

Am pierdut şaptesprezece orci. Numai zeii ştiu câ i Maniţ au murit. Plus r ni ii. N-ar fi trebuit s se întâmple ce s-aă ţ ă întâmplat.

— Locuitorii nu sunt lupt tori, spuse Coilla. Armata loră nu cred c are mai mult de zece la sut din popula ie. Nuă ă ţ sunt ca noi. Nu ştiu ce înseamn r zboiul. Nu-i po iă ă ţ învinov i.ăţ

— Nu-i învinov esc. Zic doar c pentru orice treab aiăţ ă ă nevoie de uneltele potrivite. Nu tai untul cu ciomagul.

— Au visul lor.Coilla se întreb dac folosise cuvântul potrivit, inândă ă ţ

seama c Stryke… Dar el nu reac iona.ă ţ— Pentru ei, altceva nu conteaz , ad ug jderi a.ă ă ă ţ— Ar trebui s înve e c visele trebuie ap rate. Strykeă ţ ă ă

scrut din nou oastea duşman . Dac nu e deja preaă ă ă târziu.

— Şi noi cum ieşim din rahatul sta?ă— Am putea, pur şi simplu, s-o ştergem. Poate am

reuşi.— F r stea? Îi l s m pe oamenii ştia s lupteă ă ă ă ă ă

singuri?— Chiar e asta problema noastr ?ă— Ne-au oferit ospitalitate, Stryke.— Nu ne mai r mâne decât s -i amestec m pe aiă ă ă

noştri printre ei şi s -i ajut m s -şi pun la punctă ă ă ă ap rarea.ă

146

— Pune orci santinele prin aşezare, specul Coilla.ă Împarte-ne în cinci sau şase unit i şi comand m fiecareăţ ă cate una.

Stryke încuviin din cap.ţă— Va trebui s -l convingi pe Rellston, îi aminti jderi a.ă ţ— S-ar putea s se înc p âneze, dar sper c nu-i atâtă ă ăţ ă

de prost. Dac are în el m car câteva pic turi de sângeă ă ă de ostaş, va în elege c e necesar.ţ ă

— Şi ar trebui s conteze c l-am salvat.ă ă— Poate. Dar e om, nu?— Mie îmi place de Krista, recunoscu Coilla. Şi n-ai să

m auzi spunând asta despre un om prea des. Amă întâlnit şi specimene rele din rasa ei.

Arunc o privire dincolo de zid.ă— Ce porc rie! Nu pl nuisem s ne bloc m într-ună ă ă ă

asediu.— Aveam un plan? Uite, trebuie s ne facem alia iă ţ

unde putem. M car suntem bloca i în locul în care eă ţ steaua.

— De unde s ştim? N-am v zut-o.ă ăStryke f cu iar şi gestul automat de a-şi duce mâna laă ă

s cule .ă ţ— Îl cred pe Katz. Iar templul acela se construieşte ca

s ad posteasc ceva.ă ă ă— Dac au mutat steaua în alt parte de când a fost elă ă

pe-aici?— Nu vom şti niciodat dac nu ne str duim s afl m.ă ă ă ă ă— Cum? P trundem în templu şi întreb m?ă ă— Vreau s -mi dai voie s intru în el şi s verific.ă ă ă— E riscant.— Ştiu. Dar când a contat foarte mult riscul în ac iunileţ

noastre din ultima vreme?— Bine, spuse Stryke precaut. Dar numai la momentul

potrivit, şi numai cât s arunci o privire. Acum sigur nu e.ă— Evident, ripost Coilla sec.ăJderi a îşi permise s se bosumfle pe comentariul inutilţ ă

147

al lui Stryke şi t cu.ăDup un timp, cei doi cercetar îndelung din nouă ă

armata duşman .ă

În afara aşez rii Ruffets View, în por iunea cea mai lată ţ ă a v ii, Kimball Hobrow se plimba printre rândurile oştiriiă sale, cu Mercy al turi. Oamenii îi primeau cu ur ri deă ă bine şi cu rug min i la Domnul.ă ţ

— Eşecul primului atac e o dezam gire, îi m rturisi elă ă fiicei sale, dar m car le-am provocat pagube p gânilor.ă ă Domnul a fost bun. Ne-a adus aici înaintea Târfei.

— Şi jderii sunt în untru. I-a adus în fa a drept iiă ţ ăţ noastre, tati.

— A drept ii ăţ Lui, Mercy. Dup cum tot ă a Lui e voin aţ ca noi s nimicim cuibul sta de viermi de pe p mântulă ă ă Lui bun. Când vom da foc acestui loc, va r s ri primaă ă raz de lumin prin care anun m tot acest t râm c ceiă ă ţă ă ă drep i au trecut la fapte. Apoi îi l s m pe suboameni sţ ă ă ă fie cu b gare de seam .ă ă

Fata b tu fericit din palme, încântat de plan ca ună ă ă copil.

— La nevoie, vom construi maşini de asediu ca să p trundem în aşezare.ă

Ajunser la o trup de custozi aduna i în jurul unui locă ă ţ de pedeaps . Oamenii se d dur la o parte la vedereaă ă ă lor. Un b rbat era legat cu membrele desf cute, cu fa aă ă ţ în sus, pe un cadru de biciuit. Pe spatele lui gol şiroiau dungi însângerate.

— De ce se face vinovat acest om? îl întreb Hobrowă pe custodele cu biciul.

— Laşitate, st pâne. A fugit din b t lia cu localniciiă ă ă aşez rii.ă

— Atunci are noroc c r mâne în via . ă ă ţăHobrow ridic vocea ca s -l aud to i.ă ă ă ţ— Asculta i-m bine! Aceeaşi soart îl aşteapt peţ ă ă ă

oricine va înfrunta voin a Domnului! S înceapţ ă ă

148

pedeapsa.Custodele relu biciuirea. Mercy vru s mai r mân caă ă ă ă

s vad spectacolul. Tat l ei nu voi s -i strice pl cerea.ă ă ă ă ă

14

Cu cât studia mai mult ap rarea aşez rii, cu atât îşiă ă d dea seama mai bine cât de slab e protejat .ă ă

Se plimba pe str zile din Ruffets View împreun cuă ă comandantul Rellston. Omul nu-şi schimbase deloc firea ursuz , dar m car acum se purta frumos cu orcii careă ă ajutau la înt rirea ap r rii. Iar Stryke recunoscuse înă ă ă sinea lui c îl admira, atât cât putea admira un om.ă Gândeau la fel în probleme de ordin militar.

Ceea ce îl şoc pe Stryke fu îns faptul c socotealaă ă ă Coillei – doar zece la sut din popula ie alc tuia for eleă ţ ă ţ armate – era, probabil, optimist . R zboiniciiă ă experimenta i erau clar în minoritate acolo.ţ

Ajunser la un grup de dou zeci-treizeci de cet eniă ă ăţ care se antrenau în perechi la lupta cu bastoanele. Îi instruia un ostaş. Nu-i trebui jderului mai mult de un minut s -şi dea seama c erau novici, în cel mai bun caz,ă ă şi nepricepu i, în cel mai r u.ţ ă

— Vezi cu cine lucrez? se plânse Rellston.— Mi-a fost clar de când am intrat aici, cu excep iaţ

oamenilor t i. Cum de s-a ajuns aşa?ă— N-a fost niciodat altfel. Moştenire de la ctitori.ă

Aşezarea a fost întemeiat pe principiul armoniei şi până ă şi cei care aleg via a de soldat îl respect . Dar vremurileţ ă s-au schimbat. A fost dintotdeauna greu, îns în ultimiiă ani primejdia a crescut. For ele noastre militare nu s-auţ dezvoltat ca s fac fa amenin rii. Iar noul templuă ă ţă ţă absoarbe atâtea rezerve: for de munc , bani. Acum mţă ă ă tem c pl tim pentru asta.ă ă

Fusese cel mai lung discurs auzit de Stryke din gura lui.

149

— inutul e tot mai periculos pe zi ce trece, încuviinŢ ţă jderul. Dar acum trebuie s vedem ce putem face pentruă a avea şanse s trecem de primejdie. Am vrut s propună ă s -mi împart oastea în cinci sau şase p r i cu conduc toră ă ţ ă separat. Aşa ne r spândim priceperea printre oameniiă aşez rii.ă

— Le-ar da locuitorilor un pic de curaj, da. Hm… Bine. Spune-mi dac pot s ajut cu ceva.ă ă

— Po i s m aju i cu ceva acum.ţ ă ă ţ— Cu ce anume?— Spune-mi unde o g sesc pe înalta Preoteas .ă ă— Nu-i niciun secret. Du-te în spatele templului. O să

vezi dou case în drum chiar vizavi. Ea locuieşte înă prima.

Stryke îi mul umi comandantului şi se desp r ir .ţ ă ţ ăJderul îi urm indica iile şi g si uşor casa. Era întins şiă ţ ă ă

rezistent , din materiale durabile, dar se gândi c asta eă ă datorit rangului ei. Nu fu nevoit s se apropie de uş .ă ă ă Cl direa avea o gr dini cu pere i scunzi într-o parte şiă ă ţă ţ Krista Galby lucra în ea. Copilul ei se juca în apropiere. Femeia îl v zu pe Stryke venind şi îl salut .ă ă

— Bun g sit, salut la rândul lui. Deranjez?ă ă— Nu. Krista se şterse de p mânt pe mâini. Îngrijescă

plantele pentru spirit, ca pentru orice altceva.E bine s iiă ţ leg tura cu p mântul pe vremuri ca ale noastre. Ai vreoă ă veste?

— Nu tocmai. Uni se organizeaz afar . Aşteaptă ă ă momentul atacului, presupun.

— Nu avem nicio şans s plece?ă ă— Nu-i probabil.— Şi sunt aici din cauza voastr ? ăÎntrebarea îl lu prin surprindere.ă— A … Dac aşa e, îmi pare r u. Nu aşa am pl nuit,ăă ă ă ă

î i jur.ţ— Te cred. Nu te învinuiesc pentru nimic, c pitane.ă

Numai c … Preoteasa îşi privi b iatul. Ur sc r zboiul. Da,ă ă ă ă

150

ştiu c uneori e necesar. Nu sunt atât de naiv încât să ă ă cred c nu ar trebui s ne ap r m. Dar r zboiul e deă ă ă ă ă obicei o prostie, absurd şi inutil. Sper s m ier i c - iă ă ţ ă ţ jignesc meseria.

— Unii o numesc art . Stryke zâmbi sub ire. Nu mă ţ ă sup r. Noi, orcii, suntem n scu i pentru r zboi, dar nu neă ă ţ ă mândrim cu suferin a sau nedreptatea provocat altora,ţ ă deşi mul i nu cred asta.ţ

— Eu cred. Ştii, eşti primul membru al rasei tale cu care stau de vorb . Orcii respect Tetrada, nu? Pe Ceiă ă Patru?

— Mul i dintre ei.ţ— Iart -mi curiozitatea. La urma urmei, suntÎnaltă ă

Preoteas a Adep ilor C ii Mani şi e normal s mă ţ ă ă ă intereseze subiectul. Tu respec i Tetrada?ţ

Înc o întrebare care îl puse pe Stryke în încurc tur .ă ă ă— Cred… cred c da. Aşa am fost crescut. To i am fostă ţ

crescu i aşa. În ultima vreme, nu m-am prea gândit laţ asta.

— Poate c ar trebui s te gândeşti mai des. Zeii neă ă alin în vremuri grele.ă

— Ai mei nu ne-au alinat mai deloc în ultimul timp.Se sim i o umbr de am r ciune în glasul jderului, careţ ă ă ă

şi pe el îl mir . Încerc s schimbe subiectul.ă ă ă— Ce-a p it tat l lui Aidan?ăţ ă— Trebuia s p easc ceva?ă ăţ ă— Nu-l v d pe-aici.ă— A murit. Într-unul din conflictele interminabile cu

Uni. Pentru ceva atât de neînsemnat, încât ar fi distractiv, dac el n-ar… Krista alung amintirea.ă ă

— Îmi pare r u dac i-am provocat suferin .ă ă ţ ţă— Nu-i nimic. S-a scurs vremea de atunci. Ar fi trebuit

s -mi treac .ă ăStryke îşi aminti de ce venise la ea şi-l trecu un fior de

remuşcare.— Cu to ii pierdem ceva, cândva, spuse el. ţ

151

Împotriva voin ei lui, jderul se cutremur din tot trupul.ţ ă Krista b g de seam .ă ă ă

— i-e frig?Ţ— Nu. Doar c …ă— Ai avut senza ia, vorba ceea, c p şeşte cinevaţ ă ă

peste viitorul t u mormânt?ă— Cam aşa ceva.— i s-a mai întâmplat de când eşti aici, la Ruffets?Ţ— De ce-mi pui întreb rile astea? Pur şi simplu m-aă

trecut un fior.— Mie mi se întâmpl foarte des. E din cauza energieiă

care scap din p mânt. Îmi face pielea de g in sau miă ă ă ă se scurge transpira ia pe piele.ţ

O descriere exact a senza iei lui Stryke.ă ţ— Dar nu se întâmpl tuturor, continu Krista, numaiă ă

celor sensibili. Energia curge prin mine, o simt tot timpul. Majoritatea oamenilor, majoritatea raselor str vechi nuă cred c simt asta.ă

— Vrei s zici c sunt… ă ă sensibil?— Imposibil. Orcii nu au afinit i cu magia, nu? N-auăţ

puteri magice. Din cauz c voi nu absorbi i energia,ă ă ţ credem noi, aşa cum fac multe alte rase. Dac nuă cumva…

— Dac nu cumva ce?ă— i se ascut vreodat sim urile? Vezi în viitor, poate?Ţ ă ţ

Ai vise prevestitoare?Krista avea o intui ie extraordinar şi asta îl stânjeneaţ ă

pe Stryke.— Ai, nu? st rui ea. Te tr deaz fa a, deşi e greu s - iă ă ă ţ ă ţ

citesc virtu ile pe ea.ţJderul îşi încrunt fruntea br zdat .ă ă ă— Unde ba i?ţ— Ai putea fi o curiozitate, ca mine. Sunt de mai multe

feluri. În cazul meu, curiozitatea e c simt fluxul. Fluxulă magiei.

— Nu în eleg.ţ

152

— Din când în când, în toate rasele se naşte un num ră mic de indivizi speciali. Au o… ciud enieăţ numai a lor. De obicei, ciud enia asta are de-a face cu energiileăţ p mântului. Câteodat e un har absolut necontrolat.ă ă Astfel de indivizi sunt cunoscu i drept ciud enii. Mul iţ ăţ ţ în elep i au cugetat la misterul lor. Unii îi considerţ ţ ă abateri rare de la normal. Muta ii.ţ

— Asta nu înseamn monştri?ă— Numai pentru mintea ignorant , care ine cu din iiă ţ ţ

de conformitate. Ca Uni, mai ales banda lui Hobrow, care v d în asta o monstruozitate ce trebuie nimicit .ă ă

— Ai f cut mare lucru dintr-un simplu fior. ăKrista zâmbi.— Sunt şi alte semne. Ciud eniile, se zice, sunt maiăţ

inteligente decât al ii, de exemplu. Nu întotdeauna – auţ existat şi savan i idio i – dar de obicei.ţ ţ

— Şi ce motiv i-am dat s m crezi mai deştept?ţ ă ă— Faptele tale.— Sunt un soldat de rând.— Cred c ai putea fi mult mai mult, c pitane. Ai dejaă ă

un renume, s ştii. Pân şi noi am auzit de tine şi că ă ă mul i te-ar urma. Ciud eniile ajung deseori conduc tori.ţ ăţ ă Sau mântuitori.

— Nu sunt niciuna, nici alta. Nu vreau adep i.ţ— Mi se pare c i-ai atras deja. Ori asta, ori cetele s-auă

înmul it considerabil.ţ— N-a fost alegerea mea. Nu i-am rugat s se in deă ţ ă

mine.— Poate c aşa vor zeii. Ar trebui s înve i s te pleciă ă ţ ă

în fa a voin ei lor, Stryke.ţ ţ— Dar cu voin a ţ mea cum r mâne? N-am niciună

cuvânt de spus?— Voin a noastr e la fel de important ca a zeilor,ţ ă ă

pentru c o folosim ca s le îndeplinim planul. Krista seă ă gândi o clip . Experien ele stranii prin care treci… – citiă ţ pe chipul lui Stryke c vrea s le nege – pe care zici că ă ă

153

nu le-ai avut… au început nu demult?— Poate c am avut unu-dou … vise neobişnuite.ă ă

Stryke se mir c le recunoaşte în fa a ei. Dar cred c teă ă ţ ă înşeli, ad ug el degrab . i-am zis, sunt soldat, nuă ă ă Ţ mistic.

— Dac au început nu demult, continu Krista,ă ă ignorându-i protestele, şi n-ai mai sim it c eşti ciudatţ ă înainte, înseamn c le-a declanşat ceva. Sau a încurajată ă ceea ce exista deja în tine din naştere. Bineîn eles, m-aşţ putea înşela, preciza ea zâmbind.

— Trebuie s plec, îi spuse Stryke.ă— Sper c nu din cauza vorbelor mele. Pentru c , dacă ă ă

am dreptate, curiozitatea ta nu ar trebui s fieă considerat un lucru r u. E ori povar , ori binecuvântare;ă ă ă depinde de tine.

— Nu e din cauza vorbelor tale, o asigur Stryke.ă Trebuie s ajut la înt rirea ap r rii.ă ă ă ă

— Ar trebui s mai vorbim despre asta. Neprimindă r spuns, preoteasa întreb : de ce ai venit?ă ă

— F r motiv. Aşa, în trecere.ă ăJderul plec înfiorat de remuşcare a doua oar . Dară ă

m car i-a dat destul timp Coillei s verifice templul f ră ă ă ă ca preoteasa s mearg acolo.ă ă

Coilla ar fi trebuit s fi intrat şi ieşit deja din templu. Eaă nici m car nu intrase. Din cauza g rzilor.ă ă

Stryke fusese de acord c era prilejul cel mai potrivit.ă Pentru prima oar , nu se mai lucra la templu din cauzaă atacului şi nu se mai foiau muncitori în preajma lui. Jderul se dusese la Krista Galby ca s-o in de vorb , nu cumvaţ ă ă s apar în templu pe neaşteptate. Putea fi singuraă ă şans a Coillei. Dac n-ar fi fost afurisitele de g rzi…ă ă ă

Erau patru şi patrulau pe rând. O pereche r mânea laă poart , cealalt f cea un tur, apoi se schimbau între ele.ă ă ă Coilla st tea de-un ceas ghemuit incomod în nişte tufeă ă din partea cealalt a templului, urm rind g rzile şiă ă ă

154

supraveghind trec torii. Dac nu g sea o cale de a intra,ă ă ă trebuia s renun e la misiune.ă ţ

Nici nu-şi termin bine gândul, c se şi ivi momentulă ă prielnic. Veni schimbul g rzilor. Se adunar la bazaă ă sc rilor şi solda ii de gard pân atunci venir s -şiă ţ ă ă ă ă salute înlocuitorii. Uşile r maser neap rate. Dac jderi aă ă ă ă ţ se mişca foarte repede, ferit de umbre, ar putea ajungeă în lateralul sc rilor şi s ri imediat în cl dire. Dar ar fi fostă ă ă de-ajuns ca unul dintre ostaşii care bârfeau s seă întoarc şi s-o vad , pentru ca jocul s se încheie. Un riscă ă ă mare, pe care trebuia s şi-l asume atunci sau niciodat .ă ă

Şi-l asum . Aplecat cât mai jos, iute de picior caă ă iepurele, âşni din ascunz toare şi travers strada. S riţ ă ă ă dou -trei sc ri deodat . Ajunse la uşile care, din fericire,ă ă ă erau într-o zon umbrit . O trecu un fior de groaz laă ă ă gândul c ar putea fi încuiate. Dar de ce s se încuie,ă ă doar erau p zite. Mânerul rotund de fier, cât pumnul eiă de mare, se r suci f r piedic . Împingând uşa numaiă ă ă ă atât cât s se strecoare în untru, o închise în urma ei.ă ă

R mase nemişcat , în linişte perfect , şi ciuli urechile,ă ă ă nu cumva s fie cineva în untru. Neobservând nimică ă periculos, îşi plimb ochii de jur împrejur. Nu ardeauă lumini sau felinare, îns p trundea lumin prin acoperişulă ă ă deschis, ferestrele mari şi o por iune înalt dintr-un zidţ ă neterminat. Cam întuneric, dar te descurcai.

Coilla desluşi mobilierul, inclusiv rândurile de b nci şiă partea din fa a altarului. Fuseser construi i câ ivaţă ă ţ ţ pilaştri, mai înal i şi mai sub iri decât cei de-afar ,ţ ţ ă probabil ca s sprijine acoperişul. Unul singur, mai scund,ă îns gros cât roata de c ru , se afla în dreptul altarului,ă ă ţă lâng o fereastr b tut în scânduri. Jderi a se duseă ă ă ă ţ acolo şi v zu un obiect aşezat pe vârful lui plat, astfelă încât s poat fi admirat din b nci. Pentru c de jos nu-şiă ă ă ă d dea seama ce era, se urc pe altar ca s vad maiă ă ă ă bine.

G sise steaua. Nu-i desluşea am nuntele, dar ghici că ă ă

155

e roşie şi are cu siguran mai multe spi e decâtţă ţ celelalte.

Atât trebuia s ştie jderi a deocamdat . Coborî de peă ţ ă altar şi lip i spre uş . O deschise şi o cr p cu mare,ă ă ă ă mare grij . Apoi împietri. Dou santinele st teau la doiă ă ă metri de ea. Mai r u, la baza sc rilor, celelalte două ă ă st teau de vorb cu Înalta Preoteas şi comandantulă ă ă Rellston. Implorând zeii s nu fie v zut , închise uşa şi seă ă ă furiş înapoi în templu f r zgomot.ă ă ă

Trebuia s gândeasc repede. Cercet cu privireaă ă ă cl direa masiv . Nu v zu decât o singur şans deă ă ă ă ă sc pare, deloc simpl .ă ă

Merse la altar şi se ca r din nou pe el. Chiar dacţă ă ă st tea pe marginea lui, tot nu putea ajunge la pilastrul cuă cap neted, dar îşi zise c ar putea s ri pe el dac îşi luaă ă ă pu in avânt. Ar trebui s se agate cu mâinile deţ ă marginea stâlpului, iar şan urile de pe suprafa a lui s fieţ ţ ă destul de adânci ca ea s aib unde-şi sprijini picioarele.ă ă Dou mari semne de întrebare.ă

Se mut în cap tul îndep rtat al altarului, ochi bineă ă ă inta, inspir adânc şi âşni. În fug , îi trecu prin cap cţ ă ţ ă ă

stâlpul nu e fixat şi poate c dea când se aga de el.ă ţă Toate g rzile din aşezare ar n v li în untru.ă ă ă ă

Norocul fu de partea ei. Se ag cu mâinile deăţă marginea de sus. O dureau, dar rezist . C ut sprijin cuă ă ă bocancii pe canelur . Stâlpul nu c zu, cum se temuse. Peă ă urm trebui s se ca ere pân reuşi s ajung cu paşiă ă ţ ă ă ă nesiguri pe suprafa a neted , înghesuindu-se lâng stea.ţ ă ă C ci era, într-adev r, steaua c utat , nu înc peaă ă ă ă ă îndoial . Aşa cum b nuise, avea culoare roşie şi nouă ă ă spi e.ţ

Pre de-o clip , jderi a fu ispitit s o ia. Pân la urm ,ţ ă ţ ă ă ă ă învinse ra iunea.ţ

Nu sc pase înc . Pasul urm tor era s ajung de peă ă ă ă ă stâlp pe fereastra mascat de scânduri, care, din fericire,ă avea pervaz lat. Trebuia s fac un salt la fel de lung caă ă

156

precedentul, dar nu mai avea cum s -şi ia avânt. N-aveaă de ce s mai stea pe tânjal . S ri cu muşchii încorda i.ă ă ă ţ Ajunse pe pervaz, dar nu lipsi mult s cad . N ucit ,ă ă ă ă crezu c alunec . Se salv prinzând cu palmele cadrulă ă ă ferestrei.

Îşi lu un cu it şi începu s scoat cuiele dintr-oă ţ ă ă scândur . Noroc c fuseser b tute din untru. Trecu oă ă ă ă ă veşnicie pân le desf cu. Se aştepta s le vad pe g rziă ă ă ă ă sau pe Preoteas intrând din clip în clip . Într-un sfârşit,ă ă ă d du scândura la o parte şi z ri, uşurat , schelele deă ă ă afar . Scoase scândura afar prin cr p tur , apoi seă ă ă ă ă strecur şi ea. Nici asta nu se dovedi o treab uşoar ; de-ă ă ăabia avu loc s se furişeze.ă

R mase aplecat pe schele, sperând s nu fieă ă ă observat . Pe urm trebui s fixeze scândura la loc, ca să ă ă ă nu par c se d duse o spargere. Când termin , scrută ă ă ă ă strada, nu v zu pe nimeni şi coborî degrab .ă ă

În timp ce se topea printre umbre cu un oftat de uşurare, Coilla îşi jur c nu se va face niciodată ă ă sp rg toare.ă ă

Din goana caleştii, Jennesta arunca stolului resturi de carne crud .ă

Mânc toarele de hoituri t b rau pe ele şi ipau ascu it,ă ă ă ţ ţ prinzând buc ile din aer şi înghi indu-le f r s leăţ ţ ă ă ă mestece.

— Nu-i aşa c -s minunate? se entuziasma ea.ăMersadion morm i o banalitate şi scrut harpiile. Nuă ă

g sea nimic adorabil în pielea neagr , aripile încre ite, caă ă ţ de liliac, şi f lcile cu col i t ioşi ale monştrilor. Dar nu-şiă ţ ă permitea s o contrazic pe st pâna lui.ă ă ă

Nu mai avea bandaje şi îl deprima rana vizibil .ă Cicatricele b şicilor îi br zdau toat partea dreapt aă ă ă ă fe ei, schimonosindu-i obrazul. Sem na cu o lumânareţ ă topit pe jum tate.ă ă

Jennesta îns se mândrea cu opera ei şi st ruise caă ă

157

generalul s c l reasc în partea stâng a caleştii, ca s-oă ă ă ă ă admire.

— Ştii, medita ea cu glas tare, am fost pu in sup ratţ ă ă ceva mai devreme când ne-am certat, din cauz c i-amă ă l sat pe Hobrow şi Uni s ajung la Ruffets View înainteaă ă ă noastr .ă

Mersadion ar fi hohotit la felul în care se exprimase pentru a-şi descrie comportamentul turbat. Dac n-ar fiă inut la via a lui.ţ ţ

— Dar încep s v d partea bun a lucrurilor, ad ugă ă ă ă ă ea.

— Doamn ?ă— Ai auzit vreodat expresia şobolani prinşi înă

capcan , generale? Faptul c mare parte din oasteaă ă duşmanilor noştri sunt bloca i în cap tul peninsuleiţ ă aceleia e un avantaj pentru noi.

— Şi, pentru a proceda corect, Mani din Ruffets View ar trebui s se alieze cu noi împotriva lor.ă

— Numai dac îmi convine. Acum n-am niciun chef să ă înghit prostiile altora.

Generalul se întreb când avusese vreodat chef deă ă asta.

— Înc un lucru bun, continu Jennesta, e c am aflată ă ă de la tine c acolo s-ar g si dezertorii dintre rândurileă ă mele. Vom t ia de îndat capetele mai multor şerpi,ă ă Mersadion. Cum e oastea noastr fa de cea pe care oă ţă vom înfrunta?

— E mai mare decât cea Uni, Maiestate. Dac ve i doriă ţ s ne batem şi cu Mani, am putea s facem fa for eloră ă ţă ţ lor combinate.

Mersadion spera din tot sufletul s nu se ajung acolo.ă ăJennesta t cu, visând la un m cel încânt tor. Poateă ă ă

chiar la b t lia final , care s -i confirme m iestria. Maiă ă ă ă ă presus de toate, se desf ta cu gândul c îi va prinde dină ă urm pe jderi.ă

Buc ile de carne se terminaser . Harpiile începur săţ ă ă ă

158

cear altele, stârnind un adev rat t r boi.ă ă ă ă— M-am plictisit de ele, hot rî Jennesta. Cheamă ă

arcaşii.

Coilla se întâlni cu Stryke la unul din şirurile de bar ciă pe care le distribuise Rellston orcilor. Jup, Alfray şi Haskeer erau şi ei acolo. Stryke vru s -i povestească ă discu ia cu Krista, dar nu de fa cu al ii, aşa c o l s peţ ţă ţ ă ă ă alt dat .ă ă

Coilla nu pierdu vremea şi-i raport imediat:ă— Ai avut dreptate, e aici. Am trecut prin chinurile

iadului ca s m conving.ă ă— Îmi povesteşti mai târziu. Cum arat ?ă— Roşie, cu nou spi e.ă ţ— E uşor de luat? întreb Alfray.ă— P i, da, odat ce-ai intrat în templu. E aşezat pe ună ă ă

pilastru. Îns locul e p zit. Iar s o scoatem afar dină ă ă ă aşezare…

— Ce ne facem, Stryke? o întrerupse Haskeer.— Nu ştiu. Trebuie s gândim un plan.ă— Oamenii de aici nu vor rezista mult în fa a armateiţ

Uni. Eu zic s înşf c m steaua şi s o tundem.ă ă ă ă— Ataca i şi de locuitorii din Ruffets, ţ şi de armata de-

afar ? Unde i-e capul?ă ţ— În plus, zise Coilla, oamenii de aici nu merit s -iă ă

fur m. Nu ne-au f cut niciun r u.ă ă ăHaskeer îi arunc o c ut tur urât , dar t cu.ă ă ă ă ă ă— Deocamdat , supravie uirea noastr depinde dacă ţ ă ă

sc p m din asediu, chibzui Stryke, şi vom avea nevoieă ă de ajutor pentru asta. Dac şi când vom putea puneă mâna pe stea, o vom lua.

— Mi se pare corect, îl aprob Alfray.ă— Mai e şi altceva de discutat, şefu’? întreb Jup. Ni seă

va sim i lipsa dac mai întârziem.ţ ă— Înc un lucru, îi r spunse Stryke. ă ăC pitanul avea o expresie curioas , jum tateă ă ă

159

tem toare, jum tate agitat , la prima impresie. Jderiiă ă ă erau intriga i.ţ

Scoase stelele una câte una şi le aşez pe mas . Peă ă urm le lu pe cele dou pe care reuşise s le uneasc şiă ă ă ă ă le puse lâng celelalte.ă

— Ce naiba? se mir piticul.ăÎntinse mana şi ridic perechea unit . Jderii seă ă

strânser în jurul stelelor şi le cercetar , unul mai uluită ă decât cel lalt.ă

— Coilla ştie deja despre asta, recunoscu Stryke. Am aşteptat momentul potrivit s vi le ar t şi vou .ă ă ă

— Cum ai reuşit? vru s ştie Alfray.ă— Nu-i uşor de explicat. Dar privi i. ţC pitanul lu stelele împreunate, apoi o alese pe ceaă ă

gri, cu dou spi e, de la Dragon. Concentrându-se,ă ţ începu s se joace cu ele.ă

— Ce face? morm i Haskeer.ă— Sst! şuier Coilla.ăPre de-un minut, se uitar nedumeri i cum Stryke totţ ă ţ

învârteşte stelele în t cere.ă— Aşa! zise el într-un sfârşit, ar tându-le rezultatulă

efortului s u.ăToate trei stelele erau împreunate într-un artefact pe

care nu se ghicea urm de îmbinare. Trecur dintr-oă ă mân într-alta.ă

— Eu nu pricep, m rturisi Jup. Nu v d cum de seă ă unesc, totuşi…

Stryke încuviin din cap.ţă— E ciudat, nu?— Cum ai f cută ? repet Alfray.ă— La început, doar m-am jucat cu ele. Pe urm a fostă

ca şi cum… am v zut c se pot îmbina. Oricare dintre voiă ă şi-ar fi dat seama, probabil, dac s-ar fi gândit destul.ă

Alfray se holba la obiectul nou format.— Nu sunt aşa convins. N-am priceput care-i

şmecheria.

160

— Nu-i nicio şmecherie. Probabil au fost menite s seă îmbine.

— De ce? întreb Haskeer, privind suspicios stelele.ă— Nu ştiu, dup cum nu ştii nici tu.ă— Edela sine în eles c toate se pot împreuna, rostiţ ă

Jup. Ai încercat, Stryke?— Da, când am avut timp. N-am reuşit s le unescă

decât pe cele trei. A patra nu vrea în ruptul capului. Poate avem nevoie de a cincea ca s mearg .ă ă

— Dar ce înseamn asta? Odat ce sunt împreunate, laă ă ce folosesc?

Şi dac Stryke cunoştea r spunsul, nu era menit s -lă ă ă afle şi ceilal i.ţ

Sunar clopotele de alarm .ă ă— Rahat, înjur piticul. S-au întors.ă

15

Oraşul gemea de cai care galopau şi oameni fugind. C ru ele se înclinau pe la col uri, plutoane de ap r toriă ţ ţ ă ă alergau spre pozi iile defensive, civilii împ r eau armeţ ă ţ din c rucioare.ă

Stryke şi ofi erii lui, împreun cu câteva zeci de r cani,ţ ă ă gonir spre punctul de adunare din umbra piramidei.ă Ceilal i orci veniser deja acolo sau erau pe drum.ţ ă R cnind ca s acopere zarva, Stryke îi împ r i în cinciă ă ă ţ grupe, fiecare cu aproximativ patruzeci de ostaşi. El, Alfray, Coilla, Haskeer şi Jup le conduceau pe primele cinci. Caporalul Krenad primise comanda celei de-a şasea.

Cu încuviin area lui Rellston, trupele primir anumiteţ ă zone pe care s le apere ajuta i de Mani, dară ţ independent de ei. Dar aveau voie s se mişte. Puteauă merge s dea o mân de ajutor acolo unde ap rareaă ă ă trebuia înt rit .ă ă

— Aten ie la turnurile de paz ! le aminti Stryke. Deţ ă 161

acolo vi se d semnalul când e nevoie de voi! Şiă clopotele dau semnale!

Nu era un sistem perfect, dar era cel mai bun, inândţ seama de împrejur ri.ă

— Nu v p r si i pozi ia dac nu v-o cereă ă ă ţ ţ ă comandantul! ad ug jderul c pitan.ă ă ă

Unul câte unul, comandan ii ridicar bra ul pentru aţ ă ţ ar ta c sunt preg ti i.ă ă ă ţ

— Pe pozi ii! r cni Stryke. ţ ăTrupa Coillei trecu pe lâng a lui.ă— Noroc, îi şopti ea.Cele şase trupe pornir spre pozi iile lor împr ştiate. Aă ţ ă

lui Stryke era la zidul de la apus. Asta îi convenea. Va sta cu fa a la corpul principal al armatei duşmane.ţ

Ajunse acolo în câteva minute şi începu imediat s -iă îmboldeasc pe r cani s urce pe numeroasele sc riă ă ă ă mobile spre poteca de sus. Pe urm se ca r şi el pe oă ţă ă scar şi pierdu o clip aranjându-şi ostaşii pe pozi ii.ă ă ţ Gangul era deja ocupat de sute de ostaşi Mani. Stryke îşi amestec orcii cu mare grij printre oameni. Z ri ună ă ă tân r ofi er Mani.ă ţ

— Ce se petrece?— Vede i şi dumneavoastr . Se tot grupeaz şiţ ă ă

regrupeaz de dou ceasuri. Iar acum, asta.ă ăAr t din cap.ă ăStryke v zu nu o armat , ci patru. Uni se împ r iseră ă ă ţ ă

în trupe de câteva mii fiecare şi se îndreptauspre aşezare. În spatele fiec rei trupe veneau c ru eă ă ţ acoperite. Cele de pe flancuri se ab tur din drum,ă ă probabil ca s înconjure aşezarea.ă

— Ne vor lovi din mai multe p r i deodat , îi spuseă ţ ă ofi erului.ţ

— Şi au şi rezerve, ar t omul cu degetul. ă ăAlte mii de ostaşi r maser în tab ra inamic , înă ă ă ă

cap tul îndep rtat al v ii.ă ă ă— Procedeaz cu cap, remarc Stryke. Îşi plimbă ă ă

162

privirea de-a lungul parapetelor. Avem c ru e cu ap înă ţ ă apropiere?

— Nu sunt sigur.— Cred c ar trebui s fii. Focul e unul din cele maiă ă

mari dezastre într-o asemenea situa ie.ţOfi erul plec s rezolve problema.ţ ă ăDedesubt, armatele divizate se apropiau. Era formată

fiecare din dou treimi infanterie şi o treime cavalerie.ă Pedestraşii impuneau ritmul de înaintare, deci avansau încet. Dar era ceva în mişcarea lor greoaie care îi f ceaă s par mai neîndupleca i şi mai amenin tori.ă ă ţ ţă

Stryke str b tu gangul, verificând ca trupa lui s fie înă ă ă ordine. D du peste doi r cani jderi şi se bucur c -i vedeă ă ă ă acolo.

— Noskaa. Finje.Cei doi îi r spunser la salut.ă ă— Ce crede i c vor încerca, domnule? îl întreb Finje.ţ ă ă— Dac nu pui la socoteal h ituiala de asear , acestaă ă ă ă

e primul atac hot rât. Cred c o s procedeze ca la carte.ă ă ă Trupe solide la por i şi sc ri pentru ziduri.ţ ă

— Dar sunt fanatici religioşi, domnule, remarcă Noskaa. Nu se ştie cum vor ac iona.ţ

— Observa ia ta e demn de laud , ostaş. Întotdeaunaţ ă ă s te aştep i la ceva neaşteptat. Dar, într-un asediu,ă ţ p r ile nu au prea multe solu ii. Noi suntem aici, ei,ă ţ ţ acolo. Treaba noastr e s men inem situa ia aşa cum e.ă ă ţ ţ

— Da, domnule! strigar cei doi în cor.ă— Nu sc pa i din ochi turnurile de paz , le reamintiă ţ ă

c pitanul, şi ajuta i-i pe Mani de câte ori pute i. Dac nuă ţ ţ ă înc lca i vreun ordin de-al meu, ad ug .ă ţ ă ă

R canii încuviin ar în t cere.ă ţ ă ăStryke îşi relu inspec ia. Când o termin , nu mai avuă ţ ă

ce face decât s priveasc înaintarea duşmanilor, al turiă ă ă de miile de alia i ai s i.ţ ă

În urm toarele dou ceasuri, cele patru corpuri deă ă armat Uni îşi luar pozi iile, cu fa a la cele patru puncteă ă ţ ţ

163

cardinale ale aşez rii. Asta însemna c Stryke şiă ă camarazii lui se uitau în jos la o mas de solda i. Cei deă ţ pe parapete şi de la sol îşi rânjeau dispre uitor şi-şiţ aruncau jigniri.

Stryke patrula pe potec , împ r ind b t i prieteneştiă ă ţ ă ă pe spate şi vorbe încurajatoare.

— Uşurel, b ie i… nu v pierde i cu firea… ine i-vă ţ ă ţ ţ ţ ă tare… ap ra i-v unul pe altul…ă ţ ă

Pe urm se f cu linişte de mormânt. Un şir de suneteă ă pi ig iate se ridicar din armatele atacatoare, scoase deţ ă ă fluiere din trestie.

— sta-i semnalul lor! url Stryke. Fi i gata s -iĂ ă ţ ă respinge i!ţ

Atacatorii scoaser un vuiet asurzitor şi se n pustiră ă ă din toate p r ile asupra aşez rii. Ap r torii d dur şi eiă ţ ă ă ă ă ă drumul ipetelor de lupt şi începu asediul.ţ ă

Prima prioritate era s -i opreasc pe duşmani s seă ă ă urce pe ziduri. Mul i arcaşi duser greul, lansând sute deţ ă s ge i în infanteria n v litoare. Scuturile se în l ar ,ă ţ ă ă ă ţ ă deviindu-le. Dar multe îşi nimerir inta. Solda ii c zură ţ ţ ă ă str punşi în ochi, în gât, în piept. Cei mai ghinionişti dină primele rânduri fur acoperi i de ploaia de s ge i şiă ţ ă ţ c zur sub copitele cailor din spate. C zur şi cai,ă ă ă ă trântindu-şi c l re ii, şi ajunser victimele suli elor dese.ă ă ţ ă ţ

O trup de arcaşi inamici, câteva sute, ridicar arcurileă ă c tre cer şi-şi lansar propriul roi de s ge i peste ziduri.ă ă ă ţ

— S ge i! r cni Stryke.ă ţ ăCine putu, se ad posti degrab . Zeci de s ge i asaltară ă ă ţ ă

zidul, omorând şi r nind, dar cele mai multe îşi ratară ă inta şi c zur în aşezare. Rezerviştii şi ajutoarele civileţ ă ă

se pomenir asalta i. B rba i, femei şi cirezi de animaleă ţ ă ţ se pr buşir sub ploaia ucig toare. Oamenii fugeau s seă ă ă ă ad posteasc , unii ipau. Grupurile de vindec tori âşniră ă ţ ă ţ ă spre cei r ni i.ă ţ

Stryke auzi clopotele asurzitoare r sunând deă pretutindeni. Ridic ochii spre cel mai apropiat turn deă

164

paz , dar niciuna dintre santinele nu încerca s deaă ă vreun semnal. Aveau şi ei de furc din cauza zecilor deă arcaşi potrivnici care voiau s -i doboare. Jderul r maseă ă pe loc.

Îşi d du seama c se ghemuieşte lâng tân rul ofi eră ă ă ă ţ Mani, care ar ta îngrozit.ă

— Primul asediu? îl întreb Stryke.ăAlb la fa , ofi erul r spunse mişcând din cap, preaţă ţ ă

speriat ca s vorbeasc .ă ă— Şi ei sunt la fel de însp imânta i ca noi, dac asta teă ţ ă

ajut cu ceva. Şi nu uita c via a oamenilor t i depindeă ă ţ ă de tine.

Tân rul mişc iar din cap, dar mai hot rât, i se p ruă ă ă ă jderului.

— Probabil c n-o s se întâmple altceva decâtă ă schimbul de s ge i în minutele urm toare, îi explic el.ă ţ ă ă Încearc s ne in culca i ca s se poat apropia şi urcaă ă ţ ă ţ ă ă pe ziduri.

Arcaşii Mani ştiau am nuntul. Se ridicau din când înă când şi-şi lansau s ge ile, apoi iar şi se fereau, ca să ţ ă ă pun altele în arcuri.ă

— Putem s -i inem la distan ? întreb ofi erul.ă ţ ţă ă ţ— Nu. Numai dac ambele p r i au o rezervă ă ţ ă

nesfârşit de s ge i. Şi, chiar dac ar avea, ofi erii lor leă ă ţ ă ţ vor porunci s urce zidurile cât de curând.ă

Stryke privi în jos, la aşezare, şi v zu c se apropie oă ă c ru cu ap , tras de boi. De fapt, era un butoi peă ţă ă ă patru ro i, cu şiruri de g le i de lemn atârnate de el.ţ ă ţ S ge ile loveau când pe el, zdr ng nind, când pe lângă ţ ă ă ă el. Dou str punser spin rile boilor care se l sar în josă ă ă ă ă ă de durere.

ipete r sunar de pe parapete, pe lâng al lui Stryke.Ţ ă ă ă— Aduc sc rile! strig un glas.ă ăStryke înfrunt ploaia de s ge i şi arunc o privireă ă ţ ă

dincolo de zid. Sute de ostaşi grupa i câte doi alergau cuţ sc ri spre fortifica ii. Sub ochii lui, c zur cel pu in trei.ă ţ ă ă ţ

165

Îns num rul lor şi atacul nest vilit al arcaşilor însemnaă ă ă c mul i vor reuşi s treac de ziduri.ă ţ ă ă

Se întoarse spre ofi er şi-l intui cu privirea.ţ ţ— Singura noastr şans e s ne asigur m c reuşescă ă ă ă ă

s urce cât se poate de pu ini. Şi o mân de arcaşiă ţ ă provoac un dezastru, dac sunt hot râ i. Auzi strig teleă ă ă ţ ă de lupt ale agresorilor, menite s - i înghe e sângele înă ă ţ ţ vine. Iar oastea asta e foarte hot rât .ă ă

Pe parapete ap rur vârfurile sc rilor cl tinându-se, înă ă ă ă timp ce oamenii care le ineau de jos se str duiau sţ ă ă propteasc de pere i. Arcaşii Mani, acum şi suli aşii, îiă ţ ţ luar la int . Erau foarte vulnerabili şi c zur cu zecile.ă ţ ă ă ă

Îns , inevitabil, jum tate din sc ri se izbir de perete,ă ă ă ă vizibile deasupra parapetului. Ap r torii se apucar s leă ă ă ă îndep rteze. Una trosni lâng ofi er şi Stryke.ă ă ţ

— Hai! îi strig jderul tân rului.ă ăMerser iute la ea şi-o prinser de suporturileă ă

verticale, apoi, cu toat puterea, o azvârlir cât colo. Nuă ă era nimeni pe ea. Se uitar cum cade şi împr ştie ostaşiiă ă din preajm .ă

Duşmanii urcau pe tot mai multe sc ri. Şiruri de Uni seă înghesuiau pe ele cu s biile scoase şi scuturile ridicate.ă Stryke şi ofi erul se gr bir s ajute la r sturnarea lor.ţ ă ă ă ă Trei-patru duşmani se c raser deja pân la jum tateaăţă ă ă ă primei sc ri la care ajunser ei. Ajuta i de doi r cani,ă ă ţ ă reuşir s o împing de la perete. Se cl tin scurt înă ă ă ă ă pozi ie vertical , apoi se pr buşi în urletele duşmanilor,ţ ă ă cu ei cu tot.

N-aveai timp s - i tragi sufletul. Tot mai multe sc ri seă ţ ă fixau de ziduri şi ap r torii care nu azvârleau proiectileă ă sau s ge i alergau de la una la alta. Stryke ştia c acelaşiă ţ ă lucru se petrece în toat aşezarea, dar spera s nu apară ă ă un punct slab, care s ofere duşmanilor şanse mai mari.ă

Aşa cum b nuise, primul Uni ajunse în vârful zidului şiă vru s treac dincolo. Jderul se duse la el şi-i crest fa a.ă ă ă ţ B rbatul c zu cu un urlet, se lovi de tovar şii lui de peă ă ă

166

treptele de mai jos şi se pr buşir to i gr mad .ă ă ţ ă ăAlt cap de Uni îşi f cu apari ia, apoi altul şi altul. Înă ţ

câteva secunde, peste dou zeci ajunser în vârf şi p şiră ă ă ă în gang. Trebuiau elimina i. Stryke se izbi de unul, îi parţ ă lovitura trimis de-a curmezişul şi-i scoase m runtaiele.ă ă B rbatul c zu în aşezare. O sabie şuier peste capulă ă ă jderului. Se r suci şi-l doborî pe agresor, aruncându-lă peste zid. Tân rul ofi er se b tea şi el şi nu se l sa.ă ţ ă ă

Îi veni de hac adversarului şi trecu la urm torul. Strykeă îşi v zu de potrivnicul lui.ă

Poteca gemea de înc ier ri şi de cadavre de Uni. Maniă ă şi orcii s reau strigând de la în l ime. O scar se ivi într-oă ă ţ ă por iune de zid neap rat . Un ap r tor Mani, mai mult unţ ă ă ă ă b iat decât b rbat, se repezi la cel care s ri de pe ea.ă ă ă Duşmanul îl întrecea în for . Ofi erul v zu ce seţă ţ ă întâmpl şi fugi s -l ajute. Un schimb s lbatic de lovituriă ă ă îi dovedi c nici el nu era mai breaz. Dup trei-patruă ă pase, b rbatul Uni str punse pieptul ofi erului. Tân rulă ă ţ ă Mani c zu. Invadatorul se întoarse iar spre b iat.ă ă

Stryke veni în fug şi-l asalta pe cotropitor. Îi sparseă ap rarea cat ai zice peşte şi-i lu piuitul, îngenunchindă ă lâng ofi er, îşi d du seama imediat c e mort.ă ţ ă ă

— Rahat! şuier el. ăB iatul se uita la ei.ă— F - i datoria! îi strig jderul.ă ţ ăB iatul se întoarse la lupt . Un r can surprinse privireaă ă ă

lui Stryke şi-i r spunse din cap. Plec s -i fie umbră ă ă ă puştiului.

C pitanul jder îşi recupera sabia şi zdrobi primul capă de duşman care-i ieşi în cale.

Coilla lupta de partea cealalt a aşez rii, ajutând laă ă ap rarea zidului opus.ă

Ocupa o pozi ie asem n toare cu a lui Stryke. Sc rileţ ă ă ă se loveau de parapet. Cârligele de prindere zburau peste marginea zidului. Vreo zece Uni ajunser pe potec şiă ă

167

fur întâmpina i cu vârful s biilor.ă ţ ăCoilla încheie lupta cu un duşman str pungându-iă

gâtul. Trecu imediat la urm torul şi-i atac scutul cuă ă s lb ticie. Se opri când un r can îl p li pe adversarul eiă ă ă ă din spate.

În timp ce jderi a se retr gea, un vas de ceramic seţ ă ă ciocni de perete şi se sparse în gang. Uleiul din el se aprinse imediat şi fl c rile cuprinser scândurile. Alt vasă ă ă ateriza în gang, chiar lâng ea.ă

— Pe din ii diavolilor! strig . ţ ă Aduce i ap aici susţ ă !Lupta continua, în ciuda focului. Câ iva Mani şi orciţ

încercar s -l sting cu p turi în timp ce se fereau deă ă ă ă s ge i. Atunci sosir pompierii aşez rii şi formar un lan .ă ţ ă ă ă ţ G le i cu apa fur urcate pe sc rile interioare, golite şiă ţ ă ă apoi aruncate înapoi.

Coilla îi l s s -şi fac datoria şi, evitând fl c rile,ă ă ă ă ă ă atac un nou rând de invadatori. Îl doborî imediat peă unul care c l rea zidul. Urm torul, trecu de zid şi-i opuseă ă ă rezisten , dar nu reuşi s fac fa furiei şi iu elii jderi eiţă ă ă ţă ţ ţ şi primi o lovitur în inim . Al treilea zbur urlând înapoiă ă ă peste zid, cu pumnalul ei în piept.

Coilla nu ştia cât aveau s reziste.ă

La por ile de la apus, scena atacului din ziuaţ precedent , Haskeer era în mijlocul furtunii. Lupta seă încinsese pretutindeni pe ziduri şi auzea zgomot de b t lie şi la celelalte por i, dar aici nu se întâmpla nimic.ă ă ţ Singurele semne de ostilitate erau izbiturile în uşa pe care o p zea, date mai degrab cu barde şi pumni decâtă ă cu berbecul.

Sergentul nu sc pa din ochi turnurile de paz , sperândă ă s primeasc un semnal care s -l duc şi pe el în foculă ă ă ă luptei. Pân acum, nu primise niciunul.ă

— Ce noroc pe mine, s fiu a cincea roat la c ru ,ă ă ă ţă Liftin, bolborosi el nervos.

— Da, nu-i cinstit, domnule sergent, îl aprob r canul.ă ă

168

— Ce dracu-i cu tic loşii ia de Uni? Nu-s în stare să ă ă d râme o poart şi s se bat zdrav n?ă ă ă ă ă

— Nişte tâmpi i, pufni Liftin.ţUn obiect pluti deasupra zidului şi se îndrept spre ei –ă

unul din bidoanele duşmanilor, cu fitilul arzând mocnit.Haskeer se lumin la fa .ă ţă— Aşa mai merge!Urm rir traiectoria bidonului în timp ce mul imea seă ă ţ

împr ştia. C zu cam la cinci metri în fa a lor şi nu lu foc.ă ă ţ ă— Pe dracii dracilor! gemu Haskeer.— Poate avem noroc data viitoare, nu, domnule

sergent? îl comp timi Liftin.ăClopotul din turnul de paz începu s bat . Santineleleă ă ă

d deau semnalul.ă— În sfârşit, oft Haskeer. Adun - i jum tate din ostaşi,ă ă ţ ă

Liftin, şi preia comanda aici. De mine e nevoie într-un punct fierbinte.

— Am în eles, r spunse r canul posac.ţ ă ă

Alfray era pe alt zid. În afar de asta, trecea prină aceleaşi încerc ri ca Stryke şi Coilla. Invadatorii s reauă ă peste metereze şi el cu ai lui se d deau peste cap s -iă ă omoare.

Caporalul îşi concentra aten ia pe un zdrahon cuţ perciuni care voia s -i separe capul de trup. Îşi urm reaă ă scopul cu un topor cu dou t işuri, dar orcul avea alteă ă gânduri. Şi o arm mai uşor de manevrat. Sabia luiă fulger pe sub garda agresorului nu o dat , ci de două ă ă ori. B rbatul se cl tin şi se pr buşi. Un r can îi smulseă ă ă ă ă toporul şi se repezi la alt Uni.

Pe Alfray îl dureau mâinile şi picioarele şi se sim eaţ deja frânt. Dar îşi alung oboseala şi izbi un nou pâlc deă custozi. La unison cu doi r cani, îi împinse c tre zid. Unulă ă c zu peste el. Ceilal i doi fur doborâ i pe loc.ă ţ ă ţ

Caporalul se întoarse, îşi şterse fruntea cu dosul palmei şi v zu fum negru în l ându-se de pe zidul Coillei.ă ă ţ

169

Jup fusese chemat s lupte cu focul în partea dinspreă ap .ă

Acolo era o poart mic , pe care trebuia s o apereă ă ă trupa lui Krenad, dar lucrurile sc paser de sub control.ă ă Uni o loviser cu o c ru aprins . Poarta era peă ă ţă ă jum tate deschis şi pe jum tate aprins , iar duşmanii seă ă ă ă strecurau pe rând în untru printr-o cr p tur .ă ă ă ă

Îngustimea intr rii fu de ajutor celor din untru.ă ă Însemna c invadatorii nu-şi puteau stabili un cap deă pod, cât vreme ap r torii îi nimiceau imediat ce intrau.ă ă ă Gr mezi de cadavre, mai ales de Uni, înconjurau poarta.ă Dar invadatorii n v leau cu atâta for , încât era greu s -ă ă ţă ăi blochezi pe to i.ţ

Jup şi jum tate din trupa lui îşi sporir şansele cândă ă reuşir s astupe cr p tura. Piticul rezolv problemaă ă ă ă ă trimi ând o forma ie de ostaşi cu scuturi aşeza i înţ ţ ţ triunghi s opreasc potopul de duşmani. Al i treizeciă ă ţ primir ordin s împing afar c ru a şi s încuie poarta.ă ă ă ă ă ţ ă Ceilal i ostaşi ai lui Jup şi Krenad stinser focul şi-i vânarţ ă ă pe Uni care intraser deja.ă

Era cam riscant şi nesigur, dar invazia Uni fu oprit .ăLui Jup i-ar fi prins bine un r gaz. Nu avu parte de el.ă

Clopotul din turnul de paz apropiat d du alarma şiă ă santinelele îi semnalizar însp imântate urm toarea luiă ă ă destina ie.ţ

Stryke r spunsese şi la un strig t de ajutor.ă ăPân la urm , incidentul, petrecut în partea deă ă

miaz noapte, fu uşor de înfruntat. Era nervos c fuseseă ă trimis dup cai verzi pe pere i, dar bucuros c luase cu elă ţ ă numai zece ostaşi. Nu îndr zni s ia mai mul i dină ă ţ confruntarea de pe zid.

Acum se întorcea înapoi cu toat viteza, al turi deă ă r canul Talag, lâng el, şi de ceilal i, în spatele lui. Cândă ă ţ cotir spre un grup de cl diri şi ajunser pe por iunea ceă ă ă ţ

170

ducea la postul lor, z rir agita ie în fa .ă ă ţ ţăUn Uni singuratic c l rea spre ei, vânat de o gloată ă ă

furibund . Probabil c intrase printr-una dintre por ileă ă ţ sparte şi sc pase cumva de ap r torii ei. Acum gonea deă ă ă rupea p mântul şi biciuia coastele bidiviului cu h urile.ă ăţ

Pe la jum tatea drumului dintre c l re şi trupa luiă ă ă ţ Stryke, cineva încerc s traverseze strada. Era un copil.ă ă

C pitanul îl recunoscu pe Aidan Galby.ăOrcii strigar la b iat, la fel şi mul imea. C l re ul nuă ă ţ ă ă ţ

se opri şi nici nu se ab tu de la drum.ăÎl lovi pe b iat şi-l rostogoli ca pe-o p puş zdren uit .ă ă ă ţ ă

Aidan se t v li de-a curmezişul drumului şi se opri cuă ă fa a la p mânt, în fa a unei cl diri.ţ ă ţ ă

Izbitura îl încetini pe c l re , dar nu-l opri din goan .ă ă ţ ă Pân s dea iar pinteni bidiviului, jum tate din trupa luiă ă ă Stryke se repezi la el. Talag ajunse primul la el. El şi al iţ doi smulser calul de frâie. Îns Talag sim i gustul furieiă ă ţ b rbatului Uni, care izbi de sus cu sabia şi-i spintecă ă gâtlejul cu o lovitur s lbatic .ă ă ă

Stryke se n pusti în fa şi-l apuc de pulpanaă ţă ă mantalei, doborându-l. Apoi îl str punse cu sabia înă inim . Îi d du drumul şi se r suci spre Talag. Îi ghiciă ă ă soarta dintr-o privire.

Se întoarse în fug la b iat. F r îndoial , fusese gravă ă ă ă ă r nit. Leşinase şi respira greu. Stryke ştia c nu eraă ă în elept s mu i un r nit, dar trebuia s -l duc pe puşti laţ ă ţ ă ă ă un vraci priceput. Încetişor, ridic trupul c zut cu fa a înă ă ţ jos.

Noskaa ap ru în gangul de deasupra şi-l strig .ă ă— Preiei comanda pân m întorc! îi strig înapoiă ă ă

c pitanul, apoi o lu la goan cu b iatul în bra e.ă ă ă ă ţ

16

Stryke fugi prin înv lm şeal strângând b iatul laă ă ă ă piept. Aşezarea r suna de furia m celului. De peă ă

171

metereze c deau întruna trupuri. Focurile înnegreauă cerul. P r si marginea exterioar şi o lu spre centrulă ă ă ă aşez rii, pe str zi înguste, ocolind sau îmbrâncindu-i peă ă oamenii cuprinşi de agita ie.ţ

În cele din urm , ajunse la casa Kristei. Seă transformase în spital de r zboi. Purt torii de t rgiă ă ă st teau la coad s -i aduc pe cei lovi i, iar r ni ii careă ă ă ă ţ ă ţ mergeau pe picioare se înghesuiau la intrare. Când v zur pe cine duce Stryke în bra e, se d dur imediat laă ă ţ ă ă o parte.

Jderul n v li în cl dire şi o g si gemând de r ni i. Seă ă ă ă ă ţ improvizaser paturi în toate camerele şi pe coridoare.ă Cei cu r ni mai uşoare st teau jos şi se aplecau pe josă ă cât erau îngriji i. Se ocupau de ei femeile ordinului Mani.ţ

— Înalta Preoteas ! zise el brutal. Unde e?ăNovicele şocate ar tar cu degetul spre o camer cuă ă ă

paturi pline. Stryke merse imediat în untru. Krista st teaă ă în cap tul cel lalt şi îngrijea rana unui ostaş. Ridică ă ă privirea şi-l v zu. Fa a i se strâmb , ochii i se c scar deă ţ ă ă ă şoc şi groaz .ă

— Ce s-a întâmplat? ip ea, fugind s -şi ia copilul. ţ ă ăStryke îi explic degrab .ă ăEa îl culc pe b iat pe o saltea de paie liber şi-l strig :ă ă ă ă— Aidan! Aidan!Se întoarse spre Stryke. Îi pierea culoarea din obraji.— Ar fi trebuit s fie aici. Nu în eleg. Era…ă ţ— Cred c a fost prins în înv lm şeal şi fugea spreă ă ă ă

tine când s-a întâmplat. Cât de grav e?— Nu m pricep destul ca s -mi dau seama. Dar nuă ă

arat bine.ăSosir vindec torii, conducându-se dup agita ie. Erauă ă ă ţ

vraci Mani, cu c delni e cu t mâie şi cataplasme.ă ţ ă Adunându-se în jurul bolnavului, începur s -l pip ie şi să ă ă ă se sf tuiasc . Nu p reau prea optimişti. În ochii luiă ă ă Stryke, nici prea pricepu i. Dar îşi inu p rerea pentru el.ţ ţ ă

Se uit la Krista. O copleşea disperarea t cut .ă ă ă

172

Jderul se strecur afar neobservat. Odat ieşit dină ă ă cas şi din înghesuiala de la uş , începu s fug .ă ă ă ă

Se duse la zidul unde Alfray ajuta ap rarea. Por iuniă ţ din el mocneau de la fl c rile stinse nu demult şi haosulă ă nu încetase. Dar sc zuse num rul atacatorilor. Stryke îşiă ă zise c m celul e pe terminate. Împingându-se prină ă mul imea ap r torilor, îl g si, în sfârşit, pe caporalul luiţ ă ă ă la un cap t al potecii. Îşi ştergea sabia de sânge. Era totă mânjit şi pe haine. La fel şi Stryke, dup cum observ .ă ă

— Stryke? Ce s-a întâmplat?— Copilul lui Krista Galby. A fost r nit.ă— Cum aşa?— L-a lovit un cal. Un Uni r t cit în aşezare. E grav, dină ă

câte mi-am dat seama.— Ce r ni are?ă— Era leşinat când l-am v zut ultima oar . Cred c aă ă ă

primit lovituri în piept şi-n coaste.— Sângereaz ? Are r ni? Piele zdrelit ?ă ă ă— Sunt sigur c nu. N-am v zut urme de sânge.ă ă

Respira greu.— Hm… Cum e îngrijit?— Nu ştiu. Ei, au venit nişte vraci Mani când am plecat

eu. Ştii tu soiul lor. Cânt ri şi t mâie.ă ă— Trebuie s facă ămai mult pentru el.— C fac sau nu, mie nu mi-au inspirat încredere,ă

m rturisi Stryke. Tu te-ai mai ocupat de asemeneaă lovituri, nu-i aşa?

— De nenum rate ori. Din c z turi şi înc ier ri. Camă ă ă ă ă jum tate supravie uiesc. Dar nu pot s spun cât de gravă ţ ă e f r s -l v d.ă ă ă ă

— M-am socotit c au nevoie de un doctor priceput.ă— Dar sigur c va fi cel mai bine îngrijit, dac e fiulă ă

Înaltei Preotese, nu?— Poate. Dar pe înv lm şeala asta? M îndoiesc. Nuă ă ă

vrei s vii s -l cau i?ă ă ţ— Ce-o s spun c vine cineva din afar , orc, peă ă ă ă

173

deasupra, s -şi vâre nasul în treaba lor?ă— Cred c preoteasa se va bucura de orice ajutor. Şiă

c ai mai mult experien decât cei de-aici. R ni iiă ă ţă ă ţ primesc îngrijire simpl ; sigur ai observat şi tu.ă

Alfray c zu pe gânduri.ă— Asta n-are nimic de-a face cu steaua, nu?— Ce vrei s spui?ă— Oare nu te gândeşti c , dac îl ajut m pe fiul ei,ă ă ă

Înalta Preoteas ne va fi destul de recunosc toare caă ă s … îmi dau seama c nu la asta te-ai gândit. Iart -m .ă ă ă ă N-a fost frumos din partea mea.

— S ştii c nu era vorba de asta. E doar un ânc.ă ă ţ R zboiul sta nu e vina lui. E ca pruncii nevinova i de orciă ă ţ şi de alte rase care au suferit.

— Mul i dintre ei de mâna oamenilor, replic Alfrayţ ă cinic.

— Nu de a celor de aici. Vii?— Da. Caporalul studie situa ia de pe zid. V d c eţ ă ă

linişte pe-aici. Cred c se pot lipsi de mine.ăD du comanda unui ostaş capabil. Apoi luar doi caiă ă

pentru drumul de întoarcere.Casa Kristei era tot aglomerat . Se aduceau parc maiă ă

mul i r ni i. Cei doi orci îşi f cur loc cu coatele, ignorândţ ă ţ ă ă protestele de care Stryke nu avusese parte când venise cu copilul de om. R zbir pân în camera din spate,ă ă ă p şind peste r ni i, dându-se la o parte din fa a celoră ă ţ ţ care scoteau mor ii înveli i în cearşafuri.ţ ţ

Vindec torii şi oamenii Mani sfin i din jurul lui Aidan seă ţ f cuser , din doi, patru. Murmurau vr ji şi ardeau ierburi.ă ă ă Krista îns şi st tea în genunchi lâng b iat, cu capul înă ă ă ă mâini, disperat . La sosirea orcilor, to i ochii seă ţ întoarser c tre ei. Se uitar lung şi dezaprobator laă ă ă hainele p tate de sânge şi fe ele lor aspre.ă ţ

Stryke şi Alfray se apropiar de pat.ă— Cum se simte? întreb cel dintâi.ă— Nicio schimbare, r spunse Krista.ă

174

— Îl cunoşti pe caporalul meu, Alfray. Are foarte multă experien cu asemenea lovituri pe câmpul de lupt . Teţă ă superi dac pune câteva întreb ri?ă ă

Ochii femeii lucir .ă— Nu. Nu, sigur c nu.ăVindec torii nu se ar tar la fel de mul umi i,dar nu oă ă ă ţ ţ

contraziser pe înalta Preoteas .ă ă— Care e p rerea voastr ? îi întreb Alfray. ă ă ăDoctorii schimbar priviri cu tâlc. La început, parcă ă

şov ir s -i r spund . Apoi unul dintre ei, cel mai înă ă ă ă ă vârst şi mai must cios, vorbi în numele tuturor:ă ă

— B iatul are r ni pe din untru. Îi sunt zdrobiteă ă ă m runtaiele.ă

Explic de parc se adresa unui copil înapoiat.ă ă— Şi cum îl îngriji i?ţVindec torul b trân p ru jignit de întrebare.ă ă ă— Îi punem comprese, ardem anumite ierburi, ca s leă

inhaleze propriet ile, r spunse el, cam indignat. Şi neăţ ă rug m zeilor, desigur.ă

— Ierburi şi rug ciuni? Astea merg pân la un momentă ă dat. Dar se cere şi ceva mai practic.

— Eşti vindec tor? Ai studiat arta leacurilor?ă— Da. Pe câmpul de lupt . Dac m întreba i de c r iă ă ă ţ ă ţ

şi de vreme pierdut la picioarele unui b trân, nu.ă ăB trânul pufni batjocoritor.ă— B trâne ea aduce în elepciune.ă ţ ţ— Cu tot respectul, ripost Alfray, deşi pentru Strykeă

era clar c nu simte niciun fel de respect, aduce şi oă privire îngust asupra lucrurilor. Vorbesc pentru c amă ă cunoştin e. Cum zicem noi, orcii, nu mai sunt la primaţ tinere e. Nici voi.ţ

Vindec torul p ru insultat. Colegii lui erau, f ră ă ă ă îndoial , scandaliza i. C utând sprijin în autoritateaă ţ ă Kristei, cel mai în vârst i se adres :ă ă

— Doamn , ă z uă , e prea de tot. Cum v aştepta i de laă ţ noi s …ă

175

— Las -l pe Alfray s -l consulte pe b iat, Înaltă ă ă ă Preoteas . Ce ai de pierdut?ă

B trânul vindec tor nu se l s .ă ă ă ă— Dar, doamn … ăKrista îi t ie avântul:ă— E vorba de fiul meu. Dac ceea ce are de spusă

caporalul Alfray îl ajut , vreau s -l aud. Dac nu, pute iă ă ă ţ s continua i voi îngrijirea. V rog s v da i la o parte.ă ţ ă ă ă ţ

Cu priviri ofensate îndreptate spre orci şi morm ind înă barb , cei patru vindec tori f cur loc. Se mutar înă ă ă ă ă cap tul cel lalt al camerei şi începur s -şi vorbeasc înă ă ă ă ă şoapt .ă

— Mai întâi trebuie s -l consult, spuse Alfray. ăPreoteasa încuviin în t cere. Caporalul se aplecţă ă ă

deasupra b iatului şi trase p tura care-l învelea. B iatulă ă ă avea înc pe el o c maş . Alfray scoase un cu it.ă ă ă ţ

Kristei i se t ie r suflarea şi duse mâna la gur . Orcul îiă ă ă zâmbi liniştitor.

— Vreau doar s v d în ce parte a fost lovit. Nu vă ă ă îngrijora i. Am crezut c a fost cercetat deja, ad ug el şiţ ă ă ă arunc o privire la vindec torii absorbi i în sfatul loră ă ţ tainic.

Alfray t ie c maşa lui Aidan şi-i dezveli torsul. Cu itulă ă ţ se întoarse în teac . Orcul pip i încet pieptul şi p r ileă ă ă ţ laterale ale b iatului. Ar t spre pete negre şi albastreă ă ă care începeau s coloreze pielea.ă

— Se formeaz nişte vân t i. Semn bun. Nu sunt r niă ă ă ă deschise şi nu curge sânge. Şi asta poate fi un semn bun. Apoi pip i zona coastelor. – S-ar putea s aib o ruptură ă ă ă aici. Respir greu, dar regulat. Şi pulsul e regulat, deşiă slab. Ridic pleoapele copilului. Ochii ne spun multeă despre umorile corpului.

— Ai fiului meu ce- i spun?ţ— C e grav r nit. Dar nu atât de grav încât să ă ă

pl teasc cu via a.ă ă ţ— Îl po i ajuta?ţ

176

— Cu permisiunea dumneavoastr , pot încerca.ă— O ai. Ce vei face?— Mai întâi, trebuie bandajat cum trebuie zonaă

loviturii, ca s elimin m şocul pe care l-a suferit laă ă impact. Dar înainte de toate, zona trebuie sp lat , ca să ă ă nu apar vreo infec ie. Ajut şi balsamurile pe care le amă ţ ă eu.

— Pot face asta.— L-ar ajuta mult. Când e în stare, aş vrea s bea şi oă

infuzie din plante. Cele pe care le folosesc eu în scopuri practice. Înc o aluzie la vindec torii moroc noşi.ă ă ă Acestea, plus odihna, sunt sfaturile mele.

Alfray o impresiona pe Krista.— Sfaturile tale sunt binevenite. Hai s -ncepem.ă— Pot ajuta cu ceva? întreb Stryke. ăAlfray îi f cu semn c se descurc singur.ă ă ă— Las -ne.ăConcediat f r comentarii, Stryke se strecur afar . Seă ă ă ă

întoarse pe strad şi trase adânc aer în piept, ca s -şiă ă limpezeasc pu in capul de duhoarea mor ii şi suferin ei.ă ţ ţ ţ

Oamenii alergau în toate p r ile, împr ştiind zvonul că ţ ă ă ultimul atac era pe cale s fie respins.ă

— Duşmanii se retrag! îi strig un tân r din fug .ă ă ăDeocamdată, îşi zise Stryke.

Nu-i mai atac nimeni în urm toarele ore. La l sareaă ă ă serii, ap r torii c zuser într-un fel de apatie încordat ,ă ă ă ă ă doborâ i de oboseal . Afar , armata se regrupa. Nimeniţ ă ă nu credea c va mai încerca un asalt.ă

Stryke, Alfray, Coilla, Jup şi Haskeer st teau împreună ă pe un zid, urm rind-o cu privirea, al turi de al i mii deă ă ţ ochi.

Haskeer era în toiul unei cuvânt ri violente, aşa cumă obişnuia el s in :ă ţ ă

— Nici m car nu-i lupta noastr , nu? Ar t cu degetulă ă ă ă spre aşezarea de dedesubt. La urma urmei, tot oameni

177

sunt, aşa-i? Ce-au f cut pentru noi, în afar de faptul că ă ă l-am pierdut pe Talag?

Regretul dup camaradul pierdut îl împ rt şeau to i.ă ă ă ţ— Unul dintre cei mai vechi din ceat , le aminti Alfray.ă— Am avut noroc c n-am pierdut mai mul i, spuseă ţ

Coilla. Tare aş vrea s nu mai vezi celelalte rase aşa cumă ne v d cele mai multe din ele pe noi.ă

— Te-ai schimbat, ripost Haskeer. Ultima oar cândă ă am vorbit, nu- i p sa de oameni mai mult decât mie.ţ ă

— Asta nu-i întru totul adev rat şi o ştii. În fine, amă ajuns s -mi dau seama c via a e mai complicat . Poateă ă ţ ă c e format din fiin e rele şi fiin e bune şi la dracu’ cuă ă ţ ţ rasele.

— Pân la un punct, o aten iona Alfray. S nu neă ţ ă pierdem identitatea. E prea important .ă

— Sunt unele rase c rora nu le pas c -şi înlocuiescă ă ă identitatea cu alta, coment Haskeer, uitându-se la Jup.ă

Era o aluzie clar la pitici şi viclenia lor.ă— În numele zeilor, nu m lua iar cu asta! se plânseă

Jup. Vrei s nu m mai învinuieşti pentru tot ce face rasaă ă mea? De parc eu aş fi direct r spunz tor.ă ă ă

— Da, Haskeer, termin , îl avertiz Stryke. Ne ajungeă ă c avem deja o b t lie de purtat, nu ne mai trebuie încă ă ă ă una.

— Nu vom mai putea respinge înc un atac ca acesta,ă atâta lucru ştiu, bolborosi Haskeer. Nu cu oamenii de aici.

— Au entuziasm în ei, recunoscu Coilla. Asta nu-i pu inţ lucru.

— Entuziasmul în lupt e mai important.ă— Eşti prea dur cu ei.— Cum i-am zis, sunt oameni. ţSchimbul de cuvinte lu sfârşit când se ivi o siluet înă ă

vârful sc rii din interiorul aşez rii. Era Krista Galby. P şiă ă ă pe potec ridicându-şi poala hainei, ca s nu şi-o agate.ă ă

O salutar , Haskeer cu mai pu in c ldur . P rea maiă ţ ă ă ă ă

178

înveselit .ă— Am venit s v spun c Aidan se simte mai bine, leă ă ă

spuse ea. S-a trezit şi m recunoaşte. Şi respir mai uşor.ă ă Se întoarse c tre Alfray. ie trebuie s - i mul umescă Ţ ă ţ ţ pentru asta. Nu ştiu dac te voi putea r spl ti vreodat .ă ă ă ă

— Nu e necesar. M bucur c b iatul îşi revine.Dar totă ă ă mai are nevoie de îngrijire, înc o s pt mân sau dou .ă ă ă ă ă Voi trece pe la el mai târziu.

— Mul umesc. Krista zâmbea. Zeii l-au ajutat pe fiulţ meu. Şi tu.

— Poate c Alfray merit singur laudele de data asta,ă ă zise Stryke ironic.

— Nu- i bate joc de zei, îl avertiz Alfray. Nu e în elept.ţ ă ţ Eforturile mele nu ar fi dus la nimic dac ei nu ar fi vrut.ă

Stryke ar t din cap spre armata invadatoare.ă ă— Oare ei îi mul umesc zeului ţ lor sau îl blestem ?ă— Eşti sceptic, c pitane? întreb Krista.ă ă— În ultima vreme, nu mai ştiu cum sunt, cas fiuă

sincer. Întâmpl ri ca acestea prin care trecem noi îiă ame esc pe orci.ţ

Nimeni nu ştiu ce replic s -i dea.ă ă— Am spus c nu ştiu dac v voi putea r spl tiă ă ă ă ă

vreodat . Dar, dac îmi st în putere s v îndeplinescă ă ă ă ă vreo dorin , v rog s mi-o spune i.ţă ă ă ţ

— Ce-ar fi s ne dai steaua? îi sc p lui Haskeer. ă ă ăCeilal i îi aruncar priviri ucig toare.ţ ă ă— Steaua? La început, Krista p ru nedumerit . Apoi oă ă

ajut intui ia. Vrei s spui instrumentul?ă ţ ă— Instr… ce? întreb Jup nevinovat.ă— Instrumentul. E o relicv religioas . Da, chiar arată ă ă

ca o stea oarecare. La ea v referi i?ă ţJderii nu mai putur nega. Coilla interveni repede:ă— A vrut s întrebe dac o putem ă ă vedea.— De unde şti i c avem un instrument? Nu facem unţ ă

secret din asta, dar nici nu ne l ud m cu el.ă ă— Ne-a spus un negustor pe care l-am cunoscut pe

179

drum. Katz. Un pi uş.ţ— A, da, mi-l aduc aminte.— Ne-a trezit interesul pentru stea, continu Coilla,ă

sperând c nu înr ut ea lucrurile. Ne-am promis c ,ă ă ăţ ă dac ajungem vreodat la Ruffets View, vom încerca s oă ă ă vedem, încheie ea cam neconving toare.ă

— Din câte îmi aduc aminte, Katz nu prea s-a interesat de ea. De fapt, a abuzat de ospitalitatea noastr intrândă în templu, deşi i-am interzis. A trebuit s -i cerem să ă plece.

— N-am ştiut.— Instrumentul e foarte important pentru noi.

Înseamn mult pentru oamenii mei şi pentru zei. Vi-l ar tă ă cu pl cere oricând dori i. Dar, cu tot respectul, n-aş fi zisă ţ c o ceat de r zboinici e interesat de o relicvă ă ă ă ă religioas .ă

— A, p i nu ne plac doar b taia şi h rm laia, spuseă ă ă ă Jup. Suntem şi amatori de cultur . Ar trebui s asculta iă ă ţ poeziile lui Haskeer o dat .ă

— Nu mai spune! Aşadar, ave i talente ascunse. Mi-arţ pl cea s le ascult.ă ă

Haskeer se holb la ea.ă— Ce?O clip grea cât p mântul, jderii avur impresia că ă ă ă

voia s le aud pe loc.ă ă— Deci, instrumentele şi poezia, continu ea.ă

Aştept m cu ner bdare.ă ă— Da. Ar fi… o pl cere, spuse Stryke, deloc convins.ă— Avem multe treburi de f cut. Trebuie s plec. Î iă ă ţ

mul umesc din nou, Alfray. Tuturor v mul umesc.ţ ă ţO urm rir cum coboar şi str bate str zile.ă ă ă ă ă— Eşti un idiot, Haskeer! izbucni Coilla.— Dac nu ceri, nu primeşti. ăJup îşi spuse şi el p rerea:ă— Eşti cretinul cretinilor, Haskeer.— Du-te şi te spânzur . De ce-a trebuit s -i zici c scriuă ă ă

180

poezie, stârpitur ?ă— Of, tac - i fleanca.ă ţ— M car ştim c se gândeşte s se despart de stea,ă ă ă ă

vorbi Alfray.— Da, aprob Coilla. Dar mul umit lui cap p trat staă ţ ă ă ă

– ar t spre Haskeer – ne-am dat arama pe fa .ă ă ţă— Nemernicul la de Katz ar fi putut s ne spun c aă ă ă ă

fost alungat, se plânse Jup. Acuma ce ne facem?— Dormi i, dac mai avem atâta minte, îi sf tui Stryke.ţ ă ă

Eu asta am de gând. To i ar trebui s face i la fel, cât maiţ ă ţ ave i ocazia.ţ

— Şi s profit m de ea la maximum, ad ug Jupă ă ă ă am rât. S-ar putea s fie ultima.ă ă

17

Ştia c st lâng el. Scrutau oceanul împreun .ă ă ă ăUn vânt juc uş le flutura hainele şi le r corea obrajii.ă ă

Soarele se în l ase în vârful cerului şi ziua era torid .ă ţ ă Stoluri de p s ri albe ca neaua zburau peste insuleă ă îndep rtate. Se adunar şi ele în vârful de la apus ală ă peninsulei.

Nu sim ea nevoia s vorbeasc , iar ea tot t cerea oţ ă ă ă prefera. L sar pur şi simplu întinderea infinit de apă ă ă ă calm s le cure e şi s le aline spiritele.ă ă ţ ă

Într-un sfârşit, deşi nu se saturaser de admirată priveliştea – probabil nu s-ar fi s turat niciodat – seă ă întoarser . P r sindu-şi punctul de observa ie de peă ă ă ţ stâncile calcaroase, coborâr uşor pe p şuneaă ă unduioas , în curând, iarba verde ca smaraldul,ă pres rat ici-colo cu buchete de flori de culoarea aurului,ă ă le ajunse pân la glezne.ă

— Nu-i aşa c -i un loc splendid? îl întreb fata.ă ă— N-am v zut altul mai frumos, r spunse el, şi amă ă

c l torit mult.ă ă— Atunci probabil c ai vizitat multe inuturi tot aşa deă ţ

181

fermec toare. T râmul nostru nu e deloc lipsit deă ă minunile naturii.

— Nu e tot aşa acolo de unde vin eu.— Ai mai spus asta. Recunosc îns c nu ştiu pe unde-ă ă

ar fi locul de care spui.— În vremuri ca acestea, m rturisesc sunt şi eu.ă— Nu te laşi de ghicitori, îl tachina ea, scuturând din

pleoape. Zâmbetul îi lumin tr s turile bine conturate.ă ă ă— Nu o fac inten ionat.ţ— Te cred, sincer. Dar ai puterea de a te elibera de

misterul care te bântuie.— Cum?— Vino s - i duci via a aici.ă ţ ţCa prima dat când aducea vorba despre asta, el sim iă ţ

un fior de încântare şi un dor nestins. În parte datorită bog iei p mântului, în parte datorit ei şi a rolului peăţ ă ă care sugera c l-ar juca în via a lui.ă ţ

— Ispita e mare.— Ce te opreşte?— Cele dou obstacole care îmi apar întotdeauna înă

cale.— Şi anume?— Misiunea pe care aş l sa-o neîndeplinit în… inutulă ă ţ

meu natal.— Şi cel lalt?ă— E, poate, cel mai greu de învins. Nu în eleg cumţ

ajung şi cum plec din acest loc. Niciun fel de control.— Învinge-l pe primul şi îl vei învinge şi pe al doilea. Ai

puterea asta. Voin a ta poate triumfa, dac o laşi.ţ ă— Nu v d cum.ă— Dar nu pentru c nu ai c uta solu ia, pun r m şag.ă ă ţ ă ă

Nu uita de oceanul din spatele nostru. Dac ar fi s - iă ă ţ umpli c uşul palmei cu ap din el şi s meditezi la asta,ă ă ă crezi c oceanul n-ar mai exista? Uneori nu vedemă p durea de copaci.ă

182

— Ca de obicei, vorbele tale îmi ating o coardă sensibil , dar nu-mi dau seama care.ă

— Î i vei da pân la urm . Respect - i obliga iile, ca unţ ă ă ă ţ ţ adev rat orc, şi se va deschide o cale din t râmul t uă ă ă spre al meu. Ai încredere în mine.

— Am. El râse. Nu ştiu de ce, dar te bucuri de încrederea mea.

Începu şi ea s râd .ă ă— Şi e chiar aşa de r u?ă— Nu. Nici vorb . ăT cur amândoi.ă ăP şunile se întindeau acum pe un versant mai înclinat,ă

iar el observ c se îndreapt spre o vale înconjurat deă ă ă ă dealuri blânde, deşi unul avea panta mai abrupt .ă

În mijlocul vegeta iei luxuriante se cuib rea o tab r .ţ ă ă ă Zece-dou sprezece locuin e rotunde din stuf şi înc vreoă ţ ă şase cl diri lunguie e cu grajduri. Nu existau fortifica iiă ţ ţ de ap rare, şan uri împotriva incendiilor sau bariere. Seă ţ vedeau orci, cai şi vite.

Nu-şi amintea s mai fi v zut tab ra, dar îi trezi oă ă ă amintire care nu voia s ias la suprafa .ă ă ţă

În timp ce se apropiau de ea, Stryke întreb :ă— A avut locul acesta un zid exterior vreodat ? ăFetei mai c -i veni s râd .ă ă ă— Nu. Nu a fost necesar niciodat . De ce întrebi?ă— Am sim it… Nu ştiu. Are nume?ţ— Da. I se zice Galletons Outlook.— Eşti sigur ? Nu i s-a spus niciodat altfel?ă ă— Normal c sunt sigur ! Cum altfel s -i spun ?ă ă ă ă— Nu-mi aduc aminte.Vorbind de nume, uit de mister pentru moment. ă— Eun lucru pe care sunt hot rât s -l aflu de dataă ă

asta, îi spuse ferm fetei.— Şi care s fie acela?ă— Numele t u. Tu îl ştii pe-al meu. Eu nu l-am aflată

niciodat pe al t u.ă ă

183

— Cum de am l sat noi s se întâmple aşa ceva?ă ă Zâmbi. M cheam Thirzarr.ă ă

Stryke îl repeta de mai multe ori în şoapt , apoi spuse:ă— Foarte frumos. Nu-l ui i uşor, i se potriveşte.ţ ţ— Ca al t u, Stryke. M bucur c î i place. ă ă ă ţLui Stryke i se p ru c a câştigat o mic b t lie, chiară ă ă ă ă

dac mai neînsemnat şi, pre de-o clip , îşi savuraă ă ţ ă victoria. Dar când îşi arunc ochii din nou la tab ra de peă ă fundul v ii, aceeaşi amintire îi tulbur ascunzişurileă ă min ii. Tot nu reuşi s se concentreze asupra ei.ţ ă

Coborâser panta şi mai aveau pu in pân la tab r .ă ţ ă ă ă Sentimentul pe care nu reuşea s -l denumeasc prindeaă ă puteri. În scurt vreme, intrar în aşezarea modest .ă ă ă Nimeninu le d du aten ie, decât vreo doi orci careă ţ fluturar din mân c tre tovar şa lui. C tre Thirzarr, seă ă ă ă ă corect el.ă

Str b tur luminişul f r s -i opreasc nimeni, ocolindă ă ă ă ă ă ă colibe şi grajduri. Apoi, spre cap tul de la apus ală taberei, Thirzarr se opri şi ar t cu degetul. Stryke v zuă ă ă c -i indic un bazin, perfect rotund, cu apă ă ă scânteietoare. Fata se duse într-acolo, iar el o urm .ă

Se aşezar la marginea lui. Ea îşi trecu mâna prin ap ,ă ă fermecat de atingerea ei fin . Stryke era preocupat deă ă amintirea care nu voia s ias la suprafa .ă ă ţă

— Bazinul sta… rosti el.ă— Nu-i aşa c -i superb? Datorit lui s-a ridicată ă

aşezarea.— Am impresia c l-am mai v zut. Şi nu doar bazinul,ă ă

ci toat aşezarea.ă— i-ar fi şi mai cunoscut dac ar fi s te stabileşti aici.Ţ ă ă

Dac ar fi s vii la mine.ă ăAr fi trebuit s fie un moment de încântare. Dină

p cate, Stryke sim i un gust amar. Pentru prima oar înă ţ ă tov r şia ei, se tulbur . Fiecare am nunt pe care-lă ă ă ă z rise, pe care îl vedea acum, îi r scolea mintea. Bazinul.ă ă Malul abrupt de acolo, care ar fi trebuit s fie împodobită

184

cu desene.Amintirea îl izbi ca vijelia.S ri în picioare şi strig :ă ă— Cunosc acest loc!

S ri în picioare, trezit într-o clip .ă ăTrecur câteva clipe pân se obişnui cu împrejurimile,ă ă

îşi aminti treptat c se afla într-o barac din Ruffets View,ă ă singur, aşteptând s atace din nou armata din spateleă zidurilor.

Respir adânc de câteva ori ca s alunge visul şi să ă ă revin cu picioarele pe p mânt.ă ă

Dar ceea ce nu reuşi s alunge fu imaginea locului peă care îl vizitase, dac „vizitase” era cuvântul potrivit.ă

Pentru c se afla chiar în locul respectiv.ăSoarele se târa leneş deasupra orizontului, dar nu-l

întâmpin nicio pas re cu ciripitul ei.ă ăLumina palid , rece, arunca umbre lunguie e de peă ţ

dealurile r s ritene, dar nimic nu putea ascunde tab raă ă ă întins a lui Hobrow. Corturile şi trupele de pază ă frem tau de activitate. Doctorii îi îngrijeau înc pe r ni iiă ă ă ţ din ziua anterioar , dar Uni se preg teau de un nou atac,ă ă îmboldi i de custozii în uniforme negre. Erau peste tot,ţ îndemnând c l re ii şi pedestraşii s se alinieze înă ă ţ ă forma ie. Nu conta c unii purtau bandaje pline de sângeţ ă şi c jum tate din ei nu apucaser s m nânce.ă ă ă ă ă

Hobrow însuşi nu avea poft de mâncare. St tea pe oă ă pant de lemn uşor înclinat , bine ap rat de s ge ileă ă ă ă ţ p gânilor din Ruffets. Deşi briza aducea miresmeă îmb t toare ale mânc rurilor g tite pe foc, singuraă ă ă ă foame pe care o sim ea era s îndeplineasc misiuneaţ ă ă primit de la Domnul.ă

Lâng el, Mercy îngenunche, şoptind cu fervoare:ă— Amin!Hobrow îşi termin rug ciunea şi puse o mân peă ă ă

um rul fetei.ă

185

— Vezi, draga mea? Vezi cât de slab e ap rarea lor?ă ă Cât de pu ini ap r tori au? Ast zi, Domnul îi va arunca înţ ă ă ă mâinile noastre şi vor c dea în fa a s biilor noastre caă ţ ă vârful ierbii amenin at de coas .ţ ă

O clip , st tur unul lâng altul, ignorând agita iaă ă ă ă ţ miilor de solda i. De acolo, aşezarea Mani p rea oţ ă juc rie, casele aduceau cu nişte cuburi din ale c roră ă coşuri se în l au fuioare de fum, desenând linii deă ţ c rbune în lumina azurie a dimine ii.ă ţ

— Trebuie s ştie c sunt condamna i, tat , spuseă ă ţ ă Mercy. Cum s reziste împotriva noastr ?ă ă

— Îi orbeşte propria tic loşie. Vezi cum îşi arunc înă ă aer aburii hidoşi cloaca aceea?

Nici nu avea cum s nu vad . În mijlocul aşez rii,ă ă ă templul pe jum tate construit sclipea pe sub schele, dară fata nu observ cl direa. Lâng ea, âşnind deasupraă ă ă ţ micii comunit i, for a p mântului scânteia vesel înăţ ţ ă ă toate culorile pe care şi le închipuia Mercy.

Foarte îndr znea , fata spuse:ă ţă— Cât de cinstit pare fa a r ului! Aş fi crezut c atâtaă ţ ă ă

frumuse e numai de la Domnul poate veni.ţ— De la Domnul Minciunilor, poate. Nu te l saă

am git , copila mea. Mani sunt corup i în fa a Domnuluiă ă ţ ţ şi a omului. Iar ast zi, Domnul îi va trimite în iad, aşaă cum merit .ă

În mijlocul aşez rii, haosul de-abia mai putea fiă st pânit.ă

Ultimele fl c ri fur stinse, deşi mirosul de ars atârnaă ă ă greu în aer şi funinginea îi mânjea pe pompierii istovi i.ţ Tr seser din greu toat noaptea ca s înving v p ileă ă ă ă ă ă ă stârnite necontenit de bidoanele aruncate de Uni. Bazinul din pia a apropiat de por ile de miaz noapte sc zuseţ ă ţ ă ă asaltat de g le ile pompierilor. Acum se umplea la locă ţ încetul cu încetul, reflectând pe suprafa a lui fl c rileţ ă ă muribunde, negre şi stacojii. Bubuituri s lbatice r sunauă ă

186

din palisada în care scânduri de lemn astupau g urile. Leă r spundea z ng nitul fierarilor care reparau arme. Copiiiă ă ă alergau cu bra ele pline de s ge i pentru santinelele deţ ă ţ pe potec .ă

Înc preocupat de ceea ce numea revela ia din vis,ă ţ Stryke travers obosit pia a ca s se întâlneasc cuă ţ ă ă Rellston. V zu o familie de oameni în picioare, inându-seă ţ de mân în jurul unui rug funerar. Copila cea mai mică ă urla pentru c focul îi ardea fa a ars , plin de b şici, iară ţ ă ă ă puştiul cel mai mare, care nu împlinise mai mult de zece anotimpuri, îşi strângea gura într-o linie sub ire ferm ,ţ ă deşi urmele de lacrimi scurse pe obrajii murdari îi dezv luiau suferin a. O b trân de lâng v duv nu seă ţ ă ă ă ă ă mai oprea din tuşit din cauza fumului care se învolbura în jurul pie ei.ţ

Stryke îl v zu pe Rellston, la fel de obosit ca el, s rindă ă într-o parte când o c ru ap ru hurduc ind de dup ună ţă ă ă ă col . Ducea un morman uriaş de mor i la rug.ţ ţ Comandantul se opri s discute cu un b rbat care aveaă ă un bandaj însângerat la um r, apoi veni direct laă c pitanul jderilor.ă

— Vrei s bei ceva cu mine, Stryke? îl întreb el,ă ă neaşteptat de prietenos.

Stryke i se al tur .ă ă— Unde mergem?— La zidul care d spre ap . Vreau s v d cum mergă ă ă ă

repara iile.ţOmul merse mai departe, înghiontind mul imea de peţ

strad . Se uita întruna dup orc, apoi întorcea capul, deă ă parc nu ştia ce s -i spun .ă ă ă

Stryke nu avea de gând s -l ajute.ăPân la urm , omul i se adres cu glas stânjenit:ă ă ă— Voi a i f cut totul, s ştii. Tu şi ceata ta. Noi nuţ ă ă

suntem obişnui i cu un r zboi atât de mare. Dac nu a i fiţ ă ă ţ fost voi, n-am fi rezistat pân acum. Mul umesc.ă ţ

Stryke primi mul umirile cu o înclinare a capului.ţ

187

— Dar tot te întrebi dac Uni v-ar fi atacat dac noi n-ă ăam fi fost aici.

— Dup cât de îndârji i sunt, tot ne-ar fi atacat, maiă ţ devreme sau mai târziu. Hobrow la e un fanatic.ă

Soarele se în l ase de-un deget deasupra orizontului,ă ţ un glob portocaliu r ut cios. Rellston miji ochii la astruă ă printre fuioarele de fum.

— Cât crezi c mai e pân la asediul urm tor?ă ă ă— Imediat ce şi-au terminat rug ciunea, b nuiesc. Ceă ă

planuri ai?Ajunser la zid. Comandantul Mani se aplec pe sub oă ă

p tur care atârna în loc de uş , pe un cadru înnegrit.ă ă ă Uşa devenise o gr mad de cenuş care se lipea de t lpi.ă ă ă ă Rellston scutur din umeri.ă

— S facem ce-am f cut pân acum. Şi s ne rug m.ă ă ă ă ă— Asta-i foarte bine, zise Stryke gânditor, dartrebuie

s facem mai mult. În timp, asediatorii câştig avantajă ă fa de asedia i.ţă ţ

Rellston p şi peste doi-trei ostaşi de sub comanda lui,ă adormi i pe podea, şi lu o sticl scoas dintr-un dulap.ţ ă ă ă Nu se mai obosi s caute pahare, trase o duşc dină ă lichidul tare şi-i d du sticla orcului.ă

— Avem fântânile noastre. Cât vreme nu suntemă c lca i în picioare, ne descurc m.ă ţ ă

— Da, dar nu ave i provizii nesfârşite de hran . ţ ăOrcul se trânti pe un scaun şi ar t din cap spreă ă

peretele palisadei, vizibil printr-o fereastr .ă— Ei rezist .ăComandantul Mani nu-şi putu ascunde disperarea.— Zeii ştiu c nu ne mai permitem pierderi ca aceleaă

de ieri! Iar duşmanii au destui oameni ca s ne ataceă noapte de noapte. Ce putem face?

— Înc nu ştiu. Dar trebuie s apar o solu ie.Întreă ă ă ţ timp, pot s - i dau o sugestie?ă ţ

— D -i drumul. Nu sunt obligat s-o aplic.ă— Ai preg tit brig zile cu g le i pentru atacul urm tor?ă ă ă ţ ă

188

— Normal.— Atunci pune o echip s adune ulei de buc t rie,ă ă ă ă

alifie de topoare, orice ia foc. Pune-o într-un vas cu o cârp drept fitil şi ne lu m revanşa.ă ă

Rellston rânji, ar tându-şi din ii albi pe fa a mânjit deă ţ ţ ă funingine.

— S lupt m cu foc împotriva focului, vrei s spui?ă ă ă— Întocmai. Dup ce i-au f cut oraşului t u azi-noapte,ă ă ă

nu cred c locuitorii lui se vor împotrivi din cauza vreunuiă obstacol moral. Când revin duşmanii, le arunc m şi noi înă cap oale aprinse.

— Necazul e, zise Rellston ştergându-şi rânjetul de pe mutr , c tot sunt mai mul i ca noi. Şi nu au cu ei femeiă ă ţ şi copii care le m nânc proviziile.ă ă

Comandantul se ridic anevoie.ă— Mai bine s m îndrept spre pozi ia mea.În curândă ă ţ

ne trezim iar cu ei pe cap.

Stryke se ca r pe zidul care d dea spre tab raţă ă ă ă principal a lui Hobrow. Îi z ri pe Uni îngenunchea i. Seă ă ţ vedea şi Hobrow, în picioare pe o colin , cu bra eleă ţ ridicate, îns jderul nu auzi ce spune din cauz c brizaă ă ă uşoar şi s rat îi purta cuvintele în dep rtare. Ştia c nuă ă ă ă ă aduc nimic bun pentru orci sau Mani.

Din punctul s u de observa ie, c pitanul jder îşi z riă ţ ă ă ofi erii prinşi într-o discu ie aprins . Haskeer d dea dinţ ţ ă ă mâni şi Coilla f cea gesturi împ ciuitoare, dar când îlă ă v zur pe Stryke, pornir n val spre el. Dup toate câteă ă ă ă ă ă se întâmplaser , câ iva Mani tot se d dur mult la oă ţ ă ă parte din calea lor.

Stryke coborî şi le ieşi în întâmpinare. Începur să ă vorbeasc to i deodat :ă ţ ă

— Gura! se r sti el. Ultimul lucru de care am nevoie eă s v certa i voi. Arunc o privire spre o baracă ă ţ ă ă d r p nat . Aici. Trebuie s st m de vorb .ă ă ă ă ă ă ă

Cu Alfray stând la pând printr-o cr p tur din uş ,ă ă ă ă ă

189

ofi erii jderi se înghesuir în umbrele p zite de pânze deţ ă ă p ianjeni.ă

— Mai întâi, vorbi Stryke încet, e clar c oraşul nu vaă rezista. Jum tate din locuitori habar n-au s lupte, iară ă Hobrow şi-a adunat to i adep ii. Ave i vreo idee?ţ ţ ţ

Jderii se uitar unii la al ii.ă ţ— Lupt m, zise Coilla. Ce altceva s facem?ă ă— Întocmai. Ce altceva?Cuvintele lui Stryke r sunar grele în atmosferaă ă

murdar .ăJup întreb încet:ă— Ce vrei s spui?ă— Vreau s spun c i-am putea l sa s se descurceă ă ă ă

singuri. Cât oamenii se vor lupta unii cu al ii, nu vor aveaţ timp s vin dup noi.ă ă ă

— Adic s g sim o cale de sc pare cât ei suntă ă ă ă ocupa i? întreb Haskeer. Mie îmi sun bine.ţ ă ă

Coilla şuier :ă— Doar nu vorbeşti serios! N-am fi avut nicio şans înă

fa a custozilor lui Hobrow dac n-ar fi fost ei. Nu-i putemţ ă p r si acum.ă ă

— Gândeşte-te la asta, o îndemn Stryke. Ştiu c Maniă ă sunt alia ii noştri, deocamdat . Dar ce crezi c se vaţ ă ă întâmpla dac ultima stea ajunge pe mâna lui Hobrow?ă

Jup s ri ca ars.ă— Cui îi pas de stea? se enerv el. Avem patru, nu-iă ă

aşa? Nu i-e destul? Sau trebuie s ne pierdem via a?ţ ă ţStryke îl s geta din ochi.ă— Stai jos şi ine- i gura. Nu i-e clar c steaua areţ ţ ţ ă

putere? E legat de magia p mântului. Dac Hobrowă ă ă pune laba pe ea, atunci pune mâna şi pe putere.

— Fie asta, zise Alfray de la postul lui de lâng uş , fieă ă o va distruge. Dar mai degrab vom fi ucişi în afaraă aşez rii, înfruntând întreaga oaste Uni. Şi eu niciodat n-ă ăam sprijinit tr darea oamenilor al turi de care am luptat.ă ă

— Asculta i, zise Haskeer, în timp ce piticul îşi reluaţ

190

locul în cerc, sunt oameni, nu? Da, ne-au primit frumos, ne-au oferit mâncare şi ad post, dar mai mult nevoie auă ă ei de noi, decât noi de ei. Dac ar fi fost invers, ar lua deă la noi şi i-ar durea-n cot. Ştii c aşa ar face. Asta-i fireaă lor.

Coilla se gândi la implica iile din spatele cuvintelor luiţ Stryke.

— Adic te-ai hot rât c fur m steaua şi cu asta,ă ă ă ă basta?

Stryke r spunse cu o înclinare afirmativ a capului.ă ă— Deocamdat , r mânem aici şi lupt m. Cândă ă ă

prindem ocazia, lu m steaua şi ne facem nev zu i peă ă ţ întuneric.

Unul câte unul, jderii încuviin ar , unii mai în sil decâtţ ă ă al ii. Alfray era cel mai nefericit, deşi vedea şi el cţ ă Ruffets View nu avea şanse de supravie uire.ţ

În buşindu-şi propria vin , Stryke vorbi:ă ă— Coilla, tu ai fost în templu. Crezi c ai putea furaă

steaua?— Dac n-am de ales. N-ar trebui s fie mare lucru. Laă ă

urma urmei, nu au timp s p zeasc templul cât vremeă ă ă ă aşezarea lor e asediat , nu?ă

— Asculta i, rosti Alfray, p r sindu-şi postul şi privindu-ţ ă ăl pe Stryke cu ochi scânteind a sup rare. Dac neă ă furiş m de aici, ce ai de gând s faci cu recru ii? Doar n-oă ă ţ s -i p r seşti, pur şi simplu, nu? Mi-ar veni foarte greu să ă ă ă cred Stryke cel pe care îl ştiu eu ar face aşa ceva.

— Nu, Alfray, nu voi proceda aşa. Sunt orc, iar orcii au grij de ai lor. O s -i anun m şi pe ei, nu te teme.ă ă ţă

— Nu m tem, spuse b trânul caporal. Eu îns nuă ă ă p r sesc pe nimeni, atâta tot.ă ă

— Nici eu, Alfray. Nici eu. Aşa c ceea ce vreau s …ă ăClopotele începur s trag alarma. Oamenii strigauă ă ă

de pe zidul îngr diturii.ăOrcii s rir ca arşi şi âşnir spre uş . În aceeaşi clip ,ă ă ţ ă ă ă

un bidon aprins explod pe acoperişul de trestie deă

191

deasupra lor. Paie şi lemne aprinse c zur potop laă ă podea, umplând cabana de fum alb.

Stryke s ri în fa , tr gând-o pe Coilla din calea unuiă ţă ă lemn aprins.

— Haide i s ieşim de-aici.ţ ăPloaia de foc nu mai contenea, inut sub controlţ ă

numai de arcaşii posta i de Rellston pe ziduri şi deţ brig zile cu g le i din untru. Ad postindu-se pe subă ă ţ ă ă streşini, jderii se gr bir s -şi reia pozi iile. Când ferindu-ă ă ă ţse într-o parte, când aplecându-se, tocmai se preg teauă s se despart , când o santinel strig dintr-un turn deă ă ă ă paz .ă

— S-au oprit! Se retrag!— Poate ca s nu-şi loveasc propriii ostaşi, ziseă ă

Stryke.Apoi se cutremur , zguduit de o senza ie necunoscut .ă ţ ă

Coilla nu observ nimic.ă— Ai v zut? îl întreb ea pe c pitan.ă ă ăÎn toiul atmosferei încordate, la un pas de a începe

b t lia, Înalta Preoteas murmura incanta ii în jurulă ă ă ţ izvorului magic. În aceleaşi haine albastre, deşi cam p tate acum, ocolea încet fântâna cu lumin -curcubeu,ă ă de mân cu un lan de adep i. În jurul ei, rufoase şiă ţ ţ istovite, un grup de femei de toate vârstele urm reauă ritualul. Chipurile li se colorar pe rând în roşu, verde şiă galben când începur şi ele s murmure.ă ă

— Ce fac? întreb Jup.ă— Încearc s întoarc magia împotriva armatei Uni, îiă ă ă

r spunse Stryke f r s gândeasc .ă ă ă ă ăOare de unde ştia? se mirar jderii.ă— Deh, avem nevoie de tot ajutorul primit, bodog niă

piticul.Stryke încerc s se detaşeze de sentimentele straniiă ă

care îl tulburau.— N-am nimic împotriv s fie cerut ajutorul zeilor,ă ă

încerc el s -şi p streze sarcasmul, dar sunt momenteă ă ă

192

când sabia e o c l uz mai de n dejde.ă ă ă ăCoilla îi puse mâna pe bra .ţ— De ce nu le spunem c avem celelalte stele? ăStryke p ru n ucit.ă ă— De ce le-am spune?Jderi a ridic din umeri, aproape stânjenit , dac aşaţ ă ă ă

ceva ar fi fost posibil la ea.— Dac sunt atât de puternice pe cât se spune, poateă

ne vin în ajutor.— Crezi c cineva de aici ştie ce s fac cu ele? ă ă ăJup scoase o grimas .ă— Noi habar n-avem ce s facem cu ele. ăStryke se lupt s -şi in firea. Vibra iile din trup nu-lă ă ţ ă ţ

l sau s gândeasc . Jderii îl priveau ner bd tori, înă ă ă ă ă vreme ce Krista şi femeile cu care se inea de manţ ă invocau mai departe Treimea. Îşi dori s -i fi povestită Coillei ce-i spusese preoteasa despre posibilitatea ca el s fie o ciud enie.ă ăţ

Revenind conştient cu picioarele pe p mânt când seă îndrept de spate, inspir adânc şi zise:ă ă

— Cred c e mai bine s inem stelele pentru noi.ă ă ţ— Dar de ce?Coilla strig mai tare decât ar fi vrut. Câteva femei oă

s getar din priviri.ă ă— Nu ne-au adus decât necazuri pân acum, ad ugă ă ă

ea pe un ton mai potolit.— Nu vreau s risc s cad în mâinile oamenilor Uni,ă ă ă

r spunse Stryke.ăJderi a se uit la el ciudat.ţ ă— Eşti sigur c , de fapt, nu vrei s le împ r i cuă ă ă ţ

nimeni? Dup p rerea mea, eşti foarte posesiv când vineă ă vorba de ele.

— Da! spuse Haskeer. Nici m car s le ating nu mă ă ă mai laşi.

Jup îi rânji obraznic celuilalt sergent.— Nu, de când ai luat-o razna.

193

— Ia mai sl beşte-m , auzi? A fost din cauza oameniloră ă şi bolii lor nenorocite, pricepi?

Înainte s mai deschid gura altcineva, glasul Kristeiă ă deveni atât de ascu it, c de-abia se mai auzi. Pe Stryke,ţ ă sunetul îl str punse ca un cu it. Preoteasa şi femeile ei seă ţ cl tinau în fa şi în spate, cu o expresie luminat deă ţă ă extaz.

— Cum pot suporta ip tul la? şopti Jup. ţ ă ăAlfray vorbi, alungând vraja care-l înv luia pe Stryke.ă— Crezi c o s aib efect?ă ă ăB trânul orc f cu un gest spre imnul nep mântescă ă ă

intonat de Krista.— La dracu’, sper c da, spuse Jup. Lupta-i lupt ,ă ă

pricep, dar m-am s turat pân peste cap s neă ă ă h r uiasc toat lumea.ă ţ ă ă

O senza ie de optimism neobişnuit str b tu ceata.ţ ă ăAtunci clopotele sunar din nou alarma.ă— Mai vine o armat ! ip un glas.ă ţ ă— Fir-ar al naibii!În liniştea care se l s dintr-o dat peste locul sfânt,ă ă ă

vorbele lui Jup r sunar mai tare decât ar fi vrut el.ă ă

18

Repezindu-se la ziduri, orcii se înghesuir pe potec .ă ă Atât cât reuşir s bat cu privirea, v zur solda iă ă ă ă ă ţ m rş luind, cai zvârlind din copite, steaguri fluturând.ă ă Dar, din cauza fumului scos de focurile care ardeau încă în Ruffets şi a celor aproximativ cinci sute de focuri aprinse de duşmani în aer liber, nu vedeai la mai mult de câ iva metri. Totuşi, nu era nevoie s vad bine ca s -şiţ ă ă ă dea seama c armata asediatorilor îşi dublase num rul.ă ă

Cu ochi miji i, cu hainele la gur , ca s nu se înece,ţ ă ă jderii urm rir valurile nesfârşite de oameni şi cai care seă ă unduiau negre peste vârfurile dealurilor. Când avangarda nou-veni ilor ajunse la tab ra Uni, ariergarda nici m carţ ă ă

194

nu se ghicea. Un roi infinit acoperea inutul de la unţ cap t de orizont la cel lalt.ă ă

Disperat, Stryke închise ochii.Haskeer îşi recap t primul vocea:ă ă— Şi acuma chiar c-am dat de belea.Subit, tab ra Uni fu cuprins de ipete. Tuşind, Coillaă ă ţ

remarc :ă— Nu prea-mi sun a reuniune vesel . ă ăJup începu s op ie, neobişnuit de voios.ă ţ ă— Sunt Mani! Privi i, se v d orci, cu sutele! Mani auţ ă

venit s opreasc asediul!ă ă— Ai dreptate! se bucur şi Coilla. Îi atac pe Uni dină ă

spate.— Uite şi pitici! ar t Jup cu degetul c tre primiiă ă ă

semeni de-ai lui pe care îi vedea dup atâta vreme. Oă mare de ei!

Haskeer rânji.— Şi ce dac ? N-o s fac nicio isprav dac nu suntă ă ă ă ă

pl ti i bine.ă ţJup îl apuc de gât.ă— Zice cine, b şin de capr ?ă ă ăStryke îi desp r i înainte ca Haskeer s poat riposta.ă ţ ă ă— N-avem timp de asta. Chiar nu vede nimeni a cui

armat e?ăAlungând scânteile focului împr ştiate de vânt, jderiiă

scrutar valurile de c ldur sclipitoare.ă ă ă— Nu ştiu, se hot rî Coilla. Nu-mi pas . Sunt mai mul iă ă ţ

decât noi şi asta-i tot ce conteaz .ăStryke se propti de palisad .ă— E mâna zeilor. Trebuie s coborâm şi s d m oă ă ă

mân de ajutor.ă

Ruffets View frem ta de activitate. Rellston strigaă ordine când în stânga, când în dreapta, când în mijloc. Oamenii alergau s le îndeplineasc şi, în scurt timp, seă ă adunar toate for ele. Pedestraşii se împingeau prină ţ

195

mul ime ca s se alinieze pe str zile de lâng poarta deţ ă ă ă la miaz noapte. Între timp, c l re ii puneau şaua pe caiă ă ă ţ şi plecau roind din grajduri ca s se adune lâng bazinulă ă din pia .ţă

Comandantul aşez rii avea o misiune grea: s trimită ă ă locuitori pe ziduri, în timp ce pe al ii îi l s s stingţ ă ă ă ă focurile care înc f ceau pr p d în zonele mai s race, cuă ă ă ă ă case construite din lemn.

Stryke se înghionti prin mul ime. Bine-ar fi fost s nu leţ ă fi cerut orcilor recru i s se adune la bazin. Era oţ ă h rm laie teribil acolo. Se feri când un cal se sperie dină ă ă cauza t r boiului şi se împinse cu umerii pân laă ă ă marginea apei murdare.

Nu se mir când constat c , pân şi în pia aă ă ă ă ţ aglomerat , oamenii l sar loc liber în jurul caporaluluiă ă ă Krenad. Dou sute de r zboinici orci ajungeau pentru aă ă impune respect oric ror fiin e.ă ţ

— Gata de b taie, caporal?ăChipul dezertorului se destinse într-un zâmbet larg.— Mult mai bine aşa, decât piti i între zidurile asteaţ

împu ite. Dac e vorba de atac, eu sunt orcul cel maiţ ă potrivit.

Trebuir s ipe ca s se aud . O linişte suspect seă ă ţ ă ă ă l s peste adunare.ă ă

Înc lecând un cal adus de Krenad, Stryke afl din ceă ă cauz . Înalta Preoteas Krista Galby se plimba prin pia .ă ă ţă În ciuda îmbulzelii, locuitorii tot g sir o cale s -i facă ă ă ă loc.

Senin , Krista schimb dou vorbe cu comandantulă ă ă Rellston, apoi se îndrept spre jderi. Stryke îşi îndemnă ă calul în fa ca s o întâmpine.ţă ă

Preoteasa îi puse mâna pe picior şi îl privi în ochi.— Odat ce a sim it cineva puterea p mântului, ea vaă ţ ă

creşte în el, murmur ea. Mai devreme sau mai târziu,ă p mântul nu se va l sa t g duit.ă ă ă ă

Dintr-odat , preoteasa renun la tonul sobru. Cuă ţă

196

sclipiri exaltate în ochi, îşi îndrept inuta. Deşi nu ridică ţ ă vocea, vorbele ei r sunar în pia :ă ă ţă

— S ştie fiecare dintre voi c lupt pentru inutulă ă ă ţ nostru. Aşa c inutul v va înt ri, v va aduce putereaă ţ ă ă ă p mântului în inimi. Deschide i-v în fa a puteriiă ţ ă ţ p mântului. S şti i c vântul este respira ia p mântuluiă ă ţ ă ţ ă şi c lupt m pentru bun starea inutului. Pentru că ă ă ţ ă inutul nu v-a negat. Prea mult a v rsat lacrimi din cauzaţ ă

cotropitorilor. Acum, c puterea p mântului pluteşteă ă deasupra capetelor voastre – un nor de fl c ri artificialeă ă âşni str lucitor mai sus ca alt dat , din întâmplare sauţ ă ă ă

pentru c aşa trebuia – spiritul vostru se va înviora, înă via a aceasta sau în cea viitoare, iar binecuvânt rile C iiţ ă ă Mani vor sta deasupra voastr şi în fa a voastr . Le ve iă ţ ă ţ g si în spatele vostru şi la dreapta şi la stânga voastr ,ă ă ca s v p zeasc şi s v fereasc , şi s v apere ca peă ă ă ă ă ă ă ă ă fiin ele inutului.ţ ţ

Ridic mâna într-un gest gra ios de binecuvântare.ă ţ Apoi se pierdu în mul ime.ţ

Porunca lui Rellston sparse t cerea:ă— Deschide i por ile! Pas alerg tor! ţ ţ ăÎncadrat de Coilla, Jup, Alfray şi Haskeer,Stryke îşi

strunea calul numai cu for a muşchilor.ţPia a se umplu înc o dat de zarv . Sub acoperirea ei,ţ ă ă ă

Coilla spuse:— Dac i se întâmpl ceva, toate stelele se vor pierdeă ţ ă

deodat . Împarte-le cu noi Stryke.ă— Nicio şans .ăAuzind refuzul automat, jderi a ridic b rbiaţ ă ă

înc p ânat .ă ăţ ă— Trebuie s stea împreun , Coilla ad ug el,ă ă ă ă

st ruitor. Nu ştiu de ce, dar aşa trebuie.ăPrimele coloane de oameni ajunseser la poart .ă ă— Ori asta, ori eşti prea posesiv ca s le scapi dină

mân , zise Coilla.ă

197

Aflat în siguran în mijlocul armatei sale, Jennestaă ţă cerceta îndelung priveliştea din caleaşca de pe vârful dealului.

O b t lie crâncen se d dea în fa a aşez rii sordide,ă ă ă ă ţ ă fumegânde. Prinşi între laturile abrupte ale v ii, bloca iă ţ de adep ii ei şi de oamenii ia jalnici şi orcii renega i,ţ ă ţ fanaticii lui Hobrow înaintau cu îndârjire.

Jennesta râse.— Sunt vrednici de mil , nu-i aşa, Mersadion?ă— Da, doamna mea.F r s -şi dea seama, generalul duse mâna la obrazulă ă ă

b şicat şi plin de cicatrice.ă— Dar sunt totuşi dou zeci de mii, ad ug el.ă ă ăOchii reginei sclipir a r u.ă ă— Şi asta înseamn …ă— … c … ve i avea parte de o victorie r sun toare,ă ţ ă ă

doamna mea.— Îmi plac victoriile r sun toare. Şi ar trebui s - iă ă ă ţ

plac şi ie, generale. Pentru c , dac nu ob ii una, î i ieiă ţ ă ă ţ ţ adio de la via . M-am exprimat clar?ţă

Mersadion se înclin ca s -şi ascund ura pe care-oă ă ă sim ea în suflet.ţ

— Foarte clar, doamn .ă— Bine. Atunci preg teşte un atac din trei p r i. Vreauă ă ţ

ca oamenii t i s fie gata pentru un asalt frontal. Ce?ă ă Aveai de gând s -mi pui la îndoial ordinele?ă ă

— Nu, doamn . Niciodat .ă ă— Perfect. Nu trebuie s ne l s m duşi de val, aşa-i că ă ă ă

nu? Orcii s se urce pe creasta de acolo, ca s ataceă ă acoperi i de copaci. Piticii s se suie în vârful dealului dinţ ă stânga. Când oamenii simuleaz un atac, proştii ia deă ă Uni nu vor fi în stare s se r spândeasc lateral, ca s -iă ă ă ă încercuiasc . Dar unii vor fi atraşi în fa şi ă ţă atunci flancurile noastre le vor ataca pe ale lor. Vezi cât de simplu e?

Sigur c vedea.ă

198

— Genial, doamn .ă— Sigur c -i genial. Jennesta zâmbi la marea de suli eă ţ

sclipitoare şi s bii de dedesubt. Şi, dac tot vorbimă ă despre asta, vreau s dai drumul harpiilor s zboareă ă imediat ce gloata aia de Uni a trecut la atac.

Ce-a mai r mas din ele, îşi zise generalul, plecând să ă transmit poruncile. De ce i-o fi pl când reginei s a â eă ă ă ţ ţ harpiile între ele nu-şi putea închipui. Deşi posibilitatea nebuniei nu putea fi trecut cu vederea.ă

Din fericire, Jennesta era încântat . Entuziasmat .ă ă Chiar copil roas , la gândul oceanului de sânge careă ă urma s se verse. Trase de frâie şi porni cu caleaşca cuă coase la ro i spre primele rânduri ale avang rzii. Odatţ ă ă ajuns pe pozi ie, îi ordon lui Mersadion s deaă ţ ă ă semnalul de atac.

Pas cu pas, caii se n pustir înainte, câştigând elan.ă ă Convins c arat superb, toat numai o scânteiere înă ă ă ă soare, Jennesta se repezi asupra inamicului, târându-şi armata dup ea ca pe-o mantie de giuvaiere.ă

Avea s fie o victorie uşoar .ă ă

Kimball Hobrow nu-şi credea ochilor. Cu câteva minute în urm fusese în fruntea unei for e de asediu careă ţ întrecea cu mult gloata de p gâni din aşezarea aiaă nenorocit . Nu putea pierde. Chiar îi comp timise peă ă proştii ia de Mani, întinşi în fa a lui ca popicele,ă ţ aşteptând ca voia Domnului s -i d râme ca dovad aă ă ă puterii Sale.

Iar acum înfrunta nu o armat , ci ă două. Armate în fata c rora oastea lui p rea o adun tur venit la picnic.ă ă ă ă ă

— Ce facem, domnule? îl întreb custodele lac deă transpira ie din fa a lui.ţ ţ

— Voia Domnului, r spunse Hobrow, afişând oă expresie calm , în ciuda primilor fiori de panic din piept.ă ă

— Este o încercare, tat ? întreb şi Mercy, ridicândă ă spre el privirea inocent .ă

199

— Da, fiica mea.Hobrow îl s geta din ochi pe custode când p mântulă ă

începu s se zguduie sub caleaşca Jennestei.ă— De ce? Crezi c Domnul ne-a p r sit? Atât de slabă ă ă ă

e credin a ta?ţ— N… Nu, domnule.— Sigur c nu. Îi vom ucide pe aceşti necredincioşi.ă

Numele Domnului va r suna glorios de-a lungulă vremurilor. El este cu noi, cum s pierdem?ă

Custodele nu-şi g sea cuvintele. Scutur din cap cândă ă Hobrow d du binecuvântarea în aerul fierbinte.ă

— Du-te înapoi la locul t u, omule! F voia Domnului!ă ăHobrow şi-l scosese deja din minte. Le f cu semn la doiă

din cercul s u de apropia i.ă ţ— Am o veste proast pentru voi, îi anun . Ştiu c de-ă ţă ă

abia aştepta i s lua i parte la masacrul sfânt, darţ ă ţ Domnul are alte planuri pentru voi.

Cei doi afişar mine cu adev rat îndurerate.ă ă— Care sunt acelea, st pâne? întrebar ei în cor.ă ă— P zi i-o pe fata mea ca pe ochii din cap, c ci nu ne-aă ţ ă

poruncit Domnul s -i p zim pe cei nevinova i?ă ă ţCei doi încuviin ar în t cere, şoca i de sarcina primit .ţ ă ă ţ ă— Duce i-o într-un loc sigur.ţHobrow se îndoi de spate. Trupul s u ciol nos aduseă ă

cu o pas re bizar când se aplec s o s rute pe Mercyă ă ă ă ă pe frunte. Ea plec din cap supus , dar el disp ruse deja.ă ă ă

O privire fu îndeajuns ca Hobrow s -şi dea seama că ă oastea de calici din Ruffets View nu aduna mai mult de câteva sute de fiin e. O vedea deja pe Târf venind spreţ ă el într-o volbur de aur şi o el. Rândurile din fa aleă ţ ţă oştirii ei se ciocnir de suli aşii Uni cu o for careă ţ ţă cutremur p mântul. Pre de-o clip , o z ri pe regină ă ţ ă ă ă urlând ca turbat când un arm sar se în epase într-oă ă ţ arm mortal .ă ă

Zâmbind în sinea lui, Hobrow s ri în şa şi galop înă ă înc ierare. Cum putea fi atât de proast ?ă ă

200

Când a mai trecut o cavalerie de aşa un zid solid de suli aşi? Domnul era cu el, f r îndoial . Avea s fie oţ ă ă ă ă victorie uşoar .ă

În timp ce puhoiul Jennestei izbea în primele rânduri de Uni, Stryke conduse unitatea de cavalerie orc înă spatele lor.

Deşi urcau dealul – nu era cea mai bun tactic într-ună ă asalt – adversarii se nedumerir . Solda ii lui Hobrowă ţ tr seser o singur serie de s ge i care nu-şi preaă ă ă ă ţ nimerir inta. Le era şi mai greu s socoteasc distan aă ţ ă ă ţ dac intele urcau.ă ţ

— Cred c arcaşii de frunte ai lui Hobrow sunt puşi laă încercare, rosti Coilla, l sându-se cât mai aproape deă gâtul calului pe care alerga.

— Io nu m plâng, replic Haskeer.ă ăJderii şarjar . Fumul se sub ia pe m sur ce seă ţ ă ă

îndep rtau de Ruffets, dar b t lia de deasupra ridicaă ă ă atâta praf, încât parc se l sase cea a. Iarba c p tase oă ă ţ ă ă nuan cenuşie, pân şi soarele p rea un glob palidţă ă ă spânzurat la jum tatea cerului. Totuşi, zgomotele b t lieiă ă ă nu contenir , iar p mântul însuşi tremura sub tropotulă ă copitelor.

Stryke privi în dreapta. Aşa cum stabilise cu Rellston, cavaleria lui se lansa spre flancul lui Hobrow de pe o pant lin . C l re ii Uni se aflau undeva deasupra,ă ă ă ă ţ ascunşi de potopul nestatornic de lupt tori. Jderii ştiauă deja c duşmanii îşi vor p stra cavaleria drept front deă ă lupt principal împotriva neaşteptatei oşti de Mani.ă

Pleca i cu câteva minute mai înainte, pedestraşii luiţ Rellston începeau s se alinieze de-o parte şi de alta.ă Solda ii din fa se ap rau cu s bii scurte, în vreme ceţ ţă ă ă camarazii lor mânuiau l ncii lungi. Din spatele lor şuierauă rânduri-rânduri de suli e. N v lir în flancurileţ ă ă ă potrivnicilor. Unii reuşir s se apere cu scuturile, dară ă al ii fur str punşi, iar corul de r cnete îi f cu pe Strykeţ ă ă ă ă

201

şi Coilla s rânjeasc de pl cere ca nebunii.ă ă ăÎnc cincizeci de metri mai aveau c l re ii orci pân să ă ă ţ ă ă

zdrobeasc rândurile de Uni. Dou zeci… zece…ă ăExact deasupra capetelor lor se auzir hohote de râsă

demonice. N uci i, jderii ridicar ochii şi se d dur înapoiă ţ ă ă ă îngrozi i.ţ

Dou sprezece creaturi înaripate ap rur din norul deă ă ă praf şi se l sar peste ostaşii Uni, împietri i. Arcaşii luiă ă ţ Hobrow nici nu ştiur ce-i lovi. Harpiile plonjau printre eiă din spate, târau prin aer corpuri care se zb teau turbateă şi pe urm le azvârleau peste camarazii lor. O ploaie deă sânge sinistr c dea peste oameni şi p mânt deopotriv .ă ă ă ă

Numai o mân de arcaşi pricepu ce se întâmpl . Lua iă ă ţ pe neaşteptate, zvârlir câteva s ge i în sus, dar celeă ă ţ mai multe c zur aiurea şi f cur mai multe victimeă ă ă ă printre Uni decât printre harpiile care se ascundeau cronc nind în spatele norului de praf.ă

Prea târziu ca s mai opreasc n vala, Stryke se treziă ă ă c doboar de pe cal un b iat cu gura c scat de uimire.ă ă ă ă ă B iatul c zu sub copitele nest vilite şi ip , dar foarteă ă ă ţ ă scurt. Apoi jderul izbi şi spintec , se aplec şi par .ă ă ă

Acum c orcii sp rseser ap rarea Uni, solda ii luiă ă ă ă ţ Rellston p trunser şi ei. Ostaşii lui Hobrow se adun înă ă ă pâlcuri dese, luptând pentru via a lor. Din când în când, oţ harpie plonja dup câte-o alt victim , împr ştiindu-iă ă ă ă membrele spintecate peste tovar şii ei copleşi i deă ţ groaz .ă

Rezultatul era inevitabil.— Parc în epi peşti într-un butoi! ip Haskeer în timpă ţ ţ ă

ce rotea sabia în vârtejuri însângerate.— Da, gâfâi Jup, pres rând şi el c rarea cu victime.ă ă

Parc suntem nişte ucigaşi.ă

Pe câmpul de lupt care se încinse deasupra p r iiă ă ţ celei mai înguste a v ii, Jennesta fierbea. Da, garda eiă personal se n pustise asupra suli aşilor şi-i respinse peă ă ţ

202

Uni cu ferocitate, dar caleaşca ei tot se r sturnase şi-iă murise un cal.

— F ceva! r cni ea c tre Mersadion, în timp ce seă ă ă ridica anevoie în picioare.

— Da, doamna mea.Cu blestemul pe buze, generalul alerg dup altă ă ă

caleaşc .ăÎndat ce vizitiul încetini ca s aud poruncileă ă ă

comandantului s u, Mersadion s lt în caleaşca şi-l zvârliă ă ă în iarba culcat la p mânt. Alte dou c leşti veneauă ă ă ă imediat în spatele lui. F r s arunce m car o privire laă ă ă ă ele, generalul îl l s pe vizitiul c zut s fie sfârtecat deă ă ă ă lamele fixate în butuci.

Ştia c , la rândul ei, Jennesta ar proceda la fel cu el.ă Regina s ri peste solul br zdat, biciuindu-şi caii s o ia laă ă ă galop.

Mirosul de sânge îi ajunse în n ri, îl sim eaă ţ frem tându-i în tot corpul, trezindu-i setea dină str funduri. Mân direct c tre locul liber în care muriseră ă ă ă suli aşii şi n v lii în focul b t liei. Restul g rzii eiţ ă ă ă ă ă personale se gr bi s o ajung din urm .ă ă ă ă

Încetini brusc. Nu era bine s o ia prea mult în fa aă ţ oamenilor ei. Roti caleaşca şi o opri, apoi deschise ochii larg, a mirare.

O adiere r t cit împr ştiase, doar pentru o clip ,ă ă ă ă ă praful. Limpede ca lumina zilei, regina v zu c , în fundulă ă v ii, o oaste din aşezare str punsese ariergarda Uni.ă ă

O oaste în care luptau orci.Poate nu însemna nimic. La urma urmei, şi ea avea

orci, iar în Maras-Dantia era plin de ei.Totuşi, poate însemna ceva. Poate c îi g sise peă ă

dezertorii nemernici, pân la urm .ă ăSolzii palizi ai Jennestei scânteiar când soarele îiă

lumin zâmbetul scurt.ă

În busculada din fa a por ii de la miaz noapte, grupuriţ ţ ă

203

de Uni luptau mai departe cu îndârjire, nevrând s moară ă f r s ia cu ei cât de mul i Mani. Nu puteau fi mai multă ă ă ţ de dou -trei mii r maşi în fundul v ii, dar îşi vindeauă ă ă scump pielea.

Vl guit peste poate, Stryke se opri s -şi trag sufletul.ă ă ă Lupta era cumplit , îi era cald şi transpirase, în ciudaă aerului rece. Din fericire, harpiile disp ruser ; fieă ă str punse de s ge i, fie zburaser de unde veniser .ă ă ţ ă ă Îltulburase apari ia lor. Din câte ştia, nu atacaserţ ă solda ii din Ruffets View. De unde ştiau s -i atace numaiţ ă pe Uni? C tot veni vorba, habar n-avea cum de ap ruseă ă f r veste cealalt armat Mani.ă ă ă ă

Jderul îşi zise c nu era decât o reac ie de-a lui laă ţ fanatismul lui Hobrow. Vru s bea ap , apoi înjur cândă ă ă v zu c pierduse plosca în b t lie. Din fericire, steleleă ă ă ă erau la locul lor. Coilla îşi struni calul lâng el.ă

— Pe to i zeii! Sunt gata s ucid pentru un gât de bere,ţ ă zise şi se şterse pe frunte de sânge şi transpira ie.ţ

— S-ar putea s-o faci, de nevoie. Trebuie s fie de b ută ă în tab ra lor. S sper m c ajungem acolo înainteaă ă ă ă stora care-i înfurie pe zei.ăStryke d du pinteni calului, l sându-şi capul pe spateă ă

din cauza avântului. Coilla se uit dup el şi âşni la felă ă ţ de s lbatic.ă

Apoi îl v zur pe Krenad. Atârna cu capul în jos, cu ună ă picior prins în scara şeii, în timp ce calul lui gonea însp imântat, op ind printre rânduri de lupt tori sparte.ă ţ ă ă

Stryke îl p li pe agresorul lui Krenad cu sabia dină lateral, iar Coilla fugi dup caporal. Reuşi s ajung înă ă ă fa a arm sarului şi s -l opreasc . Când îl ajut pe orc sţ ă ă ă ă ă se ridice, constat bucuroas c mai g si puterea s -iă ă ă ă ă mul umeasc , deşi tremura tot.ţ ă

Strig tul lui Rellston îi atrase ca un magnet. Câtevaă sute de Uni se refugiaser într-o adâncitur ascunsă ă ă dup un desiş. De acolo ieşeau, atacau şi fugeau înapoiă în ad postul oferit de arbuştii spinoşi.ă

204

Krenad înc lec şi îi d du lui Stryke o sticl cu un lichidă ă ă ă necunoscut. Avea gust st tut, dar îl învior . Jderul îşiă ă plimb ochii primprejur şi-l v zu pe Alfray venind spre eiă ă din cea .ţă

Brusc, b trânul r zboinic se opri de parc îi r s riseă ă ă ă ă cineva în cale. Nu un duşman, ci o persoan cu care nuă avea nimic. Stryke îi v zu expresia buimac . Urm rindu-iă ă ă privirea, i se p ru c z reşte o sclipire alb . Un arm sară ă ă ă ă alb şi un c l re cu plete castanii, sub ire, dar viguros.ă ă ţ ţ

Serapheim?N luca se pierdu în ambuscad .ă ă— În regul , rosti Stryke, nereuşind s -şi ascund fiorulă ă ă

supersti ios. Vreau o b utur adev rat . Hai s vedem ceţ ă ă ă ă ă ascund tic loşii ia de Uni acolo jos.ă ă

Soarele coborâse, iar trupele lui Hobrow fuseseră obligate s se retrag .ă ă

Un tâmpit d duse foc desişului cu câteva ceasuri înă urm şi-i gonise pe Uni, dar amenin a s ard pe oricineă ţ ă ă se încumeta s treac pe acolo. Frunzele ardeau mocnită ă purtate de vânt şi aprindeau mici focuri în locuri neaşteptate. Câteodat , fumul era atât de gros, c ar fiă ă sufocat şi un dragon. B t lia se prelungise toat ziua, Uniă ă ă pierduser , dar ea continuase cu aceeaşi încrâncenare.ă

Jderii şi recru ii lui Krenad st teau unii lâng al ii, mul iţ ă ă ţ ţ în picioare, to i p ta i de sânge. Cei mai norocoşi erauţ ă ţ mânji i de sângele altora.ţ

Pe m sur ce amurgea, un vânt se porni s vâjâie prină ă ă vale în drum spre ap . Spulber mantaua de fumă ă suficient ca orcii s vad de la cine primiser ajutorulă ă ă neprev zut.ă

Jennesta.— În numele zeilor! exclam Haskeer exact cândă

Stryke rosti numele reginei.Jderilor nu le sc p ironia sor ii. Şi nici Jennestei. Leă ă ţ

arunca priviri ucig toare de pe platforma unde-şi opriseă

205

caleaşca.Cât de departe era, jderii tot ştiau c Jennestaă

turbeaz de mânie. O siluet cât o juc rie, pe pantaă ă ă dealului, ridic bra ul, ca aruncând o suli invizibil .ă ţ ţă ă

Stryke şi ai lui se împr ştiar . V zuser destule vr jiă ă ă ă ă de-ale ei ca s ştie c avea la dispozi ie sfere de energieă ă ţ distrug toare.ă

N-ar fi trebuit s se sperie. Înc o pal de vântă ă ă neaşteptat trase la loc perdeaua de fum între ei şiă regin .ă

— Nu v îngrijora i, vorbi Coilla cu dispre . Nu-şi vaă ţ ţ risca pre ioasa f ptur în b t lie. Acum haide i s -l g simţ ă ă ă ă ţ ă ă pe criminalul la de şef Uni şi s ne c r m naibii de-aici.ă ă ă ă

19

Kimball Hobrow st tuse în spatele oamenilor lui ziuaă întreag . Patrulase dintr-un loc într-altul şi-i îmboldise cuă rug ciuni disperate. Se inuse de ei ca umbra tot drumulă ţ de înaintare şi la fiecare pas f cut în retragere. Acum seă ascundea în spatele unei c ru e r sturnate, totă ţ ă strigându-le îndemne r guşite.ă

Dintr-o dat , se pomeni c nu mai are pe cine să ă ă sus in . Cel din urm custode se pr buşi cu un oftat deţ ă ă ă oboseal . Ca un copil pe cale s adoarm , omul îşi d duă ă ă ă ultima suflare când soarele se cuib ri în spatele uneiă creste de deal.

Tab ra se adunase într-o parte a v ii. Ar fi trebuit să ă ă fie în siguran , pitit cum era într-o adânciturţă ă ă m rginit de copaci, un loc paşnic pentru un tat careă ă ă face popas acolo împreun cu fiica lui. Dar el nu-şiă v zuse fata de ceasuri întregi. Numai Domnul ştia undeă e.

Pentru prima oar , Hobrow se întreb dac Domnuluiă ă ă chiar îi pas de el.ă

Conduc torul Uni se ghemui mai tare, ignorândă 206

aşchiile din lemnul c ru ei, care îi intrau în palm . Sabiaă ţ ă şi-o pierduse de mult, o sc pase când o gloat deă ă s lbatici se repezise la trupa lui de viteji. Acum nu maiă avea cu ce s se apere.ă

Surprinse cu privirea doi suboameni care se furişau printre ruinele taberei sale. Purtau uniforma Târfei celei Scârboase. Când sus, când jos, smulse o p tură ă zdren uit din gr mada din c ru şi şi-o trase peste cap.ţ ă ă ă ţă Poate dac se f cea mic de tot şi nu mişca, avea să ă ă scape nev zut.ă

Încercând s -şi in respira ia, Hobrow îşi auzi b t ileă ţ ă ţ ă ă inimii ca ropotul de copite. Oare nu le aud şi ei? De-acum îi era limpede c -l jignise profund pe Domnul şi că ă Domnul îl p r sise. Nu împlinise el voia Sa? Nu fuseseă ă destul de sârguincios?

Pesemne c nu.ăCele dou creaturi atacar pe neaşteptate. Smulseră ă ă

p tura şi-l apucar pe Hobrow, care clipi în ultimele razeă ă de lumin ale zilei.ă

— Doamne, zdrobeşte-i pe aceşti p gâni careă îndr znesc s profaneze instru…ă ă

Unul din orci îl pocni peste cap. Hobrow r mase cuă r suflarea t iat . Când realiz ce se petrece, îl auzi peă ă ă ă cel mai gras spunând:

— Oare nu g sim nimic de ciordeal ? ă ăOrcul mai înalt cotrob i în gr mada c zut din c ru .ă ă ă ă ă ţă

Arunc o carte sfânt în luminiş şi se şterse de vest peă ă ă degete.

— Nimic. Numa’ o droaie de prostii.Hobrow se ridic într-un cot.ă— Nu po i spune aşa ceva! exclam însp imântat.ţ ă ăGr sanul îl pocni cu dosul palmei şi-i sparse buza.ă— Tocma’ am zis, creier muced. Vorbeşti cam mult.— Hai s -i t iem limba! Am chef s trag un râs. ă ă ăHobrow se trase înapoi şi zvârli din picioare furios.

Pân s -şi dea seama orcii ce face, el se vârâse deja subă ă

207

fundul de lemn al c ru ei distruse.ă ţOrcul mai înalt ridic resturile sparte şi se întinse după ă

el. Hobrow se f cu mic sub scândurile rupte şi se trase caă s nu-l ajung orcul.ă ă

Zadarnic. Nep s tor, grasul îl pocni cu mânerulă ă toporului peste genunchi.

— Nu te mai juca de-a v-a i ascunselea, pung deţ ă puroi.

Hobrow url :ă— L sa i-m s plec! Sunt servitorul Domnului. Nu-miă ţ ă ă

pute i face r u. Vocea i se transform în smiorc it. Vţ ă ă ă ă rog, nu-mi face i r u!ţ ă

Gr sanul îl prinse de p rul cândva piept natşi-l traseă ă ă afar . Îl ridic în picioare pe b rbatul care se aduna deă ă ă fric şi-l scutur ca pe-o zdrean .ă ă ţă

— Ia uite, îi zise tovar şului s u când o pat seă ă ă r spândi pe pantalonii lui Hobrow. S-a pişat pe el.ă

Hobrow închise ochii, sim ind c rezultatul umilin eiţ ă ţ finale începea s se r ceasc şi s i se lipeasc deă ă ă ă ă coapse. Tâlharul de orc îl trase deoparte. Hobrow se lovi zdrav n de roata c ru ei.ă ă ţ

— Crezi c merit s -l ducem la Maiestatea Sa,ă ă ă Hackrash? întreb gr sanul.ă ă

Orcul mai înalt se uit la slujitorul Domnului cu dispre .ă ţ— Nooo! Nu poate fi cineva important. N-are vân niciă

cât o meduz .ăScufundat în ruşine, Kimball Hobrow nici nu sim iţ

cu itul care-i str punse inima.ţ ă

Când se întunec , solda ii Jennestei se întoarser înă ţ ă tab r . Urlete nep mânteşti se în l au deasupraă ă ă ă ţ câmpului de lupt înv luit de umbre. Mişc ri furişe îiă ă ă tr dau pe Uni care voiau s scape fugind peste creast .ă ă ă Stryke nu ştia c Mercy Hobrow se afl printre ei. Aveaă ă cu totul alte griji pe cap.

— Am face bine s punem mâna pe stea şi s-oă

208

ştergem, hot rî el. Acolo sus e Jennesta. Nu vreau s fiuă ă prin preajma ei mâine diminea .ţă

— De ce ne ajut ? se mir Jup.ă ă— Nu ne ajut . Pur şi simplu scap de Uni. Pe noi neă ă

vrea. Coilla? Eşti de-acord?— Normal! Şov i când Alfray îi bandaj t ietura de laă ă ă

um r. Doar c … Ştii tu, nu mi se pare c -i cinstit să ă ă ă fur m de la alia i. Nu prea suntem înconjura i de prieteni,ă ţ ţ nu crezi?

— Ne sunt datori, declar ferm Haskeer. Gândeşte-teă c ne lu m recompensa.ă ă

— O, de-a dreptul încânt tor! Deci acuma trebuie să ă jefuiesc templul alia ilor noştri.ţ

O trup de c l re i istovi i trecu pe lâng ei agale înă ă ă ţ ţ ă drum spre por ile aşez rii.ţ ă

— Ascult , vorbi Stryke. Oamenii ştia nu au nicioă ă şans . Când Jennesta o s intre aici mâine diminea ,ă ă ţă vrei s pun mâna pe un lucru care poate s fie un izvoră ă ă de putere?

Vorbele c pitanului hot râr situa ia. Ceata coborîă ă ă ţ spre Ruffets View, unii şchiopi, al ii vl gui i.ţ ă ţ

Alfray îl trase de mânec pe Stryke.ă— L-ai v zut pe… pe Serapheim la în lupt ? ă ă ăC pitanul şov i.ă ă— Nu sunt sigur. Aşa mi s-a p rut, dar…ă— Dar spui numai prostii, îi termin Haskeer vorba. Ceă

s caute un f c tor de poveşti într-o b t lie? Acuma haiă ă ă ă ă s mergem acolo jos şi s vedem cât de recunosc toriă ă ă vor s ne fie oamenii ia.ă ă

În spatele por ilor, uralele se în l ar ca un zid. Cinevaţ ă ţ ă le puse ulcioare în mâini. Al ii le oferir buc i de carne şiţ ă ăţ pâine. Oamenii op iau de bucurie, cântau, petreceauţ ă sau se rugau, fiecare cum avea chef.

În mijlocul unui cerc de tor e de lâng bazin, Kristaţ ă Galby str lucea pur ca flac ra de lumânare. Lâng ea,ă ă ă ă

209

cu bra ul întins eap n, ca o praştie, de bandajul verde,ţ ţ ă comandantul Rellston seproptea de peretele scund, mort de oboseal . În timp ce orcii îşi d deau ifose, cei doiă ă conduc tori Mani îi strigar .ă ă

— Primeşte, te rog, înc o dat , Stryke, toată ă ă recunoştin a mea, rosti Krista. Nu ne-am fi putut ap raţ ă f r voi.ă ă

Rellston înclin b os din cap.ă ăţ— Permite-mi s - i mul umesc şi eu. B nuiesc c nu l-ă ţ ţ ă ă

ai v zut pe porcul la de Hobrow, nu?ă ă— Nu.Stryke vru s plece, dar comandantul, hot rât s -şiă ă ă

dreag purtarea neîncrez toare de la început, porunciă ă alte stacane cu bere. Era prima oar când jderii refuzauă b utura.ă

Îndat ce reuşir s plece f r s supere pe nimeni, seă ă ă ă ă ă îndreptar spre coloana de lumin orbitoare de pe deal.ă ă Ceata lui Krenad îi urm ri cum se îndep rteaz , azvârlindă ă ă remarci despre orci care nu-s în stare s in la b utur .ă ţ ă ă ă Haskeer nu fu singurul care ar fi vrut s le şteargă ă rânjetele cu palma.

Cum tot oraşul chefuia, zona din jurul templului era pustie. Jderii nu aşteptar invita ie. Mergând la pas spreă ţ uşa templului, atacar pe nepus mas . Era ultimul lucruă ă ă care s-ar fi aşteptat g rzile. C zur f r s opună ă ă ă ă ă ă rezisten .ţă

— Leag -i, porunci Stryke cu strângere de inim , careă ă îns nu-l împiedic s dea n val în templu.ă ă ă ă ă

Jderii se oprir în prag. O lamp sfin it luminaă ă ţ ă pilastrul. Steaua lic rea necontenit.ă

Coilla oft şi se preg ti s repete acroba iile din ziuaă ă ă ţ precedent .ă

— La dracu’ cu asta! mârâi Haskeer.Se arunc asupra stâlpului şi-l doborî. Acesta trosni peă

podeaua de lemn de r sun tot templul. Cum toată ă ă lumea benchetuia, numai jderii auzir pocnitura.ă

210

Stryke urm ri steaua cu multe spi e rostogolindu-se peă ţ podea, s ltând pu in, ca acelea din visul lui. Dac visă ţ ă fusese. O ridic repede şi-o vârî în s cule , al turi deă ă ţ ă surorile ei.

— Perfect, spuse el. Acum s-o tulim de-aici.

Ajunser deja la grajduri când Coilla îl întreb :ă ă— N-ai de gând s vorbeşti cu Krenad şi cu recru ii?ă ţStryke arunc şaua pe cal mai tare decât ar fi trebuit.ă

Animalul protest zvâcnind într-o parte.ă— Şi-au luat soarta în mâini, la fel ca noi. Au vrut

libertate. Acum sunt liberi. Ce fac e numai treaba lor.Strânse tare de chinga şeii.— Nu şi dac Jennesta vine aici diminea , îi reamintiă ţă

Alfray. O s -i jupoaie de vii.ă— Ce vrei s fac? S ascund o armat întreag de orci?ă ă ă ă

Asculta i, nici mie nu-mi place situa ia asta, dar nu mi seţ ţ pare c avem de ales.ă

— S-ar cuveni m car s -i avertiz m, st rui caporalul.ă ă ă ăJup îl sus inu. Dar, Coilla vorbi f r ocolişuri:ţ ă ă— Tot mai eşti speriat c ai putea atrage adep i?ă ţ— Şi ce dac sunt? Stryke se r suci ca s o str pungă ă ă ă ă

din priviri. N-am zis niciodat c vreau s m bat cuă ă ă ă Jennesta! Nici cu altcineva. Nu vreau decât s scap întregă din locul sta. Îl las pe alt tic los s fluture steagul.ă ă ă

Alfray îşi exprim dezgustul:ă— Deci îl laşi pe Krenad pe mâna blândei Jennesta? Nu

eşti orcul pe care l-am crezut.Stryke îşi lipi obrazul de al lui.— Greşeşti. Exact asta vreau s spun. Sunt c pitanulă ă

unei cete de r zboinici, atât. Tu eşti cel care încearc să ă ă m transforme în altceva. Coilla, du-te şi caut -l peă ă Krenad. Nu, stai, m duc eu. Cine ştie ce t r boi sunte iă ă ă ţ în stare s face i din asta!ă ţ

Îl g si pe şeful recru ilor cântând cântece deşucheateă ţ într-o cârcium .ă

211

— Vino-aici, îl chem el aspru.ăKrenad era prea fericit – şi prea beat – ca s se ridiceă

de pe butoiul pe care st tea c lare.ă ă— Ce s-o-mplântat? bolborosi el.Stryke îl târî afar şi-l vârî cu capul într-un butoi cu apă ă

pân când ochii dezertorului îl privir clar.ă ă— Aşa. Acuma-i mai bine. Ascult , Krenad. În caz c n-ă ă

ai observat, c petenia celeilalte armate care a venit aiciă azi e Jennesta.

— Nooo. Imposibil. A fost un om tâmpit cu o p l rieă ă sub ire.ţ

Stryke îi b g iar capul în ap pân când Krenadă ă ă ă începu s bulbuceasc turbat.ă ă

— Nu el, idiotule! Cealalt armat ă ă Mani. Cea de pe deal. Cu harpiile. Î i aminteşti?ţ

Krenad se trezi dintr-odat .ă— Da, domnule. Când ne retragem, domnule?— Noi ne retragem acum. Voi v retrage i când vre i.ă ţ ţ— Adic ne desp r im şi ne întâlnim mai târziu?ă ă ţ— Nu. Uite ce e, caporal, s nu crezi c n-am apreciată ă

efortul vostru în b t lie. Dar î i explic pentru ultima oar :ă ă ţ ă nu iau recru i. N-am luat niciodat . Nici mâine, când ne-ţ ăam îndep rtat cât am putut de târfa aia ucigaş , nu iauă ă recru i. Fiecare orc pentru sine. Ai priceput?ţ

Mai târziu, în aceeaşi noapte, pe dealurile îndep rtate,ă când stelele se preg teau s se sting , privirea pe care i-ă ă ăo aruncase Krenad îl bântuia înc pe c pitanul jderilor.ă ă

Când soarele r s rea sfios deasupra zidului palisadei,ă ă Krista Galby st tea înm rmurit în templu.ă ă ă

Una dintre g rzi, cu o durere de cap teribil , murmura:ă ă— … şi n-am putut face nimic.Preoteasa r mase t cut clipe lungi, cu ochii laă ă ă

pilastrul r sturnat. Într-un sfârşit, gl sui cu un oftat:ă ă— Nu-mi închipui c i-a v zut cineva plecând în timpulă ă

212

petrecerii, dar b nuiesc c merit s întreb m.ă ă ă ă ăT cu, str duindu-se s -şi controleze expresia fe ei.ă ă ă ţ

Vorbi ca în vis, mai mult cu sine decât cu b rba ii deă ţ lâng ea:ă

— Trebuie s o g sim şi s o aducem înapoi. Amă ă ă construit templul ca s o ad postim. Este rostul vie iiă ă ţ mele, cum a fost şi al mamei mele înaintea mea, şi al tuturor preoteselor, de când s-a stabilit Ruffet aici. De fapt, dac el nu ar fi g sit steaua în bazin, nici ă ă nu s-ar fi aşezat aici.

Tulburat de liniştea nefireasc , soldatul cu durerea deă cap întreb :ă

— S -i spun comandantului s adune o trup ? ă ă ăKrista îl privi fix.— Nu. Nu vrem s fie pedepsit ceata lui Stryke. Nu,ă ă

dup ce l-a salvat pe Aidan.ăÎşi pierdu vocea, dar şi-o reg si mai puternic :ă ă— Adun toate g rzile templului care mai pot c l ri. Iară ă ă ă

mie preg teşte-mi iapa.ăB rbatul se îngrozi.ă— Nu po i pleca, Înalt Preoteas ! F r stea, avemţ ă ă ă ă

nevoie de tine mai mult ca niciodat .ă— Cine altcineva le poate explica de ce ne trebuie? Nu

în elegi? ţ Trebuie s plec.ă

În mai pu in de jum tate de ceas, Krista era în pia , înţ ă ţă fa a por ii de la miaz noapte. Desigur, o femeie r masţ ţ ă ă ă v duv cu o zi înainte jelise la fereastra ei. Mult după ă ă încheierea petrecerii, v zuse o ceat , cam treizeci deă ă orci, plecând c lare, cu copitele cailor învelite s nuă ă trop ie. Garda de la poart nu-şi amintea decât c aă ă ă venit cineva şi i-a oferit o b utur , pe urm l-a pocnit înă ă ă moalele capului.

Krista îşi îmbr işa fiul cu dragoste. Deşi nu putea încăţ ă merge prea mult, b trâna lui doic rugase un constructoră ă de la templu s -l duc în bra e la mama lui.ă ă ţ

213

— S fii cuminte, Aidan şi s o ascul i pe Merrilis. Vremă ă ţ s ne rec p t m puterile, nu-i aşa?ă ă ă ă

B iatul se ag de bra ul ei.ă ăţă ţ— Nu pleca, mam . R mâi cu mine. Se întâmpl lucruriă ă ă

rele afar .ă— Dar şi lucruri bune. Şi am g rzile acestea deă

n dejde al turi. Nu te îngrijora, dragul meu. M întorc câtă ă ă ai zice peşte.

Krista se adres doicii b trâne şi tâmplarului voinic:ă ă— Ave i grij de el cât lipsesc. Aidan, sufletul meu, po iţ ă ţ

s r mâi aici şi s te ui i cum intr regina c lare. Aşa-i că ă ă ţ ă ă ă i-ar pl cea?ţ ă

Şeful g rzilor de la templu veni şi-i d du frâiele uneiă ă iepe roşcate, o mândre e de animal. Krista Galby îiţ trimise un s rut fiului s u.ă ă

Pe urm ieşi pe poart urmat de g rzi, ca urm rit deă ă ă ă ă ă un val negru de furtun .ă

Caleaşca Jennestei era împodobit cu flori.ăPoruncise s se scoat lamele rotitoare. Nu se f ceaă ă ă

s -şi sperie poten ialii supuşi t indu-le picioarele. Acumă ţ ă saluta din cap şi zâmbea regeşte la oamenii de rând alinia i la marginea drumului spre por ile aşez riiţ ţ ă mizerabile. Cum se numeşte, c iar a uitat? A, da, Ruffetsă View sau aşa ceva, un nume siropos. Deşi nu g seaă absolut nimic romantic în adun tura de cocioabeă jegoase, atâtde îndep rtate de reşedin a ei. În spateleă ţ Jennestei venea o parte din oastea ei, numai ca s leă aminteasc cine e.ă

B rba ii aclamau, fetele aruncau flori târzii, ale c roră ţ ă petale roşii sau galbene ca bronzul fur imediat zdrobiteă în noroi. Jennesta se uita pieziş la Mersadion, eap n înţ ă şa lâng ea, cu obrazul aproape vindecat. M car vedea şiă ă el c r noii ştia nesp la i ştiau s cinsteasc o regin .ă ţă ă ă ă ţ ă ă ă

O raz de soare âşni spre p mânt şi s rut norulă ţ ă ă ă vr jit, a â ându-i focul. Privirea Jennestei fu atras c treă ţ ţ ă ă

214

cer. La vederea puterii neasemuite, ochii îi lucir vicleni.ă Sl bi h urile şi caii începur s mearg la pas.ă ăţ ă ă ă

Forn itul animalelor o trezi la realitate. Aproape deă poart , o ceat de c l re i îndr zni s i se pun în cale.ă ă ă ă ţ ă ă ă F r o vorb , o luar la galop nebun şi nici nu se uitar laă ă ă ă ă ea.

Îns din spatele por ilor se auzir ova iile locuitoriloră ţ ă ţ care o v zur venind pe regin . Jennesta se for să ă ă ţă ă zâmbeasc şi p trunse în aşezarea cu toat pompa şiă ă ă fastul cuvenit.

Chiar în mijlocul pie ei era un bazin mocirlos,ţ înconjurat de un zid scund. În fa a lui, un b rbat c l reaţ ă ă ă un arm sar care lucea de atâta es lat. În ciuda ova iiloră ţ ă ţ frenetice, el afişa, mai presus de toate, o c ut tură ă ă fioroas .ă

Rellston se trezi din visare cu o tres rire şi se înclină ă din talie. Jennesta îşi d du seama c zâmbetul lui era totă ă atât de for at ca al ei. Îns Rellston îi cunoştea renumele.ţ ă

— Bine a i venit! rosti comandantul f r entuziasm. Şiţ ă ă v mul umesc pentru ajutorul sosit la timp.ă ţ

Mersadion mişc scurt din cap în direc ia reginei.ă ţ Rellston pricepu aluzia.

— Maiestate, ad ug el.ă ă— O nimica toat , r spunse Jennesta, cu glas de miereă ă

otr vit . Ave i o trup de orci pe-aici? Aş vrea s le…ă ă ţ ă ă mul umescţ personal.

— Am avut. Maiestate. Dar au plecat.— Ce trist, şuier regina. Nu cumva au spus unde seă

duc?— Nu, Maiestate. Au plecat în toiul nop ii. ţMersadion îşi trase calul într-o parte, crezând că

Jennesta va erupe ca un vulcan.Nu se întâmpl nimic. Cu un efort supranatural, reginaă

rosti printre din i:ţ— Şi unde e Înalta Preoteas ? De ce nu a venit s mă ă ă

întâmpine?

215

Rellston se b oşi mai tare în şa.ăţ— M-a îns rcinat s v transmit recunoştin a ei,ă ă ă ţ

Maiestate. Dar m tem c a trebuit s plece… cu oă ă ă treab . O treab ă ă urgentă.

Regina îşi plimb mali ioas privirea în jur. Dintr-odată ţ ă ă din mul ime ieşi un b rbat vânjos cu un copil în cârc .ţ ă ă Deloc înfricoşat, spre deosebire de cretinii care se holbau la el ca vi elul la poarta nou , b iatul era o fiinţ ă ă ţă încânt toare, cu plete negre. P rea prea fudul ca s fieă ă ă copilul cuiva neînsemnat.

— Şi cine e ştrengarul de pe umerii zdrahonului? întreb ea acr .ă ă

Rellston r spunse în sil :ă ă— E fiul înaltei Preotese, Maiestate.— Nu mai spune! Serios! Comandantului nu-i pl cu deloc pofta cu care îl priviă

Jennesta brusc pe b iat. I se întoarse stomacul pe dosă când o v zu cum îi zâmbeşte lasciv lui Aidan, ca oă curtezan angajat .ă ă

Pitit în crângul din capul v ii st tea un b rbat înalt,ă ă ă slab dar musculos, c lare pe un cal.ă

De-o parte şi de alta a lui, cete de Uni se târau printre arbori f r s -l vad . Nu-l vedeau nici cercetaşii trimişi laă ă ă ă întâmplare de Mersadion ca s -i elimine pe posibiliiă inamici sc pa i cu via .ă ţ ţă

Pletele castanii ale b rbatului scânteiau în jocul razeloră de soare. Absorbit de gânduri, urm rea gloata careă aclama intrarea triumfal a Jennestei în Ruffets View.ă

Îşi r suci calul alb ca neaua şi se f cu nev zut înă ă ă p dure.ă

20

Scârbit, Rellston urm rea cum Jennesta b leşte după ă ă b iat.ă

216

Se sim ise obligat s -i ofere ospitalitate în hanul celţ ă mai pu in oropsit din pia . Dar conversa ia nu preaţ ţă ţ curgea şi ea nu se atinsese de pocalul cu mied oferit de hangiu. Aidan îns era încântat s fie centrul aten ieiă ă ţ Maiest ii Sale. Totuşi, pe m sur ce trecea dup -ăţ ă ă ăamiaza, micul bolnav convalescent începu s caşte.ă

Jennesta se întoarse c tre el şi-l întreb cu r ceal înă ă ă ă glas:

— Te plictisesc, nu-i aşa?— Nu, Maiestate! Cred c eşti grozav de frumoas .ă ăJennesta nu-şi mai înc pu în piele.ăAidan c sc din nou.ă ăCa s împiedice o izbucnire de-a reginei, Rellstonă

interveni:— Ierta i-l, Maiestate. Nu şi-a revenit înc de laţ ă

loviturile primite acum dou zile. A fost r nit atât deă ă grav, încât o vreme am crezut c nu va supravie ui.ă ţ

Jennesta îi f cu semn s plece pocnind din degete aă ă dispre şi nici nu catadicsi s întrebe cum de şi-a revenitţ ă atât de repede. Într-adev r, constat Rellston, nici nu seă ă mai interes de b iat când acesta nu se mai uit la eaă ă ă printre c scaturi.ă

Ofensat c era pus într-o situa ie ridicol , comandantulă ţ ă observ :ă

— Se pare c solda ii dumneavoastr n-au avut norocă ţ ă s g seasc obiectele de care a i pomenit, doamn . Nuă ă ă ţ ă dori i s gusta i din masa noastr s r c cioas ?ţ ă ţ ă ă ă ă ă

Jennesta se uit la el de parc tocmai s-ar fi târât dintr-ă ăo hazna.

— Nu prea cred, r spunse ea înfumurat , apoi se ridică ă ă atât de repede, încât trânti scaunul pe podeaua hanului. M voi întoarce la armata mea. Un comandant bun seă îngrijeşte de solda ii lui.ţ

Rellston se înclin ironic, dar ea nu-l v zu. Plecaseă ă deja.

Îndat ce caleaşca ei disp ru din vedere, comandantulă ă

217

d du frâu liber ner bd rii şi frustr rii. La nevoie, s-ară ă ă ă furişa din Ruffets. Ar face orice. Dar nu o putea l sa peă Înalta Preoteas ap rat numai de o mân de oameni.ă ă ă ă

Mai târziu, în aceeaşi dup -mas , o ceat de treizeciă ă ă de c l re i rufoşi încetinir caii la pas.ă ă ţ ă

În fa a lor cobora o pant lin , dar animalele erau preaţ ă ă obosite ca s-o str bat mai repede.ă ă

Stryke privi apele murdare, leneşe, ale Golfului Calyparr din dreapta lui. O briz s lcie îi mângâie n rile.ă ă ă La niciun kilometru de ei se întindea Oceanul Norantellia, dar înc nu-l vedeau, fiindc se aflau în spatele uneiă ă ridic turiscunde, acoperite de arbuşti pitici. Asta însemnaă c mai aveau câteva ceasuri bune pân la P dureaă ă ă Drogan. Stryke înjur şi desc leca pentru ca arm sarulă ă ă s se poat odihni şi porni pe jos în susul dealului, udată ă de ploaia rece şi deas .ă

— Ce-i acolo? şopti Coilla, ar tând spre nişte umbreă iute mişc toare din fa a lor.ă ţ

— Uni, b nuiesc, r spunse Haskeer. A naibii vreme! Nuă ă v d la doi paşi.ă

— Nu cred c au cai, zise şi Jup.ă— Foarte bine! se bucur Haskeer. Aşa le trebuieă

tic loşilor, s mearg prin ploaia pe care au coborât-oă ă ă asupra noastr . I-aş omorî pe to i, dac ar fi dup mine.ă ţ ă ă

— N-avem timp de-aşa ceva, îl inform Stryke obosit.ăÎntr-un sfârşit, ajunser pe creast şi înc lecar dină ă ă ă

nou. La trap, înconjurar un loc în care stâncile ieşeauă din p mânt.ă

Stryke trase brusc de frâie. Vreo dou zeci de solda iă ţ de-ai lui Hobrow mergeau r zle i de-a curmezişulă ţ drumului, dar jderii nu mai avur nervii s se încaiere cuă ă ei. Cu s biile scoase, se pitir în spatele tufişurilor ude.ă ă Solda ii îşi v zur de drum.ţ ă ă

Înconjura i de duşmani din toate p r ile, jderii merserţ ă ţ ă cât putur de repede. Cu cât înaintau, cu atât d deauă ă

218

mai des peste custozi dezn d jdui i. De vreo dou ori,ă ă ţ ă Jup, trimis în cercetare, le f cu semn s se ascund deă ă ă cete de orci despre care nu aveau cum s ştie dac erauă ă recru i sau credincioşi Jennestei.ţ

Pân la urm , când un amurg posac lu locul zilei,ă ă ă Stryke îşi opri calul. Se dep rtaser de urm ritori. Laă ă ă nord se întindea neagr liziera P durii Drogan. Din cândă ă în când, o lun palid ieşea ruşinoas de dup nori.ă ă ă ă

De team s aprind focul şi cum n-ar fi g sit ce să ă ă ă ă aprind , jderii se aşezar s -şi trag sufletul pân laă ă ă ă ă l sarea nop ii. În curând, aerul serii tres rea de sfor ituri.ă ţ ă ă Mai r suna şi câte-o palm , când cel adormit d dea după ă ă ă insectele iuitoare, dar santinelele nu observar nicioţ ă creatur amenin toare.ă ţă

Pentru c nu reuşi s a ipeasc , Stryke coborî în golf.ă ă ţ ă O vreme st tu pe mal, aruncând pietre în ap . Din cauzaă ă zgomotului apei curg toare, n-o auzi pe Coilla venind înă spatele lui. Îşi d du seama de prezen a ei numai cândă ţ jderi a se trânti lâng el şi-şi îmbr işa genunchii.ţ ă ăţ

— Şi acum ce urmeaz , Stryke? Mergem pân laă ă P durea Drogan şi-l rug m pe Keppatawn s neă ă ă primeasc din nou?ă

— Poate. Nu ştiu.— Nu v d unde altundeva am putea merge, cuă

Jennesta scotocind cap tul sta de golf.ă ă— Totuşi, suger Stryke, acela ar fi primul loc în careă

ne-ar c uta. Pe to i zeii! Habar n-am ce s facem.ă ţ ăCoilla arunc şi ea o piatr . C zu cu un „pleosc” înă ă ă

ap .ă— Ce e mai important pentru tine?— S r mân în via , cred.ă ă ţă— Şi stelele? Nu te mai intereseaz ?ă— Cine ştie? Aş vrea s nu fi început niciodată ă

aventura asta.Stryke se propti de un bolovan pe care crescuse

muşchi.

219

Dou pietre lovir apa deodat . Dup un timp, Coillaă ă ă ă se întoarse spre el.

— Ce-ai vorbit cu Krista cât am stat eu în templu?— Nimic.— A i stat unul cu altul jum tate de or şi n-a i vorbitţ ă ă ţ

nimic? Nu cred.— Mi-a zis c s-ar putea s fiu o curiozitate, recunoscuă ă

el cu jum tate de gur .ă ă— O ce?— Un orc care simte magia.Scoase stelele din s cule şi le arunc dintr-o mân -ă ţ ă ă

ntr-alta sub privirile Coillei.— Nu-i normal. Iart -m , uit ce-am spus. I-ai povestită ă ă

de visurile tale?— N-a fost nevoie. Dup p rerea ei, sunt nişteă ă

semne… m rog.ă— Te-ai gândit c e de vin cristalul?ă ă— Cristalul? Bineîn eles. O vreme asta am crezut.ţ

Acum sunt sigur c nu e.ăJderi a schimb subiectul.ţ ă— Ce ne facem? repet ea.ă— Habar n-am.Stryke se juca cu stelele, trei îmbinate, dou separate.ă

Apoi se plictisi şi le împinse îmbufnat în iarb .ăO vreme, cei doi orci le studiar în lumina lunii.ă

Niciunul nu ştia cum s le uneasc pe toate. Spi ele leă ă ţ împreunau într-un mod care sfida legile naturii. Masa aceea ca un p ianjen avea ceva ciudat în ea, ceva ceă amintea de infinitate.

Stryke începu iar s le r suceasc . Imediat, steaua deă ă ă la Ruffets View se lipi de celelalte cu un clinchet surd.

Coilla fu impresionat .ă— Cum ai reuşit?— N-am idee.Stryke încerc s o potriveasc şi pe cea de la Trinity,ă ă ă

aşezarea lui Hobrow.

220

— D -mi-le mie, i le ceru, pân la urm , Coilla şi i leă ă ă smulse din mân .ă

Dar nici ea nu avu noroc.Într-un sfârşit, Stryke renun şi puse stelele la loc.ţă— Cred c ar fi mai bine s ne întoarcem. Ceilal i seă ă ţ

vor îngrijora din cauza noastr .ăNu f cuser nici zece paşi, când dou siluete ieşiră ă ă ă

dintr-o ascunz toare şi le blocar calea. Micah Lekmannă ă şi Greever Aulay.

— V-a i f cut un obicei din asta, le spuse Coilla.ţ ă— Ce frumos, zise Lekmann, cu sabia în mân . Doiă

iubi ei la randevu.ţ— Tac - i fleanca, Micah, se r oi Aulay. De ceă ţ ăţ

vorbeşti, când po i s ucizi?ţ ăŞi el amenin a rotind vârful s biei, în vreme ce orcii îşiţ ă

traser spadele.ă

Pe malul Golfului Calyparr începur dou dueluri.ă ăLekmann simula un atac şi trase o lovitur joas , însă ă ă

orcul s ri peste lam şi se r suci s -l izbeasc înă ă ă ă ă genunchi. Lekmann se feri într-o parte, gata s -şi piardă ă echilibrul. Reverul lui Stryke inti spinarea curbat , darţ ă omul par cu sabia. Alunec pe lama orcului şi o împinseă ă într-un vârtej scânteietor.

Între timp, Coilla s ri în spate când Aulay scoase ună obiect de sub hain . Apoi se uit , uluit , cum îşi desfaceă ă ă cilindrul metalic de la încheietur prin r sucire şi fixează ă ă în locul lui un cu it periculos. Se repezi la el, dar Aulay îiţ par sabia cu pumnalul lung pe care îl scoase brusc dină cealalt mânec .ă ă

— O s - i fac felul, târf .ă ţ ă— Cu sau f r cel lalt ochi? ripost jderi a, ratând laă ă ă ă ţ

musta s -i cresteze obrazul.ţă ăAulay se n pusti la ea într-o explozie de furie. Talpa luiă

ateriza pe un petec de iarb neregulat şi, în c dere,ă ă sabia lui izbi un bolovan ascuns şi se rupse lâng mâner.ă

221

Coilla izbi în bra ul întins. Sângele âşni imediat. Niciţ ţ materialul din care era croit haina nu reuşi s oprească ă ă şuvoiul.

Aulay r cni înc o dat . Ridicându-se anevoie înă ă ă picioare şi retr gându-se, îşi smulse cu itul din ciot şiă ţ înfipse în locul lui un cârlig cu dou capete, din acela peă care atârn m celarii carcasele de animale.ă ă

— Asta-i pentru Blaan! ip el şi spintec aerul din fa aţ ă ă ţ ei.

Coilla îl l s s rateze, apoi s ri şi-l apuc de antebra .ă ă ă ă ă ţ Luat prin surprindere, Aulay ced când jderi a îi r suciă ţ ă cârligul în burt şi-i scoase m runtaiele, apoi îl mai r suciă ă ă o dat .ă

— Şi asta-i pentru tine, pung de puroi. ăFa a lui Aulay împietri într-o expresie de uluireţ

absolut în vreme ce via a i se scurgea din trup.ă ţÎntre timp, Stryke încerca s -l împing pe Lekmannă ă

spre ap . Terenul neregulat mai degrab îl încurca decâtă ă îl ajuta şi orcul era prea obosit ca s tot op ie. Odat ceă ţ ă ă nimeri o por iune mai neted , şarj s lbatic. Cu sabiaţ ă ă ă reflectând luna de ghea , f cu praf ap rarea b rbatuluiţă ă ă ă îndesat.

Lekmann încet s r spund , de-abia respirând. Dară ă ă ă Stryke se s turase. S ri în fa şi se pocni în coaps cuă ă ţă ă mâna liber . Zgomotul distrase aten ia adversarului doară ţ o clipit , destul cât s -i vâre sabia în coaste.ă ă

Orcul îi puse piciorul în piept şi împinse. Lama ieşi din carne şi Lekmann c zu în ap cu un pleosc. La ele negreă ă ţ şi unsuroase plutir în jurul capului s u întors cu nasul înă ă valurile mici.

Când îl privi ultima oar , Lekmann plutea dus deă curent, iar din trup îi curgeau şuvoaie mai întunecate decât apa.

Luându-se de umeri reciproc, cei doi orci porniră cl tinat spre camarazii lor.ă

— M-am s turat de clipe liniştite, murmur Coilla.ă ă

222

Mai aveau pu in şi ajungeau în tab ra friguroas şiţ ă ă umed , când Stryke o împinse pe neaşteptate în tufişuri.ă Jderi a nu auzi nimic din cauza vântului, dar începea sţ ă aib încredere în presim irile lui.ă ţ

În câteva clipe, o ceat de c l re i îşi oprir goanaă ă ă ţ ă vijelioas încercuindu-i din toate p r ile pe orcii peă ă ţ jum tate adormi i. Santinelele nu avur ce face. Strykeă ţ ă îşi zise c orcii lui s-au cam l sat pe tânjal , dar nu asta îlă ă ă fr mânta acum.ă

Din ascunz toare, el şi Coilla o auzir pe Krista Galby:ă ă— Unde e? întreb ea f r s piard timpul.ă ă ă ă ă— Unde-i ce? f cu Haskeer pe deşteptul.ă— Scuteşte-ne de prostii! strig şeful g rzii templului.ă ăDesc leca, dar nu-şi mişc sabia niciun deget de laă ă

gâtul lui Haskeer.— Jarno, îl avertiz preoteasa, orcii aceştia au fostă

alia ii noştri. Au luptat cot la cot cu noi. B trânul acela aţ ă salvat via a fiului meu.ţ

Ridic bra ele de-o parte şi de alta a corpului, apoi leă ţ l s jos, obosit .ă ă ă

— Nu vreau s v fac r u. Dar a i luat un obiect careă ă ă ţ ne apar ine. E important pentru noi, e temelia credin eiţ ţ noastre.

Nimeni nu scoase o vorb . Vântul îşi purta jelaniaă nep mânteasc prin luminiş. În tufişuri, Coilla şi Strykeă ă se sim ir ap sa i de vin .ţ ă ă ţ ă

— Avem nevoie de ea, ad ug preoteasa. ă ăLiniştea stânjenitoare se prelungi. Rellston îşi pierdu

r bdarea. Ajunsese din urm pâlcul preotesei cu câtevaă ă ceasuri înainte, iar acum o sut de oameni se agitau înă jurul jderilor. Încordarea ap sa pe umerii tuturor.ă Comandantul desc leca şi merse la Jup şi Haskeer,ă dominându-i.

Ferit de frunzele maronii înghe ate, Stryke îi şoptiţ Coillei:

223

— Ştiam eu c n-ar fi trebuit s ne oprim.ă ăCoilla mişc din cap spre scena din fa a lor.ă ţ— De ce nu-l ine în frâu pe Rellston prietena ta?ţ— Poate c nu reuşeşte. Dac ar fi vrut s omoare peă ă ă

cineva, ar fi f cut-o pân acum. Hai s mergem să ă ă ă vorbim cu ea pân când Rellston nu scap de subă ă control.

Ieşir din frunzişul încâlcit.ăCând îi v zu, Krista le spuse cu voce de ghea :ă ţă— Mi-a i f cut bine de dou ori. Acum v fac şi eu unţ ă ă ă

bine. Da i-mi instrumentul şi comandantul nu v vaţ ă pedepsi pentru furtul lui.

— Şi dac am nevoie de ele? ripost Stryke, pentru caă ă imediat s -i vin s -şi taie singur limba.ă ă ă

— De ele? repet Krista. Ai mai multe?ă— De asta aveam nevoie de al vostru, nu- i dai seama?ţRidic ochii spre ea, încercând s -i citeasc expresiaă ă ă

fe ei în lumina slab a lunii.ţ ă— Nu, nu-mi dau seama.Nu Krista vorbise, ci Rellston. Se apropie de Stryke şi îl

sfredeli din priviri.— Dac ai şi altele, nu- i trebuie steaua noastr . D -ă ţ ă ă

ne-o înapoi acum.Lipi vârful s biei de pieptul jderului. Amă ştiut eu c n-ar fi trebuit s m încred în tine, orc ratat.ă ă ă

— Potoleşte-te! insist Krista. Se întinse şi îndep rtă ă ă uşor sabia de la pieptul lui Stryke. Sunt sigur c putemă ă rezolva problema prieteneşte.

— Eu nu, mârâi Rellston, de-abia st pânindu-şi furia.ăÎn jurul lor, jderii auzir zgomot de s bii scoase şiă ă

desc lecat. Orcii se pomenir înv lui i de or şeniiă ă ă ţ ă duşm noşi.ă

Începur s -şi scoat şi ei armele.ă ă ă— Nu fi mai prost decât trebuie, Stryke, rosti

comandantul. N-ave i cum s învinge i. Suntem maiţ ă ţ mul i. D -ne obiectul. Dac nu, te oblig.ţ ă ă

— Serios? se înfurie Haskeer. Tu şi care armat ?ă

224

— Asta, creier de bibilic , strig un om din spatele lui.ă ăUn r can d du un ip t când se trezi îmbrâncit de-ună ă ţ ă

om. Îl îmbrânci şi el. Înc ier rile st teau gata s înceap .ă ă ă ă ă— Termina i! strig Krista. ţ ă Termina iţ !— Potoli i-v ! ip Stryke, încercând s linişteascţ ă ţ ă ă ă

atmosfera.Un zdr ng nit scurt de s bii îi acoperi vorbele. Strigă ă ă ă

mai tare:— Ne cunoaşte i! Am luptat al turi de voi. Chiarţ ă

crede i c nişte nepricepu i ca voi ne pot doborî?ţ ă ţRellston înjur şi se alese cu o privire crunt de laă ă

preoteas .ă— Pe loc repaus, b ie i, porunci. L sa i-i s plece,ă ţ ă ţ ă

deocamdat .ă— Jderi, pe loc repaus, ordon şi Stryke. ăSabia îi atârna în mân , gata s atace în orice clip înă ă ă

timp ce acoperea retragerea cetei sale.Mai to i se f cuser nev zu i în noapte, când unulţ ă ă ă ţ

dintre oamenii lui Rellston strig dintr-odat :ă ă— Nu-i putem l sa s scape! Dup ei!ă ă ăÎn secunda urm toare se dezl n ui haosul.ă ă ţ— Nu omorâ i pe nimeni decât dac nu ave i de ales!ţ ă ţ

ip Stryke.ţ ăCaii jderilor erau în spatele solda ilor Mani, n-aveauţ

cum s ajung la ei.ă ă— Haide i s plec m de-aici! r cni iar c pitanul lor.ţ ă ă ă ăSe arunc în tufe cu spatele, ferindu-se de crengileă

care atârnau din copaci şi încercând s nu calce peă ramuri putrede. P mântul îmbibat de ap le aducea ună ă avantaj; stratul gros de noroi în buşea orice sunet. Cuă sim urile cât se poate de încordate, îşi urm ri ceataţ ă bazându-se pe instinct.

Era speriat. Dar o scoase la cap t. În curând trecu deă perdeaua sub ire de copaci.ţ

Se pomeni pe o pajişte deschis şi, în lumina sc zută ă ă care prevestea zorii, v zu urmele de paşi mai întunecateă

225

mânjind iarba argintat de ploaie. S ltând dup ele,ă ă ă ajunse în vârful unei movile şi-i v zu pe ultimii jderiă c utând s se ascund în spatele unui alt desiş.ă ă ă

O lu la fug pe panta lin şi se furiş printre copaci.ă ă ă ă— Ar trebui s fim în siguran aici o vreme, zise elă ţă

printre gâfâituri.— Serios? bomb ni Haskeer din umbrele p tate, laă ă

distan de un bra . Ia uit -te acolo.ţă ţ ă„Acolo” era cap tul cel lalt al p duricii. Iar dincolo deă ă ă

el se întindea Golful Calyparr, cenuşiu, neîndur tor.ăStryke se r suci în jurul s u. Din toate p r ile, în afară ă ă ţ ă

de una, apele se rev rsau peste micul promontoriu peă care st teau ei. Iar Mani traversau n valnic pajiştea spreă ă ei, cu Rellston în frunte.

— Şi-acuma ce facem? strig Haskeer frustrat, înot m?ă ă— Casc gura aia mare a ta şi bea apa, mârâi Jup.ăUitând de solda ii de la Ruffets View care veneau înţ

goan spre ei, cei doi trecur la schimburi de priviriă ă sfredelitoare.

Coilla ced .ă— Numai tu eşti de vin , tu şi stelele tale afurisite! ipă ţ ă

ea la Stryke şi se n pusti cu cu itul, crestându-i s cule ulă ţ ă ţ de la centur .ă

S cule ul se rupse. Stryke v zu, cu încetinitorul parc ,ă ţ ă ă instrumentul separat, cel cu cinci spi e, r sucindu-se prinţ ă aer. Încercând s in sacul cu o mân , se arunc în fa .ă ţ ă ă ă ţă Prea târziu. Împreunarea de patru stele se rostogoli şi ea afar . O atinse doar cu vârfurile degetelor şi o trimise de-ăa dura într-un luminiş îngust.

Când Mani d dur n val în p durice, Stryke v zu că ă ă ă ă ă ă steaua verde separat op ie, ricoşând de pe stratul dură ţ ă de iarb .ă

Nici el, nici ceilal i orci nu observar silueta mustind deţ ă ap care se târa din golf la marginea p duricii.ă ă

Când Stryke întinse mâna ca s prind steauaă ă separat , o lovi prea tare şi-o trimise în zbor exact lângă ă

226

celelalte patru, care se rostogoleau ca un bulg r.ăMai mult ghici decât auzi clinchetul. Misterul se

întregise.În clipa aceea, realitatea disp ru în alt lume.ă ă

21

Întuneric.Stryke sim i un frig atotst pânitor şi o ghear înţ ă ă

stomac, ca şi cum ar fi alunecat la nesfârşit. Urechile îi iuiau prea tare ca s aud vreun sunet. Întinse mâna sţ ă ă ă

se agate de ceva, dar nu avu ce s apuce.ăNimic sub picioare.Absolut nimic.Ateriza brusc.C zu în fa , cu mâinile pe o suprafa rece şiă ţă ţă

orbitoare. Şocul îl ajut s -şi revin . ă ă ăZ pad .ă ăZ pad , sub o p tur de nori atât de joas , aproape laă ă ă ă ă

fel de alb ca suprafa a de sub picioarele lui. Acumă ţ fusese noapte, acum era în plin zi. La miaz zi atârnaă ă foarte aproape de orizont un disc albicios, probabil soarele.

Panica amenin a s -l copleşeasc .ţ ă ăStrig , dar nu se auzi nici pe sine. Se îngrozi că ă

surzise. Atunci veni spre el r getul. Un vânt rece şfichiuiaă în jurul lui, cu gând s sfâşie hainele. Cu ochii miji i,ă ţ desluşi siluetele ghemuite şi întunecate ale celorlal iţ jderi.

Ridicându-se cl tinat în picioare, se sim i împins deă ţ vijelie. Lu în palme stelele pre ioase, pe care le sc paseă ţ ă a doua oar . Apoi se îndrept anevoie spre Jup şi Coilla,ă ă care f ceau eforturi s stea în picioare. Se ineau unul deă ă ţ altul şi îl întrebar amândoi deodat „Unde suntem?” şiă ă „Unde sunt ceilal i”, pe lâng alte lucruri.ţ ă

În curând ap rur poticnindu-se şi jderii ceilal i. Seă ă ţ 227

adunar într-o depresiune lin din apropiere care îi fereaă ă de furia vijeliei. Fuioare de z pad spulberat le zburauă ă ă deasupra capetelor şi trebuiau s strige ca s se facă ă ă auzi i.ţ

— Ce dracu’ se întâmpl ? url Stryke.ă ă— B nuiesc c pe calota de ghea . ă ă ţăLui Stryke îi cl n neau din ii de frig.ă ţă ţ— Ce? Cum?Coilla încerca zadarnic s se înc lzeasc strângându-şiă ă ă

bra ele în jurul trupului.ţ— Las gâlceava filosofic . Problema e cum facem să ă ă

nu murim înghe a i.ţ ţCâ iva r cani reuşiser s pun mâna pe nişte pacheteţ ă ă ă ă

şi dricale înainte de a fugi de Mani. Al ii, îns , precumţ ă Stryke şi Coilla, fuseser prea ocupa i s pareze ataculă ţ ă oamenilor. Nici dac împ r eau p turile şi hainele deă ă ţ ă rezerv nu le ajungeau.ă

— Jup, reuşi Stryke s rosteasc printre buzeleă ă aproape amor ite de ger, te sim i în stare s cau i unţ ţ ă ţ punct mai înalt? S - i faci o idee pe unde ne afl m?ă ţ ă

— S-a f cut, şefu’!ăPiticul porni împleticit prin frigul muşc tor.ă

Înghesuindu-se unii într-al ii ca s -şi in de cald, jderiiţ ă ţ ă încercar s -şi dea seama ce se întâmplase.ă ă

— Stelele alea date naibii sunt de vin ! morm i Coilla.ă ă— Dac ele au fost, atunci ne-au ajutat s nu fim t ia iă ă ă ţ

în buc i, sublinie Alfray.ăţ— Da, ca s murim înghe a i aici, interveni Haskeeră ţ ţ

am rât. Unde-o fi „aici”.ă— Trebuie s fie câmpia de ghea din nord. Soareleă ţă

urma s apar la sud de noi, dar nu-mi dau seama dacă ă ă e diminea sau sear .ţă ă

Duse mâna cu degete epene şi învine ite la s cule ,ţ ţ ă ţ dar îşi aduse aminte c jderi a i-l despicase, aşa c -şiă ţ ă îndes stelele în vest , sperând s nu cad pe ele dacă ă ă ă ă se împiedic . M car îşi g si m nuşile vârâte la curea.ă ă ă ă

228

— O s afl m cât de curând, spuse Alfray. Dac nuă ă ă murim pân atunci. Îl str b tu un gând lugubru. Dacă ă ă ă asta e r zbunarea Jennestei? Exact aşa îi st ei în fire să ă ă se r zbune.ă

— Nu. R spunsul ferm al Coillei tremur odat cuă ă ă umerii ei scutura i de frig. Dac ar putea face asta,ţ ă atunci de ce nu ne-a adus pe to i înapoi în tab ra ei, caţ ă s pun mâna pe noi? Şi pe stele?ă ă

— N-are rost, hot rî Stryke. Nu avem pe ce s neă ă baz m presupunerile. Îşi strânse mai tare vesta pe trup,ă un gest complet nepotrivit pentru locul acela. Cum st mă cu proviziile?

Cotrob ir repede prin bunurile salvate şi g siră ă ă ă câteva felii de carne uscat , coji de pâine şi dou sticleă ă de b utur . Prea pu in pentru dou zeci şi patru de fiin eă ă ţ ă ţ fl mânde.ă

Încercând s -şi ascund dezam girea, Stryke ar tă ă ă ă ă spre unul din r canii cu p tur .ă ă ă

— Du-te sus şi vezi ce s-a întâmplat cu Jup, Calthmon.În sil , r canul înainta cu greu prin n me i. Mai aveaă ă ă ţ

pu in şi-l dobora vântul, când ajunse la buza depresiunii.ţ Nu trecu mult şi se întoarse urmat de Jup.

Piticul se l s pe vine, îşi frec bra ele şi-şi vârî mâinileă ă ă ţ la subsuoar .ă

— E plin de crevase, bâigui el printre cl n niturileă ţă din ilor. Unele au pun i de z pad peste ele care nuţ ţ ă ă rezist la greutatea unui orc. Dar cred c am v zut ună ă ă drum pân acolo jos. Ar t din cap spre partea careă ă ă credea Stryke c e sud-estul. Noi suntem foarte sus.ă

În timp ce vorbea, aburii ieşi i din gur i se cristalizarţ ă ă pe barb .ă

— Mai e ceva pe-aici? îl întreb Stryke.ă— Eu n-am mai v zut nimic. Nici urm de fum sau cai.ă ă

Mi s-a p rut c desluşesc mişcare la un moment dat. Nuă ă ştiu ce-o fi fost, dar s-a inut bine la distan .ţ ţă

— Oricine are creier cât de cât s-ar speria de tine, îi

229

zise Haskeer.Jup nu catadicsi s r spund în ep turii. Faptul în sineă ă ă ţ ă

îi ar t lui Stryke cât de tare îi afecta frigul.ă ă— Bine, rosti el. Primul lucru pe list e s sc p mă ă ă ă

dracului de pe platforma asta de ghea şi s g sim unţă ă ă ad post.ă

Pornir câte doi şi câte trei, Jup deschizând c rarea.ă ăÎn scurt vreme v zur numai pete în fa a ochilor dină ă ă ţ

cauza albului str lucitor. Şchiop tând, înotând prină ă troiene înghe ate înalte cât un stat de orc, înaintar spreţ ă est, c l uzindu-se dup punctul sudic. Trecu o veşnicieă ă ă pân când ajunser la o movil de pe care s vad camă ă ă ă ă pe unde sunt.

În spatele lor, la nord, domnea ghe arul amenin torţ ţă prin nem rginirea lui. Se întindea de la un cap t ală ă orizontului la cel lalt, un monument de prostie aă oamenilor care distruseser Maras-Dantia. Chiar de laă distan , jderii avur impresia c se pr buşeşte peste ei,ţă ă ă ă gata s -i zdrobeasc în orice moment. Sub ochii lor, oă ă por iune din el c zu cu o bubuitur de tunet. Nori deţ ă ă z pad se învolburar prin aer, iar blocurile mai greleă ă ă probabil c s rir la un kilometru dep rtare.ă ă ă ă

Începur s coboare în grab fa a sudic a movilei. Nuă ă ă ţ ă peste tot era z pad înt rit . Un bloc uriaş de granit eraă ă ă ă prins în capcana ghe urilor. C lcar pe terenul solid, însţ ă ă ă alunecos din cauza promoroacei înghe ate. Mai mergând,ţ mai alunecând, blestemar tot drumul pân la un platouă ă care nu era la mai mult de cincizeci de metri deasupra tundrei înghe ate.ţ

Se oprir s -şi trag sufletul. Stânca îi ferea de col iiă ă ă ţ vântului de la miaz noapte. Pe lâng asta, ascundeaă ă vederii zidul uriaş de ghea . M car atât, şi tot era foarteţă ă bine.

Dedesubt, într-o cotitur dintre doi ghe ari foarteă ţ întinşi, terenul era mai neted, mai presat, pesemne de greutatea ghe ii care înainta. Era gri din cauza stratuluiţ

230

de licheni şi crestat, pe ici, pe colo, de pâraie negre împletite între ele, care de la distan p reau fire de a .ţă ă ţă La orizont se desluşea neagr o linie sub ire – o p dure?ă ţ ă Greu de spus, când î i bate soarele-n ochi.ţ

— Dac reuşim s ajungem acolo jos, zise Stryke,ă ă b tând din palme ca s -i pun sângele în mişcare, poateă ă ă g sim un ad post. C ldur . Orice.ă ă ă ă

— Dacă e foarte bine spus, morm i Haskeer. Sunt orc,ă nu o blestemat de capr neagr .ă ă ă

Îns coborâşul nu fu atât de uşor pe cât li se p ru. Deă ă nenum rate ori ajunser la o fund tur , o por iune atâtă ă ă ă ţ de abrupt , încât îşi ziser c nu vor reuşi s-o coboareă ă ă niciodat .ă

— Mi se pare mie, întreb Coilla în timp ce studiau ună nou obstacol, sau ave i şi voi impresia c suntemţ ă urm ri i?ă ţ

— Aşa-i, rosti Jup şi se frec la ceaf . ă ăÎntrebat şi el, Stryke confirm senza ia Coillei.ă ţ— Poate c e omul z pezii, încerc jderi a s -i maiă ă ă ţ ă

înveseleasc .ă— Nu exist decât în poveşti, declar Alfray ferm. Noi,ă ă

de leopardul z pezilor trebuie s ne ferim. Are col ii câtă ă ţ pumnalul.

— Mul am. Chiar voiam s aflu.ţ ăSe târâr mai departe în t cere o vreme.ă ă— V d c Jup e un cercetaş tare priceput, ca de-obicei,ă ă

bodog ni Haskeer când fur obliga i s dea înapoi dină ă ţ ă nou.

Drumul se îngustase, aglomerat de orcii care tot schimbau direc ia. Cu toate acestea, Jup reuşi s seţ ă lipeasc cu spatele de stânc , f când loc altora să ă ă ă treac , pân când Haskeer ajunse în dreptul lui. Piticul îlă ă apuc de ceaf .ă ă

— Crezi c te descurci mai bine, pung de puroi? ă ăHaskeer se scutur .ă— Şi un orb pe un cal şchiop s-ar descurca mai bine.

231

— Ia pofteşte tu în locul meu.Cu Haskeer în frunte, pornir iar la drum, dar tot li seă

p ru c nu vor mai ajunge niciodat pe câmpia pustie.ă ă ă Un r can alunec şi sc p de la moarte numai pentru c -ă ă ă ă ăl prinse de vest un camarad. Dup aceea înaintară ă ă numai ag a i de hainele vecinilor.ăţ ţ

Soarele se deplasa jos pe linia cerului, nu cobora de la zenit. Greu de spus dac merseser o zi întreag sauă ă ă numai jum tate de zi. Sigur era îns c se l sa noapteaă ă ă ă şi aducea cu ea un pâlc de nori. Soarele disp ru dup el,ă ă furând din lumina amurgului. Începu o ninsoare fin ,ă în ep toare.ţ ă

— Asta ne mai lipsea, se plânse Jup.În cele din urm , coborâr movila. Haskeer s ri ultimiiă ă ă

câ iva metri şi ateriza cu zgomot, icnind. În curând seţ foiau to i pe teren drept, la ad postul ghe arului, cuţ ă ţ speran a deşart c -i va feri de vânt.ţ ă ă

— A i v zut? zise Jup. O lumin , acolo? ţ ă ăAr t spre sud, c tre marginea limbii de ghea .ă ă ă ţă— Nu se mai vede nimic. Poate i s-a p rut, rostiţ ă

Haskeer.Piticul ripost :ă— Nu mi s-a p rută . Am v zut-o!ăStryke se vârî între cei doi înainte s se încaiere.ă— Poate s-a reflectat lumina? Nu stric s verific m.ă ă ă

Nu in neap rat s înnopt m afar , dac nu-i necesar.ţ ă ă ă ă ă Aştept m jum tate de or . Vreau s ne oprim undevaă ă ă ă înainte de l sarea nop ii.ă ţ

Pe neaşteptate, ghe arul trosni asurzitor. Un bloc deţ ghea cât o cas începu s pluteasc sub t lpile lor.ţă ă ă ă ă Orcii o luar la fug pe tundr , alunecând şi poticnindu-ă ă ăse. Într-un sfârşit, la o distan sigur de cr p tur , seţă ă ă ă ă oprir . Alfray, vl guit, r mase pu in în urm .ă ă ă ţ ă

— Suntem în siguran , gâfâi Haskeer.ţă— Nici vorb , îl contrazise Alfray. Privi i! ă ţSe uitar în direc ia ar tat de el. O hait de creaturiă ţ ă ă ă

232

mari cât leii venea în fug spre ei. Cu blana lor alb , erauă ă aproape invizibile în amurg.

— Adunarea! porunci Stryke şi o lu iute spre Alfray.ăV zându-l pe Stryke cum se n pusteşte, Alfray seă ă

întoarse. Priveliştea ar fi înghe at sângele oricui în vine.ţ Cinci fiare fur gata s -l apuce cu col ii ca paloşul, deă ă ţ culoarea fildeşului.

Stryke scoase un strig t şi roti sabia. Leopardul dină frunte tres ri şi rat saltul. Se duse de-a rostogolul,ă ă sprijinindu-se în gheare ca s salte în picioare.ă

F r s -şi ia ochii de la monstru, Stryke url :ă ă ă ă— Pe aici!Nu avu timp de explica ii, pentru c îi d deau târcoaleţ ă ă

al i doi leoparzi, c utând prilejul potrivit s atace.ţ ă ă Celelalte animale se r suciser şi acum h ituiau ceata.ă ă ă

Stryke şi Alfray se d dur înapoi, dar una dintre fiareă ă s lt în spatele lor. Cea mai mic se pref cu c atac . Înă ă ă ă ă ă aceeaşi clip , masculul dominant trecu la atac. Distras,ă Stryke fu gata s -i cad în ghearele desf cute, dar îşiă ă ă scoase sabia la timp. Din laba din spate a leopardului âşni sânge şi animalul se retrase r gind.ţ ă

Deocamdat , leoparzii se învârteau în aşa fel încât să ă nu-i ajung s biile.ă ă

Între timp, Coilla îi îndemn pe orci s se adune la ună ă loc. Trei animale se apropiau încet, şerpuind, de cercul defensiv. Animalele aveau de înfruntat un zid de metal, dar blocar orice tentativ a jderilor de a-i salva peă ă Stryke şi Alfray.

Conduc torul haitei îl atac din nou pe Alfray. Îşiă ă înfipse ghearele în mâneca lui, trântindu-l. Dar Stryke reac iona şi lovi cu sabia. Vârful armei zgârie coastaţ animalului şi o dâr stacojie color blana de culoareaă ă smântânii. Leopardul se dep rta dintr-un salt.ă

Stryke risc o privire spre jderi. Erau prea departe caă s -i vin în ajutor lui şi lui Alfray.ă ă

— Eşti teaf r, b trâne? îl întreb gâfâind.ă ă ă

233

— Da. Dar destul cu b trâne ea! ine-i la respectă ţ Ţ pu in, vrei?ţ

Stryke nu avu timp s -l contrazic . Leoparzii z peziloră ă ă atacau necontenit, într-un joc mortal.

Unul dup altul, se pref ceau c se reped la ei. Ştia că ă ă ă nu se poate ap ra de ei la nesfârşit, dar nu îndr zni s -şiă ă ă ia ochii de la ei ca s vad ce face Alfray.ă ă

Blestemându-şi degetele epene de frig, caporalul seţ lupt s desprind cataramele traistei cu leacuri. Pân laă ă ă ă urm , disperat, reuşi s scoat o sticl mare de piatr .ă ă ă ă ă Împr ştie con inutul pe z pad şi se retrase în ultimaă ţ ă ă clip . Fl c ri verzui âşnir cu un „vup”, pârlindu-iă ă ă ţ ă sprâncenele. Felinele âşnir înapoi, orbite şiţ ă dezorientate.

— Ce-i aia? întreb Stryke, de-abia respirând. ăAlfray nu r spunse, ci scoase un sul de bandaj, îşiă

înveli sabia cu el şi o înfipse în vâltoarea fl c rilor. Mişcă ă ă scurt din încheietur şi mingea de foc zbur prin aer,ă ă aterizând pe spinarea leopardului mai tân r. Bile de focă sfârâir prin blan spre stratul de gr sime de dedesubt.ă ă ă

Pe urm , fiara fu cuprins toat de foc. Scoase ună ă ă r get nep mântean şi âşni ca s geata pe câmpiaă ă ţ ă întunecat . Între timp, v p ile albastre stranii pâlpâir şiă ă ă ă se stinser treptat într-o balt lâng genunchii lui Alfray.ă ă ă

Prudent , felina cealalt mai întâi d du târcoale, apoiă ă ă se n pusti la caporalul aşezat pe vine. Stryke se ghemui,ă cu sabia pe vertical . Atunci când felina trecu peă deasupra lui, o înfipse în ea cu toat puterea. Metalulă ascu it spintec burta leopardului. Ma ele puturoaseţ ă ţ c zur în capul jderului. Ştergându-se iute la ochi cuă ă mâneca, Stryke îl v zu pe şeful haitei c zând lâng el cuă ă ă labele încâlcite.

Inspir adânc şi tuşi când duhoarea îi ajunse înă pl mâni.ă

Alfray se ridic în picioare cu vântul în fa şi reuşi să ţă ă îngaime:

234

— Mul umesc, Stryke.ţ— Po i s repe i vicleşugul?ţ ă ţAlfray scutur sticla şi auzi lichidul plesc ind.ă ă— O dat , poate de dou ori.ă ă— Atunci s mergem.ăF r s ştie c banda urma s fie salvat , Coilla strig :ă ă ă ă ă ă ă— D -mi sabia!ăSmulse arma unui r can, ieşi din cercul protector ală

cetei şi-o arunc în cel mai apropiat leopard. Sabia îiă spintec spinarea şi fiara alerg pe picioarele din fa ,ă ă ţă pân când îşi d du seama c labele din spate îi suntă ă ă paralizate. Coilla se apropie de ea din spate şi-i înfipse sabia în ceaf . Sângele âşni pe z pad .ă ţ ă ă

Înc doi leoparzi. Ap rat de Stryke, Alfray confec ionaă ă ţ înc o arm de foc. Omorâr un leopard, dar ultimeleă ă ă pic turi de lichid nu mai fur suficiente ca s se aprind .ă ă ă ă

Fiara se panic . S ri de lâng trupul în fl c ri ală ă ă ă ă tovar şului şi se pomeni deasupra lui Stryke. Nu mai avuă timp s -şi plece capul robust, ridicat, dezvelindu-i gâtul.ă

Alunec direct în sabia lui Stryke, care intr în ea până ă ă la plasele. Col ii monstruoşi ajunser la un fir de p r deţ ă ă fa a lui Stryke. Cu o expresie uluit în ochii verzi,ţ ă animalul c zu pe-o parte. Sângele îi âşni în spume dină ţ gâtlej.

Când se pr buşi leopardul, sabia se r suci înă ă strânsoarea lui Stryke. Înjurând, jderul se d du înapoi,ă bâjbâind dup cu it, dar nicio fiar nu mai era vie. Seă ţ ă aşez lâng cel care murise cu sabia în el şi, vl guit,ă ă ă spuse:

— M cel ri i fiarele astea afurisite şi lua i-le bl nurile.ă ă ţ ţ ă S-ar putea s avem nevoie de ele.ă

Amurgul de miaz noapte z bovea. Ninsoarea se opri,ă ă l sând stelele s scânteieze deasupra platformei deă ă ghea . Când r s ri luna, ceata se întoarse la ad postulţă ă ă ă ghe arului care reflecta suficient lumina ca s leţ ă c l uzeasc paşii.ă ă ă

235

În fruntea cetei, Jup se opri brusc.— Vede i? V-am zis eu c am v zut o lumin .ţ ă ă ăÎn fa a lor se în l a un palat de ghea gigantic.ţ ă ţ ţăCând se apropiar de el, încetinir pasul, copleşi i deă ă ţ

admira ie.ţPalatul era imens, cu turle zvelte sclipind în lumina

lunii, de o albea care ruşina ghe arul de sub el. Pilaştriiţă ţ de sprijin încadrau fa ada dinmijloc în curbe elegante. Înţ nişele întunecate se ascundeau statui, imposibil de desluşit sub mantia de z pad înt rit .ă ă ă ă

Ai fi zis c e o iluzie splendid , dac n-ar fi fost luminileă ă ă de la ferestrele din foişor. Greu de distins de stele, lumân rile galbene pâlpâiau la r stimpuri în spateleă ă cadrelor boltite.

— Dac am fi ajuns aici pe timp de zi, nici nu l-am fiă v zut, şopti Coilla, privind fermecat în sus.ă ă

— Acum, dac am ajuns, haide i s intr m, propuseă ţ ă ă Jup. Viscolul sta îmi în epeneşte m dularele.ă ţ ă

Jderii pornir spre palat. Jup avansa în zigzag, dar nu-lă p zea nimeni. Por ile uriaşe st teau deschise. Cât nişteă ţ ă insecte fa de ele, orcii se furişar în curte.ţă ă

În mijlocul ei v zur o fântân înghe at . Ridic turileă ă ă ţ ă ă albe se dovedir copaci împietri i de viscolul crâncen.ă ţ

— Locul acesta trebuie s fi fost o minun ie înainte deă ăţ a veni platforma de ghea , remarc jderi a.ţă ă ţ

Haskeer se plimba aiurea prin curte.— Da. Înainte ca oamenii s r suceasc toate cuă ă ă

fundu-n sus. A g sit cineva intrarea?ăN-o g sise nimeni. Jup şi ceilal i cercetară ţ ă

împrejurimile, pip ir pere ii, dar nici urm de intrare.ă ă ţ ă Haskeer url pe neaşteptate:ă

— Halo! E cineva aici?Ecoul lui r sun şi o mic avalanş alunec depeă ă ă ă ă

acoperiş. Îns nu primi niciun r spuns.ă ăAtunci o pal de vânt le arunc z pada în ochi. Totulă ă ă

disp ru sub o mantie alb în buşitoare.ă ă ă

236

Jderii erau prinşi în capcana unei furtuni de z pad .ă ă

Jennesta înjur şi împinse butoiul cu sânge îngroşat.ă Nu-i folosea la nimic. Gândurile ei se învârteau ca o maşin rie şi nu se putea concentra.ă

B nuia c Înalta Preoteas din Ruffets View plecase înă ă ă goana mare s -i g seasc pe jderi, dar habar nu avea deă ă ă ce. Nu exista alt motiv pentru care Krista Galby s fi lipsită de la întâlnirea cu ea.

Dar ce importan avea? Femeia aia n-are decât sţă ă transpire ca s -i g seasc pe orci. Mai întâi, Jennestaă ă ă avea nevoie de informa ii.ţ

Of, dac vana asta cu sânge n-ar face crust aşa deă ă repede… Nu vedea decât alb.

Pocni din degete şi o slug umil îi d du un pocal cuă ă ă ap de izvor. Oftând, regina se întoarse la truda ei.ă

La început, crezu c tot nu merge. Apoi auzi ceva. Oă voce. O voce de femeie, pi ig iat , zumz ind monoton.ţ ă ă ă

Sanara vorbea cu ea îns şi.ăAplecându-se mai mult peste butoi, Jennesta v zuă

imaginea extinzându-se.Sanara se ridic , blocând pe jum tate o fereastr .ă ă ă

Acum Jennesta în elese ce se întâmplase. Se concentraseţ pe sfere pu in prea înalte. Nu v zuse decât deşertul deţ ă ghea din spate. Numai z pad , toat vremea asta.ţă ă ă ă Ceva – o tulburare în eter, pesemne – îi ab tuseă concentrarea. Acum îşi mut privirea mai jos, ca s vadă ă ă chipul surorii ei.

Gata s vorbeasc , Jennesta se r zgândi. Ignorând-oă ă ă complet pe Sanara, cercet priveliştea din spate,ă scrutând întunericul. Desluşi siluete în mişcare, siluete care avur asupra ei o influen stranie.ă ţă

Prin vârtejul de fulgi, îi v zu pe jderi îngr m di i într-ună ă ă ţ cotlon dintr-o curte înghe at . Unii p reau mânji i deţ ă ă ţ sânge. Doar v zându-l, îi şi l s gura ap , dar îşi în buşiă ă ă ă ă poftele. Nu se cuvenea s -şi piard concentrarea chiară ă

237

acum.Jennesta îşi trimise esen a s pluteasc în vâltoareaţ ă ă

alb .ă— Cum dracu’ au ajuns acolo? se întreb . Pesemneă

c …ăSe opri. Nu avea importan . Conta doar c ştia undeţă ă

se afl .ă

La niciun kilometru de cortul de m tase în careă Jennesta se îndeletnicea cu necroman ia întrebuin ândţ ţ sângele ostaşilor Uni omorâ i, Krista Galby şi trupele eiţ obosite intrar pe por ile din Ruffets View. Se l saă ţ ă noaptea şi ploaia esea nimburi în jurul tor elor careţ ţ pâlpâiau.

Înalta Preoteas arunc o privire la izvorul magică ă sidefiu cu un sentiment de vin , dar va avea suficientă timp s înnoiasc invoca iile a doua zi diminea . Acumă ă ţ ţă nu voia decât s -l vad pe Aidan, s fac o baie cald şiă ă ă ă ă s se culce.ă

Îi ur noapte bun lui Rellston şi se îndrept spre cas .ă ă ă ă Jarno, şeful g rzilor de la templu, o înso ea, dar o luă ţ ă spre cas când ajunser la poarta ei. Krista intr înă ă ă gr dina protejat de ziduri.ă ă

Apoi se opri, cu o senza ie de grea în stomac. Laţ ţă vremea asta, seara, ar fi trebuit s fie lumân ri aprinseă ă în cas , s se ridice fum din horn şi s miroas aă ă ă ă mâncare de la buc t rie, unde Merrilis preg tea cina. Ară ă ă fi trebuit s aud glasul ascu it al lui Aidan, poateă ă ţ cântând sau certându-se cu doica lui exagerat de protectoare.

Totuşi, ea nu auzea nimic. Şi casa era în bezn .ă„Când stau de vorb cu Merrilis, am s -i trag oă ă

s puneal ”, îşi zise. „Cum vine asta, s lase focul s seă ă ă ă sting ?”ă

Silindu-se s dea piept cu ce-i mai r u, Krista Galby seă ă îndrept spre uşa casei. Nu se mai sim ea deloc ca oă ţ

238

Înalt Preoteas , ci ca o mam înfricoşat .ă ă ă ă

Uşa se deschise brusc la atingerea ei. Casa p reaă pustie, acum c nu mai era spital şi bolnavii fuseseră ă muta i sau muriser .ţ ă

Trecu din camer în camer , scotocind casa, strigând:ă ă— Aidan? Merrilis?Numai ecoul îi r spunse. C minul se r cise şi casa eiă ă ă

era goal .ăCe s-ar fi putut întâmpla? Şi dac Merrilis ar fi plecată

pentru câteva minute, Aidan ar fi trebuit s fie aici. Dacă ă a p it ceva b iatul? Dac i-a revenit boala? Dac …ăţ ă ă ă murise? Îşi imagin imediat trupul f r via întins înă ă ă ţă templul vechi, care înc se mai folosea. Se vor aprindeă lumân ri în jurul cadavrului palid, lumina lor galben vaă ă str luci în p rul lui de abanos.ă ă

Uitând de ra iune, fugi în strad şi b tu cu pumnii înţ ă ă uşa vecinului. Casa era goal .ă

Cu lacrimi fierbin i curgându-i pe obraji, Krista se târîţ mai departe, întrebând pe fiecare trec tor în parte:ă

— Nu l-ai v zut pe fiul meu? Nu l-ai v zut pe Aidan?ă ăNu-l v zuse nimeni.ă

22

Orcii se cuib rir to i sub o gr mad de p turi şi pieiă ă ţ ă ă ă de leopard însângerate.

Ascunşi în cotlonul acela din curte, vântul îi g sea totă mai greu. De-o parte şi de alta creşteau n me i lângă ţ ă ziduri şi z pada zbura în vârtejuri în jurul lor. Nu vedeaiă nici la jum tate de metru.ă

Viscolul se domoli. Precaut, Stryke scoase nasul din ad post. O sp rtur dintre nori dezv luia stele risipite înă ă ă ă bezn .ă

— Jup, ia doi r cani şi g seşte o cale s intr m în palat.ă ă ă ă Dac trebuie s r mânem aici toat noaptea, murim deă ă ă ă

239

frig.Haskeer rânji obosit.— Da, f -te folositor.ă— Pentru asta, Haskeer, te duci şi tu cu el. Acuma

ine i-v gura şi trece i la treab pân nu se pune iarţ ţ ă ţ ă ă ninsoarea.

Alegând doi r cani mai înal i, Jup şi Haskeer porniră ţ ă prin om tul care ajungea pân la coapse. Ceilal i jderi seă ă ţ ghemuir la loc, amestecându-şi aburii respira iei subă ţ bl nuri. inând seam de toate p aniile, ceata eraă Ţ ă ăţ destul de potolit şi se întreba cine sau ce în l aseă ă ţ palatul gigantic la mijloc de pustietate. Coilla trase concluzia c , dac eşti capabil s gândeşti o asemeneaă ă ă frumuse e r pitoare, sigur eşti bun la suflet. B rba ii oţ ă ă ţ luar în râs.ă

Într-un sfârşit, auzir înjur turi în buşite prin z padaă ă ă ă învolburat . Stryke scoase din nou capul din refugiu şiă spuse:

— Perfect. S-au întors. A i g sit ceva? ţ ăÎi r spunse Haskeer:ă— Da! Este o uş în spate. N-am fi dat peste ea dacă ă

n-am fi z rit o lumin în untru. I-am l sat pe r cani s seă ă ă ă ă ă lupte cu ea s-o deschid . Orice-ar fi, e mai bun decâtă ad postul sta.ă ă

Într-o înv lm şeal de coate şi picioare trop ind deă ă ă ă frig, ceata se ridic în picioare. Cei mai norocoşi îşiă traser bl nurile şi p turile pe umeri. Astfel înfofoli i,ă ă ă ţ jderii pornir într-o procesiune stranie, pe urmele l sateă ă de tovar şi în z pad . Pretutindeni domnea o t cereă ă ă ă nenatural .ă

inându-se tot pe partea neted de deasupra panteiŢ ă abrupte a malului, ajunser în locul în care ghe arulă ţ seme îmbr işa cl direa. Dar Jup coti şi v zu o cr p turţ ăţ ă ă ă ă ă adânc în ghea , iar de dedesubt p trundea o lumină ţă ă ă aurie pl cut .ă ă

— Eşti convins c suntem în siguran ? întreb Alfray,ă ţă ă

240

amintindu-şi groaza din suflet când fugise de avalanş .ă— Foarte sigur, r spunse Haskeer moroc nos. Dacă ă ă

crezi c te descurci mai bine, caut tu alt intrare.ă ă ăPe m sur ce coborau în cr p tur , jderii auzeauă ă ă ă ă

boc nituri şi sud lmi. Da, bineîn eles, când cotir , d dură ă ţ ă ă ă peste Gant şi Liftin; cei doi sp rgeau cu s biile stratul deă ă ghea din fa a unei uşi arcuite. Orcii se apucar s -iţă ţ ă ă ajute. În spa iul îngust, f ceau un zgomotţ ă însp imânt tor. ur uri şi buc i de z pad înt rită ă Ţ ţ ăţ ă ă ă ă începur s cad peste ei.ă ă ă

— Opri i-v ! strig Stryke când un stilet de gheaţ ă ă ţă trecu la un fir de p r de capul lui. E-o prostie. O s neă ă omoram unii pe al ii înainte de a intra. Îl chem la el peţ ă Alfray. Mai ai destul lichid ca s aprinzi un foc?ă

— Poate. Caporalul scormoni în traist . E-un leac de laă vraciul lui Keppatawn. Mi-a zis c nu-i bine s -l amestecă ă cu apa.

— Acuma ştim de ce. Aten ie, toat lumea! Scoate i deţ ă ţ pe voi orice lucru care-i uscat şi se poate aprinde.

Jderii îşi r scolir rani ele. Stryke le porunci la doiă ă ţ r cani s fac fâşii din c m şi vechi şi bandajele luiă ă ă ă ă Alfray. Adunar şi iasca din proviziile cetei şi f cur oă ă ă gr mad întins de-a curmezişul uşii masive.ă ă ă

Alfray goli sticla şi Stryke topi z pad în palme. Cândă ă stropii c zur pe rugul improvizat, se ridicar nişte fl c riă ă ă ă ă cât casa. Focul începu s ard frumos. Orcii din fa seă ă ţă d dur înapoi ca s nu-i înece fumul gros. Cei din spateă ă ă fugir în locul lor, ca s profite de c ldura pre ioas . Seă ă ă ţ ă porni un v lm şag de ghionturi şi îmbrânceli.ă ă

O lespede de ghea începu s se aplece spre ei. Jderiiţă ă fugir dup cotitura din cr p tur .ă ă ă ă ă

Lespedea trosni, c zu în fa a uşii, se sparse în buc i şiă ţ ăţ umplu aerul de s ge i înghe ate. Într-un sfârşit, zgomotulă ţ ţ se stinse. Orcii se târâr înapoi.ă

Şi se oprir în loc.ăCanaturile masive erau extraordinare. Construite dintr-

241

un material asem n tor cu sticla mat , erau încrustateă ă ă cu vinişoare aurii. Lumina galben şi cald str lucea prină ă ă ele. Erau lucrate cu atâta m iestrie, încât fructele şiă florile parc ieşeau în relief, deşi când le atinse Stryke,ă v zu c sunt netede.ă ă

Sub mângâierea lui, canaturile elegante se deschiseră f r zgomot. Cuprinşi de respect, orcii c lcar pesteă ă ă ă cenuşa îmbibat cu ap şi trecur pragul.ă ă ă

În mare linişte, îşi plimbar ochii în jur. Se aflau într-ună coridor imens, cu tavan boltit atât de înalt, c de-abia îlă z reau. Desluşir uşi întunecate şi sc ri în spiral , dină ă ă ă marmur alb . Fiecare p rticic era sculptat , dară ă ă ă ă umbrele dese ascundeau modelele. Aerul mirosea trist, a toamn .ă

Jup înainta precaut, dar pân şi paşii lui moi stârniră ă ecouri care se întoarser la ei distorsionate.ă

— Nu-mi place locul sta, murmur Coilla. ă ăVorbele ei avur un ecou foarte puternic. Stryke seă

r suci brusc, cu senza ia c o siluet invizibil se târ şteă ţ ă ă ă ă spre el. Dar nu era nimeni în spatele lui. Când se r suciă la loc, ca s conduc ceata mai departe pe coridor, z riă ă ă ceva la jum tatea sc rilor şerpuitoare.ă ă

O femeie în straie albe.eap n şi încordat , cu p rul negru fluturându-i ca oŢ ă ă ă ă

mantie în jurul corpului, p rea o juc rie în imensitateaă ă înc perii.ă

— Cine… Stryke îşi drese glasul. Cine eşti? Femeia nu-i r spunse la întrebare. Cu glas limpede,ă

dar stins, rosti:— P r si i acest loc. ă ă ţ Repede.— Pe viscol? N-avem nicio şans s supravie uim.ă ă ţ— Crede i-m , îl implor ea, pericolul e mai mare aici.ţ ă ă

Pleca i cât mai pute i.ţ ţDintr-odat , r mase f r suflare şi se f cu mic lângă ă ă ă ă ă ă

balustrad . Groaza îi schimonosi chipul frumos cândă arunc o privire în spatele ei.ă

242

— Pleca i! Pleca i ţ ţ acum!— Ce s-a întâmplat? întreb Stryke, mergând la bazaă

treptelor.Femeia nu r spunse. Jderul urc dou -trei trepteă ă ă

deodat . Când ajunse la ea, îi spuse:ă— Te vom ap ra. ăFemeia râse dezn d jduit .ă ă ă— Prea târziu.Pe uşa din spatele ei intr un stol de creaturi hidoase.ăSem nau cu demonii, aşa cum şi-i închipuie lumea,ă

acele spirite chinuitoare despre care se zice că împ r esc pe coridoarele din Xentagia cu bice de foc.ă ăţ

Jos, pe coridor, alt stol se apropia, cu gând s -iă înconjure pe jderi.

Niciun demon nu sem na cu cel lalt. Alunecând,ă ă plutind, c lcând pe gheare ca p ianjenii, trupurile lor îşiă ă schimbau subtil forma de la o clip la alta. Pân şi fe eleă ă ţ se topeau şi se reformau, când cu un ochi, când cu fildeşi, când plesc ind din ciocuri. Unii aveau aripi deă liliac, dar tuturor le creşteau gheare înfricoş toare. Pieleaă cenuşie se încre ea întruna. Erau atât de urâ i, c Strykeţ ţ ă nu se putea uita la ei f r s i se fac grea .ă ă ă ă ţă

Trebuie s se fi adunat m car cincizeci de demoni.ă ă Fiecare jder îi privea cu spaima cu care priveşti un lucru nep mântesc.ă

— Arunca i-v armele! îi îndemn femeia.ţ ă ă— Nici vorb ! protest Haskeer.ă ă— Dar e singura voastr şans ! Cum vre i s v lupta iă ă ţ ă ă ţ

cu ei? Sluagh nu v omoar dac nu-i ataca i.ă ă ă ţStryke se dep rta de ea, coborî încet treptele şi reveniă

la ceata lui. Dac era s moar , atunci nu voia s fieă ă ă ă singur. Dou creaturi se unduir pe sc ri dup el,ă ă ă ă zvârlind cu col ii spre c lcâiele lui. Când ajunse la jderi,ţ ă Sluagh se ridic deasupra lui cu gura c scat .ă ă ă

— Muşc ! se r sti Stryke, aruncând sabia. ă ăZorn i ca un clopot lovit de piatr . Sluagh se retraseă ă

243

scurt, încol cindu-se şi descol cindu-se.ă ăDep şi i ca num r, orcii aruncar armele în sil .ă ţ ă ă ă

Creaturile st tur pe lâng ei pân când toate armeleă ă ă ă c zur la picioarele lor.ă ă

— Am crezut c Sluagh exist doar în poveşti, şoptiă ă Coilla.

— Eu credeam c sunt fiin ele iadului, zise Alfray. ă ţCând te uitai la ele, nici nu puteai crede altfel.Teama le d dea târcoale jderilor ca miasmele. Dină

aura lor neagr , gânduri se furişau în mintea lui Stryke.ă Se r suci în jurul lui, dar nu-şi d du seama care demon îiă ă vorbise:

— D -ne instrumenteleă , îi ceruse glasul. Dup cum tres rir , era clar c -l auziser to i jderii,ă ă ă ă ă ţ

dac „auziser ” era cuvântul potrivit. Stryke rosti cu glasă ă tare:

— Nu le am.De data asta, vocile i se adresar din spate:ă— Min i! Le sim im puterea!ţ ţ— Ne vorbesc!— Ne strig !ă— D -ne instrumentele şi poate v l s m în viaă ă ă ă ţă. Ame it, c pitanul jder scotoci sub vest . Avea palmeleţ ă ă

lipicioase şi-i alunecau pe împreunarea cu spi e. Reuşiţ totuşi s despart o stea. Celelalte se ineau atât deă ă ţ strâns, de parc fuseser lipite. O atinse pe ceaă ă separat . Era cea verde, cu cinci spi e, pe care o salvaseă ţ prima, de la Trinity. Parc trecuse o veşnicie. Cu b gareă ă de seam , întinse mâna cu stelele unite.ă

Un tentacul şerpuitor i-o smulse din palm .ăUn fel de oftat r sun în tavan.ă ă— Şi cealalt ? Unde e cealalt ? ă ăStryke îşi în buşi teama.ă— Nu o avem.— Atunci ve i suferi veşnicţ .Stryke sim i c -i plesneşte capul, de parc i-ar fi înfiptţ ă ă

244

cineva un fier înroşit în cap. Cu mâinile la tâmple, c zuă zb tându-se la podea. În jurul lui se zvârcoleau şi ceilal iă ţ jderi.

— Sta i! bâigui Stryke. Am vrut s spun c nu o avemţ ă ă aici. Dar putem s o aducem.ă

Durerea sc zu.ă— Când? Când o aduce i?ţ— Am l sat-o cu restul cetei, min i el. O fierbin eală ţ ţ ă

alb îi str punse creierul. E pe drum, e pe drum, zise cuă ă r suflarea t iat .ă ă ă

— Când vine? şuierar glasurile.ă— Nu ştiu. Ne-am r t cit unii de al ii din cauzaă ă ţ

viscolului. Dar vin sigur şi ceilal i, dac se potoleşteţ ă vijelia.

— Atunci putem s v omorâm acum.ă ă— Omorâ i-ne, şi nu ve i pune mâna pe ea niciodat !ţ ţ ă— Dac vin aici, nu ne vor putea opri s-o lu m.ă ă— Dac nu le d m semnalul, nu vor intra aici. Arunc oă ă ă

privire urât c tre cel mai apropiat Sluagh. Numai eu îlă ă ştiu, risc Stryke. Şi voi muri înainte s -l afli de la mine.ă ă

În ungherele ascunse ale min ii, îi auzi pe demoniţ sf tuindu-se, dar nu le pricepu vorbele. Într-un sfârşit, ună demon cu fa a turtit spuse:ţ ă

— Foarte bine. V l s m în via pân mâine.ă ă ă ţă ă— La amurg, zise altul. Dac nu ai instrumentul până ă

atunci, nu vei p r si acest loc viu.ă ă— Şi vei blestema fiecare clip pe care o vei tr i.ă ă

Sluagh îi mânar din spate pe sc ri. Trecând pe lângă ă ă femeia în straie albe, ea tres ri de parc atunci s-ar fiă ă trezit. P şi t cut între Stryke şi Coilla.ă ă ă

Treptele nu se mai terminau. Femeia tremura de oboseal când ajunser în capul lor. F r îndoial că ă ă ă ă ă ajunseser în vârful unuia dintre foişoarele care domneaă peste câmpie. Aerul era mai rece acolo sus decât pe coridor.

245

Când primul Sluagh ajunse pe palierul îngust, o uş seă deschise singur . Nu avea nici clan , nici z vor.ă ţă ă Cercetând din ochi înc perea rotund , îşi zise c nuă ă ă trebuie s uite de ea mai târziu. Aceeaşi lumin aurie îiă ă sc lda şi aici, deşi nu descoperi de unde vine. Pesemneă c sclipea aerul. Pere ii erau şi ei sculpta i, de data astaă ţ ţ cu capete hidoase de balaur care sem nau cu Sluaghă întruchipa i în piatr . Draperii lungi şi galbene atârnau laţ ă întâmplare din tavanul boltit.

Demonii se târâr la o parte. Inspirând adânc, Strykeă îşi conduse ceata prin uşa decorat . Femeia se pr buşiă ă imediat cu spatele de o draperie.

Odat intra i to i, uşa se trânti. Durerea îi p r si brusc.ă ţ ţ ă ă Jup alerg la uş . Nici nu apuc s ating peretele, c ună ă ă ă ă ă zid luminos îl azvârli în mijlocul înc perii înghesuite.ă

Alfray îngenunche lâng el.ă— Cred c -i doar leşinat. Cel pu in aşa sper. Îi bateă ţ

înc inima.ăJderii se împr ştiar c utând alt ieşire dup draperii.ă ă ă ă ă

Oricât pip ir , nu g sir nicio broasc sau mâner de careă ă ă ă ă s învârt ca s poat ieşi. Pân la urm , renun ar şi seă ă ă ă ă ă ţ ă trântir pe jos, s se odihneasc . Femeia nu se mişcase.ă ă ă

Scuturat de frigul nep mântesc, Stryke smulse oă draperie şi se înveli cu ea. Câ iva r cani îl imitar .ţ ă ă

— Ştiai c nu exist cale de sc pare, nu? aşezându-seă ă ă lâng femeie.ă

— Dar am sperat s g si i una, r spunse ea cu glasă ă ţ ă sub ire, diafan. Şi acum vre i s şti i cine sunt.ţ ţ ă ţ

Coilla veni şi se ghemui lâng ea.ă— Normal c vrem, îi spuse pe un ton aspru.ă— Nu vede i c şi eu sunt prizonier , ca voi?ţ ă ă— Tot nu ne-ai spus cum te cheam , st rui Stryke.ă ă— Sanara.Le trebuir câteva clipe s priceap .ă ă ă— Sanara, sora Jennestei?— Da. Dar nu m judeca i dup ea, v implor. Nu suntă ţ ă ă

246

ca ea.Coilla pufni.— Aşa zici tu!— Cum v pot dovedi?ă— Nu po i.ţCoilla se ridic şi plec .ă ă— Tu nu eşti ca ea, îi vorbi Sanara lui Stryke. Simt

puterea p mântului plutind în jurul t u, ca în jurul orciloră ă din vremurile de alt dat . Dar copila aceea nu atrageă ă asemenea puteri.

— Eu nu i-aş zice Coillei copil în fa , replic scurtă ţă ă Stryke.

Sanara ridic din umeri dezn d jduit .ă ă ă ă— Ce conteaz ? Mâine, la apusul soarelui, şi ea vaă

muri. Doar n-ai crezut c Sluagh v vor l sa s pleca i?ă ă ă ă ţ— Aşa am sperat.— Vise, orcule. Tr iesc din durerea şi suferin aaltora.ă ţ

Î i sug via a într-o agonie etern , pân când imploriţ ţ ă ă moartea, dar ei tot se vor bucura de groaza ta.

— M cheam Stryke. Dac e s murim împreun ,ă ă ă ă ă m car s ne spunem pe nume.ă ă

Sanara îi r spunse fluturând o mân vl guit .ă ă ă ă— Aşadar, regin Sanara, rosti Stryke, vrând s -iă ă

str pung nep sarea şi s primeasc nişte r spunsuriă ă ă ă ă ă care s -i scoat de acolo. Trebuie s - i spun În l imea Taă ă ă ţ ă ţ sau altfel?

Când femeia cl tin din cap, din p r i se ridic ună ă ă ă parfum slab de trandafiri.

— Nu, nu mi s-a mai spus aşa de mult vreme. Nu deă când oamenii au distrus magia p mântului meu.ă

— A p mântului ă t uă ?— Al meu. inutul meu. Zâmbi trist. Jennesta a primitŢ

t râmurile de la miaz zi, Adpar, pe cel nyadd. Asta a vrută ă mama s am eu. Dar uite ce s-a ales de el: un deşert deă z pad şi moarte. Oraşe întregi prizoniere sub ghe ari.ă ă ţ Cândva, acest inut a fost bogat şi frumos, plin de p duriţ ă

247

şi pajişti. Supuşii mei au fugit pân la ultimul sau auă pierit când ghea a a început s înainteze. Asta a fostţ ă când am urcat eu pe tron. Se apropia de noi tot mai mult, pe zi ce trecea. Cum s nu cread ei c e vinaă ă ă mea? Ştii ce înseamn s fii învinuit pentru moartea unuiă ă t râm? Î i po i închipui cât de trist e c prietenii şi iubi iiă ţ ţ ă ţ te p r sesc şi mor pe rând? – I se înce oşa privirea. – Amă ă ţ încercat s lupt, dar acum nu mai am decât foarte pu ină ţ ă putere. Tot ce-a r mas din capitala mea, Illex, e acestă palat.

— De ce nu te-a ajutat Jennesta?Sanara scoase un sunet batjocoritor cât se poate de

omenesc.— Dac o cunoşti pe sora mea, ştii c nu ajut peă ă ă

nimeni, în afar de ea. De-asta a alungat-o mama. S-auă scurs genera ii întregi printre semenii t i de cândţ ă Jennesta n-a mai c lcat pe t râmul meu.ă ă

— Mama ta?— Vermegram.— Vr jitoarea? Vr jitoarea cea legendar din vremuriă ă ă

str vechi?ăSanara oft şi încuviin în t cere.ă ţă ă— Atunci nu eşti ca to i oamenii, deşi ar i aşa.ţ ăţ— Nu, într-adev r, şi nici surorile mele nu sunt. Dară

Vermegram a murit cu multe ierni în urm . Şi te-amă v zut când Adpar a murit sub ochii voştri, de mânaă Jennestei.

— De unde ştii c am fost acolo?ăSanara îl studie pe Stryke cu priviri misterioase.— Te urm resc de-o vreme încoace, Stryke. ăDar mai multe nu vru s -i spun despre asta, deşi elă ă

st rui. Nepl cându-i cum decurgea conversa ia, jderulă ă ţ t cu o vreme. Într-un sfârşit, în vreme ce orcii ceilal iă ţ tr geau la aghioase, o întreb :ă ă

— Cum de i-ai l sat pe Sluagh în untru?ă ă— Ce întrebare! Cum aş fi putut s -i in afar ? ă ţ ă

248

Stryke se gândi pu in şi scoase o grimas .ţ ă— Pe unde au venit? Şi de ce?Fosta regin oft din nou şi se întinse cu capul peă ă

mân drept pern . Se uit la el cu ochi verzi clari, care-iă ă ă amintir orcului de ai Jennestei. Sanara nu avea solzi peă fa , doar piele fin , l ptoas .ţă ă ă ă

— Sunt o ras str veche, din zorii timpurilor. Diavolulă ă întruchipat. Crezi c Jennesta e rea? În compara ie cu ei,ă ţ nu-i decât o nepriceput . Sluagh au venit aici ştiind c ,ă ă mai devreme sau mai târziu, Jennesta va afla de instrumente. Le sunt prizonier de un timp mai lungă decât via a voastr . Şi voi r mâne aici şi dup ce v vorţ ă ă ă ă roade oasele. Au crezut c Jennesta îi va c uta…ă ă

Încercând s -şi alunge din minte imaginea mor ii lui,ă ţ Stryke spuse:

— A încercat.— Şi apoi Sluagh îi vor da stelele, cerându-m pe mineă

schimb.— Dar ce vor face cu ele? Ce ştii despre ele? Despre

instrumente?Sanara p ru c vede prin el un loc numai al ei.ă ă

Pierdut în visare, nici nu v zu c Jup şi Coilla veniseră ă ă ă lâng Stryke.ă

— S le foloseasc , desigur, r spunse regina palid caă ă ă ă prin vis.

— Cum? La ce folosesc?— Toate la un loc exist în toate planurile. ăJup avu impresia c pricepe.ă— Deci asta fac? C l toresc din loc în loc? Aşa amă ă

ajuns aici?Sanara îşi d du la o parte p rul de pe fa .ă ă ţă— Stelele nu se mişc . V-am spus, odat unite, există ă ă

în toate planurile.Jderii o privir buimaci.ă— În tot universul. În toate timpurile.— Şi ele ne-au adus aici? întreb Coilla, sfredelindu-lă

249

pe Stryke din ochi.— Cred c da, dac nu a i venit pe jos.ă ă ţ— Şi tot din cauza asta era noapte când am plecat şi zi

când ne-am trezit aici, în clipa urm toare?ăRegina mişc din cap aprobator.ă— Deci la asta folosesc? se mir Jup, înainte s apuceă ă

Coilla s deschid gura.ă ăSanara cl tin din cap.ă ă— Nu. sta-i doar un… efect secundar. Nu menirea lor.Ă— Dar care e menirea lor? vru s afle piticul.ă— Nu poate fi în eleas de mintea muritorilor. ţ ăRegina nu-l prea simpatiza pe Jup.Jderii nu apucar s protesteze, c peretele opus seă ă ă

mişc . Se retrase în umbre albastre îndep rtate şi reveniă ă brusc la loc.

O siluet ap ru din senin, sc ldat de umbre care-iă ă ă ă întunecau fa a, dar nu-i puteau ascunde în l imea.ţ ă ţ

— În picioare! strig Stryke. Str in!ă ăOrcii nu aveau arme. Dar erau aproape treizeci, iar

str inul numai unul.ăPe lâng asta, aveau chef de-o înc ierare pe cinste.ă ă

23

Silueta ieşi din mantia de umbre cu bra ele ridicate înţ semn de pace.

Pe m sur ce se apropia de jderi, lumina îi dezv luiaă ă ă chipul de om. Broderia argintie de pe vest sclipea, iară de la centur lipsea sabia.ă

Era Serapheim.Doi jderi îşi târâr paşii înapoi, aruncându-şi priviriă

piezişe şi ducând mâna la sabie, numai ca s -şi aducă ă aminte c tecile sunt goale.ă

Dar surpriza lor nu fu nimic pe lâng a Sanarei. Se f cuă ă şi mai palid , dac aşa ceva era posibil, şi-şi duse mânaă ă la gât. Cu ochii verzi larg deschişi, se cuib ri în bra ele luiă ţ

250

Stryke.Serapheim se duse la ea şi-o lu în bra e, inând-oă ţ ţ

strâns la piept. Ea îl cuprinse de talie şi-şi odihni capul pe um rul lui. Brusc, îşi recap t sim urile şi se trase deă ă ă ţ lâng el, pesemne pentru a respecta un fel de ritual deă mult timp uitat.

— Am crezut c ai murit, îi spuse.ă— Îl cunoşti pe omul sta? o întreb Stryke. ă ăSerapheim şi Sanara schimbar priviri pline deă

subîn eles, pe care jderii nu le pricepur . Apoi r spunseţ ă ă la întrebare cu o scurt înclinare a capului.ă

— Cum ai intrat aici? ceru s afle Coilla, foarteă b nuitoare.ă

— Nu asta conteaz acum, veni r spunsul luiă ă Serapheim. Avem de rezolvat probleme mai importante. Dar ceea ce v pot spune, v spun. Trebuie s ave iă ă ă ţ încredere în mine.

— Da… rânji Haskeer cinic.— S-ar putea s fiu singura voastr speran , îiă ă ţă

avertiz omul, şi nu ave i ce pierde ascultându-m până ţ ă ă la cap t.ă

— Te ascult m, dac ne scuteşti de aiurelile tale,ă ă interveni Jup. N-avem vreme de poveşti cu zâne.

— Vreau s v spun o poveste, dar nu una ieşit dină ă ă mintea f uritorilor de basme.ă

Serapheim studie chipurile ner bd toare ale orcilor.ă ă— Bine. Ce-a i zice dac v-aş spune c a i furat oţ ă ă ţ

lume?Pân s se dumireasc jderii, Coilla exclam :ă ă ă ă— Ce? Noi? Ca om, ai o p rere foarte bun despre noi.ă ă— Totuşi, e adev rat.ă— Prea seam n iar cu poveştile tale, chibzui Stryke.ă ă

F bine şi explic -te, Serapheim, altfel ne pierdemă ă r bdarea.ă

— Sunt multe de explicat şi a i face bine s ciuli iţ ă ţ urechile. Asta sau înfrunta i moartea în gheareleţ

251

demonilor Sluagh.— Bine, se înduplec Stryke. Cât vreme nu te lungeştiă ă

şi vorbeşti limpede. Ce-i povestea asta cu furatul lumilor?— Ce-a i zice dac v-aş spune c Maras-Dantia nu eţ ă ă

p mântul vostru?ăUnu-doi r cani hohotir batjocoritor.ă ă— Aş zice c voi, oamenii, înc n-a i pus laba de tot peă ă ţ

el.— Nu la asta m-am referit.C pitanul jder începea s -şi arate frustrarea.ă ă— Dar la ce? Şi f r ghicitori, Serapheim.ă ă— Haide i s o spun altfel. Vi se par Sluagh fiin e de peţ ă ţ

lumea asta?— Sunt aici, nu? contr Jup.ă— Da, dar a i mai v zut altele ca ele înainte? Pânţ ă ă

acum, a i crezut c exist ? Sau v-a i gândit c aparţ ă ă ţ ă numai în poveşti?

— Arunc o privire în Maras-Dantia, îl sf tui piticul. Oă ă s vezi o gr mad de rase. Sunt urâ i ca moarteaă ă ă ţ demonii ştia, dar ce-i aşa de neobişnuit la ei?ă

— Într-un fel, chiar asta vreau s spun. De ce crede iă ţ c a ajuns acest inut s fie populat de atâtea rase? Deă ţ ă ce crede i c Maras-Dantia e atât de bogat în fiin e cuţ ă ă ţ atâtea stiluri de via ? Sau s -i zic Centrasia?ţă ă

— Numai dac vrei s - i t iem gâtul! ip un r can.ă ă ţ ă ţ ă ă sta e p mântul Ă ă nostru!Stryke îi închise gura. R sucindu-se spre om, îl lu laă ă

rost:— Ce fel de întrebare e asta?— Probabil cea mai important care i s-a pusă ţ

vreodat . Ridic bra ul s opreasc n vala de proteste.ă ă ţ ă ă ă Ave i r bdare. V rog. M-a i în elege mai bine dac a iţ ă ă ţ ţ ă ţ accepta ideea c toate rasele str vechi se trag din alteă ă p r i.ă ţ

— Aşa, ca oamenii, din afar ? întreb Alfray.ă ă— Oarecum. Deşi vorbim de lucruri diferite când zicem

252

„din afar ”.ă— Continu , îl îndemn Stryke, curios, în ciuda voin eiă ă ţ

sale.— Rasele mai vechi au venit aici din alte locuri.

Crede i-m . Iar artefactele pe care voi le numi i stele deţ ă ţ acele locuri apar in.ţ

— Pe mine deja m doare capul, se plânse Haskeer.ă Dac ele, noi, nu ne tragem de aici, atunci, de unde?ă

— Voi încerca s explic în aşa fel încât s pricepe i.ă ă ţ Închipui i-v c exist locuri în care tr iesc numaiţ ă ă ă ă gremlini. Numai pi uşi, numai nyazzi, sau numaiţ spiriduşi. Sau orci.

Stryke se încrunt .ă— Adic inuturi numai ale unor rase? F ră ţ ă ă

amestec turi? F r oameni?ă ă ă— Întocmai. Şi, dac n-ar exista instrumentele, n-a iă ţ

exista nici voi.— Nici oamenii?— Nici ei.— Imposibil. Noi am fost dintotdeauna aici. Se ridic un murmur de protest. Stryke fu nevoit să ă

strige ca la parad ca s -l în buşe.ă ă ă— Povestea asta e cea mai bun dovad c noi avemă ă ă

dreptate, Serapheim. A ta care-i?— Dac planul meu va reuşi, o ve i avea. Dar nu neă ţ

permitem s mai întârziem. M l sa i s termin?ă ă ă ţ ăStryke încuviin în t cere.ţă ă— V în eleg neîncrederea, se adres Serapheimă ţ ă

tuturor. Voi nu cunoaşte i decât acest loc, la fel şi p rin iiţ ă ţ voştri înainte, tot numai pe el l-au cunoscut. Dar, vă asigur, oricât a i crede c noi, oamenii, suntemţ ă invadatorii, s şti i c nu suntem. Adev rul spuselor meleă ţ ă ă zace aici, la Illex, şi, dac ne ajut m unii pe al i, se vaă ă ţ confirma. Poate în avantajul vostru.

— Explic -ne mai bine, zise Coilla, şi poate în elegemă ţ şi noi.

253

— Voi încerca. St tu pu in pe gânduri, apoi continu :ă ţ ă adev rul acela are de-a face cu abunden a de energieă ţ magic din ceea ce voi numi i Maras-Dantia. – Mul iă ţ ţ dintre cei prezen i se sup rar pe exprimarea lui, dar îşiţ ă ă inur gurile închise. – Sau cel pu in cu abunden a deţ ă ţ ţ

demult. Acum multe, multe genera ii, dup cum şti i,ţ ă ţ oamenii au traversat Deşertul Scilantium în c utareaă unor teritorii noi, p r sindu-şi c minele din parteaă ă ă cealalt a lumii. Au mers pe jos şi c lare, c l torindă ă ă ă printre nisipurile fierbin i, l sând în urm mor ii înţ ă ă ţ morminte, pentru a însemna drumul. Numai cei mai puternici şi mai hot râ i au ajuns la cap tul drumului.ă ţ ă Cum acest continent bogat le oferea tot ce-şi puteau dori, nu au fost obliga i s se înmul easc cu pruden .ţ ă ţ ă ţă Dac un petic de p mânt era sec tuit, de ce s nu seă ă ă ă mute pe altul? La urma urmei, cine-l mai folosea? Nimeni din cei care se aşezau. Nimeni din cei care prindeau r d cini într-un loc sau îi exploatau bog iile. Aşa c auă ă ăţ ă construit, au s pat şi au ars p duri ca s cultiveă ă ă p mântul. Cum celor mai mul i nu le p sa de energiileă ţ ă p mântului, de magie, habar n-aveau ce r u provocau.ă ă Pentru ei, magia însemna o mişcare iute din mân ,ă chemarea duhurilor, focuri vr jite. Numai foarte pu ini,ă ţ aceia care şi-au dat osteneala s se apropie de raseleă str vechi, ştiau c magia înseamn cu totul altceva. Aşaă ă ă au ap rut Mani.ă

— Şi tu eşti unul dintre ei, presupuse Alfray.— Nu sunt nici Mani, nici Uni, dac tot veni vorba. Dar,ă

da, m îndeletnicesc cu magia. Cum pu ini din rasa meaă ţ o fac.

— De ce ne spui toate astea? De ce te legi la cap dacă nu te doare?

— Încerc s îndrept r ul. Dar nu e momentul s mă ă ă ă lungesc. În curând, Sluagh se vor trezi din somnul lor de sub ghea . Trebuie s trecem la fapte.ţă ă

— Po i s ne sco i de-aici?ţ ă ţ

254

— Cred c da. Dar nu pl nuiesc o simpl evadare. Înă ă ă plus, unde v-a i duce, în deşertul sta al frigului?ţ ă

— Care e planul t u? vru s ştie Stryke.ă ă— S recuperez stelele şi s v scot din locul acesta cuă ă ă

ajutorul lor.Atunci vorbi Sanara, amintindu-le c e de fa .ă ţă— Portalul?— Da, r spunse Serapheim. ăStryke se încrunt .ă— Şi aia ce mai e?— O parte din misterul pe care caut s vi-l dezv lui.ă ă

Dar mai întâi trebuie s v recupera i armele.Serapheimă ă ţ se uit în jur. Da i-mi voie s v c l uzesc, îi rug el peă ţ ă ă ă ă ă jderi. Dac nu ve i g si niciun avantaj în ceea ce facem,ă ţ ă ce ave i de pierdut? Pute i s m p r si i şi s merge i peţ ţ ă ă ă ă ţ ă ţ drumul vostru, s înfrunta i furia din Illex şi s c uta iă ţ ă ă ţ t râmuri cu vreme blând .ă ă

— Când vorbeşti aşa, chibzui Stryke, mai c -mi vine să ă te urmez. Dar pân la un moment dat, ad ug pe un tonă ă ă mai amenin tor. La primul semn de tr dare, sau dacţă ă ă nu ne place cum decurg lucrurile, ne vedem singuri de drum. Şi vei pl ti cu via a.ă ţ

— Nici nu m aştept la altceva. V mul umesc. Primaă ă ţ noastr sarcin e s ajungem în pivni ele palatului.ă ă ă ţ

— De ce?— Pentru c acolo e portalul – salvarea voastr .ă ă— V rog s -l crede i, st rui Sanara. E singura cale.ă ă ţ ă— Deocamdat , mergem pe mâna lui, primi Stryke.ă

Dar e simplu s vorbeşti de pivni e, când noi nici nuă ţ putem ieşi din camera asta.

— Eu pot ieşi de aici, aşa cum am intrat, dar numai eu. Distrugerea magiei mi-a secat şi mie vlaga, cum au p ităţ mul i. Şi nu, nu pot deschide uşa din afar . Numai Sluaghţ ă pot. Sunt sigur c aş putea afla cum, dac aş intra înă ă mintea lor, dar nu vreau s m apropii aşa de mult de ei.ă ă Planul meu e s g sesc unul şi s -l ademenesc aici. Dar,ă ă ă

255

odat ce am reuşit, e treaba voastr s -l înfrânge i.ă ă ă ţ— Deci pot fi ucişi?— Sigur c da. Nu sunt invulnerabili sau nemuritori,ă

deşi sunt foarte rezisten i şi tr iesc mult.ţ ă— Dar ce facem cu durerea pe care ne-o provoac ?ă— Asta e treaba Sanarei şi a mea. O s -i atac mă ă

mintea, în vreme ce voi v repezi i la el cu ce v vine laă ţ ă îndemân . Numai c nu ave i arme.ă ă ţ

— Ne pricepem s improviz m, îl asigur Jup.ă ă ă— Foarte bine. Pentru c nu trebuie s subaprecia iă ă ţ

puterile unui Sluagh, ci s -l asalta i f r s -i da i r gaz,ă ţ ă ă ă ţ ă cât mai mul i deodat .ţ ă

— Po i s te bizui pe noi, spuse piticul.ţ ă— Atunci preg ti i-v . Începe. ă ţ ăSerapheim se f cu nev zut printre umbre.ă ă

Odat ieşit din camer , nu se ab tu de la plan.ă ă ăCizmele lui nu se auzir c lcând în praful gros dină ă

coridoare. Deschise uş dup uş , gata s fug la cel maiă ă ă ă ă mic semn, dar, aşa cum b nuia, Sluagh nu se treziseră ă înc în leag nele lor de ghea .ă ă ţă

În cele din urm , când cerul se lumin la sud-est,ă ă mintea începu s -i fream te, semn c Sluagh se aflauă ă ă prin apropiere. Se lipi de lespedea de marmur a unuiă perete şi trase cu ochiul dup un col .ă ţ

Erau patru şi luau tot alt form , una mai urât decâtă ă ă alta.

Serapheim se apropie de ei prudent.Sperase s fie mai pu ini, dar nu avea timp s cauteă ţ ă

al ii. Îşi lu inima în din i şi p şi îndr zne în fa a lor,ţ ă ţ ă ă ţ ţ ducându-şi degetele la frunte într-un salut zeflemitor.

Durerea îl biciui imediat. Dar o aşteptase şi o luă imediat la fug .ă

Venir dup el. Doi aveau membre de insecteă ă înfricoş toare, care se lungeau pe tot coridorul. Al treileaă b tu din aripi solzoase, care pocnir când lovir aerul,ă ă ă

256

dar nu avu loc s şi le întind în spa iul prea îngust. Înă ă ţ schimb, se în l greoi şi pluti anevoie deasupra celui dină ţă urm , o creatur ca un melc, care l sa în urm o dâră ă ă ă ă lucioas , urât mirositoare.ă

Serapheim alerga mai repede ca el. Trecând pe lângă uşi deschise, se îndrept spre o galerie lung ,ă ă întunecoas . La cap tul ei, se propti gâfâind de ună ă perete.

Ajunsese la scara în spiral . Tr i un coşmar cât fugi peă ă treptele nesfârşite şi urca tot mai greu cu fiecare pas. Urm ritorii se apropiau. Serapheim se temu c nu vaă ă reuşi.

Cu r suflarea t iat , se for s alerge mai repede. Îiă ă ă ţă ă ardeau pl mânii, avea plumb în t lpi.ă ă

De-abia mai punea un picior în fa a celuilalt. Se prinseţ de balustrad şi se ajut de ea. Arunc o privire pesteă ă ă um r şi v zu tentaculele cu gheare îndreptându-se spreă ă el. Îngrozit, mai f cu un efort. Se împletici ame it peă ţ treptele spiralate, crezând c nu va mai ajunge s intreă ă în camer . Sluagh mai aveau pu in şi-l prindeau.ă ţ

Durerea îi biciui mintea. Scuturile i se înmuiar .ă

Stryke cercet camera cu privirea. Îngr m diseră ă ă ă bl nurile şi rani ele lâng pere i ca s aib loc s lupte.ă ţ ă ţ ă ă ă Nu era niciun fel de mobil , iar armele le fuseser luate.ă ă

— Putem s -l arunc m pe Jup în bra ele lor, propuseă ă ţ Haskeer.

Coilla îl pocni peste cap. Lui Stryke îi veni o idee.— Tu şi tu! le porunci la doi r cani. Urca i-v pe garguiă ţ ă

şi da i jos r ngile care sus in draperiilor. Şi draperiile,ţ ă ţ dac m gândesc mai bine. Pe urm preg ti i-v .ă ă ă ă ţ ă

Timpul trecea prea încet. Jderii se uitau suspicios la Sanara, întrebându-se dac nu complotase cu b rbatul.ă ă

Pân la urm , Serapheim ap ru în fa a lor ca un mirajă ă ă ţ care prinde trup. P şi împleticit şi c zu în genunchi pe oă ă gr mad de straie galbene, între Coilla şi Haskeer.ă ă

257

— Vin, anun el. Sunt patru.ţăÎn clipa urm toare, uşa se trânti de perete. Cadrul nuă

era destul de lat ca s intre mai mult de un demon oă dat . Stryke îi v zu pe ceilal i pe palier, unul plutind înă ă ţ aer pe aripile gri.

— Acum! strig el.ăOrcii azvârlir fierul ca pe suli e, suficient de tare ca să ţ ă

str pung pân şi pielea nep mânteasc . Un lichid negruă ă ă ă ă lipicios începu s curg din pieptul celui mai apropiată ă demon. Se cl tin în prag, blocându-şi tovar şii când seă ă ă transform dintr-un lup cu şase bra e într-un şarpeă ţ încol cit, pr buşit la podea.ă ă

O mân de r cani se repezir s -l calce în picioare. Leă ă ă ă ieşir aburi din bocanci, dar asta nu-i împiedic pe al ii să ă ţ ă li se al ture. To i ca unul, îşi desc rcar frustrarea peă ţ ă ă reptila alunecoas . Demonul se zb tu tot mai rar, deşiă ă ochii lui m rgela i îi priveau mai departe, implacabili.ă ţ

S ge i de durere str punser min ile orcilor. Apoiă ţ ă ă ţ demonul înaripat se n pusti la ei cu aripile strânse laă spate, ca un vultur în picaj. Coilla şi Haskeer ridicară perdeaua între ei. Monstrul zbur direct în ea. Îl înveliră ă imediat, pe urm Haskeer s ri pe el cu toat greutatea.ă ă ă Un r can îl pocnea cu o rang . Duhori insuportabile seă ă strecurar pe sub pânza galben .ă ă

În toat vremea asta, Serapheim nu se mişcase deă lâng uş . Acum f cu un pas înainte, lâng um rulă ă ă ă ă Sanarei. Cu degetele împletite, ridicar mâinile într-ună gest deloc paşnic. F r str fulger ri, f r nori de fum. Înă ă ă ă ă ă aparen , nu se întâmpl nimic.ţă ă

Acela, îşi d du seama Stryke, acela era momentul.ă Deşi cei doi Sluagh mor i erau tot în camer , ceilal i doiţ ă ţ nu intrar .ă

— Acoperi i-ne, porunci Serapheim.ţStryke şi ceata lui merser în fa , în ciuda durerii careă ţă

le sfredelea capetele. Jup arunc o privire afar şi-şiă ă trase iute capul înapoi.

258

— Stau la sfat cam le zece paşi de noi. Al ii nu maiţ sunt.

— Ne da i vreun sfat? îi întreb Stryke pe oameni.ţ ăSerapheim scutur din cap.ă— Nu. Acum c i-am împins la distan a asta, vă ţ ă

descurca i singuri.ţÎnvârtind ranga precum ciomagul, Stryke şi ceata lui

gonir afar din camer ca s geta.ă ă ă ăOrcii se folosir de balustrade ca de catapulte şi seă

n pustir în jos pe trepte sau se r sucir pe interiorulă ă ă ă sc rilor, prinzând cu o mân stâlpii de sus inere.ă ă ţ Demonul-melc se undui scârbos, iar cel cu înf işare deăţ insect porni în vitez pe picioroange.ă ă

Jos, jos mai jos coborau jderii, învârtindu-se întruna prin interiorul pu ului de piatr alb . Stryke fugea peţ ă ă sc ri şi rotea ranga în arcuri şuier toare, care ar fi rupt şiă ă gâtul unui dragon. Dar Sluagh se deplasau uimitor de repede şi se fereau nep s tori de lovituri.ă ă

Cu toate acestea, când demonii ajunser pe un palier,ă se r sucir repede. Agonia înfierbânt capetele orcilor.ă ă ă Cei mai mul i c zur în genunchi sau se rostogolir peţ ă ă ă trepte într-o încâlceal de mâini şi picioare. Jum tate dină ă ei r maser neputincioşi pe palier; nu puteau coborî f ră ă ă ă s calce peste tovar şii lor.ă ă

Coilla se izbi cu capul de stâlpii balustradei. Coiful îi c zu în gol. Ame it , chinuit de durere, sc p arma,ă ţ ă ă ă ă care zdr ng ni şi ea pe trepte, pân când se bloca într-ă ă ăun col îndep rtat.ţ ă

Demonii începur iar s avanseze.ă ă— Folosi i-v magia, nu pute i? r cni Stryke.ţ ă ţ ă— Asta şi facem! îi strig Serapheim înapoi. De-astaă

vin aşa de încet!— Asta numeşti tu încet?Scrutând vârtejurile de lumin care-i torturau v zul,ă ă

jderul roti înc o dat ranga şi o zvârli cu toat puterea.ă ă ăSe încâlci în picioarele de insect segmentate aleă

259

demonului. Monstrul se împiedic , incapabil s seă ă foloseasc de vreunul din cele şase membre ca s -şiă ă recapete echilibrul. C zu de pe palier, alunec oă ă jum tate de spiral şi ateriza pe spate, scuturând dină ă picioare în aer. Nu reuşi s se r suceasc în spa iulă ă ă ţ îngust. Un urlet de foc sparse urechile lui Stryke.

Ultimul monstru se ridic pe labele din spate,ă înfricoş tor de înalt. Se târî în sus şi lateral pân cândă ă bloca sc rile pe l ime. Sub privirile îngrozite ale jderilor,ă ăţ începu s se transforme. Partea de jos a trupului s u seă ă bifurc , formând gheare pe labele masive din spate, iar oă gur cu col i se deschise într-un r get mut. Din piept îiă ţ ă âşnir tentacule şi se încol cir în jurul lui. Labele cuţ ă ă ă

gheare pocnir pe piatr , apoi demonul prinse vitez şiă ă ă âşni.ţ

Haskeer se f cu una cu podeaua, cu fa a în sus, cuă ţ ranga ridicat , aşa cum procedase Stryke cu leopardul.ă Monstrul îşi întinse picioarele şi trecu peste el f r s -lă ă ă ating . Cu ajutorul tentaculelor, îi arunc pe r zboinici laă ă ă o parte, f r s se uite unde aterizeaz . Hot rât s -iă ă ă ă ă ă prind pe oameni, calc în goan s lbatic peste orciiă ă ă ă ă leşina i.ţ

Asta îi pecetlui demonului soarta. F r s vrea, seă ă ă ag cu ghearele de vesta unui jder. Doar o secund ,ăţă ă îns destul ca s se dezechilibreze. Pr buşindu-se ame ită ă ă ţ pe sc ri, nu mai apuc nici s -şi schimbe forma. Un r cană ă ă ă r cni şi se rostogoli cu o draperie în bra e. Altul veni s -lă ţ ă ajute şi, tocmai când creatura se îndoi şi vru s se ridice,ă pânza îi c zu peste cap.ă

Imediat începu s se transforme în şarpe, dar deja îşiă reveniser destui orci din leşin ca s-o ia la b taie. Mirosulă ă de sânge negru se ridic ap s tor în aer. Din pânz ieşiră ă ă ă ă aburi. Monstrul îşi g sise sfârşitul.ă

Odat cu el, se stinse şi durerea din capetele jderilor.ă Majoritatea puteau sta în picioare sau m car s seă ă sprijine de un camarad mai nev t mat. De data asta, Jupă ă

260

conduse ceata, c lcând pas cu pas spre insectaă r sturnat , care bloca sc rile sub ei. O p li cu rangaă ă ă ă peste ceaf , dar metalul zdr ng ni pe solzii articula i.ă ă ă ţ Durerea muşc iar din min ile jderilor, dar se domoliă ţ îndat ce Serapheim şi Sanara se apropiar cât de multă ă avur curaj.ă

— Îndr zni i s m provoca i? ip demonul în capeteleă ţ ă ă ţ ţ ă lor, atât de strident, c nu mai v zur nimic în fa aă ă ă ţ ochilor.

Zvâcni iar din picioare, dar tot nu reuşi s se ridice.ă— Pe to i draci, îndr znesc! se r sti Jup şi-o izbiţ ă ă

orbeşte.Reuşi s-o ating , dar foarte pu in. Cât ai zice peşte,ă ţ

monstrul se ca r ca p ianjenii pe perete, deasupraţă ă ă piticului. Jup se trezi c vrea s -l biciuiasc o coad deă ă ă ă scorpion.

Din asta se trase sfârşitul demonului. Coada îl trase în jos şi alunec , aterizând pe ranga lui Haskeer. Se l s cuă ă ă toat greutatea în suli a improvizat . Vârful r ngii ieşiă ţ ă ă prin carapacea care ar fi trebuit s -i fie capul. O masă ă c rnoas âşni şi se scurse în bile negre lipicioase.ă ă ţ

Stryke se pr buşi pe o treapt , cu spatele proptit deă ă balustrad .ă

— Bun treab , toat lumea.ă ă ăOrcii se bucurau b tându-se pe spate sau doară

zâmbind larg şi dând din picioare. Serapheim le strică pl cerea.ă

— Nu v bucura i prea repede. În curând se crap deă ţ ă ziu şi pân atunci trebuie s ajungem în pivni .ă ă ă ţă

24

Ferindu-se de scurgerile scârboase, orcii şi oamenii coborâr peste trupul demonului. Nu le fu uşor pe sc rileă ă în spiral , dar se descurcar şi ajunser în coridorul celă ă ă mare, în care fuseser prinşi cu o zi înainte.ă

261

Ghemuit sub balustrad , Stryke observ vreo zeceă ă Sluagh care-şi vedeau de treburile lor. Singuri sau câte doi, se îndreptau alene în direc ii diferite. Unul singur sţ ă fi venit spre ei, şi totul ar fi pierdut. Sc par ca prină ă minune. Ultimul grup de demoni intr întruna dină galeriile boltite şi creaturile hidoase disp rur dină ă vedere.

Serapheim şopti:— Iute! Pe-aici!Traversar coridorul vast în salturi, ajunser la alteă ă

sc ri şi începur s le urce.ă ă ă— Sta i, îi opri Stryke. Credeam c mergem în pivni .ţ ă ţă

De ce urc m?ă— Un mic ocol, ca s recuper m armele, îl l muriă ă ă

Serapheim.Omul le f cu semn orcilor s nu fac zgomot cândă ă ă

ajunser într-o galerie larg , care d dea spre coridor.ă ă ă— Vede i coridorul acela? Duce la sala de arme. Fi i cuţ ţ

grij . Mai sunt şi al i Sluagh pe-aici.ă ţAvea dreptate. Alte monstruozit i cu pielea cenuşie îşiăţ

vedeau de treburile zilnice dedesubt. Cu spatele aplecat, jderii înaintar printre umbrele galeriei în vârfulă picioarelor.

Ca în orice palat, drumul spre sala de arme era un labirint de sc ri şi pasaje. Dar m car ele erau pustii.ă ă Lumina g lbuie c dea doar ici-colo, praful, de-o palmă ă ă sub t lpi, le în buşea zgomotul paşilor.ă ă

Serapheim şi Sanara se oprir la o nou cotitur . Omulă ă ă îi f cu semn lui Stryke s vad ce-i aşteapt dup ea.ă ă ă ă ă

— Sunt doi, unul de-o parte a uşii, altul de cealalt ,ă raport jderul în şoapt .ă ă

Semnaliza cu degetele cetei s se împart . Jup, Coillaă ă şi Haskeer urmau s -i vin de hac monstrului maiă ă îndep rtat. Stryke şi Alfray îi conduser pe restulă ă r canilor la monstrul cu cap de grifon, aflat mai aproapeă de ei.

262

Lupta dur pu in de data asta. Era mult mai uşor să ţ ă ataci când ceata se repezea la Sluagh deodat . Monştriiă erau bloca i de perete şi nu aveau unde s se retrag . Înţ ă ă ciuda durerii de cap ame itoare, demonii ajunser curândţ ă un terci scurg tor.ă

Stryke îi f cu semn lui Serapheim s-o ia înainte.ă Oamenii deschiser uşa f r s se aud niciun scâr âit.ă ă ă ă ă ţ Jum tate din armele de acolo orcii nici nu le cunoşteau.ă Merser direct la suporturile cu suli e şi l ncii lipite deă ţ ă perete. Pe m sur ce înaintau, lumina zilei, care intra peă ă o fereastr încadrat de ghea , se reflecta pe oă ă ţă gr mad de metal de pe podea.ă ă

— Toporul meu! exclam Jup bucuros, rotind arma cuă t iş dublu.ă

În scurt vreme, ceata îşi recupera armele luatedeă Sluagh cu o zi înainte. În ungherul mai îndep rtat al s lii,ă ă Sanara şi Serapheim se înarmar cu nişte tuburi umflateă dintr-un material care p rea sticl .ă ă

Când terminar de scormonit, Serapheim îi c l uzi peă ă ă alt drum. Stryke avu impresia c mai demult zona aceeaă fusese locuit de servitori, pentru c sc rile erau dină ă ă granit neprelucrat şi pere ii neîmpodobi i.ţ ţ

Aerul, deja rece, devenea şi umed. Se sim ea miros deţ putrefac ie şi se vedea mucegai în col uri, cu m rgele deţ ţ ă ghea în el. Prin ferestrele p trate nu se mai vedeaţă ă lumina zilei, ci straniul ghe ar albastru de afar . Apoiţ ă disp rur şi ferestrele, şi orcii îşi d dur seama c seă ă ă ă ă aflau sub p mânt. În cele din urm , ajunser în pivni eleă ă ă ţ palatului. Strecurându-se prin mai multe tuneluri labirintice, trebuir s fie aten i pe unde calc ,pentru că ă ţ ă ă piatra aluneca. În fa ap ru iar o sclipire galben . Ceataţă ă ă se opri cât Jup cercet locul cu aten ie.ă ţ

— Opt Sluagh în fa a celei mai ciudate uşi pe care a iţ ţ v zut-o vreodat , anun el.ă ă ţă

Stryke împ r i iar ceata şi distribui intele. Înzestra i cuă ţ ţ ţ s bii, suli e şi topoare, jderii se sim eau mult mai siguriă ţ ţ

263

s atace o for mai numeroas .ă ţă ăDar b t lia tot fu grea. Sluagh venir spre ei cuă ă ă

ghearele şi durerea împânzi mintea jderilor. Serapheim şi Sanara se retraser lâng zid, încercând s treacă ă ă ă dincolo de monştri. Când reuşir , tuburile de sticlă ă începur s sclipeasc neobişnuit, trimi ând fulgere deă ă ă ţ lumin în aer. Urm o bubuitur , apoi o explozie deă ă ă sânge de Sluagh. Lupta se terminase.

Jup avusese dreptate. Uşa forma un cerc încastrat adânc în piatr . Din nou nu se vedea niciun mâner, doară zece gropi e în metalul înghe at. Sanara fu aceea care-şiţ ţ puse vârfurile degetelor în ele şi împinse.

Uşa se d du la o parte. Cu spatele aplecat, Serapheimă îi conduse în untru. Se pomenir în cadrul unei uşiă ă s pate la trei metri adâncime în piatr .ă ă

În untru era portalul.ăO platform cu acoperiş de granit, într-un cerc deă

pietre verticale. Ici-colo scânteiau giuvaiere în modele spiralate pe podea. Altele sclipeau de pe pietre, în afară de una singur , pesemne f r podoabe. Unele giuvaiereă ă ă erau cât un ou de porumbel.

Haskeer se aplec s mângâie un safir uriaş, dar s riă ă ă înd r t, buimac la vederea unor vârtejuri de luminiă ă colorate în aerul st tut.ă

Nimic nu indica la ce serveşte portalul, totuşi Stryke tremura. Coilla se opri.

— Ce dracu’ e asta? Serapheim r spunse nep s tor:ă ă ă— Ceva care st aici de tare mult vreme. ă ăUltimul r can se înghesui şi el în untru.ă ă— Închide-i uşile, porunci Stryke.Cinci r cani se luptar cu ele. Când uşile se trântir , oă ă ă

bubuitur surd zgudui solul. Acum singura lumină ă ă r mase lic rirea giuvaierelor.ă ă

Stryke se întoarse c tre b rbatul care o inea peă ă ţ regin de umeri.ă

264

— În regul , Serapheim. E vremea s ne explici despreă ă ce-i vorba.

Omul încuviin . El şi Sanara se aşezar la margineaţă ă platformei.

— Gândi i-v la aceast lume ca la una dinţ ă ă nenum rate altele. Infinite. Multe din ele seam nă ă ă oarecum cu aceasta. Şi mai multe sunt îns atât deă diferite, c nici nu vi le pute i imagina. Acum închipui i-vă ţ ţ ă aceste lumi una lâng alta, întinse la nesfârşit. Ca şi cumă ar fi aşezate pe o câmpie nem rginit . – Scrut chipurileă ă ă jderilor, ca s vad dac se face în eles. – Demult de tot,ă ă ă ţ câmpia a cr pat, cine ştie de ce. A r mas o deschiz tur ,ă ă ă ă un coridor, dac vre i, pe care îl pot folosi fiin ele, caă ţ ţ şoarecii dintre pere ii unei case. Acest portal este unaţ din intr rile în coridor.ă

— Deci a fost f cut de şoareci? întreb Haskeer cu glasă ă pi ig iat.ţ ă

Jderii mai r s ri i îi explicar mai pe în elesul lui. Într-ă ă ţ ă ţun sfârşit, se dumiri şi el.

— Cine a g sit portalul, nu ştiu, continu Serapheim.ă ă Nici cine l-a împodobit aşa. Şi asta s-a întâmplat tare demult. Dar vr jitoarea Vermegram, mama Sanarei, aă Jennestei şi a lui Adpar, l-a redescoperit în vremuri nu atât de îndep rtate. Şi a mai descoperit c , ajutat deă ă ă magie, reuşeşte s vad alte câmpii, cum a reuşit şiă ă Stryke, f r s -şi dea seama.ă ă ă

— Ce vrei s spui? se mir c pitanul jder.ă ă ă— Visele tale.— De unde ştii de visele mele?— S zicem c sunt deprins cu energiile p mântului şiă ă ă

am ştiut c ai f cut şi tu leg tura cu ele.ă ă ăStryke r mase f r cuvinte.ă ă ă— Îns nu sunt vise, ci frânturi din alt lume. O lume aă ă

orcilor.— Am mai avut un vis, nu demult, m rturisi Stryke. Nuă

era despre… lumea orcilor. Mai întâi eram într-un tunel,

265

pe urm m-am pomenit într-un loc ciudat. Acolo l-amă g sit pe Mobbs. Un savant gremlin pe care l-am cunoscută noi, explic el.ă

Toate astea erau noi pentru jderi şi c pitanul lor îşiă d du seama c va trebui s le dea l muriri mai târziu.ă ă ă ă

— Şi visul acela trebuie s fi fost inspirat de putereaă instrumentelor, b nui Serapheim. Tunelul reprezintă ă moartea şi renaşterea.

Stryke nu ştiuse lucrul sta. Spera doar ca Mobbs s -şiă ă fi g sit liniştea.ă

— Îns portalul e aici dinainte s apar ghe urile,ă ă ă ţ continu Serapheim. Demonii Sluagh s-au împu inat deă ţ când s-a schimbat vremea. Au încercat zadarnic să activeze portalul ca s se întoarc în lumea lor.ă ă

— Şi tu vrei s -i opreşti să ăplece? se mir Coilla.ă— Vreau s -i împiedic s controleze portalul. Altfel ară ă

putea trimite hoarde în alte lumi, ca s le cucereasc .ă ă Aşa ceva e de neînchipuit.

— Am auzit o ton de tromboane, pufni Haskeer. Ai zisă c ne ă ar iăţ ceva.

— De asta v-am adus la portal, replic Serapheim. F ră ă ă stele nu-l pot activa. Dar se poate porni vârtejul din el ca s vede i frânturi din lumile paralele.ă ţ

Serapheim se duse la una dintre pietre şi f cu un lucruă pe care jderii nu-l v zur .ă ă

Lui Stryke îi c zu falca. Orcilor li se t ie respira ia.ă ă ţO imagine în mişcare, ca o fereastr plimbat într-ună ă

peisaj, ap ru în aer. Era, f r îndoial , o scen din lumeaă ă ă ă ă visat de Stryke. Dealuri şi v i verzi, p duri cu frunzeă ă ă dese şi ape albastre scânteietoare. Sute de orci luptând în raiduri menite s -i ini ieze şi s -i c leasc pe tineriiă ţ ă ă ă r zboinici. Al i orci benchetuind nestingheri i în fa aă ţ ţ ţ focurilor care ardeau intens.

Primul gând al lui Stryke fu acela c nu-şi pierduseă min ile. Ceea ce v zuse el era imaginea… inutului s u.ţ ă ţ ă

Scena se risipi în firicele aurii scânteietoare şi pieri.

266

— Acum în elege i? întreb Serapheim. ţ ţ ă Toate rasele str vechi au lumea lor. Îl intui pe Jup cu privirea. Chiar şiă ţ piticii.

Apoi jderii v zur copii de orci râzând la prima lor luptă ă ă cu sabia de lemn, sub ochii mamelor care îi urm reauă mândre din pragul casei.

— La început, portalul a fost doar o fereastr prin careă Vermegram vedea ce vede i şi voi acum. Dar, studiindu-iţ pe orci, s-a gândit s foloseasc firea de militari a raseiă ă voastre ca s -şi îndeplineasc scopurile ei. În cele dină ă urm … a g sit o cale s aduc nişte orci prin portal,ă ă ă ă activând cu magia ei. A vrut s alc tuiasc o armat deă ă ă ă r zboinici pe care s -i controleze prin vr jitorie.ă ă ă

Serapheim f cu o pauz .ă ă— Poate c n-o s v plac ce am s v spun maiă ă ă ă ă ă

departe. Ceva nu a mers bine şi orcii pe care i-a adus aici au suferit transform ri. Şi-au p strat firea r zboinic , dară ă ă ă li s-a redus inteligen a, un defect care s-a transmis dinţ genera ie în genera ie.ţ ţ

Haskeer îşi scoase b rbia în fa amenin tor.ă ţă ţă— Vrei s zici c ni-s proşti?ă ă— Nu, nu. Sunte i… aşa cum trebuie. Ciud enia eştiţ ăţ

tu, Stryke. O curiozitate. Eşti cel mai apropiat de orcii din inutul natal al rasei tale.ţ

— Dac orcii au fost… schimba i când au trecut prină ţ lucrul la prima oar , observ Alfray, ce garan ie avemă ă ă ţ c nu se va mai întâmpla o dat ? E sigur?ă ă

— Foarte sigur. Accidentul, ca s -i zicem aşa, s-aă întâmplat pentru c Vermegram nu avea experien cuă ţă portalul. Instrumentele vor împiedica alt accident.

Se auzir bubuituri în uş .ă ă— Le va lua un timp pân s o sparg , chibzuiă ă ă

Serapheim. Da i-mi voie s închei repede. Vermegram aţ ă vrut s aduc numai orci în lumea asta. Dar când aă ă activat portalul, şi fiin ele din alte lumi care au acces laţ portalurile lor pot ajunge aici. B nuiesc c majoritatea auă ă

267

ajuns aici întâmpl tor. În starea ei natural , oă ă deschiz tur invizibil în spa iu şi timp, un portal, adic eă ă ă ţ ă adesea imposibil de observat. E foarte uşor s fii absorbită de unul f r s ştii.ă ă ă

— Stai pu in, îl întrerupse Coilla. Vermegram eraţ nyadd , nu? Cum a putut ea s fie aici înainte de…ă ă

— Nu era nyadd . Era om.ă— Dar toat lumea spune… Jderi a arunc un ochi laă ţ ă

Sanara. Odraslele ei. Sunt hibride, nu? De la cine au sângele nyadd?

— Îl au de când au fost în pântecul ei. O colonie nyadd se stabilise deja aici.ă

— Nu în eleg.ţ— A g sit o cale s introduc semin e nyadde în f tulă ă ă ţ ă

pe care-l purta.— De ce ar fi f cut aşa ceva?ă— Pe ea o interesa faptul c nyaddele nască

întotdeauna triple i. Asta voia şi ea şi a crezut c izolaseţ ă mica particul nyadd care crea triple i. La scurt vreme,ă ă ţ ă singurul copil pe care îl purta în pântec a dus la trei fe i.ţ Vermegram a procedat aşa şi din curiozitate, dar şi din dorin a de a avea trei gemeni.ţ

Serapheim se uit comp timitor la Sanara.ă ă— Trebuie s fi fost o creatur fermec toare… remarcă ă ă ă

Jup.— De ce voia r zboinici orci? întreb Stryke.ă ă— Ca s o ajute s înfrâng un vr jitor pe numeă ă ă ă

Tentarr Amgrim. Acesta a urm rit cum a corupt-oă puterea, cum a f cut din ea o fiin crud şi b g cioas .ă ţă ă ă ă ă Când a încercat s o opreasc , ea s-a întors împotriva lui.ă ă Ironia a fost c Vermegram şi Tentarr Amgrim fuseseră ă cândva iubi i. Au avut împreun un copil înainte ca ea sţ ă ă devin întruchiparea r ului. O lu pe Sanara în bra e.ă ă ă ţ Copilul staă . Fiica mea.

Se produse rumoare în rândul jderilor.— Asta-i prea mult, la naiba, se plânse Haskeer.

268

— Ne ceri s înghi im prea multe, Serapheim, îi spuseă ţ Alfray omului.

Serapheim ridic bra ul s fac linişte.ă ţ ă ă— Eu sunt Tentarr Amgrim, cândva un vr jitoră

puternic, acum foarte neînsemnat.Vorbele lui ferme fur de ajuns s -i potoleasc pe orci.ă ă ă— Eu sunt cel care a creat instrumentele, care le-a

f urit din alchimie şi le-a c lit cu magie, când înc era înă ă ă deplin tatea puterilor.ă

— De ce?— Pentru ca rasele str vechi s se întoarc în lumileă ă ă

lor, dac vor. Pentru asta aveam nevoie de control, iară instrumentele erau o cheie. Le-am adus aici, dar Vermegram i-a pus pe r zboinicii ei s mi le fure şi le-aă ă ascuns. De aici a pornit r zboiul între noi. Ea a murită când mai avea doar o f râm de putere, dar şi eu eramă ă sec tuit. Pân când trupul mi s-a întremat în urmaă ă r nilor, instrumentele erau deja împr ştiate, magia, şiă ă ea, aproape risipit . Stelele au devenit subiect deă poveşti, iar eu n-am mai reuşit s f uresc altele. Amă ă aşteptat eoni la rând ca s fie g site toate. Ştiam că ă ă aveau s fie g site. Ştiam c atunci când vor ap reaă ă ă ă fiin ele potrivite, vor auzi muzica stelelor.ţ

H rm laia de la uş nu se potolise. Jderii nici n-o luară ă ă ă în seam .ă

— V-am zis eu c mi-au cântat! exclam Haskeer.ă ă— Dac i-au cântat, înseamn c trebuie s ai ună ţ ă ă ă

creier… aproape ca al c pitanului t u. Şi tot eşti o mică ă ă ciud enie, sergent.ăţ

Haskeer zâmbi larg, umflându-se în pene.— sta e cel mai şocant lucru pe care ni l-ai spus,Ă

coment jderi a ironic .ă ţ ă— N-am spus c tovar şul vostru are mintea la fel deă ă

ascu it ca Stryke…ţ ă— Nu, se b g Jup în vorb , e-un neghiob. ă ă ăHaskeer îi arunc o privire ucig toare.ă ă

269

— Diamant neşlefuit e o descriere mai potrivit , traseă concluzia vr jitorul cu tact.ă

Sluagh asaltar uşa a treia oar . Cât de groas era, totă ă ă ap ru o cr p tur între canaturi.ă ă ă ă

— Acum trebuie s lu m celelalte stele şi s activ mă ă ă ă portalul. V zu urme nestinse de îndoial pe fe ele orcilor.ă ă ţ Ce v aşteapt aici? Trebuie s accepta i c lumeaă ă ă ţ ă aceasta apar ine semenilor mei, indiferent de cusururileţ sau virtu ile lor.ţ

— Şi s -i l s m pe oameni s se b l ceasc în rahatulă ă ă ă ă ă ă lor dup câte nenorociri au provocat? protest Coilla.ă ă

— Poate c nu va fi aşa întotdeauna. Situa ia s-ară ţ putea îmbun t i.ă ăţ

— Î i dai seama c nou ne vine foarte greu s credemţ ă ă ă asta.

Tentacule sub iri, ca nişte viermi, se furişar prinţ ă cr p tura dintre canaturile uşii. Sanara le inti cu arma.ă ă ţ Bulbul tubului se lumin , apoi azvârli o raz aurie. Înă ă min ile jderilor r sun ecoul unui r cnet. Viermii seţ ă ă ă transformar în panglici fumegânde.ă

— Unii dintre voi va trebui s r mân s p zească ă ă ă ă ă portalul, propuse Serapheim, cât pleac restul după ă stele.

— Aşa mai vii de-acas ! Atâta dat din f lci mi-o sucită ă capu’.

Stryke alese r canii care s r mân la portal,ă ă ă ă împreun cu Sanara şi Serapheim, apoi întreb :ă ă

— R mâi şi tu, Alfray.ă— S -i ii pe babalâci departe de lupt , asta vrei?ă ţ ăStryke îl trase deoparte.— De asta te las aici. Nu îndr znim s pierdemă ă

portalul. E prea important. Am nevoie de cineva experimentat ca s -i potoleasc pe r cani. Ai v zut cumă ă ă ă le sare and ra.ţ ă

Alfray d du impresia c -l în elege pe Stryke. Sanara liă ă ţ se al tur .ă ă

270

— Ascult -m şi pe mine, Stryke. Ştiu c n-o s - iă ă ă ă ţ convin , dar ar trebui s -mi dai mie în p strare steaua peă ă ă care o mai ai. Cl tin din cap s -i reteze protestul. M vaă ă ă ă ajuta s absorb putere din portal ca s -i in pe orcii t i înă ă ţ ă siguran . Pe lâng asta, acum auzi cântecul stelelor şiţă ă Sluagh nu vor putea s le ascund de tine. Ar putea s-oă ă fac totuşi dac mintea ta st numai la steaua aceasta.ă ă ă

Avea dreptate, nu-i convenea, dar vorbise cu în elepciune. Stryke scoase steaua din vest şi i-o d du.ţ ă ă

Cât se form trupa care urma s plece după ă ă instrumente, Coilla şi Serapheim se pomenir separa i deă ţ ceilal i. Pe jderi a o tulbura ceva.ţ ţ

— Ai spus c vrei s îndrep i r ul, dar, din câte ai spus,ă ă ţ ă toate nenorocirile s-au petrecut din vina lui Vermegram.

— Nu toate. Vezi tu… A … voi pe vremea aceea era iăă ţ credincioşi Jennestei şi…

— D -i drumul odat !ă ă— I-am îns rcinat pe cobolzi s v fure primulă ă ă

instrument, m rturisi el.ă— Tic losă mincinos, şuier jderi a.ă ţ— i-am spus, pe atunci îi era i credincioşi fiicei mele.Ţ ţ

Cel pu in aşa am crezut. Tocmai luasem hot rârea sţ ă ă recuperez stelele şi…

— Şi i s-a p rut o idee bun s te foloseşti de cobolzi.ţ ă ă ăSerapheim încuviin în t cere.ţă ă— Deci tu ne-ai târât în aventura asta de la început. Tu

şi lipsa noastr de disciplin dup raidul de la Homefield.ă ă ă Coilla arunc o privire spre ceat . Îmi şi închipui reac iaă ă ţ lor când o s aud vestea. Dar n-am s le spun pân nuă ă ă ă sc p m de toate. ă ă Dacă sc p m. Avem destule pe capă ă deocamdat .ă

Serapheim îi mul umi în şoapt .ţ ăUşa ced în aceeaşi clip . Fugi spre ea, împreun cuă ă ă

Sanara. Îndreptar armele de sticl spre masa de Sluagh,ă ă încercând s o doboare. Şarje de raze g lbui fierbin iă ă ţ spintecar monştri. R sunar ipete oribile şi aerul seă ă ă ţ

271

împov ra cu duhoare de carne ars .ă ă— sta a fost ultimul, anun Serapheim, aruncândĂ ţă

tubul de sticl , a secat. Trebuie s v descurca i singuri,ă ă ă ţ jderilor.

— Dac se întâmpl s ne desp r im, ne întâlnim aici,ă ă ă ă ţ porunci Stryke. Acum da i-i drumul!ţ

Banda porni c lcând peste masa de carne putred .ă ă

Stryke nu-şi d du seama cât de puternic era atrac iaă ă ţ mintal a stelei care îl chema la ea pân când aceasta nuă ă disp ru. Dar ei erau deja pe cale s ias din labirintulă ă ă pivni ei.ţ

Totuşi, în timp ce alergau pe un nou şir de trepte, auzi primele note dintr-un cântec celest r sunând undevaă deasupra lor. Peste câteva secunde ajunser într-ună coridor luminat cu zgârcenie, din care se intra într-o camer mare.ă

Era plin cu demoni.ăO coard vui triumf tor în mintea lui Stryke cândă ă

conduse atacul.Monştrii nici nu şi-au dat seama ce i-a lovit. Erau surzi

şi orbi la orice, în afar de stelele împreunate, aşezate peă o mas în mijlocul lor. Suli ele spintecar aerul,ă ţ ă str pungând demonii care atârnau de tavan. Toporul luiă Jup muşc fl mând dintr-o spinare cenuşie l oas , iară ă ăţ ă Coilla decapita un Sluagh dup un atac s lbatic cu sabia.ă ă

Demonii începur s bat în retragere. Zece monştriă ă ă se r sucir cu membrele transformate în alte formeă ă ucig toare. Unul dintre ei, un şarpe, îşi form într-o clipă ă ă o gur de dragon şi se întoarse cu f lcile salivând. Sluaghă ă îşi turnar înc o dat durerea puturoas şi în ep toareă ă ă ă ţ ă în min ile jderilor. Câ iva r cani c zur cu mâinileţ ţ ă ă ă ap sate pe urechi, dar ceilal i luptar în continuare cuă ţ ă îndârjire.

Pân la urm , ultimii demoni cedar în fa a asaltuluiă ă ă ţ s lbatic. Semenii lor întunecau podeaua cu sângele loră

272

negru. Membrele separate de trup înc zvâcneau. Cei doiă r maşi în via fuseser împinşi spre peretele îndep rtat.ă ţă ă ă Într-o înv lm şeal disperat de gheare şi col i, încercară ă ă ă ţ ă s se întoarc la stele, dar jum tate din jderi se repeziră ă ă ă între ei şi inta lor. Înfrân i, cu zeci de r ni din care li seţ ţ ă scurgea via a în pic turi negre, se întoarser şi coborârţ ă ă ă şerpuind prin pu ul deschis al unor sc ri.ţ ă

Odat cu ei, disp ru şi durerea. Jderii îşi revenir ,ă ă ă uimi i c mai tr iesc. Haskeer se întoarse ca s ia steleleţ ă ă ă de pe mas .ă

Nu erau acolo. Nici Stryke nu mai era cu ei.

În timpul înc ier rii, v zuse c un Sluagh apuc steleleă ă ă ă ă şi vrea s se furişeze cu ele pe un balcon deschis. Agil ,ă ă creatura începu s se ca ere pe dinafar palatului. Acumă ţ ă Stryke gonea ca nebunul în sus pe o scar , cu o suli înă ţă mân , sperând s -l ajung din urm .ă ă ă ă

Deasupra lui, sc rile se desp r eau în dou direc ii. Iară ă ţ ă ţ demonul se furişa ca un p ianjen în jos, în parteaă îndep rtat , la nici dou zeci de paşi de el. Arunc suli aă ă ă ă ţ cu toat puterea. Creatura împietri.ă

O r nise, dar n-o omorâse. Împingând o ghear c treă ă ă stelele pe care le sc pase, încerc s le trag maiă ă ă ă aproape de ea. Stryke se n pusti şi-i secer membrul.ă ă Dar demonul tot nu pieri. Azvârli un tentacul ca o lamă şi-i crest um rul. Stryke se retrase rapid, cu mâna peă ă ran , şi se uit cum moare demonul. Apoi lu stelele şiă ă ă fugi.

Când ajunse la bifurca ia sc rilor, auzi zgomot deţ ă b t lie. Se ad posti degrab printre umbre. Un stol deă ă ă ă Sluagh îşi f cu apari ia, retr gându-se din fa a unei for eă ţ ă ţ ţ mai puternice. Jderul clipi în bezn şi încerc să ă ă desluşeasc cine îi ataca.ă

Oameni şi orci.Mani.Dup dezv luirile de pân atunci, aproape c nu-l maiă ă ă ă

273

şoca nimic, dar întors tura de situa ie îi opri b t ileă ţ ă ă inimii. Singura alinare era c , deşi habar n-avea ceă c utau Mani acolo, ei aveau s -i strâng cu uşa mai tareă ă ă pe Sluagh. Alia i, dar nu neap rat prieteni. Nu mai aveauţ ă decât foarte pu in pân la punctul de unire al sc rilor,ţ ă ă când îi vor bloca lui drumul. Stryke îndes stelele înă vest şi o lu pe singurul drum care i se deschidea.ă ă

Încercând s uite c îl doare rana de la um r,ă ă ă enervant , dar nici pe departe cea mai grea pe care oă primise, se opri cu urechile ciulite pe palierul urm tor.ă Zdr ng nitul armelor se auzea tot mai slab. Probabil că ă ă Sluagh şi Mani coborâser pe acolo pe unde avusese deă gând s treac şi el. Încet, cu arma preg tit , urc maiă ă ă ă ă departe, c utând o cale de a-i ocoli pe str ini şi de a seă ă întoarce la portal.

Şi zise c e aproape de partea din fa a palatului, oă ţă zon foarte întins . Se opri în dreptul unei ferestre ca s -ă ă ăşi bandajeze rana. Cu coada ochiului, z ri mişcare afar .ă ă Scrut priveliştea printre pleoapele întredeschise printr-ăun ochi de geam spart, pân dincolo de ur urii de peă ţ ţ cadrul ferestrei.

O armat furioas se r spândea pe câmpia înghe at .ă ă ă ţ ă Coloane de solda i se îndreptau spre palat.ţ

Al ii se grupaser la intrare. ţ ăÎi atrase aten ia un zgomot de paşi opri i brusc. Seţ ţ

r suci, cu lama ridicat .ă ăCineva ap ru şchiop tând din bezn .ă ă ăLui Stryke nu-i veni s cread . Şi nici nu avea nevoie,ă ă

în asemenea momente.— Tu nu ştii s mori? întreb el.ă ăDe fapt, cel c ruia i se adresase ar ta mai mult mortă ă

decât viu.— Nu-i aşa uşor, r spunse Micah Lekmann, cu sclipiriă

de nebunie în ochi. Nu ştiu cum am ajuns aici, nici tu nu ştiu cum ai ajuns, dar nu-mi vine s cred c mai am oă ă şans s te omor. Poate c , la urma urmei, exist zei.ă ă ă ă

274

Omul îşi pierduse clar min ile. Stryke şi-l închipuiţ urm rindu-i pe el şi ceata lui prin z pad şi ghea , aşaă ă ă ţă zdren uit cum era. Lekmann avea ochii roşii şi degeteleţ de la mâna stâng negre de deger turi.ă ă

— E o nebunie, Lekmann. Renun .ţă— Nici vorb !ăAtac . Sabia lovi jos, periculoas . Stryke se feri cu oă ă

s ritur . Vân torul de recompense, cu un rânjet dementă ă ă pe fa , izbi iar şi iar, cu s lb ticia unui dezechilibrat.ţă ă ă

Stryke par şi atac la rândul lui. Contraloviturile luiă ă p reau date f r vlag , în ciuda efectului. Lekmann leă ă ă ă bloca cu mult uşurin şi nu-l sl bi pe jder. S biile seă ţă ă ă ciocnir de-a lungul şi de-a latul coridorului. Disperat,ă Stryke încerca s surprind o deschidere în ap rareaă ă ă adversarului, ca s scape de o grij în plus. Nu-i veniă ă deloc uşor. Omul se pare c renun ase şi la team , şi laă ţ ă pruden . Se b tea ca un animal de prad .ţă ă ă

Brusc, Stryke fu orbit de v paie. N uc, se retrase dină ă zona de atac a s biei şi clipi ca s -şi limpezeasc ochii.ă ă ă V zu puncte str lucitoare, de parc s-ar fi uitat la soareleă ă ă fierbinte, îns nu-i sc p priveliştea din spatele lor.ă ă ă

Lekmann împietrise cu sabia la picioare.Avea o gaur în piept. Coastele rupte se vedeau prină

şuvoiul de sânge. Marginile r nii erau pârlite şi fumegau.ă Prin gaur , Stryke desluşi peretele opus.ă

Ca din întâmplare, Lekmann l s capul jos şi se holbă ă ă la ea. Nu p rea s sufere, deşi sigur îl durea. Avea oă ă expresie de uluial , jignit . Din gur îi âşni sânge, seă ă ă ţ cl tin ca un be iv şi c zu cu fa a la p mânt. Fumega.ă ă ţ ă ţ ă

În timp ce Stryke, cu gura c scat , încerca s priceapă ă ă ă ce se întâmplase, o alt siluet se ivi din umbrele maiă ă îndep rtate.ă

Gura Jennestei se schimonosi la vederea lui. ip tul peŢ ă care îl eliber , şi de turbare, şi de triumf, spintec auzulă ă jderului ca lama. Jennesta ridic mâinile, preg tindu-i,ă ă probabil, aceeaşi soart ca lui Lekmann.ă

275

Stryke fugea deja. Cu toate astea, cu greu reuşi să evite globul de lumin orbitoare pe care îl arunc spre el.ă ă Globul se ciocni de un pilastru sculptat, la un fir de p ră de jder, pulverizând marmura şi risipind cioburi în aer.

Împleticindu-se, suferind din cauza r nii, o lu la goană ă ă spre urm torul şir de trepte. Alt glob vâjâi deasupraă capului s u, împr ştiind fragmente de ghips. Stryke cândă ă s lta, când c dea pe şirul lat de trepte. Pe un coridoră ă lateral fa de palierul de dedesubt, solda i Maniţă ţ înfruntau demoni. Îi ocoli şi se n pusti pe trepteleă urm toare, c l uzit de cântecul stelelor c tre portal.ă ă ă ă

Sor ii îi erau potrivnici.ţ

25

— Sim i ceva? întreb Serapheim, f r s întoarcţ ă ă ă ă ă privirea.

Cu spatele la portalul împodobit cu giuvaiere, cercetă înc perea. Nu se mişca nimic, deşi se ridicau aburi sub iriă ţ din demonul mort din fa a uşii.ţ

— Da, r spunse Sanara. Sunt pe-aproape.ă— Cine? se interes Alfray.ăParc auzindu-l, unul dintre r canii de la intrare f cuă ă ă

un semn urgent. Orcii pleca i dup stele n v lirţ ă ă ă ă în untru peste câteva clipe.ă

Alfray scrut jum tatea de ceat .ă ă ă— Unde-i Stryke?— Speram s -l g sim aici, r spunse Coilla. ă ă ăÎi povesti ce se întâmplase.— Nu ştiu cât de important e, dar eu nu am sim it caţ

pânza vie ii s se tulbure în semn c ar fi murit, rostiţ ă ă Serapheim.

Haskeer iar nu pricepu nimic.— Ce-ai zis?— O problem de sensibilitate. Nu-i timp de explica ii.ă ţ

Stelele?276

— Nu ştiu, m rturisi Coilla. Poate le-a luat Stryke. Auă disp rut deodat cu el. Dar asculta i! O întreag armată ă ţ ă ă de Mani r scoleşte palatul. Se bat cu demonii.ă

— Îmi confirmi ceea ce fiica mea şi cu mine am b nuită deja, m rturisi Serapheim. Jennesta e aici.ă

— În numele zeilor!— Trebuie s -l g sim pe Stryke. Şi s facem tot ceă ă ă

putem ca s r spândim discordie printre solda i. Jennestaă ă ţ nu trebuie s st pâneasc situa ia.ă ă ă ţ

— Iau o trup şi merg dup el, se oferi Jup.ă ă— Sanara va merge cu tine. Eu, de aici, ar trebui să

pot canaliza puterea spre ea. Se întoarse c tre fiica lui.ă Vrei, Sanara?

— Bineîn eles.ţ— Şi cum ne va ajuta ea s -l g sim pe Stryke?ă ă— Nicicum. Dar dac ostaşii t i o pot duce într-un locă ă

sigur, cât mai aproape de invadatori, poate reuşim ceva împotriva Jennestei. Ai încredere în mine.

— Şi cu Stryke cum r mâne? întreb Coilla.ă ă— Poate da i de el cât o înso i i pe Sanara.ţ ţ ţ— Nu-i destul! Nu-l putem abandona pe unul de-ai

noştri.— Atunci propun s v desp r i i în dou . Dar trebuieă ă ă ţ ţ ă

s v gr bi i!ă ă ă ţ— Reafdaw! strig jderi a.ă ţR canul veni la ea. Îi curgea sânge dintr-o t ietur deă ă ă

deasupra urechii.— Tu r mâi aici cu Alfray. Haskeer, noi mergem după ă

Stryke, da? Restul merge i cu Jup.ţJderii se preg tir . Unii împ r ir ultimele pic turi deă ă ă ţ ă ă

ap , al ii îşi bandajau r nile.ă ţ ăHaskeer, ca ofi er la comand , d du porunca şi celeţ ă ă

dou grupe plecar din nou.ă ă

Efortul de a coborî în pivni îl stoarse pe Stryke deţă toat priceperea şi vlaga.ă

277

Cu Mani şi Sluagh înc ierându-se la fiecare col , palatulă ţ era cuprins de haos. Încerc s nu intre în niciun conflict,ă ă ocolind dueluri şi evitând orice provocare.

Norocul îl p r si când d du un col şi se pomeni atacată ă ă ţ de doi orci. O clip , îndr zni s spere c îl vor crede ostaşă ă ă ă din oastea Jennestei. Dar îl recunoscur imediat.ă

— sta-i Stryke! ip unul.Ă ţ ăÎnaintar spre el cu armele ridicate. Jderul încerc să ă ă

fie diplomat.— Ho! Sta i locului. Ridic bra ele împ ciuitor. Nu-iţ ă ţ ă

nevoie de asta.— Ba da, îl contrazise primul r can. Eşti primul pe listaă

celor c uta i de st pâna noastr .ă ţ ă ă— A fost şi st pâna mea. Ar trebui s şti i c nu eă ă ţ ă

prietena orcilor.— Ne umple bur ile şi ne d ad post. Unii dintre noi i-ţ ă ă

au r mas credincioşi.ă— Şi cât de credincioas crezi c v va fi ea vou ,ă ă ă ă

când va fi nevoie?Stryke avu impresia c r canul care nu-i spusese peă ă

nume şov ia.ă— Ne va r spl ti pentru capul t u, r spunse primulă ă ă ă

r can. Mai mult decât ai face tu, dac te l s m cu el peă ă ă ă umeri.

— N-ar trebui s ne lupt m între noi. Nu noi, orcii.ă ă— Fr ia orcilor, eh? Îmi pare r u, de data asta, nu.ăţ ă

Înainta spre Stryke, ad ugând: n-am nimic personal cuă tine, c pitane. Îmi fac datoria. ă

Al doilea r can strig :ă ă— Ai grij , Freedo! Cu Stryke te lup i! Ştii ce renumeă ţ

are!— E doar un orc, nu? Aşa ca noi.Spintec aerul cu sabia. Stryke se încorda, gata s -lă ă

întâmpine. Dar şi acum voia doar s r neasc , nu să ă ă ă omoare. Dac era posibil. Cu col ul ochiului, observ că ţ ă ă r canul cel lalt b tea în retragere.ă ă ă

278

Lamele se ciocnir şi zdr ng nir în coridorul plin deă ă ă ă praf. Stryke izbi sabia adversarului, încercând s i-oă smulg din mân . Inten iile adversarului erau, evident,ă ă ţ ucigaşe. Depunea toate eforturile s -i spintece carnea.ă

Se duelar câteva clipe. Stryke r mase în defensiv ,ă ă ă dar începea s -şi piard r bdarea. Nu avea timp deă ă ă pierdut cu doi prost naci. Dac e s -i omoare, aşa s fie,ă ă ă ă au avut ocazia s renun e. Trecu la asalt, cu gând să ţ ă ucid . Duşmanul lui, mai mult orc decât spadasin, b tu înă ă retragere cu o expresie alarmat pe chip.ă

Stryke profit de moment. R canul încercase o lovitură ă ă joas . Partea de sus a corpului îi r mase neprotejat .ă ă ă Stryke îl pocni cu latul s biei peste gur şi auzi oaseleă ă trosnind. Orcul s ri în fa , gata s cad , scuipând sânge.ă ţă ă ă Sc p arma. Stryke f cu un pas în fa şi-o împinse cuă ă ă ţă piciorul într-o parte. Alb la fa , r canul aştept lovituraţă ă ă mortal .ă

— Acuma şterge-o de-aici, îi zise Stryke.Arunc o privire amenin toare şi c tre orcul c c cios.ă ţă ă ă ăCei doi se uitar la el o clip , apoi îşi luar picioarele laă ă ă

spinare.Stryke oft şi-şi v zu de drum, cugetând la ironia de aă ă

se lupta cu semenii lui şi cu oamenii cu care nu demult fusese aliat.

Trupa lui Jup, înconjurând-o pe Sanara pentru a o proteja, îşi croi drum spre vârful unui turn.

G sir o camer de piatr goal , cu un balcon deschis.ă ă ă ă ă Câ iva orci r maser de paz la trepte, iar Sanara ieşi înţ ă ă ă balcon, cu Jup dup ea.ă

Armata Jennestei acoperea s lb ticia alb deă ă ă dedesubt.

La por ile palatului se produse agita ie când ostaşii seţ ţ înghesuir s intre. Cineva ip şi to i ridicar ochii spreă ă ţ ă ţ ă cer, s vad dragonii.ă ă

— Rahat, asta ne mai lipsea, blestem piticul nervos.ă

279

Dar dragonii se l sar în picaj şi începur s scuipe focă ă ă ă pe oastea Jennestei. Un strig t de veselie r sun în turn.ă ă ă

— Asta trebuie s fie Glozellan, zise Jup. Bravo ei!ăSe întoarse radios c tre Sanara. ăCu ochii închişi, îşi ridic încet bra ele. Ceata se uit laă ţ ă

ea nedumerit .ăÎn pivni , Alfray şi Reafdaw îl urm rir pe Serapheimţă ă ă

intrând într-un fel de trans . Îi luceau ochii şi ineaă ţ bra ele ridicate. Din partea lui, orcii puteau s nici nu fieţ ă acolo.

Din zona portalului se în l un zumz it bizar,grav.ă ţă ă Alfray se apropie prudent. Întinse mana şi sim i o c ldurţ ă ă în palma care începu s -l furnice.ă

P şi înapoi şi schimb priviri buimace cu r canul.ă ă ă

Stryke trecu pe lâng o fereastr f r geam când îlă ă ă ă atrase o privelişte nemaipomenit .ă

Se uit afar şi v zu armata uriaş a Jennesteiă ă ă ă acoperind ghea a pân aproape de linia orizontului. Darţ ă nu ea îl fermecase.

Altceva se vedea pe cer.Nu ştiu cu ce altceva s asemene privelişteadecât cuă

un tablou. Îns imaginea se mişca şi se schimba, şi alteă peisaje ap reau sub ochii lui. Îşi d du seama c sem naă ă ă ă cu viziunea pe care Serapheim o invocase la portal, dar r spândit pe tot cerul plumburiu. Se z reau orci ducândă ă ă un trai paşnic şi o splendoare de verdea .ţă

De pe p mânt se auzir urlete. Dar nu erau strig teleă ă ă de b t lie ale r zboinicilor îndârji i, ci ipete de mirare,ă ă ă ţ ţ urmate de nemul umire.ţ

Stryke ghici planul magicianului. Ce alt cale maiă nimerit de a sem na discordie printre ostaşi, decât s leă ă ă arate minciuna în care tr iau? Asta, dar şi groaza pe careă o sim ea armata la vederea acelei manifest riţ ă supranaturale. Îi va ului pe solda i suficient cât s -iţ ă întoarc împotriva Jennestei, dar câştiga timpul de careă

280

aveau ei nevoie.Auzi paşi alergând. Se preg ti de alt ciocnire. Dar eraă ă

trupa Coillei şi-a lui Haskeer fugind pe un coridor vecin.— Slav zeilor! strig jderi a. Am crezut c te-amă ă ţ ă

pierdut!— Jennesta e aici!— Am observat, zise Coilla ironic .ă— Atunci s mergem în pivni .ă ţăSe n pustir sp rgând orice rezisten , spintecând totă ă ă ţă

ce le ieşea în cale. T iar înv lm şeala ca buc tarulă ă ă ă ă gâtul g inilor.ă

Într-un sfârşit, cu r suflarea întret iat , leoarc deă ă ă ă sudoare în ciuda frigului, ajunser în camera portalului şiă n v lir în untru.ă ă ă ă

Serapheim nu ieşi din trans , urm rit de Alfray şiă ă Reafdaw. O miniatur a imaginii de pe cer plutea înă cercul portalului.

Magicianul se trezi din reverie imediat. Imaginea pâlpâi şi se stinse.

— Mai mult nu putem face, spuse el printregâfâituri.Ar ta ca un b rbat care tocmai f cuse un mare efortă ă ă

fizic.— A fost un vicleşug inteligent, îl compliment Stryke.ă

Acum ce urmeaz ?ăSerapheim nu apuc s r spund . Se întoarse grupulă ă ă ă

lui Jup, înc minunat de spectacol. Respirau greu şi erauă mânji i de sânge, dar nev t ma i. Sanara s ri în bra eleţ ă ă ţ ă ţ tat lui s u.ă ă

— Da i-mi instrumentele, ceru Serapheim. ţStryke îi pred cele patru stele împreunate şi oă

recupera pe cea separat de la Sanara. Serapheim leă împreun cu degete abile.ă

— Mai e un lucru pe care nu vi l-am spus, m rturisi el.ă— Care? întreb Coilla, prudent .ă ă— Activarea portalului va elibera o cantitate imens deă

energie. E foarte probabil c va distruge palatul.ă

281

— Acum ne spui!Jderi a îl sfredeli din priviri.ţ— Dac v-aş fi spus mai devreme, poate c v-ar fiă ă

influen at hot rârea.ţ ă— Ne va împiedica s folosim portalul? se sperieă

Stryke.— Nu, dac trece i repede prin el.ă ţMai to i jderii îşi ar tar îndoiala pe chip. Serapheim leţ ă ă

atrase aten ia asupra zgomotului tot mai puternic alţ b t liei de deasupra.ă ă

— Şansele voastre s-au împu inat. Trece i prin portal,ţ ţ altfel înfrunta i haosul de aici.ţ

Stryke încuviin din cap.ţăSerapheim merse în fa şi lu una din pietreleţă ă

împodobite cu giuvaiere. Aşez steaua din cinci p r i peă ă ţ suprafa a ei.ţ

— Asta-i tot? întreb Haskeer.ă— Aşteapt , îi r spunse omul.ă ăSpa iul de deasupra platformei se transform dintr-ţ ă

odat într-o minun ie. Sem na cu o cascad inversată ăţ ă ă ă din milioane de stele, învolburate, rev rsate, niciodată ă liniştite. Iar pulsul de energie îl sim ir to i în t lpileţ ă ţ ă bocancilor.

To i cei de fa erau transfigura i de privelişteaţ ţă ţ fantastic . Miriadele de stele r spândeau o str lucireă ă ă care se reflecta pe chipurile lor, pe straiele lor, pe pere i.ţ

— Trebuie s potrivesc portalul dup destina iaă ă ţ voastr , explic Serapheim, apropiindu-se de cercul deă ă pietre.

— E minunat, şopti Coilla.— Excelent, aprecie Jup.— Şi a mea!Se r sucir to i deodat .ă ă ţ ăJennesta st tea în uş . Generalul Mersadion, cu fa aă ă ţ

r v şit , st tea lâng ea. Serapheim îşi reveni primul.ă ă ă ă ă— Ai ajuns prea târziu, o anun .ţă

282

— Şi eu m bucur c te v d, tat , replic ea sarcastic .ă ă ă ă ă ă Am o trup din Garda mea Regal în spate. Preda i-vă ă ţ ă sau muri i, mie mi-e totuna.ţ

— Nu cred, vorbi Sanara. Nu te v d ratând ocazia de a-ăi ucide pe cei care i-au greşit.ţ

— M cunoşti foarte bine, surioar . Ce pl cere s teă ă ă ă v d din nou în carne şi oase! De-abia aştept s te jupoi.ă ă

— Dac î i închipui c vom ceda f r lupt , afirmă ţ ă ă ă ă ă Stryke, te înşeli. Nu avem nimic de pierdut.

— A, c pitanul Stryke. Arunc cetei de r zboinici oă ă ă privire dispre uitoare. Şi jderii. Pe voi am aşteptat cel maiţ mult s v întâlnesc.ă ă

Glasul Jennestei se f cu de granit.ă— Arunca i armele!ţSe produse brusc agita ie. Alfray se repezi la ea cuţ

sabia în mân .ăMersadion s ri s pareze lovitura. Lama lui fulger şiă ă ă

se înfipse în pieptul caporalului. Generalul îşi recupera arma. Alfray r mase în picioare, cu ochii la sângele scursă pe mâini.

Se cl tin şi c zu.ă ă ăÎmpietrir to i, ca şi cum ar fi prins r d cini.ă ţ ă ăClipa de şoc se risipi. Haskeer, Coilla şi Stryke îşi

dezl n uir furia asupra lui Mersadion. Orice r can dină ţ ă ă înc pere ar fi procedat la fel.ă

Mersadion nici nu apuc s ipe. Fu sfârtecat în câtevaă ă ţ secunde.

Ceata se întoarse de la cadavrul ciopâr it şi se îndreptţ ă spre Jennesta, dornic s -şi astâmpere setea deă ă r zbunare. Ea esea un model complicat în aer cuă ţ degetele.

— Nu! strig Serapheim.ăUn glob portocaliu, un soare în miniatur , i se aprinseă

în palm . Îl azvârli. Jderii se risipir . Mingea de foc plutiă ă cu vitez uimitoare deasupra capetelor lor şi explodă ă când se ciocni de un perete şi se destram . Jennestaă

283

începu s formeze alta.ăDar Serapheim şi Sanara se reg sir şi o înfruntară ă ă

împreun . Ridicar amândoi mâinile şi o mantie deă ă fl c ri diafane ap ru ca un scut în fa a lor, înv luindă ă ă ţ ă camera şi ocupan ii ei. Jennesta azvârli globul în ea, darţ energia fu absorbit de bariera fierbinte.ă

Splendoarea portalului r mase neatins , dar nu maiă ă avea s reziste mult. Un huruit zgudui castelul dină temelii. F r s le pese, jderii se adunar în jurul luiă ă ă ă Alfray.

Coilla şi Stryke îngenunchear lâng el. Rana eraă ă foarte grav . Jderi a îl prinse de încheietur , apoi se uită ţ ă ă în ochii c pitanului.ă

— E grav, Stryke. Alfray, m auzi?ăOrcul reuşi s deschid ochii. Îi c zu bine s -şi vadă ă ă ă ă

camarazii.— Aşadar… aşa se… sfârşeşte.— Nu, spuse Coilla. Putem s - i îngrijim rana. Ne…ă ţ— Nu trebuie… s … m min i i. Nu acum. L sa- i…ă ă ţ ţ ă ţ

demnitatea… s ştiu… adev rul.ă ă— Pe naiba, Alfray, eu te-am vârât în povestea asta.

Îmi pare foarte r u.ăAlfray zâmbi vag.— Amândoi… ne-am vârât… în asta. A fost… o misiune

reuşit , nu, Stryke?ă— Da. Foarte reuşit . Şi tu ai fost cel mai bun camaradă

pe care îl poate avea un orc, b trânul meu prieten.ă— Un compliment… de care sunt… mândru.Alfray mişc din buze, dar nu se mai auzi nimic. Strykeă

se aplec mai aproape de gura lui. Auzi foarte slabă „Sabia…”

Stryke îşi scoase sabia, o fix în palma tremurat şiă ă strânse degetele caporalului în jurul ei. Alfray o inu f rţ ă ă vlag şi p ru mul umit.ă ă ţ

— Nu uita i… vechile obiceiuri, vorbi el r guşit.ţ ă Respecta i… tradi iile.ţ ţ

284

— Le vom respecta, îi promise Stryke. Şi amintirea ta. Întotdeauna.

P mântul se zgudui înc o dat din str funduri. Dină ă ă ă tavan se pr buşir buc i de ghips. Într-o parte aă ă ăţ înc perii vaste, Jennesta şi rudele ei se înfruntau într-oă baie de v p i şi fulgere nep mânteşti. Alfray respira totă ă ă mai greu.

— Voi bea… în cinstea voastr … un pahar… peă coridoarele… din Vartania.

Închise ochii pentru ultima oar .ă— Nu, spuse Coilla. Nu, Alfray. Începu s -l zgâl âie.ă ţ

Avem nevoie de tine. Nu pleca. Ceata are nevoie de tine. Alfray?

Stryke o prinse de umeri şi o for s se uite la el.ţă ă— S-a… dus, Coilla. S-a dus.Jderi a se uit la el ca şi cum nu l-ar fi în eles.ţ ă ţLumea spunea despre orci c nu pot plânge. Numaiă

oamenii plâng. Cea a din ochii ei dezmin ea spuseleţ ţ lumii.

Jup îşi acoperi fa a cu mâinile. Haskeer st tea cu capulţ ă plecat. R canii împietriser de durere.ă ă

Stryke îşi lu încet sabia înapoi. Apoi se uit la duelulă ă magic şi îl copleşi din nou furia. Dar şi neputin a. Nuţ îndr zneau s intervin în confruntarea vr jilor, nici să ă ă ă ă treac de ea.ă

În mai pu in de un timp, încurc tura lor se rezolv deţ ă ă la sine.

Jennesta ip . Scutul ei arz tor pâlpâi şi se stinse. Eaţ ă ă se cl tin , l s capul jos, extenuat . Şuvi e umede, deă ă ă ă ă ţ culoarea abanosului, i se lipiser pe fa .ă ţă

Mantia incandescent care îi proteja pe Serapheim şiă Sanara disp ru şi ea, ca o flac r de lumânare.ă ă ă Serapheim str b tu în fug distan a mic pân laă ă ă ţ ă ă Jennesta şi o prinse de încheietur . Sec tuit de efortulă ă ă duelului, ea nu opuse rezisten când o târî spre portal.ţă

S rind în picioare, jderii se repezir s -şi verse mâniaă ă ă

285

asupra ei.— Nu! ip Serapheim. E fiica mea! Eu portţ ă

r spunderea pentru toate faptele ei! M ocup eu de ea!ă ăCu atâta for izbucni b rbatul, încât jderii în epenir .ţă ă ţ ăSe uitar cum o târ şte pe ultimii metri spre margineaă ă

portalului. Când ajunser acolo, îşi reveni pu in şi îşiă ţ d du seama unde sunt. Îşi mut ochii de la vârtejulă ă magnific la tat l ei. Îi ghici inten ia, dar nu ar t niciă ţ ă ă urm de team .ă ă

— N-ai îndr zni, îl dispre ui ea.ă ţ— Mai demult, înainte s -mi dau seama de oroareaă

faptelor tale tic loase, poate c n-aş fi îndr znit. Acum,ă ă ă da.

Strângându-i mai departe încheietura ca o c tuş , îiă ă trase mâna spre cascada orbitoare a portalului, cu vârfurile degetelor cât mai aproape de vâltoare.

— Eu te-am adus pe lumea asta. Acum tot eu te scot din ea. Ar trebui s apreciezi simetria.ă

— Eşti un prost, şuier Jennesta, întotdeauna ai fost. Şiă un laş. Am adus o armat dup mine. Dac mi seă ă ă întâmpl ceva, vei avea parte de o moarte pe care niciă nu i-o po i imagina. Arunc o privire spre Sanara. Şi tu.ţ ţ ă

— Nu-mi pas , replic tat l ei.ă ă ă— Nici mie, veni şi replica surorii ei.— Câteodat merit s te sacrifici ca s scapi lumeaă ă ă ă

de r u, rosti Serapheim, tr gându-i mâna şi mai aproapeă ă de fluxul scânteietor.

Jennesta se uit adânc în ochii lui şi în elese că ţ ă vorbeşte serios. Îi pieri din înfumurare şi începu s seă zbat .ă

— M car înfrunt - i sfârşitul cu demnitate, îi spuseă ă ţ tat l ei. Sau î i cer prea mult?ă ţ

— Niciodată.Serapheim îi împinse mâna în vârtej, apoi îi d duă

drumul şi f cu un pas înapoi.ăJennesta se zvârcoli şi se lupt s -şi retrag mâna, dară ă ă

286

torentul de energie o prinse ca într-o menghin . După ă aceea, mâna imobilizat suferi o schimbare. Încet de tot,ă se dizolv , eliberându-se în mii de particule care zburară ă în roiul de stele şi se roti în spiral odat cu ele. Cuă ă vitez tot mai mare, vârtejul îi înha treptat bra ul.ă ţă ţ Jennesta fu absorbit repede pân la subsuoar , iară ă ă bra ul i se dezintegra.ţ

Înlemni i, jderii privir spectacolul cu un amestec deţ ă groaz şi fascina ie macabr .ă ţ ă

Vâltoarea absorbise un picior şi îl topi sub ochii lor. Urmar şuvi ele de p r, ca inhalate de un uriaş invizibil.ă ţ ă Jennesta se dezintegra tot mai repede, supt de vârtejulă fl mând în ritm accelerat.ă

Când începu s -i sug fa a, Jennesta scoase, în sfârşit,ă ă ţ un ip t. Dar ip tul încet aproape imediat, cândţ ă ţ ă ă energia o absorbi complet, din câteva înghi ituri.ţ Ultimele buc i din trup se rotir odat cu câmpul deăţ ă ă energie înainte de a se pierde în neant.

Serapheim ar ta ca şi cum mai avea pu in şi leşina.ă ţ Sanara se duse la el şi se îmbr işar . Coilla sparseăţ ă liniştea stânjenitoare:

— Ce s-a întâmplat cu ea? Serapheim îşi adun puterile.ă— A intrat în leg tur cu portalul înainte de a fiă ă

preg tit pentru o destina ie. Fie a fost sfâşiat de for eleă ţ ă ţ titanice din el, fie a fost azvârlit în alt dimensiune.ă ă Indiferent ce s-a petrecut, s-a dus. Gata cu ea.

Stryke nu fu singurul jder care îl comp timi, oricât oă urase pe Jennesta.

— Aşa o s trecem şi ă noi? întreb . ăP mântul se zgudui a treia oar sub picioarele lor, maiă ă

din adâncuri, mai lung decât înainte.— Nu, prietene. V voi stabili destina ia. Ve i suferi oă ţ ţ

trecere profund , îns nu aşa. Ve i avea impresia c ieşi iă ă ţ ă ţ pe o uş . Se desf cu din bra ele Sanarei. Haide i, nuă ă ţ ţ avem timp de pierdut.

287

Serapheim se duse la una dintre pietrele din jurul portalului şi se juc cu instrumentele.ă

— Şi tu?— Eu voi r mâne în Maras-Dantia. Unde altundeva aşă

putea merge? Aici fie voi fi martorul sfârşitului, fie voi încerca s fac lucruri bune, dac se vindec inutul.ă ă ă ţ

To i cei de fa ştiau c , în realitate, alegerea lui eraţ ţă ă moartea.

— Şi eu voi r mâne aici, rosti Sanara. Aceasta e lumeaă mea. La bine şi la r u.ă

Îi curgeau lacrimi pe obraji. P mântul se cutremură ă mai amenin tor.ţă

— Hai, Jup, îl îndemn Serapheim pe pitic. Te trimitemă pe tine în lumea piticilor mai întâi.

— Nu.— Ce? exclam Haskeer.ă— Aceasta este singura lume pe care o cunosc. Nu am

avut niciodat viziuni cu un inut al piticilor. Ispita eă ţ mare, dar pe cine aş cunoaşte acolo? Aş fi un str in într-ăun t râm str in.ă ă

— Nu vrei s te r zgândeşti? îl întreb Stryke.ă ă ă— Nu, şefule. Am sucit-o pe toate p r ile. R mân aiciă ţ ă

şi-mi încerc norocul.Haskeer f cu un pas în fa .ă ţă— Eşti sigur, Jup?— Ce-ai p it, i-e dor de cineva cu care s te iei laăţ ţ ă

har ?ţă— G sesc oricând pe cineva s -l iau de gât. Se uită ă ă

lung la pitic. Dar n-ar mai fi acelaşi lucru.Se desp r ir îmbr işându-se ca r zboinicii.ă ţ ă ăţ ă— Atunci te rog s o iei pe Sanara cu tine, spuseă

Serapheim c tre Jup. Ai grij de ea în locul meu.ă ăJup încuviin în t cere. Se uit la jderi pentru ultimaţă ă ă

oar , apoi ieşi cu Sanara din camer .ă ă— Trebuie s ne mişc m cât putem de repede, anună ă ţă

Serapheim. Trece i în portal.ţ

288

Jderii aveau to i o figur speriat .ţ ă ă— V promit c nu vi se va întâmpla niciun r u.ă ă ă— Pas alerg tor! porunci Stryke.ăGleadeg p şi în fa .ă ţă— Treci în untru, îi spuse Stryke, pe urm ad ug maiă ă ă ă

blând: nu te teme, ostaş.R canul îşi f cu curaj şi intr în portal. Disp ru într-oă ă ă ă

clipit .ă— Haide i! Haide i! strig Stryke.ţ ţ ăUnul câte unul, trecur to i r canii. Veni rândul luiă ţ ă

Haskeer. Sergentul disp ru cu un strig t de b t lie.ă ă ă ă Coilla, privindu-l pe Serapheim pentru ultima oar , apoiă aruncând ochii la Stryke, se f cu şi ea nev zut .ă ă ă

Stryke şi Serapheim r maser singuri în cameraă ă zguduit de cutremure.ă

— Mul umesc, rosti orcul.ţ— M car atât am putut face. Poftim. Îi vârî stelele înă

palm . Ia-le.ă— Dar…— Mie nu-mi mai trebuie. Tu f ce vrei cu ele. Dar nuă

m contrazice acum!ăStryke primi darul.— Mergi cu bine, Stryke, c pitan al jderilor.ă— Şi tu, vr jitorule.ăOrcul p şi pe buza vârtejului. Palatul începu s seă ă

pr buşeasc . Serapheim nu d du niciun semn c ar vreaă ă ă ă s scape. Stryke nici nu-şi închipuise altfel. Ridic bra ulă ă ţ şi-i trimise omului un salut gr bit.ă

Pentru jder, urm o clip de haos şi trecere brusc .ă ă ă Poate din cauza puterii uimitoare a stelelor şi a portalului, îi zburar prin fa a ochilor nenum rate lucruriă ţ ă frumoase.

Îl v zu pe Aidan Galby plimbându-se de mân cu Jup şiă ă Sanara într-un peisaj idilic. O z ri iute pe Mercy Hobrowă c lare pe un unicorn. Sim i ispita t râmului natal ală ţ ă orcilor.

289

Ultimul s u gând fu acela c oamenii puteau s seă ă ă bucure de lumea lor şi erau bine-veni i în ea.ţ

Apoi se întoarse şi p şi în lumin .ă ă

290

NELEGIUIREA

Oamenii distrugeau magia.Ghea a se r spândea pretutindeni şi toamna venise laţ ă

începutul verii. R zboiul cuprinsese toat Maras-Dantia şiă ă inutul era devastat necontenit.ţ

Dar acum, aceste rele nu mai contau.Nu mai contau pentru Stryke. Singura lui grij era lamaă

arcuit care amenin a s -i crape sc fârlia. Se aplec şi oă ţ ă ă ă l s s spintece aerul. Ridicând scutul, bloca lovituraă ă ă urm toare a adversarului care izbi ca barosul fieraruluiă pe nicoval . Odat ce trecu primejdia, Stryke trecu laă ă atac. Trimise dou pase una dup alta. Prima fu blocat ,ă ă ă zdr ng nind metalul. A doua sparse ap rareaă ă ă potrivnicului şi-l oblig s bat în retragere.ă ă ă

R zboinicii se învârtir în cerc cu scuturile coborâte,ă ă împungând aerul cu lama. Urm înc o rafal de lovituri,ă ă ă cei doi se înfruntar direct, niciunul nu ced . Privitoriiă ă protestar şi huiduir .ă ă

Cu o ploaie de lovituri, Stryke se lans , împunse şiă spintec ap rarea celuilalt. Urm o şarj s lbatic , ună ă ă ă ă ă scurt schimb de lovituri şi contralovituri. Dar abilitatea lui Stryke învinse. Dintr-o p litur crâncen , zvârli cât coloă ă ă sabia duşmanului. Se porni apoi s dea în scut, până ă când îl trimise şi pe el în iarba îng lbenit . Dup aceeaă ă ă se n pusti asupra potrivnicului cu lama ridicat . Privitoriiă ă ipar .ţ ă

Stryke îşi înfipse sabia în p mânt şi arunc scutul.ă ă Întinse mâna celui doborât şi-l ajut s se ridice.ă ă

— Nu-i r u, Kestix. Dar aten ie la ap rare. ă ţ ăR canul îşi ar t din ii spar i, într-un zâmbet for at.ă ă ă ţ ţ ţ— Bine, şefule, îi zise printre gâfâituri. Cineva strig :ă— Capul sus!Se întoarser to i şi Stryke ordon :ă ţ ă

291

— Atennn- ie!ţCel care p şea spre ei trecuse bine de patruzeci deă

anotimpuri. Trupul drept ca bradul şi fa a br zdat deţ ă ă vreme îi tr dau pozi ia, pe lâng tatuajele rangului de peă ţ ă obraz. Scrut ceata adunat – vreo doisprezece r cani şiă ă ă patru ofi eri – cu ochi umezi.ţ

— S tr i i, domnule general Kysthan! îl întâmpină ă ţ ă Stryke, salutând cu pumnul la piept.

— Pe loc repaus, c pitane, şi voi, ceilal i.ă ţOstaşii se relaxar , cei mai mul i intind cu privirea aă ţ ţ

doua siluet , care r mase c lare la o arunc tur deă ă ă ă ă suli .ţă

— Îmi pare r u c v stric pl cerea, le vorbi generalul,ă ă ă ă mai ales ast zi.ă

— Nu face nimic, domnule, îl asigur Stryke. Cu ce vă ă putem ajuta?

— S primi i un caporal în locul celui lips . I-am adusă ţ ă un înlocuitor.

Alte priviri curioase se îndreptar spre silueta c lare,ă ă cine-o fi fost ea.

— Mul umesc, domnule. Înlocuitorul ni se al turţ ă ă acum?

— Da, c pitane.ă— De Ziua lui Braetagg? izbucni un sergent m t h los.ă ă ă

V rog s m ierta i, domnule general, ad ug pe un tonă ă ă ţ ă ă umil.

Stryke îi arunc o c ut tur crunt . Generalul se ar tă ă ă ă ă ă ă mai binevoitor.

— Nu-i nimic, sergent…— Haskeer, domnule general.— Sergent Haskeer. Vremurile sunt tulburi. Nici Ziua

lui Braetagg nu e scutit de nevoile armatei.Vreau caă acest caporal s fie încorporat şi tu s -l sus ii.ă ă ţ

Haskeer înclin din cap în elept, de parc ar fi stat deă ţ ă vorb cu un egal. Stryke b nui c sc pase atât de ieftină ă ă ă numai pentru c era Ziua lui Braetagg. Îşi zise s nu uiteă ă

292

s -i trag un perdaf mai târziu.ă ăKysthan f cu semn caporalului s se apropie.ă ă— A omorât mul i duşmani, explic generalul,ţ ă

aşteptându-l. Se ridic la nivelul cetei şi e un strategă excelent.

Arm sarul veni în goan , oprind lâng ei, împr ştiindă ă ă ă bolovani de p mânt. C l re ul s ri din şa ca piatra dină ă ă ţ ă praştie.

— Caporalul Coilla, anun generalul. ţăNou-venita sc p r un zâmbet viclean. ă ă ăStryke o studie. Probabil c erau de aceeaşi vârst ,ă ă

cam dou zeci de anotimpuri, şi de aceeaşi în l ime.ă ă ţ Pielea ei aspr , ca de b rbat, şi pu in p tat , ar ta destulă ă ţ ă ă ă de s n toas , şi muşchii se vedeau frumos prin ea.ă ă ă Mândria se vedea de la o poşt , pe lâng siguran a dină ă ţ priviri. O inut aşa cum se cuvine. F r îndoial ,ţ ă ă ă ă caporalul era un orc ar tos.ă

Ea îl cercet , la rândul ei. V zu ceea ce se aşteptase:ă ă un r zboinic bine cl dit, c lit în lupt . Dar parc nuă ă ă ă ă numai atât, ci şi un fel de a se purta curios, care tr da şiă alte înclina ii, mai profunde chiar decât cele militare.ţ Poate din cauza asta nu puteai spune c nu e un orcă frumos.

— Bun g sit, salut Coilla, cu mâna întins . ă ă ăStryke i-o strânse în stilul r zboinicilor, cuprinzându-iă

antebra ul, şi-şi zise c avea o atingere umed tareţ ă ă pl cut .ă ă

— Bun g sit, r spunse el. Bine ai venit printre jderi.ă ăCoilla îi scrut pe ceilal i, z bovind o clip la fiecareă ţ ă ă

chip, dar nesc pând niciunul. St rui pu in mai multă ă ţ asupra singurului pitic din ceat , ale c rui tatuaje indicauă ă c e sergent. Apoi întoarse iar ochii la Stryke. Nu scoaseă o vorb .ă

— Ştii ce îndr znea e ceata asta, îi spuse generalulă ţă Kysthan. M bazez pe tine c te vei acomoda. Reuşiteleă ă tale spun c vei fi în stare. Dar f o singur greşeal într-ă ă ă ă

293

o ceat ca jderii şi te po i trezi c pl teşti cu capul.ă ţ ă ă— Am în eles, domnule.ţKysthan se îndrept spre calul lui. Ceata în epeni înă ţ

pozi ia de salut.ţ— Noroc, caporale. Scoase o pereche de m nuşi negreă

de la curea. Stryke, s -mi spui ce progrese face. Fâlfâiă din m nuşi într-un gest de r mas bun, de parc alungaă ă ă muşte. V doresc o zi frumoas .ă ă

Jderii se uitar cum încalec , r suceşte calul şiă ă ă galopeaz pe câmpul de parad , prin mul imea de orciă ă ţ tot mai înghesui i. Drumul îl duse la cl direa alb caţ ă ă zah rul, palatul regal din Cairnbarrow, cu pere ii lucind înă ţ ploaia zorilor şi turnurile seme e str pungând norii deţ ă plumb.

Coilla şi ceata se studiar din priviri.ă— Ce s-a întâmplat cu caporalul pe care îl înlocuiesc?

întreb ea brusc.ă— Tu ce crezi? Cetele mai sufer şi victime, r spunseă ă

Stryke. Dac e o problem …ă ă— Nu-i nicio problem . M aşteptam. Şi când mă ă ă

investi i?ţ— Io nu ştiu de ce tre’ s facem toate de Ziua luiă

Braetagg, morm i Haskeer din nou.ă— E o zi la fel de bun ca oricare alta, r spunse un orcă ă

care p rea cel mai b trân din ceat şi care, ca şi Coilla,ă ă ă purta însemne de caporal.

Se întoarse c tre Stryke.ă— Poate c ar trebui s o prezent m cetei înainte de aă ă ă

face orice altceva, şefule, propuse el.Stryke încuviin .ţă— Eu sunt Alfray, îi spuse Coilla caporalul b trân. Peă

Haskeer l-ai auzit deja. El e…— … un tâmpit, bolborosi piticul. Sergen ii schimbar priviri sfredelitoare.ţ ă— Iar el e Jup.Piticul îi trase cu ochiul, cam ştreng reşte, i se p ruă ă

294

Coillei. Un şir de din i albi lucea pe fa a lui b rboas .ţ ţ ă ăCoilla vorbi f r s gândeasc :ă ă ă ă— M aşteptam la…ă— Cineva mai înalt?— Cineva nu chiar atât de… pitic, r spunse ea ironic.ă

Adic n-am crezut c sunt atât de mul i în cetele deă ă ţ r zboinici.ă

— Voi, orcii, nu sunte i singurii pricepu i la lupt .ţ ţ ă— Visezi, morm i Haskeer.ă— Mai degrab am un coşmar cu moaca ta, replic Jup.ă ă— ine i-v gura, mârâi Stryke amenin tor, amândoi.Ţ ţ ă ţăCert re ii t cur îmbufna i. Alfray îşi drese glasul.ă ţ ă ă ţ— Ostaşii, continu el, şi începu s -i înşiruie. sta-iă ă Ă

Kestix. Ei îs Finje şi Zoda. Hystykk, Bhose, Sletall, Darig. S vedem. Vobe, Liffin, Noskaa… , Calthmon,ă ăăă Wrelbyd, Prooq. la-i Meklun… Reafdaw, Gant, Jad…Ă Gleadeg, Toche, Breggin. Clipi spre fe ele maiţ îndep rtate. Talag şi… Seafe. A, şi Nep, Orbon şi Eldo,ă acolo în cap t.ă

Unii r cani o salutar , al ii statur mai rezerva i.ă ă ţ ă ţ— Perfect, zise Stryke, bucuros c se terminase cuă

prezentarea. Vei fi încartiruit aici, caporal. Ar t cuă ă ă degetul spre caz rmile lungi de lemn din spatele lor,ă decorate cu scuturile clanurilor. Dar azi n-o s facemă prea multe. Hai s vedem cum merge s rb toarea.ă ă ă

R canii murmurar aprobator. Coilla scutur din umeri.ă ă ă— Mie îmi convine.

Se îndreptar spre pia a principal , Coilla mergândă ţ ă al turi de ceilal i ofi eri. R canii f cur grup separat,ă ţ ţ ă ă ă f când tot soiul de giumbuşlucuri pe care îşi zise că ă Stryke probabil c nu le-ar fi îng duit de obicei.ă ă

Mul imea se aduna pentru festivit i. Cei mai mul iţ ăţ ţ erau orci, cum era de aşteptat într-o asemenea zi, dar se vedeau şi alte rase, mai pu ine la num r, inclusiv nişteţ ă oameni de religie Mani. Un pâlc de soli gremlini trecură

295

pe lâng ei, solemni în veşmintele lor. Servitori elfi cuă trupuri gra ioase alergau cu diverse treburi de-aleţ st pâni lor. Spiriduşi c l re i de dragoni, mândri şiă ă ă ţ rezerva i, îşi croiau drum prin mul ime. Sus pe cer,ţ ţ departe, o patrul de dragoni se învârtea în cerc,ă fluturând din aripile de piele, zim ate.ţ

Pale reci de vânt veneau şi dinspre oceanul de la r s rit, şi dinspre platforma de ghea care avansaă ă ţă dinspre nord. Amenin a s plou .ţ ă ă

Strângându-şi vesta pe lâng corp, Alfray sparseă liniştea

— E tot mai r u, pe an ce trece. Pe vremea mea, Ziuaă lui Braetaggera un festival de var . Acuma, ia uita i.ă ţ

— Oamenii, scuip Haskeer. Se duce naibii magia dină cauza lor.

— A celor Uni, îl corect Alfray. Ei şi afurisitul la deă ă zeu unic al lor.

— Mani, Uni, nu prea ai ce alege dintre ei, după p rerea mea.ă

— Nu spune tuturor ce-ai în cap Haskeer, îl avertiză Stryke. Nu vrei s aud şi st pâna noastr .ă ă ă ă

— Regina e o profitoare, spuse Alfray, ştie toată lumea. Îi va sus ine pe Mani numai cât îi convine.ţ

— Destul cu discu ia asta periculoas , hot rî Stryke,ţ ă ă aruncând ochii dup urechi ciulite.ă

— Eu nu ştiu prea multe despre Ziua lui Braetagg, m rturisi Jup. N-am mai fost în Cairnbarrow pân acum.ă ă Povesti i-mi şi mie mai multe.ţ

— Recunoşti c eşti prost, h ? îl în ep Haskeer.ă ă ţ ă— Prostia i-o las ie. Eşti mult mai bine preg tit pentruţ ţ ă

ea.— Braetagg a fost o mare c petenie orc , interveniă ă

iute Alfray. Trebuie s fi auzit de el.ă— Normal, zise Jup. Dar altceva nu prea ştiu.— Ca s fiu sincer, nici nou nu ne e foarte clar. Nuă ă

ştim de unde se tr gea şi unde locuia, doar c a tr ită ă ă

296

acum un veac. Sigur ştim c a adus rasei noastre câtevaă victorii renumite. Asta a fost când Clanurile Unite ale Orcilor aveau putere.Înainte s se duc totul pe apaă ă sâmbetei. A scuturat jugul sclaviei când unele din rasele str vechi au c utat s ne înrobeasc . Aşadar, mai presusă ă ă ă de toate, îl cinstim ca pe-un eliberator.

— P cat c n-a durat, coment Coilla cu glas amar.ă ă ăDup fa a lui, se vedea c Stryke şi asta considera totă ţ ă

discu ie periculoas . Dar îşi inu gura.ţ ă ţTot mergând, Coilla se pomeni separat de ceilal i,ă ţ

numai cu Jup lâng ea.ă— Pot s - i dau un sfat? îi şopti el. ă ţCoilla încuviin .ţă— Ai grij ce vorbeşti. Nu mai eşti cu oastea. Lucrurileă

se observ mai repede într-un grup mai mic, ca al nostru.ă O l s s cugete, apoi ad ug : nu c noi n-am fi de acordă ă ă ă ă ă cu tine.

— Perfect. Pot s -ntreb ceva?ă— Sigur.— Care-i treaba cu tine şi Haskeer?— Eu n-am treab cu el. Ei, poate pu in. E vorbaă ţ

despre chestia asta cu piticii. Mul i simt la fel ca el.ţ— Adic despre chestia aia… c se îndoaie cum bateă ă

vântul?— Amândoi ştim despre ce vorbim, Coilla. Rasa mea e

cunoscut c ine partea cui d mai mult, fie ei şi Uni.ă ă ţ ă Unii zic c -i tr dare. Eu zic c suntem… practici.ă ă ă

— Şi cât de practic e s lup i într-o ceat de-aă ţ ă Jennestei? Ai putea face altceva, mai pu in periculos şi,ţ probabil, mai bine pl tit.ă

— Nu pot da socoteal pentru toat rasa mea, oricâtă ă încearc Haskeer s arunce vina numai pe umerii mei.ă ă Poate i se pare ciudat, orcii fiind da i la troc în serviciulţ ţ reginei, dar unii din noi cred c e o cauz pentru careă ă merit s lup i. Cineva trebuie s -i opreasc pe oameniă ă ţ ă ă s goleasc m runtaiele Maras-Dantiei. Pe cei r i, înă ă ă ă

297

orice caz.— Pecetluit cu acte sau nu, majoritatea dintre noi

crede aşa. Uite ce e, sergent, nu dau o ceap degerată ă pe politic . Nu m intereseaz decât dac tovar şii meiă ă ă ă ă se pricep la lupt şi dac o s -mi acopere spatele.ă ă ă

— Aşa v d şi eu lucrurile. Şi asta-i treaba cu Haskeer.ă E un tic los, dar e un lupt tor neîntrecut şi ştie s fie ună ă ă bun camarad când ai nevoie de el. E unul din lucrurile care îmi place la orci. Jup zâmbi. Apropo, uit rangul.ă Spune-mi Jup.

— El e singurul care- i caut nod în papur ?ţ ă ă— Acum, da, s zicem. A trebuit s muncesc mult caă ă

s dovedesc ce fel de pitic sunt când am intrat în ceat .ă ă Şi pentru tine o s fie la fel o vreme.ă

— Singurul pitic şi singura femeie, nu?— Întocmai. Dar m car tu ai avantajul c eşti orc. ă ăAjunser în pia . Fuseser atârnate flamuri şiă ţă ă

stindardele se umflau în vânt. Numeroase scuturi de clanuri se aliniau în coloane. Focuri uriaşe aşteptau s fieă aprinse cu s ge i muiate în catran în toiul s rb torii.ă ţ ă ă

Ocolind zone însemnate cu frânghie pentru turnirurile de mai târziu, ceata se mut în umbra palatului. Fuseseă ridicat un cort gigantic; pânza flutura, însemnele regale cusute de-o parte şi dealta a intr rii. Îl p zeau două ă ă santinele orce, cu suli ele încrucişate. Recunoscându-l peţ Stryke, se d dur la o parte şi l sar ceata s intre în şiră ă ă ă ă indian în interiorul cât o peşter f r fund.ă ă ă

F cliile aprinse şi lumina zgârcit a zilei, p tat deă ă ă ă pânza marchizei, d deau locului o înf işare neobişnuit .ă ăţ ă

Jderii se oprir ca la comand , privind cu groaz şiă ă ă admira ie cine se ascundea în cort.ţ

Alfray puse o mân pe bra ul Coillei.ă ţ— Nu l-ai mai v zut niciodat ?ă ăCoilla nu reuşi decât s încline din cap. Majoritateaă

r canilor admirau scena cu un soi de venera ie şi nu f ră ţ ă ă groaz supersti ioas . Într-un sfârşit, Jup trase concluzia:ă ţ ă

298

— Cred c e artificial şi, probabil, nes n tos.ă ă ă— Fii atent pe cine jigneşti, curulic , tun Haskeer cuă ă

glas de speriat.Stryke le arunc o c ut tur încruntat şi mişc dină ă ă ă ă ă

buze:— Da i dovad de respect!ţ ăUn tron splendid fusese aşezat în mijlocul cortului. Era

împodobit cu incrusta ii de aur b tut şi linii arginta.ţ ă Sp tarul avea forma unei p s ri Phoenix ridicându-se înă ă ă zbor din fl c ri sculptate cu m iestrie. Rubinele îiă ă ă serveau drept ochi şi sclipeau ca v p ile. Chiar dac nuă ă ă era m re ca tronurile Jennestei, tot era potrivit pentruă ţ un maestru al r zboiului.ă

În el st tea Braetagg.ăMai bine zis, era sprijinit cu o mân pe mânerul unuiă

paloş proeminent. Teaca goal îi z cea în poal . Purta oă ă ă coroan simpl , din aur. Armura îi str lucea, pantaloniiă ă ă erau nep ta i, iar bocancii îi fuseser lustrui i.ă ţ ă ţ

Avea pielea întins , se vedeau bine contururile oaseloră de dedesubt, şi c p tase culoarea pergamentuluiă ă îng lbenit. Cândva prins , gura se strâmba acum într-ună ă rictus care dezv luia din i de aceeaşi culoare. Din ochiă ţ r m seser orbitele adânci. O nuan palid a c rnii caă ă ă ţă ă ă pergamentul amintea de alifiile şi ierburile folosite de meşterii îmb ls m rii.ă ă ă

— Arat de parc vrea s se ridice şi s plece, afirmă ă ă ă ă Haskeer mirat.

— Sper c nu, la naiba, zise Jup.ăCoarne cu bere şi stacane cu vin fur desprinse deă

centuri. Dându-le din mân în mân , jderii b ur pe rândă ă ă ă în cinstea str moşului lor. Solidar, b u şi Jup. Când veniă ă rândul Coillei, se uitar to i cum îşi d por ia pe gât f ră ţ ă ţ ă ă mofturi. Observase c Haskeer îşi golise sticla dintr-oă înghi itur .ţ ă

Z bovir o vreme, apoi Stryke le porunci s ias .ă ă ă ăClipind în lumina puternic de afar , jderilor le trebui oă ă

299

clip s -şi dea seama c mul imea st tea cu fa a la palat,ă ă ă ţ ă ţ cu gâturile întinse. Întoarser şi ei privirea spre ună balcon înalt şi spre silueta din el.

Regina Jennesta era îmbr cat în alb. Pletele deă ă abanos îi fluturau în vântul t ios. Din locul în careă st teau, nu-i desluşeau clar tr s turile. Dar îi cunoşteauă ă ă destul de bine moştenirea jum tate omeneasc ,ă ă jum tate nyadd şi alc tuirea neobişnuit a frumuse iiă ă ă ă ţ ei.

Jderii ajunseser la sfârşitul cuvânt rii ei elogioase ori,ă ă poate, batjocoritoare. În orice caz, nu auzeau decât vorbe separate din cauza distan ei şi a vântului. Încercauţ s dea sens celor auzite când regina ridic bra ele şiă ă ţ începu un şir de gesturi încâlcite.

D du via unui fulger orbitor, verde-portocaliu. Ună ţă glob de foc brazd aerul din balconul ei seme , l sând înă ţ ă urm o dâr de un roşu aprins. Lovi un rug gata deă ă aprins şi, cu un vuiet asurzitor, gr mada izbucni înă fl c ri. Se pornir ova ii şi strig te.ă ă ă ţ ă

— Pâine şi circ, pufni Alfray, evident neimpresionat.— Hai, m , îi zise Jup, Ziua lui Braetagg se s rb toreaă ă ă

şi înainte s apar Jennesta.ă ă— Şi s ne-o fure.ăFocul arse complet sub privirile jderilor şi lu cu el oă

parte din entuziasmul lor.

Jderii trând veau pe acoperişul unei bar ci de-a lor,ă ă când Reafdaw se întoarse din misiune.

— L-ai adus? îl întreb Stryke.ă— Da, şefu’.Zâmbind, r canul scoase un s cule din traist şi i-lă ă ţ ă

d du c pitanului.ă ăCeilal i se adunar în jurul lui Stryke, care îl deschise.ţ ă

În el str luceau câteva cristale mici, transparente, dar cuă o nuan roz-violet discret .ţă ă ă

— Mi se pare grozav.

300

Coilla se aplec s le vad .ă ă ă— Hm, cristal. Se mai înveseleşte ziua.— Nimic nu întrece o pip bun de cristal, fu de acordă ă

Jup.— S nu crede i c ne facem un obicei din asta, îiă ţ ă

avertiz Stryke. Considera i c -i un dar de la Braetagg.ă ţ ă Alfray, vrei s faci onorurile?ă

Caporalul scotoci în traista cu leacuri dup mojar şiă pistil şi se apuc s macine cristalul într-o pudr fin .ă ă ă ă Reafdaw îl ajut s fac pache ele.ă ă ă ţ

În curând, o arom de neconfundat umplu aerul cândă primele pipe trecur din mân în mân .ă ă ă

Expirând un nor de fum albicios, Jup zise cu glas r guşit:ă

— Cred c începe s -mi plac Braetagg sta.ă ă ă ă— Ai face bine s fii respectuos, zise Haskeer. A …ă ăă

bat nime… hm… s nu faci pe deşteptu’, auzi?ă— Nu-te naibii, i-o întoarse piticul vesel. Haskeer îl privi cu ochi nedumeri i.ţSe spuser glume deşucheate, stârnind hohoteă

nest pânite. R canii se întrecur în arta l udatului,ă ă ă ă caracteristic orcilor, înflorindu-şi ispr vile pân cândă ă ă f ceau din ele poveşti pe care nu le-ar fi crezut nimeni.ă Chicotele nu mai conteneau.

Stryke se propti cu spatele de perete şi-şi l s capul înă ă palmele împreunate la ceaf .ă

— Înc un ceas şi ar trebui s înceap festivit ile.ă ă ă ăţ— Dac mai suntem în stare s mergem pân acolo,ă ă ă

bâigui Alfray.Jup f cea eforturi s spun un banc complicat şi f ră ă ă ă ă

în eles, când Coilla îl întrerupse.ţ— Cine-s ia?ăOchi injecta i se întoarser leneşi în direc ia ar tat deţ ă ţ ă ă

ea. Trei orci c lare galopau spre ei. O mantie violetă ă fâlfâia pe umerii unuia din ei.

— Rahat, înjur Stryke, ridicându-se anevoie înă

301

picioare. Crelim.Coilla îl privi chiorâş.— Cine?— Crelim. Aghiotantul generalului. Sus! Toat lumea,ă

sus!R canii se ridicar cl tina i, ajuta i de bocancul luiă ă ă ţ ţ

Stryke. Îşi scuturar hainele şi urm rir grupul de c l re iă ă ă ă ă ţ apropiindu-se de ei.

Se schimbar saluturi de form . Crelim nu pierduă ă vremea cu polite uri.ţ

— Porunc direct de la generalul Kysthan. Misiuneă special . Trebuie s m urma i. Acum.ă ă ă ţ

— Azi, domnule maior? Chiar tr…— Duşmanii noştri nu ne respect s rb torile,ă ă ă

c pitane, iar eu n-am venit aici s stau la discu ii. B ga i-ă ă ţ ă ţv capetele într-un butoi cu ap mai întâi, dac trebuie,ă ă ă dar mişca i-v odat fundurileţ ă ă alea nenorocite!

Jderii traser câteva înjur turi zdravene în barb , dară ă ă f cur ce li se spusese.ă ă

Mul imea crescuse şi creştea în continuare. Crelim şiţ c l re ii lui cu lac t la gur îi conduser pe jderi înapoi înă ă ţ ă ă ă pia şi apoi spre cort. În fa a lui se adunase o ceatţă ţ ă mare de orci, condus de o trup de santinele.ă ă

— Garda Imperial a Jennestei, f r îndoial , şoptiă ă ă ă Alfray.

Stryke încuviin , înc ame it de cristal.ţă ă ţCând desc lecar , Crelim le porunci r canilor să ă ă ă

r mân afar . Intr numai cu Stryke, Haskeer, Alfray, Jupă ă ă ă şi Coilla.

În untru erau mai multe g rzi, vii şi moarte. Ostaşiiă ă care trebuiau s -l p zeasc pe Braetagg z ceau laă ă ă ă p mânt cu membrele r sfirate, cu gâturile t iate sau cuă ă ă spin rile spintecate de cu ite. Pere ii cortului erau mânji iă ţ ţ ţ de sânge.

Cel mai şocant lucru era dispari ia lui Braetagg.ţJup se uit la tronul gol şi spuse:ă

302

— Poate c ai avut dreptate, Haskeer. S-a sculat şi aă plecat.

— Asta o s p eşti şi tu, pe lâng altele, dac nu taci.ă ăţ ă ăStryke îi potoli mimând un cu it la gât şi aruncându-leţ

priviri veninoase.Crelim ar t o spintec tur larg din spatele cortului.ă ă ă ă ă— Pe-acolo l-au scos.— De ce ar vrea s -l fure cineva? se întreb Coilla.ă ă

Adic , la ce le-ar ă folosi?Maiorul scutur din umeri.ă— Nu ştiu decât c , dac încep festivit ile şi Braetaggă ă ăţ

nu-i aici, s-ar putea stârni agita ie.ţ— Asta în cuvinte frumoase, rosti Alfray.— Nu ne permitem s se afle, continu Crelim, de astaă ă

am adus o trup special . Trebuie s ac iona i în secret.ă ă ă ţ ţ Porunca voastr e s recupera i r m şi ele lui Braetaggă ă ţ ă ă ţ şi s le aduce i aici neîntârziat.ă ţ

— Şi dac nu reuşim? întreb Stryke.ă ă— Regina îns şi vrea problema rezolvat .ă ă— Adic s nu ne mai obosim s ne întoarcem.ă ă ă— Tu ai spus-o, c pitane.ăCu ochii închişi, Stryke îşi frec puntea nasului cuă

degetul mare şi cel ar t tor. Oft .ă ă ă— Ave i vreo idee cine sunt autorii?ţ— Nu. Dar exist o posibilitate. Nişte Pyro au fostă

v zu i în zon în ultimele dou zile. O patrul de dragoniă ţ ă ă ă i-a localizat chiar ieri dup -mas , mai jos, c treă ă ă Hecklowe.

— Şi asta-i tot ce se ştie? Crelim înclin afirmativ din cap.ă— Cont m pe voi. Nu v l sa i pe tânjal . ă ă ă ţ ăSe întoarse şi plec urmat de c l re i.ă ă ă ţ— Chiar de Ziua lui Br…— Ab ine-te, Haskeerţ , îl avertiz Stryke cu glas neted,ă

de ghea .ţă— Pyro? întreb Coilla.ă

303

— O sect de-a oamenilor. Adoratori ai focului, aşaă ceva.

— Mani? Uni?— Cred c niciuna, nici alta.ă— O sect magic , explic Alfray. ă ă ăCoilla îşi exprim dispre ul:ă ţ— Ce? De când ştiu oamenii ce e magia mai bine decât

orcii? Nu ştiu decât s o sec tuiasc .ă ă ă— Poate c sunt c ut tori de magie, mai degrabă ă ă ă

decât magicieni, suger Jup. Probabil c vor să ă ă st pâneasc energiile p mântului, ca majoritatea raseloră ă ă str vechi.ă

— Mi se pare o nebunie, consider Haskeer.ă— Şi ce-i cu asta? Vorbim despre oameni, cap p trat.ă— Pe cine faci tu cap p trat, pung de puroi?ă ă— Destul! r cni Stryke. Cine ştie pentru ce le trebuieă

acestor Pyro cadavrul lui Braetagg, dacă ei l-au luat. Important e s -l aducem înapoi, altfel ziua se va sfârşiă într-o baie de sânge.

Jup cercet zona din jurul tronului.ă— Poate c magia e cheia. Magia mea, ghicitul. Deşi eă

tare vl guit , mul umit nemernicilor de oameni care şi-ă ă ţ ăau b gat nasul în via a noastr .ă ţ ă

Îngenunche şi lu ceva de pe tron – un rest deă material. Nu e al lui Braetagg. E o pânz aspr , nu caă ă acelea purtate de el.

— Ar putea fi a oricui.— Da. Dar nu se potriveşte nici cu uniforma g rzilor.ă

Jup ridic ochii spre Stryke. Mai presus de toate, eă singurul nostru indiciu.

— Oare e destul? se întreb Alfray. Ca s te ajute laă ă ghicit?

— Nu ştiu, r spunse piticul. S-ar putea. Ce p rere ai,ă ă Stryke?

— Tu eşti la care deschide drumurile. Atunciă deschide-le.

304

Se aflau cam la cincisprezece kilometri de Cairnbarrow. Se mai vedeau înc turlele palatului, dar seă desluşea şi conturul ghe arului uriaş, o linie sub ire laţ ţ orizont, înspre miaz noapte.ă

C dea o ploaie uşoar , s lcie, cu miros vag de sulf şiă ă ă putreziciune.

Ceata c lare se uita cum Jup se l sase pe vine şi-şiă ă vârâse mâinile în noroi. Cu ochii închişi, verifica energiile p mântului. În cele din urm , se ridic în picioare şi seă ă ă şterse de n mol.ă

— Tic loşii de oameni. For ele nu se simt regulat.ă ţ— Dar? întreb Stryke.ă— Dar cred c se îndreapt spre Taklakameer.ă ă— Nu-i o zon cam mare de cercetat? îndr zni Coilla.ă ă

Doar pentru treizeci de orci?— Ba da, încuviin Stryke. Şi, cu cât plec m maiţă ă

repede, cu atât mai bine.Îşi continuar drumul spre apus. Din când în când, Jupă

îşi întrebuin a abilitatea ghicitului şi insista c cei peţ ă care-i urm resc se îndreptau tot spre marea interioar .ă ă

În cele din urm , ajunser la un mal înalt şi abrupt,ă ă care d dea spre apele unduite de vânt. Fuioarele deă neguri care se ag au de suprafa a m rii ascundeauăţ ţ ă

rmurile îndep rtate. Dar apa care mângâia rmulţă ă ţă apropiat era înspumat şi murdar .ă ă

— Şi acum ce urmeaz ? întreb Alfray.ă ă— Po i s ne reduci zona de c utare cu ghicitul t u,ţ ă ă ă

Jup? se interes Stryke.ă— Nu mai mult decât am f cut-o. Ştii c apa îlă ă

îngreuneaz .ă— Cum vine asta? se mir Coilla.ă— Apa are magia ei, la fel ca luminişurile şi v ileă

îndep rtate. Poate pentru c acelea sunt locuri pe careă ă oamenii mai greu le sap şi le br zdeaz .ă ă ă

— P i, dac magia e mai puternic , nu i-e mai uşor să ă ă ţ ă

305

ghiceşti?— Tocmai aste e problema. Îmi sporeşte puterile, dar

şi ceea ce surprind cu sim urile mele. E greu de explicat.ţ Ca atunci când zici c nu vezi nimic de prea multă ă lumin .ă

Stryke avea un plan:— Ne împ r im în dou şi scotocim rmul de la nord şiă ţ ă ţă

de la sud. Eu conduc un grup, împreun cu tine, Alfray, şiă cu Coilla. Lu m jum tate din r cani şi pornim spre sud.ă ă ă Haskeer şi Jup, voi lua i cealalt jum tate. Dac vreunaţ ă ă ă din jum t i d de belea şi nu se descurc , trimite ună ăţ ă ă mesager.

Zis şi f cut.ăGrupul lui Stryke înv lui linia rmului şi-l v zur pe celă ţă ă ă

condus de Jup şi Haskeer c le urmeaz exemplul. Înă ă curând, nu se mai z rir unii pe al ii.ă ă ţ

Dup ce c l rir în linişte câteva minute, Coillaă ă ă ă îndr zni s întrebe:ă ă

— E în elept s -i trimi i pe cei doi împreun , c pitane?ţ ă ţ ă ă— Pe cine?— Pe Haskeer şi Jup, desigur.— E-adev rat c nu prea au la inim , dar e vorba s fieă ă ă ă

serioşi, sunt mai întâi jderi. În orice caz, nu-s nişte mucoşi. Dac dau cu b ul în balt într-o misiune, zboară ăţ ă ă din ceat şi ştiu asta foarte bine.ă

— Ai mai întâlnit Pyro?— Nu. Dar i-au întâlnit alte cete.— Nu-s mul i, dar sunt fanatici, ad ug Alfray, şiţ ă ă

deseori mai periculoşi chiar din cauza asta.— Care-i planul dac -i g sim?ă ăStryke se uit la Coilla surprins de întrebare:ă— Îi omoram, ce altceva s facem cu ei?ă

— Casc bine ochii.ă— Asta-i o prostie, se înfurie Haskeer. Ce dracu’, crezi

c fac altceva?ă

306

— Nu ştiu, r spunse piticul. Î i fr mân i bilu ele cuă ţ ă ţ ţ semin e?ţ

— D -te jos de pe cal s - i vâr capul între buci.ă ă ţ— Ar fi mult mai interesant decât s - i tot v d mutra.ă ţ ă— Dac vrei s i-o dregi pe a ta, n-ai decât s -mi spui.ă ă ţ ă— Da, în toiul unei misiuni. Ar fi foarte în elept.ţ— Sergen iţ ! şuier un r can.ă ă— Ce-i? întrebar amândoi nervoşi.ă— Acolo.R canul ar t cu degetul.ă ă ăÎn dreapta lor, departe de rm, se în l at dou dealuriţă ă ţ ă

scunde care ad posteau între ele un crâng. Dintre copaciă sclipea lumina unui foc.

Haskeer şu Jup oprir coloana.ă— Ce zici? întreb Haskeer.ă— S mergem în recunoaştere.ă— To i?ţ— Noo, ne descurc m noi şi singuri. ăR canii primir ordin s r mân cu caii. Jup şi Haskeeră ă ă ă ă

plecar .ăSe apropiar de crâng pe furiş, apleca i, mergând înă ţ

zigzag. Apoi se trântir pe burt şi se târâr prină ă ă vegeta ia scund , pân se oprir la marginea unuiţ ă ă ă luminiş.

Un foc ardea seme în mijlocul lui. Dou zeci-treizeci deţ ă siluete se adunaser în jurul lui. Umbrele lor c deauă ă lunguie e şi groteşti în lumina amurgului. Siluetele aveauţ nişte capete de form tare ciudat .ă ă

Haskeer r mase cu gura c scat .ă ă ă— Ce drac de ras -i asta?ă— Oameni, tâmpitule, şopti Jup. Poart c ciuli în formă ă ă

de cap de lup.Altceva îi atrase aten ia.ţ— Uit -te acolo.ăLâng foc, trupul lui Braetagg z cea întins pe o piatră ă ă

neted . Unul dintre oamenii cu cap de lup st tea lângă ă ă

307

el. Gesturile stranii, înso ite de murmurul cântat alţ celorlal i, sugerau un ritual.ţ

— Ne trebuie toat ceata ca s -i atac m, chibzui Jup.ă ă ă Hai s-o ştergem.

— Hai, încuviin Haskeer.ţă— V înşela i!ă ţNu avur timp s se întoarc şi s vad cine vorbise.ă ă ă ă ă

Apuca i de bra e noduroase, fur ridica i în picioare. Îiţ ţ ă ţ înconjurar şase oameni cu c ciuli sinistre în form deă ă ă cap de lup. Îi amenin ar cu vârful s biei la gât, îiţ ă ă dezarmar şi-i legar la încheieturile mâinilor.ă ă

Haskeer îi arunc piticului o c ut tur veninoas .ă ă ă ă ă— Ne descurc m şi singuriă , îl maimu ri el pe Jup.ţă— Linişte! porunci un om. M car pân se ocupă ă ă

Maestrul de voi.Râse dispre uitor c tre tovar şii lui. Se puser to i peţ ă ă ă ţ

un râs enervant.Prizonierii fur sili i s mearg cu mâinile legate laă ţ ă ă

spate în luminiş. Apari ia lor întrerupse murmurulţ funebru. Printre oamenii holba i, orcii fur aduşi în fa aţ ă ţ b rbatului care st tea în picioare lâng leşul luiă ă ă Braetagg. Din inuta lui arogant şi din felul respectuosţ ă în care i se adresar ceilal i reieşea clar c eă ţ ă conduc torul sectei.ă

Cu ochi împietri i, ca ai c p ânii de lup cu care îşiţ ă ăţ acoperea capul, omul îi cercet dispre uitor pe Jup şiă ţ Haskeer.

— Intruşi, aşadar. Şi suboameni, pe deasupra.— Noi nu suntem niciun fel de subnimic şi nu

sem n m cu rasa ă ă voastră jegoas , ripost piticul.ă ăÎncas o palm peste fa cu o m nuş , pentruă ă ţă ă ă

obr znicie. Începu s -i curg sânge din nas şi din col ulă ă ă ţ gurii.

— Ce face i cu Braetagg? întreb Haskeer cu tupeu.ţ ăSe smuci zadarnic s scape din leg turi.ă ă— C ut m magia, r spunse Maestrul cu glas intens.ă ă ă

308

Scurgem energia, aşa cum face i voi, aşa-zisele raseţ str vechi.ă

— A mea nu face aşa.R splata lui Haskeer fu un pumn în stomac care-l f cuă ă

s se îndoaie de spate.ă— Ce are de-a face un cadavru cu magia? se r sti Jup.ă

Nebunilor!— Nebuni? repet Maestrul, ar tându-se sincer jignit.ă ăSe r suci spre cadavru şi îl cercet câteva momente.ă ă

Pe urm prinse degetul mic de la mâna dreapt a luiă ă Braetagg şi-l rupse. Degetul trosni şi un norişor de praf gri se ridic în luminiş.ă

ipetele de protest ale lui Haskeer fur în buşite cuŢ ă ă alte lovituri. Din pruden , Pyro îl pocni şi pe Jup înţă rinichi. Ignorându-le zvârcolirile, Maestrul ridic degetulă la nivelul ochilor şi-l studie. Când termin , îl arunc înă ă foc.

Fl c rile s ltar mai îndr zne e, scuipând miriade deă ă ă ă ă ţ scântei multicolore. Focul arse mai întâi verde-smarald, apoi auriu şi alb strui, atât de intens, c nici nu te puteaiă ă uita la el. Greu de crezut c l-ar fi putut a â a aşa un restă ţ ţ de carne putred . Haskeer şi Jup se z p cir complet.ă ă ă ă

— Un mic semn al puterii lui Braetagg, declară Maestrul când se stinse efectul. Desf şurând ritualulă potrivit şi m cinând bine de tot cadavrul, esen aă ţ rezultat îmi va da puteri de vr jitor.ă ă

— Eşti dus cu pluta, mârâi Haskeer.— Aşa zici tu. Maestrul îşi arcui sprâncenele. Dar nu

vei mai fi aici ca s vezi cum dovedesc c n-ai dreptate.ă ă Ca mai toate ritualurile, şi acesta are efect mai puternic dac sacrific m pu in sânge.Îşi chem slugoii. Preg ti i-i!ă ă ţ ă ă ţ

— Pierdem vremea, se plânse Alfray.— Ai vreo idee mai bun ? îl întreb Stryke.ă ă— Poate dac ne împ r im în grupuri mai mici,ă ă ţ

c utarea va merge mai repede.ă

309

— Nu, suntem destul de separa i şi aşa. ţC l rir în t cere.ă ă ă ăLa un moment dat, Coilla exclam :ă— Acolo!Se uitar în direc ia indicat . Pe malul cel lalt scânteiaă ţ ă ă

un foc.— E de-al nostru? se întreb ea.ă— Nici ia doi n-ar fi atât de proşti s aprind unul, oă ă ă

asigur Stryke.ă— Deci? st rui Alfray.ă— Deci alt indiciu n-avem.C pitanul strig o porunc şi jum tatea de ceat r suciă ă ă ă ă ă

caii şi schimb direc ia.ă ţC l rir în trap vioi, ferindu-se de crengi, inându-seă ă ă ţ

cât mai aproape de bucla rmului.ţăMai merser cât o arunc tur de s geat şi d dură ă ă ă ă ă ă

peste cealalt jum tate de r cani. Le explicar repede deă ă ă ă ce lipseau cei doi sergen i.ţ

— Nici c se putea mai r u, spumeg Stryke. Acumă ă ă avem de recuperat un cadavru şi doi idio i pe lâng el.ţ ă

— Cum proced m? vru s afle Coilla.ă ă— Ne împ r im în trei grupuri. Tu conduci unul.ă ţ

Calthmon, Darig, r mâne i aici cu caii.R mânem…ă ţ ă dou zeci şi şase. Eu şi Alfray lu m fiecare opt r cani. Tuă ă ă iei zece, Coilla.

— Mul umesc pentru încredere.ţ— N-avem de ales, caporal. S n-o dai în bar , că ă ă

zbori.— Care-i planul? se interes Alfray.ă— Nimic complicat. Intr m în crâng din trei p r i. Maiă ă ţ

întâi îi scoatem de-acolo pe Haskeer şi Jup vii şi nev t ma i, pe urm pe Braetagg, dac reuşim.ă ă ţ ă ă Întreb ri?ă

Nu auzi niciuna. Separa i iute în trei, pornir la drum:ţ ă unii la stânga, al ii la dreapta şi al ii drept înainte.ţ ţ

Grupul Coillei o lu la stânga şi începu s se târască ă ă

310

prin frunziş. Nu întâlnir nicio gard . V zur focul, leşulă ă ă ă lui Braetagg întins pe lespedea de piatr şi pe Haskeer şiă Jup lâng el. Pe cei doi sergen i îi ineau strâns doiă ţ ţ oameni; altul parc îndeplinea un ritual. Ceilal i Pyro cuă ţ c p âni de lup st teau mai în spate, murmurând oă ăţ ă incanta ie ritmic .ţ ă

Coilla se întoarse c tre cel mai apropiat r can.ă ă— Slettal… da? şopti ea.— Doamn .ă— Câ i arcaşi buni avem cu noi? ţSlettal se încrunt .ă— Câ i arcaşi buni?ţ— Au o singur şans s -i nimereasc pe cei doi care-iă ă ă ă

in pe sergen i.ţ ţ— Ierta i-m . To i ne pricepem la tras cu arcul, dar sţ ă ţ ă

nimerim pân acolo…ă— Ar fi trebuit s -mi dau seama, oft . Nu-i nimic,ă ă

încerc eu.R canul plec s -i aduc un arc. Ea îl refuz , îşi suflecă ă ă ă ă ă

mâneca bufant şi d du la iveal o teac de mân plină ă ă ă ă ă de cu ite.ţ

— Le prefer pe astea, îi explic ea, sco ând dou cu iteă ţ ă ţ cu vârf cârn.

Slettal îşi mut privirea de la ea la intele îndep rtate,ă ţ ă apoi din nou la ea.

— Pute i face asta?ţ— Pot încerca. Dac reuşesc, nu trebuie decât s fi iă ă ţ

gata de un atac rapid asupra mul imii de oameni. Dacţ ă nu, îi asalt m pe cei doi rata i de mine şi pe preotul la.ă ţ ă M car îi r zbun m pe sergen i. A i în eles? Bine. Acumă ă ă ţ ţ ţ preg ti i-v .ă ţ ă

Ştia c şi ceilal i jderi vor ataca, probabil, în orice clip ,ă ţ ă riscând via a lui Jup şi-a lui Haskeer. Nu avea timp deţ pierdut. Ochi mai întâi inta mai dificil , b rbatul acoperitţ ă ă aproape în întregime de Haskeer. Cel lalt, care-l inea peă ţ Jup, era mai uşor de doborât. De fapt, uşoar nu eraă

311

niciuna din cele dou inte. Cel de-al treilea b rbat, peă ţ ă care îl considera şef, se agita tot mai mult, pe m sur ceă ă ritualul se apropia de punctul culminant.

În echilibru, inându-şi respira ia, Coilla azvârli un cu it.ţ ţ ţ Înc nu ajunse la int când îl arunc pe al doilea.ă ţ ă ă

Omul care-l strângea în bra e pe Haskeer primi cu itulţ ţ între ochi, se cl tin şi c zu. Tovar şul lui încas lama înă ă ă ă ă piept şi se pr buşi în urlete.ă

— Acum! ip Coilla.ţ ăJderii ei n v lir în luminiş. În acelaşi timp, seă ă ă

n pustir şi celelalte dou grupuri. Coilla se îndreptă ă ă ă spre sergen i. Ostaşii ei îi respectar ordinul şi seţ ă repezir la mul imea de oameni din spatele ei. Se stârniă ţ o înv lm şeal de ipete, urlete şi z ng nit de o el.ă ă ă ţ ă ă ţ

âşnind în fa , Coilla observ c nu era ceva în regulŢ ţă ă ă ă cu focul. Ardea cu prea mare intensitate, iar fl c rileă ă dansau împrumutând culori aprinse.

Îns nu avu timp s dezlege taina. Conduc torul Pyro,ă ă ă cu fa a schimonosit de furie, îşi scoase paloşul. Coillaţ ă acceler şi-l ocoli, sc pând la musta de împuns tur .ă ă ţă ă ă Ajunse imediat la sergen i şi le t ie leg turile.ţ ă ă

— Aten ie! ip Jup.ţ ţ ăCâ iva Pyro înarma i fugeau spre ei. Coilla îi d du oţ ţ ă

sabie piticului. Haskeer smulse una de la o gard ucis .ă ă Cu strig te de lupt , sergen ii trecur la atac.ă ă ţ ă

Coilla r mase cu şeful Pyro. Acesta n v li spre eaă ă ă turbat, r cnind ceva de neîn eles, spintecând aerul cuă ţ paloşul. Ea se ap r de loviturile puternice şi r spunse cuă ă ă aceeaşi for îndârjit .ţă ă

— Ingra i b g cioşi! zbier omul. ţ ă ă ă S lbaticiloră !— Ia uite cine vorbeşte, omul cu c p ân de lup mortă ăţ ă

pe cap! replic jderi a viclean , f r s sl beasc atacul.ă ţ ă ă ă ă ă ăTrebui s înfrunte o nou rund de lovituri. Seă ă ă

ghemuia, se ferea într-o parte, bloca şi asalta.— Ritualul! tun şeful Pyro. A i întrerupt ritualul!ă ţ

Tâmpi ilorţ !

312

În clipa aceea, înlemni. Se d du înapoi, uitând s seă ă mai apere şi se holb dincolo de Coilla, cu nişte ochi câtă cepele. Presupunând c se preface, dar nefiind foarteă convins , s ri iute într-o parte şi întoarse capul. R maseă ă ă cu gura c scat .ă ă

Cadavrul lui Braetagg se mişca.Se ridic în capul oaselor. eap n, se întinse de-iă Ţ ă

pocnir oasele b trâne. Îşi coborî încet picioarele şi-şiă ă l s t lpile pe p mânt. Se ridic imediat, se cl tin pu in,ă ă ă ă ă ă ă ţ apoi începu s mearg , anevoie la început, mişcândă ă leneş din membre.

Coilla întoarse capul spre om. St tea nemişcat,ă p mântiu la obraz. În luminiş, to i erau prinşi înă ţ înc ierare şi nu b gar de seam leşul umbl tor al luiă ă ă ă ă Braetagg.

Cadavrul mergea nestingherit, hot rât, spre o anumită ă int , l sând o dâr de praf albicios în urma lui. Coilla seţ ă ă ă

încorda când trecu pe lâng ea cl tinându-se, f r s o iaă ă ă ă ă în seam ; i se p ru c ochii scufunda i în orbite sclipescă ă ă ţ misterios.

Scuturându-se ca s -şi revin , deşi tot cuprins deă ă groaz , conduc torul Pyro ridic sabia s se apere. Ună ă ă ă efort prea slab. Cu vitez uluitoare, leşul se apropie şiă azvârli sabia cât colo cu mare uşurin . Viul şi mortul seţă înc ierar .ă ă

Coilla îi urm ri cu privirea. Nu-i vedea bine din cauzaă focului care ardea cu prea mult intensitate şi a noruluiă gros care se ridica din el. Ghici c se iau la trânt , dară ă atât. Atunci r sun un ip t. Oribil, prelung, dezn d jduit.ă ă ţ ă ă ă Omenesc.

Câteva siluete venir lâng ea prin vâltoare. Renună ă ţă la pozi ia defensiv când îi v zu pe Stryke şi ceilal iţ ă ă ţ ştergându-şi de sânge s biile şi b rzile.ă ă

— Te-ai descurcat bine, o felicit Stryke.ăFocul se stingea. O pal de vânt împr ştie fumul. Îlă ă

v zur pe conduc torul Pyro la p mânt, cu bra eleă ă ă ă ţ

313

r sucite în pozi ii nefireşti. Moartea îi întip rise oă ţ ă expresie de oroare pe chip. Coilla întoarse privirea spre lespede. Leşul lui Braetagg z cea tot acolo, nemişcat.ă

Stryke se holb la ea.ă— Ce s-a întâmplat?Jderi a clipi, scutur din cap, lu o hot râre.ţ ă ă ă— Nimic. Din cauza cristalului. Mi se învârte înc înă

creier.

Goneau pe cai de rupeau p mântul, cu r m şi ele luiă ă ă ţ Braetagg învelite în p turi şi sprijinite pe spinarea unuiă cal f r st pân.ă ă ă

Ajungând la Cairnbarrow cât ai zice peşte, ceata str b tu str zile în galop mare, risipind gloata de cheflii.ă ă ă În pia se adunaser de trei ori mai mul i orci decâtţă ă ţ fuseser la plecare. Înaintând cu greu, ajunser laă ă rânduri de orci agita i, pe care g rzile imperiale nu-iţ ă l sau s intre în cort.ă ă

Ap ru maiorul Crelim. I se f cu loc imediat. Cei cinciă ă ofi eri ai jderilor fur chema i iute în untru, împreun cuţ ă ţ ă ă doi r cani care c rau povara învelit . O aşezar peă ă ă ă podea şi o dezvelir .ă

— N-am crezut c ve i reuşi, m rturisi Crelim. Repede,ă ţ ă sui i-l pe tron. Cu ţ grijă!

Mâini prudente ridicar cadavrul. Braetagg fu aşezat laă loc, cu coroana pe cap, cu mâna g lbuie pe mânerulă s biei. Coilla urm ri scena cu mare interes.ă ă

— Îi lipseşte un deget! strig maiorul.ă— P i… da, domnule maior, recunoscu Stryke. Nu-iă

mare lucru, dac ne gândim ce-ar fi putut p i. Acoperi i-lă ăţ ţ cu mâneca sau cu altceva.

— Ştiu eu?Crelim chibzui, îndoielnic. Haskeer se plimb an oşă ţ ţ

spre tron.— C pitanul are dreptate, domnule maior. Nu vaă

observa nimeni c lipseşte o buc ic din el. Braetagg eă ăţ ă

314

zdrav n ca un arm sar de lupt . Se apropie de cadavru,ă ă ă ignorând semnalele disperate ale celorlal i. Niciun motivţ de îngrijorare. V-am zis eu, e vânjos ca pielea de dragon muiat în pişat o lun .ă ă

Duse în spate pumnul strâns într-un gest prietenesc.— Nu! ipar ceilal i.ţ ă ţPrea târziu ca s -l mai opreasc pe Haskeer. Pumnulă ă

s u binevoitor bufni surd în um rul lui Braetagg şi ridică ă ă praf cât un covor neb tut demult. Haskeer îşi duse mânaă la gur . Bra ul se detaş din um r, atârn scurt de ună ţ ă ă ă tendon uscat, apoi c zu la podea. Parc ar fi sc pată ă ă cineva un sul de pergament.

— Creier de g ină ă! ip Jup.ţ ă— Sergent Haskeer! url Crelim, vân t la fa de furie.ă ă ţăTo i cei de fa se întrecur în a-i blestema originea şiţ ţă ă

a-i învine i ochii.ţStryke se dep rta de înv lm şeal şi se apropie deă ă ă ă

Coilla.— Î i zic eu înainte de a m întreba, îi spuse ea. Habarţ ă

n-am s cos leşuri deşirate.ăC pitanul scutur din umeri şi scoase un oftat prelung,ă ă

istovitor.— Ei, nu-i nimic. Tr iasc Ziua lui Braetagg!ă ă

315

316