„Noi nu am refulat frontierele statului în Marea Britaniepentru a le vedea impuse la scară europeană,

cu un super stat european exersând o nouă dominațiede la Bruxelles”

Margaret Thatcher, 1988, Bruges, discurs euroscep-tic

Nu demult, în „Les Collections de l’Histoire”, nr.77/2018,istoricul francez Maurice Vaïsse, în articolul „L’Europeen solitaire” îl citează pe Winston Churchill, prim-min-istru britanic, cu două declarații nu doar contradictorii, cir e a l m e n t e

opuse, date în1944 și respectiv 1946. Prima declarațieeste mai mult o confesiune făcută în iunie1944 generalului De Gaulle: „De fiecaredată când noi (britanicii, n.n.) vom trebuisă alegem între Europa și «marele larg»,vom alege «marele larg»”. Iar a douadeclarație este o zicere a lui Churchilldintr-un discurs în 19 septembrie 1946 înElveția, la Universitatea din Zurich:

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Secretul vieții lungi aunui stat este păstrarea

ierarhiei meritului.”

mihai Eminescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 474 anul XV vineri, 3 mai 2019 1 RONPUNCTUL PE EUROPA

Verile din Sibiu sunt plinede culoare, evenimente șiactivități culturale. Dupăcum știm, vom aveaparte de deja consacratul

Festival Internațional deTeatru din Sibiu care anul

acesta serbează a 26-a ediție, vom avea partede maratoane, expoziții, concerte și multe al-tele. Frumosul oraș prinde din nou viață, iar

centrul și piețele adiacente vor primi mulțimilede oameni gata să savureze spectacolelepregătite special pentru ei.Dar înainte de toate astea, Sibiu va avea partede o vizită în care se va discuta viitorul Eu-ropei. Pe data de 9 mai urmează Summitul informalal șefilor de stat sau de guvern din UniuneaEuropeană. Acesta va fi găzduit de KlausWerner Iohannis, președintele României,statul care deține în prezent Președinția Con-siliului Uniunii Europene. Președintele Consil-iului European, Donald Tusk, va prezidareuniunea.Evenimentul va avea loc în clădirea PrimărieiMunicipiului Sibiu și vor participa șefi de statsau de guvern din statele membre UE,Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și Președintele Parlamentu-lui European, Antonio Tajani. În total, 27 deşefi de stat şi de guvern din ţări europene, 36de delegaţii oficiale, 400 de invitaţi de rangînalt, 800 de jurnalişti și aproximativ 100 detraducători vor participa la cel mai mare Sum-mit UE organizat în Europa de Est.Aici, șefii de stat și guvern participanți, își vorreînnoi angajamentul față de o Uniune

Europeană care acționează decisiv îndomeniile care contează cu adevărat pentrueuropeni.Primarul Sibiului, Astrid Fodor, spune că „or-ganizarea Summitului UE în orașul nostru esteun motiv de mândrie...”.Așadar, pe sibieni, cât și pe români în generalîi așteaptă o lună plină de evenimente,deoarece, după Summit, pe 26 mai, urmeazăa se alege membri reprezentanți ai Românieipentru Parlamentul European.

summitul dE la siBiu.un EvEnimEnt ExCEpțional

masterand LeonardșerbaN

Dan popescu

„BrExit”-ul fond și ContExt

De la discursurile președinților de stat până la son-daje valoroase pentru Uniunea Europeană, douăprobleme se detașează din lista problemelor cedevine parcă din ce în ce mai neîncăpătoare. Estevorba despre criza migratiei și de schimbări climat-ice.Trei sfert dintre cetățenii UE consideră căschimbările climatice reprezintă o problemă foartegravă conform rezultatelor unui recent sondaj de

opinie Eurobarometru. Studiile arată că din ceîn ce mai mulți cetățenii UE sunt preocupați de

schimbările climatice și ceea ce este și mai important este că generațiiletinere au început să conștientizeze acest pericol.Cazul cel mai mediatizat este cel al elevei suedeze Greta Ernman Thunberg,în vârstă de 16 ani și care este un model pentru activism la nivel mondial.Ea este cunoscută pentru că a inițiat încă de anul trecut greva școlară pen-tru mișcarea ce trage încă un semnal de alarmă asupra schimbării climei.Ea a început protestul anul trecut în august în fața parlamentului suedez dela Stockholm, zile la rând, începând să atragă mediatizarea.

Dr. Răzvan șerbu, ulbs

Bio-EConomiE și ECo-EConomiE pEntru Europa

Klaus Werner iohaNNis,președiNtele româNiei

Noţiunea şi formele evaziunii fiscaleEvaziunea fiscală este una dintre cele mai studiateteme din domeniul fiscal, atât de către teoreticieni cât şipracticieni, atât de către jurişti cât şi economişti. Cutoate acestea, cuvintele care desemnează acestfenomen sunt imprecise, iar domeniul pe care îlexplorează este incert.Reglementarea anterioară ( Legea 87/1994 ) defineaevaziunea fiscală ca fiind ,, sustragerea prin orice mi-jloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat,bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi

fondurilor speciale extrabugetare de către persoane fizice şi persoane juridiceromâne sau străine’’(Legea 87/1994). Noua reglementare (Legea 241/2005) nu mai defineşte conceptul de evaziunefiscală, deşi sensul în care este folosit, în textul legii, conduce spre formafrauduloasă a evaziunii fiscale, incriminată şi sancţionată de lege. Potrivit aces-tei legi, sunt sancţionate următoarele fapte de evaziune fiscală:- oascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

Conf. Univ. Dr. Danielapetrașcu, ulbs

EvaziunEa fisCală formE dEmanifEstarE și CauzE Consiliul UE mai este cunoscut şi sub denumirea de Con-

siliul de Miniştri, neavând până în prezent echivalent înlume. În cadrul Consiliului Uniunii Europene, statele mem-bre stabilesc: obiectivele Uniunii, coordonează politicilenaţionale, rezolvă conflictele dintre diferitele instituţiinaţionale cu cele din alte state ale Uniunii şi stabilesc cadrulnormativg e n e r a lp e n t r uUniune.Consiliul

UE este oi n s t i t u ţ i ecare are

atât caracteristici văditsupranaţionale, cât şi caracteristiciale unei organizaţii interguverna-mentale. Acesta ia decizii în uneleprobleme prin vot majoritar, iar în al-tele prin unanimitate.

Conf. Univ. Dr. Paul lucian, ulbs

Consiliul uniunii EuropEnE

- continuare în pag. 5 -- continuare în pag. 4 -

- continuare în pag. 6-7 - - continuare în pag. 2-3 -

urmare din pagina 1

În cazul procedurilor, practi-cilor, normelor şi obiceiurilor,chiar şi în cazul disputelor ce auloc în cadrul său, Consiliul UEse bazează pe solidaritatea şiîncrederea reciprocă a mem-brilor săi. Reuniunile Consiliului UE au loclunar la Bruxelles şi periodic laLuxemburg. La fiecare reuniuneparticipă reprezentanţi aistatelor membre, de regulăminiştri care sunt responsabilide relaţiile cu parlamentelenaţionale şi relaţiile publice încadrul guvernelor statelor. Înprezent, se desfăşoarăurmătoarele tipuri de reuniuniale Consiliului UE: pe problemegenerale, la care participăminiştri de externe, pe prob-leme economice, de finanţe şide agricultură, reuniunile au loclunar; în domeniul transportului,mediului şi industriei se reunescde două până la patru ori pe an. Cele mai importanteresponsabilităţi sunt: organi-zarea şi conducerea lucrărilorreuniunilor; elaborarea unorsoluţii de compromis şi găsireasoluţiilor pragmatice pentrutoate problemele supuse dez-baterii, inclusiv pentru prob-lemele litigioase; asigurareacontinuităţii şi consecvenţei de-ciziilor luate în conformitate cupolitica generală a UE.Tratatul de la Maastricht astructurat activitatea UE şi astabilit că deciziile de cea maimare importanţă să fie luateprin votul majorităţii membrilorConsiliului UE sau prin unanim-itatea votului acestora. Activi-tatea UE se referă la o gamălargă de politici comune cum arfi agricultura, transportul,mediul înconjurător, energia,cercetarea şi dezvoltarea, elab-orate şi aplicate în concordanţăcu un proces de luare a decizi-ilor bine experimentat. Practic,se începe cu o propunere din

partea Comisiei Europene,după care urmează o exam-inare a propunerii respective decătre colective de experţi, cât şide politicieni, după care prop-unerea este înaintată Consiliu-lui UE care o poate aproba sauo poate modifica şi apoiaproba, o poate respinge sauchiar nu o ia în considerare.Tratatul asupra UE (Maastricht)a prevăzut o creştere a puteriiParlamentului European prin in-troducerea procedurii de luareîn comun a deciziilor, ceea cesemnifică faptul că o mare partea legislaţiei este acceptată atâtde către Parlament, cât şi decătre Consiliul UE. Cu privire la componenţa Con-siliului UE acesta este formatdin reprezentanţi la nivel minis-terial, din fiecare stat membrucu rang de ministru sau secre-tar de stat. Numele şi structuraConsiliului depinde de domeniulîn care miniştrii acţionează, deexemplu, miniştri de finanţe sereunesc în cadrul ConsiliuluiAfacerilor Economice şi Finan-ciare (ECOFIN), miniştri agri-culturii se reunesc în cadrulConsiliului pentru Agricultură,miniştri afacerilor externe se re-unesc în Consiliul pentru afac-eri generale etc. ComponenţaConsiliului UE a suferit maimule modificări, astfel ConsiliulAfacerilor a devenit ConsiliulAfacerilor Generale şi RelaţiilorExterne. O parte din consilii sereunesc o dată pe lună, şianume, Consiliul AfacerilorGenerale şi Relaţiilor Externe,Agricultura şi Pescuitul, Afacer-ile Economice şi Financiare,Justiţie şi Afaceri Interne. Cele-lalte Consilii se reunesc de 2-6ori pe an.

După intrarea în vigoare aTratatului de la Lisabona, în-cepând cu anul 2010, numărulconsiliilor a crescut la 10 prinsepararea Consiliului AfacerilorGenerale şi Relaţiilor Externe înformaţiuni distincte: Consiliulpentru Afaceri Generale şi Con-siliul pentru Afaceri Externe,prezidat de Înaltul Reprezen-

tant pentru Afaceri Externe şiPolitică de Securitate. Pentrubuna desfăşurare a reuniunilorConsiliului UE există un Secre-tariat General, format din 2500de funcţionari, a cărorprincipală responsabilitate estede a pregăti întrunirile Consiliu-lui şi organismelor aferente.Dosarele Consiliului suntpregătite de ComitetulReprezentanţilor Permanenţi(COREPER). Consiliul poatelua decizii prin intermediul a treimodalităţi de vot: majoritatesimplă, majoritate calificată şiunanimitate. Tratatele constitu-tive (Roma, Maastricht, Amster-dam, Nisa, Lisabona) identificăsistemul de vot aplicat în fiecarecaz. Votul cu majoritate simplăse aplică în cazul diferitelor as-pecte procedurale sau când nueste indicat un alt sistem de vot.Votul cu majoritate calificată seaplică unor aspecte de conţinut,precum şi în cazul actelor leg-islative. Votul cu unanimitate sepractică pentru fiscalitate, secu-ritate socială, politică externă,apărare comună. Procedura vo-tului cu majoritate calificată afost prevăzută în Tratatul de laRoma şi a rămas valabilă pânăla 1 mai 2004. Numărul total devoturi pentru Europa celor 15 afost de 87. Pragul pentru atin-gerea majorităţii calificate erade 62 de voturi, adică 71% dinvoturi pentru adoptarea uneipropuneri. Procedura votului cumajoritate calificată era proce-dura de bază în luarea deciziilorConsiliului UE, totuşi acestapreferă procedura în unanimi-tate. Extinderea Uniunii spre EuropaCentrală şi de Est a impus re-forma votului cu majoritatecalificată. Tratatul de la Nisa din2001 a oferit o variantă pentruo Uniune cu 27 de membrii,care a permis procesului de-cizional al UE să devină mai efi-cient şi legitim. Tratatul de laNisa a extins numărul domeni-ior în care se aplică votul cumajoritate calificată, fără arenunţa la unanimitate în

următoarele domenii: fiscalitate,justiţie şi afaceri interne saupolitică externă şi de securitate.Sistemul anterior de ponderarefavoriza statele cu populaţieredusă, ceea ce făcea ca limitade 71% să fie atinsă în anumitesituaţii prin implicarea a numai58% din populaţia Uniunii Eu-ropene. Prin Tratatul de la Nisas-au adus modificări proce-durilor decizionale,menţinându-se principiile debază ale sistemului de vot, cuobservaţia că numărul total devoturi creşte de la 87 la321/345, iar majoritateacalificată de la 62 la 232/255. Începând cu 1 noiembrie 2004,regulile votului cu majoritatecalificată impuse la Nisaoperează numai dacă celedouă praguri, numărul de stateşi populaţia, sunt îndeplinite.Minoritatea de blocaj este de 91de voturi. Distribuţia voturilor încadrul Consiliului UE conformTratatului de la Nisa esteurmătoarea: Germania, Franţa,Italia, Marea Britanie 29;Spania, Polonia 27; România14, Olanda 13; Belgia, Cehia,Grecia, Ungaria, Portugalia 12,Austria, Bulgaria, Suedia: 10;Danemarca, Irlanda, Lituania,Slovacia, Finlanda 7; Cipru, Es-tonia, Letonia, Luxemburg,Slovenia 4, Malta 3, adică întotal 345 de voturi, din care ma-joritatea calificată este de 255de voturi, în cazul UE-27. Celpuţin 14 state şi cel puţin 62%din populaţia UE.Printre obiectivele ConsiliuluiUE se numără crearea delocuri de muncă, ameliorareasistemelor de educaţie şiasistenţă medicală şi creştereanivelului de bunăstare. Deşistatele membre răspund,fiecare în parte, de propriilepolitici în aceste domenii, elepot cădea de acord asupraobiectivelor comune şi pot faceschimb de experienţă.De asemenea negociază șiadoptă legislația UE,fiind unfactor decizional esențial.Acesta negociază și adoptă

acte legislative în majoritateacazurilor împreună cu Parla-mentul European, prin inter-mediul procedurii legislativeordinare, cunoscute și sub nu-mele de codecizie. Codeciziase utilizează pentru domenii depolitică în care UE arecompetență exclusivă saucompetență partajată cu statelemembre. În aceste cazuri, Con-siliul legiferează în temeiulpropunerilor care îi sunt înain-tate de Comisia Europeană.Pe baza propunerilor prezen-tate de Comisie, Consiliuladoptă legislația Uniunii, subformă de regulamente și direc-tive, fie împreună cu Parlamen-tul European, conformprocedurii legislative ordinareprevăzute la articolul 294 dinTFUE (Tratatatul de Func-tionare a UE), fie singur, dupăconsultarea Parlamentului Eu-ropean.De asemenea, Consiliul adoptădecizii individuale șirecomandări neobligatorii (arti-colul 288 din TFUE) și prezintărezoluții. Consiliul Uniunii Europene areurmătoarele competenţe de de-cizie, alături de Parlament, şianume: exercită puterealegislativă alături de Parlamen-tul European, conform proce-durii legislative ordinare sau acelei speciale şi constituiealături de Parlamentul Euro-pean autoritatea bugetară aUniunii Europene.De asemenea, are competenţăde coordonare: coordoneazăpoliticile economice ale statelormembre; încheie în numeleUniunii Europene acorduriinternaţionale; asigură coor-donarea acţiunii statelor mem-bre şi adoptarea de măsuri îndomeniul cooperării poliţieneştişi judiciare în materie penală;defineşte şi implementează po-litica externă şi de securitatecomună.

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE2 VINERI 3 MAI 2019

- cont. în paginaurmătoare -

Conf. Univ. Dr. Paul luciaN, ulbs

urmare din pagina 1

Consiliul este responsabil de coor-donarea politicilor statelor membre îndomenii specific şi de asemeneacoordonează politicile economice șibugetare ale statelor membre în ved-erea consolidării guvernanței eco-nomice în UE, monitorizează politicilebugetare ale acestora și consolideazăcadrul bugetar al UE și, de asemenea,se ocupă de aspectele juridice și prac-tice ale monedei euro, de piețele fi-nanciare și de fluxurile de capital.Acesta adoptă cadrele de politici aleUE și planurile de lucru în educație,cultură, tineret și sport, stabilindprioritățile de cooperare între statelemembre și Comisie.Consiliul elaborează anual, pe bazaconcluziilor Consiliului European,orientări și recomandări pentru statelemembre privind situația ocupării forțeide muncă în UE.Consiliul asigură coordonarea politi-cilor economice ale statelor membreconform (articolul 121 din TFUE) și,fără a aduce atingere competențelorBăncii Centrale Europene, ia deciziipolitice în domeniul monetar. Statelormembre ale Eurogrupului li se aplicănorme specifice; acestea alegpreședintele Eurogrupului, cu unmandat de doi ani și jumătate (arti-colele 136 și 137 din TFUE). În gen-eral, miniștri de finanțe ai țărilor dinEurogrup se reunesc în ziuaprecedentă ședinței Consiliului Afac-eri Economice și Financiare.Totodată, Consiliul exercită o serie defuncții de guvernanță economică încadrul Semestrului european. La în-ceputul ciclului, în toamnă,

examinează recomandările specialepentru zona euro, pe baza analizeianuale a creșterii, iar apoi, în iunie șiiulie, adoptă recomandări specifice dețară, după aprobarea lor de cătreConsiliul European.Consiliul UE definește și pune în apli-care politica externă și de securitate aUE pe baza orientărilor stabilite deConsiliul European. Această politicăinclude totodată ajutorul umanitar șipentru dezvoltare al UE, apărarea șicomerțul. Consiliul UE, împreună cuÎnaltul Reprezentant al Uniunii pentruafaceri externe și politica de securitate,asigură unitatea, coerența și eficaci-tatea acțiunii externe a UE. Tratatul de la Lisabona îi conferă per-sonalitate juridică Uniunii Europene. Înplus, noul tratat elimină vecheastructură a celor trei piloni. Justiția șiafacerile interne devin politici ale uniu-nii complet integrate, pentru care seaplică în general procedura legislativăordinară. Cu toate acestea, în materiede politică externă și de securitate,Consiliul continuă să acționeze con-form unor norme specific, atunci cândadoptă pozițiile și acțiunile comunesau atunci când elaborează convenții.Vechea formulă utilizată a fostînlocuită cu un sistem nou: subpreședinția permanentă a ÎnaltuluiReprezentant al Uniunii pentru afaceriexterne și politica de securitate, Con-siliul Afaceri Externe are acum o co-laborare strânsă cu Comisia. Acestaeste asistat de Secretariatul Generalal Consiliului și de Serviciul Europeande Acțiune Externă.Consiliul acordă Comisiei mandatulde negociere, în numele UE, a acor-durilor dintre aceasta și țările care nusunt membre ale UE și organizațiileinternaționale. La sfârșitul negocierilor,Consiliul decide cu privire la semnarea

și încheierea acordului, pe baza uneipropuneri din partea Comisiei. Deasemenea, Consiliul adoptă deciziafinală de încheiere a acordului, dupăce Parlamentul și-a dat aprobarea(necesară în domenii care fac obiec-tul codeciziei) și după ce acordul a fostratificat de toate statele membre aleUE.Aceste acorduri pot acoperi domeniilargi, precum comerțul, cooperarea șidezvoltarea sau se pot referi lasubiecte specifice, cum ar fi textilele,pescuitul, vămile, transporturile, științași tehnologia etc. Consiliul încheie acordurileinternaționale ale Uniunii, care suntnegociate de Comisie și necesităaprobarea Parlamentului în majori-tatea cazurilor [articolul 218 alineatul(6) din TFUE].Consiliul adoptă bugetul UE împreunăcu Parlamentul, perioada bugetarăacoperă un an calendaristic. De obi-cei, se adoptă în decembrie și începela 1 ianuarie anul următor.Instituţia Consiliului este una dintre

cele două ramuri ale autoritățiibugetare, care adoptă bugetul Uniunii(cealaltă fiind Parlamentul European)şi stabilește, hotărând în unanimitate,în cadrul unei proceduri legislativespeciale, dispozițiile aplicabile sis-temului de resurse proprii și cadrului fi-nanciar multianual (articolele 311 și312 din TFUE). În acest caz, Parla-mentul trebuie să își dea acordul prinvotul majorității membrilor săi. Cel mairecent cadru financiar multianual(2014-2020) a fost adoptat de Parla-ment în noiembrie 2013. Dispoziţiile Tratatului de la Lisabonacu privire la sistemul de vot definesc onouă majoritate calificată, prin intro-ducerea sistemului dublei majorităţi,adică cel puţin 55% dintre statele

membre şi cel puţin 65 % dinpopulaţia UE. Acest sistem a intrat învigoare în mod opţional începând cu 1noiembrie 2014 şi obligatoriu după 31martie 2017. Tratatul de la Lisabona amărit numărul domeniilor în care de-cizia se ia cu majoritate calificată, cuexcepţia cazurilor în care tratatele con-stitutive dispun altfel: domeniile de apli-care a votului cu majoritate calificatăstabilite prin Tratatul de la Lisabonasunt azilul, migraţia, Europolul, con-trolul la frontiere, politica comună detransporturi, Agenţia Europeană deApărare. Există domenii noi la nivelulUniunii Europene care nu sunt regle-mentate şi anume resursele proprii aleUE, politica spaţială, energia, protecţiacivilă, protecţia diplomatică şiconsulară.Minoritatea de blocaj va fi formată dincel puţin 4 membri ai Consiliului,reprezentând 35% din populaţie.Până în anul 1993 s-a aplicatpreşedinţia rotativă a Consiliului în or-dine alfabetică. După 1993, aceastăregulă a fost amendată, deoarececele două semestre nu erau egale,primul semestru era mai lung decâtcel de-al doilea, astfel decizia a fost caun stat să nu prezideze de două ori larând în acelaşi semestru. Începândcu 1 ianuarie 2006 , preşedinţia Con-siliului se schimbă din şase în şase luniîntre statele membre, astfel: Austria,Finlanda, Germania, Portugalia,Franţa, Slovenia,Cehia, Suedia,Spania, Belgia, Ungaria, Polonia,Danemarca, Cipru, Irlanda, LituaniaGrecia, Italia, Letonia,Luxemburg,Ţările de Jos, Slovacia,Malta , Regatul Unit , Estonia, Bul-garia ,Austria ,România , Finlanda(ianuarie-iunie 2020.)Tratatul de la Lisabona a reformulatsistemul de exercitare a preşedinţiei

rotative a Consiliului, introducând unelement de noutate, care constă înfaptul că trei state membre asigurăpreşedinţia formaţiunilor Consiliului, cuexcepţia celei pentru afaceri externe.Aceasta este realizată pe baza uneirotaţii egale între statele membre, înfuncţie de dimensiune şi echilibru ge-ografic şi pe perioade mai lungi decâtcele semestriale. Ultima preşedinţierotativă din perioada 2005-2020, încare este inclusă şi România, esteformată din Austria, România şi Fin-landa. Există o singură formaţiune a Consili-ului care nu este prezidată depreşedinţia semestrială, şi anume,Consiliul Afacerilor Externe. Acestaeste prezidat de Înaltul Reprezentantal UE pentru afaceri externe şi politicăde securitate. Această funcţie esteuna nouă, creată prin Tratatul de laLisabona. Înainte de Tratatul de la Lis-abona, coordonarea şi reprezentareala nivelul politicii externe era divizatăîntre Consiliul de Miniştri şi ComisiaEuropeană. În prezent, cele douăpoziţii sunt unite prin Tratatul de la Lis-abona.bibliografie:1. Gabriela Drăgan, Mihaela CristinaDrăgoi, Uniunea Europeană, EdituraASE, Bucureşti, 20132. Dinu Marin, Cristian Socol, MariusMarinaş, Economie europeană,Edi-tura Economică, Bucureşti, 20043. Dumitru Miron, Economia UniuniiEuropene, Editura Luceafărul,Bucureşti, 20064.http://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/5. www.europa.eu/legislation_sum-maries/institutional_affairs/treaties/lis-bon_treaty/ai0008_ro.htm

3VINERI 3 MAI 2019 CONSILIUL UNIUNII EUROPENEConf. Univ. Dr. Paul luciaN, ulbs

BREXIT VINERI 3 MAI 20194

urmare din pagina 1

„Trebuie să reconstituim familiaeuropeană și să-i furnizăm ostructură care să-i permită sătrăiască și să crească în pace,în securitate și libertate”, făcândmai departe apel la „StateleUnite ale Europei” și la aceastăfrumoasă lozincă „Trezește-teEuropa”.De ce oare o asemenea modifi-care de optică, mai bine spusaceastă pendulare a Marii Bri-tanii între doi poli atât de diferițiunul de altul?Deoarece, în mare, intereselebritanice au dictat mereu în ast-fel de sensuri, când într-o partedar menținând rezerva de a aflaavantaje și pe partea cealaltă,când în partea cealaltă dar, înanumite condiții, vădindu-se ar-gumente de a acționa și înprimul sens. Așadar, „intereselebritanice”. Mereu au dictat șidictează. Și este firesc, putândreprezenta un admirabil exem-plu și pentru alte state, chiardacă în condiții diferite sau multdiferite de cele ale Marii Britanii.Dar să revenim și să încercămcât de cât un „fir roșu” al uneiastfel de pendulări. Cu atât maimult cu cât, în plină actualitate„Brexit”, în presa de specialitates-a afirmat nu o dată privitor laieșirea Marii Britanii din Uni-unea Europeană că mai întâitrebuie văzut, examinat, anal-izat dacă Marea Britanie a intratvreodată cu adevărat în U.E.

Oricum, în zileleurmătoare marelui conflict mon-dial care o epuizase, Marea Bri-tanie nu mai era marea puteredinainte de război. În OrientulApropiat sau în MediteranaOrientală, Regatul Unit „tre-cuse” conducerea StatelorUnite. Mai avea însăresponsabilități mondiale și cul-tiva solidarități în nu puținelocuri din Europa și nu doar. Numai guverna de mult universul,dar dorea să figureze în cen-trele de putere ale unor trei cer-curi: cercul națiunilor atlantice;cercul statelor Commonwealth,respectiv Comunitatea statelorcare făcuseră parte din ImperiulBritanic și unde, încă,influențele Imperiului erau mari;cercul european. Destule mo-tive pentru ca britanicii săprivească cu circumspecție oaltă comunitate în Europa, înlume, decât a lor.

...În 9 mai 1950, min-istrul francez Robert Schumana inițiat crearea Comunității Eu-ropene a Cărbunelui și Oțelului(CECA), lansând în esență, prinpunerea în comun a producțieide cărbune și oțel, un proces depace îndelungată și de unificareîn timp al unui continent gravcontuzionat de două cumpliterăzboaie mondiale. Marea Bri-tanie s-a vădit reticentă și nu aparticipat la constituirea acesteicomunități. Ea a refuzat, deasemenea, să semnezeTratatul de la Roma, din 1957 șisă integreze Piața Comună.Lucra și spera „în solitar”. Dupăcum afirmă analiștii (vezi, deexemplu, Marion Gaillard), pelângă cele arătate, „excepțiabritanică” era determinată, maiîntâi, deoarece țara, puternicăprin eroismul său în lupta îm-potriva nazismului și aureolatăde victoria aliată la care a con-tribuit hotărâtor, se vedea, încă,

ca o mare putere, comparativcu alte state europene care es-timau că contextul războiuluirece le reducea doar la a fi pio-nii pe o tablă de șah dominatăde două supraputeri. Ca să aibășanse de progres, să fie maiputernice, inclusiv Germania deVest rupând cu trecutul și aflatăîntr-un spectaculos proces derefacere economică, trebuiausă fie unite.

Și mai era un fapt:CECA și CEE erau comunitățifondate pe o integraresupranațională ce presupuneatransferuri de competențe de lanațional la supranațional. Ceeace Regatul Unit respingea înnumele unei anume suveranitățibritanice întinse, în felul ei, pelângă Marea Britanie și în nu-mele Commonwealth-ului, pe 3continente. Mai mult, ținândseama că Politica AgricolăComună (PAC-ul) reprezentaun pilon esențial al Pieții Co-mune, aceasta oarecum jena oMare Britanie ceva mai puținagricolă și care nu dorea săfinanțeze, într-un fel sau altul,agricultura „vecinilor” săi. Și, însfârșit, mai era vorba de oanumită teamă, mai ales a Par-tidului Laburist din Regatul Unit,de a vedea concurențaeconomică în sânul Comunitățiiafectând ceea ce se numea (șise numește) modelul social bri-tanic.

Așadar, fără Marea Bri-tanie, Comunitatea EconomicăEuropeană se va naște cu en-tuziasm în 1 ianuarie 1958. Maimult, doi ani mai târziu însășiLondra se va afla la origineacreării Asociației Europene aLiberului Schimb, în fapt unmodel concurent celui alComunității Europene și fără in-tegrare supranațională. Dar fațăde primele succese ale Europeicomunitare, sunt nu puțini politi-cieni englezi care încep să bas-culeze. „Antieuropenii” suntrelativ izolați, mai ales în Par-tidul Conservator, iar deja în1961, Regatul Unit își va punecandidatura pentru intrarea înComunitatea EconomicăEuropeană . Negocierile se

vădesc încordate, mai ales înce privește PAC-ul, dar șiprivind tarifele exterioare co-mune, respectiv amplificareacosturilor importurilor din țărileterțe, cu atât mai mult cu câtRegatul Unit importa nu-meroase produse din țărileCommonwealth-ului. Discuțiilevor progresa, nu puține dintrestatele membre CEE fiind fa-vorabile adeziunii britanice.Generalul De Gaulle, intransi-gent față de unele interese aleFranței și unele interese eu-ropene, va anunța, însă, de omanieră unilaterală Veto-ul său,motivația aflându-se înspecificitățile britanice în ma-terie economică: prea puținăaliniere alături de ceilalți și preamulte concesii. După alte și altepetractări, președintele francezGeorge Pompidou va fi acelacare va relansa în 1969 proce-sul de adeziune al RegatuluiUnit la Europa ce începea să fieUnită. Astfel că Marea Britanieva intra în Comunitate, alăturide Danemarca și Republica Ir-landa, în 1 ianuarie 1973. Auprimat, se pare, avantajele și deo parte și de alta. Nu se vorîncheia, însă, relațiile tumul-toase dintre Marea Britanie șiEuropa Unită.

PAC-ul va rămânemereu un subiect de discuțiefurtunoasă, un veritabil măr aldiscordiei. În 1974, premierullaburist Harod Wilson va con-testa „greutatea” participăriiMarii Britanii la finanțarea PAC-ului, o politică de care țara saaproape că „nu beneficia”. „Iwant my money back” susțineaîntr-un „braț de fier” MargaretThatcher. Chestiunea vadobândi o anume soluționaretocmai în 1984, tot cu MargaretThatcher prim-ministru britanic,când, potrivit aranjamenteloradoptate, Bruxelles va ram-bursa Londrei 66% din diferențadintre contribuția Regatului Unitla bugetul comunitar și ceea ceprimea acesta de la Bruxelles.O breșă deloc neglijabilă,dimpotrivă, în principiulsolidarității. Vor mai fi acceptateneadeziunea Marii Britanii la

Charta comunitară a drepturilorsociale fundamentale alemuncitorilor, Chartă semnată în1989 și acceptată, totuși, final-mente, de Tony Blair 8 ani maitârziu, Marea Britanie nu vaparticipa nici la spațiul Schen-gen, nu va participa nici laPactul bugetar adoptat în mar-tie 2012.

Distanțele a nu puținipoliticieni britanici față de Eu-ropa Unită sunt evidente șidevin tot mai mult astfel. DavidCameron, viitor prim-ministru vacâștiga alegerile susținândieșirea Marii Britanii din UE, dar,odată în scaun, va renunța ast-fel în schimbul unui „statut spe-cial” pe care-l va obține pentruțara sa. Printre altele, limitareaajutoarelor sociale pentru noiiimigranți care proveneau dințările Uniunii Europene; in-dexarea alocațiilor familialecare le erau vărsate pentrucopiii aduși cu ei, potrivit celordin țările de origine; exceptareaMarii Britanii de la obiectivul UEde a constitui o uniune mereumai strânsă între popoarele re-spective etc., etc. Iată, dar, UEfoarte conciliantă în raport cupretențiile lui David Cameron,„împingându-se aproape deparoxism posibilitatea unei Eu-rope Unite după Chartă”.

Și s-a întâmplat, totuși,ceea ce trebuia să se întâmple,având în vedere desfășurareaevenimentelor de până atunci.S-a organizat un referendum înRegatul Unit, în 23 iunie 2016,iar 51,9% din repondenți auales „Brexit”-ul. Acest fapt, însă,n-a reprezentat finalul, ci doardebutul unor noi episoade alerelației tumultoase dintre MareaBritanie și construcțiaeuropeană. A început alt tip denegocieri – cele ale „Brexit”-ului. Uniunea Europeană relativfermă, iar Regatul Unit, practicfără încetare, din ce în ce maidivizat. După cum scria MarionGaillard relațiile respective audobândit din ce în ce mai mult„alura unui vodevil «á lafrançaise» decât alura uneidrame shakespeariene”. Ce vaurma, până la un final deja pre-

vizibil, se va desfășura înacelași registru. UniuneaEuropeană, construcțieînsemnată, minunată a multorstate ale Europei rămâne maideparte și – cred eu – va pro-gresa în continuare. Iar MareaBritanie, posibil, „alegând” pepropria ei pistă, va face la fel.

Europa și Insulele Bri-tanice. Marea Mânecii se parecă reprezintă o fosă profundăîntre identitatea engleză(britanică) pe de o parte și Eu-ropa și restul lumii pe de alta.De altfel, când vorbești cu unamerican sau cu un filoameri-can nu-l întrebi dacă știe„americănește”, ci dacă știeenglezește. „Do you speakEnglish?” Sunt multesemnificații în aceste cuvinte iarpeste ele se poate trece maigreu. Un mare filozof spunea cădestinul ne este marcat de isto-rie și de felul în care ointerpretăm. Și avea dreptate.„Anglia în inima Europei”. A fostodată, cu atât mai mult cu cât aținut steagul sus și a contribuitesențial la câștigarea a douărăzboaie mondiale în principalîmpotriva unei Germaniianacronice și dictatoriale. Dar afost și este un slogan greu deacceptat astăzi. Cu atât maimult cu cât Franța a avut și arerolul ei major, la fel Germaniapostbelică, Italia pe urmă, Bel-gia, Olanda, alte țări, printrecare România. Toate sunt îninima Europei. Când scriuaceste rânduri, sentimentulmeu este trist. UE cu RegatulUnit însemna ceva, iar fărăacesta înseamnă, totuși,altceva. S-a făcut oare tot ce seputea face ca UE să rămânăcum a fost până la „Brexit”?Cred că nu, nici pe partea UE șinici a Regatului Unit. Și ar mai fio chestiune care „sapă” uni-tatea europeană: împărțireastatelor UE în două tipuri dețări. Respectiv, cele din „axulcentral” și cele din „periferii”, cutoate distincțiile de rigoare. Șinu este bine. Să sperăm, totuși,în gândurile și acțiunile bune șinecesare.

Dan popescu

loNdra, tamisa

wiNstoN churchill

margaret thatcher

VINERI 3MAI 2019 5BIO-ECONOMIE, ECO-ECONOMIE

urmare din pagina 1

În urmă cu doar o lună unnumăr estimat de 1,4 milioanede elevi din 112 de țări din în-treaga lume s-au alăturatchemării sale în susținereaprotestului.Iată așadar ca aceastăproblemă este constientizată șide tinerele generații înainte dea începe studiile superioare șicu atât ai mult ar trebui pe par-cursul studiilor superioare, pusaccentul pe sustenabilitate.Chiar dacă primul an depregătire economică începetocmai cu studiul resurselor allegii raritatii al alocării șiimportanței lor pentrueconomie, pe masura ce seavanseaza, atenția este dimin-uata de alte problematici. Poatede abia la nivel de de masterat,doctorat dar mai ales postdoc-torat să revină în atențiacuvenită teoria economicăpropusă de NicholasGeorgescu-Roegen pentru bio-economie, o economie durabilădin punct de vedere ecologic șisocial.Din ce în ce mai multe discur-suri și articole au această temă,ceea ce înseamnă că devine unsubiect prioritar, adică îșicâștigă locul bine-meritat.Există multe încercări și ar tre-bui să fie tot mai important sănu mai discutăm atât de multdespre Produsul Intern Brut, cisă stabilim și să acordăm maimultă atenție indicatorilor careau privit mai mult dezvoltareadurabilă și dezvoltarea umanăîn termeni generali.Ca urmare a dinamicii cu careviața se confruntă în prezent, înspecial din cauza dar și uneori,datorită mediului digital,considerăm că este o condițieesențială pentru armonie, caeconomia să își extindă sferade investigare, în plus față depreocupările actuale cu modelematematice și analize statistice,etc. De asemenea, trebuie săse ocupe și de a studia și uneleprobleme ce pun omul înainteaprofitului, în domenii care suntconsiderate importante, care nusunt abordate la fel de des, caantropologia, moralitate, eco șibio -economie.În ciuda noilor descoperiri care

conduc la un dinamism fărăprecedent, nu trebuie să uitămsă și încetinim din când încând, să încercăm să privimmai des și în jurul nostru. De lafast-food la rețelele sociale, sau,, Blockchain „Cloud ,,“ ,, Bit-coin„, ,Big Data ,, și alte de-scoperiri din mediul electronic,au dezvoltat o nouă dimensiuneîn care economia trebuie să serepoziționeze. Cu cât mai greueste să reușim aceastăfrânare"(echilibrare) în noulcontext, cu atât mai mare esteimportanța studierii implicatiilorecologice și bioeconomice cu omai mare frecvență și atenție.În ultimii ani, discursul politic,atât la nivel global, regional șinațional, s-au concentrat totmai mult pe bunăstarea și feri-cirea individului și societății înansamblu. Un grup decercetători din nouă țări, con-dus de reputatul profesor amer-ican Edward Diener, aprezentat chiar și un set deorientări pentru calcularea indi-catorilor de ,,bunăstaresubiectivă". Apreciez și am afir-mat aceasta în mai multe lucrăriîn special după stagiul postdoc-toral că acești indicatori pot fifolosiți și ar trebui din ce în cemai mult folosiți ca ipoteze înprocesul luării decizilor și înasumarea politicilor din diversedomenii, atât economice dar șidin domeniul sănății, serviciilorsociale, serviciilor de agrementsau de cultură, de transport șide mediu. Încă din iulie 2011,Adunarea Generală aOrganizației Națiunilor Unite(ONU) a adoptat o rezoluție"istorică" prin care țările mem-bre au fost invitate să măsoarenivelul de fericire al populațieilor și să îl ia în considerare înacest proces de luare a decizi-ilor. Este foarte adevărat că nu esteușor să măsurăm aceastăbunăstarea a individului și asocietății și cu atât mai dificil săse reușească să fie unanim ac-ceptat un astfel de indicator,însă orice efort în acest senstrebuie apreciat. Dar intentațiade a încerca astfel deperformanțe a existat și s-auîncercat cuantificarea a ceea cepoate fi măsurat în viațaumană. De cele mai multe oriînsă se procedează la identifi-carea creșterii economice într-o manieră reducționistă, lăsând

deoparte multe aspecte impor-tante din domeniul calității vieții:accesul la educație, îngrijireasănătății, procesul de luare adeciziilor, timpul liber etc. Utilizarea doar a indicatoruluiPIB poate creea o imagine falsăa bogăției și a bunăstării lumii.Această imagine este din ce înce mai criticată, în special depromotorii teoriei dezvoltăriidurabile. Ei susțin că "succesul"calculat numai cu PIB este oînșelăciune statistică, Această înșelăciune a fostreliefată și de alți economiști șisintetizată prin următoarelecircumstanțe.a) Nu orice creștere a PIBpoate fi identificată cu un plusde bunăstare. Aceastăafirmație este susținută de fap-tul că structura sa include, înplus față de rezultateleactivităților productive și utile,activitățile distructive sauactivitățile poluante. Ca și"compensație", susținătoriidezvoltării durabile considerăcă PIB ar trebui să ia în consid-erare pierderile generate decreșterea economică în mediulînconjurător prin poluarea apei,aerului, solului etc. Chiar dacăacest lucru este studiat în teorieși ca externalitati negative, elramâne de cele mai multe oridoar la nivel declarativ înpractică.b) „PIB ascunde distribuția ven-iturilor populației. Ca oricemedie statistică, aceasta poateascunde discrepanțe consider-abile între diferitele categorii devenit ale populației( a se vedeaeconomia Rusiei).c) O mare parte din serviciilegratuite, non-marfă (non-mar-ket) nu sunt luate în calcul lacalculul PIB. d) Luând în considerareefectele economiei subterane,cu motivații ambigue și diverseobiective (de la servicii de auto-ajutor, ajutor inter-familiar, pânăla traficul de droguri) se ridicămari întrebări cu privire laveridicitatea și valoareainformațională a PIB.e) Comparațiile între țări lanivelul creșterii economice potfi distorsionate de modul în carevenitul național exprimat înmonedă națională seconvertește într-o cantitatecomparabilă în valută(dolari).Cursul oficial de schimb nureflectă întotdeauna relația din-

tre puterea de cumpărare adouă valute”.Confruntată cu astfel deprovocări, știința economică areacționat, iar instituțiileinternaționale OrganizațiaNațiunilor Unite, respectivBanca Mondială și Fondul Mon-etar Internațional, constien-tizând misiunea lor, au trecut larealizarea și analiza unui indicediferit, Indicele dezvoltăriiumane (IDU, Human Develop-ment Index). Acest indice esteo măsură comparativă asperanței de viață, alfabetizării,învățământului și nivelului detrai. În acest fel, el este folositpentru a compara mai binenivelul de dezvoltare a unei țărimai mult decât printr-un simpluPIB pe cap de locuitor, caremăsoară doar o prosperitatematerială și nu alți indicatorisocio-economici atât deimportanți pentru o dezvoltaredurabilă. Indicele dezvoltăriiumane, pentru majoritateastatelor membre ONU, este ac-tualizat în fiecare an de Progra-mul Națiunilor Unite pentruDezvoltare și publicat în Rapor-tul de Dezvoltare Umană.Indicatorul acesta esteperfecționabil și organizațiaNațiunilor Unite lucrează pentrudezvoltarea lui aplicând experi-mental pe opt țări o gamă mailargă de indicatori împărțiți înpatru domenii: economic, so-cial, instituțional și legate deresursele naturale și mediulînconjurător. În același sens îmipropun ca în viitoare cercetărisă căutăm noi indicatori și noicăi pentru imbunătățirea lor.Dar această problemă de a stu-dia și Dezvoltarea Umană, și anu urmări doar PIB-ul nu esteceva nou. N. Georgescu-Roe-gen un geniu și un gânditor cu-rajos (1906-1994) esteconsiderat părintele bio-economiei, concept carerămâne și astăzi ca bază pen-tru un model economic inovativdurabil. Chiar dacă termenul bioe-conomie a fost folosit de bio-logul rus T.I. Baranov în 1925 șiîn țara noastră, de Grigore An-tipa în mai multe studii publi-cate în jurul anului 1934, el afost monumental tratat în operabriliantă Legea entropiei și pro-cesul economic in 1971. Iată cădacă Antipa a interpretat dinpunct de vedere economic bi-

ologia, Roegen a interpret pro-cesul economic biologic. Totusise adaugă aici și o altă reali-tate: Conștiința acestoradevăruri nu va face pe om sădevină mai puțin nerăbdător șimai puțin înclinat la cerințezadarnice. Numai o nevoieteribilă îl va forța să se com-porte diferit »Este din ce în ce mai evident căevitarea capcanei "mai mult",cu subsidiarul său "mai rapid",ca o soluție pentru o calitatemai bună a vieții devinenecesară.Asa cum scrie si profesorul uni-versitar doctor Vergil Voineagu,« Opera lui Nicolas GeorgescuRoegen oferă o soluție cu val-oarea curativă și preventivă,prin repoziționarea omului și în-tregul său sistem de valori,aducându-l mai aproape demediul în care s-a născut și acrescut în mod natural afirmîndcă “în alți termeni, noi trebuie săscăpăm de obsesia fanatică, opandemie ce practic afecteazăîntreaga lume contemporană, olume care își dublează efortul(as spune viteza) în mod con-stant, uitând scopul și motivulpentru care trăiește ». Paul Hawken, în lucrarea sa"Neodihna binecuvântată",concluzionează: "În prezent,furăm viitorul nostru prin vân-zarea lui chiar acum numindu-lprodusul intern brut. La fel debine, am putea avea oeconomie pentru a îmbunătățiviitorul, în loc să ni-l furăm.Aceasta se numește restabilire,iar cealaltă exploatare. "Problema dezvoltării durabileeste văzută ca o problemăcomplexă și dificil de rezolvatdeoarece există o diversitate deinterese între diferitele țări.Acordurile și cooperareainternațională din perspectivaglobalizării și armonizării eco-nomice au ca obiect și prob-lema dezvoltării durabile, prinlansarea încercării de recon-ciliere a economiei cu mediul.Însă din păcate și aceste rec-oncilieri atât la nivel mondialdar și european, au oimportantă latură politică, șiseamănă izbitor de mult cuacțiune nuvelei ”Ferma Ani-malelor”, scrisă de George Or-well, în care « Toate animalelesunt egale, dar unele sunt maiegale decât altele ».

Dr. Răzvan șerbu, ulbs

EVAZIUNE VINERI 3 MAI 20196

urmare din pagina 1

- omisiunea, în tot sau în parte,a evidenţierii, în actele contabileori în alte documente legale aoperaţiunilor comerciale efectu-ate sau a veniturilor realizate;- evidenţierea, în actele con-tabile sau în documente legale,a cheltuielilor care nu au la bazăoperaţiuni reale ori evidenţiereaaltor operaţiuni fictive; - alterarea, distrugerea sau as-cunderea de acte contabile,memorii ale aparatelor de taxatori de marcat electronice fiscalesau de alte mijloace de stocarea datelor; - executarea de evidenţe con-tabile duble, folosindu-se în-scrisuri sau alte mijloace destocare a datelor; - sustragerea de la efectuareaverificărilor financiare, fiscalesau vamale, prin nedeclararea,declararea fictivă ori declarareainexactă cu privire la sediileprincipale sau secundare alepersoanelor verificate; - substituirea, degradarea sauînstrăinarea de către debitori oride către terţe persoane abunurilor sechestrate.Literatura de specialitate dămultiple interpretări conceptuluide evaziune fiscală care, înesenţă, reprezintă neîn-deplinirea, de către contribuabil,a obligaţiilor fiscale.

Una dintre acesteadefineşte evaziunea fiscală cafiind ,,totalitatea procedeelorlicite sau ilicite cu ajutorulcărora, cei interesaţi sustrag, întotalitate sau în parte, materialor impozabilă obligaţiilor sta-bilite prin legile fiscale”.(Șaguna, 1995).O altă definiție: ,,evaziuneafiscală reprezintă o stare de fapta economiei, ca urmare a com-portamentului economico-socialal indivizilor şi a cărei genezăconstă şi în principiileconvieţuirii sociale. Deoarecese află dincolo de frontierelelegalităţii, din punct de vedere alreglementărilor fiscale, evazi-unea fiscală antrenează riscuriridicate, dar, în acelaşi timp,asigură o remuneraresuperioară pentru expunerea laaceste riscuri (comparativ cueconomia oficială).”(Pătroi2007).Evaziunea fiscală ilegalăcuprinde, incontestabil, actele

comisive şi omisive săvârşite desubiectele impozabile sau taxa-bile, care reprezintă încalcărineavenite şi sancţionabile alelegislaţiei fiscale datorităconsecinţelor lor financiare neg-ative.Sustragerea materiei impoz-abile şi încălcarea egalităţii înfaţa impozitului pot fi nu numaiilegale, ci şi legale, existânddeci o evaziune fiscală ilegală(ilicită) şi o evaziune fiscalălegală (licită).

Evaziunea fiscală legală per-mite sustragerea unei părţi dinmateria impozabilă fără caacest lucru să fie consideratcontravenţie sau infracţiune.Aceasta este posibilă deoarecelegislaţia din diferite state alelumii permite scoaterea de subincidenţa impozitelor a unorvenituri, părţi de venituri, com-ponente ale averii ori a anumi-tor acte şi fapte care în condiţiilerespectării riguroase alegislaţiei în vigoare şi principi-ilor impunerii, nu ar trebui săscape de la impozitare.Evaziunea fiscală licităreprezintă subestimarea ma-teriei impozabile prin pro-movarea anumitor exonerărisau facilităţi fiscale (denumitegeneric şi regimuri fiscale defavoare) care permit ,,fuga deimpozitare” fără a încălca legeaîn mod direct, aceste practicifiind oarecum tolerate de permi-sivitatea reglementărilor fiscale.Se poate spune că evaziuneafiscală ,,tolerată” esteconsecinţa firească ainadvertenţelor legislative şi,uneori, imperfect asimilate înpractică. Baza existenţei aces-teia o reprezintă echivocitatealegii şi principiile dreptului fiscal,conform cărora modul deaşezare şi percepere a im-pozitelor şi taxelor nu poate fiinterpretat prin extensiuneaacestora. (Pătroi, 2007).Un exemplu de evaziune fiscalăla adăpostul legii este im-punerea veniturilor realizate deanumite categorii de persoanefizice pe baza unor norme mediide venit, impunere ce creeazăcondiţii pentru contribuabiliicare realizează venituri maimari decât media să nuplătească impozit pentrudiferenţa respectivă.Un alt exemplu de evaziunelegală care permite ca o partede venit să scape de la im-punere sunt facilităţile fiscale

care se acordă agenţilor eco-nomici din anumite ramuri aleeconomiei la înfiinţare sau peparcursul desfăşurării activităţiisub forma unor scutiri de laplata T.V.A. la import sau ex-port, accize, etc., sau reduceride impozit pe profit.Amortizarea accelerată, atuncicând este permisă de lege pen-tru unele categorii de fondurifixe, conduce la diminuareaprofitului impozabil în favoareaconstituirii unui fond de amorti-zare mai mare decât cel impusde valoarea uzurii fizice şimorale, înregistrate de mi-jloacele fixe respective în pe-rioada luată în calcul.Evaziunea fiscală frauduloasă:se întâlneşte pe o scară multmai largă decât evaziunea licităşi se înfăptuieşte cu încălcareaprevederilor legale, bazându-sepe fraudă şi pe rea credinţă. Evaziunea fiscală frauduloasăse întâlneşte sub diferite forme,cum ar fi: ţinerea unor registrecontabile nereale; distrugereavoită a unor documente carepot ajuta la aflarea adevăruluiprivind livrările de mărfuri,preţurile practicate, comi-sioanele încasate sau plătite,etc.; întocmirea de documentede plată fictive; modificareanejustificată a preţurilor deaprovizionare şi a cheltuielilorde transport, manipulare şi de-pozitare; întocmirea unordeclaraţii vamale false la impor-tul sau exportul de mărfuri; în-tocmirea de declaraţii deimpunere false, când cu bunăştiinţă nu sunt menţionate decâto parte din veniturile realizateetc.În raport cu aceste forme demanifestare, se face distincţieîntre:A. Evaziunea tradiţională(prin disimulare), care constă însustragerea, parţială sau totală,de la plata obligaţiilor fiscale, fieprin întocmirea şi depunerea dedocumente incorecte, fie prinneîntocmirea documentelorcerute de legislaţia în vigoare.Această formă presupune oserie de procedee, printre care: o întocmirea unordeclaraţii fiscale false sau neîn-tocmirea acestora;o reducerea intenţionatăa încasărilor, în scopul reduceriiT.V.A. şi a profitului impozabil,prin încasări în numerar fărăchitanţe şi vânzări fără factură;o creşterea voită a chel-tuielilor pentru a diminua profi-

tul impozabil;o producerea şi comer-cializarea de bunuri sau serviciiîn mod clandestin;o desfăşurarea unoractivităţi profesionale recompe-sate în mod clandestin (lanegru);o diminuarea valoriimoştenirilor primite şi atranzacţiilor cu bunuri imobil-iare, etc.B. Evaziunea juridicăconstă în a scunde adevăratanatură a unui organism sau aunui contract pentru a scăpa deanumite consecinţe fiscale.C. Evaziunea contabilă,greu de identificat în practică,constă în a crea impresia uneievidenţe contabile corecte, uti-lizând documente false, înscopul creşterii cheltuielilor,diminuării veniturilor, reduceriiprofitului impozabil şi, înconsecinţă, a obligaţiilor fiscaledatorate statului.D. Evaziunea prin evalu-are constă în diminuarea valoriistocurilor, supraestimareaamortismentelor şiprovizioanelor în scopuldeplasării profitului înviitor.(Toader, 2007).Analiza fenomenului de evazi-une fiscală la nivel transfrontal-ier indică o continuă tendinţăde extindere de entităţi fictive,practic a unor grupuri de afaceriobscure, al căror scop este re-alizarea unor profituri uriaşeprin fraudă fiscală, fapt înlesnitde anumite lacune legislative şicare are la bază manevreoperaţionale exploatate cu abil-itate.În limbajul de specialitate, toateaceste entităţi sunt denumitegeneric ,,societăţi fantomă”pentru definirea activităţilorcomerciale desfăşurate decătre structuri infracţionale or-ganizate, cu încălcareaflagrantă a legislaţiei fiscale şicomerciale, grupând o serie detranzacţii în sarcina unei entităţi,care nu poate fi ulterioridentificată pentru justificareaactivităţii sale. Practic, acestesocietăţi comerciale – cu unpronunţat comportament de tip,,fantomă”- nu reprezintăaltceva decât cea mairăspândită modalitate deasociere a unor grupuri de per-soane, în scopul sustragerii dela plata obligaţiilor fiscale da-torate la bugetul de stat.Consecinţa cea mai vizibilă aactivităţii acestor firme o

reprezintă sustragerea de la im-pozitare a unor venituri însem-nate, fapt care genereazăprejudicii fiscale semnificative şivăduveşte bugetul de stat deresurse financiare importante.În acest mod, se creează o pre-siune asupra monedeinaţionale, informaţiile şi statisti-cile se denaturează, iaroperaţiunile derulate prin acestefirme conduc la vicierea mediu-lui concurenţial de afaceri, cuefecte evident nefavorabileasupra societăţilor comercialecare îşi achită corect obligaţiilefiscale.Practica a demonstrat existenţaa două categorii principale defirme fantomă:o Firme care nu sunt în-registrate la RegistrulComerţului – aceste societăţicomerciale nu există în fapt, darposedă documente de înfiinţareşi ştampile confecţionate în falsşi utilizează documente finan-ciar-fiscale, de asemenea,contrafăcute şi achiziţionate ile-gal. De regulă, denumirea aces-tora este apropiată de cea aunei societăţi comerciale exis-tente, tocmai pentru a crea con-fuzie în rândul eventualilorparteneri de afaceri şi a da onotă de aparentă legalitate aoperaţiunilor economice pecare le desfăşoară. În mod evi-dent, acestea nu depun la or-ganul fiscal teritorial situaţiilefinanciare periodice stabilite deMinisterul Finanţelor Publice, nuconduc şi nu organizeazăevidenţă financiar-contabilă.o Firme înregistrate laRegistrul Comerţului – acestesocietăţi comerciale au unaparent aspect de legalitate, însensul că asociaţii acestoraexistă ca persoane fizice şiparticipă efectiv la înfiinţarea şiînmatricularea societăţii încauză la Registrul Comerţului,închiriază un spaţiu, deschidconturi bancare, procură în modlegal documente fiscale curegim special de înscriere şi denumerotare, obţin autorizaţiilenecesare funcţionării. Multe dinaceste firme funcţionează chiarlegal în perioada imediaturmătoare înfiinţării, în sensulcă depun declaraţii de impoziteşi taxe, conduc evidenţa finan-ciar-contabilă, declară puncteleiniţiale de lucru ale societăţii laorganele fiscale teritoriale, etc.Ulterior, după întreprindereaacestor demersuri, asociaţii -persoane fizice- fie dispar, iarde administrarea efectivă asocietăţii se ocupă alte per-soane, anume împuternicite înacest sens, fie funcţionează operioadă de timp, în care depunperiodic declaraţiile cerute delegislaţia în vigoare la organulfiscal, dar cu date false şiinformaţii necorelate pentru aîngreuna o eventuală verificarefinanciar-contabilă, acumuleazădatorii imense la buget, iar ulte-rior cesionează firma cătrecetăţeni străini care nu pot fiidentificaţi şi traşi la răspunderesau care nu se mai află în ţară.Cauzele evaziunii fiscale

Pentru a putea înţelegefenomenul evaziunii fiscale şipentru a putea elabora şi aplicamăsuri eficiente de combaterea acestuia trebuie, în primulrând, identificate cauzele aces-tui fenomen.

Conf. Univ. Dr. Daniela petrașcu, ulbs

- cont. în paginaurmătoare -

EVAZIUNEVINERI 3 MAI 2019 7

urmare din pagina 6

Cauzele evaziunii fiscale suntmultiple. Trebuie amintită, înprimul rând, excesivitateasarcinilor fiscale, mai cu seamăpentru unele categorii de con-tribuabili, excesivitate care areînsă drept motive tocmai am-ploarea pe care o are evazi-unea fiscală.

Factorii carefavorizează fenomenul deevaziune fiscală se pot grupaîn:A. Factori psiho-sociali,care ţin atât de pornirile şiconvingerile interioare ale con-tribuabilului cât şi de conduitagenerală şi mediul social dincare acesta face parte:o Înclinaţia contribuabilu-lui spre evaziune fiscală – fac-tor care, există în orice individcăruia i se ia, pe cale de autori-tate, o parte din venitul ce-iaparţine de drept, şi aceasta,pentru că el percepe aceastămăsură ca pe un atentat labunăstarea sa. Mărimea aces-tei înclinaţii pare să difere înfuncţie de zonele geografice(înclinaţia este mai mare laţările din sud faţă de cele dinnord) şi de fondul genetic alpopoarelor (înclinaţia este maimică la anglo-saxoni faţă de la-tini, de exemplu). Caracteristiciprecum atitudinea mult maitolerantă a populaţiei faţă deîncălcarea reglementărilor şi ooarecare reticenţă faţă dedisciplină fac din popoarele la-tine principalele candidate alepracticării evaziunii fiscale.o Deficienţele deeducaţie fiscală – referitor laacest aspect, în anii ’40, C.N.

Tăutu scria despre educaţiafiscală a românului din aceaperioadă:,,Educaţia contribua-bilului nostru este astăzi atât depuţin formată, încât el nu aredecât o preocupare: săplătească cât mai puţin, şi dacăs-ar putea deloc.” (Toader2007). Din nefericire, lucrurilestau cam la fel şi în prezent.o Profesia – aceastăfraudă poate fi săvârşită cusucces, de către persoanelecare ocupă un statut social ele-vat şi deţin cunoştinţe de spe-cialitate, care să le deaposibilitatea săvârşirii actelorde evaziune fiscală.o Religia şi starea civilăpot avea, de asemenea,relevanţă asupra deciziei desăvârşire a evaziunii fiscale.o Corupţia este un altfactor favorizant al evaziunii fis-cale. Fenomenul corupţiei afost considerat întotdeauna cauna dintre cele mai grave aba-teri comportamentale, caredenaturează administrareaafacerilor publice către scopuride ordin privat. Din perspectivasociologică, corupţia, ca pa-tologie socială, vizează unansamblu de activităţi imoraleşi ilicite, realizate nu numai deindivizi cu funcţii de conduceresau care exercită un rol public,ci şi diverse grupuri şiorganizaţii (publice şi private),în scopul obţinerii unor avan-taje materiale sau morale sau aunui statut social superior, prinutilizarea unor forme de con-strângere, şantaj, înşelăciune,mituire, cumpărare, intimidare.o Norma socială costituieun alt factor important în cadrulfenomenului de evaziunefiscală. Atunci când conduitacolectivă este aceea de sus-tragere de la plata impozitelor,numărul celor care recurg la

evaziune fiscală este posibil săcrească.B. Factori economici, careţin de percepţia contribuabiluluicu privire la nivelul venituluirămas după plata impozitului şicapacitatea acestuia de a sat-isface nevoile individuale alecontribuabilului. Există opiniipotrivit cărora înclinaţia spreevaziune fiscală este în raportinvers proporţional cu nivelulveniturilor impozabile şi directproporţional cu rata fiscalităţii.C. Factori de ordin leg-islativ. Posibilităţile de eludarea fiscului diferă de la o cate-gorie socială la alta, în funcţiede natura şi provenienţa veni-turilor ori averii supuse im-punerii, de modul concret destabilire a materiei impozabile,de modul de organizare a con-trolului fiscal şi de alţi factorispecifici. Astfel, factorii de ordin legislativcu impact hotărâtor asuprafenomenului evazionist sunt:o sistemul legislativ fiscalcare, pe lângă faptul că este in-complet, prezintă mari lacune,imprecizii şi chiar ambiguităţi,ceea ce face ca eventualul con-tribuabil evazionist să aibă unspaţiu larg de manevră înîncercarea sa de sustragere dela plata obligaţiilor fiscalelegale. Lipsa unei reglementăriclare, precise şi unitare, caresă îngrădească acest fenomenşi să îl interzică, reprezintă unadin cauzele primordiale aleevaziunii fiscale.o fiscalitatea exagerată,constând într-un număr foartemare de obligaţii fiscale la careeste supus contribuabilul dar şiîn instabilitatea în timp alegislaţiei instituitoare de im-pozite şi taxe. În practicainternaţională, eficienţa unuisistem fiscal nu se măsoară

atât prin importanţa venituluifiscal, cât prin gradul deconsimţire la impozit care esteinvers proporţional cu gradul derezistenţă la impozite, deci cuevaziunea fiscală.o acordarea mult prealejeră şi nefundamentată afacilităţilor fiscale, este unuldintre factorii cei mai reprezen-tativi pentru ţara noastră. Ast-fel, în România, din 1990 şipână în prezent, s-a emis unnumăr însemnat de acte nor-mative conţinând numeroasefacilităţi fiscale, în scopuldezvoltării activităţii econom-ice, în special, prin atragereade capital străin. Acestefacilităţi fiscale au fost folositedrept veritabile instrumente deevaziune fiscală ,,legală” (Un-gureanu 2007).D. Factori de ordin admin-istrativ. Lipsa unui control bineorganizat şi un aparat formatdin personal priceput şi corect,poate conduce la forme demare amploare ale evaziuniifiscale. Aici se poate aminti şidotarea insuficientă cu mijloacemateriale necesareadministraţiei în vederea în-deplinirii atribuţiilor ce-i revin,personal insuficient, numeric şicalitativ, instituţiile financiareneavând posibilitatea de a con-trola eficient totalitatea per-soanelor fizice şi juridice.ConcluziiPovara fiscală, impusă con-tribuabilului prin multitudineaobligaţiilor fiscale, a stimulat întoate timpurile, ingeniozitateaacestora în inventarea de noiprocedee pentru ocolireasarcinilor fiscale. Eschivarea dela datoria fiscală a fost dintot-deauna prezentă, atât în rândulpersoanelor cu venituri mod-este, cât, mai ales, în cazulcelor cu câştiguri ridicate sau

chiar fabuloase. Psihologiaoricărui contribuabil, pornind dela firea hedonistă a fiecăruiadintre noi, este de a nu plătiniciodată impozit, iar în cazuride constrângere, de a plăti câtmi puţin. Aşadar, creşterea gradului depresiune fiscală aduce dupăsine creşterea evaziunii fiscale.Pentru combaterea efectelornegative pe care le produceevaziunea fiscală pe termenlung, s-a propus şi reducereagradului de presiune fiscală,lucru care duce la creştereaeconomiilor şi implicit lacreşterea investiţiilor, prinatragerea acestor economii însfera economică.bibliografie • Pătroi, Dragoş – Evaz-iunea fiscală între laturapermisivă, aspectulcontravenţional şi caracterulinfracţional, EdituraEconomică, Bucureşti, (2007);• Toader, Stela Aurelia –Evaziunea fiscală în Româniaîn perioada de tranziţie, EdituraPro Universitaria, Bucureşti,(2007);• Ungureanu, M.A.;Toader, S.; Radu, M.; Ungure-anu, D.M., - Finanţe publice,Sinteze şi aplicaţii, Ediţia a II-a,Editura Conphys, Râmnicu-Vâlcea, (2007);• Şaguna, Drosu Dan;Tutungiu, Mihaela – Evaziuneafiscală, Editura Oscar Print,Bucureşti,( 1995);• Legea nr. 87/18 oc-tombrie 1994, privind combat-erea evaziunii fiscale,republicată în M.Of. nr. 549 / 29iulie 2003, în prezent abrogate;• LEGE Nr. 241din 15iulie 2005 pentru prevenirea şicombaterea evaziunii fiscalepublicată în MO672/27.07.2005.

Conf. Univ. Dr. Daniela petrașcu, ulbs

LUMEA, SIBIUL - SECVENTE VINERI 3 MAI 20198

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

președiNtele chiNei alături de comisarul europeaN, președiNtele FraNței și caNcelarul germaNiei laparis, martie 2019.